Principiul întâi al termodinamicii

Rezumat
Subiectul eseului este de a face o dezbatere pe marginea principiului întâi al termodinamicii , explicitând însemnătatea acestuia şi arătând că schimbul de căldură este de fapt o formă de transmitere a energiei . În partea de aplicaţii am expus modul în care principiul întâi este aplicat unui gaz perfect cu ajutorul dispozitivului lui Joule .

1. Introducere
Termodinamica studiază legile generale ale fenomenelor termice , fără a face apel al descrierea mişcării termice la scara microscopică . Esenţa ei este conţinută în trei legi , denumite principiile termodinamicii . Primele două principii se referă la relaţia dintre căldură şi lucru mecanic şi au fost descoperite în prima jumătate a secolului trecut . Principiul al II-lea a fost descoperit în esenţă în jurul anului 1824 de către Sadi Carnot , iar principiul întâi de-abia în 1842 de către Robert Julius Mayer , cu toate că enunţul principiului întâi este mult mai simplu . Această situaţie se explică prin faptul că s-a înţeles relativ greu că schimbul de căldură este o formă de transmitere a energiei . Principiul al III-lea a fost descoperit în 1906 de către Walter Nernst . Principiile termodinamicii au consecinţe practice şi teoretice de cea mai mare importanţă .

2. Energia termodinamicii

internă

.

Principiul

întâi

al

Fiecare sistem aflat la echilibru posedă o energie bine determinată , denumită energie internă U . Ea este egală cu suma energiilor totale , potenţială şi cinetică , ale constituenţilor săi microscopici . Energia internă este o funcţie de stare a sistemului , adică o funcţie de parametrii de stare , pentru că este bine determinată odată cu ei . Pentru un fluid la care valorile a doi dintre parametrii de stare p , V , T determină valoarea celui de-al treilea , energia internă poate fi exprimată ca funcţie de oricare dintre ei : U=U(V,T) sau U=U(p,V) sau U=U(p,T) . Relaţia care dă dependenţa energiei interne de parametrii de stare independenţi ai unui sistem se numeşte ecuaţia calorică de stare . Este extrem de mic numărul cazurilor în care ecuaţia calorică de stare poate fi dedusă pornind de la analiza sistemului la scară microscopică , deoarece fie că nu se cunosc în detaliu forţele de interacţiune ( şi deci energia potenţială ) , fie că 1

Conţinutul ultimei relaţii pe care am scris-o mai sus 2 . La baza formulării principiului întâi stau cunoştinţele despre echivalenţa lucrului mecanic şi a căldurii .3. Vom considera de acum încolo cantitatea de căldură exprimată în jouli .Este însă mai comod să se lucreze cu cantitatea de căldură exprimată tot în jouli . Deocamdată este important să ştim doar că energia internă U este bine definită pentru fiecare stare a sistemului . Q>0 atunci când sistemul primeşte căldură din exterior . (2. într-o transformare ciclică . Q<0 atunci când sistemul cedează căldură exteriorului . Mărimilor de transformare Q şi L li se atribuie un semn conform următoarei convenţii . a căror concluzie principală era că schimbul de căldură şi de lucru mecanic cu exteriorul reprezintă cele două moduri prin care se poate modifica energia internă a unui sistem . principiul întâi exprimă tocmai bilanţul energetic (conservarea energiei) pentru o transformare oarecare a sistemului : U 2 – U1 = L + Q . L>0 atunci când exteriorul efectuează lucru mecanic ( se zice în acest caz că sistemul primeşte lucru mecanic din exterior ).) adică : variaţia energiei interne a unui sistem în urma transformării din starea iniţială 1 . Având în vedere existenţa celor două moduri de schimb de energie între sistem şi exterior . (2. De aceea . L<0 atunci când interiorul efectuează lucru mecanic ( se zice că în acest caz că sistemul cedează lucru mecanic exteriorului) .1.Principiul întâi al termodinamicii există dificultăţi de calcul . Afirmaţia principiului echivalenţei lucrului mecanic şi căldurii– raportul dintre lucrul mecanic şi căldura schimbate cu exteriorul într-o transformare ciclică a sistemului are totdeauna aceeaşi valoare constantă – se transcrie în forma L + JQ = 0 . în urma unor transformări . iar Q în calorii . şi atunci relaţia de mai sus se va scrie : L+Q=0 (2.) adică : suma algebrică a lucrului mecanic şi căldurii schimbate de un sistem cu exteriorul . ecuaţia calorică de stare poate fi cunoscută în general doar pe cale experimentală .2.) unde L este măsurat în ergi . în starea finală 2 este egală cu suma dintre cantitatea de căldură Q şi lucrul mecanic L schimbate cu exteriorul în cursul transformării. este întotdeauna egală cu zero .

