CUPRINS:

1. Notă introductivă;
2. Determinarea puterii calorifice inferioare
de ardere și densității gazelor;
3. Determinarea debitelor de calcul orare pe
rețeaua de gaze în regim de presiune joasă
a sistemului inelar;
4. Calculul hidraulic al reţelelor de gaze în
regim de presiune joasă al sistemului
inelar;
5. Determinarea debitului de gaze anual și
orar pentru rețeaua de gaze de curte;
6. Calculul hidraulic al RG în regim de
presiune joasă de curte;
7. Determinarea debitelor de calcul pentru
sistemul interior;
8. Organizarea exploatări sistemului de
alimentări cu gaze;
9. Protecția contra coroziunii;
10.Protecția muncii și mediului ambiant;
11.Notă bibliografică.
 Introducere
Disciplina „Alimentări cu gaze" este o disciplină de cultură profesională specială
destinată pregătirii tehnicienilor-constructori cu specialitatea „Alimentări cu căldură şi
gaze, ventilaţie".
Cunicum-ul disciplinei prezentat în (5) ce cuprinde un ciclu teoretic structurat pe 12
module, aplicaţii practice (lucrări practice, lucrări de laborator, lucrare de curs) are
drept obiectiv general de a forma la studenţi un sistem de abilităţi practice şi
axiologice, prin rezolvarea unui şir variat de probleme în ceea ce priveşte proiectarea
unui sistem modem de alimentări cu gaze.
Pentru a orienta, direcţiona şi uşura activitatea atât a cadrului didactic tehnic, cât şi a
studentului, în cele ce urmează punem la dispoziţie acest îndrumător ce cuprinde
conţinutul lucrărilor practice, de laborator, lucrări de curs şi unele recomandări
metodico-practice privind desfăşurarea şi realizarea acestora.
Începutul dezvoltării industriei gazelor este considerat a fi în anul 1940, când prima
instalație constând dintr-o sobă de gaz și un cilindru a fost adusă pe teritoriul Republicii
Moldova și instalată. Având în vedere avantajele acestui tip de combustibil, numărul
acestor instalații a crescut într-un ritm semnificativ.

După doi ani, a fost nevoie de o organizație care să opereze și să supravegheze. În acest
sens, în Republica Moldova au fost înființate inițial birouri de gaze. Mai târziu, odată cu
creșterea industriei, a fost organizată o asociație republicană.

Din 1963 în Republica Moldova apar instalații de stocare care permit furnizarea de clădiri
rezidențiale cu mai multe etaje, prima astfel de instalație fiind instalată în sectorul
Botanica. Pentru a furniza astfel de instalații în 1950. Prima stație de alimentare cu gaz a
fost construită în satul Gidigich.

Din 1967 prin conducta de gaze naturale "Shebelinka-Odessa-Chișinău" se varsă în

Republica Moldova. În prezent, societatea moldo-rosietică "Moldova-Gaz" este
responsabilă de industria de aprovizionare cu gaze naturale, înainte ca operațiunea
"Moldova-Gaz Concern"

În prezent, funcționează doar pe malul drept al Nistrului 593,5 km rețeaua de gaze

principală.
 mj
1. Determinarea puterii calorifice inferioare de ardere Pc, ⁄ și
m3 n
densitatea gazelor ρg , kg⁄ m3 n .

a) Puterea calorifică inferioră de ardere a gazelor în stare uscată se determină

conform relaţiei:
mj
Pcianh = 0,01 ∑m anh
j=1( Pcj ∗ nj ) , ⁄ .
m3 n
unde nj -cota volumetrică a componentei (j) combustibilului gazos, în % (din
Anexa 2, 1 tab. 1);

m - numărul ordinar al componentei carburante în combustibilul gazos;

Pcj -puterea calorifică de ardere a componentei (j) mj/m³ n, (din Anexa 3).
Deoarece combustibilul gazos conţine vapori de apă, este necesar de a face
recalcularea acestuia cu evidența conținutului de umeditate. Această recalculare
se va efectua cu relația următoare:

K = (0, 804)/(0, 804 + d)

kg⁄
unde d - conținutul de umeditate, (din Anexa 2, tab. 2),
m3
atunci cu evidenţa acestui coeficient obținem :
mj
Pciu =Pcianh ∗ K , , ⁄ .
m3 n
b) Densitatea combustibilului gazos se determină conform relației următoare:
kg⁄
ρanh = 0,01 ∑m anh
j=1( ρj ∗ nj ) ,
i m3 n
kg⁄
unde ρj-densitatea componentei J , ,(Anexa 3)
m3 n
Cu evidența conținutului de umeditate;
kg⁄
ρu = (ρanh + d) ∗ K ,
m3 n
 Determinare puterii calorifice inferioare de ardere în stare uscată

Componența gazului în %

CH4=98,3%

C2H6=0,45%

C3H8=0,35%

C4H10=0,3%

C5H12=0%
𝑘𝑗⁄
Putera calorifică inferioară Pci 𝑚3 a gazelor este :
𝑘𝑗⁄
CH4=35840 , 𝑚3
𝑘𝑗⁄
C2H6=63730 , 𝑚3
𝑘𝑗⁄
C3H8=93370 , 𝑚3
, 𝑘𝑗⁄
C4H10=123770 𝑚3
𝑘𝑗⁄
C5H12=146340 , 𝑚3

Puterea calorifică inferioară de ardere se determină conform formulei :

𝑃𝑐𝑖𝑎𝑛ℎ = 0,01 ∑𝑚 𝑎𝑛ℎ

𝑗=1( 𝑃𝑐𝑗 ∗ 𝑛𝑗 )
𝑚
= 0,01 ∑𝑗=1(35840*98,3+63730*0,45+93370*0,35+123770*0,3+146340*0)=

𝑘𝑗
=36215 ⁄ 𝑚3 𝑛

𝑚𝑗⁄
𝑃𝑐𝑖𝑎𝑛ℎ =36215 /1000=36,215 𝑚3 𝑛

Conform variantei , conținutul de umiditate din gaze uscate reprezintă

d=0,198.

K = (0, 804)/(0, 804 + d) = (0, 804)/(0, 804 + 0,198)=0,8

 Atunci cu evidenţa acestui coeficient obținem :
𝑚𝑗⁄
𝑃𝑐𝑖𝑢 =𝑃𝑐𝑖𝑎𝑛ℎ ∗ 𝐾 =36,215*0,8=29,06 𝑚3 𝑛 .

Densitatea combustibilului gazos se determină conform relație

𝑘𝑔⁄
𝜌𝑖𝑎𝑛ℎ = 0,01 ∑𝑚 𝑎𝑛ℎ
𝑗=1( 𝜌𝑗 ∗ 𝑛𝑗 ) , 𝑚3 𝑛
Componența gazului în %

CH4=98,3 %. C2H6=0,45 %.

