Aplicații numerice

Presiune, temperatura
1. Determinati presiunea atmosferica daca citirea barometrului este de 720 mm.Se considera
g=9,8m/s2 iar densitatea mercurului la 10°C este de 13570 kg/m3.
p = ρgh=13570x9,8x0,720=95750 N/m2

2. Barometrul unui alpinist indica la inceputul ascensiunii 930 mbar si 780 mbar la sfirsit.
Determinati distanta parcursa daca g=9,7m/s2 si densitatea aerului este de 1,2kg/m3.
Δp=ρgΔh
Δh=(930-780)x100/9,7x1,2=1288 m
3. Sa se detemine presiunea la fundul unui rezervor de apa cu adincimea de 40 de metri daca presiunea
aerului din rezervor este de 1bar.
p=ρgh +pa=(1000x9,81x40)+100000=492400 N/m2
4. Presiunea masurata cu un manometru intr-un pneu de masina este de 1,2 bar.Care este presiunea
absoluta din pneu la Brasov ? (patm=710 col Hg).
pabs=pman+patm=120 000+710x133,32=214657 N/m2
5.Sa se exprime temperatura corpului uman in toate scările de temperatura cunoscute.
TK = t °C + 273.15 = 37 + 273.15 = 310.15K
9 9
t ° F = t °C + 32 = ⋅ 37 + 32 = 98.6° F
5 5

TR =
9
(t°C + 273.15) = 9 (37 + 273.15) = 558.27 R
5 5
6. Determinati masa si greutatea aerului dintr-o camera cu dimensiunile daca 6mx6mx3m,iar densitatea
aerului este de 1.16kg/m3.
kg
m = ρ ⋅ V = 1.16 x 6mx 6mx3m = 125,28kg
m3
G=mg
7. Un vacuum-metru este conectat la un rezervor si indica a presiune de 30 kPa, iar presiunea
barometrica este de 755 mmHg. Care este presiunea absoluta in rezervor?
pabs=patm-pvac=755x133,32-30000=70656,6 N/m2
8. Masurati presiunea atmosferică cu un barometru si exprimati-o în toate unitățile de presiune pe care le
cunoașteți.Dacă citirea barometrului este 710 mm coloană Hg.
 N N
710mmHg = 710 x133.32 = 94657 2
(1mmHg = 1torr = 133.32 2 )
m m
N N
710mmHg = 94657 = 0.93atm (1atm = 101325 )
m2 m2
N N kgf
710mmHg = 94657 = 0.965at (1at = 98100 =1 2 ) -
m2 m 2
cm
N N
710mmHg = 94657 2
= 0.94657bar (1bar = 105 2 ) - bar
m m
N N
710mmHg = 94657 2
= 9649mmH 2O (1mmH 2O = 9.81 2 ) - mm coloana de apa
m m
N N
710mmHg = 94657 2
= 94657 Pa = 94.657kPa (1 2 = 1Pa ) (1kPa = 1000Pa) - Pa-Pascal
m m
9. Din rapoartele de proporționalitate ale scarilor de temperatură prin intermediul unui termometru cu
coloană de lichid:
( L- LC)/( LH- LC) = (t- tC)/( t H - tC) = t°C/100 = (t°F-32)/180 = (TK-273.15)/100 = (TR-491.67)/180
se pot extrage următoarele conversii între scările de temperatură Celsius C, Kelvin K, Fahrenheit F,
Rankine R:
C-K
t °C = TK − 273.15 și invers TK = t °C + 273.15

F-K

TK = (t ° F + 459.67 )
9 5
t ° F = TK − 459.67
5 și invers 9

R-K
9 5
TR = TK TK = TR
5 și invers 9

F-C

t °C = (t ° F − 32)
9 5
t ° F = t °C + 32
5 și invers 9

R-C

TR =
9
(t °C + 273.15) t °C = (TR − 491.67 )
5
5 și invers 9

F-R
t ° F = TR − 459.67 și invers TR = t ° F + 459.67

Exprimați temperatura de topire a aurului la presiune atmosferică în toate scările de temperatură.

Masă, volum, kilomol
1 kmol are masa in kg egală cu masa molară a substanței M.
1 kmol conține un număr de particule egal cu numărul lui Avogadro 6,023 x 1026.
N
1 kmol ocupă în condițiile stării normale N, un volum de 22,414 Nm3 (adică la p N = 101325 și
m2
TN = 273K ).

1. Câte kilograme de aer sunt conținute într-un volum de 38 Nm3 de aer ? Rezolvați aceeași problema
pentru dioxid de carbon ( CO2), H2, O2 și propan C3H8.
pV = mRT

N
Fiindcă volumul dat este in condiții normale, adică raportate la p N = 101325 si TN = 273K , ecuația
m2
de stare se poate scrie astfel:
p N VN = mRT N

Constanta gazului R depinde de natura gazului și de masa molară M.

a. Pentru aer
J
8314.4
M air = 28,9
kg
și Rair =
8314.4
= kmol ⋅ K = 287.7 J
kmol M air kg kg ⋅ K
28.9
kmol
pNVN 101325 ⋅ 38
m= = = 49.02kg
RairTN 287.7 ⋅ 273

kg
b. Pentru CO2 M CO 2 = 1x12 + 2 x16 = 44
kmol
J
8314.4
RCO 2 =
8314.4
= kmol ⋅ K = 189 J
M CO 2 kg kg ⋅ K
44
kmol
p N VN 101325 ⋅ 38
m= = = 74.62kg
RCO 2TN 189 ⋅ 273
La fel pentru celelalte gaze (mH2= 3,4 kg , mO2= 54,3kg, mC3H8=74,6kg.)

2. Intr-un recipient cu volumul de 3 m3 se găsește aer la presiunea p = 5 bar și temperatura T = 300K.

Determinați masa substanței exprimată în kg, kmoli și Nm3.
a. Cantitatea de substanță exprimată în kg
 pV 5 x105 ⋅ 3
pV = mRT m = = = 17.3kg
RT 8314.4 ⋅ 300
28.9
b. Cantitatea de substanță exprimată în kmoli se poate calcula în două moduri, fie calculând câți
kilomoli sunt în 17.3 kg
m 17.3
n= = = 0.6kmol
M 28.9
sau aplicând ecuația de stare exprimată în kilomoli:
pV = nRM T

pV 5 x105 ⋅ 3
n= = = 0.6kmol
RM T 8314.4 ⋅ 300

c. Cantitatea de substanță exprimată în Nm3

mRTN 17.3 ⋅ 287.7 ⋅ 273
p N VN = mRT N VN = = = 13.3mN3
pN 101325
Călduri specifice

1. Căldura specifică medie a corpului uman este c= 3.6 kJ/kg.K. Dacă un om de 70 kg face sport,
iar temparatura corpului său crește de la 37 la 39°C, determinați creșterea energiei sale termice.

Q = mc(t 2 − t1 ) = 70kgx3.6 x(39 − 37 )K = 504(kJ )

kJ
kg .K
Comentariu
Prin mișcare, temperatura corpului uman crește, dar doar cu câteva grade, apoi intervine un alt
mecanism de termoreglare, transpiratia, care prin crearea stratului umed pe suprafata pielii
intensifica transferul de căldură către aer, limitând creșterea temperaturii corpului.

2. De câtă căldură este nevoie pentru a încălzi 1 kg de fier de la ti=20°C la tf=400°C? Aceeași
problemă pentru aluminiu și cupru.

Q = mc fier (t e − ti ) = 1kg.0.46 .(400 − 20)K = 174.8kJ

kJ
kg ⋅ K

Q = mcalum (te − ti ) = 1kg.0.91 .(400 − 20)K = 345.8kJ

kJ
kg ⋅ K

( pentru călduri specifice masice ale substanțelor se vor folosi tabele termodinamice)

3. Care este capacitatea calorică a unui corp de 5 kg din fier? Câtă căldură este necesară pentru a fi
încălzit de la 10 la 20°C?
kJ kJ
C = mc = 5kg ⋅ 0.46 = 2.3
kg ⋅ K K

⋅ (20 − 10)K = 23kJ

kJ
Q = C∆t = 2.3
K

4. Câtă căldură va fi eliberată de 2 kg de oxigen cînd se răcesc de la t1= 100°C la t2 =20°C în

condiții izobare (la aceeași presiune) cu cpm= 0.913 kJ/kg.K) ? Aceeași întrebare pentru răcirea
izocoră (la același volum) cu cvm= 0.653 kJ/kg.K)? Care sunt căldurile specifice molare
corespunzătoare celor masice ? Care sunt căldurile specifice raportate la metrul cub normal ?
= ( − ) = 2 ⋅ 0.913 ⋅ (20 − 100) = −146.08
= ( − ) = 2 ⋅ 0.653 ⋅ (20 − 100) = −104.48
Căldurile cedate prin răcire sunt negative.
cM = c ⋅ M
 kJ kg kJ
Pentru presiune constantă cMp = c p ⋅ M = 0.913 ⋅ 32 = 29.2
kg ⋅ K kmol kmol ⋅ K

kJ kg kJ
Pentru volum constant cMv = cv ⋅ M = 0.653 ⋅ 32 = 20.9
kg ⋅ K kmol kmol ⋅ K

cM
CN =
22.414
cMp kJ
Pentru presiune constantă C Np = = .1.303
22.414 m N3 ⋅ K

cMv kJ
Pentru volum constant C Nv = = 0.932 3
22.414 mN ⋅ K

5. Câtă gheață la 0°C poate fi topită dacă aceasta absoarbe 500 kJ de căldură ( căldura latentă de
topire este 334kJ/kg)?
Q 500kJ
m= = = 1.497kg
λ f 334kJ / kg

6. Câtă apă la 100°C poate fi vaporizată prin absorbirea a 500 kJ de căldură ( căldura latentă de
vaporizare este 2257 kJ/kg)?
Q 500kJ
m= = = 0.221kg
λv 2257kJ / kg

Transformari de stare

1. 10 kg de aer se află într-un rezervor de 8m3 la temperatura de 300K.

a. Calculați presiunea din rezervor (p 1) .
b. Daca aerul este încălzit la 450K, care este presiunea după încălzire ( p2)?
c. Care este lucrul mecanic, schimbul de caldură?
d. Variația energiei interne in transformarea 1-2 ?

Rezervorul este închis, cu pereți ficși, iar transformarea e izocoră, cu p/T constant.
a. Ecuația în starea inițială este
8314
10 ⋅ ⋅ 300
mRT1 28.9 N
p1V1 = mRT1 , p1 = = = 107880 2
V1 8 m

b. p2V2 = mRT2 and V1 = V2 = V

 p1 p2 p ⋅ T 107880 ⋅ 450 N
= p2 = 1 2 = = 161820 2
T1 T2 T1 300 m

∫
L1− 2 = pdV = 0

dL = pdV = 0 dV = V2 − V1 = 0

Q1− 2 = m ⋅ cvm (T2 − T1 ) = ?

Căldura specifică la volum constant se calculează din sistemul :

c p − cv = R
cp
=k
cv

J
Cu R air = 287.7 și k = 1.4 pentru gaze biatomice
kg ⋅ k

J
cv = 719
kg ⋅ K

Q1− 2 = 10 ⋅ 719 ⋅ (450 − 300) = 1078.5kJ

Schimbul de căldură este pozitiv, fiind absorbit de aer.

∆U = U 2 − U 1 = Q1− 2 − L1− 2 = Q1− 2 = 1078.5kJ

2. Să se calculeze lucrul mecanic de destindere a unui gaz într-un cilindru cu piston, dacă procesul
se desfășoară la presiunea constantă p=2bar, iar pistonul se deplasează de la V1= 1m3 la V2=5m3.
L1− 2 = p(V2 − V1 ) = 2 x105 ⋅ (5 − 1) = 8x105 J

3. Care este lucrul mecanic de dislocare a unui fluid aflat la p= 1bar la trecerea printr-o conductă cu
secțiunea S=10cm2 și care este deplasat pe o lungime de 5 m în sistemul de admisie a unei mașini
termice?
Ld = pV = pSl = 105 ⋅10 ⋅10−4 ⋅ 5 = 500J

4. O cantitate de 2 kg de aer la presiune p0 = 8 bar și T0 = 600 K se destinde într-un proces :

a) izobaric
b) izoterm
c) adiabatic k = 1.4
4
d) politropic n =
3
până ce volumul crește de 3 ori față de volumul inițial
Calculati parametrii finali ai aerului ( presiune și temperatura), lucrul mecanic, căldura, variația
energiei interne și a entalpiei pentru cele patru procese.
Reprezentați procesele în coordonate p-V .
Se dau: R = 287 .13 J / kgK , c v = 715 J / kgK .

Volumul inițial notat cu 0 este necunoscut, se află din ecuația de stare.

mRT0 2 . 287.13 . 600
p0V0 = mRT0 ⇒ V0 = = 0.43 m 3
p0 8 .10 5

Destinderea înseamnă creștere de volum față de starea inițială.

a) destindere izobară ( indici 0-1)
p1 = p0 = 8 bar

V0 V1
= ⇒ V1 = 3V0 ⇒ T1 = 3T0 = 3.600 = 1800.K . ⇒ V1 = 3 . 0.43 = 1.29 m 3
T0 T1

Q01 = mc p (T1 − T0 ) = m ⋅ cv ⋅ k ⋅ (T1 − T0 ) = 2 ⋅ 715 ⋅ 1.4 ⋅ (1800 − 600) = 2420 kJ

L01 = p0 (V1 − V0 ) = 8 .105 (1.29 − 0.43) = 6.88 .105 J = 688 kJ

∆U = Q01 − L01 = (24.2 − 6.88) ⋅ 105 = 17.32⋅105 J

1

∫
Q 01= ∆I − Vdp
0

dp = 0

∆I = Q01 = 2.42 ⋅106 J

b) destindere izotermă (0-2)
T0 = T2

p0V0 = p 2V2

V2 = 3V0 = 1.29 m 3

p0V0 8.105
p2 = = = 2.66 ⋅105 = 2.66 bar
V2 3
V2 1.29
Q02 = L02 = p0V0 ln = 8 .105 ⋅ 0.43 ln = 3.79 ⋅105 J
V1 0.43
∆U = 0 ∆I = 0

c) destindere adiabatică k = 1.4 (0-3)

pV k = ct

V3 = 3V0

p0V0k = p3V3k
 k
V 
1, 4
1
p3 = p0  0  = 8  = 1.72 bar
 V3  3
k −1
V 
0.4
1
T3 = T0  0  = 600  = 384 K
 V3  3

Q03 = 0

∆U = mcv (T3 − T0 ) = 2 . 715(384 − 600 ) = −3.1 ⋅10 5 J

L03 = −∆U = U 0 − U 3 = +3.1 ⋅105 J

∆I = mc p (T3 − T0 ) = k . mcv (T3 − T0 ) = k .∆U 03 = k . ∆U = −3.1.105 1.4 = −4.34 ⋅105 J

4
d) destindere politropică n = (0-4)
3
V4 = 3V0 = 1.29 m3

p0 (V0 ) = p4 (V4 )
n n

4 4
V 3
 = 8  = 1.85 bar
1 3
p 4 = p0  0
 V4   3
4 4
−1 −1
V 3  1 3
T4 = T0  0  = 600  = 415.6 K
 V4   3

Q04 = mcn (T4 − T0 )

4
− 1 .4
n−k
cn = cv = 715 3 = −143 J / kgK
n −1 4
−1
3
Q04 = −2 ⋅143(415.6 − 600 ) = 52747 J

p0V0 − p 4V4 8 .105 ⋅ 0.43 − 1.85 ⋅10 5 ⋅1.29

L04 = = = 3.17 ⋅10 5 J
n −1 4
−1
3
∆U = Q04 − L04 = 52747 − 317000 = −264253 J

∆I = k∆U = 1.4(− 264253) = −369954 J

Concluzia este ca destinderea se poate face în 4 moduri.

