CAP. 1-TERMODINAMICA GAZELOR PERFECTE.

TRANSFORMĂRI DE STARE, CURGEREA

GAZELOR, PRINCIPIILE I ŞI II ALE
TERMODINAMICII

ŞIMBOLURI UTILIZATE ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ ÎN

SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI-S. I.

m [kg]- masa; M [kg/kmol] - masa molară; n [kmol] - cantitatea de substanţă.

t [0 C] - temperatura relativă; T [K] - temperatura absolută.
R=8314 [ J/kmol K] – constantă generală(universală) a gazelor.
VM =22,414 [Nm3/kmol] - volumul molar al unui kmol de gaz.
A, S [m2] - arie, secţiune.
I [J] - entalpie; i  J / kg  - entalpie specifică.
c [J/kg K] - capacitate calorică specifică (caldură specifică).
t2
c  J / kgK  - capacitate calorică specifică medie.
t1
cM [J/kmol K]– capacitate calorică specifică molară.
cV [J/kg K] - capacitate calorică la volum constant.
cp [J/kg K] - capacitate calorică la presiune constantă.
L [J] - lucru mecanic; [J/kg] - lucru mecanic specific.
c, w, u [m/s] - viteză; [m] - lungime.
C [J/K] - capacitate calorică.
d [m] - diametru ; de [m] - diametru echivalent.
E [ J] – energie; e [J/kg] - energie specifică.
Ex [J] - exergie ; ex [J/ kg] – exergie specifică.
.
m [kg/s] - debit masic.
F[N] - forţă ; n- exponent politropic.
g [m/s2] - acceleraţie gravitaţională; n [rot/min] - turaţie.
Hi [J/kg] - putere calorifcă inferioară a combustibilului.
Hs [J/kg] - putere calorică superioară a combustibilului.
p [Pa, N/m2] - presiune; pB[Pa, N/m2] - presiune barometrică.
pd [Pa, N/m2] – presiune dinamică ; ps [Pa, N/m2] – presiune statică.
α [1/K] - coeficient de dilatare termică; α, λ- coeficient de debit.
P[W] - putere ; γ [1/K] - coeficient de dilatare volumică; exponent adiabatic.
δ [m] - grosime.

5
 . .
Q[J] – caldură; Q [ W] - flux termic; q [W/m2] - densitatea fluxului termic.
ε - eficienţă frigorifică.
r, lv [J/kg] - căldură de vaporizare(condensare).
r [J /kgK] - constanta specifică a gazului.
ηt - randament termic; ηc - randamentul ciclului Carnot; ηi - randament indicat.
ηa - randament adiabatic; ηm - randament mecanic; ηe - randament electric.
S [J/K] - entropie; s[J/kg K] – entropie specifică.
U [J] - energie internă; u [J/kg] - energie internă specifică.
.
V [m3] - volum; v [m3/kg] - volum specific; V [m3/s] – debit volumic.
μ [kg/m∙s] – vâscozitate dinamică;   m2 / s  - vâscozitate cinematică.
μi - participaţie masică; i − participaţie volumică.
 - raport de presiune ; ρ[kg/m3] - densitate.
 [ N / m] - tensiune superficială; τ [s] - timp; ω [rad/s] - viteza unghiulară.

Problema 1.1
La presiunea p=3 bari şi temperatura t=100 0C, o cantitate de H2 ocupă
volumul V=5m3. Se cer:
a. Cantitatea de H2 în kg, kmoli şi Nm3;
b. Constanta specifică r a hidrogenului şi densitatea sa;
c. Căldurile specifice c p 0 şi c v 0 ale hidrogenului la temperatura de 00C.
(MH2=2kg/kmol, =1,4).
Rezolvare:
pVM 3  105  5  2
a. m = = = 0,967kg
RT 8314  373
m 0,967
n= = = 0,484kmol
M 2
VN = n  VM = 0,484  22,4 = 10,835 Nm 3
R 8314
r= = = 4157 J / kgK
M 2
b.
m p 3  015
= = = = 0,193 kg / m 3
V rT 4157  373

6
   r 1,4  4157
cp0 = = = 14549,5J / kgK
 −1 1,4 − 1
c.
c p 14549,5
cv0 = = = 10392,5J / kgK
 1,4

Problema 1.2
Presiunea atmosferică citită la un barometru cu mercur este de 745 mmHg. Să
se exprime valoarea acestei presiuni în mm H2O, kgf/m2, kgf/cm2, atm, at şi
bar.
Rezolvare:
Se utilizează relaţia: p =   g  h ; pentru exprimare în mm H2O se scrie
egalitatea :
pb =   g  hHg =  H 2O  g  hH 2O
Hg

H 13, 6 103
hH 2O = h  = 745 
g
= 10132mmH 2O
Hg  103
H 2O
Deci: pb = 10132 mm H2O = 10132 kgf/m2 = 1,0132 kgf/cm2
Dar 1 atm = 760 mm Hg, rezultă că:
745
pb = 745mmHg = atm = 0,98atm
760
iar:
1at = 1kgf / cm 2 : pb = 745mmHg = 1, 0132at
kg m
pb =   g  h = 13, 6 103 3
 9,81 2  745 10 −3 m = 99394,92 N / m 2
m m

Problema 1.3
Căldura specifică reală a aerului, între temperaturile 00C şi 15000C, este dată de
relaţia:
Cpt = a + bt + ct 2 = 28,882 + 5, 0124 10−3  t + 3,85 10−7 t 2kJ / kmolK
Ştiind că M=28,69 kg/kmol, să se calculeze:
a. Constanta specifică r a gazului;
b. Căldura specifică medie între temperaturile t1=5000C şi t2=8000C;
c. Valoarea medie a exponentului adiabatic între t1 şi t2.
Rezolvare:
R 8314
a. r = = = 287 J / kgK
M 28,96

7
 − b c 5, 0124 −3 3,85 −7 2
b. Cp 0t = a + t + t 2 = 28,882 + 10 t + 10 t kJ / kmolK
2 3 2 3

−
− − Cp 500
0 30,167
Cp 500 500
0 = 30,167kJ / kmolK; c p 0 = = = 1, 042kJ / kgK;
M 28,96

−
− − Cp 800
0 30,969
Cp 800 800
0 = 30,969kJ / kmolK; c p 0 = = = 1, 069kJ / kgK;
M 28,96

− 1,069  800 − 1,042  500

c p 800
500 = = 1,114kJ / kgK
800 − 500

− −
c. c v 800 800
500 = c p 500 − r = 1,114 − 0,287 = 0,827kJ / kgK
−
t
− cp t 2 1,114
1
= = = 1,347
− 0,827
t2
cv t1
Problema 1.4
Într-o butelie de volum V=20dm3 se găseşte azot la presiunea p1=5bari şi
temperatura t1=200C. Să se determine starea finală (p2,t2), ştiind că butelia
primeşte integral căldura de la un încălzitor electric de putere P=500W, timp de
un minut(cp=1,039kJ/kgK; cv=0,742kJ/kgK).
Rezolvare:
Constanta specifică a azotului este:
r = c p − c v = (1,039 − 0,742)  103 = 297J / kgK
Cantitatea de azot din butelie este:
p  V 5  105  20  10 −3
m= 1 = = 0,115kg
r  T1 297  293
Căldura primită de gaz la volum constant va fi:
Q = P   = m  c v ( t 2 − t1 )
Rezultă temperatura t2:
P 500  60
t 2 = t1 + = 20 + = 371,9 0C
m  cv 0,115  742
8
 T2 = t 2 + T0 = 371,9 + 273 = 644 ,9K
Presiunea finală a gazului este:
T 644,9
p 2 = p1  2 = 5  = 11bari
T1 293
Problema 1.5
Buteliile normale, utilizate pentru înmagazinarea oxigenului, au capacitatea de
40 l, încărcătura fiind de 6 Nm3(sau m3N).
a. Care este presiunea în butelia complet încărcată dacă temperatura la
locul de depozitare este de 300C?
b. Ce cantitate de oxigen poate fi folosită dacă presiunea minimă la care
poate fi utilizat oxigenul este de 6 bari, temperatura rămânând constantă la
300C?
Rezolvare :
a. Presiunea în butelie va fi :
V T 6 303 N
p = p0 0  = 760 133,3 −3
 = 168, 7 105 2
V T0 40 10 273 m
adica : p = 168, 7bar
p1V p2V 40 10−3
b. m = − = (168, 7 − 6 )105 = 8, 27kg
rT rT 259,8  303

Porblema 1.6
Cauciucul de pe roata unui autoturism, având un volum interior de 0,013 m3 ,
se află, la pornire, la o suprapresiune de 1,9 bar. După 200 km parcurşi,
temperatura s-a ridicat în interior, datorită frecărilor , de la 150 C la 300 C.
Se cere :
a. masa aerului din cauciuc;
b. presiunea aerului la sfârşitul drumului, dacă volumul a crescut ca
urmare a dilatării camerei cu 1%;
c. suprapresiunea aerului din cameră, dacă temperatura exterioară este de
450 C şi roata este în repaus, la o dilatare a camerei cu 2%.
Presiunea barometrică este: pb = 735 torr(mmHg).
Rezolvare:
a. masa aerului din cameră este dată de relaţia:
pV ( 735 133,3 + 1,9 10 )13 10
5 −3

m= = = 45,3 10−3 kg
rT 287  ( 273 + 15)
b. la sfârşitul drumului parcurs, volumul camerei va fi:
V2 = 1, 01V1 = 13,13 10−3 m3

9
 iar presiunea totală este:
mrT2 45,3 10−3  287  303
p2 = = = 3 bari
V2 13,13 10−3
adică o suprapresiune de:
p1 = p2 − pb = 3 − 0,97975 = 2, 02 bari
faţă de suprapresiunea iniţială de 1,9 bari.
c. dacă temperatura creşte la 450 C, volumul va fi:
V3 = 1, 02V1 = 13, 26 10−3 m3
iar:
mrT3 45,3 10−3  287  313
p2 = p3 − pb = − pb = − 0,97975 = 2,138 bari
V3 13, 26 10−3

Problema 1.7
Pe un reşou de putere P=350 W se constată că 1,3 kg apă, având temperatura
iniţială de 200 C, ajunge la fierbere (1000 C), într-un vas acoperit, după 36
minute şi 46 secunde. Să se calculeze pierderea procentuală de căldură în acest
proces de încălzire(c=4180J/kgK).
Rezolvare :
Căldura necesară pentru a ajunge la fierbere este:
Q1 = m ∙ c ∙ ( t2 –t1 ) = 1,3 ∙ 4185 ∙ ( 100 – 20 ) = 435240 J
Energia termică furnizată de reşoul electric va fi:
Q2 = P ∙ τ = 350 ∙ ( 36x60 +46 ) = 772100 J
Căldura pierdută este:
∆Q = Q2 – Q1 = 772100 – 435240 = 346860 J
şi exprimată procentual:
∆Q ∙100 = 346860 ∙˙100/ 772100 = 43,62%
Q2
Problema 1.8
O pompă antrenează debitul volumic de 0,036 m3/s apă, care are la intrare
parametrii p1 = 1bar şi t1 = 150 C, iar la ieşire p2 = 4,5 bar. Secţiunile de intrare
şi de ieşire ale pompei au diametrele: d1 = 125 mm şi d2 = 100 mm şi se află la
o diferenţă de nivel ∆z= z2 – z1 = 1,5 m. Pompa consumă la arbore 18 kW.
Să se determine lucrul mecanic consumat prin frecare.
Rezolvare :
Pompa funcţionează după un sistem termodinamic deschis, adică se lucrează
cu lucrul mecanic tehnic. Puterea se exprimă prin relaţia:
. .
P = m lt12 = V    lt12

10
Pentru p1 = 1 bar şi t1 = 15o C, rezultă densitatea apei:  = 999 kg/m3. Lucrul
mecanic tehnic specific va fi deci:
P 18000
lt12 = . = = 500,5 J / kg
V 0, 036  999
şi este un lucru mecanic negativ, deoarece este consumat din mediul exterior de
către sistemul termodinamic.
Expresia Primului Principiu al Termodinamicii pentru sisteme deschise este:
lt = l12 − ( p2v2 − p1v1 ) − ( w22 − w12 ) − g ( z2 − z1 )
1
12 2
unde l12 reprezintă lucrul mecanic al transformării, deci al procesului de
comprimare, la care se adaugă lucrul mecanic consumat prin frecare. Apa fiind
incompresibilă, lucrul mecanic al transformării este zero (dv= 0), rezultă că l12
reprezintă numai lucrul mecanic consumat prin frecare:
l12 = −lt12 − 2− 1 − ( w22 − w12 ) − g ( z2 − z1 )
p p 1
 2
Vitezele de curgere ale apei rezultă din ecuaţia continuităţii:
. .
m V 0, 036
w1 = = = = 2,93m / s
Ai     d1   0,1252
2

