Capitolul #

CICLURILE INSTALATIILOR DE TURBINE CU ABUR

Instalațiile de Turbine cu Abur (ITA) fac parte din categoria mașinilor

termice rotative cu ardere externă. Acestea folosesc ca agent termodinamic apa
care, pe parcursul ciclului realizat într-un circuit închis, efectuează succesiv două
procese de transformare de fază: vaporizarea și condensarea.
Energia chimică a combustibilului fosil este transformată prin ardere în
energie termică in exteriorul ciclului, iar gazele de ardere rezultate transferă
căldură apei care este încălzită pană la temperatura de saturație, este vaporizată
după care vaporii saturați astfel obținuți sunt supraîncălziți. Celălalt proces de
transformare de fază este condensarea, pe parcursul căruia aburul cedează căldură
unui agent de răcire până ajunge in stare lichidă.
Procesele care alcătuiesc ciclurile ITA sunt complexe și evident ireversibile.
Din acest motiv, idealizarea lor reversibilă, concretizată prin utilizarea ciclurilor
teoretice, este necesară pentru a dezvolta modelele termodinamice capabile să
evidențieze concluzii calitative în ceea ce privește performanțele instalației și
metodele posibile de îmbunătățire ale acestora.

#.1 Ciclul Rankine Teoretic.

Ciclul Rankine reprezintă ciclul fundamental de funcționare al ITA. Figurile
prezintă schema instalației și ciclul de funcționare al acesteia în coordonate T-s și
h-s. Ciclul teoretic este compus din următoarele procese reversibile:
●1

Fig. #1. Schema de principiu a

q1 ITA funcționând după ciclul
GA T GE Rankine teoretic.
lT
●4 GA - Generator de abur;
lP
P T – Turbină;
Cd – Condensator;
Cd
● ● P- Pompă
3 2

q2
 Fig. #2 Reprezentarea ciclului Rankine în coordonate T-s și h-s

1-2 Destinderea izentropică a aburului în turbina T. Aburul supraîncălzit,

aflat la presiunea p1 și temperatura t1, intră in turbina instalației unde se destind
adiabat reversibil până la presiunea p2. Starea 2, definită de presiunea p2 și de
entropia s2=s1 se găsește în domeniul vaporilor umezi. Destinderea vaporilor până
în această zonă are consecințe nedorite, deoarece picăturile de apa prezente in
vaporii umezi lovesc cu viteze mari paletele ultimelor trepte de turbină producând
deteriorarea mai rapidă a acestora. Totuși, întotdeauna se optează pentru această
soluție din motivul creșterii lucrului mecanic produs de turbină.
 2-3 Condensarea izobar-izotermă reversibilă a aburului umed în
condensatorul Cd. Vaporii umezi aflați în starea 2, intră în condensatorul instalației
unde cedează căldură apei din circuitul de răcire. Procesul este izobar și obligatoriu
izoterm deoarece în condensare se realizează transformarea de fază vapori-lichid.
Starea 3, corespunzătoare ieșirii fluidului din condensator se află pe curba limită
inferioară, ceea ce înseamnă că agentul termodinamic este în starea de lichid
saturat. În consecință, la ieșirea din condensator p3 = p2 iar t3 = ts(p3).
3-4 Comprimare izentropică în pompa P. Lichidul saturat aflat în starea 3,
intră în pompa instalației unde este comprimat de la presiunea p3 până la presiunea
p4. În starea 4, p4 = p1, iar s4=s3=s(t3,p3).
4-1 Încălzirea izobară reversibilă a agentului termodinamic în generatorul de
abur GA. Acest proces este alcătuit din următoarele etape:
4-1’ Încălzirea izobară a apei până la atingerea stării lichidului saturat;
1’-1” Vaporizarea izobar izotermă a apei pană la atingerea stării de
saturație a aburului;
1”-1 Supraîncălzirea izobară a aburului pană la obținerea temperaturii
impuse t1;
Din descrierea anterioară se observă că fiecare din cele patru procese care
alcătuiesc ciclul Rankine se desfășoară într-un organ specializat al instalației.
Parametrii care definesc în mod univoc ciclul ITA sunt presiunea p1 și
temperatura t1 a aburului supraîncălzit la intrarea în turbină și presiunea p2 a
vaporilor umezi la intrarea în condensator. Cunoscând aceste mărimi, toți
parametrii de stare în punctele caracteristice ale ciclului pot fi determinați prin
calcul.
Performanțele ITA pot fi determinate prin aplicarea expresiei matematice a
principiului întâi fiecăruia din procesele termodinamice care alcătuiesc ciclul.
Schemele de principiu ale sistemelor termodinamice considerate în acest scop sunt
prezentate în figura_____
Căldura q1 primită de ciclu de la sursa caldă, este transferată agentului
termodinamic pe parcursul procesului 4-1. Evoluția fiind izobară, lt=0, astfel că,
din ecuația primului principiu pentru sisteme deschise aplicată generatorului de
abur rezultă că:

q1  q 41  h1  h4 [kJ/kg] (#.1)

Căldura q2 cedată sursei reci (apei de răcire) este transferată de agentul

termodinamic în timpul evoluției izobare 2-3. Din ecuația primului principiu pentru
sisteme deschise aplicată condensatorului (lt=0), se obține că:

q 2  q 23  h3  h2 [kJ/kg] (#.2)
 h1
●1

q1 Cd
GA h3 ● ● h2
3 2
●4
h4 q2
a) Generatorul de Abur (q1) b) Condensatorul (q2)
h1
●1 h4

lT ●4
T lP
P

●2 ●3
h2
h3
c) Turbina (lT) d) Pompa (lP)

Fig. #.3 Schemele utilizate pentru aplicarea principiului întâi al.

termodinamicii în cazul Generatorului de Abur, Condensatorului,
Turbinei și Pompei

În conformitate cu teoria ciclurilor, lucrul mecanic tehnic specific produs de

ciclu este:

l ITA  q1  q 2  h1  h4   h3  h2   h1  h2   h4  h3  [kJ/kg] (#.3)

