Observăm că acest raport depinde numai de numărul

gradelor de libertate ale moleculelor gazului ideal, adică numai de

structura chimică a moleculelor.

Lucrarea de laborator Nr. 8

Determinarea raportului capacităţilor termice ale gazelor Cp/Cv

Scopul lucrării: determinarea capacităţilor termice molare ale

aerului la presiune şi volum constant.
Aparate şi materiale: vas de sticlă, pompă, cronometru, manometru.

1. Metoda experimentală

În această lucrare se determină raportul γ pentru aer folosind

metoda bazată pe dilatarea adiabatică a gazului. Într-o aproximaţie
satisfăcătoare orice varaiaţie rapidă a volumului poate fi considerată
ca un proces adiabatic, întrucât schimbul de căldură cu mediul

66
exterior este cu atât mai mic, cu cât procesul decurge mai rapid.

Montajul experimental se compune dintr-un vas (recipient)

de sticlă C unit cu un manometru de apă M, şi cu o pompă P (Fig.
2.11).
La pomparea aerului în vasul C până când denivelarea în
ambele ramuri ale manometrului va fi de 250-300 mm, presiunea se
va mări până la P1. După 3-4 minute temperatura aerului în vas va
deveni egală cu temperatura mediului exterior T1, iar volumul
gazului este V1 (starea 1 din
Fig 2.12). Deschizând apoi
pentru un interval scurt de
timp robinetul A1, presiunea
din balon P2 devine egală cu
cea atmosferică. În acest timp
se produce un proces
adiabatic. Volumul va deveni
V2 (starea 2 Fig 2.12).
Întrucât lucrul la dilatarea
gazului se efectuează din
contul energiei interioare,
temperatura se micşorează: T2
< T1. Pentru trecerea
adiabatică din starea 1 în starea 2 este valabilă ecuaţia

P1V1γ = P2V2 γ , (17 )

unde γ = CP/CV. După 3-4 minute de la închiderea robinetului aerul

din recipient se încălzeşte în proces izocor până la temperatura
camerei T1, iar presiunea se ridică până la P3 (starea 3, Fig. 2.12 ).
Comparând starea finală 3 cu cea iniţială 1 a gazului, vedem
că ele se referă la una şi aceeaşi izotermă. De aceea poate fi aplicată
legea lui Boyle-Mariotte
P1V1 = P3V2 (18)
67
Din relaţiile (17) şi (18) determinăm raportul γ. Pentru aceasta,
ridicăm ecuaţia (18) la puterea γ şi o împărţim la ecuaţia (17).

P1γ V1γ P3 γ V2 γ P1γ P3γ

= ori = ,
P1V1γ P2V2 γ P1 P2
de unde
(P3 / P1)γ = P2/P1.

Logaritmând ultima expresie, obţinem raportul căutat

ln⎛⎜⎝ ⎞⎟
P2
P1 ⎠ ln P 2 − ln P1
γ = = . (19).
ln P3 − ln P1
ln⎛⎜⎝ ⎞⎟
P3
P1 ⎠

Această formulă poate fi simplificată. Notăm denivelarea apei din

ramurile manometrului după 3-4 minute de la pomparea aerului cu
H, iar după deschiderea şi închiderea robinetului (după 3-4 minute)
cu h0. În acest caz presiunile aerului sunt egale cu

P1 = P2 + αH, P3 = P2 + α h0 (20)

(α este coeficientul de trecere de la denivelarea manometrului la

presiunea exprimată în Pascali). Din (20) obţinem că

P2 = P1 - αH, P3 = P1 - α(H- h0).

Introducem expresiile pentru P2 şi P3 în (19), şi vom primim:

68
 ⎡ λH ⎤
ln ⎢1 − ⎥
⎣ P1 ⎦
γ = . (21)
⎡ α ( H − ho ) ⎤
ln ⎢1 − ⎥
⎣ P1 ⎦

Mărimile x = αH / P1 şi y = α (H- h0)/P1 sunt cu mult mai mici ca

unitatea şi, deci, sunt valabile expresiile aproximative: ln(1-x)=-x;
ln(1-y)=-y. Utilizând aceste aproximaţii expresia (21) poate fi
reprezentată sub următorul aspect

H
γ = . (22)
H − h0

Această relaţie va servi pentru determinarea lui γ.