4 4
.
V 0, 036
w2 = = = 4,58m / s
 d 2   0,12
2

4 4
şi înlocuind numeric:
( 4,5 − 1) 105 1
l12 = 500,5 −
999
−
2
( 4,58 2
− 2,932 ) − 9,8 1,5

l12 = 500,5 − ( 350 + 6, 2 + 14, 7 ) = 129, 6 J / kg

Ponderea procentuală a energiei pierdute prin frecare la acest proces de
pompare este:
l12 129, 6
100 = 100 = 25,89%
lt12 500,5

Problema 1.9
Într-un rezervor se găseşte un amestec de O2 şi N2, având densitatea de 1,6
kg/m3, la presiunea de 1,6 bar şi temperatura de 800C.
Să se determine :
11
 a. Densitatea amestecului în condiţii normale fizice de presiune şi
temperatură(To, po);
b. Compoziţia amestecului în participaţii volumice şi masice;
c. Constanta specifică a amestecului, ram.
Rezolvare:
a. Densitatea amestecului în condiţii normale fizice de presiune şi
temperatură se calculează cu relaţia:
p T
Oam = 1 0  1
p1 T0
unde :
N
ρ1 – densitatea la starea: p1 = 1, 6 105 2 şi T1 = 353 K;
m
po = 760 torr = 760 ∙ 133,3 N/m ; To = 273 K.
2

Cu aceste valori, se obtine:

760 133,3 353
0 am = 1, 6  = 1,31 kg/m3N(sau Nm3)
1, 6 105
273
b-Participaţiile volumice ale componentelor se determină rezolvând
sistemul:
i = 1
i io = oam
Rezultă:
O +  N = 1 O = 1 −  N
 2  2 2

2
  
O2 O2 +  N2  N2 = 1,31 1 −  N  O +  N  N = 1,31
 2  2 2 2

de unde :
O − 1,31
N = 2
2 O −  N
2 2

Din tabele, se obţine:

O = 1, 4289kg / m3 N
2

 N = 1, 2505kg / m3 N
2
Cu aceste date, se calculează:
1, 4289 − 1,31
N = = 0, 67
2 1, 4289 − 1, 2505
O = 0,33
2

12
Participaţia masică a componentelor se determină cu relaţia:
Mi
 i = i
i M i
32
O = 0,33 = 0,36
2 0,33  32 + 0, 67  28
 N = 1 − O = 0, 64
2 2
c. Constanta specifică a amestecului se obţine din relaţia:
ram = i ri = 0,36  259,8 + 0, 64  296,8 = 283, 286 J / kgK

sau din ecuaţia termică de stare rezultă:

p 1, 6 105
ram = = = 283, 286 J / kgK
amTam 1, 6  353

Problema 1.10

Un kg de aer, care iniţial se găseste la presiunea de 1 bar şi temperatura de 20o

C, este supus unei transformări:
a. izotermică
b. adiabatică
c. izocoră
d. politropică, volumul său creşte cu 0,2 m3
e. izobară.
În urma transformărilor a – d, presiunea creşte de patru ori, iar în urma
transformării e, volumul creşte de patru ori. Să se determine presiunea,
volumul şi temperatura aerului la sfârşitul fiecărei transformări. Să se
calculeze: schimbul de căldură, lucrul mecanic exterior şi tehnic, variaţia
entalpiei, a energiei interne în decursul fiecărei transformări, ţinându-se seama
de variaţia capacităţii calorice specifice cu temperatura.
Rezolvare :
Volumul specific iniţial este:
rT 287, 293
v1 = = 5
= 0,8409m3 / kg
p1 10
a. transformarea izotermică:

13
 p1 1
v2 = v1 = 0,8409  = 0, 2102m3 / kg
p2 4
p1 1
l12 = p1  v1 ln = 1105  0,8409 ln = −116573,5 J / kg
p2 4
lt = l12 = q12 = −116573,5 J / kg
u = 0;
i = 0
b. transformarea adiabatică:
1 1
 p   1 1,4
v2 = v1  1  = 0,8409   = 0,31239m3 / kg
 p2  4
 −1 1,4 −1
p  
 4  1,4
T2 = T1  2  = 293   = 435 K → 1620 C
 p1  1
q12 = 0
 −1
 
p1  v1   p2    1 105  0,8409  1,4 −1

l12 = 1−   = 1 − ( 4 ) 1,4

 − 1   p1   1, 4 − 1 
 
l12 = 102167, 25 J / kg
lt12 =   l12 = 1, 4 102167, 25 = 143034,15 J / kg
Capacităţile calorice specifice medii pentru aer, între 0oC şi 160oC, sunt:
160
cp = 1008,58 J / kgK ;
20
160
cv = 721,91J / kgK
20

Variaţiile de entalpie şi de energie internă vor fi:

t2
i = c p  (T2 − T1 ) = 1008,58 ( 435 − 293) = 143218,36 J / kg
t1
t2
u = cv (T2 − T1 ) = 721,91( 435 − 293) = 102511, 22 J / kg
t1
b. transformarea izocoră:

14
 v2 = v1 = 0,8409m3 / kg .
p2
T2 = T1 = 293  4 = 1172 K → 9000 C
p1
l12 = 0
lt12 = v2 ( p2 − p1 ) = 0,8409 ( 4 − 1) 105 = 252270 J / kg
Capacităţile calorice specifice medii rezultă:
900
cp = 1082 J / kgK ;
20
900
cv = 795 J / kgK
20
t2
q12 = u2 − u1 = cv  (T2 − T1 ) = 795 (1172 − 293) = 698805 J / kg
t1
t2
 (T2 − T1 ) = 1082  (1172 − 293) = 951078 J / kg
i2 − i1 = c p
t1
c. Transformarea politropică:
n
p1  v2 
=  ;
p2  v1 
p
ln 1
p2 ln1 − ln 4
n= = = −6, 497
v
ln 2 ln1, 2378
v1
n −1
p  n
T2 = T1  2  = 293  41,1539 = 1450, 75 K → 1177, 750 C
 p1 
cv  n − c p
Căldura specifică se calculează cu relaţia: cn =
n −1
1177, 75 1177, 75
cp = 1109,15 J / kgK ; cv = 822, 45 J / kgK ;
20 20
1177, 75 −722  45  6  497 − 1109 15
cn = = 860, 69 J / kgK
20 −6, 497 − 1

15
  n −1

p1  v1   
p2 n  1 105  0,8409 
l12 = 1−   = 1 − ( 4) 
1,15

n −1   −6, 497 − 1  
  1  
p

l12 = 44320, 4 J / kg
lt12 = n  l12 = −287949,86 J / kg
t2
q12 = cn  (T2 − T1 ) = 860, 69 (1450, 75 − 293) = 996463,8 J / kg
t1
t2
u = cv  (T2 − T1 ) = 822, 45 (1450, 75 − 293) = 952191,5 J / kg
t1
t2
i = c p  (T2 − T1 ) = 1109,15 (1450, 75 − 293) = 1284118, 4 J / kg
t1
d. Transformarea izobară:
v
v2 = 4  v1 = 4  0,8409 = 3,3636m3 / kg ; T2 = T1 2 = 293, 4 = 1172 K
v1
Căldurile specifice medii sunt:
900
cp = 1082 J / kgK ;
20
900
cv = 795 J / kgK
20
lt12 = 0
l12 = p1 ( v2 − v1 ) = 1 105 ( 3,3636 − 0,8409 ) = 252270 J / kg
t2
q12 = i2 − i1 = c p  (T2 − T1 ) = 1082 (1172 − 293) = 951078 J / kg
t1
t2
u2 − u1 = cv  (T2 − T1 ) = 795 (1172 − 293) = 698805 J / kg
t1

Problema 1.11
O cantitate de gaz, având constantă specifică r = 188,9 J/kgK şi exponentul
adiabatic γ =1,3, execută o transformare termodinamică din starea iniţială, dată
de p1= 1 bar, t1=200C şi V1=2dm3, până în starea finală, în care p2 = 15,8 bari şi
V2 = 0,2 dm3. Se cer:
a) natura transformării;
b) lucrul mecanic exterior L12;
16
 c) căldura schimbată cu mediul exterior Q12 şi variaţia energiei interne
ΔU12;
d) variaţia entropiei gazului ΔS12.
Se vor considera căldurile specifice constante.
Rezolvare:
a. Se calculează exponentul politropic n (pVn = ct.):
p
ln 2
p1 ln 15,8
n= = = 1,2
V1 ln 10
ln
V2
deci transformarea este o comprimare politropică de exponent n = 1,2.
p V − p 2 V2 (1  2 − 15,8  0,2)  10 2
b. L12 = 1 1 = = −580J
n −1 0,2
c. Q12 = m  c n (T2 − T1 )
p1V1 1  105  2  10 −3
m= = = 3,614  10 − 3 kg
rT1 188,9  293,16
n− r n −  188,9 1,2 − 1,3 J
cn = cv =  =  = −314,85
n − 1  − 1 n − 1 1,3 − 1 1,2 − 1 kg  K
p V 15,8  105  0,2  10 −3
T2 = 2 2 = = 462,9K ;(t2 =189,9 0C)
mr − 3
3,614  10  188,9
Q12 = −3,614  10 −3  314 ,85(462 ,9 − 293) = −193,3J
U12 = m  c v (T2 − T1 ) = 3,614  10 −3  629 ,6(462 ,9 − 293 ) = 386 ,5J
T 462,9 J
d. S12 = m  c n  ln 2 = −3,614  10 − 3  314,85  ln = −0,52
T1 293 K

Verificarea Primului Principiu al Termodinamicii: Q12 – L12 = ΔU12

- 193,3 - (-580)=386,7. Se verifică că: 386, 7  386,5 .

Problema 1.12
O pompă termică funcţionează după un ciclu Carnot inversat şi primeşte
căldură din exterior la temperatura t2=270C. Instalaţia consumă puterea
P=20kW şi furnizează căldură unei sursei calde la t1=670C. Să se determine
eficienţa ciclului şi fluxurile termice schimbate cu cele două surse de căldură,
caldă şi rece: SC(Q1) şi SR(Q2).
Rezolvare:

17
Eficienţa ciclului pentru o pompă termică este:
.
Q T1 340
 PT = 1 = = = 8,5
P T1 − T2 340 − 300
Fluxurile termice sunt:
.
Q1 =  PT  P = 8,5  20 = 170kW
. .
Q 2 = Q1 − P = 170 − 20 = 150kW

Problema 1.13
O sursă de căldură, având temperatura ts=10000C, face schimb de căldură cu un
sistem termodinamic(ST), a cărui temperatură creşte de la T1=350K la
T2=900K, masa acestuia fiind m=2kg. Să se calculeze:
a) căldura schimbată între sursă şi ST, ştiind că procesul este izobar.
− kJ
t
Se ştie: c p t 2 = 1,008
1 kgK
b) variaţia entropiei pentru sursa caldă (ΔSSC), sistemul termodinamic(ΔSST) şi
pentru tot ansamblul considerat izolat termic faţă de mediul exterior(ΔStot).
Rezolvare:
−
t
a. Q12 = m  c p t 2 ( t 2 − t1 ) = 2  1,008(627 − 77) = 1109kJ
1
Q 1109 kJ
b. SSC = − 12 = − = −0,8712
TS (1000 + 273) K
T2
Q P − T 900 kJ
t
SST =  = m c p t 2 ln 2 = 2  1,008 ln = 1,904
1
T1 T T1 350 K
kJ
S tot = SSC + SST = −0,8712 + 1,904 = 1,0328  0
K
Aşadar, schimbul de căldură sub diferenţe finite de temperatură este un proces
ireversibil, adică cu creştere de entropie.

