Scheme şi proced

dee de licchefiere a gazelorr

1. Noţiiuni introd
ductive

Liichefierea gazelor
g are la
l bază desttinderea adiiabată a gazzelor combi -nată cu reggenerarea
căldurii,, care poate fi realizată prin
p două metode,
m şi anuume:
– fără efectuuare de luccru mecanicc, metodă ce utilizea ză efectul Joule-Thom
mson de
scădere a teemperaturii gazului pri n laminare izentalpică;;
– cu efectuar e de lucru mecanic,
m prrin destindeerea gazului într-un dettentor cu piiston sau
turbodetenttor.
Din punct de vedere
v termoodinamic, ceea de-a douaa metodă perrmite obţinerrea gazelor lichefiate
l
mai eficcient, întrucâât pierderilee cauzate de ireversibilitate sunt, înn acest caz, mai reduse decât la
instalaţiiile ce folosesc laminareaa gazului.

2. Sch
hema şi ci clul teorettic al insta
alaţiei de liichefiere utilizând
u p
procedeul L
Linde

A cest proced
deu foloseşt e efectul Jooule-Thoms on de laminnare şi a fo st propus înn 1895 de
către Linnde şi numit „Schimbătorrul de căldurră în contracuurent”.

b
Fig. 1(a, b) – Schema instalaţiei
i de lichefiere
l Lindde (a) şi repreezentarea procceselor în
diaagrama T-s (b ).
 În figura 1 se prezintă schema acestui procedeu şi reprezentarea ciclului în coordonatele
T–s. Procesele care au loc în această instalaţie sunt:
1–2 : comprimarea gazului de la presiunea ambiantă p 1 la presiunea p 2 , în compresorul Cp,
urmată de răcirea lui într-un răcitor R, astfel încât să se poată considera comprimare
izotermă. Nivelul presiunii p 2 este în jur de 150–220 bar
2–3 : răcirea izobară a gazului comprimat cu ajutorul vaporilor reci rezultaţi din butelia B
3–4 : laminarea izentalpică (h = ct.) a gazului în ventilul de laminare VL până la presiunea
p 1 existentă în butelia B. Rezultă un amestec de va-pori umezi de stare 4. În butelia B
are loc separarea fracţiunii (1 – y) kg vapori de y kg lichid care părăsesc instalaţia cu
starea 0 = 4 prin intermediul robinetului r.
4–5 : încălzirea vaporilor reci în schimbătorul de căldură regenerativ Rg, la presiunea p 1 =
ct., în scopul răcirii gazului comprimat.
Starea 5 nu coincide cu stare 1, deoarece între cele două fluide care schimbă căldura în Rg
trebuie să existe o diferenţă de temperaturi tc = 5  15 grd, care, pe de altă parte, duce la pierdere de
frig datorată nerecuperării totale a căldurii.
Pentru determinarea fracţiunii „y” de gaz lichefiat se scrie ecuaţia de bilanţ termic
pentru conturul M–M şi se obţine:

q i + 1  h 2 = (1 – y)  h 5 + y  h 0 (1)

în care s-a considerat q i , căldura intrată prin izolaţie rapoartată la 1 kg gaz/ciclu.

Din ecuaţia (1) rezultă fracţiunea y:
h1  h2  q n  qi
y [kg lichid/kg gaz comprimat] (2)
h1  h0  q n

unde qn = h1 – h5 = cp  tc reprezintă pierderile datorită nerecuperării totale a căldurii.

În relaţia (2) se notează:
q 2 = h 1 – h 2 – (q n + q i )
ce reprezintă căldura necesară pentru obţinerea cantităţii y de gaz lichefiat pe unitatea de
cantitate de gaz comprimat, şi:
q0 = h1 – h0 – qn
ce reprezintă frigul produs pentru lichefierea a y kg gaz.
În general, cu acest procedeu se obţin y = 50  70 g. aer lichid/kg aer comprimat
O condiţie importantă pentru funcţionarea şi pornirea unei astfel de instalaţii este ca
prin laminare gazul să aibă efect Joule-Thomson pozitiv (adică temperatura să scadă după
laminare), chiar şi de la T 1 = T a.
Lucrul mecanic de comprimare efectiv se exprimă prin:
 p2
l c,ef = fRT 1 ln
p1
în care f este un coeficient experimental de corecţie (f = 1/ iz ,  iz fiind randamentul izotermic
al comprimării); f este evaluat în limitele 1,6 – 1,7.

3. Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei de lichefiere utilizând procedeul Claude

Acest procedeu se bazează pe efectul frigorific creat prin expansiune adiabată într-un
detentor, dar şi pe laminarea gazului într-un ventil de laminare. Frigul produs prin efect Joule-
Thomson este foarte mic faţă de efectul frigorific produs prin expansiune politropică.
Laminarea este necesară deoarece gazul intră în domeniul vaporilor saturaţi umezi. Acest
lucru nu este posibil la detentorul cu piston, datorită apariţiei loviturii hidraulice, iar la
turbodetentoare, datorită lovirii paletelor.
În figura 2 se prezintă schema procedeului Claude şi reprezentarea proceselor în
diagrama T–s. Schema cuprinde trei schimbătoare de căldură regenerative (Rg 1, Rg 2, Rg 3),
cu observaţia că schimbătorul Rg 3 poate lipsi în cazul în care starea 4 obţinută prin
destinderea fracţiunii (l–M) kg în detentorul D, este de temperatură apropiată cu starea 5
necesară a fi obţinută de gaz înainte de ventilul de laminare VL.
Presiunea de comprimare până la care se duce gazul suspus lichefierii este foarte
diferită, depinzând de natura gazului şi de eficienţa economică ce se doreşte a se obţine. În
general cu acest procedeu se obţin cam 50 – 80 g gaz lichefiat; dintr-un kg gaz comprimat.
Efectul de scădere a temperaturii se realizează atât în ventilul de laminare VL, cât şi în
detentorul D.
Fracţiunea y de gaz lichefiat obţinut se determină scriind bilanţul termic pe conturul C–
C:

q 2 h1  h2  q n  (1  M )(h3  h4 s ) ad  qi
y  [kg lichid/kg gaz comprimat] (3)
q0 h1  h0

În relaţia (3), qn şi qi au aceeaşi semnificaţie ca la procedeul anterior, q0 fiind „frigul” ideal

pentru lichefierea unui kg de gaz. „Frigul” produs cu ajutorul acestei instalaţii, q2, conţine şi
termenul (1 – M)(h3 – h4s ) ad care reprezintă „frigul” produs prin destinderea gazului în detentor.
Randamentul adiabat ad, denumit de către Hansen „randament al răcirii”, ţine cont de
ireversibilitatea proceselor din detentor (umplere, evacuare liberă, frecări gazo-dinamice).
 a

b
Fig. 2 (aa, b) – Schemaa instalaţiei dee lichefiere Cllaude (a) şi rep
prezentarea prroceselor în
diagrama
d T–s (b).

h3  h4
ad 
h3  h4 s

 ad = 0,7 – 0,8
0
Luucrul mecaanic necesaar realizăriii procedeu lui se com
mpune din lucrul meccanic de
comprim
mare (< 0) şii lucrul mecanic de desttindere în deetentor ( > 0). Însă, lucru
ul mecanic total
t este
1 1
negativ datorită fap
ptului că luccrul mecanicc produs de detentor reeprezintă caam  diin lucrul
5 6
mecanicc necesar co
omprimării
p2
l cef  f RT1 ln  (1  M )( h3  h4 s ) ad  m
p1
în care f reprezintă coeficientuul lui Hanse n:
1
f  = 1,6 … 1,75;
iz  m

iar  m reeprezintă raandamentul mecanic al detentoruluui.

Consum
mul specific de energie al procesuluui este:
lcef
k= = 1,2 … 1,5 [kWh//kg lichid prrodus]
J