Probleme propuse

1.a. Rezolvați o problemă similară cu problema 4 cu alt gaz pentru un proces de comprimare.
b. Rezolvați o problemă similară cu problema 4 cu alt gaz pentru un proces de creștere a
temperaturii de la 600K la 1800K. Adaptați în consecință cerințele problemei.

2. Un metru cub de aer se află la presiunea p=1bar și temperatura t=27°C.Să se calculeze:

a. Masa aerului
b. Daca aerul se încălzește la volum constant până la temperatura de 327°C să se afle presiunea
după încălzire.
c. Lucrul mecanic L, schimbul de căldura Q și variația energiei interne U dacă c v aer =720 J/kg K
Se dă Raer =287.7 J/kg K.

3. Un metru cub de aer se află la presiunea p=1bar si temperatura t=27°C.Sa se calculeze:

a. Daca aerul se încălzește la presiune constantă până la temperatura de 427°C să se afle
volumul după încălzire.
b. Lucrul mecanic L și schimbul de căldura Q și variația energiei interne U dacă c p aer = 1006
J/kg K
Se dă Raer =287.7 J/kg K.

4. Un volum de 5 m3 de aer se află la p1=4 bar si la T1=600K este comprimat până ce presiunea
scade la p2=2 bar printr-un proces :
a. izoterm
b. adiabat, cu k=1,4
c. politropic, cu n=1,2
Să se calculeze pentru cele trei procese V2, T2, L1-2, Q1-2, ΔU, graficul transformărilor în p-V. Se dă
Raer =287.7 J/kg K, c p aer = 1006 J/kg K.

5. Un metru cub de aer se află la presiunea p=1bar și temperatura T1=400 K și se comprimă până ce
volumul inițial se reduce la o treime din cel inițial, prin următoarele transformări :
a. izoterm
b. adiabat,cu k=1,4
c. politropic, cu n=1,1
Să se calculeze pentru cele trei procese V2, T2, L1-2, Q1-2, ΔU, graficul transformărilor în p-V. Se dă
Raer =287.7 J/kg K, c p aer = 1006 J/kg K.
 ARDEREA COMBUSTIBILILOR

1. Care este masa molară a metanului, propanului, octanului? Dar a metanolului și a etanolului?
Care este compoziția elementară a unui kg din substanțele de mai sus?

Metanul are formula chimică CH4, masa molară fiind suma maselor atomice a atomilor de carbon și
a atomilor de hidrogen. Masa atomică a carbonului este 12 u.a.m (unități atomice de masă), iar a
hidrogenului 1 u.a.m. Așadar, MCH4=1x12+4x1=16 (kg/kmol). Fiind o substanță pură, formată doar
din carbon și hidrogen, metanul va conține în unități de masă 75% carbon și 25% hidrogen,
calculate mai jos.
c= 12/16= 0,75 (kg carbon / kg comb.)
h=4/16=0,25 (kg hidrogen / kgcomb.)
Similar:
Propanul C3H8 M C3H8=3x12+8x1=44 (kg/kmol).
Pentru propan c=(36/44)=0,818 (kg carbon/kg comb.) și h=(8/44)=0,182 (kg hidrogen/kg comb.)
Octanul C8 H18 M C8H18=8x12+18x1=114 (kg/kmol).
Pentru octan c=(96/114)=0,842 (kg carbon/kg comb.) și h=(18/114)=0,158 (kg hidrogen/kg comb.)

Metanol și etanol
Aceste substanțe sunt alcooli, adică substanțe organice care conțin în molecula lor un radical - OH.
Metanolul are formula chimică CH3-OH ceea ce înseamnă că atomii din moleculă sunt 1 de carbon,
4 de hidrogen, 1 de oxigen, iar masa molară a metanolului este:
M CH3-OH=1x12+4x1+1x16=32 (kg/kmol). (masa atomică a oxigenului este 16 u.a.m.)
c=(12/32)=0,375 (kg carbon/kg comb.)
h=(4/32)=0,125(kg hidrogen/kg comb.)
o=(16/32)=0,5 (kg oxigen/kg comb.)
Etanolul are formula chimică CH3 -CH2 -OH ceea ce înseamnă că atomii din moleculă sunt 2 de
carbon, 6 de hidrogen, 1 de oxigen, adică masa molară a etanolului este:
M CH3-CH2-OH =2x12+6x1+1x16=46 ( kg/kmol).
c=(24/46)=0,52 (kg carbon/kg comb.)
h=(6/46)=0,13 (kg hidrogen/kg comb.)
o=(16/46)=0,35 (kg oxigen/kg comb.)
2. Care sunt proprietățile aerului?
Compoziția: Aerul este compus din azot și oxigen, în total 99%, procentul de alte gaze fiind de doar
(1%) fiind neglijat în calcule termodinamice.
Cantitativ compoziția aerului depinde de modul în care se face raportarea, adică în procente de
masă, notate cu gi sau în procente devolum ri.
1kg aer= 0,23kg O2+0,77 kg N2
(Adică aerul este alcătuit din 23% O2 și 77% N2 sau gO2=0,23, gN2=0,77 în procente de masă).

1m3aer = 0,21m3 O2+0,79 m3 N2 rO2=0.21, rN2 =0,79 (procente de volum).

Masa molară a aerului se calculează cu masele molare ale oxigenului și azotului care sunt
ponderate cu fracțiile volumice ri.

Constanta aerului R este: R=(8314,4/M)=(8314,4/28,9)=287,7 (J /kgK), în care 8314,4 este

constanta universală a gazelor.

Pentru carbon
C + O2 → CO 2
1 kmolC + 1 kmolO 2 → 1 kmol CO 2
Carbonul are masa atomică 12,iar masa molară este M=12kg/kmol
12 kgC + 1 kmolO 2 → 1 kmol CO 2
1 1
1 kgC + kmolO2 → kmol CO2 c
12 12
c c
c kgC + kmolO2 → kmol CO2
12 12
Pentru hidrogen
1
H 2 + O2 → H 2 O
2
1
1 kmolH 2 + kmolO2 → 1kmolH 2O
2
Hidrogenul are masa atomică 1,iar masa molară este M=2kg/kmol.
1
2 kgH 2 + kmolO2 → 1kmolH 2 O
2
1 1
1 kgH 2 + kmolO2 → kmolH 2 O h
4 2
h h
h kgH 2 + kmolO2 → kmolH 2O
4 2
Pentru sulf
S + O2 → SO 2

1 kmolS + 1 kmolO 2 → 1 kmolS O 2

Sulful are masa atomică 32, iar masa molară este M=32kg/kmol
32 kgS + 1 kmolO 2 → 1 kmolS O 2
1 1
1 kgS + kmolO2 → kmolS O2 s
32 32
s s
s kgS + kmolO2 → kmolS O2
32 32
Pentru arderea 1 kg de combustibil vom putea calcula care este cantitatea de O2 necesară (deci
minimă) pentru arderea completă:

 c h s o  kmolO2
O2 min =  + + − 
 12 4 32 32  kg comb

 c h s o  kgO2
mO2 min =  + + −  ⋅ 32
 12 4 32 32  kg comb

c h s o  m N3 O2
VO2 min =  + + −  ⋅ 22,414
 12 4 32 32  kg comb

VO2 min  m N3 aer 

Vaer min =  
0 ,21  kgcomb 

A: Arderea combustibililor lichizi și solizi

1. Un kg de motorină cu compoziția c=0,86, h=0,13 și o=0,01 este ars în aer cu coeficientul de exces
de aer λ=1,5.
Calculați:
a. O2 min în kmoli, în volume în starea normală N și în unități de masă;
b. Volumul de aer min în care se găsește oxigenul de la punctul a;
c. Volumul real de aer;
d. Volumul și masa gazelor arse;
e. Puterea calorică inferioară calculată cu formula analitică;
f. Câte kilograme de lemne cu puterea calorică inferioară de 13 000 kJ/kg trebuie arse pentru a
genera o cantitate de energie echivalentă cu cea a arderii unui kg de motorină?
a. Oxigen în kilomoli:
ℎ
= + + −
12 4 32 32
 0.86 0.13 0.01
= + − = 0.1039
12 4 32
Oxigen în :
0.86 0.13 0.01
= + − 22.414 = 2,3277[ / ]
12 4 32
Oxigen în kg:
0.86 0.13 0.01
= + − 32 = 3,325[ / ]
12 4 32

,
b. = = = 11,08
. .

c. = = 1.5 11.08 = 16,62

d. = + + +

0.86
= 22.4 = 22.4 = 1.605
12 12
ℎ 0.13
= 22.4 = 22.4 = 1.456
2 2

= 0.79 = 0.79 11,08 = 8,753

= ( − 1) = (1.5 − 1) 11,08 = 5,54

= + + + = 1,605 + 1,456 + 8,753 + 5,54 = 17,354

Masa de gaz ars, mg
= + + +

= =
22.414
44
= = = 1.605 = 3.15 2/
22.414 22.414
18
= = = 1.456 = 1.17 2 /
22.414 22.414
28
= = = 8,753 = 10,93 /
22.414 22.414
28.9
= = = 5,54 = 7,14 /
22.414 22.414
= + + + = 3,15 + 1,17 + 10,93 + 7,14
= 22,39 ℎ /
e. Formula analitică pentru calculul puterii calorice inferioare Qi (sau LHV–în limba engleza) este
pentru combustibilii solizi sau lichizi:

= 33900 + 119850 ℎ − + 10470 − 2500

8
0.01
= 33900 0.86 + 119850 0.13 − = 44585
8
Obs. Valoarea analitică a rezultat mai mare decât cea obișnuită de 42 - 43MJ/kg.
f. Energia eliberată prin arderea1kg de motorină este egală cu energia eliberată prin arderea a Z kg
de lemn sau produsul masăxputerea calorică=energie.
1kg motorină x 44585 kJ/kg=Z kg lemn x13000 kJ/kg
Z=(44585x1)/13000 = 3,43 kg de lemn.

2. Un kilogram de pentan pur (lichid în condiții atmosferice normale), având formula chimică
C5 H12 se oxidează (λ=1) în aer.
Determinați:
a) Conținutul de carbon și hidrogen din combustibil;
b) Volumul și masa de oxigen minim necesare pentru ardere;
c) Volumul și masa de aer necesare pentru ardere;
d) Volumul și masa de dioxid de carbon existente în gazele arse.

a. M C 5 H 12 = 5 x12 + 12 x1 = 72 kg / kmol
60
c= = 0.833
72
12
h= = 0.167
72
 c h
b. VO2 min =  + 22.414 = (
0.833 0.167
+ ) = 2.50 mN3 O2 [ ]
 12 4  12 4
32
mO2 min = ρ N O VO2 min = 2.50 = 3.57 kg O2
2
22.414
VO2
c. Vair min = Vair = = 11.9 mN3 air
0.21
28.9
mair = ρ N air Vair = 11.9 = 15.35 kg air
22.414
c 0.833
d. VCO2 = 22.4 = 22.4 = 1.555  mN3 CO2 
12 12
44
mCO2 = ρ NCO VCO2 = 1.555 = 3.05 kg CO2
2
22.4
3. Să se determine volumul minim de oxigen şi de aer, volumul real de aer necesar pentru arderea
unui kilogram de cărbune cu compoziţia elementară exprimată în participaţii masice: c=0,57,
h=0,03, o=0,04, n=0,1, s=0,01, u=0,1, a=0,15. Coeficientul de exces de aer este λ=1,3. Care este
puterea calorica determinata cu formula analitica?

 0.57 0.03 0.01 0.04 

VO2 min =  + + −  22.414 = 1.21  mN O2 / kgcarbune 
3

 12 4 32 32 
VO2 min 1.21
Vaer min = = = 5.77 mN3 aer (volumul minim necesar de aer)
0.21 0.21
Vaer = λVaer min = 7.5 m3aer (volum real de aer)

 o  kJ 
Qi = 33900c + 119850 h −  + 10470s − 2500u  
 8  kg 

 0, 04   kJ 
Qi = 33900 x0,57 + 119850  0,03 −  + 10470 x0, 01 − 2500 x0,1 = 22174  
 8   kg 
Probleme propuse
1. 5kg motorină cu compoziția chimică c=0,84, h=0,15 și o=0,01 ard în aer cu exces de aer λ=1,2.
Calculați:
a. O2 min în kmoli, în volum în stare anormal N și în masă;
b. Vaer min în care este cuprins oxigenul de la punctul a;
c.Volumul real de aer;
d. Volumul gazelor arse și concentrația volumică a gazelor în amestecul de gaze arse - ri/masa
gazelor arse și concentrația masică a gazelor în amestecul de gaze arse - gi;
e. Puterea calorică calculată analitic;
f. Considerând că întreaga cantitate de motorină arde într-o oră, într-un cazan, care este secțiunea
necesară a conductei circulare care elimină gazele arse,daca viteza gazelor este de 2m/s?
B: Arderea combustibililor gazoși
1. Să se determine volumul minim de oxigen şi de aer, volumul real de aer, volumul şi masa produşilor
de ardere, participaţiile volumice ale produşilor de arderere rezultate din ardere a unui metru cub
normal de gaz compus din metan şi etan,cu participaţiile volumice: ch4=0,90,
c2h6=0,10. Coeficientul de exces de aer este λ=1,2.
CH 4 + 2O2 → CO2 + 2 H 2 O

C 2 H 6 + 3.5O2 → 2CO 2 + 3H 2 O

 4  6
VO2 min = 0.91 +  + 0.1 2 +  = 2.15 m3N O2
 4  4
VO2 min
V air min = = 10.24 m N3 air
0.21

Vair = λVair min = 12.29 mN air

3

Vg = VCO2 + VH 2O + Vair ex + VN 2 min

VCO2 = 1 ⋅ 0.9 + 2 ⋅ 0.1 = 1.1 mN3 CO2

4 6
VH 2O = 0.9 + 0.1 = 2.1 mN3 H 2O
2 2

VN2 min = 0.79Vair min = 0.79 ⋅12.29 = 9.71 mN3 N 2

Vair ex = (λ − 1)Vair min = (1.2 − 1) ⋅10.24 = 2.05 m N3 air

V g = 1.1 + 2.1 + 9.71 + 2.05 = 14.96 m N3 (exhaust − gas )

44
mCO2 = ρ N CO VCO2 = ⋅1.1 = 2.16 kg CO2
2
22.414
18
mH 2 O = ρ N H O V H 2 O = 2.1 = 1.69 kg H 2 O
2
22.414
28
mN 2 min = ρ N N VN 2 min = 9.71 = 12.13 kg N 2
2
22.414
28.9
mair ex = ρ N air Vair ex = 2.05 = 2.64 kg air
22.414
mg = mCO2 + mH 2 O + mN 2 min + mair ex = ....