De asemenea, expresia matematică a principiului întâi permite determinarea

relațiilor de calcul pentru lucrul mecanic specific produs de turbină, lT respectiv
consumat de pompă, lP:

lT  h1  h2 ; l P  h4  h3 [kJ/kg] (#.4,5)

Folosind relațiile anterioare, rezultă că:

l ITA  h1  h2   h4  h3   lT  l P (#.6)

Relația de mai sus este consecința directă a faptului că ciclul Rankine este
format din două izobare și două izentrope. Astfel, schimbul de căldură se realizează
strict pe parcursul proceselor izobare (lt=0), iar schimbul de lucru mecanic, doar
pe procesele izentropice (q=0). În plus,

 
p1  p 2
p2 p2
dp
lT   vdp    (#.7)
 s ,mediu
p1 p1

 
p 4  p 3 p1  p 2
p4 p4
dp
l P  vdp   (#.8)
3 3
p3 p3

Comprimarea și destinderea se realizează între aceleași nivele de presiune, însă

densitatea lichidului 3 este mult mai mare decât densitatea medie a vaporilor
s,mediu. În consecință, lucrul mecanic specific consumat de pompă este mult mai
mic decât lucrul mecanic specific produs de turbină, astfel că în ecuația () acesta se
poate neglija. Prin utilizarea acestei aproximații, starea 3 devine identică cu starea
4 (3≡4, h3=h4), iar procesele de comprimare și preîncălzire a apei se suprapun peste
curba limită inferioară până la atingerea stării de saturație a lichidului.
Reprezentarea ciclului simplificat în coordonate T-s și h-s este ilustrată în
figura___. În această situație:
l ITA  h1  h2   lT (#.9)
q1  h1  h3 (#.10)
Puterea dezvoltată de instalația care funcționează după ciclul Rankine teoretic
se determină cu relația:
PITA  m l ITA [kW] (#.11)
iar fluxul de căldură preluat de agentul termodinamic în procesul izobar de
încălzire rezultă din expresia

Fig. #.4 Reprezentarea ciclului Rankine simplificat în coordonate T-s și h-s

 Q1  m q1 [kW] (#.12)

unde m
 reprezintă debitul de abur supraîncălzit care intră în turbina instalației.
Randamentul termic al ciclului este:

l ITA h1  h2   h4  h3  h1  h2

t    (#.12)
q1 h1  h4 h1  h3

Consumul orar de combustibil este exprimat prin:

Q 1 m q
C h  3600  3600 1 [kg cb/oră] (#.13)
Qi Qi
unde Qi [kJ/kg] reprezintă puterea calorică inferioară a combustibilului. Consumul
specific de combustibil reprezintă raportul dintre consumul orar și puterea produsă
de instalație și este dat de relația:

Ch 3600
csp   [kg cb/kWh] (#.14)
PITA t Qi
Ciclul ITA este caracterizat de doi parametri suplimentari și anume consumul de
abur respectiv debitul de apă la condensator. Consumul de abur se calculează cu
relația

3600m
d [kg abur/kWh] (#.15)
PITA

și reprezintă cantitatea de abur care trebuie furnizată de generatorul de abur la

temperatura t1 și presiunea p1 pentru a produce continuu o putere de un kW timp de
o oră. Debitul de apă la condensator reprezintă debitul de agent de răcire necesar
preluării fluxului de căldură Q 2  m q2 cedat de vaporii de apă în procesul de
condensare a acestora. Din ecuația primului principiu al termodinamicii, rezultă

m q2 m h2  h3 
m apa   [kg/s] (#.16)
capa tapa capa t apa

Parametrii de stare care definesc univoc ciclul Rankine sunt: presiunea p1,
temperatura t1 și presiunea p2. În continuare se analizează influența acestor
parametrii asupra performanțelor ciclului. Tehnica de analiză constă în utilizarea
unui ciclu de referință, ale cărui performanțe sunt comparate cu un ciclu modificat
obținut prin variația unei singure mărimi de stare în condițiile în care celelalte două
sunt menținute nemodificate.
 1. Influența creșterii presiunii p1 asupra performanțelor ciclului (t1, p2=const.)
În figura___ sunt reprezentate în coordonate T-s ciclul de referință 1231'1"1 și
ciclul modificat 1a2a31'a1"a1a, obținut prin creșterea presiunii p1 în condițiile în
care temperatura t1 și presiunea p2 sunt menținute la aceeași valoare. Din analiza
comparativă a celor două cicluri rezultă că, mărirea presiunii p1 are următoarele
consecințe:
 Creșterea lucrului mecanic produs, datorată faptului că aria adăugată
ciclului modificat prin este mai mare decât aria înlăturată din ciclul de
bază;
 Mărirea randamentului termic al ciclului datorită măririi temperaturii
termodinamice medii superioare a ciclului;
 Scăderea titlului vaporilor de apă la ieșirea din turbină.
Variațiile efective ale lucrului mecanic, randamentului termic și titlului
vaporilor umezi la ieșirea din turbină în funcție de presiunea p1, pentru diverse
valori ale temperaturii t1 sunt prezentate în figurile __.

Fig. #.5 Influența creșterii presiunii p1 asupra performanțelor ciclului Rankine

a)Reprezentarea ciclurilor în coordonate T-s; b,c,d)variația lucrului mecanic specific, a
randamentului termic și a titlului vaporilor la ieșirea din turbină în funcție de presiunea p1, pentru
diverse valori ale temperaturii t1
 2. Influența creșteri temperaturii t1 asupra performanțelor ciclului (p1,
p2=const.)
Prin mărirea temperaturii t1 la p1, p2 =const. se obține ciclul modificat 1b2b31'1"1b.
Reprezentarea acestuia în coordonate T-s evidențiază faptul că, în raport cu ciclul
de referință 1231'1"1:
 Lucrul mecanic al ciclului crește, deoarece aria ciclului modificat este mai
mare;
 Titlul vaporilor umezi la ieșirea din turbină crește, datorită deplasării stării
2b către curba limită superioară;
 Randamentul termic al ciclului de bază este mai mare, întru-cât
temperatura termodinamică medie Tmq1 a ciclului modificat este mai mare.
Variațiile acestor mărimi în funcție de temperatura t1, pentru diverse valori ale
presiunii p1 sunt prezentate în figurile de mai jos.