Principiul întâi al termodinamicii poate fi formulat într-un mod mai interesant decât cel precedent .3) va avea în toate cazurile aceeaşi valoare . ea fiind dependentă doar de stările iniţială şi finală ale ei . 2. membrul stâng al ecuaţiei (2. Suma dintre lucrul mecanic şi căldura schimbate cu exteriorul într-o transformare oarecare este o mărime independentă de felul transformării . V2) V Fig. în cazul unui fluid stările 1(p1 . Pornind de la o stare iniţială 1 .QB .V1) A B C 2(p2 . De exemplu . pe care le notăm cu A . Se spune că lucrul mecanic şi cantitatea de căldură sunt mărimi dependente de „drum” .1) pot fi unite efectuând diferite transformări ( în general o infinitate ) . Egalităţile (2.1. C etc. B . de asemenea LA . şi deci se obţine şirul de egalităţi : LA + QA = LC + QB = LC + QC . LB .4. Transformările cvasistatice pot fi reprezentate prin curbe care unesc punctele 1 şi 2 din diagrama Clapeyron . mod pe care îl vom evidenţia în continuare . V2) (fig. deoarece justeţea afirmaţiei sale poate fi verificată fără a cunoaşte valoarea diferenţei de energie internă U2 –U1 care figurează în membrul stâng al 3 . Este interesant acest mod de a enunţa principiul întâi . deoarece în stările lor intermediare parametrii de stare nu sunt toţi bine definiţi . dar ele nu pot fi reprezentate prin curbe în diagrama Clapeyron . (2.)permit enunţarea într-un nou mod a principiului întâi al termodinamicii . Dacă se aplică principiul întâi tuturor acestor transformări . P 1(p1 . V1) şi 2(p2 . adică mărimi care se schimbă în funcţie de transformarea care duce din starea 1 în starea 2 . QC au valori diferite pentru diferitele transformări considerate .4. Există însă si transformări nestatice care duc din starea 1 în starea 2 . 2. pentru că este determinat doar de stările iniţială şi finală . LC .) Cantităţile de căldură QA . un sistem poate atinge starea finală 2 în general în mai multe moduri .

Ori la scară macroscopică tocmai aceasta este situaţia : nu se cunoaşte în general energia internă .Chiar din primele momente ale trecerii curentului se creează o diferenţă de temperatură intre rezistenţă şi apă şi .) şi deci în asemenea transformări . La trecerea curentului electric . ca şi la transformarea ciclică . spre deosebire de cazul general . ca urmare . când L = 0 . adică sistemul să cedeze lucru mecanic în exterior . adică sistemul trebuie să primească căldură din exterior . În limbajul curent spunem că are loc încălzirea rezistenţei . În transformările izocore (transformările pentru care în nici una din etapele lor nu se schimbă lucru mecanic cu exteriorul ) . Spre exemplu luăm o rezistenţă electrică şi o scufundăm într-un vas cu apă . rezistenţa cedează căldură apei . Atâta timp cât temperatura rezistenţei creşte .5. lucrul mecanic depinde doar de stările iniţială şi finală . asupra rezistenţei se efectuează un lucru mecanic care duce la mărirea energiei sale . Relaţia arată că este imposibilă construirea unei maşini care să se mişte continuu fără cheltuire de energie din exterior (perpetuum mobile de speţa întâi) . fără a avea nici o cunoştinţă despre conţinutul acestei energii interne la scară microscopică . cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este independentă de transformare . principiul întâi ne conduce la rezultatul cunoscut : L + Q = 0 . principiul întâi dă : U2 – U1 = Qizocor (2. În cazul unei transformări ciclice . atunci obligatoriu Q>0 . avem o dovadă a faptului că ea nu se află în regim staţionar : ea primeşte sub formă de lucru mecanic mai multă energie 4 .6. putem folosi principiul întâi pentru a măsura diferenţa energiilor interne a două stări ale unui sistem . Într-adevăr .) şi deci în asemenea transformări . În cazul unei transformări adiabatice (Q = 0) principiul întâi dă : U2 – U1 = Ladiabatic (2. adică procese in care sistemul primeşte şi cedează energie în mod continuu . Odată convinşi de independenţa de drum a mărimii L + Q . spre deosebire de cazul general . Deci fără a primi energie nici o maşină nu poate efectua lucru mecanic . fără ca starea sa internă să se schimbe . Experienţa confirmă fără excepţie enunţul precedent al principiului întâi .Principiul întâi al termodinamicii relaţiei (2. În acest caz L + Q = 0 . Se pot realiza şi procese staţionare .3) . orice maşină suferă o transformare ciclică de durată mai lungă sau mai scurtă şi dacă vrem ca L<0.