C3H8=0,35 %. C4H10=0,3 %.

C5H12=0 %. C02=0,1 %. N2=0,8 %.

Pentru determinarea densității v-om avea nevoie și de densitatea gazului :

𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑔⁄
ρg (CH4)=0,717 , 𝑚3 ρg (C2H6)=1,356 , 𝑚3
𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑔⁄
ρg (C3H8)=2,02 , 𝑚3 ρg (C4H10)=2,7 , 𝑚3
𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑔⁄
ρg (C5H12)=3,221 , 𝑚3 ρg (C02)=1,97 , 𝑚3
𝑘𝑔⁄
ρg (N2)=1,261 , 𝑚3
𝜌𝑖𝑎𝑛ℎ = 0,01 ∑𝑚
𝑗=1( 0,717 ∗ 99,3 + 1,356 ∗ 0,45 + 2,02 ∗ 0,35 + 2,7 ∗ 0,3 + 3,221 ∗
𝑘𝑔⁄
0 + 1,97 ∗ 0,1 + 1,261 ∗ 0,8 = 0,73
𝑚3
Cu evidența conținutului de umeditate; d=0,198
𝑘𝑔⁄
𝜌𝑢 = (𝜌𝑎𝑛ℎ + 𝑑) ∗ 𝐾 = (0,73+0,198)*0,8=0,75 , 𝑚3 𝑛.
II. Calculul rețelelor de gaze în regim de presiune joasă a sistemului inelar

La calcularea rețelelor de gaze de distribuție în regim de presiune joasă, schema de

calcul se împarte în zone de acţiune a punctului de reglare, care se calculează ca
sisteme multiinelare individuale.

Algoritmul de determinare a debitului de calcul este următorul:

• Se numerotează tronsoanele conform schemei .

• Se determină lungimile 1, m, conform scării indicate;
 • Se adoptă direcţiile de curgere ale curenților de gaze şi se determină punctele de
întâlnire a lor,, PO".

Repartizarea debitelor de gaze pe fiecare zonă de acţiune a punctului de reglare

conventional se presupune uniformă. Această condiție simplifică calculul
debitelor de gaze pe tronsoane, deoarece în acest caz devine posibilă distribuirea
debitului total de gaze pe inele uniform suprafeţei lor, iar cel obținut se distribuie
proportional pe lungimile tronsoanelor;

• Se determină debitul de gaze specific pe suprafața zonei de acţiune apunctului de

reglare Vsp.f , 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ ℎ𝑎.
Vsp.f = 𝑉𝑝.𝑟.
𝐹
=1798/392,36=4,56 , 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ ℎ𝑎.

unde F - suprafața zonei de acțiune a punctului de reglare, ha

Vp.r. - debitul de calcul al punctului de reglare 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ ℎ𝑎. (Anexa 1, tab. 4)

• Se determină debitul de gaze Vc, 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ 𝑚 revenit la suprafața (f) alimentată de

un singur inel:

Vc=Vsp.f*f 𝑚3 𝑛⁄ℎ. Exemple

𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc1= 8*3,818= 30,544
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc2= 12,6*3,818= 48,107
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc3= 2,4*3,818= 9,163
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc4= 8*3,818= 30,544
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc5= 16*3,818= 61,088
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc6= 16,93*3,818= 64,639
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc7= 13,06*3,818= 49,863
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc8= 11*3,818= 41,998
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc9= 12*3,818= 45,816
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc10= 11,3*3,818= 43,143
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc11= 11,2*3,818= 42,762
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc12= 11,9*3,818= 45,434
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc13= 10,1*3,818= 38,562
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc14= 12,4*3,818= 47,343
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc15= 9,09*3,818= 34,706
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc16= 14,16*3,818= 54,063
𝑚3 𝑛⁄ℎ.
Vc17= 23,33*3,818= 89,074
 • Se determină debitul specific Vsp.l, 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ 𝑚, pe lungimea conductelor de gaze
pentru fiecare contur:
𝑉𝑐
Vsp.l= , 𝑚3 𝑛⁄ℎ ∗ 𝑚.
𝑃

𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 1= 30,544/ 1365,68 =0,022
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 2= 48,107/ 1520 =0,032
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 3= 9,163/ 800 =0,011
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 4= 30,544/ 1365,68 =0,022
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 5= 61,088/ 1600 =0,038
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 6= 64,639/ 1650,2 =0,039
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 7= 49,863/ 1456,87 =0,034
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 8= 41,998/ 1630,07 =0,026
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 9= 45,816/ 1400 =0,033
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 10= 43,143/ 1355,98 =0,032
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 11= 42,762/ 1349,32 =0,032
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 12= 45,434/ 1375,46 =0,033
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 13= 38,562/ 1275,98 =0,030
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 14= 47,343/ 1429,32 =0,033
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 15= 34,706/ 1481,88 =0,023
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 16= 54,063/ 1571,09 =0,034
𝑚 3 𝑛 ⁄ℎ ∗ 𝑚
Vspl 17= 89,074/ 1937,75 =0,046

P-perimetrul inelului.

• Se determină debitele aferente Vaf, m³/h, pe fiecare trenson:

Vaf=Vsp.l*ltr. , 𝑚3 𝑛⁄ℎ.

Notă: Dacă tronsonul conductei de gaze este comun pentru două inele, atunci

Vaf=(Vsp.l1+ Vsp.l2)*ltr , 𝑚3 𝑛⁄ℎ.

Tronsonul

Vaf1= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,22+0,038) =24,218 2--3
Vaf2= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
450*(0,032+0,039) =31,869 3--4
Vaf3= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*(0,11+0,034) =13,704 4--5
 Vaf4= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,022+0,026) =19,252 6--7
Vaf5= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,038+0,033) =28,362 7--8
Vaf6= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
396,67*(0,039+0,032) =28,159 8--9
Vaf7= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
353,33*(0,034+0,032) =23,291 9--10
Vaf8= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,033+0,033) =26,303 11--12
Vaf9= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
356,67*(0,03+0,032) =22,127 12--13
Vaf10= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
393,33*(0,032+0,033) =25,493 13--14
Vaf11= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
363,64*(0,023+0,033) =20,528 16--17
Vaf12= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
316,67*(0,030+0,034) =20,467 17--18
Vaf13= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
433,33*(0,033+0,046) =34,272 18--19
Vaf14= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
250*0,034 =8,60 20--21
Vaf15= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
500*0,046 =22,98 21--22

