ECHIPAMENTE

ELECTRICE
CURS 3
2019-2020
PROCESE TERMICE
INCALZIREA APARATELOR ELECTRICE

Prin constructia sa, un aparat electric are o constructie neomogena.

Astfel, in structura aparatului intra:
❖ cai de curent din cupru sau alama,
❖ contactele din pseudoaliaje de argint, wolfram,
❖ bobine realizate din conductoare de cupru emailat,
❖ camera de stingere realizate din placi feromagnetice asamblate cu ajutorul unor pereti
electroizolanti etc.

! In unele componente ale aparatului (cai de curent, bobine, miezuri feromagnetice,

izolatie) se dezvolta caldura prin diferite procese fizice.
INCALZIREA APARATELOR ELECTRICE
Cauze ale incalzirii aparatelor:
■ din cauza efectului Joule are loc incalzirea cailor de curent (conductoare parcurse de
curent electric);
■ din cauza pierderilor prin histerezis si prin curenti turbionari are loc incalzirea miezurilor
feromagnetice;
■ prin pierderile in dielectric are loc incalzirea izolatiei aparatelor electrice;
■ prin efectul de apropiere rezulta, de asemenea, incalziri suplimentare ale cailor de
curent.

In anumite tipuri de aparate – aparatele de comutatie cu contacte, siguranta fuzibila,

descarcatorul electric – se produce o puternica degajare de caldura datorata arcului electric
ce insoteste functionarea normala a acestora.
Celelalte parti componente ale aparatului care nu sunt surse de caldura se pot incalzi pe
calea propagarii termice de la un corp la altul.
INCALZIREA APARATELOR ELECTRICE

■ Caldura dezvoltata duce la diferentierea temperaturilor diverselor

parti componente ale aparatelor electrice atat fata de mediul ambiant
cat si unele fata de altele.

■ Aceste niveluri diferite de temperatura dau nastere unor fluxuri de

caldura intre elementele componente ale aparatului, precum si intre
aparat si mediul ambiant, care tind sa uniformizeze temperatura
aparatului in ansamblu.
INCALZIREA APARATELOR ELECTRICE
Se disting doua regimuri fundamentale de incalzire a aparatelor electrice.
■ Procesul de incalzire de lunga durata sub curentul normal este regimul care se
caracterizeaza prin echilibru termic, adica egalitatea dintre cantitatea de caldura
dezvoltata de curent in aparat si cantitatea de caldura evacuata in mediul ambiant.
In acest regim, diferitele elemente ale aparatelor functioneaza la temperaturi
stabilizate.
■ Regimul de incalzire la scurtcircuit la un curent mai mare decat cel nominal este
regimul in care nu exista echilibru intre caldura dezvoltata si caldura preluata de
mediul de racire. Cazul cel mai caracteristic al acestui regim este incalzirea la
curentul de scurtcircuit.
Pentru a se evita defectarea sau chiar distrugerea aparatelor electrice de inalta
tensiune este necesar ca temperaturile maxime atinse de piesele componente sa nu
depaseasca, atat in regim de incalzire de lunga durata, cat si in regim de incalzire la
scurtcircuit, limitele impuse de standarde.
SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
1. Pierderi de energie prin conductie in caile de curent
■ In caile de curent o parte din energia electromagnetica este transformata in caldura prin efect Joule-
Lentz. Puterea transformata in caldura, in unitatea de volum, intr-un conductor de rezistivitate 𝜌 parcurs
de un curent electric cu densitatea J, este:
𝑝𝑗 = 𝜌 ∙ 𝐽2 [𝑊 Τ𝑚3 ]
■ Intr-un conductor de lungime l si sectiune A, energia va fi:
𝑡 𝑡
𝑊 = න 𝜌𝐽 𝐴𝑙𝑑𝑡 = න 𝜌𝐽2 𝑉𝑑𝑡
2
0 0
■ Pentru o densitate de curent constanta in aria sectiunii transversale se obtine:
𝑡 𝑡
𝑊 = න 𝜌𝐽 𝐴𝑙𝑑𝑡 = න 𝑅𝐼 2 𝑑𝑡 = 𝑅𝐼 2 𝑡 [𝑊𝑠]
2
0 0
𝑃 = 𝑅𝐼2
■ Relatia este valabila in curent continuu si in curent alternativ de frecventa industriala, unde I reprezinta
valoarea eficace a curentului.
Observatie: In studiul proceselor termice se considera preponderenta puterea dezvoltata de conductoarele
parcurse de curent electric si ca urmare calea de curent va fi singura sursa de caldura luata in considerare.
SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
2. Pierderi prin magnetizarea corpurilor feromagnetice
! In corpurile feromagnetice situate intr-un camp magnetic variabil in timp au loc pierderi prin histerezis, curenti turbionari si
vascozitate magnetica.
■ Prin materiale magnetice se intelege de obicei materialele fero- sau ferimagnetice. Pierderile de energie ale campului magnetic in
material sunt de mai multe tipuri.

