Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5. GAZE LICHEFIATE
Analiza se face asupra metanului deoarece acest gaz reprezintă componenta principală
a gazelor naturale, iar în literatura de specialitate procesul de lichefiere a gazelor naturale se
face după o purificare prealabilă şi o separare de celelalte componente. Toate celelalte
hidrocarburi mai grele decât metanul se lichefiază la temperaturi mai ridicate. În cadrul
procesului de lichefiere a gazelor naturale trebuie îndeplinite condiţiile termodinamice
necesare pentru lichefierea metanului.
Figura 34. Parametrii stării de lichid saturat pentru metanul aflat la presiunea de 0,1 MPa
m 1m 2 422,94
v 592,48 Nm 3
N 16
22,4141
84
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
Din exemplul de mai sus se observă că fiecare metru cub dintr-un rezervor de GNL
conţine o cantitate de 592,48 Nm2 de gaz, cantitate suficientă pentru a acoperi nevoile de
consum ale unei locuinţe medii, pe timp de o lună, în perioada iernii. Deci, în stare lichidă,
gazele naturale pot fi transportate şi depozitate cu mare eficienţă.
Gazele naturale lichefiate pot fi stocate în perioada verii pentru a putea fi utilizate în
timpul sezonului rece. Avantajele pe care le conferă stocarea gazelor naturale în formă lichidă
constau în faptul că depozitele pot fi realizate artificial şi plasate convenabil, lângă marii
consumatori, eliminând astfel problemele legate de transport. Cantitatea de GNL stocată poate
fi recuperată şi revaporizată în întregime, comparativ cu metoda de stocare a gazelor naturale
în zăcămintele depletate, unde recuperarea acestora este numai parţială.
În concluzie, condiţiile termodinamice în care se pot lichefia gazele naturale sunt
dictate de componentul principal, care are cea mai scăzută temperatură de lichefiere. Astfel,
pentru a obţine gaze naturale lichefiate la presiunea atmosferică, condiţiile sunt precizate de
condiţiile de saturaţie ale metanului aflat la presiunea de 0,1 MPa.
Acest procedeu de lichefiere a fost folosit de Linde pentru a obţine aer lichid. Schema
instalaţiei de lichefiere a gazelor după procedeul Linde este prezentată în figura 35, iar cilul
de lichefiere este prezentat în figura 36.
85
Gaze lichefiate
exemplificare fiind ales un compresor cu trei trepte. După ieşirea din ultima treaptă a
compresorului (puntul 3’’’ din figura 36), gazul este răcit cu apă în răcitorul R (figura 34),
până când temperatura lui devine T2. În continuare, gazul intră în răcitorul regenerativ Rg,
unde răcirea se face până la obţinerea vaporilor saturaţi de gaz (până în stare 3). Apoi gazul
trece prin ventilul de laminare VL, unde suferă o destindere izentalpă (procesul 34 din figura
36). În urma laminării rezultă un amestec de vapori şi lichid, aflat la temperatura de saturaţie
corespunzătoare presiunii p4. Acesta este colectat în butelia B, în care are loc o separare
gravitaţională. Lichidul, cu starea termodinamică reprezentată prin punctul 4’ din figura 36,
este evacuat prin robinetul r. La partea superioară se colectează vaporii saturaţi care au starea
termodinamică 4” (figura 36), ei fiind conduşi în schimbătorul de căldură regenerativ Rg.
După cum se poate observa din diagrama TS, din punct de vedere termodinamic, gazul aflat în
butelia B constituie un sistem bifazic în care faza lichidă este în echilibru cu vaporii. Ambele
faze au aceiaşi presiune şi aceiaşi temperatură. Deci, vaporii saturaţi care rezultă din butelia B
au o temperatură scăzută, egală cu a lichidului şi egală cu temperatura de saturaţie la
presiunea din butelie. După ce au fost utilizaţi în schimbătorul de căldură regenerativ, vaporii
sunt introduşi în aspiraţia compresorului.
masă să fie mare. Prin acest procedeu se obţin 50 ÷ 70 de grame de lichid la 1 kg de gaz.
Presiunea ridicată la care trebuie comprimat gazul determină un consum mare de energie. De
regulă, această instalaţie este utilizată pentru lichefierea aerului în laboratoare.
