FIZICA Manual Deutru clasa a X-a Constantin MANTEA, Mihaela GARABET

Copyright C 2005 BIC ALL Toate drepturile asupra prezentei editii apartin Editurii BIC ALL. Nici o pane din acest volum nu poate ti copiata fara permisiunea scrisi a editurii. Drepturile de distributie In strainatate apartin in exclusivitate editurii.

Capitolul
Elerriente de termodinamica
in acest capitol yeti studia:
1.1. Notiuni termodinamice de bazg 1.2. Calorimetrie 1.3. Principiul I al termodinamicii 1.4. Aplicarea principiului I al termodinamicii la transformarile gazului ideal 1.5. Transformari de stare de agregare 1.6. Motoare term ice 1.7. Principiul al II-lea termodinamicii

Descrierea CIP a Bililiotecii Nationale MANTEA, CONSTANTIN Fizica: manual pentru clasa a X-a I Constantin Mantea, Mihaela Garabet BucureVi: BIC ALL, 2005 160 p.; ii.; 26 cm. (Manuale colare)
ISBN 973-571-558-9 L Garabet, Mihaela 53(075.35) prof. univ. dr. Gheorghe Ciobanu prof. gr. I Liviu Blanariu

Referenti: Redactor: Coperta colectiei: Ilustratia copertei: Tehnoredactare: Editura BIC ALL

Alexandru Mincu Stelian Stanciu Hans Hoibein eel Maar, Ambasadorii Niculina Soica
B-dul Timioara, nr. 58, sect. 6 Cod: 061317 Bucureti Tel.: 402 26 00; Fax: 402 26 10

Departarnentul distributie: Tel.: 402 26 30; 402 26 34 comenzi@all.ro Comenzi la: http://www.all.ro URL:

Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei i Cercetarii. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, in urma licitatiei organizate de cave Ministerul Educatiei Cercetarii, este realizat in conformitate Cu programa analitica aprobati de Ministerul Educatiei i Cercetirii prin Ordinul nr. 4598 din 31.08.2004 i este distribuit gratuit elevilor.

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Anul

Numele elevului care a srimit manualul

$coala

Anul colar

Starea manualului* la returnare la imire

I MIIIIIIIINIIMIIIIIII 11MNIIII 1111111===.111111111111111111111111===1.11111111111111111111111.=

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIINIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
4
*Starca inanualului Sc va inscric folosind
nou, bun, ingrijit, nesatisfacator, deteriorat.

Cadrele didactiee vor controla daci numele elevului este scris corect. Elevii nu treble sa faci nici un fel de insemnari pe manual.

un

rm li

nnicede haze

1.1.2. Agitatia termica

Experimental se constata c, punand in contact doua gaze sau doua lichide, cele doua gaze (sau lichide) se amesteca de la sine dupa un anumit timp . Acest fenomen, de amestecare a celor doua gaze (lichide), se numeste

1 .1 .1 . Structura substantei
deja cal substantele sunt alcatuite din atomi si molecule, aflate Intr-o mi,care permanenta dezordonata. Atomii nu se mai pot diviza prin metode chimice, dar se pot "combing" dand nastere moleculelor. Aceasta conceptie asupra discontinuitatii structurii substantei are radacinile in antichitate si a parcurs un drum lung si anevoios pang cand a fost confirmata. Acum aproximativ2500 de ani, Leucip si Democrit lansau ideea existentei granulelor invizibile si eterne care compun substantele. In secolul al XVIII-lea, Dalton contribuia la dezvoltarea conceptiei atomiste formuland legea proportiilor multiple, potrivit careia, atunci cand elemente chimice diferite formeaza compusi (molecule), cantitatile dintr-un element care se combing cu una si aceeasi cantitate din celalat element, sunt multiplii Intregi ai unui numar mic. Peste cativa ani Avogadro avea s Inainteze ipoteza existentei moleculelor alcatuite din atorni identici si astfel, putea fi explicata formarea tuturor compusilor chimici.