1. La deschiderea robinetului C . Aplicarea principiului întâi la gazul perfect Experienţa arată că gazele care au o comportare apropiată de cea a gazelor perfecte au şi proprietatea de a avea energia internă determinată numai de temperatură . ceea ce înseamnă că în orice interval de timp macroscopic ulterior energia primită este egală cu energia cedată (L + Q = 0) . gazul trece şi în compartimentul B şi după un anumit timp se atinge o stare de echilibru in care gazul umple omogen cele două vase . Se admite atunci 5 . şi cantitatea de căldură cedată apei . Această a doua proprietate a gazelor perfecte nu decurge din prima . 3.Principiul întâi al termodinamicii decât cedează sub formă de căldură . D C A B Fig. În regim staţionar putem vorbi de o transformare a lucrului mecanic în căldură . Proprietatea a fost pusă în evidentă de Joule . măsurat în jouli . dacă operăm numai cu cunoştinţele de la scară macroscopică . La începutul experienţei compartimentul A este umplut cu gaz . ca şi în cazul transformărilor ciclice . trebuie să fie întotdeauna acelaşi . deoarece şi aici raportul între lucrul mecanic (de natură electrică) primit . În asemenea procese se poate verifica principiul echivalenţei . Vasul este scufundat într-un calorimetru cu apă (fig. a căror comunicare poate fi oprită cu ajutorul unui robinet .1. După un anumit timp se constă că temperatura rezistenţei nu mai creşte . măsurată în calorii . Dispozitivul experimental cu care a lucrat Joule constă dintr-un vas cu două compartimente egale . În calorimetru este scufundat un termometru D a cărui indicaţie iniţială se înregistrează . S e constată că indicaţia termometrului D diferă foarte puţin de cea iniţială . 3. 3. în timp ce în compartimentul B este vid . De fapt cele mai precise metode de determinare a echivalentului mecanic al caloriei J s-au făcut lucrând în regim staţionar . egal cu J .) .

energia internă a gazului este aceeaşi . Deoarece nici lucru mecanic nu s-a schimbat cu exteriorul . în sistemele termodinamice izolate . Faptul că temperatura în calorimetru nu s-a schimbat oglindeşte că . t )= U( 2V . adică în starea iniţială (gaz numai în compartimentul A) şi în starea finală (gaz în ambele compartimente) . Parametrii de stare pentru cele două stări sunt ( V . sistemul (gazul + vasul care-l conţine) n-a schimbat căldură cu exteriorul ( calorimetrul cu apă ) .) 4. t ) şi respectiv ( 2V . Fizicianul german Rudolf Clausius ( 1822 – 1888 ) a emis . 6 .Principiul întâi al termodinamicii că dacă experienţa ar fi condusă cu un gaz perfect .7. n-ar exista nici o diferenţă de temperatură între stările iniţială şi finală . pe ansamblul transformării suferite . deci : U = U( t ) pentru un gaz perfect . t ) arată că energia internă a gazului perfect este independentă de volum . Concluzii Procesele termodinamice . pa baza acestui postulat . Egalitatea U( V . Se demonstrează . însă . că postulatele şi principiile termodinamicii nu pot fi extinse la Universul infinit . (2. se desfăşoară întotdeauna de la stări de neechilibru spre stări de echilibru termic . aplicând principiul întâi se ajunge la concluzia că U2 = U1 . t ) . ipoteza morţii termice a Universului .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful