ECUAŢIILE PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII

Un sistem termodinamic închis evoluează între

două stări 1 şi 2, efectuând un schimb de căldură
şi de lucru mecanic cu mediul exterior între aceste
două stări. Conform ecuaţiei primului principiu
aplicat proceselor ciclice,  dQ dL , se poate

scrie:
 pentru procesul ciclic 1a2c1:
Evoluţia unui sistem
2 1 2 1
1a
dQ   dQ   dL   dL
2c 1a 2c
termodinamic între două stări

 pentru procesul ciclic 1b2c1:


2
dQ   dQ   dL   dL
1 2 1

1b 2c 1b 2c

Prin scăderea celor două ecuaţii, se obţine:


2
dQ   dQ   dL   dL
2 2 2

1a 1b 1a 1b

sau, prin integrare şi rearanjarea termenilor rezultă:

Qa  La  Qb  Lb  Q12  L12  const.
Diferenţa dintre schimbul de căldură şi de lucru mecanic este aceeaşi pentru toate
procesele neciclice (deschise) efectuate de sistem între stările 1 şi 2. Ea depinde numai de
stările iniţială şi finală şi nu depinde de drumul pe care îl parcurge sistemul termodinamic,
fiind variaţia unei mărimi de stare, numită energia sistemului, E.
Deci, expresia matematică a primului principiu al termodinamicii aplicat sistemelor
închise care efectuează procese neciclice este:
Q12  E2  E1  L12 ,
iar sub formă diferenţială:
dQ  dE  dL
Pe baza acestei expresii, principiul I al termodinamicii se poate enunţa astfel: căldura
absorbită de un sistem este utilizată la creşterea energiei sale şi la producerea de lucru
mecanic.
 Energia unui sistem reprezintă energia totală conţinută de sistemul aflat într-o anumită
stare dată. Ea cuprinde o sumă de energii, formată din energia cinetică Ec şi energia
potenţială Ep ale sistemului, energii precizate prin parametrii fizici macroscopici (masă,
viteză şi înălţime), din energia asociată mişcării şi poziţiei moleculelor, precum şi din
energia cuprinsă în structura atomilor, energii reunite într-o singură mărime de stare,
denumită energie internă U, care este asociată stării termodinamice a sistemului, fiind
specificată prin parametrii termodinamici de stare.
Deci:
E  U  Ec  E p ,

respectiv sub formă diferenţială:

dE  dU  dEc  dE p

Expresia diferenţială a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme închise care

îşi modifică starea devine:
dQ  dU  dEc  dE p  dL

sau:
dQ  dL  d U  Ec  E p  ,

ceea ce înseamnă că sub influenţa unui schimb de căldură şi de lucru mecanic efectuat de
sistem cu mediul exterior, modificarea energiei sistemului se va regăsi în modificarea
oricăreia din cele trei forme de energie, internă, cinetică sau potenţială.
Ecuaţia primului principiu al termodinamicii sub formă diferenţială, pentru sisteme
închise care îşi modifică starea se mai poate scrie sub forma:
dQ dU  mwd w  mg dz  dL ,
sau prin integrare între două stări diferite 1 şi 2:
w22  w12
Q12  U 2  U1  m  mg ( z2  z1 )  L12
2
Prin diferenţierea ecuaţiei de definiţie a entalpiei, se obţine:
dH  dU  pdV  Vdp
Dacă se consideră că variază doar energia internă a sistemului (Ec=Ep=const. sau
dEc  0, dE p  0 ), atunci:

dQ  dU  dL ,
iar
dH  dQ  Vdp
Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme închise în
funcţie de entalpie este:
dQ  dH  Vdp

►Aplicaţii
1. Apa se încălzeşte într-un vas închis cu un capac. În apă se află un ax cu palete rotative.
În timpul procesului de încălzire se transmite apei căldura Q=30 kJ, iar căldura Q0=5 kJ se
pierde prin pereţii vasului. Lucrul mecanic consumat pentru rotirea paletelor este L=500
Nm. Determinaţi energia internă finală a sistemului, dacă energia iniţială este U1=10 kJ.

