Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezenta lucrare de curs se elaboreaza in cadrul disciplinei Procese si aparate de ardere a gazelor
combustibile.
In lucrare se va alege tipul, numarul si se va efectua calculul de dimensionare a arzatoarelor
pentru cazane si agregate, care se trec la functiune cu gaze combustibile.
unde: Qinf j – corespunzător căldura inferioară de ardere ale componentului "j" din amestec;
nj – conţinutul procentual al componentului "j" din amestec
kJ
anh
Qinf 0.01(35840 90.40 63730 1.10 93370 2.30 123770 3.20 146340 2.10) 42281.68
mN3
Căldura inferioară de ardere a amestecului în stare umedă, kJ/m 3N ,– din următoarele relaţii:
u
Qinf Qinf
anh
k ;
unde: k- este coeficientul de corecţie, calculat de relaţia:
0.804
k ;
0.804 d
unde: d-este conţinutul de umiditate, kg/m 3N ;
0.804 – densitatea vaporilor de apă la condiţii normale, kg/m 3N .
0.804
k 0.978
0.804 0.0184
kJ
u
Qinf 42281.68 0.978 41335.69
m N3
Densitatea amestecului de gaze în stare anhidră, kg/m 3N se va calcula cu formula:
m
anh 0,01 c mHn
nC m H n ;
j 1
u anh d K .
kJ
anh 0.01(0.717 90.40 1.356 1.10 2.02 2.30 2.702 3.20 3.22 2.10 1.98 0.7 1.251 0.30) 0,881
mN3
kJ
u (0.881 0.0184) 0.978 0,880
m N3
VH02O 0,01[0.5(4 90.40 6 1.10 8 2.30 10 3.20 12 2.10) 0.124 0.0184 1.6111.13)] 2,348mN3 / mN3
Volumul de oxigen:
VO2 0.21 ( 1) Vt 0.21(1.22 1) 11.13 0.514mN3 / mN3
Volumul total de gaze de ardere, m 3N , rezultate la arderea 1 m N3 gaze:
Vtot VH2O VCO2 VN2 VO2 2.387 1.235 10.73 0.514 14.866mN3 / mN3 ;
t
j 1
aa
t am
aa
m
unde: taa - sunt temperaturile de autoaprindere a componenţilor m din amestec,
în oC.
537 530 504 430 430
am.
t aa 486.2o C
5
Limitele de inflamabilitate (inferioară şi superioară) ale amestecului - cu formula:
n n2 n3 ... nk
Linf .sup. 1
n1 n2 n3 n
... k
l1 l2 l3 lk
unde: l1, l2, l3 … lk – sunt limitele de inflamabilitate a compuşilor amestecului în
stare pură, %.
90.40 1.10 2.30 3.20 2.10
Linf . 4,38%
90.40 1.10 2.30 3.20 2.10
5 3, 2 2,37 1,86 1, 4
90.40 1.10 2.30 3.20 2.10
Lsup. 14,14%
90.4 1.10 2.30 3.20 2.10
15 12, 45 9,5 8, 41 7.8
Viteza normală de propagare a flăcării amestecului - cu formula:
n U n2U 2 n3U 3 nkU k
U nmax 1 1
n1 n2 n3 nk
unde: U1, U2, U3 …Uk – vitezele normale maximale de propagare a flăcării a
componenţilor respectivi din amestec, cm/s.
90.40 37 1.10 40 2.30 38 3.20 37 2.10 37
U nmax. 37, 056 cm s
90.40 1.10 2.30 3.20 2.10
2.2.2. Ecuația bilanțului energetic al reacției de ardere
Ecuaţia bilanţului căldurii:
u
Qinf I gc I a I ga
u
unde: Qinf - căldura inferioară de ardere în stare uscată, m 3N ;
I g c - entalpia gazelor combustibile, kJ/m 3N ;
I a - entalpia aerului, kJ/m 3N ;
I g a - entalpia gazelor de ardere, kJ/m 3N .
Entalpia gazelor combustibile – cantitatea de căldură introdusă în focar – cu gazele combustibile:
I g c C p Vg c t g c t g .c. C p Vg c 25 (1.572 90.4 2.282 1.10 3.162 2.30
4.2715 3.20 5.2975 2.10 0.7 1.299 0.3 1.625) 4452.05kJ / mN3
unde: V g c - conţinutul gazelor combustibile;
t g c - temperatura gazelor combustibile, C;
kJ
C p - capacitatea termică specifică izobară, .
m 3N C
Entalpia aerului – cantitatea de căldură introdusă în focar cu aerul de combustie:
I a ta C pa Vr 25 1.29795 13.58 440.65kJ/m3N ;
unde: t a - temperatura aerului, C; t a 25 o C
kJ
C pa - capacitatea termică specifică izobară a aerului, ;
m 3N C
Vr - volumul de aer real, necesar arderii, m 3N /m 3N .
Valorile componentelor I g. c. şi I a. sunt comparativ mici în raport cu valoarea Qinf
u
, însă pot fi
mult mai mari, dacă combustibilul şi aerul se vor încălzi preliminar.
Entalpia gazelor de ardere – cantitatea de căldură care se conţine în produsele de ardere:
I ga Cga Vga t gka
kJ
unde: C g a - capacitatea termică specifică a gazelor de ardere, ;
m 3N C
V g a - volumul gazelor de ardere, m N3 ;
t gk a - temperatura gazelor de ardere, C.
2.2.3 Determinarea temperaturii gazelor de ardere
Înlocuind relaţiile de mai sus şi rezolvând ecuaţia obţinută în raport cu t gk a obţinem
relaţia de calcul a temperaturii calorice a gazelor de ardere, care are forma:
u
Qinf I g c I a
t gk a *
C p VH 2 O C p VN 2 C p VO2 C p VCO2
Calculul temperaturii calorice t gk a se va efectua prin metoda aproximaţiilor succesive.
Iniţial se adoptă o temperatură arbitrară (în limitele 1500 1800 0 C), pentru care se calculează
I g a , după ce, cu formula (*) se verifică valoarea temperaturii calorice de ardere.
În cazul, în care temperatura obţinută prin calcul va diferi esenţial (mai mult de 20 o C ) de
temperatura adoptată, se recalculează t gk a prin adoptarea temperaturii gazelor de ardere, egală cu
cea obţinută prin calcul cu formula (*). Dacă temperatura gazelor de ardere, obţinută prin calcul,
va devia de t gk a adoptată în limitele 20 0 C, calculul se va considera terminat.
Adoptăm t gka 1600C;
Valorile capacităţii termice specifice a gazelor de ardere vor fi egale respectiv:
Cg.a(N2)=1.4588 kJm3 * oC Cg.a(CO2)=2.3552 kJm3 * oC
Cg.a(O2)=1.5379 kJm3 * oC Cg.a(H2O)=1.8762 kJm3 * oC
Deoarece temperatura gazelor de ardere obţinută prin calcul nu diferă cu mult de t gk.a.
adoptată, considerăm calculul corect.
Calculăm temperatura teoretică de ardere:
n
t t
tt . i
n
Temperatura teoretică de ardere este considerată acea temperatură, până la care s-ar fi
încălzit produsele de ardere, în ipoteza că la încălzirea lor nu se va consuma toată cantitatea de
căldură introdusă în focar, însă numai cantitatea fără căldura pierdută prin arderea incompletă
Qin şi căldura, consumată la disocierea gazelor triatomice Qdis , care în condiţiile temperaturilor
înalte din spaţiul de ardere (1600...2000 0C) corespunzător vor varia în limitele Qin =
(0,002...0,012) Qr şi Qdis = (0,025...0,07) Qr . La temperaturi sub 1500 0C căldura pierdută prin
arderea incompletă Qin şi căldura, consumată la disocierea gazelor triatomice Qdis pot fi
considerate egale cu zero.
2040 2050 2107 2117 2120
tt 2086,8o C
5
Calculăm temperatura reală de ardere:
t r K p t gk a ,
unde: Kp– coeficient pirometric, Kp = 0,65...0,75 sau Kp = 0,8...0,85 pentru agregatele
energofage de performanţă.
tr 0,85 1589.95 1351.46 oC
Date iniţiale:
Nr.
variantei
V , m3 h P, KPa
38 7.0 2 1,57 0,57
Viteza medie de ieşire a gazului combustibil din duza arzătorului se determină cu formula, m/s:
2 p 2 2000
g = 0.85 57.31m ;
g 0.880 s
unde: g - densitatea gazelor, kg m N3 ;
p - diferenţa de presiune, Pa ;
p =P1-P2= 103325-101325=2000 Pa ;
- coeficient de scurgere, evidenţiază repartizarea vitezelor fluxului de gaze în secţiunea duzei
şi rezistenţa fluxului, depinde de forma duzei şi se stabileşte conform literaturii de specialitate.
Pentru duzele cilindrice larg răspândite cu 45o ; 0,75 la L/D1=0,18, 0,87 la
L/D1=0,55 şi 0,85 la L/D1=1. Valoarea coeficientului , care depinde de forma ajutajului
duzei şi care se determină pe cale experimentală, se adoptă în intervalul 0,6...0,65, iar pentru
duzele arzătoarelor industriale – se adoptă 0,8...0,87, în funcţie de configuraţia lor. Pentru duzele
cu unghiul de desfacere 45o se adoptă egal cu 0,7, pentru unghiul de desfacere 25o - =0,8,
iar pentru unghiul 8o - =0,87.