■ Pierderile prin curenti turbionari se datoreaza curentilor indusi in material si sunt invers proportionale cu rezistivitatea acestuia.
■ Intr-un material feromagnetic introdus in camp magnetic variabil se induc, conform inductiei electromagnetice, tensiuni
electromotoare, care genereaza curenti turbionari. Pentru a micsora pierderile prin curentii turbionari este necesar ca:
– grosimea materialului sa fie mica (materialul utilizat sub forma de tole sau pulbere)
– rezistivitatea sa fie cat mai mare (utilizarea materialelor ferimagnetice)
– sa se reduca conductivitatea materialului

■ Pierderile prin histerezis sunt invers proportionale cu aria ciclului histerezis. Pierderile prin histerezis depind numai de forma
curbei de histerezis, reducerea lor fiind determinata de utilizarea unor materiale cu un ciclu histerezis de suprafata cat mai mica.
■ Pierderile prin magnetizare provin din ramanerea in urma a inductiei la variaţii rapide ale intensitatii campului magnetic,
fenomen de natura unei vascozitati termice.
 SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
3. Pierderi in dielectrici
! Pierderile in dielectrici depind, in principal, de valoarea si
de pulsatia campului electric in care se gasesc (mai depind
si de temperatura, presiune, umezeala).
■ La aceste aparate electrice, izolantii sunt plasati intre
piesele metalice aflate la tensiuni diferite si constituie
astfel un condensator de capacitate C.
■ Pierderile dielectrice sunt rezultatul curentilor de
conductie care iau nastere in izolatorii supusi la o
tensiune U si a curentilor absorbiti in cazul unei
tensiuni alternative pentru polarizarea dielectricilor
polari si a curentului capacitiv rezultat al prezentei
capacitatii C in circuit.
SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
3. Pierderi in dielectrici
! La tensiuni joase si la frecvente industriale pierderile in dielectrici sunt neglijabile si
nu intervin in procesul de incalzire a aparatelor electrice (mai ales la aparatele de
curent continuu).

! In curent alternativ si la valori mari de curenti in conductoare cu sectiuni mari si la

frecvente mari apar pierderile suplimentare prin efect pelicular si de proximitate.
SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
4. Pierderi de energie prin efect pelicular
Repartiţia în conductoare a curentului variabil în timp este diferită de cea
a curentului continuu.
Intr-un conductor drept valoarea efectivă a densităţii curentului
sinusoidal în timp este maximă pe suprafaţa conductorului şi scade pe
măsura depărtării de suprafaţă spre interiorul conductorului. Acest
fenomen se numeşte efect pelicular.
Efectul pelicular determină mărirea rezistenţei electrice a conductoarelor
şi micşorarea inductivităţii circuitelor electrice.
Prima consecinţă se datorează faptului că nu întreaga secţiune a
conductorului este parcursă de curent, iar cea de a doua este legată de
diminuarea câmpului magnetic în interiorul conductorului, ceea ce
determină micşorarea inductivităţii interioare.
SURSE DE CALDURA IN APARATELE
ELECTRICE
5. Pierderi de energie prin efect de proximitate