difuzie.
Observatie: Fenomenul de difuzie se manifests si Ia suprafata de contact dintre doua corpuri solide (de exemplu, in cazul unui strat de our depus pe un suport metalic). In acest caz difuzia este insa foarte lenta: doua bucati de metale diferite (de exemplu, cupru si argint), avand suprafetele plane si foarte bine lustruite , pentru a realiza un contact cat mai bun presate una peste cealalta, se sudeaza prin difuzie in cateva luni de zile. In dreptul suprafetei de contact se constata formarea unui aliaj al celor doua metale.
Experimental, se constata

a) difuzia se realizeaza mai rapid cand cre,te temperatura;

b) gazele difuzeaza mai rapid decat lichidele, iar acestea mai rapid decat solidele; c) substantele cu molecule mai mici difuzeaza mai repede decat cele cu molecule mai marl. Daca se admite ipoteza ca moleculele tuturor corpurilor, indiferent de starea for de agregare, se afla intr-o permanents miscare, total dezordonatJ (fAra o directie preferentiala de miscare), difuzia celor doua gaze (lichide sau metale) poate fi explicata ca fiind datorata tocmai acestei miscari dezordonate a moleculelor corpurilor puse in contact.

'Definitie: Se numeste fenomen termic orice fenomen fizic legat de miscarea permanents, complet dezordonata
si dependents de temperatura, care se manifests la nivel molecular (agitatia termica).

Termodinamica studiaza fenomenele termice fard a lua in considerare structura microscopical (moleculara) a
corpurilor. Ea is in considerare numai proprietatile macroscopice ale corpurilor. Experimental se masoara direct marimi fizice ca presiunea si volumul gazului dintr-un cilindru cu piston, de exemplu. Alte marimi care nu pot fi masurate direct se pot calcula. In ceea ce priveste reprezentarile noastre privind structura microscopica a corpurilor s-au dezvoltat modele stucturale pentru diferitele stall de agregare. Astfel consideram ca orice corp este alcatuit dintr-un numar foarte mare de particule (atomi sau molecule), aflate in miscarea permanents de agitaIie termica, total dezordonata. Fiecare particula este modelata printr-un punct material in ceea ce poarta numele de teorie cinetico-moleculara.

Observatie: Faptul cal gazele difuzeaza mai repede decat lichidele se explica prin caracteristicile fortelor
intermoleculare: in cazul gazelor acestea sunt foarte slabe, in timp ce in cazul lichidelor ele sunt mult mai puternice si, de aceea, moleculele de lichid au o libertate de miscare mai redusa decat cele de gaz. In cazul metalelor, aceasta libertate de migrare" este extrem de redusa. Botanistul Robert Brown (1773-1858), observand la microscop o suspensie (coloidala) de polen in ape, a constatat (1828) ca particulele mici de polen execute o miscare total dezordonata, care nu Inceteaza niciodata. Aceasta miscare a fost nu m ita ulterior micare browniana (fig. 1.1.2.1). Experimental se constata c miscarea browniana este cu atat mai intense cu cat:

Modelul pe care it descriem in continuare se numeste

modelul gazului ideal. Are urmatoarele caracteristici:

1. Gazul este format dintr-un numar foarte mare de particule identice (atomi sau molecule). 2. Moleculele gazului se dial in miscare permanents, total dezordonata; miscarea fiecarei molecule se efectueaza conform legilor mecanicii clasice. 3. Moleculele sunt considerate puncte materiale. 4. Fortele intermoleculare se neglijeaza. 5. Ciocnirile moleculelor cu peretii vasului sunt perfect elastice. In cazul gazului real moleculele se misca liber Intre ciocniri, traiectoriile lor sunt linii frante formate din segmente de dreapta inegale si orientate dezordonat in Fig. 1.1.1 spatiu (ca in figura 1.1.1). Miscarea fiecarei molecule se supune legilor mecanicii clasice. Ciocnirile dintre molecule si peretii vasului sunt perfect elastice. In cazul gazului real se considers fortele de interactiune moleculara care sunt slabe, ceea ce explica faptul ca gazul este expansibil, nu are forma proprie si nici volum propriu. In cazul lichidelor, fortele intermoleculare sunt mai marl decat in gaze, ceea ce duce la apropierea moleculelor Ia distante mai mici. Fiecare molecule oscileaza o vreme Intr-o celula" formats din vecinele sale care la randul lor oscileaza si ele. Atunci cand molecula-reuseste sa evadeze", ajunge Intr-o celula vecind unde va oscila dezordonat pang cand va efectua urmatorul salt. La solide interactiunea moleculard permite moleculelor doar sa oscileze in jurul unor pozitii de echilibru fixe din reteaua cristalina.