Fig. #.6 Influența creșterii temperaturii t1 asupra performanțelor ciclului Rankine

a)Reprezentarea ciclurilor în coordonate T-s; b,c,d) variația lucrului mecanic specific, a
randamentului termic și a titlului vaporilor la ieșirea din turbină în funcție de temperatura t1, pentru
diverse valori ale presiunii p1
 3. Influența scăderii presiunii p2 asupra performanțelor ciclului (p1, t1=const.)
Scăderea presiunii p2 la p1, t1=const. determină apariția ciclul 12c3c1’1”1,
reprezentat în coordonate T-s în figura___. Comparând acest ciclu cu cu ciclul de
referință 1234 se observa că:

 Lucrul mecanic al ciclului modificat crește, deoarece aria acestuia este mai
mare decât cea corespunzătoare ciclului de referință;
 Randamentul termic al ciclului modificat este mai mare, deoarece
temperatura termodinamică medie Tmq2 se micșorează;
 Titlul vaporilor umezi la ieșirea din turbină scade, datorită prelungirii
destinderii izentropice până în starea 2c.

1500

1400

p1=80 bar
p1=140 bar
t1=580 oC
t1=580 oC
lITA [kJ/kg]

1300

p1=80 bar
t1=500 oC p1=140 bar
1200 t1=500 oC

1100
0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3
p 2 [bar]

0.45 0.9

0.875

p1=80 bar
0.425 p1=140 bar 0.85 t1=500 o C
t1=580 oC p1=80 bar
0.825 t1=580 oC

p1=80 bar p1=140 bar p 1=140 bar

0.4 0.8
t1=500 oC t1=500 oC t1=580 o C
t

x2

p 1=140 bar
0.775 t1=500 o C
p1=80 bar
t1=580 oC
0.375 0.75

0.725

0.35 0.7
0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3
p 2 [bar] p2 [bar]

Fig. #.7 Influența scăderii presiunii p2 asupra performanțelor ciclului Rankine

a)Reprezentarea ciclurilor în coordonate T-s; b,c,d) variația lucrului mecanic specific, a
randamentului termic și a titlului vaporilor la ieșirea din turbină în funcție de presiunea p2, pentru
diverse valori ale presiunii p1 și temperaturii t1
 Deși prezină efecte benefice, creșterea presiunii și temperaturii aburului la
intrarea în turbină este limitată din considerente de fiabilitate a tevilor care intră în
componența generatorului de abur. Așa cum s-a precizat anterior, în mod uzual,
p1=120-140 bar, iar t1=520-540 oC. De asemenea, valoarea presiunii p2 este limitată
de temperatura mediului ambiant prin intermediul circuitului de răcire al
condensatorului. În plus, la presiunui mai mici de 0,05 bar apar probleme tehnice
majore în ceea ce privește etanșarea condensatorului față de mediul ambiant a cărui
presiune este de aproximativ 1 bar. Din acest motiv, valorile uzuale ale presiunii
din condensator se plasează în intervalul p2 =0,05-0,1 bar.

Aplicație

O instalație de turbine cu abur funcționează după ciclul Rankine teoretic. La

intrarea în turbină aburul supraîncălzit are presiunea p1=150 bar și temperatura
t1=550oC, în timp ce la ieșire valoarea presiunii vaporilor umezi este p2=0,05bar.
  300 t/h să se determine
Știind că debitul de abur care intră în turbină este m

a) Parametrii de stare în punctele caracteristice ale ciclului

b) Lucrul mecanic produs de turbină, lucrul mecanic consumat de pompă,
puterea dezvoltată de instalație și randamentul termic al acesteia.
c) Consumul orar și specific de combustibil cunoscând puterea calorică
inferioară a acestuia, Qi=10500 kJ/kg cb.
d) Debitul apei de răcire necesar condensatorului, dacă la trecerea prin
acesta temperatura apei crește cu tapa=10oC

Soluție

Starea 1 se află în domeniul vaporilor supraîncălziți. La p1=150 bar și

t1=550oC, din tabelele cu proprietățile apei subrăcite și aburului supraîncălzit
rezultă că h1=3445 kJ/kg, s1=6,521 kJ/kg-K, v1=0,02291m3/kg.

Starea 2 se găsește în domeniul vaporilor umezi, la intersecția izentropei

s2=s1=6,621 kJ/kg-K cu izobara p2=0,05 bar. La această presiune, din tabelele cu
proprietățile apei și aburului la saturație rezultă că temperatura de saturație este
t2=tsat(p2)=32,88oC iar valorile celorlalte mărimi de stare pe curbele se saturație sunt

v2  0,0010053 m3/kg h2  137,83 kJ/kg s2  0,4761 kJ/kg-K

v2  28,19 m3/kg h2  2561 kJ/kg s2  8,393 kJ/kg-K

Titlul vaporilor în această stare rezultă din relația

 s2  s2 6,521  0,4768
x2    0,763
s2  s2 8,393  0,4761

Cunoscând titlul, volumul specific și entalpia specifică a vaporilor umezi se

calculează cu relațiile

v2  v2  x2 v2  v2   0,00100053  0,76328,19  0,0010053

 21,525 m 3 kg

h2  h2  x2 h2  h2   137,83  0,7632561  137,83  1988,02 kJ kg

Starea 3 se găsește la intersecția curbei limită inferioare, cu izobara

p3=p2=0,05 bar. În consecință

v3  v2  0,0010053 m3/kg;

h3  h2  137,83 kJ/kg;
s3  s2  0,4761 kJ/kg-K

Starea 4 se află în domeniul lichidului nesaturat (subrăcit), la intersecția

izentropei s4=s3=0,4761 kJ/kg-K cu izobara p4=p1=150 bar. Prin interpolarea
datelor existente în tabelele cu proprietățile apei subrăcite și vaporilor
supraîncălziți, se găsește că

