Sa se efectueze calculul de ardere al unui combustibil gazos (gazul metan) cu

compozitia 96%CH4, 3%CO, 1%N2, in vederea incalzirii unui cuptor cu

vatra pasitoare cu productivitatea de 7 tone.

Încălzirea se face cu gaz metan cu compoziţia:

- 96%CH4
- 3%CO
- 1%N2

Materialul încălzit:
- 45 Si
- 95Cr (OLC 45)

Materialul se încălzeşte la 1150°C, în condiţii de temperatură a cuptorului

constant 1200°C.

Temperatura de încălzire a aerului: 350°C

Dimensiunile semifabricatului: = 60 x 1200 mm

Agregatele termice nu sunt realizate izolat într-o unitate de producţie, ele făcând
parte dintr-un ansamblu de agregate, instalaţii şi utilaje, care se intercondiţionează
conducând la realizarea unui program de fabricaţie sau a unui produs. Din această
cauză, este necesară cunoaşterea şi analizarea acestui ansamblu, pentru a putea fi
dimensionat tehnologic şi apoi analizat din punct de vedere tehnico-economic în mai
multe variante.

Agregatul termic poate fi utilaj de bază sau auxiliar după poziţia pe care o are în
fluxul tehnologic.

Ansamblul de lucrări care se realizează la proiectarea unui agregat termic

cuprinde în general următoarele faze:
- primirea temei de proiectare (pentru unitate economică, secţie, atelier);
- stabilirea variantelor tehnologice pentru realizarea temei;
- alegerea tipurilor şi a capacităţilor agregatelor termice;
- dimensionarea agregatelor termice din punct de vedere tehnologic,
termotehnic şi constructive;
- stabilirea amplasării utilajelor în variantele considerate.

Este necesar să se ţină cont de indicaţiile din literatura de specialitate privind

mărimile uzuale de agregate termice realizate şi de eventualele mărimi tipizate
existente.

Cunoscând tipul de agregat termic, capacitatea lui nominală şi mărimea

materialelor care urmează să fie prelucrate, se face o dimensionare tehnologică ce
constă în:
- dimensionarea părţii tehnologice a agregatului termic (vatră, pereţi, boltă
etc.) în aşa fel încât să poată fi îndeplinite condiţiile optime de lucru;
 - stabilirea profilului agregatului termic în funcţie de regimul gazo-dinamic şi
de caracteristica transferului complex de căldură.
Aceste elemente sunt determinate de: tipul de combustibil folosit; regimul de
temperatură necesar; caracteristicile instalaţiilor de ardere.
Pe baza bilanţului termic se determină consumul de combustibil şi apoi se
dimensionează instalaţia de ardere (numărul şi mărimea arzătoarelor; conductele de aer
şi combustibil; canalele pentru transportul gazelor de ardere; instalaţia de recuperare a
căldurii; instalaţia de evacuare a gazelor de ardere.

Calculul arderii combustibilului

Etapa 1.

1.Căldura necesară desfăşurării proceselor termotehnologice la cuptoarele

metalurgice cu combustie, provine din reacţiile de oxidare a combustibililor.
În metalurgie sunt folosiţi cel mai des combustibilii gazoşi şi lichizi (mai puţin
solizi), naturali sau artificiali.
Gazele de furnal şi de cocserie se folosesc combinate fie între ele, fie cu gaz
natural sub formă de bigaz, pentru a se obţine o putere calorică superioară respectiv o
temperatură de ardere mai ridicată.
Combustibilii din punct de vedere energetic se caracterizează prin puterea
calorică şi temperatura de ardere (dependentă şi de condiţiile în care are loc procesul de
ardere).
În calculul termodinamicii, se utilizează puterea calorică inferioară notată H i , care
reprezintă căldura utilă degajată prin arderea unei unităţi de combustibil.

Pentru combustibilii gazoşi se utilizează relaţia:

Hi= 12640 · rCO + 10800 · rH + 35830 · rCH + 56970 · rC H + 59770 · r C

H + 59770 · r C H + 63750 · rC H + 88230 · rC H + 91330 · rC H + 118620
3
· rC H + 140470 · rC H + 149970 · rC H + 23150 · rH S [ KJ/m N]

rx – reprezintă participaţia componenţilor combustibilului

Hi= 12640 · 0,03 + 35830 · 0,96

= 379,2 + 34396,8
= 34776 [ KJ/m3N]

1.1. Calculul arderii combustibililor

În funcţie de necesităţile tehnologice, arderea combustibililor se poate
realiza cu aer sau aer înbogăţit cu O2.
Din punct de vedere se caracterizează prin raportul dintre cantitatea de aer
efectiv şi cantitatea de aer stoechiometric necesar pentru arderea, exprimată prin
coeficientul de exces al aerului de combustie . În general se recomandă pentru
coeficientul de exces al aerului de ardere, valorile :
  = 1.05... 1.15 pentru combustibilii gazoşi
 = 1.15... 1.25 pentru combustibilii lichizi
 = 1.25... 1.5 pentru combustibilii solizi
Se adoptă = 1.08
Calculul arderii constă în stabilirea cantităţilor de O2 , aer şi de gaze de ardere,
a compoziţiei gazelor arse, a densităţii gazelor arse şi a temperaturii de ardere.

1.1.1.Calculul oxigenului necesar arderii.

Pentru combustibilii gazoşi, oxigenul minim necesar arderii se calculează cu
relaţia:

V = [m3NO2/m3 N cb]

V =

=
= 0,015 + 1,92
= 1,935 [m3NO2/m3 N cb]

1.1.2.Calculul volumului de aer necesar arderii

Aerul minim necesar arderii:

V = [m3 N aer/m3 N(Kg) cb]

V = =9.214 [m3 N aer/m3 N(Kg) cb]

Aerul necesar arderi:

V = [m3 N aer/m3 N(Kg) cb]

V = 1.08 =9.951 [m3 N aer/m3 N(Kg) cb]

1.1.3.Calculul volumului gazelor de ardere.

Se calculează prin însumarea volumului componenţilor rezultaţi prin
ardere:

Vga= VCO + H2O + VSO + VN + VO [m3 N g.a/m3 N(Kg) cb]

Pentru combustibilii gazoşi:

VCO = rCO + · rC ·H + r CO [m3 N /m3 N cb]

VCO = 0,03 + 1 · 0,96
= 0,99 [m3 N /m3 N cb]

V = 0,21 ( -1) V =( -1) V [m3 N /m3 N cb]

V = 0,21 ·(1,08-1) · 9,214

= 0,21 · 0,08 · 9,214
= 0,154 [m3 N /m3 N cb]

VN = 0,79 · ·V + r N = 0,79 · V + rN [m3 N /m3 N cb]

VN = 0,79 · 1,08 · 9,214 + 0,01= 0,79 · 9,951 + 0,01

= 7,861 + 0,01 = 7,861 + 0,01
= 7,871 [m3 N /m3 N cb]

Vga= 0,99 + 7,871 + 0,154

= 9,015 [m3 N g.a/m3 N(Kg) cb]

1.1.4. Calculul densităţii gazelor de ardere.

Pentru calculul densităţii gazelor de ardere se foloseşte relaţia:

= ri Mi [Kg /m3N ga]

Masa moleculară:
- CH4= 12 + 7 · 1= 19
- CO = 12 + 19 = 31
- N2 = 14 · 2 = 28

= (0,96 ·19 + 0,03 · 31 + 0,01 · 28)

= 0,044 (18.24 + 0,93 + 0,28)
= 0,044 · 19.45
= 0,855 [Kg /m3N ga]