VCO2 1. 1
rCO2 = = = 0.0735
Vg 14.96
 VH 2 O 2.1
rH 2O = = = 0.14
Vg 14.96

VN 2 min
rN 2 min = = 0.65
Vg

Vairex 2.05
rairex = = = 0.137
Vg 14.96

2. Un kilogram de hidrogen arde în aer, cu exces de aer λ=1,3.

Calculați
a. Care este volumul ocupat de hidrogen în starea normală?
b. Scrieți ecuația de oxidare și aflați volumul minim de oxigen,volumul minim de aer, volumul real de
aer, volumul și masele produșilor de ardere.
c. Dacă puterea calorică a hidrogenului este 120MJ/kg calculați puterea calorică a hidrogenului
raportată la metru cub normal. Comparați valoarea cu puterea calorică inferioară a metanului

( 35MJ/m3N).

a. Din ecuația de stare se exprimă volumul

pV = mRT
1x8314x 273
V= = 11.2m3N H 2
2 x101325
H 2 + 0.5O2 → H 2 O

b.
1
VO2 min =  VH 2 = 5.6 mN3 O2
 2
VO2 min
Vair min = = 26.67 m 3N air
0.21
Vair = λVair min = 34.67 m 3N air

VH 2 O = 11.2 m N3 H 2 O

V N 2 min = 0.79Vair min = 0.79 ⋅ 26.67 = 21.07 m 3N N 2

Vair ex = (λ − 1)Vair min = (1.3 − 1) ⋅ 26.67 = 8.0 mN3 air

 Vg = VH 2 O + Vair ex + V N 2 min =

18
mH 2 O = ρ N H O V H 2O = ⋅11.2 = 8.99 kg H 2O
2
22.414
28
mN 2 min = ρ N N VN 2 min = ⋅ 21.071 = 26.32 kg N2
2
22.414
28.9
mair ex = ρ N air Vair ex = ⋅ 8.0 = 10.31 kg air
22.414
mg = mH 2O + mN 2 min + mair ex = ...

c. Pentru calculul puterii calorice raportate la m3N se observă că 1kg de H2 ocupă în condiții normale

un volum de 11,2 m3N, atunci:

Pcal=120 MJ/kg=120MJ/11,2m3N=10,7 MJ/m3N

Se observă că hidrogenul este de circa 3 ori mai puțin caloric decât metanul. Puterea calorică a
hidrogenului raportată la kg este de circa 3 ori mai mare decât motorina. Acest paradox se explică prin
faptul că densitatea hidrogenului este extrem de mică.

Probleme propuse
1. Un amestec de combustibil gazos de 1 m3 Normal este format din 30% metan, 60% butan și 10%
CO2. Acesta arde în aer cu exces λ=1,4.
Calculați :
a. Volumul de O2 min în stare anormală;
b. Vaer min în care e cuprins oxigenul;
c.Volumul real de aer;
d. Volumul gazelor arse;
e. Masa gazelor arse.

2. O cantitate de 10 m3 normali de monoxid de carbon (CO) arde în aer cu exces λ=1,4.

Calculați:
a. Volumul de O2 min necesar oxidării complete, în stare anormală;
b. Vaer min în care e cuprins oxigenul;
c.Volumul real de aer;
d. Volumul gazelor arse;
e. Masa gazelor arse;
f. Participația volumică și masică a dioxidului de carbon în gazele arse.
APLICAȚII

2.2.1 Caracteristicile energiei

O energie considerată ideală din punct de vedere al consumatorului ar trebui să aibă o serie
de trăsături din care se pot enumera: să fie inepuizabilă, disponibilă oricând și oriunde,
nepoluantă, convertibilă și stocabilă și cât mai rentabilă (consumul de muncă și energie pentru
obținerea energiei să fie cât mai mici).
Din punct de vedere al acestor caracteristici se pot observa diferențe considerabile între
energia provenită din combustibilii fosili și energia regenerabilă. Prima energie este relativ
ieftină, disponibilă, concentrată și eficient stocată, epuizabilă și poluantă, mai ales prin efectul de
seră; cea de-a doua poate fi inepuizabilă, mai puțin poluantă, dar intermitentă, variabilă ca
intensitate (de.ex. energia solară și eoliană), dispersă și dificil de stocat și cu costuri ridicate, mai
ales din cauza imaturității tehnologiilor și a infrastructurii.
În cele ce urmează se prezintă aplicarea metodei deciziei multicriteriale[8],pentru a
discerne între caracteristicile dorite ale energiei pentru o utilizare dată, pe baza ierarhizării
principalelor caracteristici.
Care dintre următoarele soluții de generare a energiei electrice sunt cele mai convenabile
prin prisma caracteristicilor energiei, cea provenită din arderea cărbunelui, cea provenită din
energia solară fotovoltaică sau cea provenită din energie eoliană terestră?
Se consideră următoarele caracteristici ale energiei cuprinse în tabelul 1.1 care sunt
ierarhizate calitativ în tabelul 1.2.
Pe baza acestor caracteristici se construiește o matrice pătrată care are numărul de linii și
de coloane egal cu numărul caracteristicilor i, în acest caz 5, la care se adaugă încă o linie și o
coloană a simbolurilor caracteristicilor.

Tab. 1.1. Caracteristicile energiei

Caracteristica energiei Simbol
Regenerabilă RG
Nepoluantă N
Rentabilă R
 Disponibilă D
Stocabilă S
Această matrice are rolul de a ordona caracteristicile în funcție de importanța lor.
Diagonala principală va rămâne necompletată fiindcă nu se poate compara o caracteristică cu ea
însăși.
Tab. 1.2. Matricea ponderilor caracteristicilor energiei
RG N R D S Ci=Σ
RG - 1 1 1 1 4
N 0 - 0,5 1 1 2,5
R 0 0,5 - 0,5 1 2
D 0 0 0,5 - 0,5 1
S 0 0 0 0,5 - 0,5

Pentru celelalte câmpuri se consideră, de exemplu, următoarea întrebare: Este mai

important caracterul regenerabil RG sau cel nepoluant N? În cazul în care caracterul RG este mai
important se completează în rândul 2 la intersecția RG și N, cu cifra 1, dacă caracterul nepoluat
este mai important se completează 0, iar dacă ambele sunt la fel de importante se completează
0,5. Valorile completate vor fi apoi completate logic simetric față de diagonala principală, adică
dacă se consideră că RG este mai important decât N și s-a trecut cifra 1, atunci când completam
rândul 3 în care se compară N cu RG se va trece valoarea 0. Analog se completează toate
câmpurile din matrice. Ultima coloană din dreapta reprezintă suma numerelor de pe linia
respectivă.
Valoarea sumei pe orizontală indică ordonarea caracteristicilor, adică pentru cazul ales
caracterul regenerabil (4) este mai important decât cel nepoluant (2,5), care este mai important
decât rentabilitatea (2), care este mai importantă decât disponibilitatea (1), care este mai
importantă decât stocarea (0,5), aceste numere reprezentând ponderea fiecărei caracteristici în
ansamblul deciziei.
Modul de completare al matricei este adesea subiectiv, depinzând de la caz la caz de
specificul aplicației energetice. În procese majore de decizie matricea ierarhizării criteriilor este
completată de experți din respectivul domeniu.
 Pasul următor constă în alegerea variantelor energetice, în cazul acesta trei. Pentru fiecarea
din aceste trei resurse se estimează o valoare numerică care caracterizează cât mai bine criteriul
dat, de exemplu conform tabelului 1.3.
Tab. 1.3. Acordarea notelor fiecărei caracteristici
Caracteristica Cărbune Solar Eolian
RG 1 10 10
N 1 9,47 9,88
R 8 2 4
D 10 3 1
S 8 2 2

Caracterul regenerabil al resursei este apreciat printr-o valoare între 1-10, cea mai mare
valoare reprezentând cea mai regenerabilă resursă. Pentru cărbune s-a completat valoarea 1, iar
pentru energiile solare și eoliene valoarea 10.
Caracterul nepoluant a fost considerat după indicatorul denumit intensitatea emisiei de CO2
definit ca masa de CO2 eliberată în atmosferă pentru fiecare kWh de energie [gCO2/kWh] produs
din sursa energetică respectivă. Pentru cărbune valoarea a fost de 820, iar pentru energia solară
48 și pentru cea eoliană 11 [9], ceea ce a condus prin scalare în intervalul 1-10 la valorile 1, 9,47
și 9,88.
Pentru rentabilitatea energiilor s-a folosit indicatorul Energie produsă/Energie consumată
denumit și raportul energiei nete [10] care arată că pentru a produce energie se consumă energie.
Pentru cărbune acest raport este de 80:1, pentru energia eoliană produsă industrial 40:1 și pentru
energia solară fotovoltaică 20:1.
Disponibilitatea energiei electrice obținute din cărbune este continuă ceea ce înseamna
acordarea notei maxime, iar din cauza caracterului intermitent al energiei solare s-a acordat nota
3 și celei eoliene nota 1.
Stocabilitatea energiilor regenerabile este mai problematică decât a energiei electrice
obținute în termocentrale în principal din cauza infrastructurii rețelei energetice, ceea ce a condus
la aprecierea cu notele 2 și 8.
Pentru fiecare variantă se calculează suma dintre produsele ponderilor criteriilor cu nota
acordată:
 5
FC = ∑ CiVi = CRGVRG + C NVN + CRVR + C DVD + CSVS =
i =1
= 4 ⋅1 + 2,5 ⋅1 + 2 ⋅ 8 + 1 ⋅10 + 0,5 ⋅ 8 = 36,5.
5
FS = ∑ CiVi = CRGVRG + C N VN + C RVR + CDVD + CSVS =
i =1
= 4 ⋅10 + 2,5 ⋅ 9,47 + 2 ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + 0,5 ⋅ 2 = 71,7.
5
FE = ∑ CiVi = CRGVRG + CNVN + CRVR + CDVD + CSVS =
i=1
= 4 ⋅10 + 2,5 ⋅ 9,88 + 2 ⋅ 4 + 1⋅1 + 0,5 ⋅ 2 = 74,7.

Varianta ultimă are valoarea cea mai mare, în acest caz energia eoliană apare
conform ierarhiei considerate și a indicatorilor specifici ca fiind cea mai bună soluție de
producere a energiei, din cele trei analizate.
Probleme instalații de ardere

Problema 1
Aceasta este o problemă a unei instalații de ardere care trebuie să genereze o anumită
putere termică, neprecizată, care poate fi cerută de diferite utilizări, cum ar fi
generarea de căldură într-o instalație de termoficare și /sau de apă caldă menajeră,
căldură necesară unui cuptor industrial sau pentru producerea energiei electrice.
În camera de ardere a unei centrale termice este ars gaz natural cu următoarea
compoziţie exprimată în participaţii volumice ch4=0,87, c2h6=0,12, co 2=0.05, u=0,05.
Coeficientul de exces de aer este 1,2. Puterea termică produsă este de 100 MW. Să se
determine:
a. debitul de aer necesar pentru ardere dacă presiunea este de 1 bar şi temperatura de
27°C
b. debitul volumic al produşilor de ardere la ieşirea din camera de ardere dacă
presiunea lor este de 1,1 bar şi temperatura de 180°C.

a. Se dă formula de calcul a puterii calorice inferioare a unui amestec de combustibili

gazoși :
Qi = 10790h+12632co+35818 ch4+59045 c2h4+63728c2h6 (kJ/m3N)
Compoziția gazului fiind cunoscută se poate calcula puterea calorică care este dată
prin arderea metanului și etanului.
Qi = 35818 ch4+63728c2h6 =35818 x0,87+63728x0,12 =38810(kJ/m3N)
Pentru a afla care este debitul de gaz natural care trebuie ars, se divide puterea
termică cerută la puterea calorică a gazului.
̇ 100 000
̇ = = = 2,58
38810
Pentru a afla care este debitul de aer necesar se pleacă de la relația de oxidare a 1 m3N
de gaz natural.
Întrucât gazul este compus din doi componenți cu formule chimice diferite, metan și
etan, se scrie ecuația arderii pentru fiecare din ei:
 +2 → +2
+ 3.5 →2 +3
Prima ecuație se înmulțește cu participația volumică a metanului în amestec, 0,87, iar
cea de-a doua cu cea a etanului, 0,12.
Astfel oxigenul minim necesar va fi = 2 × 0,87 + 3.5 0,12 = 2,16
,
Acest oxigen se găsește în volumul de aer = = = 10,28
, ,

Volumul de aer real se obține înmulțind volumul minim de aer cu coeficientul de

exces de aer, λ.
= = 1,2 × 10,28 = 12,34
Acest volum de aer, fiind cu indicele N, se află în starea normală adică la presiunea
de 1 atmosferă fizică și la temperatura de 273,15K sau 0℃, de aceea el va trebui adus
la starea dată în problemă, de 1 bar şi temperatura de 27°C.
Ecuația de transformare se bazează pe ecuația de stare scrisă pentru cel două stări
×
date, observînd că produsul mR este același. =

Necunoscuta este volumul V ocupat de aer la presiunea de 1 bar şi temperatura de

27°C.
× × 101325 × 12,34 × 300
= = = 13,74
× 100000 × 273
Acest volum V de aer corespunde oxidării 1 m3N de gaz, astfel că debitul de aer
necesar pentru oxidarea debitului total de gaz natural va fi:

̇ = 13,74 × ̇ = 13,74 × 2,58 = 35,45

b. Volumul de gaze arse Vga rezultat din arderea 1 de gaz natural va fi :

= + + +
La volumul de CO2 din oxidare se adaugă participația de CO2 existentă în gaz
co2=0.05.
= (0,87 × 1 + 0,12 × 2 + 0,05) = 1,16
La volumul de H2O din oxidare se adaugă participația de H2O existentă în gaz
u=0.05.
 = (0,87 × 2 + 0,12 × 3 + 0,05) = 2,15
= ( − 1) × = 0,2 × 10,28 = 2,06
= 0,79 = 0,79 × 10,28 = 8,12
= 1,16 + 2,15 + 2,06 + 8,12 = 13,49
Debitul total de gaze arse va rezulta prin înmulțirea Vga cu debitul de gaz natural ars

̇ = × ̇ = 13,49 × 2,58 = 34,8

Acest debit este exprimat în condiții normale și trebuie adus la condițiile de evacuare,
adică presiunea 1,1 bar şi temperatura de 180°C, aplicându-se aceeași formulă de la
punctul a.
× ̇ × 101325 × 34,8 × 453
̇ =
( )
= = 53,2
× 110000 × 273
Observație Problema este ideală, adică se consideră că toată căldura degajată prin
ardere va genera puterea termică necesară. În realitate există un coeficient de pierderi
care reprezintă un procent de 5-10% ,ceea ce conduce la concluzia că debitele reale
de gaze sunt mai mari decât cele calculate.

