UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”

FACULTATEA DE MECANICĂ DIN IAŞI

- APLICAȚIE -

Bazele Motoarelor cu Ardere Internă

Profesor îndrumător:
Ș.l. Dr. Ing. Tudor Ulian
TEMA PROIECTULUI:
Să se efectueze calculul termic al unui Motor cu Aprindere prin Scânteie (MAS) prin metoda
ciclurilor cvasiideale destinat autovehiculelor rutiere.

ETAPA I
Date inițiale.
Calculul termic al motoarelor are ca scop determinarea mărimilor de stare ale fluidului motor
care evoluează in ciclu, în vederea trasării diagramei indicate. Prin intermediul calculului termic se pot
determina alezajul cilindrului, cursa pistonului, precum și performanțele și economicitatea motorului.
I. Date inițiale:
n = 7600 [rot/min]

Pe = 124 [kW]

D = 81 [mm]

S = 87 [mm]

ε = 10 -

i = 4 -

τ = 4 -

unde,
n – turația nominală a motorului;
Pe – puterea efectivă a motorului;
D – alezajul cilindrului;
S – cursa pistonului;
ε – raportul de comprimare;
i – numărul de cilindri;
τ – numărul de timpi.
I.1 Calculul parametrilor constructivi și calculul mărimilor de bază:

1. Cilindreea unitară:
𝜋 ∙ 𝐷2 ∙ 𝑆
𝑉𝑆 = ∙ 10−6 = 0.448 [𝑑𝑚3 ]
4

2. Cilindreea totala/Litrajul:
𝑉𝐿 = 𝑉𝑆 ∙ 𝑖 = 1.793 [𝑑𝑚3 ]

3. Volumul camerei de ardere:

𝑉𝑆
𝑉𝑐 = =. 0.049 [𝑑𝑚3 ]
𝜀−1

4. Volumul total al cilindrului:

𝑉𝑎 = 𝑉𝑐 ∙ 𝜀 = 0.498 [𝑑𝑚3 ]

2
 5. Viteza medie a pistonului:
𝑆∙𝑛
𝑤𝑝 = ∙ 10−3 = 22.04 [𝑚/𝑠]
30
Pe baza acestor valori pot fi stabilite următoarele categorii de motoare:
• motoare lente, cu valori ale wp situate în intervalul 4 … 6 [m/s];
• motoare de turaţie medie, pentru valori ale wp de 6 … 9 [m/s];
• motoare rapide, la care wp este între 9 şi 13 [m/s].
6. Raportului dintre cursă şi alezaj
𝑆
𝜓 = = 1.07
𝐷
În funcţie de valoarea acestui raport, motoarele cu ardere internă cu piston se clasifică în:
• ψ < 1, motoare subpătrate (S < D);
• ψ = 1, motoare pătrate (S = D);
• ψ > 1, motoare suprapătrate (S > D). S(87)>D(81) => motor suprapătrat

OBS.: MAS-urile de construcţie actuală, sunt în general motoare subpătrate, cu ψ = 0,57 … 0,95
în timp ce MAC-urile sunt, în general, suprapătrate, având ψ = 1,05 … 1,35. În funcţie de destinaţie,
MAC-urile au ψ = 0,9 … 1,2 pentru automobile şi ψ = 1, 1 … 1,3 pentru tracţiune.

7. Raza manivelei arborelui cotit

𝑆
𝑟 = = 43.5 [𝑚𝑚]
2

8. Raportul dintre raza manivelei şi lungimea bielei

𝑟
Λ = = 0.25 => L=174 [mm]
𝐿
unde,
0.25− 0,33
Λ = 0,22

3
 Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Calculul procesului de admisie
Ciclurile cvasiideale sunt cicluri teoretice corectate în care sunt valabile următoarele ipoteze:
• agentul motor este un amestec compus din fluid proaspăt şi din gaze de ardere rămase în
cilindri de la ciclul precedent.
• fluidul proaspăt se încălzeşte în contact cu pereţii sistemului de admisie şi ai cilindrului.
• evacuarea şi admisia se desfăşoară, la presiuni diferite constante; singura variaţie de presiune
considerată se referă la trecerea de la presiunea de evacuare la cea de admisie.
• comprimarea şi destinderea sunt evoluţii politropice cu exponent constant.
• arderea se consideră că se desfăşoară după evoluţii simple: izocore, izobare şi izoterme; în
timpul arderii, se ia în considerare schimbul de căldură cu pereţii camerei de ardere, precum
şi variaţia căldurii specifice cu temperatura.
Calculul ciclului cvasiideal asigură trasarea acestuia în coordonate p–V, precum şi determinarea
presiunii medii corespunzătoare, denumită presiune medie indicată, pi.
În fig. 1 se prezintă ciclurile cvasiideale pentru motoare în patru timpi şi anume MAC cu ardere
mixtă (a) şi MAS (b).

d
d d
d

a) b)
Fig. 1 Ciclurile cvasiideale ale motorului cu ardere mixtă (a) şi motorului cu ardere izocoră (b).
Diagrama indicată a ciclului real se obţine corectându-se ciclul cvasiideal, prin rotunjirea diagramei
în părţile sugerate în figuri prin haşurare (fig. 1 a, b).
Ciclul MAC se aproximează prin ciclul cvasiideal cu ardere mixtă, care reprezintă prototipul ciclului
motorului cu aprindere prin comprimare rapid, iar cel pentru MAS, prin ciclul cu ardere izocoră, care
constituie modelul ciclului motorului cu aprindere prin scânteie. Reamintim că diferenţa între gazele
cvasireale şi reale este stabilită prin modul de variaţie a căldurii specifice în funcţie de temperatură.
La MAS, în afară de rotunjirea diagramei, datorită faptului că arderea reală nu este izocoră,
corectarea trebuie să ţină seama de reducerea corespunzătoare a presiunii maxime care, în situaţia reală,
reprezintă cca. 0,85 … 0,92 din valoarea presiunii maxime teoretice pz, atinsă în punctul z din diagramă.
Calculul procesului de admisie:
În timpul procesului de admisie, se deschide supapa de admisie, iar în timp ce pistonul se
deplasează înspre punctul mort exterior (PME), în cilindru este absorbit amestecul de vapori de
combustibil și aer datorită depresiunii formate.

