Definirea volumului momentan de fluid de lucru din interiorul volumului de control:

1 1 Λ
𝑉 = 𝑉𝑠 ∙ { + ∙ [(1 − cos 𝛼) + ∙ (1 − cos 2 ∙ 𝛼)]}, [m3]
𝜀−1 2 4

unde :

𝜋 ∙ 𝐷2
𝑉𝑆 = ∙𝑆
4
D = 76 mm

S = 80.5 mm

= 18.3

Vt = 1,461 dm3

L = 134 mm

R= S/2

= R/L
Determinarea temperaturii conventionale din camera de ardere:

O prima ecuatie a modelului bizonal este ecuatia de conservare a volumului:

conservarea volumului:

V = Vai + Vga
dV/dt = dVai/dt + dVga/dt

Daca masa totala din cilindru se presupune constanta, atunci bilantul masei pentru cele
doua volume de control este:
conservarea masei:

m = mai+mga=mc+ma+mgr = constant

unde masa de aer, ma, si masa de combustibil, mc, se determina din consumurile orare Ch de aer
si combustibil ( Ch aer, Ch combustibil) determinate experimental la standul de incercari:
𝐶ℎ 𝑎𝑒𝑟
𝑚𝑎 = 3600 ∙ 106 [𝑚𝑔]
𝑖∙𝑛∙
30∙𝜏

𝐶ℎ 𝑐𝑜𝑚𝑏𝑢𝑠𝑡𝑖𝑏𝑖𝑙
𝑚𝑐 = 3600 ∙ 106 [𝑚𝑔]
𝑖∙𝑛∙
30∙𝜏

unde: Chaer =.... [kg/h] , Chcombustibil=.... [kg/h], n [rot/min], i=4 cilindri, =4 timpi
Uzual masa de gaze arse reziduale mgr se estimeaza, aceasta reprezentand cca. 3...5% din masa
gazelor de ardere din ciclul anterior.

Astfel,
conservarea volumului:

V = m/ = Vai uai+Vga uga

Ecuatia generala de stare:

p · V = (m/· R · T

este folosita pentru determinarea temperaturii medii globale, conventionale, din camera de
ardere, T [K]. M este masa molara a amestecului de gaze (aer+vapori de combustibil+gaze arse
reziduale) din cilindrul motorului, [kg/kmol]. Masa molara a aerului este 28.96 [kg/kmol], p
[Pa], V [m3], m [kg], R=8314 [J/kmol·K]

Astfel, temperatura:
𝑝∙𝑀∙𝑉
𝑇= [𝐾]
𝑅∙𝑚

este conventionala, cu valoare medie la nivel global in camera de ardere, *)

Obs: Masa molara M a amestecului de gaze (aer+vapori de combustibil) din camera de ardere
variaza cu temperatura, iar aceasta variatie trebuie considerata in calcul

M = M1-M2 = (m · R /V ) · [(T1/p1) – (T2/p2)]

*unitati de masura [N/m2 · m3 · kg/kmol] / [kg · (J/kmol·K)] = [K] sau T = p·V·M / m·R, [K] daca [N/m2 · m3 ·
g/mol] / [g · (J/mol·K)] = [K] folosind constanta universala a gazelor ideale R=8,314 [J/mol·K], masa molara M
[g/mol] si cantitatea de substanta m [g].

Folosind diagramele de presiune mediate, obtinute in conditiile precizate anterior,

pentru fiecare regim de functionare, se evalueaza temperatura globala conventionala din
interiorul volumului de control.

Anexa 1. Tabel cu marimi de intrare

Nume fisier n [rot/min] Sarcina [%] Ch aer [kg/h] Ch comb [kg/h]

palfa g7 2000 90 142 6.6
palfa g 12 4000 100 298 13.3
palfa m1 2000 100 156 7.3
palfa m4 2000 55 102 5.8
palfa m4p
palfa 800 800 0 51 0
palfa m2 2000 85 152 6,4
palfa m2p
palfa m3 2000 70 113 6
palfa m3p
palfa in 2000 2000 0 95 0
Studiul vaporizarii picaturii de combustibil.