Problema 1.14
În cât timp se poate încălzi o cantitate de apă, m =2kg, de la 200C la 1000C,
dacă se utilizează un încălzitor electric de putere P = 500W, ştiind că 20% din
puterea de încălzire se pierde (η=0,8). Se va lua: ca = cp = 4,186 kJ/kgK.
Rezolvare:

18
 . Q m  c a  t a
Putila =   P = Q = =
 
Rezultă: t a = 100 − 20 = 80 0C.
iar timpul va fi:
m  ca  t a 2  4,186  80
= = = 1674s = 27 min.
Pu 0, 4
Problema 1.15
Să se determine densitatea  pentru metan( CH 4 ) şi acetilenă(C 2 H 2 ) la
presiunea de 5 bari şi la temperaturile de 200 o C şi de -20 o C.
Rezolvare:
Ştiind constanta universală a gazelor perfecte: R=8314,37( J/kg K) şi masele
molare ale celor 2 gaze: M CH 4 =16; M C 2 H 2 =28, din ecuaţia de stare
(pV=mrT=m R T), rezultă:
M
p pM
= =
r T R T

şi înlocuind(T1=t+273=200+273=473 o C; T2=-20+273=253 o C), se obţine:

5 5
-la 200 o C:  CH 4 = 510 16 = 2,034kg / m 3 ;  C 2 H 2 = 510  28 =3,56 kg/m 3
8314 473 8314 473

5 5
-la -20 o C:  CH 4 = 510 16 = 3,803kg / m 3 ;  C 2 H 2 = 510  28 =6,656
8314 253 8314 253
kg/m 3 .

Problema 1.16
Un gaz perfect este format din 30% azot N 2 , 10 % oxigen O2 , 40% bioxid de
carbon CO2 , iar restul din hidrogen H 2 , participaţiile fiind indicate în
Nm3 /(100 Nm3 de gaz).
Să se determine:
1. Masa molară M a gazului;
2. Constanta specifică r a gazului;
3. Presiunile parţiale ale componenţilor pentru p=5 bari;
4. Numărul de kilomoli ai amestecului corespunzător cantităţii m=5 kg de
gaz.
Rezolvare:

19
 1. Amestecul fiind indicat prin compoziţia volumică, se determină iniţial
masa molară M a amestecului:
M=   i  M i
M=0,3x28,03+0,1x32+0,4x44+0,2x2,016=29,612 k/kmol
2. Constanta specifică va fi:
R 8314
r= = = 280, 76 J / kg  K
M 29, 612
3. Presiunile parţiale se calculează din relaţia:
pi ni vi
= = =i
p n v
aşadar: pi =  i  p şi numeric:
pN2 = 0,3  5 = 1,5 bari; pO2 = 0,1 5 = 0,5 bari; pCO2 = 0, 4  5 = 2 bari;
pH 2 = 0, 2  5 = 1 bar;
Se verifică:
 pi =p=1,5+0,5+2+1=5 bari.
4. Cantitatea exprimată în kmoli rezultă:
m 5
n= = = 0,1689 kmoli.
M 29, 612
Problema 1.17
Ştiind că 1 kg de aer este format din 0,23 kg O2 şi 0,77 kg N 2 , să se
determine compoziţia molară(volumică) a aerului, constanta specifică r şi
masa molară M a acestuia.
Rezolvare:
1-Din tabele: M O2 =32; M N2 =28,03 şi numerele de kmoli de
component pentru 1 kg de aer vor fi:
mO 0, 23 mN2 0, 77
nO2 = 2 = ; nN2 = = şi în total:
M O2 32 M N2 28, 03
0, 23 0, 77
n= + kmoli, iar participaţiile molare ale
32 28, 03
componenţilor vor fi:
0, 23 0, 77
 O2 = = 0, 207 kmoli;  N2 = = 0, 793 kmoli,
32  n 28, 03  n
aşadar, pentru aer(simbol L):
1 kmol L=0,207 kmoli O2 +0,793 kmoli N 2 .
2-Constanta specifică se determină cu relaţia:

20
 R 
r =  i  ri =  i  = R i
Mi Mi
 0, 23 0, 77 
r =8314  +  = 288,1 J / kg  K
 32 28, 03 
3-Masa molară a amestecului va fi:
8314
M= = = 28,858kg / kmol
288,1
Problema 1.18
Un amestec de gaze perfecte având m=27 kg este format din: 20% CO2 , 35 %
N 2 , 45% He, participaţiile fiind exprimate în Nm3 . Pentru ca participaţia
volumică a CO2 să crească la 35% este necesară introducerea unei noi cantităţi
de CO2 . Să se determine:
1-Cantitatea de CO2 (kg) introdusă în amestec;
2-Participaţiile volumice în noul amestec;
3-Volumul specific al amestecului în stare normală fizică înainte
şi după modificarea compoziţiei amestecului;
4-Constantele şi masele molare ale celor două amestecuri.
Rezolvare:
Compoziţia gazului fiind:
1 Nm3 gaz=0,2 Nm3 CO2 +0,35 Nm3 N 2 +0,45 Nm3 He
masa molară a amestecului este:
M 1 =  i  M i = 0, 2  44 + 0,35  28, 03 + 0, 45  4 = 20, 41 kg/kmol
de unde, constanta specifică r este(r =R/M):
r1 =8314/20,41=407,35 J / ( kg  K )
Cantitatea de gaze exprimată în kmoli va fi:
n1 = m1 / M 1 =27/20,41=1,323 kmoli
iar cantitatea de CO2 este:
n1(CO2 ) = 0, 2 1,323 = 0, 265 kmoli CO2
Noua participaţie volumică a CO2 în amestec este:
n2(CO2 ) n2(CO2 ) + n
 2( co2 ) = = 100 = 35 %
n2 n2(CO2 ) + n + nN2 + nHe
Rezultă cantitatea de CO2 introdusă, n :
100 nCO2 + 100 n = 35  n1 + 35  n
sau:
21
 35 1,323 − 100  0, 265
n = = 0,305 kmoli CO2
100 − 35
la care corespunde cantitatea:
mCO2 = 0,305  44 = 13, 42 kg CO2
aşadar, cantitatea totală de CO2 în amestec devine:
n`CO2 = 0, 265 + 0,305 = 0,57 kmoli CO2
şi cantitatea totală de gaz este:
n = n1 + nCO2 = 1,323 + 0,305 = 1, 628 kmoli
Participaţiile molare ale componenţilor vor fi:
57 0,35 1,323
 'CO2 = = 35% ;  'N2 = = 28, 44%
1, 628 1, 628
0, 45 1,323
 'He = = 36,56%
1, 628
Masa molară şi constanta specifică a amestecului sunt:
1
M2 = (35  44 + 28, 44  28, 03 + 36,56  4) = 24,834;
100
r =8314/24,834=334,78 J / kg  K
Volumul specific în condiţii normale fizice este(760 mmHg=1,013 105 Pa):
r  T0 334, 78  273
0 = = = 0,902 Nm 3 / kg
P0 1, 013 105

Problema 1.19
Care este densitatea unui gaz format din 30% O2 şi 70% N 2 la presiunea de 5
bari şi temperatura de 150 C . Compozitia este indicată volumic.
Rezolvare:
Densitatea poate fi calculată cu relaţia:
p pM
= =
r T R T
unde: M =  i  M i
Se obţine:

p   i  M i 5 105 (0,3  32 + 0, 7  28, 03)

= = = 4,15 kg/ m3
R T 8314(150 + 273)

22
Problema 1.20
O cantitate de 0,3 kg azot N 2 se destinde adiabatic pâna la presiunea de 0,5
bari când temperatura este de -20 C . Cunoscându-se că lucrul mecanic de
destindere este de 120 kJ, iar constanta specifică şi exponentul adiabatic sunt:
r =296,6 J / kg  K ; γ =1,4, să se determine:
1-Starea initială a gazului;
2-Variaţia energiei interne specifice (kJ/kg), considerându-se căldurile
specifice constante.
Rezolvare:
1-Din relaţia lucrului mecanic scrisă sub forma:
L12 =m  r( T1 − T2 )/(γ-1)
rezultă valoarea temperaturii T1 :
( − 1)  L12 0, 4 120000
T1 = T2 + = 253,16 + = 792, 6 K
mr 0,3  296, 6
Celelalte două mărimi termice de stare se pot calcula astfel:

 T   −1
3,5
 792, 6 
p1 = p2  1  = 0,5   = 27 bari
 T2   253,16 
m  r  T1 0,3  2,966  0, 7926
V1 = = = 0, 0261 m3
p1 27
2-Variaţia energiei interne specifice este:
u2 − u1 = cv (T2 − T1 )
unde:
r 296, 6
cv = = = 0, 7415 kJ / kg  K
 − 1 0, 4
Rezultă:
u2 − u1 =0,7415(253,16-792,6)= -400 kJ/kg

Problema 1.21
O cantitate de gaz cu constantă r=188,9 J/kg.k şi cu exponentul adiabatic γ=1,3
execută o transformare termodinamică din starea initială, indicată prin p1=1 şi
t1=20oC, V1=2dm3 , pâna în starea finală în care p2=15,8 bari şi V2=0,2 dm3. Să
se determine schimburile de caldură şi de energie mecanică dintre sistemul
termodinamic şi mediul exterior.
Se vor considera căldurile specifice constante.
Rezolvare:
Transformarea este necunoscută, deci trebuie determinată natura
transformării.
23
Se calculează exponentul politropic, adică:
ln(p2 / p1) ln15,8
n= = = 1, 2
ln(V1 / V2 ) ln10
Aşadar, transformarea este o politropă de exponent n=1,2.
Lucrul mecanic exterior L12 va fi:
p  V − p 2  V2 (1  2 − 15,8  0,2)  10 2
L12 = 1 1 = = −580 J
n −1 0,2
Schimbul de căldură Q12 va fi:
n −
Q12 = m  c n (t 2 − t1 ) = m  cv  (t 2 − t1 )
n −1
unde căldura specifică izocoră este: cv=r/(γ-1)
şi înlocuind, se obţine:
r n −  −n
Q12 = m   (t 2 − t1 ) = L12 = −0,1  580 / 0,3 = −193,3J
 −1 n −1  −1
Se poate calcula schimbul de căldură şi direct:

p  V 1105  2 10−3
m= 1 1 = = 13, 614 10−3 kg
r  T1 188,9  293,16
r 188,9 n− 1, 2 − 1,3
cv = = = 629, 7 J /(kg  grd); cn = c v  = 629, 7 
 −1 0,3 n −1 0, 2
cn = −314,85J / kg  K
Temperatura T2 poate fi determinată astfel:
p  V 15,8 105  0, 2 10−3
T2 = 2 2 = = 462,9K(t 2 = 189,9o C)
mr − 3
3, 614 10 188,9
Q12 = −3, 614 10−3  314,85(189,9 − 20) = −193,3J.

Problema 1.22
Într-un cilindru golit complet de gaz ( V0 =0) pătrunde aer pe 30 % din cursa
pistonului.Volumul maxim al cilindrului este de 1,9 dm3 . În timpul admisiei
starea termică a gazului rămâne neschimbată şi egală cu: p1 =5 bari;
t1 =200 C .
Din volumul V1 de la terminarea admisiei, gazul se destinde adiabatic până la
sfârşitul cursei pistonului după care, prin inversarea sensului de deplasare a
pistonului, gazul este evacuat sub stare termică constantă şi egală cu starea de

24
la sfârşitul destinderii. Considerându-se căldurile specifice constante, să se
determine:
1. Cantitatea de gaz m care execută procesul de destindere;
2. Lucrul mecanic de transport( La de admisie şi Le de evacuare );
3. Lucrul mecanic adiabatic L12 ;
4. Bilanţul lucrului mecanic şi verificarea corespondenţei cu relaţia:
2
Lt = −  V  dp ;
1
5. reprezentarea proceselor în diagrama p-
V;
Rezolvare:
1-Cantitatea de gaz care intră în cilindru este:

p1V1 5 105  0,3 1,9 10−3

m= = = 2,110−3 kg
r  T1 287, 02  473
2-Lucrul mecanic de transport(de admisie şi de evacuare) se determină
astfel:
La = pa (V1 − V0 ) = p1 V1 = 5 105  0,3 1,9 10−3 = 285 J;
Le = pe (V0 − V2 ) = p2  V2
dar nu se cunoaşte presiunea p2 , care se determină din relaţia adiabatei:

V 
1,4
 0,57 
p2 = p1  1  = 5   = 0,927 bari
 V2   1,9 
şi atunci:
Le = −0,927 105 1,9 10−3 = −176,1 J
3-Lucrul mecanic adiabatic L12 este:
p1 V1 − p2 V2 (5  0,57 − 0,927 1,9) 102
L12 = = = 272, 2 J
 −1 0, 4

4-Bilanţul schimburilor de energie mecanică va fi:

 L =La + Le + L12 = 285-176,1+272,2=381,1 J
Deoarece transformarea este încadrată de o admisie şi de o evacuare, se poate
determina schimbul de energie mecanică prin lucrul mecanic tehnic, adică:
L
p2
t = −  V  dp =  L12 = 1, 4  272, 2 = 381,1 J
p1

obţinându-se acelaşi rezultat.