a) temperatura este mai ridicat4

b) particulele in suspensie sunt mai mici; c) lichidul este mai putin vascos. Daca se admite ipoteza ca moleculele de lichid se miFa dezordonat, in toate direcjiile (fara o directie preferentiala de miscare), fara incetare, miscarea browniana poate fi si ea explicata. Moleculele de lichid, in permanents miscare, se ciocnesc de particulele de polen. Ciocnirile nu se compenseaza reciproc: o parte a particulei de polen este ciocnita de un numar mai mare de molecule decat partea opusa a acesteia. De aceea, Ia un moment dat, particula se misca in sensul fortei rezultante din acel moment. La un alt moment forta rezultanta poate avea o alts directie si, corespunzator, particula de polen se va misca dupa noua directie a fortei. Ca urmare, particulele de polen execute o miscare total dezordonata.

(Definitie: Se numeste

agitafie termica miscarea permanenta, total dezordonata dependenta de temperatura,

a moleculelor oricarui corp.

.1 Observatie: Fenomenele de difuzie si, respectiv, de miscare browniana, constituie dovezi experimentale ale
existentei miscarii de agitatie termica. Experimental, se constata c agitatia termica are urmatoarele caracteristici esentiale: 1) este spontana, adica are loc de Ia sine, nu este produsa de o cauza externs; 2) nu inceteaza niciodata; 3) creste in intensitate cu cresterea temperaturii.

Pentru descrierea miscarii moleculei este necesar un numar de parametri independenti numiti grade de libertate. Numarulgradelor de libertate se noteaza cu In spaIiul tridimensional exists trei posibilitati de miscare de translatie si trei de rotatie, la temperaturi obisnuite. Moleculele monoatomice (ex.: He, Ne, Ar) au i = 3, ele putand efectua doar miscari de translatie. Moleculele diatomite (ex.: H 2 , N 2 , 0 2 ), de tip halters" au i = 5, trei posibilitAti de translaIie si doua de rotatie. Moleculele poliatomice (ex.: CH 4 )au i = 6, din care trei de translatie si trei de rotatie.

Exercitiul 1.1.3.1. Calculati masa moleculara relativA a unor substante compuse uzuale: dioxid de carbon, acid sulfuric, sare de bucatarie, permanganat de potasiu.

Definitie: Se nume te mol cantitatea de substantS a unui sistem care contine atatea entitati elementare cati atomi sunt in 0,012 kg de carbon 12. Observatii: 1) Cand este utilizat molul trebuie specificate entitatile elementare (atomi, molecule, ioni etc). 2) Cantitatea de substanta este marime fizica fundamentals In SI, se noteaza cu v si se masoara in moli.

1.1.3. Molul
Deoarece atomii si moleculele au mase extrem de mici, unitatea de masura a masei In SI, kilogramul, nu este adecvata. De aceea s-a introdus o unitate de masura specials, unitatea de masa' atomica. Reamintim definitia acesteia. marimea egala cu 1/12 din masa unui atom Definitie: Se numeste unitate de masa atomica si se noteaza cu u, al izotopului 1 6C: lu = 1,66 .10 -27 kg . denumirea exacta, conform standardului Observatie Desi uneori se foloseste denumirea de unitate atomica de masa, roman SR ISO 31-9/1995, este de unitate de masa atomica unificata. Folosind unitatea de masa atomica se introduc notiunile de masa atomica relativa si masa moleculara relativa.
'

Conform definitiei molului numarul de entitati elementare dintr-un made substanla este acela,i oricare ar fi substanta considerate. Acest numar este exprimat de constanta lui Avogadro. i5efinitie: Se numeste constanta lui Avogadro si se noteaz.4 cu NA , marimea fizica scalars definit5 de relatia

NA = V
unde v este cantitatea de substanta, [v],, = mo iar N este numarul de entitati elementare (atomi, molecule etc.) continute in aceasta cantitate de substanta. Conform relatiei de definitie de mai sus, [N A ] s , = mol -1 . Constanta lui Avogadro are valoarea aproximativa

NA

= 6,022 .10 23 mol -1 .

