Termodinamica – concepte de baza

Thermodinamica (limba greaca: therme = caldura si dynamis = forta)

Termodinamica se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor, de orice natură, în

care are loc un transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic.
- Aceasta ramura a fizicii s-a dezvoltat din necesitatea cresterii eficientei masinilor
termice (cu abur)

Resurse utile:
https://phet.colorado.edu/sims/html/gases-intro/latest/gases-intro_en.html
https://phet.colorado.edu/sims/html/gas-properties/latest/gas-properties_en.html
 Sisteme termodinamice
Mediul ambiant
Prin sistem termodinamic se întelege un ansamblu
bine delimitat de corpuri care pot interactiona între ele
Sistem sau cu exteriorul prin interactiuni de natura mecanica
sau termica

Granita

Putem avea:
- Sisteme izolate – substanta, energia termica si mecanica nu pot trece;
- Sisteme adiabatice – nu se poate face schimb de substanta si caldura cu
exteriorul;
- Sisteme diatermice – se poate face doar schimb de caldura cu exteriorul;
- Sisteme inchise – se poate face doar schimb de caldura si lucru mecanic cu
exteriorul;
- Sisteme deschise – caldura, lucrul mecanic si substanta pot trece prin zona de
separatie (granita).
Marimile fizice cu ajutorul carora se poate preciza starea unui sistem aflat în echilibru
termodinamic se numesc marimi de stare – parametri de stare, parametri ce pot fi
interni (presiune, temperatura, densitate) sau externi (volum, masa, energie).
Prin ciclu termodinamic se întelege o succesiune de transformari termodinamice în
urma carora sistemul termodinamic (masina de ex.) revine în starea initiala.
a) Energia interna
Energia interna este o marime de stare care reprezina starea de agitatie moleculara
a unui corp (energia conservata într-un corp) într-o stare termodinamica oarecare.
Energia interna se noteaza cu U si se masoara în Jouli [J] sau [cal]; 1 cal=4,18 J
Daca ne referim la 1 kg de substanta, atunci se numeste energie specifica, se
noteaza cu u si se masoara în [J/kg];
In termodinamica energia interna nu poate fi calculata cu exactitate ci doar variatia
acesteia (valoarea finala-valoarea initiala).

U = U f − U i

Teoria cinetico-moleculara (care studiaza pe cale statistica miscarea moleculelor

dintr-un gaz) permite calculul energiei interne intr-o stare data.

n N – nr. de molecule din gaz;

U = N k BT [J] kB = 1.3806503·10-23 m2 kg s-2 K-1 – constanta lui Boltzmann
2 T – temperatura absoluta (in K)
n – nr. de grade de libertate de miscare
n=3 n=5
Molecule monoatomice: n=3 (translatie)
Molecule biatomice (diatomice): n=5
n=3 (translatie) + 2 (rotatie); pentru T inalte,
n=7=3transl + 2rot + 2vibratie
 b) Lucrul mecanic
La interactiunea unui sistem cu mediul ambiant se poate produce schimb de energie
de natura mecanica. Lucrul mecanic reprezinta energia schimbata de-a lungul
interactiunii mecanice dintre sistem si mediul ambiant.
- lucrul mecanic elementar, pentru o deplasare dx (vezi imaginea de jos in cazul
unui piston ce se misca intr-un cilindru):
dL = F  dx
dar F = p  S  dL = p  S  dx = p  dV

Lucrul mecanic efectuat de gaz prin

deplasarea pistonului pe distanta x, la
trecerea din starea initiala 1 în starea finala
2, se obtine prin însumarea (integrarea)
cantitatilor elementare de lucru mecanic:
2
L12 =  pdV [J]
𝐹Ԧ
1
p Lucrul mecanic efectuat de gaz, L12 = aria
cuprinsa sub graficul p=f(V) intre starile 1 si 2

Obs.: L12 >0 daca ΔV>0 (destinderea gazului) si L12 <0 daca ΔV<0 (compresia gazului)
 c) Caldura

Între un sistem termodinamic si exterior apare, independent de interactiunile de natura

mecanica, un schimb de energie pusa în evidenta prin cresterea sau scaderea
temperaturii T a sistemului. Energia astfel transmisa se numeste caldura, Q.
In functie de natura mediului de lucru (gazos, lichid sau solid) se poate scrie:

Q = m  c  T m – masa (kg)
c – caldura specifica (J/kg·K) – util pt. lichide, solide
Q =   C  T Cν – caldura molara specifica (J/mol·K) – util pt. gaze
mc =   C = C ΔT – variatia de temperatura (K)
C – capacitate calorica (J/K)
N ν – numarul de moli
unde  =
NA N - numarul total de molecule
NA = 6.022·1023 atomi/mol – nr. lui Avogadro
kB = 1.3806503·10-23 m2 kg s-2 K-1 – constanta lui Boltzmann
Se introduce constanta universala a gazelor: R = N A  k B = 8,314472 [J/(mol K)]
Principiile termodinamicii
1. Principiul 0 al termodinamicii
a) Consideram doua sisteme A si B separate între ele printr-un perete adiabatic
(sistemele nu schimba caldura între ele), dar fiecare dintre ele aflându-se în contact
termic cu un al treilea sistem C prin intermediul unor pereti diatermi; sistemul
A+B+C este înconjurat de un perete adiabatic. Deci între sistemele A si B nu poate
avea loc transfer de caldura, în timp ce între sistemele A si C pe de o parte si B si C
pe de alt parte este permis schimbul de caldura.

a) b)

➔ sistemele A si B vor atinge echilibrul termic cu al treilea sistem C si nu va apare

nici o modificare în continuare, în starea acestora, daca peretele adiabatic care
separa sistemele A si B este înlocuit de un perete diaterm iar intre A+B si C este
introdus un perete adiabatic (b).
➔ Doua sisteme aflate în echilibru termic cu un al treilea simultan si succesiv se afla
în echilibru termic între ele - Principiul zero al termodinamicii (J.C. Maxwell, 1891)
2. Principiul I al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii reprezinta legea conservarii energiei si se refera

la modul în care variaza energia interna a unui sistem care interactioneaza
mecanic si/sau termic cu mediul exterior.
Astfel, Pr. I al termodinamicii stabileste o relatie intre U, Q si L:

dU = dQ − dL in exprimarea lui Rudolf Clausius in 1850

U = Q − L
Q – cantitatea de caldura schimbata intre sistemul termodinamic si exterior
L – lucrul mecanic schimbat intre sistemul termodinamic si exterior

Se observa ca, intr-un proces adiabatic, Q=0, ΔU=-L ➔ lucrul mecanic

efectuat de sistem (L>0) consuma din energia interna a acestuia iar lucrul
mecanic primit de catre sistem (L<0) creste energia interna a acestuia.
Ecuatia termica de stare a gazului ideal (ecuatia Clapeyron – Mendeleev)

Consideram un mol de gaz ideal, aflat initial în starea normala (p0=101325 Pa,
t0=0°C=T0=273,15 K si volumul V0) care va trece în starea finala (p, V, T).

Se stie ca volumul molar, in aceleasi conditii de P si T, are aceeasi valoare pentru

toate gazele (considerate ideale).

Astfel, V0=Vµ0 = 0.022414 m3/mol pentru T0 si p0. Notam ca 1Pa=1 N/m2 .

Spre exemplu, pentru 1 mol de gaz ideal, V=Vµ = 0.024465 m3/mol la 25 °C

Se arata ca se poate scrie:

pV p0V0
= = R = 8,3144 J/(mol  K) R - constanta universala a gazelor
T T0
Pentru ν moli de gaz ideal, se poate scrie: NA = 6.022·1023 atomi/mol

pV p0V0 m N m masa
= =  R  pV =  RT sau pV = RT  = =
T T0  NA  masa molara

Ecuatia Clapeyron – Mendeleev (ec. termica de stare a gazului ideal)

Permite studiul proceselor termodinamice

 2.1. Procesul Izocor se desfasoara la volum constant (si evident masa constanta)
V = 0
Pistonul este fixat

p AV =  RTA p A pB
Din: = = const.
pBV =  RTB TA TB Legea Guy-Lussac

Legea p/T=ct. este valabila pentru T> temperatura de lichefiere (extrapolare la T joase, T<100 K)

In scara centigrada de temperatura, legea Guy-Lussac se exprima:

p(t ) = p0 (1 +   t ) P0 este presiunea la t0=0 °C ; T0=273.15 K; t=T-T0

1 p
= = 0.003661grd -1 - coeficientul de variatie a presiunii cu temperatura
p0 t la volum constant pentru gazul ideal
 Pentru ca ΔV=0 ➔ L=0 si din legea I a termodinamicii U = Q − L avem:
- intreaga cantitate de caldura transferata sistemului se regaseste
U = Q in variatia energiei interne a acestuia.
- Daca Q>0 ➔ ΔU>0 iar daca Q<0 ➔ ΔU<0
U creste U scade

Presupunem sistem inchis (nu are loc transfer de masa). In acest caz, Q se exprima

Q =   CV T
Unde CV – caldura molara specifica la volum constant
Deci:
Q =   CV T = U (1) R = N AkB
n n n
Din teoria cinetico-moleculara: U = N k BT  U =  N A k B T =  R T (2)
2 2 2
Din ec (1) si (2):
n n
 CV T =  R T  CV = R , n = 3 (gaz monoatomic) si n = 5 (gaz diatomic)
2 2
3
CV = R gaz monoatomic
Deci: 2
si Q =   CV T = U
5
CV = R gaz diatomic
2
2.2. Procesul izobar se desfasoara la presiune constanta (Δp=0).

pVA =  RTA V A VB
Din = = const.
pVB =  RTB TA TB Legea lui Charles

Obs.: Aceasta dependenta liniara dintre volumul gazului si T este respectata doar
pentru temperaturi mai mari decat temperatura de lichefiere a gazului la
presiunea de lucru, p. De aceea, curba V=f(T) este extrapolata la T scazute.
Pe scara centigrada de temperatura:
V (t ) = V0 (1 +   t ) V0 este la t0=0 °C ; T0=273.15 K; t=T-T0
1 V
= = 0.003661grd -1 - coeficientul de dilatare a gazului ideal la p=ct.
V0 t -1
Se observa ca α =β=1/273.15 grd pentru gaze ideale
Caldura transferata sistemului va produce lucru mecanic (prin miscarea
pistonului, de ex.) dar schimba si energia interna a sistemulu:

Q = U + W cu Q =  CP T Cp – caldura molara specifica la presiune

constanta
Stim ca:
dL = F  dx F = p  dS , dV = dx  dS dL = p  dV
F este forta aplicata pistonului iar dx este deplasarea elementara
L = p (VB − VA ) = pV
- din: pVA =  RTA pVB =  RTB  p (VB − VA ) =  R (TB − TA )
L =   R  T
- stim ca U =   CV  T

L si Q =  C p T =  ( CV + R ) T

C P = CV + R
Ecuatia Robert-Mayer
Pentru gaze monatomice:
He, Ne, Ar, Kr, Xe – gaze nobile sau molecule diatomice disociate
3 J 5
CV = R CV = 12.5 CP = CV + R = R
2 mol K 2

Pentru gaze diatomice:

H2, O2, N2, Cl2, F2 , CO, NO – oxid nitric, etc)

5 J 7
CV = R CV = 20.8 CP = CV + R = R
2 mol K 2

k=1.3806503·10-23 m2 kg s-2 K-1

NA=6.022·1023 atoms/mol
R = 8.314472(15) J K-1 mol-1
2.3. Procesul izoterm se desfasoara la T constanta (si evident masa constanta)
- sistemul este in contact termic cu un rezervor de caldura (termostat) iar procesul
evolueaza suficient de lent astfel incat sistemul sa-si poata mentine T constanta
in toate zonele din interior prin intermediul schimbului de caldura cu termostatul.
R
T din pV =  RT  p = T si T=ct.
V

pV = const. sau piVi = p f V f = pV = const.

Legea Boyle-Mariotte
T2
T1 T1<T2 …

Izoterme ale unui gaz ideal

Curbele numite izoterme sunt curbe hiperbolice in coordonatele p-V ce se

apropie asimptotic de axele V si p; aceste curbe nu se intersecteaza. Cu cat T
este mai mare cu atat sunt situate mai sus in planul p-V.
ΔT = 0 U = 0 Q=L
- energia interna este constanta si intreaga cantitate de caldura
se regaseste in lucrul mecanic schimbat de sistem cu
exteriorul
- daca Q>0 ➔ L>0 iar daca Q<0 ➔ L<0

RT Vf Vf
  R T
p=
V L=  pdV = 
Vi Vi
V
dV

Vf pi
L =   RT ln =   RT ln
Vi pf

Daca Vf > Vi ➔ L > 0 – destindere izoterma a gazului

Daca Vf < Vi ➔ L < 0 – compresie izoterma a gazului
 Izotermele lui Andrews
Andrews a lichefiat pentru prima data un gaz, CO2 .

g=gaz, l=lichid

C g
Izoterme
le
Andrews
l – curbe
generice
g+l

Izotermele Andrews pentru CO2

Lichefierea este posibila doar daca T<TC si p>pC .
In punctul critic, j, gazul trece direct in stare lichida. Pentru temperaturi T>TC, nu mai este
posibila lichefierea gazului: se comporta ca un gaz ideal.
In zona delimitata de curbele punctate, coexista fazele gazoasa si lichida. Procesul de lichefiere
incepe prin comprimare de la p mici, volum mare (starea a) spre b. Din punctul b apar picaturi
de lichid. Continuand comprimarea se genereaza tot mai multe noi picaturi; pana cand in c o sa
fie doar lichid – pentru T1. Cat timp are loc transformarea de faza g→l, p=ct.
2.4. Transformarea adiabatica de desfasoara fara schimb de caldura, Q=0
In practica: sistemul trebuie sa evolueze relativ rapid si sa fie inconjurat de un strat
izolator (termic) astfel incat schimbul de caldura cu exteriorul sa fie 0.
Din Legea I a termodinamicii:
Q = U + L  U = − L (Q = 0)  L = − CV T

L  0  T  0 racire adiabatica in urma destinderii gazului

Daca
L  0  T  0 incalzire adiabatica in urma comprimarii gazului
Exemple:
- pompa de bicicleta cand se comprima gazul pentru a umfla cauciucul
- motoarele termice – compresie adiabatica a gazului din piston pentru a-I creste
temperatura si aprinde combustibilul injectat – motorul Diesel
- destinderea adiabatica este folosita pentru a raci gazul (frigiderul, instalatii
criogenice, etc.)
Procesul adiabatic este descris prin ecuatiile:

T  V  −1 = const.

pV = const . sau

CP r + 1 n
= = , r= γ- coeficientul adiabatic
Izoterme CV r 2 n= nr. de grade de libertate

Reprezentarea p-V a unui proces adiabatic in

comparatie cu procesele izoterme

Proces adiabatic

Lucrul mecanic
Aplicatii propuse