Internal
 Fig. 2 Admisie
Ipoteze de calcul
În cadrul acestui model se utilizează următoarele două ipoteze de bază:
- fluidul proaspăt şi gazele reziduale sunt gaze ideale;
- după intrarea în cilindru, energia cinetică a încărcăturii proaspete se transformă integral în
căldură.
Condiţiile iniţiale de stare
Presiunea şi temperatura fluidului proaspăt la intrarea în motor, în cazul admisiei normale, sunt
presiunea şi temperatura aerului ambiant, p0 şi T0:
p0 = 0,1 [MPa];
T0 = 293 [K].
Presiunea şi temperatura gazelor la ieşirea din suflantă
Pentru motoarele cu admisie forţată supraalimentate, presiunea şi temperatura de la intrarea în
motor sunt presiunea şi temperatura de la ieşirea din suflantă;
Așadar, presiunea ps la ieşirea din suflantă poate este:
𝑝𝑠 = (2,2 … 3,5) ∙ 𝑝0 = 0.25 [𝑀𝑃𝑎]
Temperatura aerului după suflantă se poate determina cu relaţia:
(𝑚𝑠 −1)
𝑝𝑠 𝑚𝑠
𝑇𝑠 = 𝑇0 ⋅ ( ) = 397.66 [𝐾]
𝑝0

Presiunea şi temperatura gazelor reziduale

La motoarele în 4 timpi, se consideră că presiunea gazelor reziduale, pr este egală cu presiunea
medie din colectorul de evacuare. Valorile acestuia, se pot adopta din recomandările următoare:
𝑝𝑟 = (1,2 … 1,25) ∙ 𝑝0 = 0.123 [𝑀𝑃𝑎] – pentru MAS;
𝑝𝑟 = (1,05 … 1,15) ∙ 𝑝0 =. … … … … … [𝑀𝑃𝑎] – pentru MAC rapide.
Temperatura gazelor reziduale, Tr variază în funcţie de tipul motorului, de raportul de comprimare
şi de coeficientul de exces de aer. Valorile uzuale ale temperaturii, Tr se pot aprecia între următoarele
limite:

Internal
 1060
𝑇𝑟 = 900 … 1100 =. … … … … … [𝐾] – pentru MAS

Coeficientul gazelor reziduale, γr

𝛾𝑟 = 0,04 … 0,10 = 0.07 – pentru MAS

Creşterea de temperatură a fluidului proaspăt, ΔT

Fluidul proaspăt se încălzeşte în contact cu pereţii sistemului de admisie şi ai cilindrului precum și
datorită gazelor reziduale. Creşterea temperaturii depinde în principal de viteza fluidului proaspăt, de
0.123
durata admisiei, de temperatura pereţilor şi a fluidului proaspăt. Valorile acestuia, se pot adopta din
recomandările următoare:
Δ𝑇 = 0 … 20 = 15 [°𝐶] – pentru MAS

Presiunea din cilindru la sfârşitul cursei de admisie, pa

𝑝𝑎 = 𝑝0 − Δ𝑝𝑎 = 0.083 [𝑀𝑃𝑎] ,
unde, Δ𝑝𝑎 = (0,04 … 0,19) ∙ 𝑝0 =. …0.017
… … … … [𝑀𝑃𝑎] – pentru MAS

Temperatura la sfârşitul cursei de admisie, Ta

Această temperatură se determină din relaţia bilanţului termic aplicat fluidului proaspăt înainte
şi după amestecarea cu gazele arse. Se consideră că amestecarea se produce la presiune constantă, iar
capacitatea calorică specifică a amestecului este egală cu a fluidului proaspăt:
𝑇0 + 𝛥𝑇 + 𝜉 ⋅ 𝛾𝑟 ⋅ 𝑇𝑟
𝑇𝑎 = = 357.19 [𝐾]
1 + 𝛾𝑟
OBS.: Pentru calcule aproximative, se poate adopta ξ = 1.
Gradul de umplere, ηv
Acesta este definit prin raportul dintre cantitatea (masică, molară, volumică) de fluid proaspăt
reţinută în cilindru la sfârşitul admisiei şi cantitatea posibilă de a fi introdusă în cilindreea VS, în condiţiile
de presiune și temperatură de la intrarea în motor, adică fără pierderi.
𝑝𝑎 𝑇0 𝜀 1
𝜂𝑣 = ⋅ ⋅ ⋅ = 0.84
𝑝0 𝑇𝑎 𝜀 − 1 1 − 𝜙𝑝𝑢 ⋅ 𝛾𝑟
unde,
𝜙𝑝𝑢 = 0,08 … 0,25 = 0.17 – gradul de postumplere.

Internal
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Calculul procesului de comprimare:

Fig. 3 Comprimare

Presiunea şi temperatura fluidului de lucru la sfârşitul comprimării se calculează aproximând

comprimarea cu o evoluţie politropică cu exponent politropic constant mc:
𝑝𝑐 = 𝑝𝑎 ⋅ 𝜀 𝑚𝑐 =. …1.84
… … . [𝑀𝑃𝑎]
𝑇𝑐 = 𝑇𝑎 ⋅ 𝜀 𝑚𝑐 −1 =. 794.15
… … … . . [𝐾]
Valorile exponentului politropic mediu mc depind de schimbul de căldură dintre fluidul motor şi
pereţii cilindrului.
Determinarea exponentului mediu mc se va face pe baza pe baza exponentului adiabatic de
comprimare nc. Valorile lui nc se determină, din nomograma din fig. 2. Exponentul mc se apreciază pe baza
aproximaţiilor următoare:
𝑚𝑐 = (𝑛𝑐 − 0,00) … (𝑛𝑐 − 0,04) =.1.347
… … … − 𝑀𝐴𝑆

Conform nomogramei, 𝑛𝑐 =.1.367

……

Internal
Fig. 4 Nomogramă pentru determinarea exponentului adiabatic de comprimare.