Rejineji: Constanta lui Avogadro exprima numarul de entitati elementare dintr-un mol de substanta.
Observatie: In probleme se foloseste In mod curent un multiplu al molului, kilomolul: 1 kmol = 10 3 moli. Masa unui mol este numita masa molars si se noteaza Definitie: Se numeste masa molars si se noteaza cu marimea fizica scalars definitS de relatia: m

,...,-..._........7..,..:\ ......_............... ......................,.._............_ , raportul dintre masa atomica r DetsOie: Se numeste masa atomica relativa a unei substante si se noteaza Cu A
...........
, medie a unui element si 1/12 din masa atomica a izotopului 1 6C . Masa atomica relativa a unui element X este deci data de relatia:

A, (X)

m
1

m =12 x . me

fit =

12 mc unde: A r(X) este masa atomica relativa a elementului X; mx este masa absolute a atomului elementului X; me este masa absoluta a atomului de carbon 1 6C . Experimental, s-a constatat ca masa atomului de hidrogen este de circa 12 onmai mica decat cea a atomului de carbon. Aceasta inseamna ca masa atomica relativa a hidrogenului este A r(H) = 1. Pentru oxigen masuratorile r(C) = 12. conduc la valoarea A r (0) = 16. Conform definitiei, masa atomica relativa a carbonului este A Observalie: Conform definitiei sale, masa atomica relativa este o marime adimensionala, adica nu are unitate de masura: este un numar. r , raportul dintre masa cDe fumlie; Se numeste masa moleculara relativa a unei substante si se noteaza cu M moleculara a unei molecule din acea substanta si 1/12 din masa atomica a izotopului 1 ZC .

m este masa corpului, [m] s , = kg; v este cantitatea de substanta continuta de corp, [v] s , = mol. Conform definitiei precedente, unitatea de masura in SI pentru masa molars, pt, este: [Ws' = kg/mIObservatii: 1) Se poate arata ca = Mr (g /mol). Deci masa unui mol, exprimata in grame, este numeric egala cu masa moleculara relativa a substantei respective. In manualele mai vechi aceasta proprietate era luata ca definitie a molului. 2) Nu confundaji masa moleculara, care este masa unei molecule, cu masa molars, care este masa unui mol, deci masa totals a unui numar de NA = 6,022 10 23 molecule. Exercitiul 1.1.3.2. Pornind de la definitiile masei molare si, respectiv, masei moleculare relative demonstrati afirmatia: masa unui mol, exprimata in grame, este numeric egala cu masa moleculara relativa a substantei respective". Volumul ocupat de un mol de substanta se numeste volum molar si se noteaza cu V. Defini ie: Se numeste volum molar marimea fizica" scalars V definite de relatia V;A

Observatie: Masa moleculara relativa a unei molecule compuse este egala cu suma maselor relative ale atomilor ) = 2, pentru molecula de care comp un acea molecula. De exemplu: pentru molecula de hidrogen avem M r(H 2 oxigen M r(0 2 ) = 32, iar pentru molecula de ape M r(H 2 0) = 18.

v'

unde: V este volumul ocupat de corp, [Visi = m 3 ; v este cantitatea de substantO din corp, [v ] s, = mol. Experimental, se constata ca volumu l molar al oricArui gaz (ideal), in conditii normale de temperatura si presiune (T0 = 273,15 K, pan = 101,325 kPa), este mol Exercitiul 1.1.3.3. intr-un vas se afla N 1 molecule de azot si N2 molecule de oxigen. Aflati masa molara medie (aparenta) ji a amestecului. Aplicatie: N 1 = 12 1023 ; N2 = 4 1023 . Solutie: Conform definitiei, masa molara medie (aparenta) a amestecului este data de relatia
=
Mtotal

Fiecare dintre aceste interactiuni poate general un anumit tip de izolare: mecanicA, termica sau fatO de schimbul de substanta. Oricare tip de izolare este independent de celelalte. Definitie: Sistemul termodinamic se numeste neizolat, daca interactioneaza cu mediul exterior. Definitie: Sistemul termodinamic se numeste izolat, daca nu interactioneaza si nu schimb substantO cu mediu exterior. Definitie: Sistemul termodinamic se numeste deschis, dacA intre el energie si schimb de substanp. mediul exterior are loc si schimb de

V o = 22,414.10 -3

I-11 3

(Definitie: Sistemul termodinamic se numeste inchis, daca Intre el si mediul exterior are loc schimb de energie,
dar nu si schimb de substanta. Observatii: 1) Sistemul termodinamic izolat este un model fizic ideal. In nature nu exist sisteme termodinamice perfect izolare. 2) Schimbul de substanta este evidentiat de variatia masei sistemului.