2. Completaţi datele lipsă, în kJ, pentru fiecare dintre transformările efectuate de un sistem
termodinamic închis.
Q L U1 U2 ∆U
a 18 6 35
b 10 4 -15
c 12 3 32
d 25 14 10

3. Un sistem termodinamic închis efectuează un ciclu format din trei transformări de stare.
În timpul primei transformări sistemul efectuează un lucru mecanic L12=50 kJ. În timpul
celei de-a doua transformări este transmisă sistemului căldura Q23=200 kJ. În cea de-a
treia transformare sistemul efectuează lucrul mecanic L31=90 kJ şi revine la starea iniţială.
a. Să se determine lucrul mecanic efectuat în timpul ciclului
b. Să se determine transferul de căldură din ultima transformare.
4. Într-o sală în care sunt 40 de persoane, încălzirea, umidificarea şi ventilaţia aerului sunt
asigurate de unităţi de condiţionare a aerului cu puterea de 5 kW, fiecare. O persoană în
repaus eliberează un debit de căldură de 360 kJ/h. În sală sunt 10 becuri, fiecare
consumând 100 W. Fluxul termic transmis prin pereţii şi ferestrele sălii este estimat la
valoarea de 15000 kJ/h. Temperatura aerului se menţine constantă la valoarea de 21 oC.
Determinaţi numărul necesar de unităţi de condiţionare a aerului.

4. GAZE PERFECTE (IDEALE)

LEGILE GAZULUI PERFECT

Gazele reprezintă principalul grup de agenţi de lucru din maşinile şi instalaţiile termice.
Noţiunea de gaz perfect, denumit şi gaz ideal, a apărut atunci când s-a demonstrat că
legile simple ale gazelor descoperite de Boyle-Mariotte, Gay-Lussac şi Charles nu verifică
toate stările de echilibru termodinamic ale gazului real. Abaterea comportării gazelor reale
de la legile simple a determinat definirea unui model de gaz, denumit gaz perfect.
Anumite gaze se comportă la temperatura şi presiunea atmosferică aproape la fel ca şi
un gaz perfect, ceea ce justifică utilizarea legilor gazului perfect la studiul proceselor din
maşinile şi instalaţiile termice în limitele unor aproximaţii admisibile. Abateri importante ale
gazelor reale de la legile gazului perfect apar la presiuni mari şi temperaturi scăzute, în
special în apropierea stărilor lor de lichefiere. Aşadar, modelul de gaz perfect a fost definit
ca urmare a stabilirii prin cercetări experimentale a legilor privind comportarea gazelor la
presiuni apropiate de presiunea atmosferică.
Legile transformărilor simple ale gazului perfect stabilesc relaţii între doi parametri de
stare, în condiţiile menţinerii constante a celui de-al treilea.
Legea Boyle-Mariotte exprimă legătura dintre presiunea şi volumul unei cantităţi de
gaz perfect într-o transformare izotermă. Această lege afirmă că într-o transformare
izotermă produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz perfect rămâne constant. Pentru
două stări ale gazului, expresia matematică a acestei legi este:
p1v1  p2v2  pv  const.
Valoarea constantei depinde de temperatura şi natura gazului.
 Legea Gay-Lussac stabileşte legătura dintre temperatura şi volumul unei cantităţi de
gaz perfect într-o transformare izobară, şi anume: la presiune constantă volumul unui gaz
perfect este proporţional cu temperatura absolută.
v1 v2 v
   const .
T1 T2 T

Valoarea constantei depinde de presiunea şi natura gazului.

Legea lui Charles stabileşte legătura dintre temperatura şi presiunea unei cantităţi de
gaz perfect într-o transformare izocoră: într-o transformare izocoră presiunea gazului
perfect este proporţională cu temperatura lui.
p1 p2 p
   const.
T1 T2 T
Valoarea constantei depinde de volumul şi natura gazului.

ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE A GAZULUI PERFECT

Exprimă relaţia dintre parametrii de stare ai unui gaz perfect într-o transformare
oarecare. Pentru a deduce această relaţie se consideră un gaz perfect care parcurge două
transformări succesive, şi anume o transformare izotermă 1-0 şi o transformare izobară 0-
2. Pe baza legilor simple Boyle-Mariotte şi Gay-Lussac se poate scrie:
 pentru transformarea 1-0: p1v1  p0v0 ( T1  T0 )
v0 T0
 pentru transformarea 0-2:  ( p0  p2 )
v2 T2
Din cele două ecuaţii rezultă:
p1v1 p2v2 pv
   const.
T1 T2 T
Valoarea constantei nu depinde de starea gazului, ci numai de proprietăţile lui, fiind
caracteristică fiecărui gaz. Ea se numeşte constantă caracteristică, R. Prin urmare,
ecuaţia termică de stare a gazului perfect, numită şi ecuaţia lui Clapeyron, se poate scrie
sub forma:
pv  J 
pv  RT , (R   )
T  kgK 
 Pentru o masă m de gaz ecuaţia devine:
pV  mRT
Pentru 1 kmol de gaz perfect, ecuaţia termică de stare devine:
pv  RT
sau
pVM  RM T ,
în care: RM reprezintă constanta universală a gazului perfect, care nu depinde de natura
gazului, după cum nici VM, la aceeaşi presiune şi temperatură nu depinde de natura
gazului.
Constanta universală a gazului perfect se poate determina din ecuaţia de stare
corespunzătoare condiţiilor fizice normale, pN=101325 N/m2, TN=273,15 K, VMN=22,4136
m3N/kmol:
pNVMN 101325  22,4136 J
RM    8314,34
TN 273,15 kmolK