Internal
ETAPA III
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Calcului procesului de ardere. Calculul
procesului de destindere

III.3 Calculul procesului de ardere

Ipoteze de calcul:
• căldurile specifice depind numai de temperatură;
• arderea se desfăşoară după evoluţii simple: izocore, izobare şi izoterme;
• compoziţia fluidului motor la sfârşitul arderii depinde de coeficientul excesului de
aer; pentru  ≥ 1, produsele arderii sunt CO2, H2O, O2 şi N2, iar pentru  < 1, CO2,
CO, H2O, H2 şi N2;
• gazele reziduale au compoziţia produselor de la sfârşitul arderii;
• căldura dezvoltată prin ardere este egală cu căldura de reacţie chimică la
presiunea şi temperatura mediului înconjurător, degajată până la formarea
produselor de ardere, neglijându-se variaţia căldurii cu temperatura;
• variaţia energiei interne a fluidului motor şi efectuarea lucrului mecanic exterior
în timpul arderii sunt efectul căldurii utile măsurate prin coeficientul de utilizare a
căldurii z, care ţine seama de căldura degajată prin ardere până în punctul d şi de
pierderile de căldură aferente.

Fig. 4 Timpul 3 – Ardere+Destinere.

Aerul necesar arderii. Combustibilii lichizi au următoare compoziţie elementară:

𝑐 + ℎ + 𝑜 + 𝑠 = 1 [𝑘𝑔]

în care:
c, h, o, s sunt participaţiile masice de carbon, hidrogen, oxigen, sulf.
 Cantitatea de aer teoretică necesară arderii sau cantitatea minimă de aer necesară
arderii complete, ţinând seama de proporţia volumică de oxigen în aer (21%), este:
1 𝑐 ℎ 𝑜
𝐿𝑚𝑖𝑛 = ∙ ( + − ) = 0.507 [kmol aer/kg comb]
0,21 12 4 32

Cantitatea reală de aer, disponibilă pentru arderea unui kg de combustibil va fi:

𝐿 = 𝜆 ∙ 𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.487 [kmol aer/kg comb]
𝜆 = 0,96
Numărul de kmoli de substanţă iniţială care participă la reacţia chimică este:
𝜈𝑖 = 𝜆 ∙ 𝐿𝑚𝑖𝑛 + 𝜈𝑐 = 0.495 [kmol/kg comb]
unde,
1
𝜈𝑐 = 𝑀 = 0.0087[kmol/kg comb]
𝑐

𝑀𝑐 = 110 . . . 120 =. …114

… … … [kg/kmol] – MAS

Produsele arderii. Cantităţile lor se stabilesc din ecuaţia chimica de ardere, pentru
cazurile redate mai jos:
– arderea completă a combustibililor lichizi cu   1,
𝑐
𝜈𝐶𝑂2 = = [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
12
ℎ
𝜈𝐻2 𝑂 = = [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
2
𝜈𝑂2 = 0,21 ⋅ (𝜆 − 1) ⋅ 𝐿𝑚𝑖𝑛 = [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
𝜈𝑁2 = 0,79 ⋅ 𝜆 ⋅ 𝐿𝑚𝑖𝑛 = [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
Numărul total de kmoli de produse de ardere pa este:
𝑐 ℎ
𝜈𝑝𝑎 = + + (𝜆 − 0,21)𝐿𝑚𝑖𝑛 = [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
12 2

– arderea incompletă a combustibililor lichizi cu  < 1:

𝑐 1−𝜆
𝜈𝐶𝑂2 = −2 0,21 𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.064 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
12 1+𝜃
1−𝜆
𝜈𝐶𝑂 =2 0,21 𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.006 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
1+𝜃

2
 ℎ 1−𝜆
𝜈𝐻2 𝑂 = − 2𝜃 0,21 𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.069 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
2 1+𝜃
1−𝜆
𝜈𝐻2 = 2𝜃 0,21 𝐿𝑚𝑖𝑛 =0.0019[𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
1+𝜃
𝜈𝑁2 = 0,79𝜆𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.384 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
în care,
𝜈𝐻2
𝜃= = 0,3
𝜈𝐶𝑂
Numărul total de kmoli de produse de ardere:
𝑐 ℎ
𝜈𝑝𝑎 = 𝜈𝐶𝑂2 + 𝜈𝐶𝑂 + 𝜈𝐻2 𝑂 + 𝜈𝐻2 + 𝜈𝑁2 = + + 0,79 𝜆𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0.526 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
12 2
Variaţia molară. Variaţia numărului de kmoli în urma arderii este:
𝛥𝜈 = 𝜈𝑝𝑎 − 𝜈𝑖 = 0.031 [𝑘𝑚𝑜𝑙/𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏]
în care,
„pa” – reprezintă produsele de ardere;
„i” – reprezintă substanţele iniţiale.
Coeficientul chimic de variaţie molară este exprimat prin raportul:
𝜇𝑐 = 𝜈𝑝𝑎 /𝜈𝑖 şi are următoarele forme:

- pentru   1,
ℎ 𝑜
𝜆𝐿𝑚𝑖𝑛 + 4 + 32
𝜇𝑐 = =
𝜆𝐿𝑚𝑖𝑛 + 𝜈𝑐

- pentru   1,
ℎ 𝑜
0,21(3,76𝜆 + 1)𝐿𝑚𝑖𝑛 + 4 + 32
𝜇𝑐 = = 1.062
𝜆𝐿𝑚𝑖𝑛 + 𝜈𝑐

Dacă se iau în considerare gazele reziduale, coeficientul total al variaţiei

molare devine:
𝜇𝑡 = (𝜈𝑝𝑎 + 𝜈𝑟 )⁄(𝜈𝑖 + 𝜈𝑟 ) = (𝜇𝑐 + 𝛾𝑟 )⁄(1 + 𝛾𝑟 ) = 1.058

Puterea calorică a combustibilului. Pentru calcule termice se poate folosi

formula lui D.I. Mendeleev:
𝐻𝑖 = 34013 ⋅ 𝑐 + 125600 ⋅ ℎ − 10900 ⋅ (𝑜 − 𝑠) − 2512 ⋅ (9 ⋅ ℎ + 𝑢) = 43627.973
unde,
c, h, o, s şi u – reprezintă fracţiunile masice de carbon, hidrogen, oxigen,
sulf şi umiditate din combustibil.