L – lungimea canalului duzei, mm, la =0,87 L/D1=0,55 sau L=0,55·D1;
D1 – diametrul ajutajului duzei, mm.
Aria secţiunii transversale a ajutajului duzei, mm2:
Vgk 106 0.35 106
f D1 1.69mm2 ;
3600 g 3600 57.31
Vg
în care: V gk - debitul unui colector care se determină cu formula V gk , valoarea maximă a
nk
căruia este egală cu 0,4 m 3 h ;
n k - numărul de colectoare distribuitoare care se adoptă din şirul nk 1,2,3...
7
Vgk 0,35 m3 h
20
Diametrul ajutajului se calculează cu formula, mm:
4 f D1 4 1.69
D1 1.467[mm]
3,14
Diametrul camerei de amestecare D3, mm, se determină pe baza legii conservării cantităţii de
mişcare la amestecarea fluxurilor de gaze şi aer.
D3 D1 1 Va 1 Va aer u
unde: aer - densitatea aerului, kg m3 ;
Va - cantitatea de aer, injectată de un metru cub de gaze.
Pentru arzătoarele atmosferice de ardere a gazelor naturale
m3
Va ' Vt 0.57 11.13 6.3441 N ;
h
în care: Vt - cantitatea teoretică de aer necesară arderii, m3 h .
1.293
D3 1.467 (1 6.3441)(1 6.3441 ) 12.77 mm
0,880
Diametrul confuzorului D2 şi difuzorului D4, mm, se adoptă constructiv în următorele limite:
D2 2.0...2.2 D3 ,
D4 1.5...2.0 D3 .
D2 2 12.77 25.54mm
D4 1.6 12.77 20.432mm
Lungimea confuzorului l1, mm, depinde de unghiul sumar de deschidere, care se adoptă în
intervalul 45o...90o. Pentru micşorarea unghiului de întâlnire a jeturilor de gaze – aer este
mai favorabil de adopta un unghi sumar de deschidre mai mic. Din aceste considerente:
l1 1,5...2,0 D3 .
l1 1.8 12.77 22.99mm
Lungimea camerei de amestecare se determină cu formula, mm:
l2 1,0...1,2 D3 .
l2 1,112.77 14.05mm
Lungimea difuzorului depinde de unghiul de deschidere 60...8o şi se calculează cu formula:
l3
D4 D3 .
2 tg 2
20.432 12.77
l3 55.52mm
2 0.069
Aria totală a ajutajelor se determină cu formula, m2:
V 1V
fo 3600am Vg 3600 a ,
am am
am 3.6 10 3 d o T 2
1 Vt [m/s];
1 Vt
unde: am - viteza de scurgere a gazului din ajutaje, m/s, se determină din diagramă, în funcţie de
diametrul ajutajelor d o , care se adoptă astfel ca să se evite fenomenele de rupere şi retur a
flăcării (3...6 mm).
Adoptăm diametrul ajutajelor d o 6mm ,
T=25+273=298K
Sf 78.7 104 m2
vf vf 273 1.98 3600 273
Se alege diametrul orificiului d0 rezultind astfel numarul de orificii:
Sf 7870
z 1114de.unitati
3.14 2
d0 3
4 4
Pasul de dispunere al orificiilor este :S=1.3 d 0 =1.3 3=3.9 mm
Diametru de asezare al orificiilor arzatorului:
S z 3.9 1114
D 1384mm.
3.14
Viteza medie de curgere a gazelor din ajutaj se va determina conform formulei de curgere
adiabatică, m/sec.:
g
2 k p1 1 p 2 p1
k 1 k
k 1 u
unde: k c p cv - exponentul adiabatic pentru gazele naturale, k 1,3 ;
p1 - presiunea absolută a gazelor la intrare în duză, Pa;
p2 - presiunea absolută a mediului în care expandează gazul, Pa. Pentru arzătoarele
atmosferice presiunea joasă p2 este egală cu presiunea barometrică.
p1 p 0 p 101325 42000 143325Pa
p2 po 101325Pa
0.87
2 1.3 143325 1 (101325 143325)0.3 1.3 m
g 0.85 280.06
0.3 0.880 s
Aria secţiunii transversale a ajutajului duzei, mm2:
Vg 106
f D1
3600 g
49 106
f D1 48.60mm2
3600 280.06
Diametrul ajutajului duzei se determină cu relaţia, mm:
4 f D1
D1
4 48.60
D1 7.87mm
3.14