! Acest efect se manifesta in cazul conductoarelor masive apropiate intre ele, parcurse
de curenti variabili in timp; in aceasta situatie fluxul magnetic al unui conductor va
induce in masa celuilalt conductor curenti turbionari.
■ Daca curentii prin conductoare au acelasi sens, densitatea de curent este
diminuata spre laturile interioare (curentii turbionari se scad din curenti de
conductie) si sporita spre straturile departate. Acest efect de proximitate duce la o
modificare artificiala a rezistentei conductorului, modificare de care se tine cont
printr-un factor Kp ce se reprezinta in diagrame functie de 𝑓/𝑅.
■ Deoarece la conductoarele in care se manifesta efectul de proximitate se produce si
efectul pelicular, efectul total de modificare a rezistentei, se defineste:
𝑘𝑡 = 𝑘𝑝 ∙ 𝑘𝑝𝑟
TRANSMISIA CALDURII DIN APARATE ELECTRICE

■ Evacuarea caldurii dezvoltate de sursele de caldura, analizate anterior, se face pe

calea transmisiei termice, care are loc intotdeauna in baza principiului al II-lea al
termodinamicii - de la corpurile sau partile unui corp mai cald, la cele mai putin
calde. Acest proces termocinetic este cu atat mai intens cu cat temperatura
corpurilor este mai mare decat temperatura corpurilor invecinate (sau a mediului
ambiant) si dureaza pana cand temperatura acestora devine egala cu cea a
corpului cald.
■ Este evident ca oricat de mare este puterea dezvoltata de sursa de caldura in
material, se ajunge la situatia cand energia sa interna nu mai variaza (corpul s-a
incarcat caloric) si cantitatea de calura provenita de la o sursa va fi disipata complet
in exterior pe calea transmisiei caldurii; din acest moment se stabileste regimul
termic permanent (stationar), temperatura corpului ramanand constanta in timp.
■ Ca orice proces tranzitoriu si procesul tranzitoriu termic se incheie dupa un interval
de timp – comparabil cu constanta de timp termica care depinde in mare masura
de intensitatea racirii, deci de modul in care se realizeaza transmiterea caldurii.
TRANSMISIA CALDURII DIN APARATE ELECTRICE

! Pentru a putea incarca cat mai mult un aparat de comutatie fara ca temperaturile de
regim permanent ale partilor componente sa depaseasca limitele admise, este
necesara o racire cat mai eficienta a elementelor active (o transmisie termica
eficienta).

! Transmisia caldurii poate avea loc prin urmatoarele trei moduri:

■ Conductie
■ Radiatie
■ Convectie

! Transmisia caldurii poate avea loc si simultan, atat la regim termic stationar (fluxul
termic este constant in timp) cat si la regim nestationar (fluxul termic este variabil).
REGIMUL DE SCURTCIRCUIT

Solicitarea termica a cailor de curent sub actiunea curentilor de scurtcircuit se

caracterizeaza prin:
■ Densitati mari de curent care depasesc de multe ori valorile nominale
corespunzatoare sarcinilor de durata (de 10…20 ori si mai mult);
■ Procesul de suprasarcina este de scurta durata, curentul de scurtcircuit fiind
interupt prin actiunea protectiei (0,2…2 sec);
■ Variatia curentului in timp are o forma complexa;
■ Variatia mare a temperaturii caii de curent intr-un timp relativ scurt
(supratemperatura admisibila este de 2-3 ori mai mare decat supratemperatura de
regim normal).
REGIMUL DE SCURTCIRCUIT

■ Deoarece regimul de scurtcircuit trebuie intrerupt imediat pentru evitarea extinderii

avariei, durata de functionare a aparatului la scurtcircuit va fi mai redusa decat
durata corespunzatoare constantei de timp termice la incalzirea de scurta durata.
■ La un asemenea raport t/T≪1, aproape intreaga energie calorica care se dezvolta
se acumuleaza in conductor si se consuma numai pentru incalzirea lui fara sa aiba
loc nici un fel de cedare a caldurii in mediul ambiant – proces adiabatic.
■ Oprirea procesului de scurtcircuit se face prin separarea circuitului defect cu
ajutorul unui aparat de comutatie de putere, momentul deconectarii corespunzand
momentului stingerii arcului electric in aparat; in acest moment temperatura
conductorului atinge valoarea maxima finala de scurtcircuit dupa care scade
progresiv pana la temperatura mediului ambiant.
REGIMUL DE SCURTCIRCUIT
■ Curentii de scurtcircuit avand valori absolute de ordinul 5…50kA, in
retelele de inalta tensiune si de ordinul 5…100kA in retelele
industriale de joasa tensiune, pentru a evalua corect puterea
dezvoltata prin efect Joule-Lentz este necesar sa se tina cont de
efectul pelicular si de variatia rezistivitatii cu temperatura; de
asemenea, pentru o abordare mai corecta a regimului termic produs
de curentul de scurtcircuit este necesar sa se tina cont si de variatia
caldurii specifice volumice cu temperatura.

■ 𝜃𝑚𝑎 - temperatura mediului ambiant;

■ 𝜃2 = 𝜃𝑚𝑎 + 𝜃𝑚𝑎𝑥 - temperatura conductorului in regim nominal de
functionare, adica la trecerea curentului nominal;
■ 𝜃𝑚𝑎𝑥 - supratemperatura conductorului datorita trecerii curentului
nominal;
■ 𝜃 = 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 – supratemperatura conductorului (peste temperatura Nivele de temperatura pentru
𝜃2 ) din cauza trecerii curentului de scurtcircuit. regimul de scurtcircuit
INCALZIREA LOCULUI
INGUST
La diminuarea sectiunii unui conductor, temperatura locului ingust este
mai ridicata decat a restului conductorului.
Elementele conductorului, schitat in figura sunt:
■ l1 – lungimea locului ingust
■ A1– aria sectiunii inguste
■ A – aria sectiunii restului conductorului
■ 𝜌 – rezistivitatea comuna celor doua sectiuni
Diferenta dintre puterile dezvoltata si cea disipata de suprafata
exterioara este transmisa simetric, prin conductivitate, conductorului cu
aria sectiunii A.
SUPRAFATA FRONTALA INCALZITA PE
PICIORUL ARCULUI ELECTRIC
Daca intre suprafetele a doua conductoare
apare un arc electric, cum ar fi de exemplu
cazul intreruptoarelor la separarea contactelor,
suprafata frontala a fiecarui conductor ia
aproape instantaneu temperatura 𝜣∗ de topire
a materialului de contact.
In asemenea situatii este important sa se
determine campul de temperatura in regiunea
conductorului din apropierea piciorului de arc
electric.
Din cauza temperaturii mari a suprafetei
frontale a conductorului se poate neglija
ridicarea temperaturii conductorului datorita
trecerii curentului electric, precum si cedarea
de caldura pe suprafata exterioara, daca se
studiaza fenomenul pe o durata scurta de la Campul de temperatura pentru Cu si Ag. Campul de temperatura pentru wolfram.
aparitia arcului electric.
LIMITE DE TEMPERATURA
Limita de incalzire, si deci temperatura cea mai mare pe care o poate atinge un aparat electric
intr-un punct al sau, este determinata de factorii:
■ Conservarea proprietatilor fizico-mecanice ale conductoarelor;
■ Conservarea imbinarilor si punctelor de sprijin ale conductoarelor;
■ Conservarea proprietatilor izolante, si deci absenta degradarii, la materialele
electroizolante.
Limitele de temperatura ale aparatelor electrice sunt date in standarde, atat pentru curentul
nominal, cat si pentru curentul de scurtcircuit.
La curentul nominal se ajunge la o temperatura limita de durata si aceasta temperatura nu
trebuie sa degradeze aparatul.
Curentul de scurtcircuit apare, in general, dupa functionarea aparatului in regim nominal de
durata. Ca urmare, incalzirea in regim de scurtcircuit depinde de temperatura avuta de aparat
anterior. Pe de alta parte, durata unui scurtcircuit este mica (0,2...2s) si, ca urmare, se poate
atinge o incalzire mai mare decat incalzirea la curentul nominal, fara ca aparatul sa se
degradeze.
LIMITE DE TEMPERATURA

Conservarea proprietatilor fizico-mecanice

■ Incalzirea, respectiv temperatura maxima atinsa de un
aparat, nu trebuie sa conduca la micsorarea rezistentei
mecanice, de exemplu la intindere, deoarece curentii de
scurtcircuit solicita simultan aparatele, atat termic cat si
electrodinamic.
■ Piesele de cupru si aluminiu folosite in constructia
aparatelor electrice isi reduc sensibil rezistenta mecanica
la tractiune, odata cu cresterea temperaturii pe o durata
relativ mica.
■ Astfel dupa 10s la 400°𝐶, rezistenta mecanica la intindere
a cuprului scade la 60%, iar a aluminiului la 47%.
■ In figuri se indica variatia rezistentei la intindere a
cuprului, respectiv a aluminiului, in functie de
temperatura, considerand ca parametru durata.
Rezistenta la intindere
a) pentru Cu; b) pentru Al
LIMITE DE TEMPERATURA
Conservarea proprietatilor fizico-mecanice
■ La temperaturi mai mari materialele se pot topi.
■ In tabele sunt indicate temperaturile de topire ale
metalelor care intra in constructia instalatiilor electrice.

Temperaturile de topire ale metalelor

Metalul Cupru Aluminiu Alama Bronz Argint Plumb Cositor Zinc Otel

Temperatura
1083 658 900 900 960,5 327 232 419 1500
de topire, ℃

Temperaturile de topire ale aliajelor de cositor

Cositor 80 70 60 40 20
Continut, %
Plumb 20 30 40 60 80

Temperatura de topire, ℃ 200 185 190 240 275

LIMITE DE TEMPERATURA

Conservarea imbinarilor si punctelor de sprijin

■ Numeroase imbinari se realizeaza prin lipitura moale cu
un aliaj de cositor. Temperatura de topire a aliajului este
relativ redusa si trebuie sa nu fie atinsa nici la curentul
nominal de durata, nici la curentul de scurtcircuit.
■ In cazul barelor lungi din statiile electrice, la trecerea
curentului de scurtcircuit, barele se dilata, iar punctele de
sprijin (izolatoarele) raman fixe.
■ Pentru a elimina eforturile interne in bare, acestea se
prevad la imbinari cu legaturi flexibile, iar rigiditatea
mecanica pe izolatoare se realizeaza cu piese speciale Conexiune slaba bara
care permit deplasarea in lung, datorita incalzirii barei. colectoare
LIMITE DE TEMPERATURA

Conservarea izolatiilor
■ Stabilitatea termica a unui aparat electric,
care contine izolatii, este determinata mai
ales de conservarea izolatiei la incalzirea
produsa de curentul normal si cel de
scurtcircuit.
■ Materialele electroizolante, in ceea ce
priveste stabilitatea termica, se impart in mai
multe clase de izolatie, conform STAS 6247-
87.
■ Pentru fiecare instalatie sau aparat, in
functie de constructia sa, se prescriu in
standard sau norme interne, temperaturile
cele mai ridicate pe care le pot atinge unele
puncte ale instalatiei sau aparatului.