Fig. 1. Model sferic pentru vaporizarea si arderea difuziva a picaturii de combustibil, [1].

Un model zerodimensional cu picaturi considera ca viteza de ardere este in mod

fundamental dependenta de viteza de formare a amestecului combustibil, deoarece duratele de
ardere controlate de cinetica chimica prin vitezele de reactie sunt mici, in comparatie cu timpii
necesari formarii amestecului, [2].
Viteza jetului de combustibil la iesirea din injector:

uo=3.9·(2·pinj /c) 0,5 [m/s], unde c este densitatea combustibilului injectat, [2], [3].

Se presupune ca picaturile care alcatuiesc jetul de combustibil sunt uniforme in diametru, iar
timpul de fragmentare al jetului lichid in picaturi este:

tsj = 28,65 c dn / (pi g)0,5

unde: pi diferenta dintre presiunea de injectie si presiunea din cilindru la momentul injectiei,
g densitatea mediului gazos din camera de ardere, c densitatea combustibilului injectat, dn
diametrul orificiului pulverizatorului ( 0.15 mm), [1], [2], [3].

dp2 = dpS2 – 8 s D t / l ln(1+B) unde uzual B = cp [(T-Ts)/L]+1

unde L este caldura latenta de vaporizare [J/g], T este temperatura gazului intr-o zona departata
de picatura, Ts - temperatura la suprafata picaturii, l densitatea picaturii lichide, s -densitatea
la suprafata picaturii, D-difuzivitatea masica, [2], [3].
Viteza de vaporizare este proportionala cu raza picaturii [2], [3]. Picaturile mici se vor
vaporiza cu o viteza mai redusa decat picaturile mari. Pentru o picatura data de combustibil
cunoscut, viteza de vaporizare in timpul vaporizarii depinde de factorii ce caracterizeaza
picatura si combustibilul, [2], [3]. Timpul necesar vaporizarii totale a picaturii de combustibil,
tv, creste cu patratul diametrului initial al picaturii. Picaturile mici se vaporizeaza complet si
arderea lor are loc in conditiile unei flacari difuzive, in timp ce picaturile mari ard individual.
Determinarea timpului de vaporizare al unei picaturi de combustibil cu diametrul ales de dp =
................. microni se face pe baza relatiei, [2], [3], [4]:

tv= [ dpo2 · l ] / [8 g g ln(1+Bv)] [ms]

Constanta de vaporizare a picaturii fiind: Kv= 8 g ( g / l ) ln(1+Bv)

In cazul vaporizarii se cere cifra de transfer masic B cu care se poate determina ulterior viteza
de ardere. Pentru Bv se cer temperatura si fractiunea masica, presiunea de vapori, la suprafata
de vaporizare, astfel ca drept ipoteza simplificatoare se admite ca la suprafata lichidului se
atinge temperatura de fierbere. Evaluarea transferului de masa in timpul procesului de
vaporizare se foloseste cifra de transfer masic, [2], [3]:

Bv = cg (T-Tb) / Q

unde este g difuzivitatea termica definita de: g = g / (l · cg) [cm2·s]

Tb temperatura de fierbere la suprafata picaturii lichide, Q fiind cantitatea de caldura necesara

pentru a vaporiza unitatea de masa de lichid [J/g], cg caldura specifica [J/g·grad], g
conductibilitatea termica [W/cm·K], [2], [3]. Viteza de vaporizare a picaturii este in functie de
marimea picaturilor. Jetul cu neuniformitate mai mare duce la o viteza de evaporare mai mare
ceea ce este avantajos pentru aprindere. Viteza de vaporizare a picaturii de combustibil este
determinata de fluxul masic de substanta vaporizata la suprafata picaturii, acesta fiind, [2], [3],
[4]:

ws = g g ln(1+Bv) /rp

Bv cifra de transfer masic ce depinde de temperatura gazelor din cilindru, rp raza picaturii, [2],
[3].
Timpul de vaporizare scade cu reducerea diametrului picaturii. Timpul necesar al vaporizarii
totale a picaturii de combustibil creste cu patratul diametrului initial al picaturii. In final, se
poate determina masa picaturii:

mp = 4 ·  · l · cg · 1/3 · rp3

La conditia initiala t=0 cand dp=dpo. Dupa consumarea timpului de vaporizare masa picaturii si
diametrul acesteia sunt zero, [2], [3].

***
Dupa [1], [2], [3] se stabilesc: diametrul picaturii dp=0.01 mm =0.001 cm =10 micron, cantitatea
de caldura necesara pentru a vaporiza unitatea de masa de lichid Q= 937.8 [J/g], difuzivitatea
termica g = 32.76 [cm3s], coeficientul de conductibilitate termica g = 5.214·10-4 [W/cm·K],
caldura specifica a mediului gazos in care se face injectia cg=1.30 [J/g·grad], densitate
combustibil l = 0.867 [g/cm3], densitate mediu gazos de injectie g= 12.24∙10-6 [g/cm3],
temperatura de fierbere la suprafata lichidului Tb=523 [K], Qr ∙ c· yo∞=3075 [J/s], yo∞=0.232,
c=0.285, caldura latenta de vaporizare L=267.3 [J/g], caldura specifica a combustibilului lichid
cl=2.89 [J/g·grad], temperatura combustibilului lichid Tl=298 [K], aer= 1.204 [kg/m3].

Bibliografie
[1] M. Popa, N. Negurescu, C. Pana, Diesel Engines. Processes, MatrixRom, Bucharest, 2003
[2] N. Apostolescu, R. Chiriac, Combustion Process in Internal Combustion Engines, Fuel
Economy and Emissions Control, Tehnica, Bucharest, 1998
[3] V.Pimsner, C.Vasilescu, G. Radulescu, Turbo engines Energetics, ARPR, Bucharest, 1964
[4] G. Merker, C. Schwarz, R. Teichmann, Internal Combustion Engines Fundamentals:
Running, Simulation, Measuring, Springer, Germany, 2011
Studiul arderii picaturii de combustibil

Figura 2. Model sferic pentru arderea difuziva a picaturii de combustibil, [1].