Problema 2
O sobă de teracotă arde lemne pentru a încălzi o cameră de arie 4x4 și înălțime de 2,5
m. Randamentul transmiterii căldurii de la focarul sobei în interiorul camerei este de
70%. Considerând caracteristicile climatice din C4, fig.29, b, pentru pereții exteriori,
pardoseală si tavan, să se calculeze cantitatea de lemne de fag cu o putere calorică de
14 400 kJ/kg necesară să încălzească camera. Se neglijează pierderea de căldură
diferită prin ferestre sau uși.
Pentru calculul căldurii necesare se pleacă de la formula 2.1 din C4, respectând
notațiile.

∅ = (1 + )

Pentru locuințe adăpostite de vânt c=0,25, vom adopta această valoare.

Coeficienții qi se aleg astfel:
 , × ×
- Pentru un perete exterior = = = 4 ,iar din fig.29,b pe linia
, ×

5,qi=12W/m3
- Pentru pardoseală L=h=2,5m , iar din fig.29,b pe linia 4, qi=23W/m3
- Pentru tavan L=h=2,5m , iar din fig.29,b pe linia 3, qi=26W/m3

∅ = (1 + ) = (1 + 0,25) × 40 × [(4 × 12) + 23 + 26] = 4850

Căldura generată prin arderea combustibilului se transmite în proporție de 70% prin

pereții sobei către cameră, restul se elimină prin căldura remanentă în gazele de
ardere.
De aceea debitul de căldură generat prin arderea combustibilului (sau puterea
termică) se determină prin împărțirea lui ∅ la randament.
∅ 4850
= = = 6929 = 6,929
0,7
Se alege ca și combustibil un lemn de fag care are puterea calorică de 14400 kJ/kg.
Dacă s-ar arde 1kg de fag pe oră atunci s-ar elibera puterea termică unitară de
14400 / /
̇ = = = =4 =4 /
1ℎ 3600
Pentru a afla debitul de lemne pe oră se împarte Pt la Ptu.
6,929
̇ = = = 1,73 /ℎ
̇ 4
Utilizarea sobelor cu lemne nu necesită alimentarea cu lemne la fiecare oră, există o
inerție termică datorită acumulării căldurii în teracota sobei. Pentru o sobă de arie
4m2 se introduce o cantitate mai mare de lemne 2-3 kg, apoi pe măsură ce se produce
arderea se mai pune, din când în când, câte un lemn pe foc. Uneori se introduce peste
jarul de lemn o cantitate de cărbune, de obicei lignit sau cocs de cărbune, care are o
putere calorică de 20MJ/kg. Curba temperaturilor și inerția termică este similară
figurii 2.3 din curs.
Probleme propuse Instalații de ardere
1. Un cuptor industrial funcționează continuu și necesită o putere termică de 500
MW, folosind ca agent termic gazele de evacuare produse prin arderea cărbunelui.
Compoziția cărbunelui este exprimată în participaţii masice: c=0,55, h=0,10, o=0,05,
u=0,10, a=0,20. Coeficientul de exces de aer este λ=1,4. Se va folosi formula pentru
puterea calorică analitică, din curs. Știind că randamentul arderii este de 0,75 să se
determine:
a.debitul masic de cărbune în kg/s care trebuie injectat continuu în focar.
b. care sunt diametrele conductelor circulare de alimentare cu aer și de eliminare a
gazelor arse dacă viteza acestora este de 15 m/s .

2. Fiind dată Problema 1 din Aplicații, calculați care este raportul dintre diametrele
conductelor circulare care alimentează instalația de alimentare cu aer și cea care
evacuează gazele de ardere în ipoteza celeiași viteze a celor două gaze în cele două
conducte.

3. Fiind dată Problema 2 din Aplicații, rezolvați din nou în ipoteza că în sobă se arde
cărbune cu puterea calorică 20MJ/kg, iar dimensiunile locuinței sunt cele ale
locuinței dvs. Pentru simplificare păstrați aceleași ipoteze.
MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ-APLICAȚII

Problema 1 este o problemă teoretică, tipică, de termotehnică în motorul cu aprindere prin scânteie
(MAS) în care se cunosc datele de intrare în ciclul teoretic (p 1, V1, T1), precum și mărimile ε, λ
care fac legăturile între parametrii stării inițiale și ai celorlalte stări din ciclu.Cerințele sunt
determinarea schimbului de căldură și a lucrului mecanic pentru toate transformările și pentru întreg
ciclul, precum și a randamentului termodinamic.

Un motor cu ardere internă funcționînd după ciclul Otto (ardere izocoră), cu un singur cilindru este
alimentat cu aer la presiunea p1 = 1 bar și la temperatura t1 = 50 0 C la volumul de admisie
V1
V1 = 1 0 l . Raportul de comprimare este ε = = 8 iar creșterea de presiune în timpul arderii este
V2

p3
λ= = 2.5 . Se consideră că amestecul aer- combustibil are caracteristicile aerului (R, M, c p, cv).
p2
Schema ciclului este următoarea:

1-2 comprimare adiabatică

2-3 ardere izocorică
3-4 destindere adiabatică
4-1 evacuare izocoră

Fiind dat k = 1.4 , exponentul adiabatic al proceselor 1-2 și 3-4, RM = 8314 J / kmol . k și =
28.9 / , determinați:
a) masa agentului termic care evoluează în motor
b) p, V, T în punctele ciclului 1, 2, 3, 4
c) Q și L pentru fiecare transformare a ciclului și pentru întreg ciclul
 d) randamentul termodinamic al ciclului
Ciclul este un ciclu care modelează arderea în motoare cu aprindere prin scânteie, la care se
consideră că arderea are loc la volum constant.
Pentru calcularea masei se aplică ecuația de stare în punctul 1 fiindcă pentru acest punct se cunosc
toate datele. Se consideră că amestecul aer-combustibil are caracteristicile aerului.
(M=28.9kg/kmol)
p1V1 10 5.10.10 −3 28.9.10 3
a) m = = = = 0.010kg
RT1 8314 8314. 323
323
28.9
b) p1 = 105 N / m 2 , V1 = 10−2 m3 , T1 = 323 K
Coordonatele punctului 2 se calculează din ecuația adiabatei (1-2) :
k
V   N 
p V = p V ⇒ p2 = p1  1  = p1 .ε k = 105 .81, 4 = 18.38.105  2 
1 1
k
2 2
k

 V2  m 
V1 10 −2
V2 = = = 0.00125 m 3
ε 8
Temperatura T2 rezultă din ecuația :
k −1
V 
T2V 2
k −1
=TV
1 1
k −1
⇒ T2 = T1  1  = 323 .81, 4−1 = 742 K
 V2 
Coordonatele punctului 3 se calculează din ecuația izocorei (2-3):
p2 p3
= , iar problema dă valoarea lui λ.
T2 T3

= = 2.5 ⇒ = 2.5 ⋅ = 45.95 10

p3
T3 = T2 = λT2 = 1855 K
p2

Coordonatele punctului 4 se calculează din ecuația adiabatei (3-4) :

p3V3k = p4V4k cu V4 = V1
k
V 
1, 4 1, 4

 = 45.95.10 5 
0.00125  1 N
p 4 = p 3  3  = 45.95 ⋅ 10 5   = 2.5 ⋅ 10 5
 V1   0.01  8 m2

V3
Se poate observa că este inversul lui ε .
V1
k −1 1, 4 −1
V  1
T4 = T3  3  = 1855  = 807 K
 V1  8
Parametrii de stare obtinuți în punctele 1,2,3,4 sunt:
[
p N / m2 ] V m3[ ] T [K ]

1 10 5 0.01 323
2 18.38 x10 5 0.00125 742
3 45.95x10 5 0.00125 1855
4 2.5x10 5 0.01 807

c) Q1− 2 = 0 adiabatic
Q2−3 = mcvm (T3 − T2 )

cu c vm calculate din formula lui Mayer știind că pentru aer k = 1.4 și

8314 J
R= = 287.7
28.9 kgK

c p J
 = 1.4 ⇒ c vm = 719
 cv kgK

c − c = 287.7 ⇒ c = 1007 J
 p v pm
kgK

Q2−3 = 0.01 ⋅ 719(1855 − 742) = 8002 J

Q3− 4 = 0 adiabatic

Q4−1 = mc vm (T1 − T4 ) = 0.01.719(323 − 807 ) = −3480 J

Căldura totală rezultată pe ciclu este suma algebrică a căldurilor pentru fiecare transformare.

Qciclu = ∑ Q i Qciclu = Q1− 2 + Q2−3 + Q3− 4 + Q4−1 = 8002 + (−3480) = 4522 J

p1V1 − p 2V2 105.0.01 − 18.38.10 5 .0.00125

L1−2 = = = −3244 J
k −1 1.4 − 1
L2−3 = 0 izocoră

p3V3 − p4V4 45.95 ⋅10 5.0.00125 − 2.5 ⋅ 105 .0.01

L3−4 = = = 8109 J
k −1 1 .4 − 1
L4−1 = 0 izocoră

Lciclu = ∑ L i

Lciclu = L1−2 + L2−3 + L3− 4 + L4−1 = 8109 + (−3244) = 4865 J

d. Randamentul termodinamic
1 1
ηt = 1 − =1− = 0.565
ε k −1
8 0 .4
Acesta poate fi calculat și din definiția generală a randamentului
Q − Q0 Q2 −3 − Q4 −1 8002 − 3480
ηt = = = = 0.565
Q Q 2−3 8002

Problema 2 este similară problemei 1, cu deosebirea că se adresează motorului cu aprindere prin

comprimare numit și motor diesel (MAC). In acest caz există două arderi, una izocoră și cealalte
izobară, și, în acest caz, parametrii care fac legatura între punctele ciclului sunt trei ε, λ și ρ.
Problema se apropie mai mult de un motor real pentru că avem dat un număr de cilindri și diametrul
și cursa, prin intermediul cărora, ajutați și de ε, putem afla V1 și V2.Cerințele sunt similare cu
problema 1, în plus ne este cerută puterea teoretică a motorului la turația nominală de funcționare,
dată.

Un motor diesel rapid în patru timpi are 4 cilindri. Alezajul este D = 100mm iar cursa S = 130mm
.Aerul este aspirat la p1 = 1bar și temperatura t1 = 20°C . Raportul de comprimare este ε = 12 ,

creșterea de presiune în arderea izocoră este λ = 1.1 , iar gradul de injecție este ρ = 1.6 .Calculați:
a. Parametrii de stare p, V, T în punctele 1, 2, 3, 4, 5.
b. Lucrul mecanic al ciclului, L
c. Randamentul termodinamic
d. Puterea generată la turația de 3000 rpm

a. Mai întâi trebuie aflate volumele în punctele V1 și V2

 V1
Se cunoaște ε = , iar alezajul și cursa dau volumul cilindreei Vs cu V S = V1 − V2 ceea ce duce la
V2

formarea un sistem cu necunoscutele V1 și V2 .

πD 2 S π (0.1)
2

VS = = ⋅ 0.13 = 1.02 ⋅ 10 −3 m 3
4 4
V1 ε − 1
V S = V1 − V 2 = V1 − = ⋅ V1
ε ε
ε 12
V1 = VS = 1.02 ⋅ 10 −3 = 1.113 ⋅ 10 −3 m 3
ε −1 11
V1 1.113 ⋅10−3
și V2 = = = 9.273 ⋅10 −5 m3
ε 12

Coordonatele punctului 1 se cunosc p1 = 105 N / m 2 , V1 = 1.113 ⋅ 10 −3 m 3 , T1 = 293 K

Coordonatele punctului 2 se calculează din ecuația adiabatei (1-2) :
k
V   N 
p1V1 = p 2V ⇒ p2 = p1  1  = p1 .ε k = 10 5 .121, 4 = 32.423.105  2 
k
2
k

 V2  m 

Temperatura T2 rezultă din ecuația:

k −1
V 
TV
2 2
k −1
= T1V1 k −1
⇒ T2 = T1  1  = 293.121,4 −1 = 792 K
 V2 
Coordonatele punctului 3 se calculează din ecuația izocorei (2-3):
p2 p3
= , iar problema dă valoarea lui λ.
T2 T3

p3 N
λ= = 1.1 ⇒ p3 = 1.1 ⋅ 32.423 ⋅105 = 35.665.105 2
p2 m

p3
T3 = T2 = λT2 = 1.1 ⋅ 792 = 871 K
p2

Coordonatele punctului 4 se calculează din ecuația izobarei (3-4) :

V3 V4 −5 V4 1.484 ⋅10 −4
= și V4 = ρ ⋅ V3 = 1.6 ⋅ 9.273 ⋅10 = 1.484 ⋅ 10 −4 m 3 T4 = T3 = 871 ⋅ = 1394K
T3 T4 V3 9.273 ⋅10 −5

Coordonatele punctului 5:
p5V5k = p4V4k cu V5 = V1
k 1, 4
V   1.484 ⋅10 −4  N
p5 = p4  4  = 35.665.105  
−3 
= 2.079 ⋅10 5
 V5   1.113 ⋅10  m2
k −1 1, 4 −1
V   1.484 ⋅10 −4 
T5 = T4  4  = 1394 −3
 = 619 K
 V5   1.113 ⋅10 
Parametrii de stare în punctele 1, 2, 3, 4, 5 sunt:
[
p N / m2 ] [ ]
V m3 T [K ]

1 1.10 5 1.113 ⋅10 −3 293

2 32.423.105 9.273 ⋅ 10−5 792
3 35.665.105 9.273 ⋅ 10 −5 871

4 35.665.105 1.484 ⋅ 10 −4 1394

5 2.079 ⋅105 1.113 ⋅10 −3 619

b.
LC = Q2−3 + Q3−4 − Q5−1

Q2−3 = m ⋅ cvm (T3 −T 2 )

p1V1 105 ⋅1.113.10−3 28.9.103

m= = = = 1.323 ⋅10−3 kg
RT1 8314 8314. 323
293
28.9
J
cvm = 719
kg ⋅ K

Q2−3 = m ⋅ cvm (T3 −T 2 ) = 1.323 ⋅10 −3 ⋅ 719(871 − 792) = 75.18 J

Q3−4 = m ⋅ c pm (T4 −T 3 ) = 1.323 ⋅10−3 ⋅1007(1394 − 871) = 696J

( )
Q5−1 = m ⋅ cvm T1 − T5 = 1.323 ⋅ 10−3 ⋅ 719(293 − 619) = −310 J

LC = 75.18 + 696 − 310 = 461.18 J

c.
LC LC 461.18
ηt = = = = 0.598
Q Q 2−3 + Q3−4 75.18 + 696

 J   rot 
Lc  n 
 ciclu   min  461 ⋅ 3000 ⋅ 4
d. Pt = i= = 46.1kW
τ  sec  3 4
⋅ 60 ⋅ 103

2  min 
60  10
2
Problema 3 este o problemă care pornește de la un motor cu aprindere prin scânteie (MAS) real,
care antrenează un motofierăstrău alimentat cu benzină, căruia i se cunosc datele de catalog. Se
urmărește construirea unui ciclu teoretic, cu calculul cerințelor de la problemele anterioare, dar și a
mărimilor efective ( nu teoretice). Puterea efectivă este mai mică decât puterea teoretică prin
ponderarea acesteia cu doi coeficienți, randamentul mecanic și randamentul indicat, ambii sunt
subunitari. Aceste randamente fac diferența dintre calcului teoretic (problemele 1,2) și valorile
obținute pe un motor real. Este și un caz de motor care antrenează un fierăstrău și nu o mașină.