t4  33,44o C
v4  9,9926  104 m3/kg;
h4  153,61 kJ/kg;
s3  s2  0,4761 kJ/kg-K

Așa cum era de așteptat, variația volumului specific între stările 3 și 4 este
nesemnificativă. În aceste condiții procedeul interpolării poate fi înlocuit cu
următorul calcul aproximativ

v4  v3  0,0010053 m3/kg;

lP   vdp  v3  p4  p3   15,075 kJ/kg

4

h4  h3  lP  152,9 kJ/kg

Se poate observa că diferența dintre cele două valori este de aproximativ 0,7 kJ/kg.
 Căldura q1, primită de ciclu este calculată cu relația

q1  h1  h4  3445  153,61  3291,29 kJ/kg

Lucrul mecanic specific produs de turbină, respectiv consumat de pompă este dat
de expresiile

lT  h1  h2  3445  1988,02  1456,98 kJ/kg

lP  h4  h3  153,61  137,83  15,78 kJ/kg

astfel că lucrul mecanic specific produs de ITA are valoarea

lITA  lT  lP  1456,98  15,78  1441,2 kJ/kg

Se poate observa că lucrul mecanic consumat de pompă reprezintă aproximativ 1%

din lucrul mecanic produs de turbină, astfel că, în cazul ciclului teoretic, relația ()
reprezintă o foarte bună aproximație.

Cunoscând valoarea debitului de abur care intră in turbină

m  300 t/h  83,33 kg/s

se poate determina puterea dezvoltată de instalație

PITA  m lITA  83,33  1441,2  120095,2 kW  120,095 MW

Randamentul termic cu care această putere este obținută se determină cu relația ()

și are valoarea

lITA 1441,2
t    0,438  43,8%
q1 3291,29

Consumurile orar și specific de combustibil se calculează cu expresiile () și

(), de unde rezultă

m q1 83,33  3291,29
Ch  3600  3600  94033 kg cb/h
Qi 10500

Ch 94033
csp    0,783 kg cb/kWh
PITA 120095,2

Debitul de apă necesar răcirii condensatorului are valoarea

 m h2  h3  83,331988,02  137,83
m apa    3684 kg/s
capa tapa 4,185  10

#.2 Metode de creștere a randamentului ITA. Ciclul Teoretic cu

regenerare a căldurii.

Cea mai eficientă metodă de creștere a ranamentului ciclurilor

termodinamice, și implicit de scădere a consumului de combustibil, este metoda
regenerării. În varianta sa clasică, metoda regenerării constă în utilizarea unei
fracțiuni din căldura q2 pentru compensarea unei parți a căldurii q1, furnizată
ciclului.
În cazul ciclului Rankine, valorile temperaturii la care se realizează cedarea
de căldură către sursa rece sunt reduse. Din acest motiv, metoda regenerării capătă
în acest caz forme specifice de aplicare, realizându-se cu ajutorul unor
schimbătoare de căldură (preîncălzitoare) regnerative, alimentate cu abur prelevat
din turbină la diverse presiuni.
Schimătoarele de căldură regenerative (preîncălzitoarele) pot fi de suprafață
sau de amestec. Acestea sunt reprezentate schematic în figurile #. 8.

Fig. #. 8 Schema de principiu a schimbătoarelor de căldură regenerative

a) Preîncălzitor de suprafață; b) Preîncălzitor de amestec (degazor)

În cazul unui preîncălzitor de suprafață (figura #.8a), circuitele apei și aburului

sunt separate, transferul de căldură abur-apă realizându-se prin pereții care separă
cele două circuite. În cazul preîncălzitoarelor de amestec (figura #.8b), aburul
prelevat din turbină este amestecat cu apa care intră în regnerator, rezultând astfel
cresterea temperaturii apei evacuate. Utilizarea schimbătoarelor de căldură
regenerative impune folosirea mai multor etaje de pompare a apei evacuată din
condensator. Aceste etaje de pompare realizează creșterea presiunii apei de la
valoarea stabilită în condensator la cea existentă în generatorul de abur în cel puțin
două trepte.

Figurile #. 9-10 prezintă schema simplificată a unei ITA cu regenerare,

respectiv reprezentarea ciclului teoretic în coordonate T-s.

Fig. #. 9 Schema simplificată a ITA cu regenerare a căldurii;

T-turbină, Cd-condensator, P1-pompă de joasă pesiune,

PJP- preîncălzitor de suprafață de joasă presiune,
D-preîncălzitor de amestec (degazor), P2- pompă de înaltă presiune,
PIP- peîncălzitor de suprafață de înaltă presiune, GA-generator de abur.

În acest caz se disting două circuite ale apei și aburului: i) circuitul primar,
corespunzător traseului care realizează ciclul Rankine; ii) circuitul secundar, care
descrie traseul aburului utilizat pentru regenerare.
Procesele termodinamice corespunzătoare circuitului primar al instalației sunt
următoarele:
1-2 destinderea isentropică a aburului în turbina T, până la presiunea p2;
2-3 răcire izobar-izotermă a aburului umed în condensatorul Cd;
 3-4 comprimarea apei în pompa P1 pană la presiunea p4;
4-5 preîncălzire izobară (regenerativă) a apei în PJP;
5-6 preîncălzire izobară (regenerativă) a apei în degazorul D pană la atingera
stării de saturație corespunzătoare presiunii p4;
6-7 comprimare isentropică a apei în pompa P2 până la obținerea presiunii
existente în generatorul de abur;
7-8 preîncălzire izobară regenerativă a apei în PIP;
8-1 încălzire izobară, vaporizare și supraîncălzire a apei, respectiv aburului în
GA;

Procesele termodinamice caracteristice circuitului secundar sunt următoarele

A1-B1 răcire izobară a aburului prelevat din turbină în PIP
A2-6 răcire izobară a aburului prelevat din turbină în degazorul D
A3-B3 răcire izobară a aburului prelevat din turbină în PJP

Fig. #. 10. Reprezentarea ciclului ITA cu regenerare considerată

în figura #. 10 în coordonate T-s
 Aburul prelevat de la priza de presiune A1, având temperatura tA1 și presiunea
pA1 întră în PIP și se răcește izobar până la starea B1=A1’ (până în starea de lichid
saturat). Căldura cedată prin răcirea aburului este preluată de apa din circuitul
primar care se încălzește izobar de la temperatura t7 la temperatura t8. Din punct de
vedere teoretic, t8=tB1, dar în cazul real, datorită suprafeței finite de transfer de
căldură a PIP, t8=tB1-(10-20)oC.

