Transformarea izentalpică (Laminarea)

- transformare în care se conservă entalpia (h = ct.);

- se întâlneşte practic în cazul sistemelor de curgere;
- prezintă o importanţă deosebită în cazul maşinilor frigorifice şi al pompelor de
căldură.

Laminarea: transformare la h = ct. materializată prin destinderea unui fluid care

curge printr-o conductă atunci când aceasta prezintă o ştrangulare (robinet, ventil).
- în zona ştrangulată, fig. 5.1, viteza fluidului este mai mare decât în secţiunea
liberă a conductei.

Figura 5.1. Reprezentarea procesului de laminare

- se produce o pierdere de presiune locală şi o creştere a entropiei (s) datorită

frecărilor din ştrangulare;

Laminarea: transformare termodinamică ireversibilă, are loc fără schimb de

energie mecanică cu exteriorul şi se poate realiza în două moduri:
- laminare adiabatică: fără schimb de căldură şi energie mecanică cu exteriorul;
- laminare izotermă: cu schimb de căldură cu exteriorul pentru menţinerea
sistemului la temperatură constantă, fără producere de lucru mecanic.

- înainte de ştrangulare, în secţiunea A1 parametrii fluidului: p1, s1, T1, h1, w1, V1;
1
- după ştrangulare, în secţiunea A2 parametrii de stare: p2, s2, T2, h2, w2, V2.
Ecuaţia de bilanţ energetic între secţiunile 1 şi 2 este:
w2 w2 2 2
m  h1  m  1  m  h 2  m  2  h1  w1  h 2  w 2
2 2 2 2

1
2

h1  h 2   w 22  w12 ; pentru w1 = w2  h1 = h2

- dacă cele două secţiuni se află la acelaşi nivel de curgere şi variaţia energiei
potenţiale se neglijează, se poate scrie:
h = cv ∙ T + p ∙ V
h1 = cv ∙ T1 + p1 ∙ V1;
h2 = cv ∙ T2 + p2 ∙ V2
- atunci când fluidul nu-şi schimbă starea de agregare şi w 1 = w2 , entalpiile înainte
şi după laminare sunt egale, h1 = h2.

- în cazul laminării adiabatice h1 = h2  dh = 0;

dar dh = dq + V ∙ dp
2 2 2 2 2 2
 dh   dq   V  dp  0 ;  dh  h 2  h1  0   dq   V  dp  0
1 1 1 1 1 1

2 2
  V  dp    dq  q f 12
1 1

- lucru mecanic efectuat de fluid pentru învingerea rezistenţelor locale se

transformă în căldură pe care o înmagazinează sistemul;
- această căldură este conţinută în entalpia h2 şi pierdută de entalpia h1.
- datorită căldurii qf12 entropia (s) sistemului creşte.
dq dq f 12
ds  
T T
2 2 dp 2 dp p
s  s 2  s1   ds   V    R   R  ln 1  0  p1  p2  s2  s1
1 1 T 1 p p2
- în procesul de laminare a gazelor ideale, pentru h1 = h2 şi h = cv ∙ T + p ∙ V, pentru
cele două stări (1) şi (2) se poate scrie:

2
 h1 = cv ∙ T1 + p1 ∙ V1 = cv ∙ T1 + R ∙ T1 = cp1 ∙ T1
h2 = cv ∙ T2 + p2 ∙ V1 = cv ∙ T2 + R ∙ T2 = cp2 ∙ T2
- dacă cp1 = cp2  T1 = T2

- în cazul în care căldurile specifice variază cu temperatura, T 1  T2, pornind de la

ecuaţia de stare a gazului perfect: p ∙ V = R ∙ T;
p ∙ dV + V ∙ dp = R ∙ dT
şi laminarea fiind un proces fără schimb de lucru mecanic cu exteriorul (dV= 0),
2 dp 2 dT T
V ∙ dp = R ∙ dT  s  s 2  s1   V     R   R  ln 1 ; s2  s1 şi T2 < T1
1 T 1 T T2
- procesul de laminare a gazelor ideale este finalizat cu scăderea temperaturii
sistemului.

- variaţia temperaturii gazelor reale în timpul laminării izentalpice  Joule

şi Thomson, în 1852: efectul Joule-Thomson (α).
 T 
   
 p  h  ct.

- efectul Joule-Thomson diferenţial caracteristic pentru fiecare gaz în parte poate

fi:
a) nul: α = 0; T = 0; T1 = T2
 T 
- punctele în care    0 se numesc puncte de inversiune, iar temperatura se
 p 

numeşte temperatură de inversiune.

b) pozitiv: α  0; T < 0; T2 < T1
- laminarea izentalpică cu efect Joule-Thomson pozitiv prezintă interes pentru
laminarea agenţilor frigorifici, întrucât se finalizează cu scăderea temperaturii;
c) negativ: α < 0; T  0; T2  T1
- laminarea este însoţită de o creştere a temperaturii sistemului.

3
Ventilul de laminare furnizează agentul de lucru cu care urmează să fie alimentat vaporizatorul.

Fig. 5.2. Răcitor de aer alimentat prin ventil Fig. 5.3. Schema de alimentare prin ventil de
de laminare termostatic laminare a unui răcitor de aer

- la intrarea în ventilul de laminare, agentul frigorific 1 este lichidul subrăcit care

rezultă din condensator.
- în urma laminării, se obţine un amestec de lichid şi vapori saturaţi uscaţi 2, care
intră în vaporizator;
- lichidul vaporizează complet în interiorul serpentinei, poziţia sfârşitului
vaporizării fiind notată cu 3;
- la ieşirea din vaporizator se obţin vapori supraîncălziţi 4, iar gradul de
supraîncălzire în vaporizator, prezintă o influenţă determinantă asupra funcţionării
ventilului de laminare.
Ventilul de laminare termostatic: reglează gradul de supraîncălzire a
vaporilor la ieşirea acestora din vaporizator;
- când creşte temperatura vaporilor, creşte şi presiunea din bulb  deschiderea mai
puternică a orificiului de curgere a agentului frigorific  alimentarea cu mai mult
lichid a vaporizatorului, ceea ce va reduce gradul de supraîncălzire;
- când scade temperatura vaporilor, scade şi presiunea din bulb, ceea ce determină
închidrea orificiului de curgere şi alimentarea cu mai puţin lichid a vaporizatorului.

4
 Fig. xx. Schema constructivă şi funcţională a instalaţiilor frigorifice şi pompelor de căldură:
V – vaporizator; C – compresor; K – condensator; D – detentor (tub capilar, ventil de laminare)

Fig. xx. Instalaţie frigorifică cu tub capilar Fig. xx. Instalaţie frigorifică cu ventil de
laminare termostatic