m1 + m2
V1 + V 2

v total

unde m1 si m2 sunt masele azotului si, respectiv, oxigenului din amestec; v 1 si v2 dau cantitatea de azot si, respectiv de oxigen (numarul de moli) din amestec. Dar m1 = v 1 pi , m2 = v2 g2 , unde p, 1 = 28 10 -3 kg/mol este masa molara a azotului, iar jA 2 = 32 10-3 kg/mol este masa molara a oxigenului. Atunci expresia lui poate fi rescrisa in forma
1-1=

1.1.5. Starea sistemului termodinamic

Cele mai multe dintre proprietatile unui sistem termodinamic pot fi caracterizate prin marimi fizice masurabile care, Intr-o stare data a sistemului termodinamic, au valori numerice bine precizate.

+v2112
V i +V 2

Cantitatile de substanta pot fi exprimate in functie de numarul de molecule, astfel v l = unde NA este constanta lui Avogadro. Folosind aceste relaIii in expresia lui la se obline
Ni* 1 +

N
NA

v2 = N 2
NA

rDefinitie: Se numesc parametri de stare marimile fizice masurabile care caracterizeaza proprietatile sistemului
termodinamic. Exemple: volumul, presiunea, masa etc. Observatii: 1) Multimea valorilor tuturor parametrilor de stare determine complet starea sistemului termodinamic. 2) Intre parametrii de stare exista diferite relatii. Aceasta inseamna c, din multimea parametrilor de stare, se pot alege unii parametri care iau valori in mod independent, valori le celorlalti fiind determinate de relatiile mentionate. De exemplu, daca se aleg masa m si volumul V ca parametri independenti, atunci densitatea p = m/V nu este un parametru de stare independent. 3) Parametrii de stare se pot clasifica in: parametri intensivi care pot avea valori diferite in puncte diferite ale sistemului. Exemple: presiunea, temperatura, densitatea. parametri extensivi care pot caracteriza sistemul termodinamic ca ansamblu si nu se pot defini Intr-un punct dat. Exemple: masa, volumul, cantitatea de substanta, energia interne. 4) 0 alta clasificare a parametrilor de stare este: parametri de pozitie. Exemplu: volumul. parametri de forla. Exemplu: presiunea. Observatie: Studierea unui sistem termodinamic incepe intotdeauna cu stabilirea parametrilor de stare care determinA starea sa. Consideram o cantitate de gaz inchis intr-un cilindru cu piston mobil, initial tinut fix (figura 1.1.5.1-a). Actionand din exterior se deplaseaza brusc pistonul. Se constata c, imediat dupe deplasarea brusca a pistonului, gazul este distribuit neuniform in cilindru (fig. 1.1.5.1-b). Datorita agitatiei termice gazul incepe sa se destinda, pentru a ocupa intreg volumul disponibil.

N22

12.1023.28.10-3+4.1023.32.10-3 12.10 23 +4 . 10 23

29.10 -3 kg/mol.

+ N2

1.1.4. Sisteme termodinamice

Definitie: Se numeste sistem termodinamic orice corp macroscopic sau ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitat. .1 Observatii: 1) Delimitarea sistemului termodinamic de corpurile inconjuratoare se face mintal, deci conventional. 2) Un sistem termodinamic are o extensie spatiala accesibila proceselor uzuale de masurare. Are deci o extindere finita in spatiu. 3) Un exemplu de sistem termodinamic la care vom face referinta in mod uzual este cel al unei cantitati determinate de gaz inchis intr-un cilindru cu piston mobil (fig. 1.1.4.1). 4)Corpuri le inconjurAtoare care nu fac parte din sistemul termodinamic considerat se numesc corpuri exterioare sau, simplu, mediu exterior. exemple de sisteme termodinamice sunt: apa dintr-un recipient, amestecul gazos din cilindrul unui motor Alte 5) de autovehicul. Un sistem termodinamic poate interactiona cu mediul extern in urmatoarele moduri: mecanic = modificarea energiei sistemului termodinamic termic = modificarea energiei sistemului termodinamic prin schimb de substanta = modificarea masei.