Arderea poate fi considerata ca incepe din momentul dinamic al injectiei – momentul ridicarii
acului de pe sediu – cu o perioada de intarziere la aprindere urmata de o perioada cu degajare
de caldura, [3]. Durata perioadei de intarziere la autoaprindere este de o importanta deosebita,
deoarece ea influenteaza procesele ce urmeaza aprinderii. Primul fel de flacara ce apare ulterior
aprinderii este de tipul preformata neluminoasa si cea mai mare viteza de degajare a caldurii
este asociata cu aceasta perioada relativ scurta de ardere necontrolata [3]. In acest interval
flacara se imprastie si cuprinde jeturile de combustibil care ard sub forma difuziva, puternic
luminoasa, cu radiatie intensa a particulelor de carbon. Al doilea maxim inregistrat de viteza de
ardere este determinat in mare masura de viteza de antrenare a aerului in jet. Procesul este
dependent de viteza de deplasare a varfului jetului (care este franata in timp) si de viteza de
amestecare turbulenta. In partea finala viteza de degajare a caldurii de reactie se diminueaza
continuu, amestecarea aproape inceteaza, iar durata totala a arderii, controlata acum prin
cinetica chimica, tinde sa se mareasca datorita reduceriii progresive a vitezei de desfasurare a
reactiilor chimice [3].
Arderea jetului de combustibil are loc pe masura ce picaturile rezultate in urma pulverizarii se
vaporizeaza si se amesteca cu aerul din camera de ardere formand dozaje corespunzatoare,
figura 2, [1]. Picaturile de la periferie au dimensiuni foarte mici, se vaporizeaza relativ repede,
se amesteca cu aerul din jurul lor, autoaprinderea lor fiind initiata in zona dozajelor
bogate=0,5...1, considerata ca zona de reactie, dozaje locale care favorizeaza aparitia
flacarilor reci, [1]. Prezenta flacarii in jurul jetului, si/sau a altor picaturi din jet, accelereaza
procesul de vaporizare datorita caldurii dezvoltate, dar impiedica patrunderea oxigenului in
aceste zone, astfel incat arderea, in zona centrala a jetului, devine extrem dificila, in mare
masura incompleta, cu producerea de carbon si substante carbonoase, [1]. Astfel, apare
funinginea calda care poate arde ulterior in masura in care se gaseste aerul necesar arderii. Din
acest considerent se propune estimarea emisiei de funingine sau de CO in zona de ardere a
picaturii. Injectarea combustibilului si dupa cuprinderea jetului de flacara face posibila aparitia
funinginii ca urmare a cracarii combustibilului din picaturile lichide, la temperaturile inalte ale
flacarii pe care o strabat, [1]. Picaturile din zona centrala, inconjurate de flacara, ard printr-un
mecanism difuziv: combustibilul, sub forma de vapori, difuzeaza spre zona de reactie, iar din
exterior difuzeaza spre aceeasi zona oxigenul. Datorita valorilor mari ale presiunii si
temperaturii, viteza de reactie este ridicata si arderea este controlata de fenomenul de difuzie,
figura 2, [1].
Arderea jetului de particule se presupune ca se desfasoara identic pentru toate picaturile, iar
perioada de intarziere la autoaprindere este controlata de presiune si turatie prin:

taa = 2,5 p – 0,009· √n

cu ta in [s] si cu diametrul picaturii care se modifica datorita vaporizarii [3]. Daca

vaporizarea picaturii este urmata de ardere atunci constanta de vaporizare are expresia:

Ba = [cg (T-Tb) + Qr ∙ c· yo∞ ] / [L+ cl (Tb-Tl)] , unde Tl este temperatura combustibilului lichid,
[2], [3].

La exteriorul unei picaturi se stabileste o flacara de grosime infinitesimala care separa

combustibilul de oxidant. Durata arderii picaturii, [2], [3]:

ta = [l dpo2 ] / [8 g g ln(1+Ba)] , [ms]

Viteza de ardere a picaturii de combustibil este determinata de fluxul masic de substanta

vaporizata la suprafata picaturii:

ws = g g ln(1+Ba) / rp , [m/s], unde Ba este constanta vaporizarii urmate de ardere, [2], [3].

**
Diametrul picaturii dp=0.001 cm =10 micron, cantitatea de caldura necesara pentru a vaporiza
unitatea de masa de lichid Q= 937.8 [J/g], difuzivitatea termica g = 32.76 [cm3s], coeficientul
de conductibilitate termica g = 5.214·10-4 [W/cm·K], caldura specifica a mediului gazos in
care se face injectia cg=1.30 [J/g·grad], densitate combustibil l = 0.867 [g/cm3], densitate
mediu gazos de injectie g= 12.24∙10-6 [g/cm3], temperatura de fierbere la suprafata lichidului
Tb=523 [K], Qr ∙ c· yo∞=3075 [J/s], yo∞=0.232, c=0.285, caldura latenta de vaporizare L=267.3
[J/g], caldura specifica a combustibilului lichid cl=2.89 [J/g·grad], temperatura combustibilului
lichid Tl=298 [K], aer= 1.204 [kg/m3]. [3]

***

Bibliografie:

[1] M. Popa, N. Negurescu, C. Pana, Diesel Engines. Processes, MatrixRom, Bucharest, 2003
[2] N. Apostolescu, R. Chiriac, Combustion Process in Internal Combustion Engines, Fuel
Economy and Emissions Control, Tehnica, Bucharest, 1998
[3] V.Pimsner, C.Vasilescu, G. Radulescu, Turbo engines Energetics, ARPR, Bucharest, 1964
 Figura 2. Model sferic pentru arderea difuziva a picaturii de combustibil, [1].