Mărimea h0 din formula (22) corespunde cazului, când robinetul A
se închide în momentul
terminării procesului
adiabatic 1-2 şi în Fig. 2.13
se reprezintă prin ordonata
2-3. Practic, însă, este
imposibil de-a realiza o
coincidenţă a momentului
închiderii robinetului şi
sfârşitul procesului de
dilatere adiabatică. Dacă
robinetul A se închide
înaintea momentului, când
presiunea se micşorează
până la presiunea
atmosferică, atunci se
obţine o valoare mărită a diferenţei de presiune h0′ , ce corespunde
segmentului 2′-3′ şi invers, dacă robinetul se închide mai târziu,
69
această mărime va fi micşorată h0′′, ce corespunde segmentului 2′′ -
3′′ şi diferă de h0 cu atât mai mult, cu cât e mai mare timpul de
reţinere τ. Experimental se observă că între τ, h0′′ şi h0 există relaţia
lg h0′′ = lgh0 - aτ, adică o dependenţă liniară dintre lg h0′′ şi τ, şi
ordonata iniţială este egală cu valoarea logaritmului mărimii căutate
h0, iar a este coeficientul unghiular al dreptei, ce depinde de
condiţiile experimentului. Acest rezultat experimental e în deplină
coincidenţă cu definiţia timpului de relaxare τ, adică timpul în
decursul căruia parametrul după care sistemul e scos din starea de
echilibru (în cazul nostru presiunea P) se micşorează de e ori
(P=P0e-t/τ). Obţinând din experiment mai multe valori pentru lg h0′′ ,
ce corespund diferitor
durate de timp la
dilatare (când
presiunea iniţială P1
este una şi aceeaşi), se
poate construi graficul
funcţiei lg h0′′ = f(τ)
care reprezintă o linie
dreaptă (Fig. 2.14).
Prelungind această
dreaptă până la
intersecţia cu axa
ordonatelor, găsim lg
h0, de unde calculăm
h0 (considerând că durata procesului 1-2 este neglijabilă în
comparaţie cu durata procesului 2-2”, în calitate de τ poate fi luat
timpul cât este deschis robinetul A).

2. Modul de lucru

1. Se pompează aer în recipient până când denivelarea lichidului

din ramurile manometrului va deveni egală cu 200-300 mm. Se
închide robinetul (cu cleştele) B la o valoare anumită (constantă
70
 în seria de măsurări ce se vor efectua) a nivelului de sus al
lichidului în una din ramurile manometrului. Pornim
cronometrul. După trei minute, în care temperatura în interiorul
vasului devine egală cu temperatura mediului înconjurător, iar
presiunea încetează să mai varieze, notăm denivelarea
manometrului H=L1 ± L2. Nivelul lichidului se va măsura după
linia tangentă la menisc.
2. Se deschide brusc robinetul A, egalând presiunea din interiorul
vasului cu cea atmosferică, notând concomitent timpul. După 5
secunde (τ = 5s) se închide robinetul A. În acest timp presiunea
în recipient devine egală cu cea atmosferică, iar temperatura se
micşorează. După trei minute, în care temperatura din balon
devine egală cu cea din exterior, se notează denivelarea
manometrului h′′0 = l1 ± l2.
3. Se repetă măsurările (conform punctelor 1 şi 2), menţinând
robinetul A deschis timp de τ = 10, 15, 20, 25, 30 s. De
menţionat că înainte de deschiderea robinetului A se va instala
atent cu ajutorul robinetului B nivelul în unul din ramurile
manometrului (fie cel de sus ), după egalarea temperaturilor, la
aceeaşi diviziune, ca şi în primul experiment, dacă acest nivel nu
se stabileşte de la sine. Astfel se determină h′′0 după τ = 10, …,
30s. Datele obţinute se trec în tabelul 1.
Tabelul 1
τ (s) 5 10 15 20 25 30
L1(mm)
L2(mm)
H(mm)
l1(mm)
l2(mm)
h0′′ (mm)
lg h0′′

71
4. După datele obţinute se construieşte graficul funcţiei lgh0′′,
reprezentând în abscisă timpul τ, iar în ordonată valorile lgh0′′
(Fig. 2.14). Graficul reprezintă o dreaptă, care urmează a fi
prelungită până la intersecţia cu axa ordonatelor pentru a găsi
valoarea lgh0. Dacă unele puncte experimentale se află prea
departe de dreapta construită, punctele respective se vor verifica
repetând experienţa. După aceea se determină mărimea h0, care
se introduce în formula (22) şi se calculează valorile lui γ.
Graficul lgh0′′ = f(τ) se va construi pe hârtie milimetrică şi se va
anexa la referatul lucrării.
5. Pe baza formulei (22) se deduce formula erorilor ε = Δγ / γ, şi se
calculează erorile relative şi absolute.
6. Se scrie rezultatul final γexp = γ ± Δγ.
7. Se compară pentru aer γexp cu valoarea teoretică calculată din
formula (16).

Întrebări de control

1. Ce se numeşte capacitate termică (molară, specifică)?

2. Care proces se numeşte proces adiabatic ?
3. De ce CP este mai mare ca CV ?
4. Să se deducă relaţia dintre CP şi CV, folosind primul principiu al
termodinamicii.
5. Care sunt expresiile pentru CP, CV şi γ ce rezultă din teoria
cinetico-moleculară ?
6. Analizaţi procesele termodinamice ce se produc cu aerul din vas
şi deduceţi formula pentru γ (22).
7. De ce este necesar de a construi graficul lgh0′′ în funcţie de τ ?

Lucrarea de laborator Nr. 9

72