25
Problema 1.23
În volumul de 0,5 m3 se găseste oxigen la presiunea de 1 bar şi la temperatura
de15 C . Oxigenul este comprimat până la presiunea de 10 bari, la care
temperatura este de 315 C .
Considerând căldurile specifice constante, să se
determine:
1-Schimburile de căldură şi de energie mecanică;
2-Variaţia entropiei;
3-Reprezentarea compresiei în coordonate T-s.
Rezolvare:
1-Pentru a putea calcula schimburile de energie şi variaţia
entropiei trebuie să se ştie natura transformării
termodinamice. Cu datele disponibile se consideră transformarea ca o
politropă, căreia trebuie să i se determine exponentul n.
Rezultă:
1 1
n= = = 1, 45
ln(T2 / T1 ) ln(588 / 288)
1− 1−
ln( p2 / p1 ) ln10
Schimburile de energie pot fi calculate dupa ecuaţiile:
mr
Q12 = m  cn (t2 − t1 ) ; L12 = (t1 − t2 )
n −1
pentru care se determină constanta specifică r, cantitatea m de gaz şi căldura
specifică cn .
Rezultă:
r =R/M=8314/32=259,8 J / kg  K
p1 V1 1105  0,5
m= = = 0, 668 kg
r  T1 259,8  288
Căldura specifică politropică cn este(γ=1,4):
n − r 259,8 1, 45 − 1, 4
cn = cv  =  = 72 J/kg K
n − 1  − 11, 4 − 1 1, 45 − 1
Schimbul de căldură va fi:
Q12 = 0, 668  72(315-15)=14429 J=14,46 kJ
iar schimbul de energie mecanică:
0, 668  259,8
L12 = (15 − 315) 10−3 = −115, 7 kJ
1, 45 − 1
2-Variaţia entropiei poate fi calculată prin relaţia:

26
 T2 588
S2 − S1 = m  cn  ln = 0, 668  72  ln =34,4 J/K
T1 288
Problema 1.24
O cantitate m de aer ocupă iniţial volumul V1 =15 dm3 la presiunea p1 = 1 bar
şi la temperatura t1 =20 C . Aerul execută o transformare termodinamică
închisă 1-2-3-1 care se efectuează astfel: o compresie izotermică 1-2 până la
presiunea p2 =10 bari; o destindere izobară 2-3 pâna la volumul V3 = V1 ; o
destindere izocoră 3-1 până la starea iniţială 1.
Pentru aer se cunosc: r =287 J / ( kg  K ) ; γ =1,4 şi căldurile specifice
constante.
Să se determine:
1-Mărimile termice de stare în punctele caracteristice;
2- Schimburile de căldură şi de energie mecanică pentru fiecare
transformare şi în total;
3-Variaţia entropiei pentru fiecare transformare şi în total;
4-Reprezentarea transformărilor în coordonate p-V şi T-s.

Rezolvare:
1- Dintre mărimile termice de stare nu se
cunosc V2 şi T3.
Din izoterma 1-2 rezultă:
V2=V1·p1/p2=V1/10=1,5 dm3
Iar din izobara 2-3:
T3=T2·V3/V2=10·T2=2930 K
Pentru calculul schimburilor de energie şi al variaţiilor entropiilor se determină
cantitatea m de gaze şi căldurile specifice, admise drept constante, cp şi cv:
p1  V1 1  10 5  15  10 −3
m= = = 1,784  10 − 2 kg;
r  T1 287  293
r 287
cv = = = 717,5 J /(kg  grd );
 − 1 0,4
c p =   cv = 1,4  717,5 = 1004,5 J /(kg  grd ).
2- Schimburile de energie vor fi:
Schimburile de căldură:
- pentru izoterma 1-2:
V 1,5
Q12 = L12 = p1  V1  ln 2 = 1105 15 10−3  ln = −3454J
V1 15

27
-pentru izobara 2-3 :
Q23 = m  c p (T3 − T2 ) = 1,784  10 −2  1004 ,5(2930 − 293 ) = 47256 J ;
-pentru izocora 3-1 :
Q31 = m  cv (T1 − T3 ) = 1,784  10 −2  717 ,5(293 − 2930 ) = −33754 J
 Qij =Q12 + Q23 + Q31 = −3454 + 47256 − 33754 = 10047J
Schimburile de energie mecanică:
-pentru izoterma 1-2 :
L12=Q12= -3454 J
-pentru izobara 2-3:
L23 = p2 (V3 − V2 ) = 10 105 (15 − 1,5) 10−3 = 13500 J
-pentru izocora 3-1:
L31 =0.
L ij =L12 + L23 + L31 = -3454+13500=10047 J
3-Variaţia entropiei:
-pentru izoterma 1-2:
Q12 −3454
S2 − S1 = = = −11, 788 J/K
T1 293
- pentru izobara 2-3:

T3 2930
S3 − S2 = m  c p  ln= 1, 784 10−2 1004,5  ln = S3 − S2 = 41, 263J / K
T2 293
-pentru izocora 3-1:
T 293
S1 − S3 = m  cv  ln 1 = 1, 784 10−2  ln = −29, 474 J/K
T3 2930
Se verifică:  S ij = -11,788+41,263-29,474=0, deci ciclul teoretic
prezentat este reversibil.

Problema 1.25
O instalaţie frigorifică primeşte un flux termic de 20 kW de la sursa rece,
pentru a-i menţine temperatuara la -10oC şi cedează căldură sursei calde sub
temperatura de 30oC.
Ştiind că instalaţia funcţionează dupa ciclul Carnot inversat, să se afle:
1- Eficienţa frigorifică(ε)a instalaţiei ideale;
2- Puterea mecanică teoretică primită din exterior (kW);
3- Fluxul termic cedat sursei calde(kW).
Rezolvare:

28
 1- eficienţa frigorifică reprezintă raportul dintre puterea frigorifică şi
puterea mecanică necesară antrenării compresorului:
263,16
ε = Q2 / L = T2 /(T1 − T2 ) = = 6,58;
40
2- puterea mecanică primită din exterior:
  20
P= L = Q2 /  = = 3, 04 kW
6,58
3- fluxul termic cedat sursei calde:
  
Q1 = Q 2 + L = 20 + 3,04 kW
Problema 1.26
Printr-un canal circulă gaz, considerat perfect, cu constanta r =287
J / ( kg  K ) , dar a cărui căldură specifică reală este dată de ecuaţia:
c pt = 1 + 1, 4110−4  t = 8,33 10−8  t 2 (k J /(kg  grd ) )
În secţiunea de intrare a canalului, starea gazului este : p1 =4 bari, t1 =200 C , iar
viteza de intrare este w1 =40 m/s. Secţiunile canalului sunt circulare, diametrul
secţiunii de admisie fiind d1 =0,3 m.
Să se determine:
1- diametrul d 2 de la ieşirea canalului, ştiindu-se că temperatura la
ieşirea canalului este de 900 C , iar în timpul trecerii gazului
prin canal presiunea a rămas constantă.
2- fluxul de căldură Q12 (kW) primit de debitul de gaz.
Rezolvare:
Debitul masic de gaz care intră în canal este:
  d12 p   0,32  40  4 105
m= w = = 8,33 kg/s
4 r  T1 4  287  473
Transformarea în lungul canalului efectuându-se la presiune constantă, viteza
w rămâne constantă şi între secţiunile de trecere şi temperaturi există relaţia:
A/T=constant, A fiind secţiunea; aşadar secţiunea de ieşire va fi: A2 = A1  T2 / T1 ,
iar pentru secţiuni circulare rezultă diametrul d 2 la ieşire:
1
 1173  2
1
d 2 = d1  (T2 / T1 ) = 0,3 
2
 = 0, 472 m.
 473 
_
Pentru calculul schimbului de căldură sunt necesare căldurile specifice c p t
0 ,
care pot fi determinate din ecuaţia căldurii specifice reale, şi anume:

29
 _
1,41 −4 8,33 −8 2
cp t
0 = 1+ 10  t + 10  t (kJ/kg K)
2 3
Rezultă:
_ _
cp 200
0 = 1,015 kJ/kg.K; cp 900
0 = 1,086 kJ/kg K
_
1,086  900 − 1,015  200
cp 900
= = 1,106 kJ/kg K
900 − 200
200

Fluxul termic primit în timpul încălzirii gazului va fi:

.
Q12 = 8,33  1,106(900 − 200) = 6449 kW

Problema 1.27
O cantitate de 2 kg de apă, aflată la t1 = 200 C şi presiunea atmosferică
normală fizică p1 =1,01 bari, este încălzită sub presiune constantă până la
vaporizare completă ( t2 = 1000 C ) . Entalpia şi volumul masic la presiunea
considerată sunt:
-pentru apă la 200 C : v1 = 10−3 m3 / kg ; i1 = 83,9kJ / kg
-pentru vapori la 1000 C : v2 = 1, 673m3 / kg ; i2 = 2680kJ / kg
Să se calculeze:
a) variaţia energiei interne a fluidului;
b) consumul de energie electrică pentru această vaporizare, admiţând un
randament al fierbătorului  = 0,9;
c) timpul până la vaporizarea completă, dacă puterea fierbătorului este
P = 800 W.
Rezolvare:
a) Din expresia entalpiei: I=U + pV se deduce, pentru
p1 = p2 = p = const. , că:
ΔU= U 2 − U1 = I 2 − I1 − p (V2 − V1 ) = m[(i2 − i1 ) − p (v2 − v1 )]
Aşadar:
ΔU=2[(2680-83,9) 103 − 1, 01 105 (1, 673 − 0, 001)] = 5023,3kJ
b) Pe baza ecuaţiei Principiului I al Termodinamicii:
δQ=δI-Vdp
căldura necesară încălzirii apei pentru vaporizare la p=const. este :
Q12=I2-I1=m(i2-i1)=2(2680-83,9)=5192,2 [kJ]
Dacă randamentul fierbătorului este:
η = Q12 / E
unde : E-energia electrică consumată,
30
rezultă:
Q12
5192, 2
E= = = 5769,11 kJ(kW.s)= 5769,11 / 3600 = 1,602 [kWh]
 0,9
c) Timpul necesar încălzirii va fi:
 = E / P =1,602 / 0,8 = 2,003 h

Problema 1.28
Într-o butelie de 40 l se află azot la presiunea de 10 bar şi temperatura de
27 0 C . Din greşeală, butelia este amplasată lângă o sursă de căldură şi
temperatura azotului creşte la 1730 C . Se cunoaşte masa moleculară a
azotului M N 2 = 28kg / kmol.
Să se determine:
a) masa azotului din butelie şi presiunea lui la sfârşitul procesului de
încălzire;
b) căldura absorbită în acest proces.
Rezolvare:
a) Din ecuaţia termică de stare, se obţine:
p V
p1 V1 = m  rN2  T1  m1 = 1 1
rN2  T1
RM 8314,3
dar: rN2 = = = 296,9 J/kgK
M N2 28
Rezultă:
10 105  40 10−3
m1 = = 0, 448 kg
296,9  300,15
Procesul de încălzire are loc la volum constant, deci se poate scrie că:
p2 T2 T 446,15
=  p2 = p1  2 = 10 105  = 14,86 105 N/ m 2
p1 T1 T1 300,15
b) Căldura primită de azot în timpul procesului de încălzire se calculează cu
relaţia:
Q12 = m  cv  (T2 − T1 ) J
Dacă se consideră că temperatura medie a azotului în timpul procesului de
încălzire are valoarea:
tm = (t1 + t2 ) / 2 = (27 + 173)2 = 1000 C ,
atunci capacitatea termică masică la presiune constantă a azotului, la
temperatura medie a acestuia, se poate lua din tabelele termotehnice şi va avea
valoarea:
c p = 1041,9 J/kgK, la temperatura tm = 1000 C .
31
Se ştie că:
c p − cv = rN2  cv = c p − rN2 = 1041,9 − 296,9 = 745 J/kgK
Atunci căldura absorbită va avea valoarea:
Q12 = m  cv  (T2 − T1 ) = 0, 448  745  (446,15 − 300,15) = 48, 73 kJ

Problema 1.29
O cantitate m=1 kg de azot (N2 ), considerat ca gaz perfect, efectuează un ciclu
Carnot direct. Ştiind că: temperatura sursei reci este t2=27oC, căldura transmisă
sursei reci este Q2=3,6 kJ/ciclu, iar lucrul mecanic efectuat de gaz în timpul
destinderii adiabatice este L23=148,4 kJ/ciclu, să se determine:
1- temperatura sursei calde T1(K);
2- lucrul mecanic total efectuat de gaz (kJ/ciclu);
3- volumul gazului la sfârşitul destinderii adiabatice 2-3, cunoscând că
volumul la începutul destinderii izotermice este V1=0,3 m3.
Rezolvare:
Constanta azotului este r=296,6
J/(kg·K), iar exponentul adiabatic este
γ=1,4.
Pentru destinderea adiabatică 2-3, lucrul
mecanic este:
L12=U2-U3=m·cv(T2-T3)=m·cv(T1-T2),
deoarece în starile 2 şi 3 temperaturile
sunt T1 şi T2.
Căldura specifică este:
cv = r /( − 1) = 296 ,6 / 0,4 = 741,5
J/(kg K
Se obţine temperaturaT1:
L 148,4  10 3
T1 = T2 + 23 = 300 + = 500 K
m  cv 1  741,5
Căldura cedată sursei reci fiind exprimată prin relaţia:
V V V V
Q2 = m  r  T2  ln 3 = m  r  T2  ln 2 (deoarece 3 = 2 )
V4 V1 V4 V1
de unde se obţine:
Q2 3,6  10 3
V2 = V1  exp( ) = 0,3  exp( ) = 0,312 m3
m  r  T2 1  296,6  300
şi din adiabata 2-3 se obţine:

32
 1 1
T   −1  500  0, 4
V3 = V2  1  = 0,312   = 1,12 m3
 T2   300 
Lucrul mecanic pe ciclu va fi:
Lc = (T1 − T2 )  S
unde:
0,312
S = m  r  ln(V2 / V1) = 1 296, 6  ln = 11, 633 J/K
0.3
Aşadar: Lc = (500 − 300 )  11,633  10 −3 = 2,327 kJ/ciclu

33
 CAP. 2 -COMPRESOARE, AJUTAJE, TURBINE CU
GAZE, INSTALAŢII DE FORŢĂ CU GAZE
Problema 2.1
 3
Un compresor cu piston aspiră debitul de aer V = 1 m , având presiunea
min
p1 = 1bar şi temperatura t 1 = 20 0 C , şi-l refulează sub presiunea p 2 = 7 bari .
Transformările termodinamice sunt adiabate reversibile ( = 1,4 ) şi căldura
specifică a aerului este c p = 1 kJ . Să se determine:
kg  K
a) Puterea teoretică (Pt ) absorbită de compresor (kW).

 3 
b) Debitul volumic de aer V N  Nm .
 h 
Vmax V1
c) Gradul de admisie ( ) al compresorului, ştiind că: = = 10 .
Vmin V3
Rezolvare:

i p
R
p1,v1,T1
1 L

R
p2,v2,T2
p
3 2
p1

p2
4 1

Va
Vc V
Compresorul cu piston cu o treaptă de
comprimare, cu volum mort.
34
a. Puterea teoretică în cazul unei comprimări adiabatice este:
.
Pt = m c p (T2 − T1 )
unde:
 −1 1,4 − 1
r= cp =  1000 = 285,7 J
 1,4 kg  K
. 5 1
. p V 1  10 
m= 1 = 60 = 1,99  10 − 2 kg
r T1 285,7  293 s
 −1 0,4
 p2    7  1,4
T2 = T1   = 293  = 511K
 p1  1
Pt = 1,99  10 − 2  1  (511 − 293 ) = 4,34 kW
b. Debitul volumic orar de aer va fi:
.
. m r  TN 1,99  10 − 2  285 ,7  273,15  3600 3
VN = = = 55,15 Nm
pN 1,013  10 5 h
c. Se numeşte grad de admisie sau grad de umplere, , raportul dintre
variaţia volumului în timpul aspiraţiei (Va) şi volumul corespunzător
cursei totale (Vc) a pistonului:
V − V4 Va 2
= 1 =  1 ; Vc =   D  L
V1 − V3 Vc 4
unde:
D - diametrul interior al cilindrului, L - cursa pistonului.

Înlocuind numeric, se obţine:

V1 V4 V
− 10 − 4
V V − V4 V3 V3 V3 10 − 4,01
= a = 1 = = = = 0,66
Vc V − V V1 10 − 1 9
1 3 −1
V3
Deoarece din ecuaţia adiabatei rezultă:

35
 1 11
V4  p 3    p 2  
=   =   = 7 1,4 = 4,01
V3  p 4   p1 

Problema 2.2
Un compresor cu piston cu doi cilindri, în două trepte de comprimare, cu răcire

intermediară, comprimă un debit de aer m = 10kg / min , de la presiunea p1=1
bar şi temperatura t1=200C, până la presiunea p2=36 bari.
Rapoartele de compresie pentru cele două trepte de comprimare sunt egale, iar
aerul se consideră un gaz ideal, cu căldura specifică constantă.
Exponentul politropic pentru comprimare este n=1,3, iar răcirea intermediară
(izobară) se face până la temperatura t4=200C.
Se cunosc pentru cele două trepte de comprimare (JP-joasă presiune; IP-înaltă
V '' V ''
presiune): 1 = 0, 04 si 4 = 0, 06 . Turaţia compresorului este: ng=800
V1' V4'
rot/min. Se cer:
a) puterea teoretică de comprimare;
b) debitele volumice de aer pentru cele doua trepte de comprimare:
 
V JP si V IP ;
 
c) fluxurile termice schimbate în fiecare cilindru: Q JP , Q IP şi în răcitorul
intermediar: QRI ;
d) cilindreea pentru fiecare cilindru: VJP , VIP .
Se cunosc:  = 1, 4 ; M=28,97 kg/kmol - masa moleculară a aerului.
Rezolvare:
a) Pentru un consum minim de lucru mecanic de comprimare, presiunea
intermediară este:
pi = p1  p2 = 6bari
Constanta specifică a aerului este:
R 8314 J
r= = = 286,98  287
M 28,97 kgkmol
Puterile teoretice de comprimare pentru cele doua trepte de comprimare sunt
egale, deci puterea totală va fi:
 n −1

  
rT1 1 −    = 2  
  287  293 (1 − 60,231 ) = −62,3kW
n
n p 10 1,3
P = 2m 2
n − 1   pi   60 0,3
 
36
b) Debitele volumice orare pentru cele două trepte de comprimare sunt (T4=T1):

  m  rT1 293 m3
V JP = m v1 = =m = 10  60  287 = 504,5
1 p1 105 h

  m  rT4 293 m3
V IP = m v4 = =m = 10  60  287 = 80, 08
4 p4 6 105 h
n −1 0,3
p n  36  1,3
T3 = T2 = T1  2  = 293   = 443K t2 = t3 = 1700 C
 6 
( )
 pi 
c) pentru transformările politropice 1-3 şi 4-2 se aplică Principiul I al
Termodinamicii, fluxurile termice fiind egale:
 P  
Q JP − = m ( i3 − i1 ) = m c p (T3 − T1 )
2
 P  
Q IP − = m c p (T2 − T4 ) = m c p (T3 − T1 )
2
  r 1, 4  287 J kJ
cp = = = 1004,5 = 1, 0045
 − 1 1, 4 − 1 kgK kgK
  
Rezultă: Q JP = Q IP = m cn (T3 − T1 )
n −  cp n −  1,3 − 1, 4 kJ
cn = cv = = 1, 0045 = −0, 0573 = −0, 2395
n −1  n −1 1, 4 − 1 kgK
unde:
 10
Q JP = ( −0, 2395 )( 443 − 293) = −6kW
60
Pentru răcitorul intermediar RI:
  10
Q RI = m c p (T4 − T3 ) = 1, 0045 ( 293 − 443) = −25,1kW
60
d) Se calculează gradul de admisie (umplere):

37
 V1' 1
−1 −1
V1' − V1'' V1'' 0, 04
JP = = = = 0,881
V3' − V3'' V1' V3'' 1
− 1 1 1,3
V1'' V1'' − 
0, 04  6 
1 1
V3''  p  V ''  p  n
n
= 1 ; 2 = i 
V1''  pi  V4''  p2 
V4' 1
−1 −1
V4' − V4'' V4'' 0, 06
IP = = = = 0,822
V4' − V2'' V4' V2'' 1
− 1  6  1,3
V4'' V4'' − 
0, 06  36 
Cilindreele vor fi:


V JP 504, 7
VJP = = = 0, 0119m3 = 11,9l (dm3 )
ng  JP 800  60  0,881

V IP 84,12
VIP = = = 0, 00213m3 = 2,13l (dm3 )
ng  IP 800  60  0,822
 m3 
 m3 
 = h 
 rot rot 
 h 

38
Fig. 1a-Diagrama p-V pentru un compresor cu piston în 2 trepte de comprimare,
cu volum mort.
Fig. 1b- Diagrama p-V pentru un compresor cu piston în 2 trepte de comprimare,
fără volum mort(caz teoretic, Vmin=0).

Problema 2.3
Într-un ajutaj se deschide izentropic un debit de 0,8 kg/s azot, de la presiunea
p0 = 1,8 bar şi temperatura t0 = 80o C , până la presiunea atmosferică,
considerată normală(760 mmHg=1,013 bari). Să se dimensioneze ajutajul în
condiţiile unui coeficient de pierderi în ajutaj de φ=0,97.
Rezolvare:
1) Dimensionarea ajutajului se realizează după ce se stabileşte natura
ajutajului. În acest sens, se determină din raportul critic valoarea presiunii
critice şi se compară cu presiunea din exterior( pext = p2 ):
 1,4
 2   -1  2 1,4−1
pcr = p0   = 1,8   1, 4 + 1  = 0,96  p2 = 1, 013bari
 +1  
Deci ajutajul este convergent.
Aria secţiunii de ieşire şi, implicit, diametrul de ieşire se determină cu relaţia
de continuitate:

39
   d22 m
A2 = =
4  2  w2 r
Viteza reală la ieşire se determină în funcţie de coeficientul de viteză:
 −1
  p 
w2 r = φ  w2 = φ 2   p0  v0  1 − ( 2 )  
 -1  p1 
Volumul masic al azotului în secţiunea de intrare este dat de relaţia:
r  T0 297  (273,15 + 80)
v0 = = = 0,58 m3 / kg
p0 1,8 105

Revenind la calculul vitezei reale în secţiunea de ieşire, rezultă:

 1,4 −1

1, 4  1, 013 
1,8 105  0,58  1 −   = 340m / s
1,4
w2 r = 0,97  2  
1, 4 − 1   1,8  
 
În final, se calculează diametrul secţiunii de ieşire:
1
4  A2 4 m v2 4 m p  1,4
d2 = =  =   v0   0  =
  w2 r  w2 r  p2 
1
4
0,8  1,8 1,4
=   0,58    = 0, 0512m
 340  1, 013 

Problema 2.4
Printr-un ajutaj al unui motor cu reacţie trece debitul volumic de 360 000 kg
gaze/oră La intrare, gazele au presiunea p0 =4 at şi temperatura de 700 o C ,
destinderea lor făcându-se adiabatic izentropic până la p=1 at.
Să se determine:
1) Dimensiunile ajutajului;
2) Starea gazelor la ieşirea din ajutaj.
Se va considera că gazele au propietăţile aerului şi că nu se înregistrează
pierderi, iar destinderea se face în ajutaj de la starea de frânare(w0=0).
Rezolvare:
1) Debitul masic de gaze care circulă prin ajutaj va fi de 100kg/s.
Raportul(gradul) critic de destindere este:

p  2   −1
 cr = cr =   = 0,53
p0   + 1 

40
În consecinţă, pcr = 2,12 at> 1 at = p2 . Deci ajutajul este convergent-
divergent, pentru a permite destinderea până la presiuni subcritice, iar în
secţiunea minimă se înregistrează parametrii critici.
Viteza critică este:
 2 1, 4
wcr = 2   rT0 =  297  973,15 = 571m / s
 +1 1, 4 + 1
Diametrul secţiunii minime este:


m v0
1 1
m  p  m r  T  p 
4 4  v0   0  4  0
 0 
4 A wcr wcr  cr  =
p w p  pcr  =
d min =  = cr 0

   

1
100 287  973,15  4  0,98110  5 1,4
4   
571 4  0,981105  2,12  0,981105 
= = 0,5m

Viteza în secţiunea de ieşire este supersonică:

 −1
 
   p  
=
wcr = 2   r  T0  1 − 
  pcr  
2

 −1
 

 1,4 −1

1, 4   1,4
1
= 2  287  973,15  1 −    = 800 m/s
1, 4 − 1  4 
 
Secţiunea de ieşire va fi:
1 1
 p  287  973,15  4 1,4
m  v0  0  100   
m v2 4  0,981105  1 
A2 = =  p2 
= = 0,24 m 2
w2 w2 800
Volumul masic(specific) în secţiunea de ieşire este:
1 1
 p  287  973,15  4 1,4
v2 = v0   2  =   = 1,971m3 / kg
5 
 p0  4  0,981 10  1 
Diametrul secţiunii de ieşire este:
41
 4  A2 4  0, 24
d2 = = = 0,553m.
 
Alegând unghiul de evazare a părţii divergente,  = 10o C , rezultă lungimea
părţii divergente:
d − d min 553 − 500
l= 2 = = 0,303m
 2  tg 5 o
2  tg
2
Astfel, cunoscând diametrele secţiunilor minime (critice) şi de ieşire şi
lungimea părţii divergente, se consideră dimensionarea încheiată.
2) Pentru determinarea temperaturii în secţiunea de ieşire, se aplică ecuaţia
de stare, deoarece ceilalţi parametri sunt deja cunoscuţi:
p  v 1 0,981105 1,917
T2 = 2 2 = = 654 K ; t = 381o C.
r 287
Problema 2.5
Debitul masic de 40 kg/s de aer se destinde adiabatic într-un ajutaj de la stare
de frânare: p0=15 bari, t0=900oC, până la presiunea de 8 bari, destinderea fiind
adiabatică cu frecări interne, la care se ştie coeficientul de viteză φ=0,95.
Cunoscând: r =287 J/kg K şi c =1 kJ/kg.K(p=ct.), să se determine:
1- natura ajutajului;
2- vitezele teoretică şi reală a aerului la ieşirea ajutajului;
3- secţiunea de ieşire A2;
4- variaţia entropiei specifice şi totale pe ajutaj.
Rezolvare:
1- pentru determinarea naturii ajutajului se compară gradul de
destindere a gazului în ajutaj cu gradul critic de destindere dat de
relaţia:

 2   −1
 cr =  
  +1
Exponentul adiabatei izentropice este:
cp 1
γ= = = 1,4 , aşadar:
c p − r 1 − 0,287
3, 5
 2 
 cr =   = 0,528;
 2,40 
p 8
 = 2 = = 0,533   cr
p0 15

42
Deci, ajutajul este subsonic, gradul de destindere fiind mai mare decat gradul
critic.
2- pentru calculul vitezelor este necesar să se cunoască temperatura T2:
 −1 0, 4
p  
 8  1, 4
T2 a = T0  2  = 1173   = 980 ,2 K
 p0   15 
-viteza teoretică:
c 2 a = 2  c p (T0 − T2 a ) = 2  10 3 (1173 − 980,2) = 621 m/s
-viteza reală c2:
c 2 =   c 2 a = 0,95  621 = 590 m/s.
3- Din relaţia entalpiei de frânare: ie=i2+ c22 / 2 , scrisă pentru gazul
ideal (cp= const.), rezultă:
c2 590 2
T2 = Te − 2 = 1173 − = 999 K
2  cp 2000
r  T2
v2 = = 287  999 /(8 105 ) = 0,358m3 / kg
p2
Aşadar:

A2 = m  v 2 / c 2 = 40  0,358 / 590 = 0,024 m2

d2=0,176 m.
4- variaţia entropiilor (specifice şi totale):
999
s2 − s2a = cp  ln(T2 / T2a ) = 1103  ln = 19 J/kg.K
980, 2

S 2 − S 2 a = m( s 2 − s 2 a ) = 40  19 = 760 kW/K.
Variaţia entropiei totale la un gaz în curgere stabilizată este exprimata în
kW/K, cantitatea de gaz fiind un debit masic(kg/s).

Problema 2.6
Într-un ajutaj se destind 15 kg/s de aer de la 15 bari şi 1000oC, până se ajunge
la 80% din viteza sunetului în secţiunea de ieşire(Ma=0,8). Destinderea este
adiabatică ireversibilă, coeficientul de viteză fiind φ=0,95.
Pentru aer: r=287 J/kg.K; cp=1 kJ/(kg.grd); γ=1,4.
Să se determine :
1- starea aerului la ieşirea ajutajului;
2- viteza teoretică şi reală a gazului la ieşire;
3- secţiunea de ieşire.

43
Rezolvare:
1- viteza care se atinge prin destinderea gazului din starea de frânare
până în starea 1 se obţine din ecuaţia:
c1 = 2  (ie − i1 ) = 2  c p (T0 − T1 ) ;
iar viteza sunetului la temperatura T1 este:
c s1 =   r  T1 = c p ( − 1)  i1
aşadar, raportul Mach(Ma) va fi:
c1 2(i0 − i1 )
Ma = =
c s1 ( − 1)i1
din care se obţine:
Ma2 ( − 1)  i1 = 2(i0 − i1 )
şi, în final, pentru cp=ct:
2  ie 2  1273
i1 =  T1 = = 1128,5 K
( − 1)  Ma + 2
2
0,4  0,8 2 + 2
pentru care viteza gazului este:
c1 = 2  10 3 (12373 − 1128 ,5) = 537 .6 m/s
Viteza teoretică c1a, care se obţine prin destinderea izentropică 0-1a, este:
c 537,6
c1a = 1 = = 565,9 m/s
 0,95
c2
şi din ecuaţia energiei mecanice: i0 = i1a + 1a , în care cp=ct:
2
c12a 565,9 2
T1a = T0 − = 1273 − = 1112,9 K
2 2  10 3
de unde:

 T   −1
3, 5
 1112 ,9 
p1 = p 0  1a  = 15  = 9,37 bari;
 T0   1273 
iar viteza sunetului va fi:
c1a =   r  T1 = 1,4  287  1128 ,5 = 673,4 m/s
Ca verificare:
537,6
Ma = c1 / c1s = = 0,8
673,4
Volumul specific va fi:
v1 = r  T1 / p1 = 287  1128 ,5 /(9,37  10 5 ) = 0,346 m3/kg
şi secţiunea de ieşire este:
44
 A1 = m  v1 / c1 = 15  0,346 / 537 ,6 = 9,654  10 −3 m
Pentru secţiunea circulară, diametrul de ieşire este:
d1=0,11m.

Problema 2.7
O instalaţie de forţă cu turbine cu gaze funcţionează după ciclul teoretic Joule.
Gradul de comprimare al compresorului (şi gradul de destindere al turbinei)
este  = 15 , iar temperatura gazului la admisia turbinei T este de 1200K.
Puterea mecanică la arborele instalaţiei este P=15.000kW. Parametrii gazului
la admisia compresorului K sunt: p1 = 1bar ; t1 = 20 0 C . Fluidul de lucru are ca
valori caracteristice: r = 287 J ; c = 1 kJ ;  = 1,4 .
kgK p kg  grad
Să se determine:
1- Randamentul termic al ciclului.
2- Presiunea, temperatura şi debitul volumic în punctele caracteristice ale
ciclului.
.
3- Debitul m de gaz care efectuează ciclul.
4- Schimburile de energie şi variaţia entropiei pentru fiecare transformare şi
pentru tot ciclul.
Rezolvare:
1. Randamentul termic al ciclului:
1 1
 t = 1 −  −1 = 1 − 0, 286 = 0,538
15
 
2. Mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului sunt:
p1 = 1bar ; p2 = p1   = 15bari ; p3 = p2 = 15bari ; p4 = p1 = 1bar ;
 −1
T3
T1 = 293 K ; T2 = T1   
= 635K ; T3 = 1200 K ; T4 =  −1
= 554K .
 

.
3. Debitul m de gaz care efectuează ciclul:
. P 15000
m= = = 49,4 kg
c p (T3 − T4 + T1 − T2 ) 304 s
.
Debitul volumic V :
. . T 3 . . T 3
V1 = m r  1 = 41,5 m ; V 2 = m r  2 = 6 m
p1 s p2 s

45
 . 3 . 3
V3 = 11,34 m ; V4 = 78,5 m
s s
4. Schimburile de energie şi variaţia entropiei:
. . .
Q1 = Q 23 = m c p (T3 − T2 ) = 27900kW ;
. . .
PK= L k = L12 = m c p (T1 − T2 ) = −16900kW ;
. . .
Q 2 = Q 41 = m c p (T1 − T4 ) = −12900kW
. . .
L t = L 34 = m c p (T3 − T4 ) = 31900kW ;
. . . . . T3
  Q = 15000kW =   L ; S3 − S 2 = m c p  ln = 31,45 kW ;
K
T2
. . . T
S1 − S4 = m c p  ln 1 = −31,45 kW
T4 K
.
Se verifică:  d  S = 0 , deci ciclul este reversibil.

Problema 2.8
Înstalaţia de turbine cu gaze cu încălzire intermediară reprezentată în figura de
mai jos trebuie să aiba la arbore o putere teoretică de P=15000 kW; turbina T1
este dimensionată pentru antrenarea compresorului K, turbina T2 este
dimensionată pentru deservirea consumatorului extern G. Gradul de
comprimare al compresorului este εk=15. Temperaturile gazului la intrarea
ambelor turbine trebuie să fie de 900K. Presiunea şi temperatura gazului la
admisia compresorului sunt: p1=1 bar; t1=20oC. Parametrii gazului care
parcurge instalaţia sunt: r=287 J/kg·K; γ=1,4; cp=1 kJ/kg·K.
Să se determine:
1. presiunea, temperatura şi volumul specific în stările caracteristice ale
ciclului;
2. gradele ε1 şi ε2 de destindere pentru cele două turbine T1 şi T2, precum
şi rapoartele δ1 şi δ2 dintre temperaturile absolute de la ieşirea şi de la
intrarea celor două încălzitoare I1 şi I2;
.
3. debitul m de gaz care efectuează ciclul teoretic;
4. puterile teoretice ale celor două turbine precum şi puterea absorbită de
compresorul K;

46
 . .
5. fluxurile termice Q. şi Q.. absorbite de încălzitoarele I1 şi I2 precum şi
1 2

fluxul Q2 cedat în refrigerentul R (în cazul instalaţiei în circuit închis);
6. randamentul termic al ciclului.