Constanta caracteristică a gazelor perfecte devine:

RM 8314.34
R 
 

►Aplicaţii

1. Presiunea dintr-o anvelopă de automobil depinde de temperatura aerului din interiorul ei.
Când temperatura aerului este 25 oC, presiunea manometrică este 210 kPa. Dacă volumul
anvelopei este 0,025 m3, să se determine creşterea de presiune, atunci când temperatura
aerului creşte la 50 oC. Determinaţi şi cantitatea de aer care trebuie evacuată pentru
restabilirea presiunii la valoarea ei iniţială în condiţiile acestei temperaturi. Presiunea
atmosferică este 1 bar.

2. Presiunea indicată de manometrul ataşat la un tub de oxigen cu volumul de 1,2 m3 este

500 kPa. Determinaţi cantitatea de oxigen din tub, dacă temperatura oxigenului este 24 oC,
iar presiunea atmosferică este 97 kPa.
 AMESTECURI DE GAZE PERFECTE

Legile amestecurilor de gaze perfecte

Agenţii termodinamici din maşinile şi instalaţiile termice sunt amestecuri de gaze, de

exemplu: aerul (N2, O2,…), gazele rezultate din arderea unui combustibil (CO 2, H2O, SO2,
N2, O2, CO,…).
Amestecurile de gaze se realizează prin difuzia componenţilor. Gazele componente nu
interacţionează chimic. Un amestec de gaze perfecte reprezintă un sistem cu proprietăţi
termofizice diferite de cele ale componenţilor, dar determinate de proprietăţile acestora. De
asemenea, un amestec de gaze perfecte formează tot un gaz perfect, care se supune
legilor gazelor perfecte.
Legea lui Dalton stabileşte legătura dintre presiunea p a unui amestec de gaze
perfecte şi presiunile parţiale pi ale gazelor componente, aflate la temperatura T şi volumul
V ale amestecului. Într-un amestec de gaze format din mai mulţi componenţi care nu
interacţionează chimic, aflat în echilibru termodinamic, fiecare gaz component se
răspândeşte în întregul volum ocupat de amestec exercitând o presiune parţială egală cu
presiunea pe care ar exercita-o dacă ar ocupa singur întregul volum al amestecului, când
toţi componenţii au temperatura egală cu temperatura amestecului. Legea se enunţă astfel:
presiunea totală a unui amestec de gaze este egală cu suma presiunilor parţiale ale
gazelor componente.
n
p  p i ,
i 1

mi Ri T
unde: pi  reprezintă presiunea parţială a componentului i.
V
Legea lui Amagat exprimă relaţia dintre volumul V al unui amestec de gaze perfecte şi
volumele parţiale Vi ale gazelor componente, considerate la temperatura T şi presiunea p
ale amestecului. Ea se enunţă astfel: volumul ocupat de un amestec de gaze perfecte este
egal cu suma volumelor parţiale ale gazelor componente.
n
V   Vi ,
i 1
 mi Ri T
unde: Vi  reprezintă volumul parţial al componentului i.
p

Proprietăţile termofizice ale amestecurilor de gaze

Compoziţia unui amestec de gaze perfecte poate fi exprimată prin participaţii masice
sau volumice.
 Participaţia masică gi a unui component i într-un amestec de gaze perfecte se
defineşte ca raport între masa componentului şi masa amestecului:
mi
gi 
m
Într-un amestec format din n gaze componente masa amestecului este egală cu suma
maselor mi ale gazelor componente:
n
m  mi  m1  m 2  m3  ... ,
i 1

de unde:
n n
mi m1 m2 m3

i 1 m
  
m m m
 ...  1  
i 1
gi  1

 Participaţia volumică ri a unui gaz component într-un amestec de gaze perfecte se