Vaf1= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
565,69*0,022 12,652 0--2
Vaf2= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
565,69*0,022 12,652 2--6
Vaf3= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
680,07*0,026 17,522 6--15
Vaf4= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
61,82*0,033 2,042 15--16
Vaf5= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
618,25*0,023 14,479 16--20
Vaf6= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,022+0,038) 24,218 2--7
Vaf7= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*(0,026+0,033) 17,547 7--11
Vaf8= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
250*(0,026+0,033) 14,699 11--15
Vaf9= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,022+0,032) 21,606 0--3
Vaf10= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*(0,038+0,039) 30,940 3--8
Vaf11= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*(0,033+0,032) 19,363 8--12
Vaf12= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*(0,033+0,03) 18,976 12--17
Vaf13= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
500*(0,023+0,034) 28,916 17--20
Vaf14= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
160*(0,032+0,011) 6,897 1--4
Vaf15= 403,54*(0,039+0,034) 𝑚3 𝑛⁄ℎ
29,618 4--9
Vaf16= 302,65*(0,032+0,032) 𝑚3 𝑛⁄ℎ
19,221 9--13
Vaf17= 302,65*(0,03+0,033) 𝑚3 𝑛⁄ℎ
19,171 13--18
Vaf18= 504,42*(0,046+0,034) 𝑚3 𝑛⁄ℎ
40,545 18--21
Vaf19= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
510*0,032 16,141 0--1
Vaf20= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
340*0,011 3,894 1--5
Vaf21= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
400*0,034 13,690 5--10
 Vaf22= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*0,032 9,507 10--14
Vaf23= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
300*0,033 9,937 14--19
Vaf24= 𝑚3 𝑛⁄ℎ
500*0,046 22,984 19--22

În cazul, când suprafața (zona) de construcție se află în afara inelului, consumul de gaze
al ei se adună la debitul de gaze al tronsonului, de la care se presupune alimentarea acestei
suprafețe.

• Se efectuează controlul calculelor: ∑ Vaf=Vc (se permit abateri până la 5%)

• Se determină debitele de gaze în noduri Vnod, 𝑚3 𝑛⁄ℎ cu relația:
Vnod =0.5 ∑ Vaf, 𝑚3 𝑛⁄ℎ.
unde ∑ Vaf, este suma debitelor aferente de gaze concentrate în nod. Calculul este
efectuat corect, dacă se respectă condiția:
∑ Vnod =Vp.r. 𝑚3 𝑛⁄ℎ.
După repartizarea debitului orar total al punctului de reglare la nodurile reţelei şi
adoptând direcțiile de curgere a curenților de gaze, care ca atare împart circuitele în
semicircuite, se procedează la determinarea debitului de calcul pe fiecare tronson, reieşind
din condițiile de bilant pentru fiecare nod aparte. În acest caz în fiecare nod trebuie
transportat atâta gaz, cât se scurge din el. Determinarea acestor debite de calcul V c(𝑚3 𝑛⁄ℎ)
este rational de determinat, începând din punctele finale punctele de întâlnire a curenților
de gaze în conformitate cu relația:
Vc = 0 ,5 Vaf +V tr ,
m³/h unde Vtr- debitul tranzit de gaze, 𝑚3 𝑛⁄ℎ.

III .Calculul hidraulic al rețelelor de gaze în regim de presiune joasă

(inelare și arborescente)
Calculul hidraulic se efectuează după direcţia de curgere a fluxului de gaze. Ca
rezultat al calculului hidraulic al reţelei de gaze în regim de presiune joasă se aleg
diametrele conductelor, astfel încât la trecerea debitului de gaze de calcul, rețeaua de
gaze să fie echilibrată hidraulic. Aceasta înseamnă că suma pierderilor de sarcină pe
tronsoanele fiecărei direcții de calcul, începând de la sursă până la punctele finale,
puncte de întâlnire a curenților de gaze, trebuie să fie egală cu diferenta de presiune
ΔP admisibilă unică pentru direcţia de calcul. Această diferență de presiuni ΔP, Pa
este adoptată de SniP-12.04.08-87*" Gazosnabjenie", (Anexa 10).
 • Pierderea medie de sarcină liniară unitară Rm, Pa/m se determină conform
𝛥𝑃
relaţiei: Rm = ,Pa/m
1,1∗∑ 𝑙
unde ∑ 𝑙- lungimea traseului direcţiei de calcul, începând de la punctul de reglare
până la punctele de întâlnire a torentelor de gaze.

unde - lungimea traseului direcţiei de calcul, începând de la punctul de reglare

până la punctele de întâlnire a torentelor de gaze.

• Conform Rm, Pa/m şi Vc, 𝑚3 𝑛⁄ℎ folosind nomograma pentru

dimensionarea RG în regim de PJ (vezi Anexa 12) se adoptă
diametrele conductelor, şi se determină pierderea de presiune reală Rr
Pa/m corespunzătoare acestor diametre şi debite.
• Pierderile de sarcini reale pe tronsoane se determină cu relația:

ΔPtr=1,1*Rr*ltr ,Pa
Unde ltr-lungimea tronsonului , m.

• Se determină valorile presiunii finale Pf ,Pa după relaţia:

Pf=Pi-ΔP ,Pa

Pentru comoditate calculele sunt efectuate sub formă tabelară.

Notă în cazul în care pierderile de sarcină ΔP≥1200 Pa , atunci se efectuază o

recalculare la diametre.

III Calculul conductelor de gaze de curte

Conductele de curte se proiecteaza in corespundere cu exigentele si regulile de

proiectare în vigoare a SNiP-i - 204.08-87* "Gazosnabjenie", respectind
distanțele admisibile (pe verticală şi orizontală) pînă la clădiri, edificii si alte
comunicatii subterane inginereşti.
Calculul retelelor de gaze de curte se efectuează conform următorului
algoritm :

• Pe planul general al curții (ogrăzii) (Anexa 18) se proiectează sistemul

de alimentari cu gaze;
 • Se numerotează tronsoanele, începând de la consumatorul cel mai
îndepărtat;
• Se determină consumul anual de gaze Qan, m³n/an conform relaţiei: Q
𝑞 𝐹
an = 𝑐 * , m³n/an
𝑃𝑐𝑖 𝑓

unde q- norma consumului specific de căldură, se i-a din Anexa 6, reieşind

din următoarele considerente:

unde q - norma consumului specific de căldură, se i-a din Anexa 6, reieşind din
următoarele considerente:
a) Blocurile locative până la 5 nivele - echipate cu aragaze şi încălzitoare de apă
instantanee;
b) Blocurile locative mai mult de 5 nivele prepararea apei calde în mod centralizat.
aragaze, sau aragaze cu prepararea apei în mod centralizat .
F - suprafaţa locativă, 𝑚2 Se consideră că în fiecare scară sunt a câte 3
apartamente: apartament cu o odaie cu F = 18 m²; cu două odãi F = 36
m² cu trei odăi F = 45 m²
f-norma suprafeței locative 9 sau 12 m² la un locuitor.