Un motofierăstrău este acționat de un motor cu aprindere prin scânteie în doi timpi, cu un cilindru (
un model similar cu Husqvarna cu cilindreea de V=49cc și puterea efectivă Pef=3.2CP) , având
alezajul D=50mm, cursa S=25 mm care funcționează la turația nominală de n=9000 rpm, cu
raportul de comprimare ε= 9.
Pentru construirea ciclului teoretic se aleg datele de intrare, apropiate de cele atmosferice, p 1=1bar ,
T1=300K, raportul de creștere a presiunii în arderea izocoră λ= 2.5, constanta aerului Raer=287.7
J/kgK, exponentul adiabatic k=1.4, puterea calorică inferioară a benzinei 42MJ/kg , randamentul
indicat 0.8 randamentul mecanic 0.67 .

Calculați:
a. p,V,T în ciclul ideal
b. căldura absorbită Q23, căldura cedată mediului Q41, lucrul mecanic al ciclului Lc, randamentul
termodinamic, randamentul efectiv, puterea teoretică, puterea efectivă
c. debitul masic de combustibil pe ciclu, consumul orar de combustibil, consumul specific de
combustibil și cuplul efectiv.
d. Comparați datele cu cele ale motofierăstrăului real care are Pef=3.2HP și cuplul M=2.6Nm).

Rezolvare:
a. Din sistemul
V1 − V2 = Vs

V1
=ε =9
V2
rezultă V1=55,22 cm3, V2=6,13cm3
Cu formulele fiecărei transformări similare cu problema 1 verificați mărimile din tabel.

[
p N / m2 ] V cm3  T [K ]

1 10 5 55,22 300
2 21.64 x10 5 6,13 722
3 54.1x105 6,13 1805
4 2.5x10 5 55.22 750

b.
Q2−3 = mcvm (T3 − T2 ) -căldura absorbită

p1V1 105 ⋅ 55, 22 ⋅10−6

m= = = 6,397 ⋅10−5 kg / ciclu
RT1 8314
300
28.9
Căldura specifică la volum constant se află din ecuațiile lui Mayer
cp J
 = 1.4 ⇒ c vm = 719
 cv kgK

c − c = 287.7 ⇒ c = 1007 J
 p v pm
kgK

Q2−3 = mcvm ( T3 − T2 ) = 6,397 ⋅10−5 ⋅ 719 ⋅ (1805 − 722 ) = 49,8 J / ciclu

Ch = qn ⋅ 60 = 1,18 ⋅10 −6 ⋅1 ⋅ 9000 ⋅ 60 = 0, 64kg / h căldura cedată

Q4−1 = mcvm (T1 − T4 ) = 6, 397 ⋅10 −5 ⋅ 719 ⋅ ( 300 − 750 ) = −20, 7 J / ciclu

Lc = Q2−3 − Q4 −1 = 49,8 − 20, 7 = 29,1J / ciclu ( fiind un motor în doi timpi, la fiecare rotație a

arborelui cotit se produce lucru mecanic de 29.1J)

Randamentul termodinamic
Q2−3 − Q4−1 L 29,1
ηt = = c = = 0,584
Q 2−3 Q2−3 49,8
Puterea teoretică
Lc n 29,1 ⋅ 9000 ⋅1
Pt = i= = 4365W = 4,365kW
τ 2
60 ⋅ 60
2 2
Randamentul efectiv
Lef Lc Li Lef
ηef = = ηt ⋅ηi ⋅η m = ⋅ ⋅ = 0,584 ⋅ 0,8 ⋅ 0, 67 = 0,313
Q 2 −3 Q2−3 Lc Li
Lucrul mecanic efectiv
Lef = ηef ⋅ Q2−3 = 0,313 ⋅ 49,8 = 15, 6 J / ciclu

Puterea efectivă
Pef = ηi ⋅ηm ⋅ Pt = 0,8 ⋅ 0, 67 ⋅ 4, 365 = 2,34kW

c.
Consumul de combustibil pe ciclu q ( kg/ciclu) reprezinta cantitatea de combustibil necesară care
prin ardere generează căldura absorbită Q2-3.Această mărime depinde de puterea calorică a benzinei
care reprezintă cantitatea de căldură degajată prin arderea completă a unui kg de combustibil.
Ecuația lui q este similară relației generale Q=mPcal care măsoară căldura generată [J] prin arderea
unei mase m [kg] de combustibil care are puterea calorică Pcal [J/kg], dar aici masa de combustibil
este raportată la durata un ciclu motor.
Q2−3 49,8 J / ciclu
q= = = 1,18 ⋅10−6 kgcomb / ciclu
Pcal 42 ⋅10 6 J / kg
Consumul orar de combustibil Ch se definește ca fiind consumul de combustibil al unui motor pe
durata unei ore de funcționare la aceeași turație. Într-un minut motorul face n rotații și n cicluri
(τ/2=1), atunci pentru 60 minute ale orei :
Ch = qn ⋅ 60 = 1,18 ⋅10 −6 ⋅1 ⋅ 9000 ⋅ 60 = 0, 64kg / h

Consumul specific de combustibil, cs

Ch 0,64
cs = = = 0, 260kg / kWh = 260 g / kWh
Pef 2,34

Cuplul efectiv Mef se calculează pornind de la formula dintre putere, moment și viteza de rotație
unghiulară în mișcarea de rotație, viteză care este proporțională cu turația n.

=
2 /60
30 Pef 30 ⋅ 2,34
M ef = = = 2, 48Nm
πn π ⋅ 9000
d. Cuplul calculat este 2,48 Nm, iar cel al fierăstrăul real este 2,6Nm. Eroarea relativă a calculului
este :
∆M ef 2, 6 − 2, 48
= = 0, 046 = 4, 6%
M ef 2, 6

Puterea calculată de 2,34 kW este comparată cu puterea de catalog 3,2CP ( 1 CP (cal

putere)=0,736kW), rezultă puterea de 2,35kW.
MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ-APLICAȚII

Problema 4 este o problemă similară cu problema 3, dar folosește un motor cu aprindere prin
comprimare (MAC) real, care echipează un autocamion. Datele cheie din problemă (pmax și Tmax)
sunt reale, fiind determinate experimental pe standul de testare al motoarelor. Motorul funcționează
supraalimentat ceea ce înseamnă că aerul care intră în admisie, nu intră la presiunea atmosferică, ci
la o presiune mai mare deoarece aerul este comprimat de un compresor care este antrenat de o
turbină în care gazele de ardere se destind. Ansamblul turbină-compresor se mai numește
turbosuflantă, iar motorul se zice turbosupraalimentat. Supraalimentarea permite introducerea în
camera de ardere a unei cantități de aer mai mari în același volum ceea ce crește performanța
motorului.

Autocamionul DAC 7110F, produs la compania ROMAN Brasov, este propulsat de un motor cu
aprindere prin comprimare, în 4 timpi, cu 4 cilindri. Alezajul D=102mm, cursa S=120mm, iar
raportul de comprimare ɛ=17,5.
Motorul este supraalimentat având presiunea de intrare a aerului în cilindru p 1=1,4 bar. Știind că
temperatura aerului la intrare din cilindru este T1=350K,iar presiunea maximă în ciclul arderii
mixte este p max=100 bar, iar temperatura maximă a agentului este Tmax=2288K, să se calculeze:
a) Presiunea, volumele și temperaturile în punctele ciclului arderii mixte, ideale;
b) Lucrul mecanic al ciclului;
c) Căldurile absorbite în ciclu și cea cedată mediului înconjurator;
d) Randamentul termodinamic al ciclului;
e) Randamentul ciclului Carnot care ar lucra între temperatura maximă și cea minimă a ciclului
actual;
f) Puterea teoretică a motorului dacă turația sa nominală este n = 2800 rot/min;
g) Puterea efectivă dacă se consideră că randamentul indicat este η i=0,95 și randamentul
mecanic este η m=0,89 ;
h) Consumul orar de combustibil Ch și consumul specific, cs, dacă puterea calorică inferioară a
motorinei Pcal=42 MJ/kg;
i) Consumul masic și volumic de combustibil la 100 km, dacă puterea nominală a fost atinsă la
viteza autovehiculului de 80 km/h;
j) Cuplul efectiv corespunzător puterii nominale;
k) Viteza medie a pistonului;
l) Presiunea medie efectivă din cilindru,pme.
 8314 J
Se consideră că agentul termic are caracteristicile aerului: R = = 287.7 , k = 1.4 , cvm=718
28.9 kgK

J/kgK.

Rezolvare

Problema nu cuprinde influența supraalimentării, de aceea o vom rezolva considerând doar că

aerul intră la o presiune mai mare decât cea atmosferică p 1=1,4bar și la o temperatură mai mare
decât cea atmosferică, fiindcă prin comprimare în compresor aerul s-a încălzit la T1=350K.

a. Din datele D și S se calculează volumul cursei , apoi cu ɛ se rezolvă sistemul, aflându-se

V1 și V2:
(0 ∙ 102)
⎧ = − = ∙ = ∙ 0,12 = 9,8 ∙ 10
4 4
⎨ ( − 1)
= = 17,5 → − = = 9,8 ∙ 10
⎩
17,5
= ∙ 9,8 ∙ 10 = 10,4 ∙ 10 = 1,04 ∙ 10
16,5
10,4 ∙ 10
= = 0,6 ∙ 10
17,5
1-2 transformare adiabatică
= 1,4 ∙ 10
= 350
,
= ∙ = 1,4 ∙ 10 ∙ (17,5) = 77 ∙ 10
,
= ∙ = 350(17,5 ) = 1100
2-3 transformare izocoră
∙
Din condiția = = 100 rezultă = = ∙
= 1,3 coeficientul de creștere a

presiunii în arderea izocoră.

 = = 1,3 ∙ 1100 = 1430

3-4 transformare izobară

= = 100
Din = 2288 = rezultă:
2288
= = 1,6
1430
= = 1,6 ∙ 0,6 ∙ 10 = 0,96 ∙ 10
4-5 transformare adiabatică
k −1 0,4
V   0,96 ⋅10−4 
T5 = T4  4  = 2288  −4 
= 882 K
 V5   10, 4 ⋅10 
=
,
0,96 ∙ 10
= = 100 ∙ 10 = 3,56 ∙ 10
10,4 ∙ 10
Valorile sunt cuprinse în tabel
p[Pa] V[m ] T[K]
1 1,4 ∙ 10 1,04 ∙ 10 350
2 77 ∙ 10 0,6 ∙ 10 1100
3 100 ∙ 10 0,6 ∙ 10 1430
4 100 ∙ 10 0,96 ∙ 10 2288
5 3,56 ∙ 10 1,04 ∙ 10 882

b. = + + + +
=0 = 0 izocore
− 1,4 ∙ 10 ∙ 1,04 ∙ 10 − 77 ∙ 10 ∙ 0,6 ∙ 10
= = = −791
−1 0,4
= ( − ) = 100 ∙ 10 ∙ (0,96 ∙ 10 − 0,6 ∙ 10 ) = 360
− 100 ∙ 10 ∙ 0,96 ∙ 10 − 3,56 ∙ 10 ∙ 1,04 ∙ 10
= = = 1474,4
−1 0,4
= + + = −791 + 360 + 1474,4 = 1043,4
c. Pentru calculul căldurilor absorbite trebuie calculată masa de agent care evoluează în ciclu,
m, care se poate afla aplicând ecuația de stare în punctul 1.
, ∙ ∙ , ∙
= = = 1,445 ∙ 10
, ∙

= ( − )
 = 1,445 ∙ 10 ∙ 718(1430 − 1100) = 342,4
= ( − ) = 1,445 ∙ 10 ∙ 1,4 ∙ 718(2288 − 1430) = 1246,25
Q5−1 = mcvm (T1 − T5 ) = 1, 455 x10 −3 x718 x(350 − 882) = −551,95 J

Suma căldurilor pe ciclu este aproximativ egală cu lucrul mecanic al ciclului

= + −| | = 342,4 + 1246,25 − 551,95 = 1036,7
(valoare aproximativ egală cu cea de la punctul b, diferențele se explică prin faptul că în aceste
calcule s-a considerat căldura specifică constantă, dar în realitate această crește cu
temperatura).|Vom considera în continuare pentru Lc valoarea de la punctul b.
Lc 1043, 4 1043, 4
d.ηt = = = = 0, 657
Q2−3 + Q3− 4 342, 4 + 1246, 25 1588, 65
e. Randamentul ciclului Carnot al motorului se obține înlocuind în formula ciclului Canot ( cel mai
eficient ciclu care transformă căldura în lucru mecanic, format din două adiabate și două izoterme)
temperaturile minime și maxime din ciclul motor, adică :
350
=1− = 1− = 0,85
2288
Acesta este cel mai mare randament teoretic al unui motor care lucrează între cele două temperaturi
date, ale sursei reci 350 K și ale sursei calde 2288 K.
Cu alte cuvinte randamentul maxim al unui motor nu este niciodată 1, ci valoarea randamentului
Carnot, care în cazul acesta este 0,85 ( 85%).

f. Puterea teoretică se calculează prin înmulțirea Lc cu turația, cu numărul de cilindri. Tipul de

motor în 2 sau 4 timpi apare prin parametrul τ .Dacă motorul e în patru timpi atunci la numitorul
puterii avem τ/2 care este 2, ceea ce înseamnă că un ciclu motor se produce la 2 rotații ale arborelui
cotit, adică numărul de cicluri este n/2. Dacă motorul este doi timpi, atunci la numitorul puterii
avem τ/2 care este 1, ceea ce înseamnă că un ciclu motor se produce la 1 rotație a arborelui cotit,
adică numărul de cicluri este egal cu turația n. Pentru această problema τ=4.
∙ 1043,4 ∙ 2800
= ∙ = ∙ 4 = 97,384
4
2 ∙ 60 ∙ 10 2
∙ 60 ∙ 10

g. Puterea efectivă se obține prin ponderarea puterii teoretice cu randamentul indicat și cu

randamentul mecanic.
= ∙ ∙ = 0,95 ∙ 0,89 ∙ 97,384 = 82,34

h. Pentru a calcula consumul orar de combustibil, trebuie sa determinăm care sunt căldurile
absorbite în ciclu în cele două faze ale arderii, izocoră și izobară:
 = + = 342,4 + 1246,25 = 1588,65 -căldura absorbită pentru fiecare ciclu și
cilindru.
Se consideră că această căldură absorbită de agentul termic este degajată prin arderea unei cantități
de combustibil mc care are o anumită putere calorică Pcal . Formula de mai jos este de tip
Qabsorbit=Qcedat.
n 1
Qabs ⋅ i ⋅ ⋅ = m& c ⋅ Pcal
2 60
n 1 1 1
m& c = Qabs ⋅ i ⋅ ⋅ ⋅ = 1588, 65 ⋅ 4 ⋅1400 ⋅ = 3,37 ⋅10−3 kg / s
2 60 Pcal 60 ⋅ 44 ⋅106
Căldura absorbită în fiecare ciclu Qabs se înmulțește cu numărul de cicluri n/2 , apoi se împarte la
60 secunde căci turația este dată pe minut. Această putere termică este produsă prin arderea unui
debit masic de combustibil care are puterea calorica Pcal. Prin înlocuire rezultă debitul masic de
combustibil, apoi prin înmulțire cu 3600 se obține consumul orar Ch în kg combustibil /oră.
Ch = 3600 ⋅ mc = 3600 ⋅ 3,37 ⋅10−3 = 12,1kg / h