În diagrama TS, punctul 5 reprezintă starea vaporilor la ieşirea din răcitorul
regenerativ. Temperatura acestora este mai mică decât temperatura punctului 1 cu circa 5 ÷ 10
grade, ceea ce indică faptul că în răcitorul regenerativ nu se poate recupera întreaga căldură a
vaporilor.
Dacă se notează cu „y” fracţia de gaz lichefiat, cu notaţiile din figura 35 se poate face
bilanţul energetic pe conturul M-M, obţinându-se:
q i 1 h2 1 y h5 yh4' (5.1)
Cu qi s-a notat căldura intrată prin izolaţie, raportată la 1 kg/gaz/ciclu. Din relaţia de
mai sus se determină fracţia de gaz lichefiat:
h5 h2 qi
y (5.2)
h5 h4'
q n h1 h5 (5.3)
h1 h2 q n qi
y (5.4)
h1 h4'
87
Gaze lichefiate
- pentru p = 0,1 MPa şi titlul x = 0, se obţine entalpia lichidului saturat h4’ = -278,6 kJ/kg.
Pentru a determina fracţia lichefiată se foloseşte formula (5.2):
h h2 qi 579 ,24 517 ,94 1 0 ,05
y 5 0 ,04084 kg/1 kg gaz comprimat.
h5 h4' 579 ,24 278 ,6
Pentru a determina energia necesară producerii unui kilogram de gaz lichefiat se utilizează
lucrul mecanic necesar pentru comprimarea gazului în cele trei trepte, determinat în aplicaţia
numerică nr. 14, care are valoarea de 914,71 kJ/kg. Această energie se consumă pentru
producerea a 0,04084 kg de lichid. Energia necesară producerii unui kilogram de gaz
lichefiat este:
914,71
E 22397,4 kJ 6,22 kWh
0,04084
Pentru a lichefia cantităţi mari de gaze sunt necesare procedee economice, care să
consume cantităţi mici de energie pe kilogramul de gaz utilizat. Cele mai economice
procedee, care sunt frecvent folosite în practică, sunt acelea în care gazul comprimat este răcit
intens, prin utilizarea de instalaţii frigorifice care permit obţinerea de temperaturi extrem de
scăzute. În figura 37 este prezentată schema unei astfel de instalaţii, iar în figura 38 este
prezentat ciclul termodinamic al instalaţiei respective.
88
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
compresorului. Consecinţa acestui fapt este că, la pornirea instalaţiei, comprimarea gazului,
considerată izentropică, se face după procesul 12 din figura 38. După ce aceasta intră in
regim, apar vaporii saturaţi, se produce răcirea, iar procesul de comprimare devine 1’2’
(figura 38). Punctul care reprezintă intrarea gazelor în compresor rămâne pe aceiaşi izobară,
însă temperatura acestuia scade datorită amestecării cu vaporii saturaţi.
O problemă interesantă apare în legătură cu faptul că gazul comprimat este răcit până
la temperatura de saturaţie (procesul 2’3). Apare acum întrebarea: din ce cauză nu se răceşte
direct gazul, la presiunea atmosferică? Acest fapt ar produce gaz lichefiat fără a mai fi
necesară comprimarea.
În tabelul 21, în care sunt prezentate căldurile de condensare ale metanului pentru
diferite presiuni, se poate găsi un răspuns concret la această problemă.
Tabelul 21
p [MPa] T [K] h’ [kJ/kg] h’’ [kJ/kg] (h’’-h’) [kJ/kg]
3,6 182,63 17 236,71 219,71
1,6 160 -100,96 270,41 371,37
0,6 138,59 -187,99 260,58 448,57
1 111,2 -287,6 223,22 510,82
89
Gaze lichefiate
Gazul primeşte lucrul mecanic tehnic L1’2’, cedează căldura Q2’3, iar toate aceste
schimburi energetice contribuie la variaţia energiei gazului, de la starea 1 (gazul care intră în
instalaţie înainte de punctul de amestec cu vapori saturaţi, recirculaţi) la starea 4’ (starea de
lichid saturat cu care gazul lichefiat părăseşte instalaţia). În regim staţionar se consideră că
instalaţia este traversată de o masă „m” de substanţă, ceea ce înseamnă că în instalaţie intră m
kilograme de gaz şi părăsesc instalaţia m kilograme de lichid. Ţinând cont şi de masa
recirculată, expresia (5.5) se poate scrie, folosind notaţiile din figura 38:
mr
Cr (5.7)
m
h1 h4'
Cr 1 (5.8)
h1' h3
Acest consum, conform [2], poate fi mai mic sau cel mult egal cu 0,5 kWh/kg lichid,
valoare ce include şi energia consumată în instalaţia frigorifică.
Se consideră o instalaţie de lichefiere a metanului care lucrează după schema din figura 34.
Gazul este comprimat de la presiunea p1 = 0,1 MPa şi temperatura T1 = 298 K până la
presiunea p2 = 1,6 MPa, după un proces izentropic. La funcţionarea stabilizată, punctul 1’ are
temperatura T1’ = 130 K. Să se determine consumul specific de energie.
Soluţie:
Cu ajutorul programului MetanTS se determină următorii parametri:
- pentru p = 0,1 MPa şi T = 298 K, rezultă: h1 = 623,35 kJ/kg;
- pentru p = 0,1 MPa şi X=0, rezultă: h4’ = -287,6 kJ/kg;
- pentru p = 1,6 MPa şi X=0, rezultă: h3 = -100,96 kJ/kg;
90
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
- pentru p = 0,1 MPa şi T = 130 K, rezultă: h1’ = 264,46 kJ/kg şi s1’ = 9,8479 kJ/kg/K;
- pentru p = 0,1 MPa şi s1’ = 9,8479 kJ/kg/K, rezultă: h2’ = 531,55 kJ/kg.
Se calculeză coeficientul de recirculare:
623,35 287 ,6
Cr 1 1,62
264 ,46 100 ,96
Consumul specific de energie este:
Ce 1 Cr h2' h1' 2,62 531,55 264,46 699,77 kJ / kg 0,194 kWh / kg
Gazele naturale lichefiate, stocate în depozite, trebuie să poată fi utilizate ori de câte
ori este nevoie. Pentru a putea fi reintroduse în sistemele de transport şi distribuţie gazele
lichefiate, acestea trebuie vaporizate în prealabil (figura 40). După cum s-a arătat anterior,
stocarea gazelor naturale se face la presiunea de 0,102 MPa şi temperatura de saturaţie –162
C (punctul 1 din figura 33).
q12 h2 h1 (5.11)
q 23 h3 h2 (5.12)
Q m h3 h1 (5.13)
Această căldură necesară vaporizării gazelor naturale se poate obţine fie din arderea
unei părţi din hidrocarburile lichefiate, fie utilizând alte surse de căldură, cu capacitate
calorică foarte mare, cum sunt apele râurilor sau aerul atmosferic.
91
Gaze lichefiate
Soluţie:
Utilizând programul MetanTS se obţin datele:
- pentru: p = 0,1 MPa şi T = 293 K, rezultă: h3 = 612,25 kJ/kg;
- pentru: p = 0,1 MPa şi X = 0, rezultă: h1 = -287,6 kJ/kg.
Se face transformarea de debit:
20000
m 0,231 Nm 3 / s
24 3600
Căldura necesară procesului de vaporizare este:
Q m h3 h1 0,231 612,25 287,6 148,381 kW
Dacă se consideră că această căldură se obţine din arderea unei cantităţi de gaze naturale,
se poate scrie că aceasta este egală cu produsul dintre debitul de metan care se arde şi
puterea calorică:
Q m CH 4 H
Debitul de metan care se arde este:
Q 148,381 3 2,96 103
m CH 4 2 ,96 10 [ kg / s ] 86400 316,39 Nm 3 / zi
H 50 103 16
22,414
Procentul din debitul utilizat reprezintă:
316,39
Pr oc 100 1,58 %
20000
92
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
Tabelul 22
Recipiente cu capacitate
Butelii de 26 l pentru GPL
maximă de 150l
Conform ISCIR-C3-82
Conform ISCIR-C5-84
Presiunea de Grad maxim Presiunea de Grad maxim
Nr.
Denumirea hidrocarburilor încercare de umplere încercare de umplere
crt.
[MPa] [kg/l] [MPa] [kg/l]
Amestecuri
1 GPL STAS 66-78 15 0,48
2 A: t = 70 C, ps<1,1 MPa, 50 = 0,525 10 0,5
3 A0: t = 70 C, ps<1,6 MPa, 50 = 0,495 15 0,47
4 A1: t = 70 C, ps<2,1 MPa, 50 = 0,485 20 0,46
5 B: t = 70 C, ps<2,6 MPa, 50 = 0,450 25 0,43
6 C: t = 70 C, ps<3,1 MPa, 50 = 0,440 30 0,42
Individuale
7 nButan 10 0,51 15 0,483
8 izoButan 10 0,49
9 butadienă 10 0,55
10 izoButilenă 10 0,52
11 nButilenă 10 0,52
12 propan 26 0,42 26 0,42
13 propilenă 30 0,43
14 etan 120 0,30
15 etilenă 225 0,34
16 ciclopropan 20 0,53
93
Gaze lichefiate
Verificarea încărcării buteliilor se face prin cântărire, astfel încât raportul dintre masa
gazelor petroliere lichefiate (exprimată în kilograme) şi capacitatea acesteia (exprimată în
litri) să nu depăşească gradul maxim de umplere admis.
Pentru a li se asigura protecţia, buteliile încărcate cu GPL se vopsesc. Culoarea vopselii
aplicate are următoarele semnificaţii: albastru închis pentru buteliile încărcate cu butan şi brun
cu un inel roşu lat de 60 ÷ 65 mm pe calota superioară pentru buteliile încărcate cu propan.
Pe fiecare butelie pentru gaze lichefiate sunt imprimate în metal următoarele date:
- denumirea şi sediul întreprinderii producătoare sau emblema acesteia;
- anul şi numărul de fabricaţie;
- simbolul tratamentului termic;
- limita de curgere a materialului (rezultată din calcule), exprimată în [kgf/mm2];
- simbolul (marca) materialului din care este confecţionat corpului buteliei;
- greutatea buteliei goale, cu postament şi inel de gât şi fără robinet şi capac de
protecţie, exprimată în [kg];
- capacitatea, exprimată în [l];
- denumirea neprescurtată, în litere, a gazului cu care se încarcă butelia;
- presiunea de încărcare [kgf/cm2].
Data scadenţei verificării buteliilor se inscripţionează cu vopsea de culoare deschisă,
pe corpul acestora, trecându-se în formă de fracţie luna şi anul scadenţei (de exemplu: 10 01 ).
Verificarea periodică a buteliilor are loc la intervale de patru ani şi se execută de către
staţiile de îmbuteliere autorizate de ISCIR.
O problemă importantă care apare la manipularea buteliilor cu GPL o constituie
gradul maxim de umplere. Pentru ca transportul să fie eficient, trebuie utilizate grade de
umplere maxime posibile în condiţiile date. După încărcare, până ajunge la beneficiar sau
până este utilizată, butelia poate fi supusă unui proces de încălzire, fie prin expunere la soare
pe durata transportului, fie din alte cauze.
În acest paragraf va fi analizat comportamentul încărcăturii buteliei la creşterea
temperaturii.
Se va nota gradul de umplere al buteliei cu r, el reprezentând, pentru un recipient,
volumul ocupat de lichid în raport cu întregul volum. Dacă se are în vedere definiţia titlului
(x), rezultă că gradul de umplere este legat de titlu prin relaţia: r = 1- x.
În funcţie de gradul de umplere şi de natura substanţei din recipient este posibilă
apariţia unui fenomen deosebit de periculos: lichefierea întregului volum de GPL. La anumite
temperaturi, volumul gazelor petroliere lichefiate complet poate depăşi ca valoare volumul
recipientului, situaţie deosebit de periculoasă, care provoacă deformarea buteliei sau
spargerea acesteia.
În analiza acestui fenomen există o restricţie importantă: deoarece volumul buteliei
variază foarte puţin la schimbarea temperaturii în raport cu variaţia volumului gazelor
petroliere lichefiate, se poate considera că evoluţia termodinamică a GLP din butelie este
izocoră (la volum constant).
Umplerea recipientelor cu GPL nu se face complet, ci se lasă un spaţiu relativ mic, de
5 ÷ 10 % din volum, care este ocupat de vapori. Compresibilitatea acestora face posibilă
dilatarea fazei lichide, însoţită de o mică creştere de presiune. Atâta timp cât în butelie există
un volum ocupat de vapori, variaţiile moderate de temperatură pot fi preluate de ansamblul
94
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
95
Gaze lichefiate
În acest punct, întreaga cantitate de substanţă din recipient s-a lichefiat. Din acest moment,
evoluţia gazelor petroliere lichefiate se face conform evoluţiei fazei lichide. O dată cu
creşterea temperaturii volumul fazei lichide creşte. Practic se produce un proces de dilatare a
unui lichid. Pericolul apare din faptul că coeficientul de dilatare al lichidului este mai mare
decât cel al recipientului, iar faza lichidă este foarte puţin compresibilă. Se produce
fenomenul de dilatare împiedicată pentru lichid, ceea ce conduce la apariţia de tensiuni în
pereţii buteliei, tensiuni care pot depăşi limita de curgere sau de rupere.
În figurile 42 şi 43 sunt prezentate evoluţiile gradelor de umplere a buteliilor în funcţie
de temperatură şi, respectiv, presiune, la volum constant.
Propan
1,2
1
r [gradul de umplere]
0,8
r = 97,5%
0,6
r = 95%
r = 92,5%
0,4
r = 90%
r = 87,5%
0,2
r = 85%
0
0 9 8 7 6 5 4 3 2 1 ,9 ,39 ,88 ,37 ,86 ,35 ,84 ,33 ,82 ,31
30 3,4 6,9 0,4 3,9 7,4 0,9 4,4 7,9 1,4 34 8 1 5 8 2 5 9 2 6
30 30 31 31 31 32 32 32 33 3 33 34 34 34 35 35 35 36 36
T [K]
Practic, parametrul în funcţie de care s-a făcut analiza este temperatura. Dar, la volum
constant, o dată cu creşterea temperaturii creşte şi presiunea. Din această cauză au fost
prezentate ambele variaţii.
Propanul are un comportament interesant. Izocorele corespunzătoare gradelor de umplere de
0,975, 0,95 şi 0,925 evoluează spre curba de lichid saturat (figura 41) pe măsură ce creşte
temperatura. Aceste curbe evoluează şi se termină pe dreapta r = 1 (figurile 42 şi 43), ceea ce
însemnă că pentru butelia încărcată cu propan, la un grad de umplere de peste 0,925, creşterea
temperaturii provocă lichefierea totală a conţinutului. Gradul de umplere care rămâne constant
o dată cu creşterea temperaturii este cel de 0,9. Pentru grade de umplere mai mici de 0,9,
izocorele au o evoluţie favorabilă, în sensul că se termină pe curba de vapori saturaţi (figura
41). Acest comportament nu prezintă inconveniente majore, deoarece vaporii sunt
compresibili şi pot provoca, cel mult, o creştere de presiune. Variaţia curbelor care reprezintă
grade de umplere mai mici ca 0,9 (figurile 42 şi 43) are o evoluţie descrescătoare, spre
diminuarea cantităţii de lichid din butelie, însoţită de creşterea cantităţii de vapori.
96
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
Propan
1,2
1
r [gradul de umplere]
0,8
r = 97,5%
0,6
r = 95%
r = 92,5%
0,4
r = 90%
r = 87,5%
0,2 r = 85%
0
5
7
4
8
09
17
2, 7
2, 4
38
45
28
94
36
12
86
45
00
21
87
50
22
80
09
39
11
16
39
70
18
28
50
62
74
86
99
13
27
41
55
85
00
17
34
53
73
97
1,
2,
1,
1,
1,
1,
1,
1,
1,
2,
2,
2,
3,
3,
3,
3,
3,
3,
p [MPa]
97
Gaze lichefiate
nButan
1,2
1
r [gradul de umplere]
0,8
0,6
r = 97,5%
r = 95%
0,4
r = 92,5%
r = 90%
0,2
r = 87,5%
r = 85%
0
30
0 26 52 78 04 1,
3 56 82 08 34 2,
6 86 12 38 64 3,
9 16 42 68 94
6, 2, 8, 5, 33 7, 3, 0, 6, 36 8, 5, 1, 7, 39 0, 6, 2, 8,
30 31 31 32 33 34 35 35 36 37 38 38 40 40 41 41
T [K]
nButan
1,2
1
r [gradul de umplere]
0,8
0,6
r = 97,5%
r = 95%
0,4
r = 92,5%
r = 90%
0,2 r = 87,5%
r = 85%
0
18
8
45
8
59
3 69 84
4
14
2
65
3
42
4
46
3
73
8
16
8
63
1
97
8
06
5
80
5
22
6
56
2
35
9
64
3
19
2
38 44 51 59 68 79 90 03 17 32 49 66 84 04 23 44 65 88 13 43
0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 2, 2, 2, 2, 2, 3, 3,
p [MPa]
98
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
0,95 26 10 3
m 0,95 50 26 11,795 kg
0.002094
La temperatura de 20 C, volumul specific este v20 = 0,00185349 kg/m3, iar masa de
GPL din butelie ocupă un volum:
m 11,795
v 21,88 l 26 l
20 1000
0,00185349
m 11,795
v 27,5869 l 26 l
80 1000
0,00233887
Acum se poate observa foarte clar că volumul care ar trebui să fie ocupat de gazele
petroliere lichefiate, la presiunea de încărcare dar la temperatura de 80 C, este mai mare
decât volumul buteliei. Deoarece butelia este construită din oţel, dilatarea este, practic,
neglijabilă, astfel încât se poate considera volumul buteliei ca fiind constant. În acest caz se va
determina presiunea pentru care volumul ocupat de gazul petrolier lichefiat este de 95% din
volumul buteliei (adică 24,7 l). Soluţia se obţine prin încercări succesive, cu ajutorul
programului Epsilon. La temperatura de 353 K şi presiunea de 3 MPa, volumul specific este:
v = 0,0020947 m3/kg. În această situaţie, volumul ocupat de GPL este:
m 11,795
v 24,7 l 26 l
80 1000
0,0020947
99
Gaze lichefiate
Figura 47. Diagrama izotermă de echilibru binar 0,1 propan şi 0,9 n-butan
După cum se observă din figura 47, la presiunea normală de umplere a buteliei, de 1,5
MPa, dar la temperatura de 80 C, gazele petroliere din butelie au o singură fază, şi anume
faza lichidă. Cu atât mai mult la presiuni mai ridicate, la aceeaşi temperatură, gazele petroliere
din butelie se vor afla tot în fază lichidă.
În consecinţă, creşterea temperaturii buteliei şi a încărcăturii acesteia pot conduce la
situaţia în care volumul dilatat al lichidului să fie mai mare decât volumul buteliei. În acest
caz, presiunea din interiorul buteliei creşte mult, determinând apariţia unei situaţii foarte
periculoase, datorate posibilităţii deformării sau chiar ruperii pereţilor recipientului.
Această situaţie poate fi întâlnită, în practică, atunci când buteliile sunt supuse unor
procese de încălzire accidentală (spre exemplu în cazul unor incendii) sau atunci când, pentru
a se mări debitul de gaze evacuate din butelie, se toarnă peste aceasta apă fierbinte (situaţie
interzisă de normativele în vigoare).
100
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
Figura 48. Diagrama izobară de echilibru binar 0,1 propan şi 0,9 n-butan
Tabelul 23
Nr. crt. Condiţii de depozitare Tip hidrocarburi
Temperatură: ambiantă
Presiune: presiunea de saturaţie a hidrocarburii
1 GPL, butan, propan, propilenă
depozitate sau presiunea punctului de fierbere pentru
amestecuri
Temperatură: 0 ÷ -50 C
2 GPL, butan, propan, propilenă
Presiune: presiunea absolută de 0,1MPa
Temperatură: -50 ÷ -150 C
3 Etilenă, etan, acetilenă
Presiune: presiunea absolută de 0,1MPa
Temperatură: sub -150 C
4 GNL şi metan
Presiune: presiunea absolută de 0,1MPa
101
Gaze lichefiate
102
COMPRIMAREA ŞI LICHEFIEREA GAZELOR
103