• Se determină consumul orar de gaze Vc, m³/h, după relaţia:

𝑄 𝑎𝑛
V c = Kmax* ,m³n/an.
8760

unde Kmax - coeficient maxim orar a consumului neuniform in perioada

unui an (Anexa 19, tab. 1, 2)

n - numărul de apartamente de acelaşi tip.

 • Se determină lungimele tronsoanelor 1, m conform scării din planul
general

• Se determină pierderea de sarcină media liniară unitară, Rm , Pa / m

𝛥𝑃
Rm =∑ ,Pa/m
𝑙∗1.1

unde ΔP - căderea de presiune de calcul, Pa. Se reglamentează de cerințele

SNiP-i 2.04.08-87* "Gazosnabjenie", Anexa 10

• Se determină pierderile de sarcină reale pe tronson conform

relaţiei:
ΔP=Rr*lc*1,1 , Pa
Se determină valoarea presiunii iniţiale şi finale Pf, Pa
Pf=Pi- ΔP ,Pa
unde Pi- presiunea inițială în punctul de racordare cu rețeaua de gaze
exterioară, Pa (vezi schema de calcul conform variantului).

Pentru comoditate toate calculele se efectuează sub formă tabelară:

În cazul când suma pierderilor de presiune ∑ 𝛥𝑃 depășește valorare 250 Pa ,
atunci se efectuează o recarculare a diametrelor .
 IV Calculul conductelor de gaze din interiorul blocurilor locative
şi dotărilor social-comunale

Conductele interioare (din incinta blocurilor locative şi a intreprinderilor PS) se

proiectează în corespundere cu exigentele SNiP-i 2.04.08-87*,,Gazosnabjenie".
Algoritmul procedural este următorul:

• pe planul casei (hala întreprinderii PS) (conform Anexei 20) se

trasează rețelele de gaze interioare;
• se desenează schema axonometrică a reţelei de gaze şi se
numerotează tronsoanele, începând de la cel mai îndepărtat aparat
utilizator de gaze până la branşament (punct de racordare cu
rețeaua exterioară);
• se determină debitul de calcul Vc, m³n/an, pentru toate tronsoanele,
coform relaţiei:
∑𝑞
Vc= Ksim* , m³n/h
𝑃𝑐𝑖

unde q-suma sarcinilor termice a aparatelor de consum, kj/h (Anexa 21):

Ksim - coeficient de simultitudine, se ia din Anexa 11:
n- numărul sau grupul de aparate de consum analogice.
Dacă în apartamente sunt amplasate diverse tipuri de aparate, atunci fiecare din
aceste asortimente se indică aparte. Coeficientul de simultitudine se adoptă
pentru fiecare grup de aparate aparte după numărul de apartamente (vezi Anexa
11). Pentru comoditate calculul se efectuează sub formă tabelară:
Calculul debitului de gaze
După determinarea debitului de gaze de calcul, se recurge la efectuarea
calculului hidraulic al reţelei. Algoritmul procedural este următorul:

• Se adoptă diferența de presiuni de calcul ΔPc, Pa/m (Anexa 10)

pentru rețelele interioare ΔPc = 350Pa.
• Se determină lungimea fiecărui tronson 1, m, conform scării;
• Pierderea de sarcină medie liniară unitară poate fi determinată
utilizând coeficienţi de rezistenţă locală şi lungimi echivalente, sau
adaosuri procentuale (a, %) la pierderea de sarcină liniară. Adaosurile
(a, %) sunt indicate în Anexa 9.
• Se determină lungimea de calcul a tronsoanelor lc, m .
𝑎
lc=lr(1+ ), m
100

• Se determină suma lungimilor de calcul ale tuturor tronsoanelor reţelei ∑ 𝑙𝑐

,m;
• Se determină pierderea de sarcină liniară unitară în reţea Rm,Pa/m,
conform relaţiei:
𝛥𝑃
Rm =∑ ,Pa/m
𝑙
• Din nomograma de calcul pentru dimensionarea reţelelor de gaze in
regim de presiune joasă (Anexa 12) conform Vc, m³n/h şi Rm, Pa/m
se adoptă diametrele tronsoanelor Dxd, mm/mm şi pierderea de
sarcină reală unitară Rr, Pa/m pe tronsoane;
• Se determină pierderea de sarcină reală pe fiecare tronson ΔP, Pa.
ΔPtr=Rr*lc , Pa
• Se determină presiunea hidrostatică pe tronsoanele verticale,
ΔPz ,Pa
ΔPz=+hg(ρa-ρg)
unde h- diferența geometrică de cotă între extremitățile tronsonului în
direcție curgerii gazelor, m
g-accelerația căderii libere, m³/s;
ρa- densitatea aerului, kg/m²,
ρg-densitatea gazelor, kg/m².

• Se determină pierderea de sarcină reală pe tronsoane 𝑃𝑡𝑟

′
,Pa cu
evidența presiunii hidrostatice:

′
𝑃𝑡𝑟 =Rr*lc-Pz ,Pa.
 • Se determină valoarea totală a pierderii de sarcină pe toate
′
tronsoanele succesive ∑ 𝑃𝑡𝑟 ,Pa

Pierderile de sarcină totale nu trebuie să depășeacă diferența de presiune

de calcul recomandată pentru rețeaua de gaze interioaza
′
∑ 𝑃𝑡𝑟 ≤ ΔPc
În cazul în care nu se respectă condiția dată , se schimbă diametrele .Pentru comoditate
calculele sunt efectuate sub formă tabelară .

Calculul hidraulic al rețelei interioare de gaze .

Organizarea exploatări sistemului de alimentări cu gaze

REGULAMENTUL
de organizare şi executare a lucrărilor de proiectare, montare
şi recepţie a sistemelor de aprovizionare cu gaze

Prezentul regulament stabileşte regulile de organizare şi executare a lucrărilor de

proiectare, montare, reglare şi recepţie a obiectelor de gazificare, raportate la categoria
obiectelor energetice de importanţă strategică şi este executoriu pentru beneficiari
(investitori), organele administraţiei publice centrale şi locale, persoanele fizice şi juridice
ce desfăşoară activităţi în domeniul vizat.
Sistemele de aprovizionare cu gaze, inclusiv complexul de măsuri tehnologice specifice
în vederea montării, reglării, recepţiei şi exploatării acestora, se supun supravegherii de stat
pentru menţinerea unui grad înalt de livrare permanentă şi sigura a gazelor către obiectele
economiei naţionale, pentru asigurarea fiabilităţii şi securităţii tehnice, protecţia intereselor
vitale ale personalului de deservire şi societăţii de eventualele avarii industriale, catastrofe
cu caracter tehnogen.
 I. Noţiuni generale
1. Prezentul regulament prevede etapele de stabilire a principiilor organizatorice de
bază, expuse în cele ce urmează, în vederea proiectării, montării/reglării şi recepţiei
obiectelor de gazificare:
a) obţinerea avizului economic la utilizarea gazelor;
b) primirea condiţiilor tehnice pentru proiectarea obiectului de gazificare şi a postului
de evidenţă a consumului de gaze;
c) elaborarea studiului de fezabilitate pentru montarea obiectului de gazificare.
Întocmirea temei de proiect pentru proiectarea obiectului de gazificare;
d) elaborarea documentaţiei de proiect şi deviz;
e) selectarea executantului pentru efectuarea lucrărilor de montaj şi reglare tehnologică
a utilajelor;
f) recepţia şi punerea în exploatare a utilajului tehnologic al sistemelor de
aprovizionare cu gaze.

II. Aviz economic de utilizare a gazelor

2. Funcţia de coordonator unic al dezvoltării sistemului de gaze o exercită
Ministerul Energeticii.
3. Beneficiarul (investitorul), pentru a iniţia lucrări de gazificare, urmează să obţină de
la Ministerul Energeticii în baza studiului de fezabilitate a proiectului, un aviz economic
de utilizare a gazelor naturale (conform anexei).
Avizul economic constituie o argumentare administrativ-economică pentru eliberarea
condiţiilor tehnice de către organizaţia furnizoară de gaze din zona respectivă.

III. Condiţiile tehnice pentru proiectare

4. Pînă la întocmirea temei de proiect pentru proiectarea sistemelor de gazificare,

beneficiarul (investitorul) urmează să obţină de la proprietarul gazoductelor - S.A.
"Moldova-Gaz" condiţiile tehnice de gazificare (a localităţilor orăşeneşti, săteşti,
obiectelor energetice şi industriale, gospodăriilor agricole şi termocentralelor, obiectelor
social-comunale), conform schemei generale de gazificare a Republicii Moldova.
5. Condiţiile tehnice de conectare la reţelele existente de distribuţie a gazelor sau la
cele de perspectivă se eliberează în conformitate cu schema generală de gazificare a
localităţilor respective (în corespundere cu cerinţele SNIP 2.04.08-87 ,,Gazosnabjenie'',
pct.11.4).
6. Condiţiile tehnice de conectare la conductele şi reţelele existente de distribuţie a
gazelor se eliberează de proprietarul reţelelor, de comun acord cu S.A. "Moldova-Gaz", în
baza proiectului condiţiilor tehnice primite de beneficiar (investitor) de la unitatea de
distribuţie şi transport (în corespundere cu cerinţele SNIP 2.05.06-85 ,,Maghistralinîe
gazoprovodî'').
 7. Modernizarea posturilor existente de măsurare a gazelor se efectuează de benificiar,
conform cerinţelor documentaţiei tehnice de profil, condiţiilor tehnice şi se coordonează
cu serviciul metrologic de stat, cu organul respectiv de standardizare şi întreprinderea de
distribuţie şi transport al gazelor (S.A. "Moldova-Gaz").
8. Întreprinderea de distribuţie şi transport al gazelor poate introduce modificări în
condiţiile tehnice în cazurile în care:
a) condiţiile tehnice eliberate anterior nu corespund situaţiei reale din teritoriu;
b) există solicitări ale beneficiarului;
c) a expirat termenul de valabilitate.
9. Condiţiile tehnice de conectare a consumatorilor la reţelele de transport/distribuţie a
gazelor sînt valabile în decurs de 12 luni din data eliberării. După expirarea acestui
termen, condiţiile respective urmează a fi actualizate, prelungite.

IV. Studiul de fezabilitate şi proiectarea

10. Proiectarea noilor obiecte de gazificare de semnificaţie naţională se efectuează
în baza unui studiu de fezabilitate, efectuat de instituţiile ce deţin licenţă în domeniul
respectiv.
11. Caietul de sarcini pentru proiectarea obiectului de gazificare.
Caietul de sarcini pentru proiectarea obiectului de gazificare este întocmit de
beneficiar, în comun cu organizaţia de proiectare, conform Normativului în Construcţie
Moldovenesc (în continuare - NCM) A.07.02-99.
Partea componentă a caietului de sarcini pentru proiectare o constituie datele iniţiale
prezentate de beneficiar (investitor).
Caietul de sarcini pentru modernizarea nodurilor existente de evidenţă a gazelor este
întocmit de beneficiar (investitor) în comun cu organizaţia de proiectare şi urmează a fi
coordonat cu unitatea de distribuţie/transport şi aprobat de beneficiar (investitor).
12. Studiul de fezabilitate pentru montarea obiectului de gazificare trebuie să conţină
următoarele:
a) date iniţiale şi condiţiile de bază, adoptate la etapa de elaborare;
b) schema generală de aprovizionare cu gaze a obiectului;
c) schema hidraulică a sistemului de gaze;
d) elementele tehnice şi constructive principale;
e) calculele economic şi financiar pentru realizarea proiectului, estimate în preţuri
curente;
f) indicii eficienţei montării obiectului;
g) concluzii şi propuneri.
13. Elaborarea documentaţiei de proiect şi deviz

Elaborarea documentaţiei de proiect şi deviz se efectuează în modul stabilit, cu

respectarea actelor normative în vigoare, regimului arhitectural-urbanistic, regimului
tehnic, juridic şi economic, specificate în certificatul de urbanism, eliberat de autorităţile
administraţiei publice locale, în baza studiului de fezabilitate, condiţiilor tehnice pentru
gazificarea obiectului, temei de proiect pentru proiectare, schemei generale de gazificare
şi contractului de executare a proiectului.
Proiectarea reţelelor de gazificare a oraşelor, satelor şi a consumatorilor individuali
trebuie să prevadă evidenţa consumului de gaze, asigurarea permanentă cu gaze, precum
şi posibilitatea deconectării operative a reţelei de gaz pe sectoare, a microraioanelor,
întreprinderilor industriale, gospodăriilor agricole, comunale, precum şi a fiecărui
consumator în parte.
Documentaţia de proiect şi deviz, elaborată pentru gazificare, trebuie să corespundă
cerinţelor actelor normative (documentelor tehnice de profil) în vigoare.
Proiectele de gazificare se elaborează de instituţiile care dispun de autorizaţia
corespunzătoare şi sînt luate la evidenţă de către Ministerul Energeticii.
Documentaţia de proiect pentru gazificarea obiectelor, construcţia cărora este prevăzută
din mijloace bugetare, se elaborează preponderent de IP "Gazproiect" S.A. Pentru a fi
puse în aplicare, proiectele necesită să fie verificate şi vizate de către IP "Gazproiect"
S.A.
Documentaţia de proiect şi deviz, pîna la aprobare de către beneficiar (investitor), va fi
coordonată cu toate organizaţiile corespunzătoare din teritoriu, inclusiv cu unităţile de
distribuţie şi transport al gazelor.
Proiectele obiectelor de gazificare se supun recoordonării, dacă în decursul a 24 luni
lucrările de construcţie nu au fost începute.
Proiectul trebuie să corespundă cerinţelor Normativelor în construcţii, inclusiv NCM
A.07.02-99.