Consumul specific de combustibil se obține prin raportarea consumului orar la puterea efectivă.
Este un indicator de comparare a performanței motoarelor, cu cât mai mic, cu atât mai bine.
ℎ 12,1
= = = 0,147 / ℎ = 147 / ℎ
82,34

i.Pentru motoare auto din aceeași categorie, care au practic funcții apropiate, de exemplu motoare
de autocamioane cu o sarcină de 7-10 tone sau în cazul autoturismelor de masă totală între
1000..1250kg, se folosește indicatorul numit consum ( de combustibil) raportat la 100 km parcurși.
Practic, motorul care parcurge 100 km cu un consum mai mic decât concurentul, este mai
economic și poate fi mai bine vândut.
Pentru a afla acest consum se consideră următoarea legatură între consum orar și consum la 100km.
Fiind dată viteza, dacă 80 km sunt parcursi într-o oră, atunci 100 km sunt parcurși în ℎ = 1,25 ℎ

(o oră și 15 min).Consumul de combustibil (masic) la 100km se calculează înmulțind consumul

orar cu 1,25.
C100km = 1, 25 ⋅ Ch = 1, 25m ⋅12, 708 = 15,885kg

Consumul volumic se obține împărțind consumul masic la densitatea motorinei ρ=0,82 kg/litru.
15,885
= = = 19,4
0,82
j. Intre putere și cuplu în miscarea de rotație există relația P=Mω ( ω- viteza unghiulară de rotație,
, ∙ ∙
ω=2πn/60). Cuplul se obține atunci: = ∙ = = 280 ∙
∙ ∙

k.Viteza medie a pistonului se calculează ca spațiul parcurs de piston în intervalul de timp

corespunzător unei rotații a arborelui cotit. Pistonul are viteza nulă în punctele moarte superioare și
inferioare unde trebuie să se oprească din mișcare ca să își schimbe sensul. Pentru motorul în 4
timpi pistonul parcurge două lungimi de cursă S în timpul 60/n. Pentru cazul dat:
0,12 ∙ 2800
= = 11,2 /
30 30
Viteza medie de piston este un indicator al fiabilității motorului. Cu cât viteza medie este mai mare,
este de așteptat ca uzura motorului să crească și durabilitatea să scadă.
l. Presiunea medie efectivă se definește ca raportul dintre lucrul mecanic efectiv și volumul cursei.
Analitic, lucrul mecanic efectiv, care se calculează prin planimetrarea diagramei indicate, se divide
la volumul cursei. Este o valoare medie a presiunii din cilindrul motorului pe durata unui ciclu.
Poate fi exprimată înlocuind formula lucrului mecanic al ciclul cu puterea efectivă, turația, numărul
de cilindri și volumul cursei. Cu cât valoarea este mai mare, nivelul sarcinilor aplicate în
mecanismul bielă manivelă este mai ridicat.
120 120 ∙ 82,34
= = = 900218 ≈ 9 ∙ 10 = 9
∙ ∙ 4 ∙ 2800 ∙ 9,8 ∙ 10

Problema 5 este o problemă similară cu problema 4, dar folosește un motor cu aprindere prin
comprimare (MAC) real, care echipează un autoturism Diesel Logan 1,5dCi 90 CP, Euro 5. Datele
din problemă sunt reale, bazate pe datele de catalog. Motorul funcționează supraalimentat, ca și în
problema 4, cu aceleași explicații valabile. În plus, problema ajunge de la consum de combustibil la
emisii de CO2 /km.

Motorul Diesel Logan 1,5dCi 90 CP, Euro 5, supraalimentat, are următoarele date :
(http://www.dacia-cta.ro/media/fisa-tehnica/Fisa_Tehnica_Logan.pdf): în 4 timpi, cu 4 cilindri,
alezajul = 76 , cursa = 80.5 , cilindreea totală Vt=1,461 litri, iar raportul de
comprimare = 17,6. Puterea efectivă este 65kW, la turația nominală n=3750 rpm, cuplul maxim
Mmax=200Nm la nMax=1750rpm. Consumul de combustibil este de 4.9 litri/100km în regim urban,
de 3.6 litri/100km în regim extraurban, de 4 litri /100km în regim combinat, iar emisia de CO2 este
de 104 g/km.
Să se calculeze:
a) Presiunea, volumele și temperaturile în punctele ciclului arderii mixte, ideale;
b) Căldurile absorbite în ciclu și cea cedată mediului înconjurator;
c) Lucrul mecanic al ciclului, ;
d) Randamentul termodinamic al ciclului ;
e) Puterea teoretică a motorului ;
 f) Puterea efectivă, dacă se consideră că produsul dintre randamentul indicat și cel mecanic
este = 0,82 ;
g) Cuplul efectiv corespunzător puterii nominale;
h) Consumul orar de combustibil ℎ

i) Consumul specific de combustibil, dacă puterea calorică inferioară a motorinei

= 44 / ;
j) Dacă consumul de combustibil la 100 km este de 4 litri de motorină să se calculeze
emisia de CO2 /km.
Se consideră că agentul termic are caracteristicile aerului: = 287,7 / ∙ , = 1,4 , =
720 / ∙ .
Rezolvare
a. Se alege p1=1,5bar, T1=323K, λ=1,8, ρ=1,5. Cilindreea unitară este litrajul împărțit la numărul
de cilindri, 1,461/4=0,36525 dm3. Volumul camerei de ardere este V2=0.022dm3, iar
V1=Vs+V2=0,38725 dm3.
Valorile sunt cuprinse în tabel (rezultă din ecuațiile transformarilor 1-2 și 4-5 adiabate, 2-3 și
5-1 izocore, 3-4 izobară)
p[Pa] V[dm3] T[K]
1 1,5 105 0, 387 323
5
2 83,14 10 0,022 1017
5
3 149,65 10 0,022 1830
4 149,65 10 5 0,033 2745
5
5 4,76 10 0,387 1025

b. Qabs = Q2−3 + Q3− 4 -căldura absorbită

Pentru a calcula căldurile avem nevoie de masa de agent ( aer) care evoluează in ciclu.Se obține din
ecuația de stare scrisă pentru punctul 1 :
p1V1 1,5 ⋅105 ⋅ 0, 387 ⋅10 −3
m= = = 6, 25 ⋅10−4 kg / ciclu
RT1 8314
323
28.9
Se consideră cv=720 J/kgK ,iar cp=kcv
Q2−3 = mcv (T3 − T2 ) = 6, 25 ⋅10−4 ⋅ 720 (1830 − 1017 ) = 365,85 J

Q3− 4 = mc p (T4 − T3 ) = 6, 25 ⋅10 −4 ⋅ 720 ⋅1, 4 ( 2745 − 1830 ) = 576, 45 J

Qabs = Q2−3 + Q3−4 = 365,85 + 576, 45 = 943 J

Căldura cedată mediului este Q5-1

Q5−1 = mcv ( T1 − T5 ) = 6, 25 ⋅10 −4 ⋅ 720 (323 − 1025 ) = −316 J

c. Lucrul mecanic este egal cu căldura absorbită minus căldura cedată, considerată în modul.
Lc = Qabs − Qced = 943 − 316 = 627 J / ciclu

d. Randamentul termodinamic
Lc 627
ηt = = = 0, 66
Qabs 943

e. Puterea teoretică
Lc n 627 ⋅ 3750 ⋅ 4
Pt = i= = 78400W = 78, 4kW
τ 4
60 ⋅ 60
2 2
f. Puterea efectivă
Pef = ηi ⋅ηm ⋅ Pt = 0,82 ⋅ 78, 4 = 64,3kW

( puterea efectivă dată de constructor este de 65 kW)

g. Cuplul efectiv Mef
30Pef 30 ⋅ 64300
M ef = = = 164 Nm
πn π ⋅ 3750
h. Consumul orar de combustibil Ch
Lc τ 943 2
Ch = 3600 n ⋅ i = 3600 ⋅ ⋅ 3750 ⋅ 4 = 9, 64kg / h
Pcal 2 ⋅ 60 44 ⋅10 60
6

i. Consumul specific de combustibil, cs

Ch 9, 64
cs = = = 0,150kg / kWh = 150 g / kWh
Pef 64,3

j. Dacă se consideră consumul la 100 km în ciclul combinat, atunci se va calcula emisia de CO2/km.
Combustibilul care are consumul de 4 litri la 100km ( din tabelul constructorului) va fi exprimat
masic, prin înmulțire cu densitatea motorinei care este ρ=0,84kg/litru.
m100 km = ρV100 = 0,84 ⋅ 4 = 3,36kg ,
m100 3,36
m1km = = = 0, 0336kg / km
100 100
Din ecuațiile arderii carbonului rezultă că masa de CO2 pentru arderea 1 kg de motorină care
conține c=0,85kg carbon/kg motorină, se scrie astfel :
M CO 2 ⋅ c 44 ⋅ 0,85
mCO 2 = = = 3,1kgCO2 / kgcomb (calcul DDIM+curs arderea combustibililor)
12 12
Prin înmulțire cu masa de combustibil consumată pe 1 kilometru, rezultă masa de CO2 raportată la
1 km.

mCO 2/ km = mCO 2 ⋅ m1km = 3,1kgCO2 / kgcomb ⋅ 0, 0336kgcomb / km = 0,104kgCO2 / km

Valoarea corespunde cu declarația din catalog.

Proiectarea unui motor urmează calea inversă descrisă în aceste probleme. Adică se pornește
de la cererea de performanță de exemplu tip motor, număr de timpi, putere și turație și se cere
dimensionarea, adică determinarea cursei, alezajului și a numărului de cilindri.
Exemplu 1. Pentru un autoturism cu MAS în 4 timpi de Pt=100kW (putere teoretică) funcționând
la turația n=6000 rpm, să se dimensioneze D, S, i.

Se pleacă de la formula din curs :

Lc n
Pt = i
τ
60 ⋅103

2
De aici poate reieși produsul Lcx i. În acest moment se poate alege un număr de cilindri care poate
fi 2, 3, 4 , pe baze statistice, funcție de construcțiile similare existente.
Dacă i=4, cel mai probabil la autoturisme de această putere, atunci Lc se poate calcula.
Se aplică în continuare formula :

Lc =
p1V1 
k −1  ( )
( λ − 1) ε k −1 − 1 
Dacă motorul este aspirat natural, p 1=1 bar, k se alege 1.4 , dacă este supraalimentat valorile pot
crește spre 1,5 bar. În zilele noastre aproape toate motoarele au trecut la supraalimentare.
Proiectantul poate decide cum să aleagă raportul de comprimare ε și λ, în funcție tot de date
statistice. Pentru motoarele actuale MAS ε=9 -15, iar λ=1.7-2.2.
Dacă se alege ε=14 și λ=2 rezultă din formulă V1, apoi din V1 și ε prin rezolvarea sistemului reiese
Vs și apoi prin alegerea unui raport între D și S (de obicei D= 0, 8-1,2S) funcție de construcția
înaltă ( S>D) sau scundă ( S<D) a motorului, se obțin D și S.Motoarele se numesc pătrate dacă
S=D, suprapătrate dacă ( S>D) sau subpătrate dacă ( S<D).

Exemplu 2. Pentru un autoturism cu MAS în 4 timpi de Pef=100kW ( putere efectivă) funcționând

la turația n=6000 rpm să se dimensioneze D, S, i. Problema se rezolvă similar cu exemplul 1, după
ce se determină puterea teoretică, prin alegerea randamentelor indicate și mecanic.
Pef = ηindηmec Pt
Randamentele indicate variază aproximativ între 0.85-0.96, iar cele mecanice între 0.8-0.9. După
alegerea acestor randamente se obține puterea teoretică și restul este asemănător cu ex.1.

Exemplu 3. Pentru un autocamion cu MAC în 4 timpi de Pt=200kW ( putere teoretică) funcționând

la turația n=4000 rpm să se dimensioneze D, S, i.

Se pleacă de la formula din curs :

Lc n
Pt = i
τ
60 ⋅103

2
De aici rezultă produsul Lcx i . In acest moment se poate alege un număr de cilindri care poate fi 4,
5, 6, pe baze statistice, funcție de construcțiile similare existente.
Dacă se alege de constructor i=6, atunci Lc se poate calcula.
Se aplică în continuare formula care e diferită de cea de la MAS :

Lc =
p1V1
k −1
( )
( λ − 1) ε k −1 − λρ k + k λ ( ρ − 1) ε k −1 + 1
Dacă motorul este aspirat natural, p 1=1 bar, k se alege 1.4, dacă este supraalimentat valorile pot
crește spre 1,5 bar. In zilele noastre aproape toate motoarele au trecut la supraalimentare.
Constructorul poate decide cum să aleagă raportul de comprimare ε, λ și ρ în funcție tot de date
statistice. Pentru motoarele actuale MAC ε=16-23, iar λ=1.5-2.2, ρ=1,2-1,7.
Dacă se alege ε=17, λ=2, ρ=1,5 rezultă din formulă V1, apoi din V1 și ε prin rezolvarea sistemului
reiese Vs și apoi prin alegerea unui raport între D și S (de obicei D= 0,8-1,2S) funcție de construcția
în altă (S>D) sau scundă (S<D) a motorului, se obțin D și S.

Probleme propuse – Motoare

1. Descoperiți motorul diesel lent folosit la motoare navale. Are turații mici și diametrul mai mic
decât cursa, cu puteri foarte mari. Funcționează cu o motorină mai viscoasă, apropiată de păcură.
Motorul naval cu aprindere prin comprimare, în 4 timpi are 18 cilindri, având alezajul D=480mm și
cursa S=600mm, funcționează la turația de 500 rot/min. Ciclul de funcționare este reprezentat în
figură. Se observă că există doar arderea izobară, fără cea izocoră.
Raportul de comprimare este ε =18 (V1/V2), iar raportul de injecție ρ=2 (V3/V2).
Amestecul combustibil intră în camera de ardere la p1=1bar și T1 =300K, având proprietățile
termodinamice aproximate cu cele ale aerului, adică constanta aerului R= 287.7 J/kg.K, exponentul
adiabatic k=1.4, căldura specifică la presiune constantă cp=1006 J/kg.K .
Să se determine:
a. masa de agent care evoluează ciclic în motor într-un cilindru
b. p,V,T în punctele caracteristice ale ciclului
c. Lucru mecanic al unui ciclu
d. Căldura absorbită în cursul arderii Q2-3 și cea cedată mediului înconjurător Q4-1
e. Randamentul termodinamic al ciclului
f. Puterea teoretică a motorului
Indicație: Se consideră ciclul cu ardere mixtă în care raportul creșterii presiunii în arderea izocoră
este λ=1și se adaptează formulele.