Fig. #. 11. Reprezentarea procesului de cedare de căldură a aburului prelevat

de la priza A1 în coordonate T-s.
a) Reprezentare pentru 1 kg abur prelevat;
b) Reprezentare pentru 1 kg abur la care parcurge circuitul primar

Figura #. 11a prezintă procesului de răcire al aburului prelevat de la priza de

presiune A1 în coordonate T-s. Reprezentarea corespunde unui kilogram de abur
prelevat, astfel încât căldura cedată în timpul procesului este:

q A1B1  aria ( A1 B1 BAA1 ) (#.17)

În figura #.11b același proces este reprezentat în coordonate T-s, însă reprezentarea
este realizată pentru 1 kg de abur care intră în turbină. Debitul prelevat prin priza
A1 este exprimat sub formă adimensională prin relația:

m A1
a1  1 (#.18)
m

În aceste condiții, între ariile din figurile #.11a și 11b, care descriu cantitatea de
căldură cedată de aburul prelevat din priza A1 există legătura

aria ( A1ecdA1 )  a1aria ( A1 B1 BAA1 ) (#.19)

Preîncălzitorul de înaltă presiune realizează transferul căldurii

Q A1B1  a1q A1B1  aria ( A1ecdA1 ) (#.20)

de la aburul prelevat prin priza A1 la apa din circuitul primar care își creste astfel
temperatura de la t7 la t8.
În mod analog se prezintă situația și în cazul prizelor A2 și A3, pentru care se
definesc debitele prelevate adimensionale după relațiile

m A2 , A3
a2 , 3  1 (#.21)
m

Datorită procesului de regenerare se observă că ciclul primește căldură din

exterior numai pe izobara 8-1, proces care se desfășoară în Generatorul de abur al
instalației. Căldura necesară încălzirii izobare a apei pe procesele 4-6 și 7-8 este
furnizată prin regenerare. Din acest motiv, ciclul cu regenerare necesită un aport de
căldură din exterior mai mic comparativ cu ciclul Rankine care lucrează la acleași
valori ale parametrilor t1, p1 și p2. Într-adevăr, aplicând expresia matematică a
principiului întăi pe procesul izobar 8-1 rezultă:

q1( reg )  h1  h8  q1 [kJ/kg] (#.22)

unde q1 reprezintă căldura primită dein exterior de ciclul Rankine. Datorită

prelevărilor de abur din turbină, lucrul mecanic specific produs de ciclul cu
regenerare este mai mic decât cel furnizat de ciclul Rankine. Astfel, neglijând
lucrul mecanic specific consumat de cele două pompe, rezultă că

l ITA     
 lT( reg )  h1  hA1  1  a1  hA1  hA2  1  a1  a 2  hA2  hA3  
 a h 
( reg )

 1  a1  a 2
[kJ/kg]
3 A3  h2  l ITA
(#.23)
Deoarece reducerea aportului exterior de căldură este întodeauna mai mare decât
pierderea de lucru mecanic, randamentul termic al ciclului cu regenerare

l ITA
( reg )
t( reg )   t (#.24)
q1( reg )

este întotdeauna mai mare decât randamentul termic al ciclului Rankine, t.
 Consumul orar și specific de combustibil se calculează cu relațiile ()-().
Pentru determinarea debitului de apă necesar răcirii condensatorului, se utilizează
expresia matematică a principiului întâi, aplicată în condițiile prezentate de figura
#.12, de unde rezultă

(1  a1  a2  a3 )h2  a3 hB3  (1  a1  a2 ) h3
m ar  m [kg/s] (#.25)
c p ,ar t ar

Fig. #. 12. Schema de principiu a condensatorului instalației, utilizată pentru

calculul debitului de agent de răcire

Debitele raportate de abur ai, ce trebuiesc prelevate de la prizele de abur Ai

pentru a asigura atingerea parametrilor de temperatură corespunzatoare starilor 5, 6
și 8 se determină cu ajutorul expresiei matematice a primului principiu. În acest
scop, preîncălzitoarele PIP, D și PJP se izolează în ordinea enunțată din schema
instalației, obținîndu-se:

 Preîncălzitorul de înaltă presiune (PIP)

Figura #.13 prezintă schema de principiu a PIP, utilizată pentru calculul debitului
raportat a1.
 Fig. #. 13 Schema de principiu a PIP

Din expresia matematică a primului principiu se obține ecuația

h8  a1hB1  h7  a1hB1 (#.26)

de unde se deduce imediat că

h8  h7
a1  (#.27)
hA1  hB1

Pentru a utiliza relația anterioară, sunt necesare valorile entalpiilor specifice

corespunzătoare stărilor 7, 8, A1 și B1. Valorile entalpiilor h7 și h8 se cunosc din
calculul ciclului de bază, pentru care temperaturile și presiunile t7, p7 respectiv t8 și
p8 sunt impuse. Starea B1 se află pe curba limită inferioară (lichid saturat), iar
temperatura tB1 este aleasă conform relației tB1=t8+(10-20)oC. În aceste condiții,
entalpia hB1 și presiunea pB1 se determină folosind proprietațile apei și aburului la
saturație (xB1=0). Starea A1 se află la intersecția izobarei pB1 cu isentropa sA1 astfel
că este definită de relațiile pA1=pB1 și sA1=s1. După determinarea domeniului de
apartenentă al starii A1, (vapori supraîncălziti sau vapori umezi) se determină în
mod corespunzător ceilalți parametrii de stare, inclusiv entalpia hA1.