Arderea poate fi considerata ca incepe din momentul dinamic al injectiei – momentul ridicarii
acului de pe sediu – cu o perioada de intarziere la aprindere urmata de o perioada cu degajare
de caldura, [3]. Durata perioadei de intarziere la autoaprindere este de o importanta deosebita,
deoarece ea influenteaza procesele ce urmeaza aprinderii. Primul fel de flacara ce apare ulterior
aprinderii este de tipul preformata neluminoasa si cea mai mare viteza de degajare a caldurii
este asociata cu aceasta perioada relativ scurta de ardere necontrolata [3]. In acest interval
flacara se imprastie si cuprinde jeturile de combustibil care ard sub forma difuziva, puternic
luminoasa, cu radiatie intensa a particulelor de carbon. Al doilea maxim inregistrat de viteza de
ardere este determinat in mare masura de viteza de antrenare a aerului in jet. Procesul este
dependent de viteza de deplasare a varfului jetului (care este franata in timp) si de viteza de
amestecare turbulenta. In partea finala viteza de degajare a caldurii de reactie se diminueaza
continuu, amestecarea aproape inceteaza, iar durata totala a arderii, controlata acum prin
cinetica chimica, tinde sa se mareasca datorita reduceriii progresive a vitezei de desfasurare a
reactiilor chimice [3].
Arderea jetului de combustibil are loc pe masura ce picaturile rezultate in urma pulverizarii se
vaporizeaza si se amesteca cu aerul din camera de ardere formand dozaje corespunzatoare,
figura 2, [1]. Picaturile de la periferie au dimensiuni foarte mici, se vaporizeaza relativ repede,
se amesteca cu aerul din jurul lor, autoaprinderea lor fiind initiata in zona dozajelor
bogate=0,5...1, considerata ca zona de reactie, dozaje locale care favorizeaza aparitia
flacarilor reci, [1]. Prezenta flacarii in jurul jetului, si/sau a altor picaturi din jet, accelereaza
procesul de vaporizare datorita caldurii dezvoltate, dar impiedica patrunderea oxigenului in
aceste zone, astfel incat arderea, in zona centrala a jetului, devine extrem dificila, in mare
masura incompleta, cu producerea de carbon si substante carbonoase, [1]. Astfel, apare
funinginea calda care poate arde ulterior in masura in care se gaseste aerul necesar arderii. Din
acest considerent se propune estimarea emisiei de funingine sau de CO in zona de ardere a
picaturii. Injectarea combustibilului si dupa cuprinderea jetului de flacara face posibila aparitia
funinginii ca urmare a cracarii combustibilului din picaturile lichide, la temperaturile inalte ale
flacarii pe care o strabat, [1]. Picaturile din zona centrala, inconjurate de flacara, ard printr-un
mecanism difuziv: combustibilul, sub forma de vapori, difuzeaza spre zona de reactie, iar din
exterior difuzeaza spre aceeasi zona oxigenul. Datorita valorilor mari ale presiunii si
temperaturii, viteza de reactie este ridicata si arderea este controlata de fenomenul de difuzie,
figura 2, [1].
Pozitia flacarii este definita de raza la care fluxul vaporilor de combustibil, ws, si de oxidant se
afla in proportii stoichiometrice. In zona interioara a flacarii, r<rf , se afla nuai combustibil si
produsi de reactie, iar in partea exterioara, r>rf , numai oxigen si produsi. Arderea intervine in
ecuatia de conservare a energiei ca sursa de caldura si de produsi, de consumator de combustibil
si oxidant, rezultand un sistem de ecuatii pentru coordonate sferice (particula sferica) si regim
stationar. Prin rezolvarea ecuatiilor se determina viteza masica de ardere, ws, pozitia flacarii, rf,
in raport cu picatura de combustibil, adica raza suprafetei flacarii. In cazul vaporizarii urmate
de ardere se cere cifra de transfer masic Ba cu care se viteza de ardere ws. Pentru Ba se cer
temperatura si fractiunea masica, presiunea de vapori, la suprafata de vaporizare, astfel ca drept
ipoteza simplificatoare se admite ca la suprafata lichidului se atinge temperatura de fierbere.
Viteza de ardere calculata astfel nu i-a in considerare corelatia existenta cu temperatura flacarii.
Raza flacarii este:

rf = [ws · rp2 ] / [g g ln(1+c∙y0∞)] , [cm] , unde se cer c raportul stoichiometric masic
combustibil/oxigen, y0∞ fractiunea masica de oxigen intr-o zona apropiata de picatura [2], [3].

**
Diametrul picaturii dp=0.01 mm = 0.001 cm =10 micron, cantitatea de caldura necesara pentru
a vaporiza unitatea de masa de lichid Q= 937.8 [J/g], difuzivitatea termica g = 32.76 [cm3s],
coeficientul de conductibilitate termica g = 5.214·10-4 [W/cm·K], caldura specifica a mediului
gazos in care se face injectia cg=1.30 [J/g·grad], densitate combustibil l = 0.867 [g/cm3],
densitate mediu gazos de injectie g= 12.24∙10-6 [g/cm3], temperatura de fierbere la suprafata
lichidului Tb=523 [K], Qr ∙ c· yo∞=3075 [J/s], yo∞=0.232, c=0.285, caldura latenta de vaporizare
L=267.3 [J/g], caldura specifica a combustibilului lichid cl=2.89 [J/g·grad], temperatura
combustibilului lichid Tl=298 [K], aer= 1.204 [kg/m3]. [3]

***

Bibliografie:

[1] M. Popa, N. Negurescu, C. Pana, Diesel Engines. Processes, MatrixRom, Bucharest, 2003
[2] N. Apostolescu, R. Chiriac, Combustion Process in Internal Combustion Engines, Fuel
Economy and Emissions Control, Tehnica, Bucharest, 1998
[3] V.Pimsner, C.Vasilescu, G. Radulescu, Turbo engines Energetics, ARPR, Bucharest, 1964
Formarea funinginii

Figura 2. Model sferic pentru arderea difuziva a picaturii de combustibil, [1].