Rezolvare:

1- pentru debitul unitar( m = 1 kg/s) şi εk=15, rezultă:
p1=1 bar; p2=p1·εk=15 bari; p3=p2=15 bari;
 −1
T1=293 K; T2=T1·  k = 635 K; T3=900 K (impusă)
m3 1
m3 m3
v1=r·T1/p1=0,841 ; v2=v1/  k = o,121 ; v3=v2·T3/T2=0,172
kg kg kg
Pentru determinarea stării 4 se ţine cont că turbina T1 este dimensionată pentru
antrenarea exclusivă a compresorului K, puterile specifice ale turbinei şi
compresorului trebuie să fie egale, adică:
i3-i4=i2-i1 de unde T4=T3+T1=558 K
Se calculează:

p4 = p3 (T4 / T3 ) −1 = 2,8 bari; p5=p4=2,8 bari; p6=p1=1 bar;
 −1

T4=558 K; T5=900 K (impus); T6=T5 ( p6 / p5 ) = 672K ;
m3 m3
v4=r·T4/p4=0,573 ; v5=v4·T5/T4=0,928 ;
kg kg
1
 −1 m3
v6=v5(T6/T5 ) =1,93
kg
2- Gradele de destindere pentru încălzitoare şi refrigerent sunt:
-pentru turbina T1: ε1=p3/p4=5,37;
-pentru turbina T2: ε2=p5/p6=2,8;
Raportul temperaturilor pentru încălzitoare şi refrigerent:
-pentru încălzitorul I1: δ1=T3/T2=1,416;
47
 -pentru încălzitorul I2: δ2=T5/T4=1,62;
-pentru refrigerentul R: δ3=T6/T1=2,29.
3- Debitul de gaz care efectuează ciclul este:
 P P
m= = = 65, 6 kg/s
(i5 − i6 ) cp (T5 − T6 )
4- Puterile celor doua turbine şi puterea absorbită de compresor vor fi:
 
PT1 = m cp (T5 − T6 ) = PK = m cp (T2 − T1 ) = 22400kW
PT2=15.000kW=PG
5- Fluxurile termice în încălzitoarele I1 şi I2 şi în refrigerentul R:
 
Q  = m c p (T3 − T2 ) = 17360 kW;
1
 
Q = m c p (T5 − T4 ) = 22500 kW;
1
  
Q1 = Q  + Q = 39850 kW
1 1
 
Q 2 = m c(T1 − T6 ) = −24850 kW
6- Randamentul termic al ciclului:
 
t = 1 − Q2 / Q1 = 0,377; (t = 37, 796%)

Problema 2.9
Instalaţia de forţă prezentată mai jos trebuie să aibă o putere teoretică la arbore
P=PG=3000 kW( pentru consumatorul extern G). Gazul perfect care evoluează
în instalaţie are caracteristicile aerului: r=287 J/kg.K; γ=1,4; cp=1 kJ/kg.K.
Instalaţia funcţionează după ciclul Joule cu regenerare.
Se cunosc: p1= 1 bar; t1=17oC; t3=600oC; ε=p2/p1=4; p3/p4=4.
Să se determine:
1- mărimile termice ale gazului în punctele caracteristice ale ciclului;

2- debitul m de gaz care parcurge instalaţia;
3- puterea absorbită de compresor şi puterea turbinei;
4- schimburile de căldură cu sursa caldă, cu sursa rece şi căldura
regenerată;
5- randamentul termic al instalaţiei;
6- schimburile de căldură cu sursa caldă şi rece dacă ar lipsi regenerarea;
7- randamentul termic al ciclului fără regenerare.

48
Rezolvare:
1- p1=1 bar; p2=4 bari; p3=4 bari; T1=290 K;
 −1

T2 = T1   
= 431K ; T3=873 K(dat); v1=r·T1/p1=0,8323
3
m /kg;
1

v2=v1/  =0,3092 m3/kg; v3=v2·T3/T2=0,6264 m3/kg;
 −1

p4=p1=1 bar; p5=p2=4bari; p6=p4=1 bar; T4=T3/  

=588 K;
1

T5=T4=588 K; T6=T2=431 K; v4=v3/   =1,6864 m3/kg;

v5=v2·T5/T2=0,4215 m3/kg; v6=v4·T6/T4=1,2368 m3/kg.
2- Debitul de gaz va fi:
 P P
m= = = 20,83 kg/s
(i3 − i 4 ) − (i 2 − i1) cp (T3 + T1 − T4 − T2 )
3- Puterea turbinei şi puterea absorbită de compresor:

PT = m cp (T3 − T5 ) = 5936 kW;

−Pk = m cp (T2 − T1) = 2936 kW;
P = PT + PK = 3000 kW.
3- Schimburile de flux termic cu sursele exterioare şi fluxul regenerat:
 
Q1 = m c p (T3 − T5 ) = 5936 kW;
 
− Q 2 = m c p (T6 − T1 ) = 2936 kW;
   
Q R = Q 46 = Q 25 = m c p (T5 − T2 ) = 3270 kW
4- Randamentul termic al instalaţiei:
49
 
t = P / Q1 = 0,505
5- Schimburile de căldură în ciclul fără regenerare:
 
Q1 = m c p (T3 − T2 ) = 9207 kW;
 
− Q 2 = m c p (T4 − T1 ) = 6207 kW
6- Randamentul termic al ciclului fără regenerare:
  
 = (Q1 − Q ) / Q1 = 0,325; (  = 32,5% )





t 2 t

Se observă cu uşurinţă influenţa regenerării asupra economicităţii instalaţiei

termice; pentru aceeaşi putere este necesară (teoretic)introducerea de numai
5936 kW, faţă de 9207 kW, în absenţa regenerării (randament de 50,5% faţă
de 32,5%).

Problema 2.10
Într-o instalaţie cu turbină cu gaze, cu ardere la presiune constantă, aerul este
comprimat adiabatic de la presiunea de 1 bar şi temperatura de 150 C, până la
presiunea de 5 bar(ε=p2/p1=5). În urma arderii, temperatura gazelor creşte de
2,8 ori, iar destinderea adiabatică din turbină are loc până la presiunea de 1 bar.
Randamentul intern al compresorului este ηc = 0,82, randamentul intern al
turbinei ηT = 0,85 şi randamentul mecanic al ambelor agregate este ηm = 0,98.
Să se calculeze:
a. puterea efectivă necesară antrenării compresorului, ştiind că orar
se vehiculează prin compresor 25000 kg de aer;
b. puterea efectivă a turbinei, considerând că debitul de gaz
vehiculat este egal cu cel al aerului, având aceleaşi caracteristici ca ale
acestuia;
c. puterea utilă la arborele turbinei;
d. randamentul termic al ciclului teoretic şi al celui real;
e. randamentul efectiv al instalaţiei.
Rezolvare:
a. Puterea efectivă necesară compresorului se calculează cu relaţia:

m l0
Pce = [kW]
c   m
Lucrul mecanic tehnic specific al compresorului se poate calcula astfel:
   −1 
lc = rT1   − 1 [kJ/kg]
 −1  
sau cu ajutorul entalpiilor:
50
 lc' = i2 − i1 [kJ/kg]
După prima expresie, rezultă:
1, 4  0,4 
lc = 0, 287  288,15  5 1,4 − 1 = 168,96kJ / kg
0, 4  
În diagrama i-s pentru aer, considerând transformarea adiabatică reversibilă, de
la t1= 150 C şi p1 = 1 bar, până la p2 = 2 bar, se găseste:
i1 = 288kJ / kg
i2 = 460kJ / kg
iar:
l0' = 460 − 288 = 172kJ
Cu prima valoare pentru lc , puterea va fi:
25000 168,96
Pce = = 1460kW
3600  0,82  0,98
iar cu a doua valoare se obţine un rezultat apropiat de cel precedent:
25000 172
Pce' = = 1486kW
3600  0,82  0,98
b. Puterea efectivă dezvoltată de turbina este:
.
Pte = m lt T m
Lucrul mecanic tehnic specific al turbinei este:
  1 
lt =  rT3  1 −  −1 
 −1  
   
Şi înlocuind, rezultă:
T3 = 2,8T2 = 2,8T1
T3 = 1277 K
1, 4  1 
lt = 0, 287 1277 1 − 0,4  = 472,84kJ / kg
0, 4  
 5 1,4 
Ca şi pentru compresor, se poate calcula:
lt, = i3 − i3 [kJ/kg]
Din diagrama i-s pentru aer, rezultă:
i3 = 1370kJ / kg şi i4 = 883kJ / kg
iar:
lt' = 1370 − 883 = 487 kJ / kg
Puterea efectivă dezvoltată de turbină, cu prima valoare a lui lt, este:

51
 25000  472,84
Pte =  0,85  0,98  2735kW
3600
Iar cu a doua valoare va fi: Pte' = 2817 kW
c. Puterea utilă la arborele turbinei:
.
Put = m ut
Lucrul mecanic tehnic specific util la arborele turbinei este:
 l 
lut =  lt T − c m
 c 
Pentru primele valori lt şi lc , rezultă:
 168,98 
lut =  472,84  0,85 − 0,98 = 191,92kJ / kg
 0,82 
25000 191,92
Put =  1332kW
3600
Iar pentru celelalte două valori, puterea va fi:
Put' = 1390kW
d. Randamentul termic al ciclului teoretic:
1 1
t = 1 −  −1 = 1 − 0,4 = 0,367
  5 1,4
sau, prin intermediul entalpiilor:
i −i
t' = 1 − 4 1 = 0,346
i3 − i2
Randamentul termic al ciclului real este:
l 168,96
lt T − c 472,84  0,85 −
c 0,82
tr = = = 0, 246
T3 1, 015  783,15
c p (T3 − T2 )
T2
unde:
T2 − T1
T2' = + T1 = 493,85 K
C
 −1
  
 2 1
T = T    = 456,8 K
 
T3
c p = 1, 015kJ / kgK
T2

52
iar prin intermediul entalpiilor:
i4' − i1
tr' = 1 − = 0, 234
i3 − i2'
d. Randamentul efectiv al instalaţiei va fi:
l lut
e = ut = = 0, 231
q T3
c p (T3 − T2 )
T2
T3
cp = 1, 013kJ .kgK
T2
sau prin intermediul entalpiilor:
200,16
e' = = = 0, 220
i3 − i2 911
Observaţie
Diferenţele dintre valorile lucrurilor mecanice şi ale randamentelor calculate
cu formulele deduse pentru gazele perfecte şi cele calculate prin intermediul
entalpiilor adoptate din diagrama i- s se datoresc abaterii comportării aerului de
la legile gazului ideal (cp, cv şi γ nu sunt constante). În calculele exacte se
recomandă folosirea entalpiilor.

53
 CAP. 3 - MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ

Problema 3.1
Un motor cu i = 4 cilindri, care funcţionează după ciclul Otto- Beau de
Rochas, are o viteză de rotaţie de n = 5200 rot şi un raport de compresie
min
 = 8.5 . Capacitatea cilindrică este de 1300 cm 3 . Raportul presiunilor în timpul
încălzirii izocore este  = 3 . Parametrii gazului la admisie sunt: presiunea
p0 = 1 , temperatura t0 = 20 0 C . Parametrii caracteristici gazului care
evoluează în cilindri sunt: r = 287 J /( kgK ) ,  = 1.4 ; cv = 717 J ( kg.K ).
Se cer:
1- Volumul V0 al camerei de ardere şi volumul total Vt = V0 + Vc al fiecărui
cilindru;
2- Cantitatea ma de gaz aspirată pe cursă şi cantitatea m de gaz care
efectuează transformările;
3- Mărimile termice de stare ale gazului în punctele caracteristice ale ciclului;
4- Schimburile de energie şi variaţia entropiei pentru fiecare transformare şi pe
întreg ciclul;
5- Puterea teoretică unitară şi totală (kW/cilindru, kW);
6- Randamentul termic al ciclului;
7- Presiunea medie pe ciclu;
8- Temperaturile ciclului Carnot echivalent (pentru aceleaşi limite ale
temperaturilor).
Rezolvare:
1. Din relaţia Vt = V0 + Vc şi din definirea raportului de compresie, rezultă:
1300 3
Vc = = 325 cm
4 cilindru
V   325   3
Vo = c = = 43,4 cm
 −1 7.5 cilindru
Vt=325+43,4=368,4 cm3/cilindru
2. Cantitatea ma aspirată pe cursă:
p 0  Vc 1  10 5  325  10 −6
ma = = = 0,000387 = 3,87  10 − 4 [kg / cursă 
r  T0 287  293
Cantitatea m de gaz care efectuează transformările:

54
 p 0  Vt 1  10 5  368.4  10 −6
m = m0 + ma = = = 0,000439kg
r  T0 187  293
3. Calculul mărimilor termice de stare în punctele caracteristice ale ciclului
Parametrii la începutul admisiei (din mediul exterior):
p 0 = lbar ; T0 = 239 K ; V0 = 43,4cm 3
În timpul admisiei 0-1, gazul nu execută nici o transformare de stare,
parametrii p 0 , T0 şi V0 rămân neschimbaţi: p1 = p 0 = 1bar ; T1 = T0 = 293 K ;
V1 = 368 ,4cm 3 .
Prin aplicarea ecuaţiilor de legătură între p , v şi T , pentru adiabata 1-2, se
obţine:
p 2 = p1    = 1  8,51.4 = 20 bari ; V2 = V0 = 43,4cm 3
T2 = T1    −1 = 293  8,5 0.4 = 689 K ; t 2 = 416 0 C
Pentru izocora 2-3:
p3 =   p2 = 3  20 = 60bari
V3 = V0 = 43,4cm 3
T3 =   T2 = 3  689 = 2067 K
p 60
Din adiabata 3-4: p4 =  3−1 = = 3bari; V4 = Vt = 368 ,4cm 3
 20
T 2067
T4 =  3−1 = = 880K ; t 4 = 607 0 C
 8,5 0.4
Pentru verificarea închiderii circuitului se consideră şi izoterma 4-1:
p T 3 880
Rezultă: 4 = 4 ; =
p1 T1 1 293
4. Calculul schimburilor de căldură Q:
Q 12 = 0 ;
Q 23 = m  c v (T3 − T2 ) = 4,93  10 −4  717  1378 = 433,6J
Q34 = 0
Q 41 = m  c v (T1 − T4 ) = 4,39  10 −4  717  587 = 184 ,7J
Căldura primită de la sursa caldă : Q1 = Q 23 = 433,6J
Căldura cedată sursei reci: Q 2 = Q 41 = 183,7 J
Căldura utilă (schimbul total de căldură pe ciclu):
Qu = Q1 − Q2 = 433, 6 − 184.7 = 248,9 J
ciclu
Calculul lucrului mecanic:

55
 L12 = U1 − U 2 = m  c v (T1 − T2 ) = 4,39  10 −4  717(293 − 689) = −124,7J
L 34 = U 3 − U 4 = m  c v (T3 − T4 ) = 4,39  10 −4  717(2067 − 880) = 373,6J
Pentru cele doua izocore: L23 = L41 = 0 .
Lucrul mecanic de transport (admisia şi evacuarea) este nul:
L a = p 0 (V1 − V0 ) = 34,84 J
L e = p 0 (V0 − v1 ) = −34,84 J ; La + Le = 0
Calculul variaţiilor de entropie:
S 2 − S1 = 0 ; S 4 − S3 = 0
T  2067
S3 − S 2 = m  c v  ln 3  = 4,39  10 −4  717  ln = 0,344 J
K
 2
T 689
T  293
S1 − S 4 = m  c v  ln 1  = 4,39  10 −4  717  ln = −0,344 J
K
 4
T 880
Se verifică că  Sij = 0 , adică ciclul este reversibil.

(
5. Puterea mecanică unitară şi totală Lc =  Lij = 0, 249 kJ
ciclu ):
n 5200
Pc = L c  = 0,249  = 10,8 kW
2  60 120 cilindru
P = Pc  i = 10,8  4 = 43,2kW .
6. Randamentul termic al ciclului:
L 1 1
t = = 1 −  −1 = 1 − 0.4 = 0,575
Q1  8,5
7. Presiunea medie p a ciclului:
L 249
p= c = = 7,67  10 5 N 2 = 7,67bari
Vc (
325  10 −6
) m
8. Temperaturile ciclului Carnot echivalent:
Q 433,6
T1c = 1 = = 1256K
S 0,344
Q 183,7
T2c = 2 = = 535K
S 0,344
T 535
C = 1 − 2 = 1 − = 0,575 .
T1 1256

56
Problema 3.2
Un motor Diesel cu patru cilindri în patru timpi, cu turaţia n=1800 rot/min,
are cilindreea totală de 4,76 dm3 şi raportul de comprimare  = 17 . Aspiraţia se
face la presiunea de 0,9 bar şi temperatura de 270 C. Comprimarea şi
destinderea sunt adiabate; injecţia combustibilului se face în timp ce pistonul
parcurge 1/15 din cursă, iar evacuarea este considerată o răcire a agentului de
lucru la volum constant. Considerând agentul de lucru gaz perfect cu
proprietăţile aerului, să se calculeze:
a. mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului;
b. lucrul mecanic şi puterea teoretică a motorului;
c. randamentul termic al ciclului şi consumul orar de combustibil;
Să se reprezinte ciclul de funcţionare în diagramele p – V şi T- s.
Rezolvare:
a. Parametrii de stare în punctele caracteristice se calculează astfel:
Punctul 1
V 4, 76
V1 = VC + VS ; Vs = st = = 1,19dm3
i 4
sau;
V +V
= c s
Vc
V
rezultă: Vc = s
 −1
V 17 1,19
deci: V1 = s = = 1, 26dm3
 − 1 17 − 1
Presiunea: p1 = 0,9 105 N / m 2
Temperatura: T1 = 273 + 27 = 300 K
Punctul 2
V 1,19
V2 = Vc = s = = 7, 44 10−2 dm3
 − 1 17 − 1
Presiunea rezultă din relaţia:
p2V2 = p1V1
p2 = p1    = 0,9 105 171,4 = 47,5 105 N / m 2
Temperatura: T1 V1 −1 = T2 V2 −1 , deci: T2 = T1    −1 = 300 170,4 = 932 K .
Punctul 3
Cursa parcursă de piston(S) între punctele 2 şi 3 este: S 23 = 1/15S , deci
volumul generat va fi :

57
  D2  D2
V23 = V3 − V2 =  S23 şi cum Vs = S
4 4
rezultă:
V3 − V2 S23 1
= =
Vs S 15
V 1,19
V3 = V2 + s = 7, 44 10−2 + = 1,54 10−1 dm3
15 15
T V 1,54 10−1
Temperatura se calculează astfel: 3 = 3 ; T3 = 932  = 1929 K
T2 V2 7, 44 10−2
Presiunea: p3 = p2 = 47,5 105 N / m 2
Punctul 4
Se notează: V3 / V2 =  şi rezultă: p3  V3 = p4  V4
 
V   V 
V4 = V1 = 1, 26dm , deci: p4 = p3  3  = p3   2 
3

 V4   V4 
1,4
   1,54 10−1 
p4 = p3   /  = 47,5 10  
5
−2 
/171,4 = 2, 49 105 N / m2
 7, 44  10 
 −1  −1
Dar T3V3 = T4V4
 −1 0,4
V   1,54 10−1 
rezultă: T4 = T3  3  = 1929    = 832 K .
 V4   1, 26 
Verificarea calculelor:
T4 p4 832 2, 49 105
= ;  , deci se verifică egalitatea rapoartelor.
T1 p1 300 0,9 105
b. Masa fluidului (aer) ce evoluează în ciclu se calculează din ecuaţia de
stare:
p1V1 = 14r  T1
p1V1 0,9 105 1, 26 10−3
Deci: m= = = 1,32 10−3 kg
rT1 287  300
Schimburile de căldură sunt:
287 1, 4
Q23 = mc p (T3 − T2 ) = 1,32 10−3  (1929 − 932 ) = 1322 J / ciclu
1, 4 − 1
287
Q41 = mcv (T1 − T4 ) = 1,32 10−3  ( 300 − 832 ) = −504 J / ciclu
1, 4 − 1
Lucrul mecanic teoretic va fi:
58
 Lt = Q23 − Q41 = 1322 − 504 = 818 J / ciclu şi cilindru
Puterea teoretică a motorului:
n2 1800 2
Pt = Lt  i  = 818  4   = 49080W
60  60 4
Pt = 49, 08kW
c. Randamentul termic al ciclului teoretic:
Q 504
t = 1 − 41 = 1 − = 0, 62
Q23 1322
Consumul orar de motorină( Hi = 41855kJ/kg)va fi:
n 2 3600 1800 2 3600
ch = Q23    i  = 1322    4 = 6,82kg / h
60  Hi 60 4 41855 103

Problema 3.3
Un motor Diesel rapid(MB 820) cu şase cilindri, în patru timpi, are cilindreea
totală de 25,656 dm3, raportul de compresiune este ε = 15 şi turaţia de 1200
rot/min. Considerând că motorul funcţionează după un ciclu cu ardere mixtă(la
V=ct. şi p=ct.), pentru care se cunosc:
- presiunea la sfârşitul aspiraţiei 0,9 bar;
- temperatura la sfârşitul aspiraţiei 500 C;
- temperatura la sfârşitul arderii izocore 1200K;
- temperatura la sfârşitul arderii izobare 2200K;
- comprimarea şi destinderea sunt transformări adiabatice,
se cer :
a. mărimile de stare ale gazelor în punctele caracteristiceale ciclului;
b. lucrul mecanic şi puterea teoretică a ciclului;
c. puterea efectivă a motorului dacă randamentul indicat este de 92%
şi randamentul mecanic de 89%.
d. reprezentarea ciclului în coordonate: p-V şi T-s.

Rezolvare:
a. Punctul 1 este dat prin:
p1 = 0,9 105 N / m2
T1 = 273 + 50 = 323K
Cilindreea unui cilindru şi volumul spaţiului mort sunt:
V 25, 656
Vs = st = = 4, 276dm3
i 6

59
 Vc + Vs
= ;
Vc
rezultă:
4, 276
Vc = Vs / (  − 1) = = 3, 03 10−1
15 − 1
V1 = Vc + Vs = Vc = 15  3, 05 10−1 = 3,575dm3 (sau litri=l)
Punctul 2:
V2 = Vc = 0,305dm3
Presiunea şi temperatura rezultate din transformarea adiabatică 1 – 2:
p2 = p1    = 0,9 105 151,4 = 39,88 105 N / m2
T2 = T1    −1 = 323 151,4−1 = 954 K
Punctul 3:
V3 = V2 = 0,305dm3
T3 = 1200 K
T 1200
p3 = p2  3 = 39,88 105  = 50,16 105 N / m2
T2 954
Punctul 4:
p4 = p3 = 50,16 105 N / m 2
T4 = 2200 K
T4 2200
V4 = V3  = 0,305  = 0,559dm3
T3 1200
Punctul 5:
V5 = V1 = 4,575dm3
Presiunea şi temperatura rezultă din transformarea adiabatică 4 – 5:

V 
1,4
 0,559 
p5 = p4  4  = 50,16 105    = 2, 64 105 N / m 2
 V5   4,575 
 −1 1,4 −1
V   0,559 
T5 = T4  4  = 2200   = 948K
 V5   4,575 
b. Căldurile schimbate în cursul ciclului:
Qi = Q23 + Q34
Qi – căldura introdusă în ciclu prin arderea combustibilului..
Qe- căldura evacuată în mediul exterior(prin răcirea motorului).
Masa fluidului rezultă din ecuaţia de stare:

60
 p1V1 = mrT1
p1V1 0,9 105  4,575 10−3
m1 = = = 4, 44 10−3 kg / ciclu
rT1 287  323
mr
Qi = m  cv (T3 − T2 ) + m  c p (T4 − T3 ) (T − T ) +  (T4 − T3 ) 
 −1  3 2
4, 44 10−3  287
Qi = (1200 − 954 ) + 1, 4 ( 2200 − 1200 )  = 5243 J / ciclu
1, 4 − 1
mr 4, 44 10−3  287
Qe = Q51 = m  cv (T1 − T5 ) = (T − T ) = ( 323 − 948)
 −1 1 5 1, 4 − 1
Qe = −1991J / ciclu
Lucrul mecanic teoretic pentru un cilindru:
Lt = Q23 + Q34 − Q51 = Qi − Qe = 5243 − 1991 = 3252 J / ciclu
Puterea teoretică a motorului:
n 2 1200 2
Pt = Lt  i   = 3252  6   = 195120W
60  60 4
Pt = 195,12 KW
Randamentul termic al ciclului teoretic:
Q 1991
t = 1 − e = 1 − = 0, 62
Qi 5243
Randamentul efectiv are expresia :
L L L L
 e = e = e  i  t =  m  i  t
Qi Li Lt Qi
e = 0,89  0,92  0, 62 = 0,51;
Le = e  Qi = 0,51  5243 = 2674 J / ciclu  cil
Puterea efectivă va fi:
n 2
Pe = Le  i  
60 
1200 2
Pe = 2674  6   = 160, 44kW
60 4
d.

61
 p T
Q 34 = Q 1p
3 4 4
Q 1v = Q 23 p=ct
3 
 v=ct
2 5
5 2 v=ct
2' 
Q 51 = Q 2 
p0 0
1
1
Vc V0 V s

62