 Preîncălzitorul de amestec (degazorul)

Schema de principiu a preîncălzitorului de amestec este prezentată în figura

#.14.
 Fig. #. 14. Schema de principiu a preîncălzitorului de amestec (degazor)

Folosind notațiile din figură, expresia matematică a principiului întâi este

h6  a1hB1  a2 hA 2  (1  a1  a2 ) h5 (#.28)

de unde rezultă că

h6  a1hB1  (1  a1 )h5
a2  (#.29)
hA 2  h5

Valorile entalpiilor h5 și h6 sunt cunoscute din calculul parametrilor de stare

ai circuitului primar, în timp ce valorile entalpiei hB1 și debitului raportat a1 au fost
determinate anterior. Rămîne de identificat starea A2, pentru care pA2 se alege astfel
încât pA2=p6+(2-4)bar, iar sA2=s1. Folosind aceste date, starea A2 este perfect
determinată, astfel că, în functie de apartenența sa la domeniul vaporilor umezi sau
la domeniul vaporilor supraîncălziti, se calculează entalpia hA2.

 Preîncălzitorul de joasă presiune (PJP)

Figura #.15 prezintă schema de principiu a PJP. Ecuația primului principiu al

termodinamicii conduce la relația:
 Fig. #. 15. Schema de principiu a PJP

(1  a1  a2 ) h5  a3 hB3  (1  a1  a2 ) h4  a3 hA3 (#.30)

de unde se deduce imediat expresia de calcul a debitului raportat:

(1  a1  a2 )( h5  h4 )
a3  (#.31)
hA3  hB3

Entalpiile h4 și h5 sunt cunoscute din calculul circuitului primar, iar debitele

raportate a1 și a2 sunt deja calculate. Starea B3 se determină în mod analog cu
starea B1, de unde rezultă valoarea entalpiei hB3 și a presiunii pB3. În fine, starea A3
este identificată prin relațiile pA3=pB3 și sA3=s1, ceea ce permite calculul entalpiei
specifice hA3. De regulă, starea A3 se află în domeniul vaporilor umezi.
#.3 Metode de creștere a puterii ITA. Ciclul Teoretic cu supraîncălzire
intermediară.

Este cunoscut faptul că lucrul mecanic tehnic maxim care poate fi obținut
prin destinderea gazelor între două nivele de presiune fixate corespunde procesului
izotermic. Acest proces nu poate fi însă realizat din punct de vedere practic. O
aproximare a aestuia poate fi obținută printr-o succesiune de procese izentropice și
izobare. Ciclul care utilizează acest procedeu se numește ciclu cu supraîncălzire
intermediară. Figura___ prezintă schema instalației care funcționează după un
astfel de ciclu, iar figurile #. ilustrează reprezentarea ciclului în coordonate T-s și
h-s. Pentru comparație, în aceste diagrame este figurat și ciclul Rankine care
lucrează între aceeași parametrii prin introducerea suplimentară a destinderii 2I2
figurată cu linie întreruptă.

● 1I
● 1II

q1(si)
GA TIP TJP GE
lTIP +lTJP
●4 ●
lP
P 2I
Cd
● ●
3 2II

q2(si)

Fig. # . 16. Schema de principiu a ITA cu suraîncălzire intermediară.

GA - Generator de abur; TIP– Turbină de înaltă presiune;
TJP– Turbină de joasă presiune; Cd – Condensator; P–Pompă; G–Generator electric.
 Fig. #.17 Reprezentarea ciclului ITA cu supraîncălzire intermediară
în coordonate T-s și h-s
12I1II2II341-Ciclul teoretic cu supraîncălzire intermediară; 12341-Ciclul Rankine de bază.

Pentru a putea realiza încălzirea intermediară, instalația are în alcătuire două

turbine. Aburul supraîncălzit aflat la presiunea p1I și temperatura t1 este destins
izentropic în turbina de înaltă presiune TIP până la atingerea presiunii p2I, aleasă
astfel încât să mențină starea intermediară 2I în domeniul vaporilor supraîncălziți.
După ieșirea din TIP, aburul este încălzit izobar în supraîncălzitorul generatorului
de abur, în scopul atingerii temperatura t1II, în general egală cu t1I. Urmează
destinderea izentropică a aburului supraîncălzit în turbina de joasă presiune TJP
până la presiunea din condensator, p2II. Evident, la sfârșitul destinderii aburul se
află în domeniul vaporilor umezi. Celelalte procese sunt identice cu cele care
alcătuiesc ciclul Rankine. Celelalte procese sunt identice cu cele întâlnite în cazul
ciclului Rankine.

Din analiza diagramei T-s (figura #.17a) se observă că aria ciclului cu

supraîncălzire întermediară este sensibil mai mare decât aria ciclului Rankine.
( ) ( )
Rezultă de aici că > , unde reprezintă lucrul mecanic specific produs
ce ciclul cu supraîncălzire intermediară (si). În plus x2II>x2 ceea ce înseamnă că
titlul vaporilor la ieșirea din TJP este mai mare decât cel corespunzător ciclului
Rankine.
( )
Căldura introdusă în ciclu este dată de relația


q1( si )  q41  q1II 2I  h1  h4   h1II  h2I  [kJ/kg] (#.32)

( )
Căldura cedată agentului de răcire în concensator are expresia

q2( si )  q2II3  h2II  h3 [kJ/kg] (#.33 )

Din figurile #. rezultă că ambele călduri au valori mai mari decât cele
corespunzătoare ciclului Rankine.

Lucrul mecanic specific produs de ciclu se determină din relația

l ITA
( si )
  
 q1( si )  q2( si )  h1  h4   h1II  h2 I  h2II  h3  [kJ/kg] (#.34)

de unde rezultă imediat că

l ITA
( si )
   
 q1( si )  q2( si )  h1  h2I  h1II  h2 II  h4  h3   lTIP  lTJP  lP (#.35)

unde și reprezintă lucrul mecanic specific dezvoltat de TIP respectiv TJP.