defineşte prin relaţia:
Vi
ri 
V
Dacă gazele componente se găsesc la presiunea şi temperatura amestecului, atunci
conform legii lui Amagat, volumul total al amestecului este egal cu suma volumelor parţiale
ale gazelor componente.
n
V  V1  V2  V3  ...  Vi ,
i 1

de unde:
n n
Vi V1 V2 V3
V
i 1
    ...  1   ri 1
V V V i 1

 Densitatea  a amestecurilor de gaze perfecte:

 n n

m  mi V i i n
   i 1  i 1
  i ri ,
V V V i 1

p
în care:  i  reprezintă densităţile gazelor componente.
Ri T
 Volumul specific v al unui amestec de gaze perfecte:
n n

V V  m v
i i i n
v   i 1  i 1
  gi vi ,
m m m i 1

Ri T
unde: vi  reprezintă volumele specifice ale gazelor componente.
p
 Relaţii între participaţii: între participaţiile masice şi volumice se pot stabili relaţii de
conversie.
Astfel, legătura dintre participaţia masică şi volumică a unui component i din amestec se
exprimă prin relaţiile:
i
ri
mi iVi i ri VM r r
gi    n  n  n ii  ii ,
V  
 i ri  i ri   i ri
m
i 1 i 1 VM i 1

respectiv:
VM gi
gi
V vm vg  
ri  i  i i  n i i  n i  n i
V g
 vi gi  M gi  i
V vm
i 1 i 1  i i 1  i

 Constanta caracteristică R a unui amestec de gaze perfecte se determină din:

mRT  m1R1  m2 R2  m3 R3  ...T ,

de unde:
n
R  g1R1  g 2 R2  g3 R3  ...   gi Ri
i 1

 Masa molară aparentă M a unui amestec de gaze perfecte se poate determina din
relaţia:
  n

  i ri ,
VM i 1 VM

de unde se obţine:
n
  ri  i
i 1

sau
RM 8314,34
   n
 gi Ri
R
i 1

 Presiunea parţială pi a unui gaz component i în amestecul de gaze perfecte se poate

determina prin calcule, întrucât aparatele de măsură înregistrează presiunea amestecului
de gaze. Dacă se scrie ecuaţia de stare pentru un gaz component aflat la starea
amestecului, piV  mi RiT , respectiv pentru amestecul de gaze, pV  mRT şi se

raportează, se obţine:
Ri
pi  gi p
R
Dacă se aplică ecuaţia de stare unui gaz component în condiţiile legii lui Dalton,
piV  mi RiT , respectiv în condiţiile legii lui Amagat, pVi  mi RiT şi se raportează, rezultă:

pi  ri p
 Căldura specifică masică c a unui amestec de gaze perfecte se obţine din expresia
bilanţului termic. Astfel, căldura necesară pentru modificarea temperaturii unui amestec de
gaze perfecte este egală cu suma necesarului de căldură pentru modificarea temperaturii
fiecărui gaz component în acelaşi interval de temperatură.
n n
dQ   dQi  mcdT   mi ci dT ,
i 1 i 1

de unde rezultă:
n n
mi
c ci   g i ci
i 1 m i 1

 Temperatura T a unui amestec format din gaze perfecte, care au iniţial temperaturi
diferite, T1>T>T2>T3, se determină din ecuaţia de bilanţ termic:
Q1  Q2  Q3  m1c1 T1  T   m2c2 T  T2   m3c3 T  T3 
Rezultă:
n

m c T  m2c2T2  m3c3T3  mi ciTi

T  111  i 1n
m1c1  m2c2  m3c3
m c
i 1
i i

unde: mi, ci şi Ti sunt masele, căldurile specifice masice şi temperaturile componenţilor

care participă în procesul de amestecare.

►Aplicaţii

1. Un amestec de gaze aflat la 290 K şi 250 kPa are următoarea compoziţie volumetrică:
65% N2, 20% O2 şi 15% CO2. Să se determine participaţia masică şi presiunea parţială a
fiecărui gaz.

2. Un rezervor izolat termic, care conţine 1 kg de O2 la 15 oC şi 300 kPa este conectat cu

un rezervor neizolat de 2 m3, care conţine N2, la 50 oC şi 500 kPa. Se deschide robinetul
de legătură dintre rezervoare, iar cele două gaze se amestecă şi ajung la temperatura de
25 oC. Determinaţi presiunea finală a amestecului şi transferul de căldură. Consideraţi
to=25 oC.