2. Un motor Otto în patru timpi cu 4 cilindri echipează o motocicletă BMW K1100LT. Știind că
motorul dezvoltă o putere efectivă de 74kW la 7500 rpm , având presiunea medie efectivă la turația
nominală de 10.83 bar, să se determine care sunt alezajul și cursa motorului, dacă se consideră că
D=S.
Indicație: Formula puterii efective este similară cu cea a puterii teoretice.
Le n
Pe = i ( kW )
τ
60 ⋅103
2
Presiunea medie efectivă p me se scrie :
Le
pme =
Vs
3. Alegeți o utilizare a unui motor ( autoturism, mașină de curse, autocamion, autobuz, tractor,
motocicleta, motor naval, motocompresor, grup electrogen) și studiați marca preferată. Apoi pe
baza datelor de catalog refaceți cerințele de la problema 4 sau 5 din Aplicații motoare.

Pentru bonus sunt necesare rezolvarea a 2 probleme din cele 3 propuse, la alegere.
Aplicații Compresoare cu piston

Problema 1

Aceasta este o problemă a unui compresor cu piston care funcționează după ciclul
ideal sau teoretic, cu neglijarea spațiului mort V0.

1. Un compresor cu piston funcționând după ciclul teoretic, cu o singură treaptă,

aspiră debitul volumic de 360 m3/oră de aer la presiunea de 1 bar și temperatura de
170C și îl comprimă până la presiunea de 7 bar. Să se calculeze puterea teoretică
consumată pentru antrenarea compresorului și temperatura aerului la sfârșitul
compresiei, în cazul comprimării aerului izotermic, adiabatic (k=1,4) și politrop (n =
1,25).

Lucrul mecanic consumat în toate cazurile este negativ, compresorul fiind antrenat
din exterior, electric sau mecanic. Puterea este, în acest caz, lucrul mecanic raportat la
timp. Puterea este întotdeauna o mărime pozitivă, fiind luat lucrul mecanic în modul.
În funcționarea compresorului puterea, deși este pozitivă, are sensul de putere
consumată pentru antrenarea compresorului.

a) Comprimarea izotermică

Lucrul mecanic consumat în comprimarea izotermă este:

Prin împărțirea ambilor membri la timp se obține relația:

10 1
= ̇ = 10 ⋅ 360 ⋅ = 19459
7 ⋅ 10 3600

Temperatura gazului la sfârșitul comprimării izoterme este egală cu temperatura de

aspirație.
′
= = 290,15

b) Comprimarea adiabatică

Puterea necesară compresorului în comprimarea adiabată se determină cu relația:

,
1,4 7 , 1
= ̇ 1− = 10 ⋅ 360 1 − ⋅ = 26025
−1 1,4 − 1 1 3600

Temperatura aerului la sfârșitul comprimării adiabate va fi:

 ,
7 ,
" = ∙ = 290,15 ∙ = 505,91
1

c) Comprimarea politropă

Puterea necesară compresorului cu compresie politropă se obține din relația:

,
1,25 7 , 1
= ̇ 1− = 10 ⋅ 360 1 − ⋅ = 23788
−1 1,25 − 1 1 3600

,
= ∙ = 290,15 ∙ (7) , = 428

Din compararea rezultatelor se constată că puterea minimă este cea consumată de

compresorul cu compresie izotermă, iar maximumul de putere consumată este cerut
de compresorul cu compresie adiabată. Puterea compresorului cu comprimare
politropă este cuprinsă între puterile celorlalte două cazuri, deoarece 1 < < .

Problema 2

Această problemă compară comprimarea teoretică într-o singură treaptă cu

comprimarea în două trepte.

Un compresor teoretic cu piston realizează comprimarea politropă a aerului, cu

exponentul politrop n=1,3, de la presiunea de aspirație p1=1 bar și temperatura
t1=20 0C, până la presiunea de compresie p2=6,38 bar.

Să se determine lucrul mecanic consumat pentru comprimarea unui m 3 de aer,

precum și temperatura aerului la sfârșitul compresiei, în cazul în care comprimarea
aerului se face într-un compresor cu o singură treaptă, respectiv într-un compresor cu
două trepte de comprimare.

Să se stabilească economia de putere între cele doua variante de comprimare.

Rezolvare

a) Compresorul cu o singură treaptă de comprimare

Lucrul mecanic consumat de compresor va fi:

,
1,3 6,38 ,
= 1− = 10 1−
−1 1,3 − 1 1

= 2,3125 . 10 /
 Temperatura aerului la sfârșitul comprimării politrope
,
6,38 ,
= ∙ = 293,15 ∙ = 449,59
1

b. Compresorul cu două trepte

Presiunea intermediară de compresie este

= = 1 6,38 = 2,526

Lucrul mecanic consumat de compresorul cu două trepte:

,
′
1,3 6,38 ( ,
=2 1− =2 ∙ 1 ∙ 10 ∙ 1 1 −
−1 1,3 − 1 1

= 2,0662 ∙ 10 [ / ]

Temperatura aerului la sfârșitul comprimării politrope. Deoarece: = ,atunci:

,
6,38 ,
= ∙ = 293,15 ∙ = 363,04
2,526

Economia de lucru mecanic realizată de compresorul cu două trepte de comprimare

este:
′
. =| |− = 2,3125 ∙ 10 − 2,0662 ∙ 10 = 0,2463 ∙ 10 [ / ]
= 24,63 /

În procente, economia față de cazul unei treapte este Lec/L adică 10,65%.

Problema 3

Această problemă se referă la compresorul teoretic, la alegerea numărului de trepte.

Un compresor teoretic cu mai multe trepte de compresie aspiră debitul volumic 300
m3aer/oră, la temperatura de 170C și presiunea 0,98 bar, pe care îl comprimă politrop
cu exponentul politrop n=1,3, până la presiunea de 54 bar. Dacă se cunoaște că
raportul între presiunea de compresie și presiunea de aspirație pentru fiecare treaptă
de comprimare variază între 6…8, să se determine:

a) Numărul treptelor de compresie, z

b) Puterea compresorului.

Rezolvare
 a) Legătura dintre raportul total de compresie și raportul de compresie pentru o
singură treaptă se poate exprima prin relația:
′
=

De unde rezultă numărul treptelor de comprimare:

54 54
0,98 0,98
= = … = 2,23 … 1,92
6 8

Deci numărul treptelor de comprimare, z=2.

b) Puterea consumată de compresorul teoretic cu două trepte de compresie, se

calculează cu relația:
,
1,3 54 ∙ ,
=2 ̇ 1− =2∙ ∙ 0,98 ∙ 10 ∙ 300 1 −
−1 1,3 − 1 0,98

= 1,498 ∙ 10 [ / ] = 41,61

Problema 4

Această problemă se referă la compresorul tehnic la care se ține cont de existența

spațiului mort, sunt date și dimensiunile constructive (diametru cilindrului, cursa
pistonului) și funcționale (turația). În plus, politropele celor două procese de
comprimare și destindere au exponentul n diferit.

Un compresor de aer cu piston într-o treaptă are 4 cilindri, cu alezajul D=150 mm și

cursa S=200mm, cu turația n=10rot/s. Spațiul mort relativ este ε=0,08, presiunea de
aspirație p1=0,92 bar, temperatura aerului la aspirație t1=26°C, presiunea de
comprimare este 3,22 bar. Exponentul politrop pentru comprimare este nc=1,4, iar cel
pentru destindere este nd=1,3. Să se afle:

a. gradul de umplere, μ

b. presiunea și volumul în punctele ciclului

c. debitul volumic și masic al compresorului

d. lucrul mecanic al ciclului per cilindru

e. puterea indicată a compresorului și puterea necesară motorului electric de antrenare

dacă randamentul mecanic al compresorului este ηm=0,86.
 p
3 2

Lt

4 1
pa V4 Va
V
V0 Vs
V1

SA

SE
PMI PME

a. Raportul de creștere al presiunii este σ

p2 3, 22bar
σ= = = 3,5
p1 0,92bar

Coeficientul de umplere μ este :

 1

   
µ = 1 − ε   − 1 = 1 − 0.08 (3,5 )1,3 − 1 = 0,87

nd 1
p2
 p1    
 

Această valoarea a coeficientului de umplere indică faptul că doar 87% din volumul
cilindreei este folosit pentru aspirația de aer proaspăt.

b. Parametrii de presiune sunt p 1=p4=0,92bar, iar p2=p3=3,22 bar.

Volumele sunt următoarele: V1=VS+V0=Vs(1+ε)

(0,15) 0,2
= = = 3,534 ⋅ 10
4 4

= (1 + ) = 3,534 ⋅ 10 (1 + 0,08) = 3,817 ⋅ 10

1
= = 3,817 ⋅ 10 ⋅ = 1,559 ⋅ 10
, (3,5) ,

= = ⋅ = 0,08 ⋅ 3,534 ⋅ 10 = 0,283 ⋅ 10

,
= = 0,283 ⋅ 10 ⋅ (3,5) , = 0,743 ⋅ 10
 c. Debitul volumic este egal cu volumul aspirat înmulțit cu turația și numărul de
cilindri.

̇ =( − ) ⋅ = (3,817 − 0,743)10 10 ⋅ 4 = 0,12295

Debitul masic este debitul volumic înmulțit cu densitatea aerului care e calculată din
ecuația de stare.
0,92 ⋅ 10
̇ = ⋅ ̇ = ̇ = ⋅ 0,12295 = 0,1317
287,7 ⋅ 299

d. | |= ⋅ −1 − ⋅ −1 =
1,4 , 1,3 ,
0,92 ⋅ 10 ⋅ 3,817 ⋅ 10 3, 5 , −1 − ⋅ 0,92 ⋅ 10 ⋅ 0,743 ⋅ 10 3, 5 , − 1 = −430,2
1,4 − 1 1,3 − 1

= ⋅ ⋅ = 430,2 ⋅ 10 ⋅ 4 = 17208

17208
= = = 20009
0,86

Problema 5

Această problemă se referă la dimensionarea unui compresor teoretic care înseamnă

calcularea cilindreei, care depinde de D și S.

Un compresor teoretic aspiră pe o cursă 0,5 kg de aer din mediul exterior la

presiunea de 1 bar și temperatura de 20℃. Să se calculeze volumul cilindrului ,
diametrul D și cursa S, dacă se cunoaște că cursa S=1,1D.

Intrucât compresorul teoretic nu are spațiu mort, volumul aspirat în cilindru este egal
cu V1. Aplicând ecuația de stare :
0,5 × 287,7 × 293
= = = 0,4215
10

= = × 1.1
4 4
/
4
= = 0,787
× 1,1

= 1,1 = 0,866

Problema 6

Această problemă se referă indirect la acțiunea unui compresor, din punctul de

vedere al unui utilizator, care este un scafandru. Neîncărcarea unor butelii conform
normelor poate conduce la situații critice.
Un scafandru este echipat cu o butelie de aer comprimat care are volumul de 10 litri,
la presiunea de 200 bar.

a) Calculați masa aerului din butelie dacă temperatura mediului ( aer/apă) este
considerată aceeași t=27℃.
b) Calculați masa aerului rămas în butelie dacă a fost consumat aer până când
presiunea din butelie a scăzut la = 3 , la aceeași temperatură.
c) Cât timp îi va ajunge scafandrului aerul din butelia plină, dacă volumul unei
inspirații este de 0,5 litri, cu 15 respirații /min, în condițiile în care înoată la
adâncimea de 10 m.

Se aplică ecuația de stare pentru a afla masa aerului în butelia plină, la

presiunea de 200bar.
∙ ∙ ∙
a) = = = 2,317
, ∙( )

Pentru aer, constanta R se calculează împărțind constanta universala a gazelor RM

,
la masa molară a aerului ( = = = 287,7 )
,

b) Masa de aer rămasă în butelie se află tot din ecuația de stare în care se modifică
doar presiunea care a scăzut.

3 ∙ 10 ∙ 10 ∙ 10
́ = = = 0,034
287,7 ∙ 300
c) Debitul volumic al respirației scafandrului este:

̇ = 0,5 ∙ 15 = 7,5 /

Debitul masic de aer respirat, consumat de scafandru pe minut este:

̇ 2 ∙ 10 ∙ 7,5 ∙ 10
̇ = = = 0,01738 /
287,7 ∙ 300
Presiunea pr este presiunea care se exercită asupra scafandrului la adâncimea de 10 m
sub apă, adică suma dintre presiunea atmosferică considerată 1 atmosferă fizică și
presiunea coloanei de apă cu înălțimea de 10 m:

( = + ℎ = 101325 + 1000 × 9,81 × 10 = 1,994 ≅2 )

Timpul de utilizare τ a buteliei se află raportând masa de aer din butelie la debitul de
aer respirat de scafandru pe minut.
 ,
̇ = τ= ̇
= ≅ 133 min
,

Problema 7

Această problemă este de proiectare pentru un compresor care acționează un agregat

pneumatic.

Un ciocan pneumatic este alimentat cu aer la presiunea de 5 bari de către un

compresor care lucrează în ipoteza ciclului tehnic, cu 1 cilindru, într-o treaptă și care
aspiră V1N=1500 m3N/oră aer din atmosferă, la presiunea de 1 bar și temperatura de
20℃. Turația compresorului este de nc=500 rot/min, coeficientul spațiul mort este
ɛ=0,05, iar temperatura aerului la sfârșitul comprimării politrope este de 348K. Să se
determine dimensiunile principale ale compresorului ( D, S), dacă S=1,2 D, precum și
puterea teoretică necesară pentru antrenarea compresorului. Se presupune că
exponentul politropic în procesul de comprimare este egal cu cel din destindere.( S-a
notat turația compresorului nc pentru a nu se confunda cu exponentul politropic n).

Analizând datele problemei se observă că se cunoaște raportul de comprimare:

5
= = =5
1

Se cunosc cele două temperaturi T1 și T2, de la începutul și la sfârșitul comprimării,

ceea permite calcularea exponentului politropic n.

Din ecuația comprimării politrope :

= ×

Fiind cunoscute T1, T2 și σ, se calculează n, care după înlocuire, este n=1,2.

 p
3 2

Lt

4 1
pa V4 Va
V
V0 Vs
V1

SA

SE
PMI PME

Fiind dat debitul volumic de aer în condițiile stării normale, mai întâi se aduce acest
debit la condițiile atmosferice ale aspirației adică la p1 și T1.
× ×
=

Ecuația scrisă în volume este valabilă și dacă se împart ambii membri la timp, adică:
v
× ̇ × ̇
=

1500
× ̇
× 101325 × (3600) × 293
̇ = = = 0,453
× 100000 × 273

×
̇ =
60

60 × ̇ 60 × 0,453
= = = 0,0544
500

= −

= + = × (1 + ɛ)

= × (1 + ɛ) − = × (1 + ɛ) − ×

= × (1 + ɛ) − = × (1 + ɛ) − ɛ ×

= × (1 + ɛ) − ɛ ×

Rezultă Vs=0,06334m3
 = = × 1.2
4 4
/
4
= = 0,4066
× 1,2

= 1,2 = 0,4879

Puterea teoretică necesară Pt

| |
=
60

= ⋅ 1− =
−1
1,2 ,
⋅ 10 ⋅ 0.0544 1 − 5 , = −10042
1,2 − 1

| | 10042 × 500
= = = 83,683
60 60

Problema 8

Această problemă este de re-proiectare pentru un compresor dentar care comprimă

aer pentru a acționa turbina dentară, reproiectarea fiind făcută pe baza datelor de
catalog, care sunt următoarele:

• Puterea electrică de antrenare a compresorului Pm=2 kW

• Debitul volumic de aer: 200 litri /min x cilindru
• Presiunea maximă de lucru (p 2) 8 bar
• Turație (nc) 1400 rpm
• 2 cilindri în V (i=2)

Alte date – Volumul rezervorului: 50 litri, Masa: 45 kg, Dimensiuni: 46 x 45 x 91 cm,

Nivel de zgomot 75 dB.

Pentru compresorul cu piston cu datele de mai sus, calculați dimensiunile cilindrului

(D,S), determinați coordonatele p-V, gradul de umplere μ și verificați debitul volumic
de aer. Ciclul este cel reprezentat la problemele 4 și 7.
Se consideră ciclul compresorului tehnic, cel mai apropiat de cazul real. Se alege
prin similitudine cu alte compresoare coeficientul spațiului mort ɛ=0,08, temperatura
mediului ambiant 27℃ și exponentul politrop egal în procesele de comprimare și
destindere, n=1,3.

Puterea indicată a compresorului P i este puterea necesară motorului electric de

antrenare Pmot la care se consideră și pierderile mecanice în cuplajul de antrenare,
exprimate prin randamentul mecanic al compresorului este η m=0,872.

= = 0,872 × 2000 = 1744

Din expresia puterii se obține lucrul mecanic.

=| |⋅ ⋅ /60

60 60 × 1744
| |= = = 37,37
⋅ 1400 × 2
Acest lucru mecanic este negativ fiind consumat, = −37,37

Expresia generală a lucrului mecanic este :

= ⋅ 1−
−1

Fiindcă presiunea maximă este 8 bari, raportul de creștere a presiunii va fi σ=8,

considerând presiunea atmosferică 1bar. Din ecuația lucrului mecanic singura
necunoscută este Va, volumul aspirat de compresor.
( − 1) 37,37 × (1,3 − 1)
= = , = 0.00014
−1 1,3 × 10 8 , −1
Din ecuațiile de mai jos :

= − , = +

Precum și din ecuația politropei de destindere: = , iar

= = ×8 , = 4,95

= − = + − = + −4,95 = − 3,95

Din definiția coeficientului spațiului mort, ɛ =

= − 3,95ɛ = (1 − 3,95 × 0,08)=0,684

Rezultă Vs=0,0002 m3, iar în ipoteza că S=1,2D, atunci D=0,06 m și S=0,072m.

Coeficientul de umplere μ este :

=1− − 1 = 1 − 0.08 (8) , − 1 = 0,684

Parametrii p și V se calculează prin aplicarea ecuațiilor proceselor in ciclul

compresorului tehnic și sunt cuprinse în tabel.

Starea p [Pa] V[m 3]

1 105 0,000216
5
2 8x10 0,0000436
5
3 8x10 0,000016
4 105 0,000079
Debitul volumic pentru un cilindru și o rotație a arborelui ( pentru 1 ciclu)

̇
= × = 0,00014 × 1400 = 0,196 = 196

Valoarea debitului calculat este apropiată de cea a debitului dat în catalog de 200
litri/minut, pentru un cilindru.
Aplicații –Vaporizare

Vaporizarea este acțiunea de a aduce un lichid în stare de vapori. Pe durata acestui proces
temperatura amestecului lichid - vapori rămâne constantă până întreaga masă a lichidului se
transformă în vapori. Vaporizarea necesită căldură care este absorbită de lichid fără ca acestuia să
îi crească temperatură, această căldură numindu-se latentă (ascunsă), în sensul că această căldură nu
provoacă creșterea temperaturii și deci nu poate fi evidențiată de un termometru. De la un lichid la
altul există o mărime specifică, variabilă, a căldurii necesare pentru vaporizarea unui kilogram de
lichid. Mărimea se numește căldură latentă de vaporizare și se notează cu λ sau uneori cu r.
Q
λ= ,
m

Această mărime este cantitatea de căldură necesară pentru schimbarea stării de agregare a unui
kilogram de lichid, la temperature și presiune constante. Unitatea de măsură este J/kg, fiind o
mărime intensivă. Pentru aceeași substanță căldură latentă de vaporizare este considerată egală cu
căldura latentă de condensare.

Transformarea D-E din figură indică trecerea lichidului în stare gazoasă cu absorbție de căldură,
dar fără creșterea temperaturii.
Vaporizarea apare în multe procese energetice, industriale, chimice sau casnice. În domeniul
energeticii instalațiile de turbine cu abur cuprind în ciclul lor procesul de vaporizare a apei.
Câteva aparate casnice care folosesc vaporizarea sunt vasele de fierbere în abur, (steam cooker),
oalele de fierbere sub presiune, expresoarele, aparatele de călcat, frigiderele ( agentul frigorific
vaporizează și condensează).
Vaporizarea este utilizată și ca tehnică de separare a două lichide dintr-un amestec care au
temperatura de vaporizare diferită, proces denumit și distilare.
Distilarea este procesul de aducere a unui lichid în stare de vapori urmată de condensarea vaporilor
înapoi la starea lichidă pentru a separa din lichid diferite componente. Aceasta se bazează pe faptul
că diferite componente din amestecul lichid au temperaturi de vaporizare diferite. Prin încălzirea
lichidului, va vaporiza mai întâi componentul cu temperatura de vaporizare cea mai scăzută, apoi
următoarele, în ordinea crescătoare a temperaturilor lor de vaporizare. Vaporii sunt condensați apoi
cu ajutorul unui răcitor cu apă rece. Vaporii condensați se mai numesc și distilat.
Cel mai simplu exemplu de distilare este întâlnit în procesul de obținere a țuicii. Se folosește un
alambic sau cazan de țuică și prin fierberea amestecului de fructe fermentate se separă din amestec
alcool și apă. Cum legătura dintre cele două lichide este puternică , se poate distila de mai multe ori,
fapt care crește tăria alcoolului, adică concentrația alcoolului în amestecul cu apă, exprimată prin
grade de alcool.
Procesul de distilare se folosește in industria farmaceutică, chimică și petrochimică, în procesul de
separare a oxigenului, azotului și argonului din aer, în industria parfumurilor. Schema instalației de
distilare este următoarea:

Amestecul lichid se încălzește în vasul 1. Fracțiunea cu temperatura de vaporizare cea mai scăzută
vaporizează prima, apoi condensează ca urmare a răcirii cu apă și umple recipientul din stânga (3),
urmează al doilea component din amestec care vaporizează și condensează și umple al doilea
recipient (3),ș.a.m.d.
În industria parfumurilor ( cuvântul parfum vine din limba latină indicând procesul de obținere - per
fumus), vaporii de apă trec peste plante aromatice pentru a le extrage aromele, producând uleiuri
esențiale și soluții apoase ( apele florale, de exemplu apa de trandafiri) .

În industria petrochimică, procesul de vaporizare este determinant în extragerea componentelor din

țiței. Țițeiul este un amestec de hidrocarburi ( C m Hn ) cu diferite valori ale numărului de atomi de
carbon m în moleculă. Schema separării componentelor din țiței, numită și rafinare, se bazează pe
distilarea fracționată.

Procesul de rafinare utilizează temperaturi si presiuni ridicate pentru a separa şi combina tipuri de
molecule de hidrocarburi găsite în ţiţei în grupuri de molecule similare. Procesul de rafinare
rearanjează structurile acestora şi modelele de unire, în molecule diferite de hidrocarburi şi
compuşi. Compuşii din ţiţei au diferite dimensiuni, mase specifice şi temperaturi de fierbere şi pot fi
separați cu uşurinţă printr-un proces numit distilare fracţionată. Primul pas în procesul de rafinare
este cel de încălzire a ţiţeiului şi vaporizare a acestuia,vaporii fiind apoi condensaţi, dar la diferite
niveluri, într-o coloană de fracţionare. Coloana conţine şicane care să permită trecerea vaporilor în
sus apoi condensarea separată, urmată de depozitarea în rezervoare de stocare. Principiul coloanei
de fracţionare constă în faptul că particulele mai uşoare (cu mai puţini atomi de carbon în moleculă)
condensează în partea superioară, iar cele mai grele, în partea inferioară.
Fracţiunile colectate, aflate deja în starea lichidă, trec într-un condensator, care le răceaşte în
continuare, urmând a fi stocate sau transportate în alte zone unde sunt supuse altor procese chimice.
Separarea hidrocarburilor din distilarea fracţionată depinde de numărul de atomi de carbon în
molecule. Deci, cu cât numărul atomilor de carbon este mai mare, cu atât temperatura de distilare a
hidrocarburilor este mai mare. De asemenea, cu cât numărul atomilor de carbon este mai mare, cu
atât cresc vâscozitatea și densitatea hidrocarburilor.

Probleme rezolvate

Problema 1
Câtă energie este necesară pentru a aduce în stare de vapori 1kg de apă aflat la 20℃ ? Cât timp
trebuie să funcționeze un încălzitor electric de 1kW pentru a aduce apa la fierbere la 100℃? Dar
cât timp trebuie să funcționeze pentru a vaporiza complet apa? Se neglijează pierderile de căldură
ale încălzitorului către mediu.
= − + = 1 ⋅ 4,186 ⋅ (100 − 20) + 1 ⋅ 2258 = 2592,88
Căldura necesară pentru a aduce apa la fierbere este o căldură sensibilă ( nu latentă) care se
calculează cu − în care m este masa lichidului, cpa- căldura specifică a apei =4,186
kJ/kgK, t vap=100℃, iar t0 este temperatura inițială a apei.
Pentru a încălzi apa la 100℃ este nevoie de energia din primul termen al ecuației, de 334.88kJ care
necesită 334 secunde.
Pentru a vaporiza total apa este nevoie să fie transformată din apă în stare lichidă la 100℃ în
vapori la 100℃, ceea ce corespunde celui de-al doilea termen din ecuație adică . Căldura
latentă de vaporizare a apei este foarte mare ( = 2258 / ) ceea ce înseamnă că vaporizarea a
1kg apă necesită 2258 kJ ceea ce corespunde unui timp de 2258 secunde ( aproximativ 37min).
Observație Temperatura de vaporizare depinde de presiunea atmosferică. Această problemă a
considerat implicit că presiunea atmosferică este 1atm =101325 Pa, adică presiunea medie
atmosferică de la nivelul mării. Dacă presiunea atmosferică scade, de exemplu, cu creșterea
altitudinii, temperatura de vaporizare scade și ea. De exemplu, fiindcă la Brasov, la altitudinea de
65-700 m, presiunea atmosferică medie este circa 712 mm Hg = 95000 Pa, apa fierbe (la Brașov) la
98,5℃.
Problema 2
Un eschimos pregătește ceaiul pentru întreaga familie. Pentru asta iese din iglu iși taie un cub de
gheață de 1kg. Dacă temperatura mediului și implicit a gheții este -25°C, care este cantitatea de
căldură necesară să fiarbă ceaiul?
= ( − )+ + −

=1 . 2.11 (0 − −25) + 1 . 334 +1 . 4.18 . 100 = 805

. .
Primul termen reprezintă cădura necesară de a aduce gheața de la -25°C la 0°C, cel de-al doilea
reprezintă căldura latentă de topire a gheții, cel de-al treilea termen reprezintă aducerea apei lichide
în stare de apă la 100℃.

Problema 3
Care este căldura necesară pentru a vaporiza 1 litru de benzină într-un motor cu aprindere prin
scânteie? Se presupune că benzina este un amestec de hidrocarburi, cel mai reprezentativ
component fiind octanul ( C8H18).
Pentru a aduce în stare de vapori octanul, acesta trebuie încălzit de la temperatura mediului ambiant
(t=20℃) până la temperatura de vaporizare tv=125℃. Se dă c=1.7113kJ/kg.K, r=298kJ/kg .
= +
= = 0,703 / 1 = 0,703
= + = 0.703 ⋅ 1,7113 ⋅ (125 − 20) + 0,703 ⋅ 298=335kJ

Problema 4
Care este căldura necesară pentru a vaporiza 1 litru de motorină într-un motor cu aprindere prin
comprimare? Se presupune că motorina este un amestec de hidrocarburi, cel mai reprezentativ
component fiind cetanul ( C16H34).
Pentru a aduce în stare de vapori cetanul, acesta trebuie încălzit de la temperatura mediului ambiant
( t=20℃ ) până la temperatura de vaporizare tv=287℃. Se dă: c=2,26kJ/kg.K, r=263kJ/kg
= +
= = 0,733 / 1 = 0,733
= + = 0.733 ⋅ 2,26 ⋅ (287 − 20) + 0,733 ⋅ 263 =635kJ
Se poate observa că benzina necesită o căldură de vaporizare mai mică decât motorina.

Problema 5
Un kilogram de petrol este supus distilării, având densitatea de 0,85 kg/l. Să se calculeze care este
căldura necesară pentru a-l aduce la fierbere, dacă căldura latentă de vaporizare r și căldura
specifică c, pot fi exprimate sub forma unor ecuații având ca variabilă t, temperatura medie de
distilare, iar domeniul de vaporizare al petrolului este de la 20℃ la 550℃.
1
= (194.4 − 0,162 )[ / ]

1
= (0,4024 + 0,00081 ))[ / ]

Se calculează căldura specifică medie în kcal/kgK și căldura latentă de vaporizare medie în kcal/kg,
ținând cont de temperaturile de distilare:
1 0,4024 + 0,00081 ⋅ 20) + (0,4024 + 0.00081 ⋅ 550)
=
0,85 2
1
= [(194.4 − 0,162 ⋅ 20) + (194.4 − 0,162 ⋅ 550)]/2
0,85
= + = 1(0,744 ⋅ (550 − 20) + 174,4) = 569 = 2382

Probleme propuse

1.Un aparat de fierbere a alimentelor, cu aburi, are capacitatea rezervorului de apă de 0,5 kg și
puterea electrică a încălzitorului de 500W. Cât timp trebuie să funcționeze aparatul pentru a
vaporiza toată apa, aflată inițial la temperatura de 15℃? Se neglijează pierderile de căldură în
mediu. Se dau: căldura specifică a apei c=4,186 kJ/kgK, căldura latentă de vaporizare a apei r=2258
kJ/kg.

2.Un kilogram de etanol se încălzește de la 15℃ pentru a fi vaporizat. Știind că temperatura de

vaporizare este de 78℃ și că se utilizează o cantitate de căldură Q=510 kJ, să se calculeze cât etanol
este vaporizat. Se dau: căldura specifică a etanolului c=2,46 kJ/kgK, căldura latentă de vaporizare a
etanolului r=846 kJ/kg.