V. Executarea (antreprenorul) lucrărilor de montaj

14. Proiectul de execuţie a sistemului de gazificare urmează a fi înregistrat în
Registrul de stat al obiectelor industriale periculoase la organul respectiv de
standardizare, abilitat cu supravegherea tehnică de stat în domeniul securităţii tehnice.
15. Documentaţia de proiect şi deviz se supune, în mod obligatoriu, expertizării
ecologice şi tehnice, conform categoriei obiectului.
16. Executarea lucrărilor de construcţie-montaj se efectuează de întreprinderile ce
dispun de autorizaţie pentru tipul respectiv de activitate, eliberată în modul stabilit, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
17. Executantul lucrărilor de montaj la obiectele de gazificare se desemnează în urma
licitaţiei sau este selectat de către beneficiar în coordonare cu Ministerul Energeticii.
18. Executantul lucrărilor de montaj poartă răspundere pentru calitatea lucrărilor
îndeplinite, conform legislaţiei în vigoare.
19. Lucrările de montaj se îndeplinesc în baza contractului încheiat între beneficiar şi
antreprenor, în conformitate cu documentaţia de proiect şi deviz, cu respectarea cerinţelor
SNIP 3.05.02-88 ,,Gazosnabjenie'', Regulilor de securitate în ramura gazificării şi
legislaţiei în vigoare.
20. Supravegherea tehnică
 Organizaţia antreprenor înştiinţează în scris Ministerul Energeticii şi organele
administraţiei publice centrale şi locale, abilitate cu supravegherea tehnică în domeniul
securităţii tehnice, organul naţional de standardizare "Moldovastandard" şi unitatea de
distribuţie a gazelor despre începerea lucrărilor de montaj.
Beneficiarul asigură verificarea autoadministrativă a procesului de montare a obiectelor
de gazificare.
Obiectele finanţate din alte fonduri publice (Fondul de investiţii sau alte surse de
finanţare) sînt supravegheate de investitor.

VI. Recepţia
21. Recepţia reprezintă un proces de verificare a fiabilităţii şi securităţii tehnice a
sistemelor de aprovizionare cu gaze, a instalaţiilor tehnice şi tehnologice aferente, prin
care comisia constată gradul de finisare a lucrărilor tehnice de montaj şi autorizează
începerea lucrărilor (în complex) de testare, reglare şi recepţie finală.
22. Recepţia construcţiilor care se raportează la categoria obiectelor industriale
periculoase din ramura gazificării (conductele magistrale, utilajul tehnologic aferent
acestora, gazoductele, reţelele de distribuţie şi transport al gazelor, staţiile de protecţie
anticorosivă, sistemele interioare de gazificare, utilajul tehnologic de gaze al staţiilor de
depozitare şi îmbuteliere (SDI), staţiilor de alimentare a automobilelor cu gaze (SAAG),
staţiilor de distribuţie a gazelor (SDG), staţiilor de compresare a gazelor (SCG), staţiilor
de măsurare a gazelor (SMG), a posturilor de îmbuteliere a gazelor (PIG), utilajul
tehnologic de gaze al termocentralelor, obiectelor industriale, agricole de menire social-
comunală) se efectuează de către comisia de recepţie, în conformitate cu legislaţia.
23. Recepţia şi darea în exploatare a clădirilor, inclusiv a instalaţiilor de alimentare cu
apă rece şi caldă, energie electrică şi termică, a instalaţiilor de telecomunicaţii, canalizare,
a sistemelor de radioficare, amplasate pe teritoriul centralelor termice, punctelor de
distribuţie a gazelor (PDG), staţiilor de depozitare şi îmbuteliere a gazelor (SDÎG),
punctelor de îmbuteliere a gazelor (PÎG), staţiilor de alimentare a automobilelor cu gaz
(SAAG), staţiilor de distribuţie a gazelor (SDG), staţiilor de măsurare a gazelor (SMG) se
efectuează conform Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.285 din 23 mai 1996
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.42-44, art.349).
24. În componenţa comisiei de recepţie se includ reprezentanţi ai:
a) beneficiarului (preşedintele comisiei);
b ) antreprenorului general;
c) Ministerului Energeticii, organului administraţiei publice locale;
d) organizaţiei de proiectare;
e) organului de supraveghere tehnică de stat în domeniul securităţii industriale,
organului respectiv de standardizare;
f) altor organizaţii abilitate, conform categoriei tehnologice a obiectului.
Membrii comisiei de recepţie trebuie să fie înformaţi despre data şi locul recepţiei
obiectului nu mai puţin de cinci zile pînă la începerea lucrărilor de recepţie.
25. Comisia de recepţie urmează să controleze complexitatea şi corectitudinea
executării lucrărilor de montare, să efectueze verificarea vizuală a obiectului (sistemului),
rezultatele încercărilor tehnice ale utilajelor de gaze, să constate gradul de pregătire a
obiectului (sistemului) şi să decidă admiterea începerii lucrărilor de reglare, în scopul
determinării corespunderii îndeplinirii lucrărilor de montaj finisate, stabilite de proiect, cu
cerinţele normelor, standardelor, reglamentărilor de securitate tehnică de profil în vigoare,
precum şi întocmirii documentaţiei de execuţie şi dării în exploatare.
26. Comisia de recepţie este în drept să efectueze încercări suplimentare ale
gazoductelor, utilajului, proceselor izotermice prin crearea subcomisiilor şi implicarea
specialiştilor de profil.
Se interzice recepţia şi darea în exploatare a obiectului (sistemului) în cazurile în care
se depistează:
a) lucrări efectuate în lipsa proiectului de execuţie;
b) că obiectul nu este înregistrat la organul abilitat cu supraveghere tehnică de stat în
domeniul securităţii tehnice;
c) lucrări de montaj nefinisate;
d) indisponibilitatea consumatorului de recepţie a gazelor;
e) devieri de la proiect.
27. Beneficiarul sistemului de gazificare nou montat asigură organizarea exploatării
obiectului, sistemului de gaze, în conformitate cu cerinţele legislaţiei şi documentaţiei
tehnice de profil în vigoare.

Protecția contra coroziunii

Toate echipamentele si conductele metalice se protejeaza contra coroziunii in
functie de modul de montare subteran sau suprateran. Protectia echipamentelor si a
conductelor supraterane se face prin grunduire si vopsire, operatiuni care se
executa dupa efectuarea verificarilor la presiune.

Alegerea tipului si calitatii protectiei conductelor subterane din otel se face in

functie de: rezistivitatea solului (agresivitatea solului), prezenta curentilor de
dispersie in zona in care se monteaza conducta (respectiv valorile acestora),
potentialul conducta / sol, rezultate din determinari specifice efectuate de un
laborator autorizat, cu respectarea prescriptiilor tehnice specifice.

Protectia conductelor subterane executate din otel se face prin:

• izolatie de baza (cu materiale rezistente la mediul coroziv: bitum,

materialeplastice etc.);
• izolatie de baza si protectie catodica.
 Izolatia de baza se executa astfel incat sa se asigure continuitatea protectiei pe
intregul traseu al conductei. Protectia mecanica a izolatiei cu bitum se executa prin
aplicarea peste ultimul strat, a unui strat din materiale corespunzatoare acestui
scop.

Suprafata tevilor din otel se curata inainte de izolare cu dispozitive speciale (de
preferinta prin sablare) indepartandu-se complet rugina si urmele de grasime.
Tevile cu defecte de suprafata vizibile se retrag de la izolare.

Izolarea anticoroziva de baza a tuburilor de protectie din otel respecta

conditiile de izolare impuse conductelor de gaze. Izolarea conductelor din otel se
face de catre producator (tevi preizolate) sau in statii autorizate. La iesirea din sol
a conductelor, pe conducta se aplica, pe o lungime de 0,5 m, izolatie anticoroziva
care respecta cel putin tipul de izolatie aplicat conductei ingropate. Se admite
izolarea la locul de montaj la: imbinari, corectarea degrada rilor produse in timpul
manipularii si transportului conductelor, interventii pentru remedierea defectelor.
Verificarea calitatii se face conform reglementarilor in vigoare.

Protectia catodica a conductelor din otel – pentru asigurarea electrosecuritatii

conductelor si instalatiilor aferente si pentru efectuarea determinarilor privind
starea de coroziune, conductele din otel apartinand SD si, dupa caz, instalatiile
exterioare de utilizare din otel, se prevad cu posturi de masurare a parametrilor
specifici (potential, curent, rezistenta etc.) care se monteaza pe tronsoanele de
conducta in conformitate cu prescriptiile tehnice in vigoare si cu piese
electroizolante.
Determinarile de potential se efectueaza in posturile de masurare, in cazul
conductelor din otel fara bransamente si in cazul bransamentelor din polietilena
racordate la conducte din otel sau direct pe bransamente, in situatia conductelor
din otel prevazute cu bransamente din otel.
Diagramele de inregistrare a valorilor potentialului conducta /sol obtinute se
anexeaza la ,,Cartea tehnica a constructiei’.

In cazul in care nu a fost aplicata initial protectia catodica, operatorul SD

stabileste, pe baza masuratorilor specifice, necesitatea aplicarii acesteia.

Piesele electroizolante se monteaza in SD din otel:

– pe fiecare bransament, inainte de intrarea in statiile si posturile de reglare sau
reglare–masurare;

– pe traseele conductelor, acolo unde este necesar;

– la iesirea din statiile de reglare sau reglare-masurare.
 Protecția muncii și mediului ambiant
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activități de ordin socio‐
economic, organizatoric, tehnic‐tehnologic, igienic și profilactic‐curativ având ca scop
crearea și asigurarea unor condiții favorabile pentru o muncă productivă, protecția vieții,
sănătății, integrității fizice și psihice a omului. Procese de producție sau lucrări, care
să nu fie însoțite de anumiți factori de risc profesional, nu există. Condițiile reale de
muncă în activitatea profesională la lucrările de construcții‐montaj și exploatare a
sistemelor de alimentări cu căldură și gaze, ventilație sunt caracterizate, de regulă, de
prezența unor anumitor factori de risc, care prezintă pericol pentru viața și sănătatea
omului. La categoria factorilor de risc se raportă: părțile conductoare de curent electric
neizolate, noduri, utilaje, instalații inginerești în funcțiune, recipiente sub presiune,
prezența în aerul zonei de muncă a impurităților nocive sub formă de gaze, vapori,
prafuri, condiții meteorologice nefavorabile, radiații termice, zgomote, vibrații, câmpuri
electromagnetice etc. Sarcina fundamentală a activităților securității și sănătății în
muncă constă în a reduce la minimum probabilitatea accidentării, îmbolnăvirilor
profesionale, și concomitent crearea condițiilor de confort în procesul de muncă. În
acest context, viitorul specialist în construcții în activitatea profesională trebuie să posede
competențe din domeniul securității vitalității privind diagnosticarea riscurilor
profesionale, aplicarea cerințelor de securitate și sănătate în muncă la organizarea
locurilor de muncă în siguranță, elaborarea și aplicarea măsurilor de securitate la diverse
lucrări din domeniu, adoptarea deciziilor conrecte în domeniul securității vitalității etc

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activități de ordin socio‐

economic, organizatoric, tehnic‐tehnologic, igienic și profilactic‐curativ având ca scop
crearea și asigurarea unor condiții favorabile pentru o muncă productivă, protecția vieții,
sănătății, integrității fizice și psihice a omului. Procese de producție sau lucrări, care
să nu fie însoțite de anumiți factori de risc profesional, nu există. Condițiile reale de
muncă în activitatea profesională la lucrările de construcții‐montaj și exploatare a
sistemelor de alimentări cu căldură și gaze, ventilație sunt caracterizate, de regulă, de
prezența unor anumitor factori de risc, care prezintă pericol pentru viața și sănătatea
omului. La categoria factorilor de risc se raportă: părțile conductoare de curent electric
neizolate, noduri, utilaje, instalații inginerești în funcțiune, recipiente sub presiune,
prezența în aerul zonei de muncă a impurităților nocive sub formă de gaze, vapori,
prafuri, condiții meteorologice nefavorabile, radiații termice, zgomote, vibrații, câmpuri
electromagnetice etc. Sarcina fundamentală a activităților securității și sănătății în
muncă constă în a reduce la minimum probabilitatea accidentării, îmbolnăvirilor
profesionale, și concomitent crearea condițiilor de confort în procesul de muncă. În
acest context, viitorul specialist în construcții în activitatea profesională trebuie să posede
competențe din domeniul securității vitalității privind diagnosticarea riscurilor
profesionale, aplicarea cerințelor de securitate și sănătate în muncă la organizarea
locurilor de muncă în siguranță, elaborarea și aplicarea măsurilor de securitate la diverse
lucrări din domeniu, adoptarea deciziilor conrecte în domeniul securității vitalității etc