3
 Pentru combustibilii petrolieri din România s  0, iar u = 0,0001...0,0005; în
tabel sunt date orientativ, compoziţiile lor, cantităţile minime de oxigen, Omin, şi
de aer, Lmin, necesare arderii complete, precum şi puterile calorice inferioare Hi.
Caracteristici ale combustibililor petrolieri
Combustibil Compoziţia Omin Lmin Hi [kJ/kg]
c h o [kmol/kg] [kmol/kg] experimental calculat
Benzină 0,854 0,142 0,004 0,1065 0,5073 43529 43500
Petrol 0,860 0,137 0,003 0,1058 0,5038 43111 42207
Motorină 0,857 0,133 0,010 0,1043 0,4966 41855 42667
Păcură 0,860 0,120 0,020 0,1010 0,4809 41855 41269

În cazul când motorul funcţionează cu lipsă de aer, arderea fiind incompletă,

în produsele de ardere apar CO şi H2. Astfel, căldura degajată fiind mai mică,
puterea calorică pentru arderea incompletă se determină cu relaţia:
𝐻𝑖𝑛 = 𝐻𝑖 − 120000 ⋅ (1 − 𝜆) ⋅ 𝐿𝑚𝑖𝑛 = 41192.73[kJ/kg]
unde,
Lmin  0,5 [kmol/kg] corespunzător valorii indicate în tabelul

Calculul temperaturii maxime de ardere. Temperatura Tz la sfârşitul arderii

se determină cu ajutorul ecuaţiilor de ardere care reprezintă de fapt bilanţul
energetic al procesului respectiv. temperatura maximă Tz, va fi soluţia pozitivă a
următoarei ecuaţii de gradul doi:

𝑎2 ⋅ 𝑇𝑧 2 + 𝑎1 ⋅ 𝑇𝑧 + 𝑎0 = 0

- valori subunitare pentru 

𝑎2 = [0,21 + 1,05 ⋅ 𝜆] ⋅ 10−3 = 0.0012

𝑎1 = 1,49 − 0,21 ⋅ 10−3 ⋅ 𝑇0 + (11,47 − 1,05 ⋅ 10−3 ⋅ 𝑇0 ) ⋅ 𝜆 = 12.144

𝜈𝑝𝑎 (6912,31 ⋅ 𝜆 − 1953,31) ⋅ 103 ⋅ 𝜉𝑧

𝑎0 = −{ ⋅[ + (19,67 + 2,51 ⋅
𝜇𝑡 (57,83 ⋅ 𝜆 + 1) ⋅ (1 + 𝛾𝑟 )
⋅ 10−3 ⋅ 𝑇𝑐 ) ⋅ (𝑇𝑐 − 𝑇0 )] + (1,49 + 11,47 ⋅ 𝜆) ⋅ 𝑇0 } = -43381.88

- valori supraunitare pentru 

Δ = a1^2-4*a2*a0=358.84
𝑎2 = [0,42 + 0,85 ⋅ 𝜆] ⋅ 10−3 =
Tz = (-a1+√Δ)/(2*a0)=2790.96
𝑎1 = 1,99 − 0,41 ⋅ 10−3 ⋅ 𝑇0 + (10,98 − 0,85 ⋅ 10−3 ⋅ 𝑇0 ) ⋅ 𝜆 =

𝜈𝑝𝑎 4959 ⋅ 103 ⋅ 𝜉𝑧

𝑎0 = −{ ⋅[ + (19,67 + 2,51 ⋅
𝜇𝑡 (57,83 ⋅ 𝜆 + 1) ⋅ (1 + 𝛾𝑟 )
⋅ 10−3 ⋅ 𝑇𝑐 ) ⋅ (𝑇𝑐 − 𝑇0 )] + (1,99 + 10,98 ⋅ 𝜆) ⋅ 𝑇0 } =

4
 Coeficientul z din aceste relaţii reprezintă coeficientul de utilizare a căldurii în
procesul de ardere şi:
MAS ............................................................................................ 0.89
0,85 – 0,95
MAC cu injecţie directă,
‫ـ‬ cu turbulenţă redusă ............................................................ 0,80 – 0,90
‫ـ‬ cu turbulenţă extinsă în perioada arderii .............................. 0,75 – 0,88
‫ـ‬ cu ardere peliculară prin procedeu MAN-HM ...................... 0,75 – 0,85
‫ـ‬ supraalimentate .................................................................... 0,85 – 0,90
MAC cu cameră divizată,
‫ـ‬ cu cameră de turbulenţă ....................................................... 0,70 – 0,80
‫ـ‬ cu cameră de precombustie .................................................. 0,65 – 0,85
Raportul z este, la nivelul ciclului de calcul nerotunjit, raportul de creştere a presiunii
în procesul arderii şi se defineşte ca z = pz /pc în care pz reprezintă presiunea la sfârşitul arderii
iar pc este presiunea la sfârşitul comprimării.
Raportul z este, la nivelul ciclului de calcul nerotunjit, raportul de creştere a presiunii
în procesul arderii şi se defineşte ca:
𝑇
𝜆𝑧 = 𝜇𝑡 𝑇𝑧 = 3.71
𝑐