Evident că relațiile (#.)-(#.) au fost deduse cu ajutorul principului întâi al
temodinamicii aplicat organelor instalației.

Randamentul termic al instalației este dat de expresia

lITA l l l
t( si ) 
( si )
 TIP TJP P (#.36)
q1( si ) q41  q1II 2I
Acesta este în general (dar nu obligatoriu) ceva mai mare decât cel corespunzător
ciclului Rankine, ceea ce inseamnă că metoda supraîncălzirii intermediare poate
conduce suplimentar și la o usoară crestere a eficientei instalației, deși este aplicată
în scopul măririi puterii.

Consumul orar și specific de combustibil, consumul de abur și debitul de

agent de răcire al condensatorului se determină cu relațiile (#. )-(#. ). De
asemenea, este util de remercat că analiza anterioară poate fi simplificată prin
neglijarea lucrului mecanic specific consumat de pompă în raport cu lucrul
mecanic specific produs de turbine. În acest caz, starea 4 din diagramele T-s și h-s
(figurile #.17 ) devine identică cu starea 3.

Ciclul cu supraâncălzire intermediară este complet determinat dacă se cunosc

valorile presiunii si temperaturii aburului la intrarea în TIP, p1 și respectiv t1,
presiunea vaporilor umezi din condensator p2 și presiunea intermediară a
destinderii p2I. Impunând pentru p1, t1, și p2 un set de valori uzuale în intervalul
precizat anterior, singura variabilă ramâne presiunea intermediară a destinderii p2I.
Figurile #.—prezintă variația performanțelor ciclului în raport cu aceasă variabilă.
Așa cum era de așteptat, lTIP crește cu scăderea p2I, în timp ce lTJP se micșorează. În
schimb lucrul mecanic specific produs de instalație este cu atât mai mare cu cât p2I
are valori mai mici, accesi tendință fiind întâlnită și în cazul variatiei titlului
vaporilor, x2II. În schimb, randamentul termic al instalației prezintă un maxim
având valoarea de 0.45 la o presiune p2I de aproximativ 30 bar, însă trebuie
remarcat faptul că variația randamentului în plaja de presiuni considerată este
relativ mică (0.425-0.45).
1800 800
l ITA
1600
600
1400
lITA, lTJP [kJ/kg]

lTIP [kJ/kg]

1200 400

lTJP
1000
lTIP
200
p1=140 bar
800 o
t1=540 C
p2=0.1 bar
600 0
15 20 25 30 35 40 45 50 55 60

P2,I [bar]

a) Variația lTJP (stanga), lTIP (dreapta) și lITA (stanga) în funcție de presiunea

intermediară p2,I
 0.45 0.95

0.44 0.925
t

0.43 0.9

x2,II
t

0.42 0.875
x2,II

0.41 p1=140 bar 0.85

t1=540 oC
p2=0.1 bar
0.4 0.825
15 20 25 30 35 40 45 50 55
P2,I [bar]

b) Variația randamentului termic al ITA cu supraîncălzire intermediară (stânga) și a

titlului vaporilor la ieșirea din TJP (dreapta) în functie de
presiunea intermediară p2,I

Fig. #.18. Variația performanțelor ciclului teoretic ITA cu supraîncălzire intermediară în

funcție de presiunea intermediară de destindere, p2,I.
#.4 Ciclul real al ITA

Toate procesele termodinamice care se desfășoară în Instalațiile de Turbine

cu Abur sunt ireversibile. Ireversibilitățile generează pierderi care, comparativ cu
ciclul teoretic, micșorează atât puterea produsă de ITA cât și eficiența acesteia.
Ireversibilitățile caracteristice ITA pot fi clasificate în două categorii:
1) ireversibilități interne, cauzate fenomenele de frecare vâscoasă ale agentul
termodinamic în organele instalației, de transmisia puterii mecanice și conversia
acesteia în putere electrică;
2) ireversibilități externe, generate de frecarile din lagarele care asigură
transmisia puterii mecanice, pierderile de căldură către mediul ambiant ale
diverselor organe ale instalației și de diferențele de temperatură dinte sursele
externe de căldură și agentul termodinamic care realizează ciclul.

Efectele ireversibilităților interne sunt luate în considerare prin intermediul

unor coeficienți de ireversibilitate, cunoscuți în termodinamica clasică sub
denumirea de randamente interne. Acestea nu trebuie confundate cu randamentul
termic al ciclului, a cărui natură este complet diferită de cea a coeficienților de
ireversibilitate. Definirea randamentelor interne, ca măsură a ireversibilităților
asociate proceselor termodinamice, depinde de tipul procesului considerat.

Datorită ireversibilităților interne induse de frecarea vâscoasă, procesele de

comprimare în pompă și destindere în turbină devin adiabat ireversibile astfel că, în
conformitate cu principiul doi al termodinamicii, starea finală a acestora se situează
pe izobara stării teoretice, dar la valori mai mari ale entropiei. Ireversibilitățile
interne caracteristice proceselor izobare care se desfășoară în generatorul de abur și
în condensatorul ITA sunt neglijate, astfel că cele două procese sunt asimilate cu
procesele reversibile corespunzătoare ciclului teoretic. Reprezentarea în coordonate
h-s a ciclului Rankine real, corespunzător ireversibilităților interne amintite
anterior, este ilustrată în figura #.19.
 Fig. #. 19. Ciclul real al ITA în coordonate h-s

Așa cum evidențiază diagrama h-s, deși se desfășoară între aceleași nivele
de presiune, destinderea adiabat ireversibilă a aburului în turbină produce un lucru
mecanic specific mai mic decât cel corespunzător destinderii izentropice:

lT  h1  h2  h1  h2t  lT ,teoretic (#.37)

În consecință se definește randamentul izentropic al turbinei după relația:

lT h1  h2
T   1 (#.38)
lT ,teoretic h1  h2t

Comprimarea în pompă este la rândul său adiabat ireversibilă. Ca urmare,

lucrul mecanic consumat de pompă pentru comprimarea fluidului este mai mare
decât cel necesar procesului izentropic:

l P  h4  h3  h4t  h3  l P ,teoretic (#.39)

Randamentul izentropic al pompei este definit de relația

l P ,teoretic h4t  h3
P   1 (#.40)
lP h4  h3

Valorile uzuale ale celor două randamente izentropice sunt T = 0.82-0.87 și

P = =0.75-0.8. Luând în considerare aceste ireversibilități, lucrul mecanic al
ciclului este exprimat prin relația

1
l ITA  lT  l P  T lT ,teoretic  l P ,teoretic  l ITA,teoretic (#.41)
P

În consecință, se poate defini un randament intern al ciclului după relația:

1
T lT ,teoretic  l P ,teoretic
l ITA P
i   1 (#.42)
l ITA,teoretic lT ,teoretic  l P ,teoretic

Acesta cuantifică efectele ireversibilităților interne asupra lucrului mecanic produs

de agentul termodinamic în urma parcurgerii ciclului și evident are valori
subunitare. În plus, dacă se neglijează lucrul mecanic consumat de pompă în raport
cu lucrul mecanic produs de turbină, se obține că:

 i  T (#.43)

Folosind relația de definiție a randamentului intern, rezultă că;

lITA  i lITA,teoretic (#.44)

Efectele ireversibilităților externe datorate frecarii din transmisiile mecanice

și pierderilor de căldură din organele instalației sunt măsurate tot prin intermediul
unor coeficienți de ireversibilitate. În prezenta expunere, ireversibilitățile generate
de diferențele de temperatură dinte sursele externe de căldură și agentul
termodinamic care realizează ciclul nu sunt luate in considerare.

Lucrul mecanic produs de agentul termodinamic prin parcurgerea ciclului

ireversibil, lITA este transferat prin intermediul arborelui turbinei către arborele
generatorului electric. La rândul său, generatorul electric realizează conversia
lucrului mecanic primit în lucru electric, acesta din urmă reprezentând efectul util
sau efectiv al ciclului, lITA,ef. Cele două procese sunt afectate de ireversibilități,
astfel că lITA,ef < lITA. În primul caz, ireversibilitățile sunt cauzate de frecările
mecanice care apar în lagărele arborilor, iar în al doilea caz, de rezistențele
electrice ale înfășurărilor generatorului electric. În consecință, lucrul electric
(efectiv) măsurat la bornele generatorului electric se calculează cu relația:

l ITA,ef   m  g l ITA (#.45)

unde m reprezintă randamentul transmisiei lucrului mecanic produs de ciclu către

generatorul electric, iar g este randamentul conversiei acestuia în lucru electric.
Puterea efectivă produsă de instalație este:

PITA,ef  m l ITA ,ef (#.46)

În cazul ciclului real, fluxul de căldură care ar putea fi efectiv degajat prin
arderea combustibilului:

Q 1,efectiv  m cb Qi (#.47)

este mai mare decât fluxul de căldură:

Q 1  m q1 (#.48)

transferat agentului termodinamic pe parcursul procesul izobar de încălzire 4-1.

Diferența dintre ele este datorată arderii incomplete a combustibilului, fenomenului
de disociere a gazelor de ardere și izolației termice a generatorului de abur, care nu
poate asigura o izolare complet adiabatică a acestuia față de mediul ambiant.
Aceste pierderi sunt luate în considerare prin intermediul randamentului
generatorului de abur, definit de relația:

Q 1 m q1
 GA   (#.49)
Q 1,efectiv m cb Qi
 Figura (#.___) prezintă schema de principiu a ITA care funcționează după
ciclul real. În dreptul majorității organelor instalației, este menționat randamentul
intern sau extern caracteristic procesului ireversibil care se desfășoară în organul
respectiv.

(lITA)ef
●1

(q1)ef g
GA T GE
lITA m
GA T
●4
P
lP Cd
P
● ●
3 2

Fig. #.20. Schema de principiu a ITA care funcționează după ciclul Rankine real.
Ireversibilitățile proceselor care alcătuiesc ciclul sunt identificate prin intermediul
randamentelor al căror simbol este figurat în dreptul majorității organelor componente.

Cunoscând valorile randamentelor definite anterior, se pot determina

performanțele ciclului real în functie de cele corespunzătoare ciclului teoretic.
Astfel, din ecuațiile (#.__) și (#.__) rezultă că:

l ITA ,ef   m  g  i l ITA,teoretic [kJ/kg] (#.50)

Relația de mai sus face legătura între lucrul mecanic care ar putea fi obținut prin
efectuarea ciclului teoretic și lucrul mecanic efectiv produs de ciclul real.
Admițând că în ambele cazuri debitul de abur vehiculat în instalație este același,
puterea produsă poate fi exprimată prin relația:

PITA,ef  m l ITA,ef   m  g  i PITA ,teoretic [kW] (#.51)

Definind randamentul efectiv al instalației ca raport între efectul util și efortul
consumat, se obține că:

PITA,ef
 ef  (#.52)
Q 1,ef

Folosind relațiile (#.__) și (#.__), expresia randamentului efectiv devine succesiv:

m l ITA,ef l ITA,teoretic
 ef  GA  GA  g  m i  GA  g  m i t (#.53)
m q1 q1

Consumul orar de combustibil se calculează cu relația:

Q 1 m q1
C h  3600  3600 [kg cb/h] (#.54)
GA Qi  GAQi

în timp ce consumul specific se determină din expresia:

Ch 3600 q1 3600
c sp    [kg cb/kWh] (#.55)
PITA,ef GA Qi l ITA,ef  ef Qi

Relațiile (#.__) și (#__) evidențiază modul în care ireversibilitățile

caracteristice proceselor care alcătuiesc ciclul Rankine afectează performanțele
instalației. De exemplu, dacă i=0,85, g=m=0,98, GA=0.96 (aceste valori făcând
parte din gama valorilor uzuale), puterea efectivă și randamentul efectiv ale
instalației reprezintă aproximativ 81% respectiv 78% din valorile teoretice
corespunzătoare.