Proiectarea, amplasarea, construirea halelor, montarea si exploatarea echipamentelor

tehnice, se va face conform prevederilor din "Normele generale de protectie a muncii",
asigurandu-se si pastrandu-se in mod permanent:
1. Distanta necesara fata de alte constructii pentru evitarea poluarii fonice si
atmosferice;
2. Ventilatia naturala a halei compresoarelor prin jaluzele mobile, cu posibilitatea de
blocare in pozitia deschis, amplasate la partea inferioara pe unul din peretii longitudinali
si la partea superioara sub acoperis. In timpul functionarii compresoarelor, jaluzelele vor
fi blocate in pozitia deschis;
3. Caile de circulatie si de acces in interiorul si exteriorul halei, care vor fi mentinute
libere pe tot timpul functionarii statiei;
4. Dotarea cu echipamentele prevazute in normele de P.S.I. si amplasate conform
acestor norme;
5. Constructia instalatiilor electrice de forta si iluminat in mediu exploziv de gaze;
6. Protectia constructiilor, si instalatiilor prin legare la pamant;
7. Instalarea dispozitivelor de colectare a scaparilor de gaze de pe tijele pistoanelor
compresoarelor si a celor evacuate din cartere si dirijarea lor la cosurile amplasate in
conformitate cu normele tehnice si de P.S.I.;
8. Sistem de aerisire a vanelor de comanda si a altor echipamente, asigurat prin
conducte independente;
9. Dotarea cu dispozitive si instalatii de ridicat, dimensionate la capacitatea
corespunzatoare greutatii maxime a utilajelor ce vor fi deplasate; sarcina maxima va fi
inscriptionata vizibil pe fiecare instalatie de ridicat;
10. Izolarea termica a conductelor de esapare si a partilor agregatului de comprimare
cu temperaturi de peste 70oC;
11. Prevederea de aparatori de protectie la piesele in miscare si la imbinarile cu flanse
ale conductelor pentru fluide fierbinti si sub presiune, bine incastrate si care nu vor putea
fi indepartate decat dupa oprirea agregatului, racirea si depresurizarea conductelor;
acestea vor fi marcate cu placi de avertizare ("corp fierbinte").
12. Montarea aparatelor de masura si control necesare exploatarii in conditii de
siguranta a agregatelor motoarelor, turbinelor, pompelor si a instalatiilor tehnologice
aferente.
A.M.C. vor fi amplasate la loc vizibil pentru a fi observate in permanenta.
13. Montarea de scari cu mana curenta si de plaforme cu balustrade care sa impiedice
caderea sau alunecarea personalului in timpul deplasarii la si de la partile superioare ale
agregatelor de comprimare si conductelor aferente.
 14. Montarea pe conductele de aspiratie, a separatoarelor de impuritati lichide si
solide, prevazute cu dispozitive de evacuare a acestora manual sau automat.
15. Montarea separatoarelor de ulei pe conductele de refulare.
16. Montarea instalatiei de captare a uleiului ars si a scurgerilor de ulei pe la etansari,
pentru a nu se scurge pe pardoseala statiei.
17. Montarea instalatiei de captare - purificare si reglare a gazului combustibil la
parametrii indicati de furnizorul agregatului de comprimare.
18. Montarea colectoarelor si conductelor aparente de gaze la 0,5 m fata de sol si a
podetelor de acces peste conducte.
19. Montarea aparaturii de pornire a motorului electric in constructie antiexploziva la
cel putin 0,5 m distanta fata de piesele in miscare.
20. Dotarea fiecarei instalatii de pornire a motoarelor electrice cu poduri izolante.
21. Montarea supapelor de siguranta si a clapetelor de retinere pe conductele de
refulare ale agregatelor. Teava de refulare in exterior a supapei se va monta in partea
opusa a cosului de evacuare a gazelor arse de la motoare.
22. Se vor monta placi de cauciuc intre conducte si suporti, gratare, pentru evitarea
contactului direct, amortizarea vibratiilor si socurilor.
23. Conductele montate pana la 0,3 m de sol vor fi izolate anticoroziv iar pe o portiune
de cel putin 0,15 m in exteriorul conductelor la iesirea din teren, nu se vor amplasa
materiale abrazive, respectiv dale de beton piatra sparta, pentru protejarea suprafetei
exterioare a conductei.
24. Statia de compresoare va fi dotata cu aparatura fixa si trusa portabila pentru
determinarea concentratiilor periculoase de gaze.
25. Pe conductele de aspiratie si refulare a gazelor, respectiv la intrarea si iesirea din
statie, vor fi montate robinete actionate pneumatic sau electric si prevazute cu
telecomanda, pentru actionarea lor in caz de necesitate.
26. Se vor monta robinete cu actionare pneumatica sau electrica si pe conductele care
merg la cos, in vederea golirii claviaturii in caz de necesitate.
27. Inainte de punerea in functiune a statiei se vor afisa obligatoriu la loc vizibil
schemele tehnologice instructiunile de lucru in toate incaperile statiei de comprimare.
28. Personalul statiei va fi instruit pentru a cunoaste si actiona corect in orice situatie
de modificare a parametrilor normali de functionare a statiei.
29. Dotarea cu scule antiscantei, si echipament de salvare in caz de pericol si cu post
de prim ajutor.
 Notă bibliografică

1. NiP 2.04.08-87 * Furnizarea de gaz, 1995

2. Varfolomeev V.A. și altele. Manual de proiectare și exploatare a sistemelor de
alimentare cu gaz, 1988
3. Ionin A.A. Furnizarea de gaz: ed. , 1989
4. Chepel V.M., Shur I.A. Combustie de gaze în cuptoarele cazanelor și cuptoarelor
și întreținerea instalațiilor de gaze ale întreprinderilor. Ediția a șaptea. : 1980
5. https://mecc.gov.md/sites/default/files/f.08.o.016_-
_securitatea_si_sanatatea_in_munca_2016-12-14.pdf
6. http://ssmexpert.md/Protectia_mucii si mediului_ambiant_DS.pdf
7. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=298287
8. Gabriel Gheorghe. Distribuţia şi utilizarea gazelor naturale. - Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1994.
9. Drăgotescu Nicolae, Chiliceanu Mircea. Transportul pe conducte al
ţiţeiului, gazelor şi produselor petroliere. - Ed. Tehnică, Bucureşti, 1961.
10. Proiect-model de curriculum al disciplinei ,,Alimentări cu gaze" (pentru
studii superioare de scurtă durată). - Chişinău, U.P.S. ,,I. Creangă", 2002.
11. Cruceru I., Ventilă Şt. Instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze. - Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1995.
12. Cruceru I., Ventilă Şt. Instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze. - Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1995