Arderea poate fi considerata ca incepe din momentul dinamic al injectiei – momentul ridicarii
acului de pe sediu – cu o perioada de intarziere la aprindere urmata de o perioada cu degajare
de caldura, [3]. Durata perioadei de intarziere la autoaprindere este de o importanta deosebita,
deoarece ea influenteaza procesele ce urmeaza aprinderii. Primul fel de flacara ce apare ulterior
aprinderii este de tipul preformata neluminoasa si cea mai mare viteza de degajare a caldurii
este asociata cu aceasta perioada relativ scurta de ardere necontrolata [3]. In acest interval
flacara se imprastie si cuprinde jeturile de combustibil care ard sub forma difuziva, puternic
luminoasa, cu radiatie intensa a particulelor de carbon. Al doilea maxim inregistrat de viteza de
ardere este determinat in mare masura de viteza de antrenare a aerului in jet. Procesul este
dependent de viteza de deplasare a varfului jetului (care este franata in timp) si de viteza de
amestecare turbulenta. In partea finala viteza de degajare a caldurii de reactie se diminueaza
continuu, amestecarea aproape inceteaza, iar durata totala a arderii, controlata acum prin
cinetica chimica, tinde sa se mareasca datorita reduceriii progresive a vitezei de desfasurare a
reactiilor chimice [3].
Arderea jetului de combustibil are loc pe masura ce picaturile rezultate in urma pulverizarii se
vaporizeaza si se amesteca cu aerul din camera de ardere formand dozaje corespunzatoare,
figura 2, [1]. Picaturile de la periferie au dimensiuni foarte mici, se vaporizeaza relativ repede,
se amesteca cu aerul din jurul lor, autoaprinderea lor fiind initiata in zona dozajelor
bogate=0,5...1, considerata ca zona de reactie, dozaje locale care favorizeaza aparitia
flacarilor reci, [1]. Prezenta flacarii in jurul jetului, si/sau a altor picaturi din jet, accelereaza
procesul de vaporizare datorita caldurii dezvoltate, dar impiedica patrunderea oxigenului in
aceste zone, astfel incat arderea, in zona centrala a jetului, devine extrem dificila, in mare
masura incompleta, cu producerea de carbon si substante carbonoase, [1]. Astfel, apare
funinginea calda care poate arde ulterior in masura in care se gaseste aerul necesar arderii. Din
acest considerent se propune estimarea emisiei de funingine sau de CO in zona de ardere a
picaturii. Injectarea combustibilului si dupa cuprinderea jetului de flacara face posibila aparitia
funinginii ca urmare a cracarii combustibilului din picaturile lichide, la temperaturile inalte ale
flacarii pe care o strabat, [1]. Picaturile din zona centrala, inconjurate de flacara, ard printr-un
mecanism difuziv: combustibilul, sub forma de vapori, difuzeaza spre zona de reactie, iar din
exterior difuzeaza spre aceeasi zona oxigenul. Datorita valorilor mari ale presiunii si
temperaturii, viteza de reactie este ridicata si arderea este controlata de fenomenul de difuzie,
figura 2, [1].

Modelul permite determinarea vitezei masice de formare a funinginii, folosind

presiunea si temperatura globala momentana din camera de ardere. Procesele chimice reale care
conduc la formarea funinginii au un caracter complex, iar mecanismul formarii funinginii este
complicat si nu se considera pana azi complet cunoscut, din punct de vedere cantitativ, [2].
Numeroasele cercetari efectuate au stabilit ca formarea funinginii se realizeaza in doua faze
distincte: formarea nucleelor si formarea particulelor de funingine, [2]. Formarea particulelor
din nuclee initiale si dezvoltarea lor ulterioara, sunt deasemenea procese complexe, [2].
Formarea nucleelor se atribuie pe baza unor reactii diferite, dependente de conditiile de
temperatura si presiune, sau de natura combustibilului, [2]. Procesul de nucleatie genereaza o
densitate mare de nuclee foarte mici, care se dezvolta printr-o crestere la suprafata, prin
depunerea unor hidrocarburi in faza gazoasa, antrenate ulterior in reactii de dehidrogenare si
condensare, [2]. Tinand seama de caracterul limitat al cunostintelor asupra mecanismului de
formare a funinginii, se considera un model de calcul simplificat care foloseste ecuatii de calcul
care iau in considerare numai fenomenul de nucleatie, [2]. Astfel se poate determina viteza
masica de formare cu expresia, dupa Kuo [2]:

dmff / dt = Af · mcg · p0.5 · exp(-6290 / T), [mg/s]

unde: Af = (2.5...5) 10-3, mcg-masa combustibilului in faza gazoasa [mg], p-presiunea curenta
din cilindru [bar], T-temperatura medie globala conventionala [K].

Bibliografie
[1] M. Popa, N. Negurescu, C. Pana, Diesel Engines. Processes, MatrixRom, Bucharest, 2003
[2] N. Apostolescu, R. Chiriac, Combustion Process in Internal Combustion Engines, Fuel
Economy and Emissions Control, Tehnica, Bucharest, 1998
Oxidarea funinginii

Figura 2. Model sferic pentru arderea difuziva a picaturii de combustibil, [1].

Arderea poate fi considerata ca incepe din momentul dinamic al injectiei – momentul ridicarii
acului de pe sediu – cu o perioada de intarziere la aprindere urmata de o perioada cu degajare
de caldura, [3]. Durata perioadei de intarziere la autoaprindere este de o importanta deosebita,
deoarece ea influenteaza procesele ce urmeaza aprinderii. Primul fel de flacara ce apare ulterior
aprinderii este de tipul preformata neluminoasa si cea mai mare viteza de degajare a caldurii
este asociata cu aceasta perioada relativ scurta de ardere necontrolata [3]. In acest interval
flacara se imprastie si cuprinde jeturile de combustibil care ard sub forma difuziva, puternic
luminoasa, cu radiatie intensa a particulelor de carbon. Al doilea maxim inregistrat de viteza de
ardere este determinat in mare masura de viteza de antrenare a aerului in jet. Procesul este
dependent de viteza de deplasare a varfului jetului (care este franata in timp) si de viteza de
amestecare turbulenta. In partea finala viteza de degajare a caldurii de reactie se diminueaza
continuu, amestecarea aproape inceteaza, iar durata totala a arderii, controlata acum prin
cinetica chimica, tinde sa se mareasca datorita reduceriii progresive a vitezei de desfasurare a
reactiilor chimice [3].
Arderea jetului de combustibil are loc pe masura ce picaturile rezultate in urma pulverizarii se
vaporizeaza si se amesteca cu aerul din camera de ardere formand dozaje corespunzatoare,
figura 2, [1]. Picaturile de la periferie au dimensiuni foarte mici, se vaporizeaza relativ repede,
se amesteca cu aerul din jurul lor, autoaprinderea lor fiind initiata in zona dozajelor
bogate=0,5...1, considerata ca zona de reactie, dozaje locale care favorizeaza aparitia
flacarilor reci, [1]. Prezenta flacarii in jurul jetului, si/sau a altor picaturi din jet, accelereaza
procesul de vaporizare datorita caldurii dezvoltate, dar impiedica patrunderea oxigenului in
aceste zone, astfel incat arderea, in zona centrala a jetului, devine extrem dificila, in mare
masura incompleta, cu producerea de carbon si substante carbonoase, [1]. Astfel, apare
funinginea calda care poate arde ulterior in masura in care se gaseste aerul necesar arderii. Din
acest considerent se propune estimarea emisiei de funingine sau de CO in zona de ardere a
picaturii. Injectarea combustibilului si dupa cuprinderea jetului de flacara face posibila aparitia
funinginii ca urmare a cracarii combustibilului din picaturile lichide, la temperaturile inalte ale
flacarii pe care o strabat, [1]. Picaturile din zona centrala, inconjurate de flacara, ard printr-un
mecanism difuziv: combustibilul, sub forma de vapori, difuzeaza spre zona de reactie, iar din
exterior difuzeaza spre aceeasi zona oxigenul. Datorita valorilor mari ale presiunii si
temperaturii, viteza de reactie este ridicata si arderea este controlata de fenomenul de difuzie,
figura 2, [1].

Oxidarea funinginii se face cu viteza:

dmof / dt = 9.55 · 10-4 · msoot · p0.5 · exp(-5000 / T) , [mg/s]

relatie dupa Morel si Karibel, [3].

In gazele de evacuare se regaseste cantitatea de funingine determinate de diferenta dintre

vitezele de formare si oxidare:

mfuningine total / dt = mff / dt - mof / dt , [mg/s]

Bibliografie
[1] M. Popa, N. Negurescu, C. Pana, Diesel Engines. Processes, MatrixRom, Bucharest, 2003
[2] N. Apostolescu, R. Chiriac, Combustion Process in Internal Combustion Engines, Fuel
Economy and Emissions Control, Tehnica, Bucharest, 1998
[3] Haian Miao, Fundamental studies of combustion phenomena in dual fuel engines,
University of New South Wales, School of Mechanical and Manufacturing Engineering,
Jiaotong University, P.R. China, 2001