P. 1
Principiul Intai Al Termodinamicii

Principiul Intai Al Termodinamicii

|Views: 599|Likes:

More info:

Published by: Gabriela Cogălniceanu on Nov 09, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2013

pdf

text

original

Principiul întâi al termodinamicii

Rezumat
Subiectul eseului este de a face o dezbatere pe marginea principiului întâi al termodinamicii , explicitând însemnătatea acestuia şi arătând că schimbul de căldură este de fapt o formă de transmitere a energiei . În partea de aplicaţii am expus modul în care principiul întâi este aplicat unui gaz perfect cu ajutorul dispozitivului lui Joule .

1. Introducere
Termodinamica studiază legile generale ale fenomenelor termice , fără a face apel al descrierea mişcării termice la scara microscopică . Esenţa ei este conţinută în trei legi , denumite principiile termodinamicii . Primele două principii se referă la relaţia dintre căldură şi lucru mecanic şi au fost descoperite în prima jumătate a secolului trecut . Principiul al II-lea a fost descoperit în esenţă în jurul anului 1824 de către Sadi Carnot , iar principiul întâi de-abia în 1842 de către Robert Julius Mayer , cu toate că enunţul principiului întâi este mult mai simplu . Această situaţie se explică prin faptul că s-a înţeles relativ greu că schimbul de căldură este o formă de transmitere a energiei . Principiul al III-lea a fost descoperit în 1906 de către Walter Nernst . Principiile termodinamicii au consecinţe practice şi teoretice de cea mai mare importanţă .

2. Energia termodinamicii

internă

.

Principiul

întâi

al

Fiecare sistem aflat la echilibru posedă o energie bine determinată , denumită energie internă U . Ea este egală cu suma energiilor totale , potenţială şi cinetică , ale constituenţilor săi microscopici . Energia internă este o funcţie de stare a sistemului , adică o funcţie de parametrii de stare , pentru că este bine determinată odată cu ei . Pentru un fluid la care valorile a doi dintre parametrii de stare p , V , T determină valoarea celui de-al treilea , energia internă poate fi exprimată ca funcţie de oricare dintre ei : U=U(V,T) sau U=U(p,V) sau U=U(p,T) . Relaţia care dă dependenţa energiei interne de parametrii de stare independenţi ai unui sistem se numeşte ecuaţia calorică de stare . Este extrem de mic numărul cazurilor în care ecuaţia calorică de stare poate fi dedusă pornind de la analiza sistemului la scară microscopică , deoarece fie că nu se cunosc în detaliu forţele de interacţiune ( şi deci energia potenţială ) , fie că 1

3. ecuaţia calorică de stare poate fi cunoscută în general doar pe cale experimentală . Având în vedere existenţa celor două moduri de schimb de energie între sistem şi exterior .) adică : variaţia energiei interne a unui sistem în urma transformării din starea iniţială 1 . a căror concluzie principală era că schimbul de căldură şi de lucru mecanic cu exteriorul reprezintă cele două moduri prin care se poate modifica energia internă a unui sistem .) adică : suma algebrică a lucrului mecanic şi căldurii schimbate de un sistem cu exteriorul . L<0 atunci când interiorul efectuează lucru mecanic ( se zice că în acest caz că sistemul cedează lucru mecanic exteriorului) .Este însă mai comod să se lucreze cu cantitatea de căldură exprimată tot în jouli . De aceea . Q<0 atunci când sistemul cedează căldură exteriorului . este întotdeauna egală cu zero . iar Q în calorii .2. şi atunci relaţia de mai sus se va scrie : L+Q=0 (2. (2. La baza formulării principiului întâi stau cunoştinţele despre echivalenţa lucrului mecanic şi a căldurii . în urma unor transformări .) unde L este măsurat în ergi . Mărimilor de transformare Q şi L li se atribuie un semn conform următoarei convenţii . într-o transformare ciclică . L>0 atunci când exteriorul efectuează lucru mecanic ( se zice în acest caz că sistemul primeşte lucru mecanic din exterior ). în starea finală 2 este egală cu suma dintre cantitatea de căldură Q şi lucrul mecanic L schimbate cu exteriorul în cursul transformării. Afirmaţia principiului echivalenţei lucrului mecanic şi căldurii– raportul dintre lucrul mecanic şi căldura schimbate cu exteriorul într-o transformare ciclică a sistemului are totdeauna aceeaşi valoare constantă – se transcrie în forma L + JQ = 0 .1. Deocamdată este important să ştim doar că energia internă U este bine definită pentru fiecare stare a sistemului .Principiul întâi al termodinamicii există dificultăţi de calcul . Q>0 atunci când sistemul primeşte căldură din exterior . (2. Conţinutul ultimei relaţii pe care am scris-o mai sus 2 . principiul întâi exprimă tocmai bilanţul energetic (conservarea energiei) pentru o transformare oarecare a sistemului : U 2 – U1 = L + Q . Vom considera de acum încolo cantitatea de căldură exprimată în jouli .

P 1(p1 . LC .3) va avea în toate cazurile aceeaşi valoare . 2. C etc. pentru că este determinat doar de stările iniţială şi finală . în cazul unui fluid stările 1(p1 . V2) (fig. un sistem poate atinge starea finală 2 în general în mai multe moduri . 2.1) pot fi unite efectuând diferite transformări ( în general o infinitate ) . Egalităţile (2. Pornind de la o stare iniţială 1 .1.4. mod pe care îl vom evidenţia în continuare .)permit enunţarea într-un nou mod a principiului întâi al termodinamicii .4. adică mărimi care se schimbă în funcţie de transformarea care duce din starea 1 în starea 2 . deoarece în stările lor intermediare parametrii de stare nu sunt toţi bine definiţi . Există însă si transformări nestatice care duc din starea 1 în starea 2 .QB . Transformările cvasistatice pot fi reprezentate prin curbe care unesc punctele 1 şi 2 din diagrama Clapeyron . Este interesant acest mod de a enunţa principiul întâi . şi deci se obţine şirul de egalităţi : LA + QA = LC + QB = LC + QC . membrul stâng al ecuaţiei (2. pe care le notăm cu A .V1) A B C 2(p2 . De exemplu . (2. LB .) Cantităţile de căldură QA . V1) şi 2(p2 . deoarece justeţea afirmaţiei sale poate fi verificată fără a cunoaşte valoarea diferenţei de energie internă U2 –U1 care figurează în membrul stâng al 3 . QC au valori diferite pentru diferitele transformări considerate . Se spune că lucrul mecanic şi cantitatea de căldură sunt mărimi dependente de „drum” .Principiul întâi al termodinamicii poate fi formulat într-un mod mai interesant decât cel precedent . B . Suma dintre lucrul mecanic şi căldura schimbate cu exteriorul într-o transformare oarecare este o mărime independentă de felul transformării . dar ele nu pot fi reprezentate prin curbe în diagrama Clapeyron . Dacă se aplică principiul întâi tuturor acestor transformări . V2) V Fig. de asemenea LA . ea fiind dependentă doar de stările iniţială şi finală ale ei .

asupra rezistenţei se efectuează un lucru mecanic care duce la mărirea energiei sale . Experienţa confirmă fără excepţie enunţul precedent al principiului întâi . fără a avea nici o cunoştinţă despre conţinutul acestei energii interne la scară microscopică . adică sistemul să cedeze lucru mecanic în exterior . La trecerea curentului electric . În transformările izocore (transformările pentru care în nici una din etapele lor nu se schimbă lucru mecanic cu exteriorul ) . avem o dovadă a faptului că ea nu se află în regim staţionar : ea primeşte sub formă de lucru mecanic mai multă energie 4 . În cazul unei transformări ciclice . Atâta timp cât temperatura rezistenţei creşte . Într-adevăr . În limbajul curent spunem că are loc încălzirea rezistenţei . Relaţia arată că este imposibilă construirea unei maşini care să se mişte continuu fără cheltuire de energie din exterior (perpetuum mobile de speţa întâi) . Odată convinşi de independenţa de drum a mărimii L + Q . Spre exemplu luăm o rezistenţă electrică şi o scufundăm într-un vas cu apă .5.Chiar din primele momente ale trecerii curentului se creează o diferenţă de temperatură intre rezistenţă şi apă şi .6. Deci fără a primi energie nici o maşină nu poate efectua lucru mecanic . rezistenţa cedează căldură apei . ca şi la transformarea ciclică . spre deosebire de cazul general . când L = 0 . cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este independentă de transformare . adică sistemul trebuie să primească căldură din exterior . În cazul unei transformări adiabatice (Q = 0) principiul întâi dă : U2 – U1 = Ladiabatic (2. spre deosebire de cazul general .) şi deci în asemenea transformări . putem folosi principiul întâi pentru a măsura diferenţa energiilor interne a două stări ale unui sistem .3) . fără ca starea sa internă să se schimbe . lucrul mecanic depinde doar de stările iniţială şi finală . orice maşină suferă o transformare ciclică de durată mai lungă sau mai scurtă şi dacă vrem ca L<0. principiul întâi dă : U2 – U1 = Qizocor (2. Ori la scară macroscopică tocmai aceasta este situaţia : nu se cunoaşte în general energia internă .) şi deci în asemenea transformări . În acest caz L + Q = 0 . ca urmare . atunci obligatoriu Q>0 . adică procese in care sistemul primeşte şi cedează energie în mod continuu . principiul întâi ne conduce la rezultatul cunoscut : L + Q = 0 .Principiul întâi al termodinamicii relaţiei (2. Se pot realiza şi procese staţionare .

a căror comunicare poate fi oprită cu ajutorul unui robinet . La deschiderea robinetului C . S e constată că indicaţia termometrului D diferă foarte puţin de cea iniţială . 3. D C A B Fig.) . După un anumit timp se constă că temperatura rezistenţei nu mai creşte . dacă operăm numai cu cunoştinţele de la scară macroscopică . în timp ce în compartimentul B este vid . şi cantitatea de căldură cedată apei . Dispozitivul experimental cu care a lucrat Joule constă dintr-un vas cu două compartimente egale . 3. măsurat în jouli . De fapt cele mai precise metode de determinare a echivalentului mecanic al caloriei J s-au făcut lucrând în regim staţionar . În regim staţionar putem vorbi de o transformare a lucrului mecanic în căldură . 3. deoarece şi aici raportul între lucrul mecanic (de natură electrică) primit . ceea ce înseamnă că în orice interval de timp macroscopic ulterior energia primită este egală cu energia cedată (L + Q = 0) .1. trebuie să fie întotdeauna acelaşi . Această a doua proprietate a gazelor perfecte nu decurge din prima . măsurată în calorii . Proprietatea a fost pusă în evidentă de Joule . În asemenea procese se poate verifica principiul echivalenţei .1. Se admite atunci 5 . În calorimetru este scufundat un termometru D a cărui indicaţie iniţială se înregistrează . egal cu J .Principiul întâi al termodinamicii decât cedează sub formă de căldură . gazul trece şi în compartimentul B şi după un anumit timp se atinge o stare de echilibru in care gazul umple omogen cele două vase . ca şi în cazul transformărilor ciclice . Vasul este scufundat într-un calorimetru cu apă (fig. La începutul experienţei compartimentul A este umplut cu gaz . Aplicarea principiului întâi la gazul perfect Experienţa arată că gazele care au o comportare apropiată de cea a gazelor perfecte au şi proprietatea de a avea energia internă determinată numai de temperatură .

sistemul (gazul + vasul care-l conţine) n-a schimbat căldură cu exteriorul ( calorimetrul cu apă ) . pa baza acestui postulat . că postulatele şi principiile termodinamicii nu pot fi extinse la Universul infinit . Parametrii de stare pentru cele două stări sunt ( V . Se demonstrează . însă . 6 .Principiul întâi al termodinamicii că dacă experienţa ar fi condusă cu un gaz perfect . pe ansamblul transformării suferite . aplicând principiul întâi se ajunge la concluzia că U2 = U1 . t ) arată că energia internă a gazului perfect este independentă de volum .) 4. t )= U( 2V . Egalitatea U( V . t ) şi respectiv ( 2V . Concluzii Procesele termodinamice . Faptul că temperatura în calorimetru nu s-a schimbat oglindeşte că . se desfăşoară întotdeauna de la stări de neechilibru spre stări de echilibru termic . în sistemele termodinamice izolate .7. deci : U = U( t ) pentru un gaz perfect . (2. adică în starea iniţială (gaz numai în compartimentul A) şi în starea finală (gaz în ambele compartimente) . ipoteza morţii termice a Universului . Deoarece nici lucru mecanic nu s-a schimbat cu exteriorul . n-ar exista nici o diferenţă de temperatură între stările iniţială şi finală . Fizicianul german Rudolf Clausius ( 1822 – 1888 ) a emis . t ) . energia internă a gazului este aceeaşi .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->