în care,
Tz - reprezintă temperatura la sfârşitul arderii;
Tc - este temperatura la sfârşitul comprimării.
Calculul presiunii maxime a ciclului rotunjit (corectat). La nivelul ciclului rotunjit,
valoarea presiunii maxime reale, pmax, în cazul MAS-ului, diferă de valoarea pz = zpc
determinată la nivelul ciclului de calcul nerotunjit, fiind mai mică. Corectarea ciclului teoretic
conduce la valori ale presiunii maxime reprezentând cca. (0,85 ... 0,92)pz.
𝑝𝑧 = 𝜆𝑧 ∙ 𝑝𝑐 = 6.86 [MPa]

𝑝𝑚𝑎𝑥 = (0,85 … 0,95) ∙ 𝑝𝑧 = 5.97 [MPa]

5
ETAPA IV
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Calcului procesului de ardere. Calculul
procesului de destindere

III.4 Calculul procesului de destindere

În condiţiile unui permanent schimb de căldură între gazele care evoluează în cilindru şi
exterior, pentru evaluarea procesului, destinderea este asimilată unei transformări politropice, cu
exponent politropic md constant, egal cu o valoare medie.

Fig. 5 Timpul 3 – Ardere+Destinere.

Relaţiile de calcul pentru presiunea şi temperatura de la sfârşitul cursei de destindere, pd,

respectiv, Td sunt pentru:

– MAS, caracterizate prin ardere la volum constant:

𝑝𝑧
𝑝𝑑 = = 0.397 [𝑀𝑃𝑎]
𝜀 𝑚𝑑
𝑇𝑧
𝑇𝑑 = = 1616.77 [𝑀𝑃𝑎]
𝜀 𝑑 −1
𝑚

La MAS, se utilizează de obicei următoarea relaţie:

130
𝑚𝑑 = 1,22 + = 1.237
𝑛

Internal
 Cunoscând presiunea şi temperatura la sfârşitul cursei de destindere pd şi Td, se poate verifica
temperatura admisibilă a gazelor reziduale, Tr adm , în raport cu valoarea Tr, determinată sau adoptată
anterior:

𝑇𝑑
𝑇𝑟𝑎𝑑𝑚 = = 1093.47 [𝐾]
3 𝑝𝑑
√𝑝
𝑟

Dacă valoarea obţinută pentru Tradm diferă faţă de Tr (adoptat în Etapa 2) cu peste 1 ...  3 %
se impune reluarea calculelor.

Internal
ETAPA V
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Determinarea parametrilor indicaţi şi
efectivi ai motorului proiectat.

V.6 Determinarea parametrilor indicaţi

Lucrul mecanic indicat, Li, este lucrul mecanic dezvoltat într-un ciclu motor real şi
reprezintă lucrul mecanic al diagramei de presiune înaltă, exprimat în [J]. Acest lucru mecanic
este proporţional cu aria considerată pozitivă a diagramei indicate, adică cu aria dczd din fig.
6. Pe diagramele reale această arie poate fi pusă în evidenţă prin planimetrare. Lucrul mecanic
al diagramei de presiune joasă, aferent proceselor de schimbare a gazelor în motor,
corespunzând ariei considerată negativă, sau lucrul mecanic de pompaj, se consideră inclus în
consumul propriu de lucru mecanic al motorului sau în randamentul mecanic.

𝐿𝑖 = 𝑝𝑖 ∙ 𝑉𝑆 = 0.437 [J]

PMI PME

PMI PME

Fig. 6 Reprezentarea lucrului mecanic indicat Fig. 7 Ciclul teoretic corectat în patru timpi
în diagrama p–V a ciclului în patru timpi

Uzual, presiunea medie indicată pi se determină în două etape. Într-o primă etapă, în
funcţie de tipul motorului, se determină presiunea medie indicată a ciclului de calcul
nerotunjit, pe care o notăm cu pi.
Astfel, din diagrama ciclului teoretic, pusă în evidenţă în fig. 7 se deduce, pe baza
lucrului mecanic Li al acestui ciclu, presiunea pi, pentru:
– ciclul izocor nerotunjit, la care ρ = 1:
𝑝𝑐 𝜆𝑧 1 1 1
𝑝′𝑖 = [ (1 − 𝑚 −1 ) − (1 − 𝑚 −1 )] = 1.027 [MPa]
𝜀 − 1 𝑚𝑑 − 1 𝜀 𝑑 𝑚𝑐 − 1 𝜀 𝑐

Internal
 În cea de a doua etapă se obţine presiunea medie indicată a ciclului rotunjit, adică a
ciclului real, prin modularea valorii obţinute pentru presiunea pi cu coeficientul φr. Astfel,
rezultă:

𝑝𝑖 = 𝜑𝑟 ∙ 𝑝′𝑖 = 0.976 [𝑀𝑃𝑎]

în care,
𝜑𝑟 = 0,94 … 0,97 - coeficientul de rotunjire a diagramei şi poate avea, în funcţie de
0.95
tipul motorului
Randamentul indicat, i, reprezintă raportul dintre lucrul mecanic indicat şi căldura
introdusă în ciclu, respectiv căldura disponibilă a unităţii masice de combustibil. Acest
randament caracterizează de fapt economicitatea ciclului real. În aceste condiţii, randamentul
indicat se va defini ca raportul dintre lucrul mecanic indicat şi puterea calorică inferioară a
combustibilului:
𝐿𝑖
𝜂𝑖 =
𝐻𝑖
Pentru motoarele cu combustibili lichizi, considerând că fluidul proaspăt conţine
numai aer:
103 ∙ 𝑝𝑖 ∙ 𝐿𝑚𝑖𝑛 ∙ 𝜆
𝜂𝑖 = = 0.295
𝐻𝑖 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜂𝑣

unde, pi [MPa]; Lmin [kg/kg comb]; Hi [kJ/kg comb], iar 0 [kg/m3] este densitatea aerului;
indicele „0” se referă la p0, T0 . Această relaţie indică dependenţa randamentului indicat de
principalii parametri ce caracterizează funcţionarea motorului, adică , v, Lmin.

1 8 𝐾𝑔
𝐿𝑚𝑖𝑛 = ( 𝐶 + 8𝐻 − 𝑂) = 𝟏𝟒. 𝟗𝟓𝟕 [ ]
0.23 3 𝐾𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏

Randamentul ciclului teoretic, notat t , se defineşte ca raportul dintre lucrul mecanic

al ciclului teoretic, Lc şi cantitatea de căldură introdusă în ciclu, Ql , corespunzătoare unităţii de
masă a combustibilului:
𝐿𝑐
𝜂𝑡 =
𝑄𝑙
şi constituie un criteriu de apreciere a eficienţei economice a motorului. Pe de altă
parte, din analiza termodinamică, se poate stabili că randamentul ciclului teoretic mixt, ca un
caz general, este dat de relaţia:

1
𝜂𝑡𝑉 = 1 − = 0.601
𝜀 𝑘−1

unde, 𝑘 = 1,4 - exponentul adiabatic al aerului.

Puterea indicată, Pi, este puterea corespunzătoare lucrului mecanic indicat al ciclului.
Ea are expresia generală:

𝑝𝑖 ∙ 𝑉𝑆 ∙ 𝑛 ∙ 𝑖
𝑃𝑖 = = 110.91 [𝑘𝑊]
30 ∙ 𝜏

Internal
 Când, pi este exprimată în [MPa], VS în [dm3] şi n în [rpm].
Momentul motor indicat, Mi, este momentul corespunzător puterii indicate a
motorului, la o anumită turaţie, adică:
𝑃𝑖
𝑛 139.36
𝑀𝑖 = 9550 ∙ = [𝑁 ∙ 𝑚]

Unde, Pi este exprimată în [kW] iar n în [rpm].

Consumul specific indicat, ci, reprezintă consumul de combustibil al motorului, raportat la

unitatea de putere indicată şi are următoarea formă de exprimare generală:
𝐶ℎ
𝑐𝑖 = 103 ∙
𝑃𝑖
unde, Ch este consumul orar de combustibil al motorului, adică consumul de combustibil în
unitatea de timp, măsurat în [kg/h].

În cazul utilizării combustibililor lichizi, consumul specific indicat se poate determina cu una
dintre relaţiile următoare:
3,6 ∙ 106
𝑐𝑖 = = 279.01 [𝑔/𝑘𝑊ℎ]
𝜂𝑖 ∙ 𝐻𝑖

Internal
ETAPA VII
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Determinarea parametrilor indicaţi şi
efectivi ai motorului proiectat.

VII.7 Determinarea parametrilor efectivi

Lucrul mecanic efectiv, Le, este lucrul mecanic cedat consumatorului de către un cilindru
al motorului, pe durata unui ciclu de funcţionare, măsurat în [J]. În aceste condiţii, la cuplajul de
legătură dintre arborele cotit al motorului şi utilizator se va măsura lucrul mecanic efectiv dezvoltat
de către toţi cilindrii, adică iLe.

𝐿𝑒 = 𝑝𝑒 ∙ 𝑖 = 2.77 [𝑘𝐽]
Presiunea medie efectivă, pe, se defineşte, împreună cu celelalte mărimi efective, prin
analogie cu parametrii indicaţi. Astfel, presiunea medie efectivă, reprezintă lucrul mecanic furnizat
de motor, adică lucrul mecanic efectiv, pe unitatea de cilindree şi se exprimă prin relaţia:
𝐿𝑒
𝑝𝑒 =
𝑉𝑆
în care,
pe se introduce în [MPa] iar VS în [dm3].

Dacă lucrul mecanic corespunzător rezistenţelor proprii ale motorului se notează cu Lrp, atunci
se poate stabili relaţia:

𝐿𝑒 = 𝐿𝑖 − 𝐿𝑟𝑝 ,

din care se deduce diferenţa de presiuni medii:

𝑝𝑒 = 𝑝𝑖 − 𝑝𝑟𝑝 = 0.693 . [𝑀𝑃𝑎]

pentru,

- MAS cu un număr de cilindri până la i = 6 și:

𝜓 > 1, 𝑝𝑟𝑝 = 0,049 + 0,0152 ∙ 𝑤𝑝 = 0.283 [𝑀𝑃𝑎]

În cadrul acestor expresii, wp semnifică viteza medie a pistonului, definită în Etapa 1.

Randamentul mecanic, m, se defineşte ca:

𝐿𝑒
𝜂𝑚 = = 6.336
𝐿𝑖
Valorile randamentului mecanic pentru regim nominal pentru un MAS în patru timp
sunt cuprinse între 𝜂𝑚 = 0,7 … 0,9.
 Puterea efectivă este puterea disponibilă la arborele motorului, cu alte cuvinte
reprezintă puterea transmisă de arborele motor consumatorului; ea este egală cu diferenţa
dintre puterea indicată şi puterea consumată pentru învingerea rezistenţelor proprii:
𝑃𝑒 = 𝑃𝑖 − 𝑃𝑟𝑝

sau
𝑃𝑒 = 𝜂𝑚 ∙ 𝑃𝑖
Prin înlocuire se obţine o expresie similară puterii indicate, adică:

𝑝𝑒 ∙ 𝑉𝑆 ∙ 𝑛 ∙ 𝑖
𝑃𝑒 = =78.76 [𝑘𝑊]
30 ∙ 𝜏

Momentul motor efectiv, Me, se determină relaţia:

𝑃𝑒
𝑀𝑒 ≅ 9550 ⋅ = 98.97 [𝑀𝑃𝑎]
𝑛

Randamentul efectiv, e, este definit prin relaţia:

103 𝑝𝑒 𝐿𝑚𝑖𝑛
𝜂𝑒 = = 0.218
𝐻𝑖 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜂𝑣
Valorile uzuale ale lui 𝜂𝑒 , pentru un MAS, în patru timpi la regim nominal sunt cuprinse între
𝜂𝑒 = 0,25 … 0,33.

Consumul specific efectiv de combustibil, ce, reprezintă consumul de combustibil al motorului,

raportat la unitatea de putere efectivă şi are forma de exprimare generală similară celei
corespunzătoare consumului specific indicat:

3,6 ⋅ 106
𝑐𝑒 = = 377.18 [𝑔/𝑘𝑊ℎ]
𝜂𝑒 ⋅ 𝐻𝑖
Valorile medii ale consumului specific efectiv, pentru un MAS în patru sunt cuprinse între 𝑐𝑒 =
275 … 345 [𝑔/𝑘𝑊ℎ].

2
ETAPA VIII
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Trasarea diagramei indicate

VIII.8 Trasarea diagramei indicate

Diagrama indicată a motorului cu ardere internă se construieşte pe baza calculului proceselor

de lucru. Se trasează mai întâi diagrama nerotunjită, apoi se rotunjește în raport cu cotele de reglaj
care se adoptă. Trasarea se face în coordonate p-V.
Se consideră drept moment inițial al ciclului cel în care pistonul se află în PMI, la începutul
cursei de admisie. În această poziție pistonul delimitează numai volumul spațiului de comprimare Vc,
deplasarea sa fiind Sx=0, iar unghiul manivelei α=0. Întrucât volumul descris de piston reprezintă
produsul dintre deplasarea sa Sx și o constantă (suprafața pistonului), este avantajoasă trasarea
diagramei în coordonate p-S, diagrama având aceeași formă,în acest caz conversia unităților de
deplasare în unități de volum se realizează simplu prin poziționarea a două axe paralele cu notații
corespondente.
Reprezentarea proceselor de evacuare si admisie se face prin cate o izobară de valoare p=pr si
p=pa.
Procesul comprimării este descris de o politropă având ecuația:

𝑆 + 𝑠 𝑚𝑐 𝑘1 𝑝𝑎 ∙ (𝑆 + 𝑠)𝑚𝑐
𝑝𝑐𝑥 = 𝑝𝑎 ⋅ ( ) = =
𝑆𝑥 + 𝑠 (𝑆𝑥 + 𝑠)𝑚𝑐 (𝑆𝑥 + 𝑠)𝑚𝑐

unde,
pcx – presiunea corespunzătoare deplasării Sx a pistonului în timpul cursei de comprimare,
pa – presiunea la sfârșitul cursei de admisie,
Sx – cursa pistonului, masurată din PMI;
1 − 𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝛬 1 − 𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝛬 𝛬
𝑆𝑥 = 𝑆 ⋅ ( + ⋅ 𝑠𝑖𝑛2 𝛼) = 𝑆 ⋅ ( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼)
2 4 2 4 4
 = r/L – raportul dintre raza manivelei şi lungimea bielei,
 [RAC] – unghiul de rotaţie al manivelei la un moment dat, măsurat de la axa cilindrului în
sensul de rotaţie al arborelui cotit.
s – înălțimea cilindrului de diametru D (alezajul) care are același volum cu camera de ardere;
𝑆
𝑠= = 9.66 [mm]
𝜀−1

Procesul destinderii este descris de o politropă având ecuația:

𝑠 𝑚𝑑 𝑝𝑧 ∙ 𝑠 𝑚𝑑
𝑝𝑑𝑥 = 𝑝𝑧 ⋅ ( ) =
𝑆𝑥 + 𝑠 (𝑆𝑥 + 𝑠)𝑚𝑑
pz – presiunea teoretică la sfârșitul procesului de ardere.
Arderea se reprezintă în cazul ciclului necorectat,la MAS, printr-o izocoră. La capătul cursei de
comprimare (Sx=0, α=360˚) se consideră ca presiunea evoluează brusc p=pz.
 În timpul unui ciclu de funcționare, arborele cotit efectuează două rotații complete, deci α
variază între 0 si 720. Legătura dintre variația unghiului α de rotație a arborelui motor și procesele de
lucru este dată explicit în următorul tabel:

α Procesul de lucru Legea de variație a presiunii

0  180 Admisia p = pa
180  360 Comprimarea p = pcx
360  540 Arderea și destinderea p = pdx
540  720 Evacuarea p = pr

2
ETAPA IX
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Trasarea diagramei indicate. Rotunjirea
diagramei indicate

IX.9 Rotunjirea diagramei indicate

Rotunjirea digramei constă în corecția evoluției presiunii din cilindru între anumite momente
ale ciclului pe baza unor considerente care țin seama de modificările reale (obținute experimental)
induse de caracteristicile procesului de ardere sau de schimbul de gaze.
Momentele ciclului în care trebuie introduse corecții ale presiunii sunt delimitate de unghiul
de avans la aprindere (βs), unghiul întârzierii închiderii supapei de evacuare (βÎSE), unghiul avansului
la deschiderea supapei de evacuare (βDSE), unghiul avansului la deschiderea supapei de admisie
(βDSA) și unghiul întârzierii închiderii supapei de admisie (βÎSA).
Pentru a putea trece la rotunjirea diagramei indicate trebuiesc adoptate cotele de reglaj ale
motorului:
DSE ISE DSA ISA βs
M.A.S  80
4050°  60
1030°  45
5 25°  85
45 65°  40
3035°

În intervalul 0˚ ≤ α < βÎSE se poate aproxima că presiunea scade liniar cu unghiul α de la pr la pa

adică:
𝑝𝑟 − 𝑝𝑎
𝑝 = 𝑝𝑟 − ∙𝛼
𝛽Î𝑆𝐸

În intervalul βÎSE ≤ α < 180˚ presiunea rămâne constantă la valoarea p=pa

În intervalul 180˚ ≤ α < 365˚ - βs, se admite că presiunea are o variație politropă cu exponentul
constant mc. (p=pcx).
Limita superioară a intervalului de 365˚ - βs, ține seama de faptul că modificările efective ale
presiunii în raport cu evoluția politropă datorată începerii arderii, apar mai târziu cu cca. 5˚ față de
momentul βs al declanșării scânteii.
După declanșarea arderii (începând cu momentul 365˚ - βs) se constată experimental că
presiunea acuză o creștere față de evoluția politropă astfel încât atunci când α = 360˚ se ajunge la
p = 1,25pc. În continuare presiunea atinge valoarea maximă după ce manivela se rotește cu cca. 10˚,
adică la α = 370˚. După acest moment se constată o scădere a presiunii până la α = 380˚, iar apoi se
poate considera că evoluția presiunii decurge după o politropă cu md = constant.
Astfel:

În intervalul 365˚ - βs ≤ α < 360˚ se admite o variație liniară a presiunii funcție de α, după:

𝛼 + 𝛽𝑠 − 365°
𝑝 = [𝑝1 + (1,25 ∙ 𝑝𝑐 − 𝑝1 ) ]
𝛽𝑠 − 5°
unde,
𝑆 + 𝑠 𝑚𝑐
𝑝1 = 𝑝𝑎 ⋅ ( ) = 0.872 [MPa]
𝑆𝑥1 + 𝑠
1 − 𝑐𝑜𝑠(365° − 𝛽𝑠 ) 𝛬 𝛬
𝑆𝑥1 = 𝑆 ⋅ ( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 (365° − 𝛽𝑠 )) = 7.18 [mm]
2 4 4
 În intervalul 360˚ ≤ α < 370˚ diagrama se rotunjește cu un arc de parabolă, relația dintre
presiune și deplasarea pistonului fiind:

1,25 ∙ 𝑝𝑐 − 𝑝𝑧 2 𝑝𝑧 − 1,25 ∙ 𝑝𝑐
𝑝= 2 ∙ 𝑆𝑥 + 2 ∙ ∙ 𝑆𝑥 + 1,25 ∙ 𝑝𝑐
𝑆𝑥2 𝑆𝑥2
1 − 𝑐𝑜𝑠 3 70° 𝛬 𝛬
𝑆𝑥2 =𝑆⋅( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 370 °) = 0.824 [mm]
2 4 4

În intervalul 370˚ ≤ α < 380˚ presiunea se rotunjește cu un arc de parabolă a cărei ecuație este:

𝑝𝑧− 𝑝3
𝑝 = [𝑝𝑧 − ∙ (𝑆𝑥 − 𝑆𝑥2 )2 ]
(𝑆𝑥3 − 𝑆𝑥2 )2
𝑠 𝑚𝑑
𝑝3 = 𝑝𝑧 ⋅ ( ) = 4.79 [MPa]
𝑆𝑥3 + 𝑠
1 − 𝑐𝑜𝑠 3 80° 𝛬 𝛬
𝑆𝑥3 = 𝑆 ⋅ ( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 380°) = 3.25 [mm]
2 4 4

În intervalul 380˚ ≤ α < 540˚- βDSE presiunea are o variație politropă cu exponentul md.

În intervalul 540˚- βDSE ≤ α < 540˚ se practică o rotunjire cu un arc de parabolă a cărei ecuație
este:
(𝑝∗ − 𝑝4 )2
𝑝 = 𝑝∗ + √𝑝∗2 − (𝑆𝑥4 − 𝑆𝑥 ) + (𝑝4 − 2𝑝∗ )𝑝4
𝑆𝑥4 − 𝑆
1 − 𝑐𝑜𝑠(540° − 𝛽𝐷𝑆𝐸 ) 𝛬 𝛬
𝑆𝑥4 = 𝑆 ⋅ ( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 (540° − 𝛽𝐷𝑆𝐸 )) = 74.65 [mm]
2 4 4
𝑠 𝑚𝑑
𝑝4 = 𝑝𝑧 ⋅ ( ) = 0.47 [MPa]
𝑆𝑥4 + 𝑠

În intervalul 540˚ ≤ α < 540˚+ βDSE se admite o rotunjire cu un arc de parabola, expresia presiunii
fiind:

∗
(𝑝∗ − 𝑝𝑟 )2
𝑝 = 𝑝 − √𝑝∗2 − (𝑆𝑥5 − 𝑆𝑥 ) − 𝑝𝑑 𝑝𝑟
𝑆𝑥5 − 𝑆
1 − 𝑐𝑜𝑠(540° + 𝛽𝐷𝑆𝐸 ) 𝛬 𝛬
𝑆𝑥5 = 𝑆 ⋅ ( + − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 (540° + 𝛽𝐷𝑆𝐸 )) = 74.65 [mm]
2 4 4
În intervalul 540˚+ βDSE ≤ α < 720˚ se consideră p=pr

Unde,
𝑝𝑑 + 𝑝𝑟
𝑝∗ = = 0.26 [MPa]
2

2
3
ETAPA X
Calculul termic al motoarelor cu ardere internă. Trasarea caracteristicilor motorului

La proiectarea unui motor de autovehicul, fiind cunoscută puterea maximă, Pe, se poate
determina caracteristica de turaţie la sarcina totală, folosind caracteristica relativă de turaţie. Această
caracteristică relativă reprezintă de fapt variaţia raportului Pex /Pe în funcţie de raportul dintre turaţiile
la care se produc aceste puteri, adică nx/n.

Relaţia generală, care să ţină seama tipul de motor de particularităţile acestora, este are forma
sugerată mai jos:
𝑛𝑥 𝑛𝑥 2 𝑛𝑥 3
𝑃𝑒𝑥 = 𝑃𝑒 ∙ [𝑎 ∙ + 𝑏 ∙ ( ) - 𝑐 ∙ ( ) ] [kW]
𝑛 𝑛 𝑛
unde: a=1, b=1, c=1.

Variaţia momentului motor poate fi exprimată, în aceste condiţii, prin intermediul variaţiei
puterii, adică:
𝑃𝑒𝑥
𝑀𝑒𝑥 = 9550 ∙ [N ∙ m]
𝑛𝑥

În vederea determinării variaţiei consumului specific efectiv de combustibil se recomandă

următoarea relaţie ce reprezintă ecuaţia relativă de consum:

𝑛𝑥 𝑛𝑥 2
𝑐𝑒𝑥 = 𝑐𝑒 ∙ [1,2 − 1,2 ∙ + ( ) ] [g/kWh]
𝑛 𝑛