in timpul destinderii unii parametri de stare, de exemplu presiunea si densitatea, nu au valoarea determinate (unica) pentru sistemul termodinamic considerat. In situatia din figura 1.1.5.1 -b, in regiuni diferite ale cilindrului densitatea gazului are valori diferite. In starea respective densitatea gazului variaza deci de Ia un punct Ia altul. Mai mult, intr-o regiune oarecare a cilindrului densitatea gazului se modifica in timpul destinderii de la un moment dat la altul. 0 astfel de stare, in care parametrii de stare iau valori care variaza atat de la un punct la altul, cat si de la un moment de timp Ia altul, este numita stare de neechilibru. Definitie: Se numete stare de neechilibru acea stare a unui sistem termodinamic in care parametrii de stare au.\ valori care variaza in timp. Definitie: Se numeste s tare de echilibru termodinamic acea stare a unui sistem termodinamic in care parametric au valori care nu variaza in timp. Starea initials a gazului Inchis in cilindru cu piston mobil (fig. 1.1.5.1-a) era o stare de echilibru termodinamic. Imediat dupe deplasarea brusca a pistonului gazul este distribuit neuniform in cilindru (fig. 1.1 .5.1-b), starea sa devenind o stare de neechilibru. Gazul Incepe sa se destinda, tinzand sa ocupe Intreg volumul disponibil. Experimental se constata ca dupe un timp oarecare sistemul ajunge din nou Intr-o stare de echilibru termodinamic, compatibila cu noile conditii exterioare (fig. 1.1.5.1-c). Aceasta constatare constituie continutul principiului

Observatii: 1) Un proces care nu este reversibil se numeste proces ireversibil. 2) Intreaga experienta practice a omului arata ca procesele naturale sunt ireversibile, adica se desfasoara Intr-un anumit sens si nu se pot desfasura de la sine in sens opus. Procesele cvasistatice in care un anumit parametru de stare ramane nemodificat sunt procese particulare, fundamentale in studiul termodinamicii. Dintre acestea mentionam: procesele izoterme, in care temperatura ramane constants; - procesele izobare, in care presiunea ramane constants; procesele izocore, in care volumul ramane constant; procesele adiabatice, in care entropia ramane constants (schimbul de energie cu mediul extern se realizeaza numai sub forms de lucru mecanic). Observatie: Entropia este, ca si energia interne, o functie de stare. Studiul ei depaseste cadrul acestui manual, dar energia interne va fi studiata in cele ce urmeaza. Starea de echilibru termodinamic a unei cantitati fixe (V = constant) de gaz ideal este complet descrisa de doi parametri de stare, de exemplu, presiunea p volumul V. Intr-un sistem rectangular de coordonate (p, V) unei stari de echilibru termodinamic, descrisa de valori le (p0, V0 ) ale parametri for de stare, i i corespunde un punct determinat, P. Reciproc, oricarui punct din sistemul de coordonate Ii corespunde o singura stare de echilibru termodinamic (fig. 1.1.6.1-a).

echilibrului termodinamic.
Enunt: Oricare ar fi starea sa initials, un sistem termodinamic, aflat in conditii exterioare constante In timp, ajunge Intotdeauna Intr-o stare de echilibru termodinamic, pe care nu o poate parasi decat prin modificarea conditiilor exterioare. Observatie: Trecerea sistemului termodinamic din starea sa iniIiala in starea finale de echilibru termodinamic nu se face instantaneu, ci dureaza un timp oarecare. Acest timp este numit timp de relaxare.

V0 Fig. 1.1.6.1

1.1.6. Proces termodinamic

tDefinitie: Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare in alta se numete proces termodinamic sau

Concluzii: 1) Sterile de echilibru termodinamic ale unui fluid ideal pot fi reprezentate grafic. 2) Sterile de neechilibru nu pot fi reprezentate grafic deoarece in cazul lor unii parametri de stare, de exemplu presiunea, nu au o valoare determinate (fig. 1.1,5.1 -b). Consecinte: 1) Procesele cvasistatice, fiind constituite dintr-o succesiune continua de stari de echilibru termodinamic, pot fi reprezentate grafic (fig. 1.1 .6.1 -b). 2' Procesele necvasistatice nu pot fi reprezentate grafic. Definitie: Un proces termodinamic este numit ciclic dace starea finale a sistemului termodinamic coincide cu starea sa initials.
,

transformare de stare.
Definitie: Se numete proces cvasistatic un proces in cursul careia sistemul termodinamic parcurge, ca si exteriorul sau, o succesiune continua de stari de echilibru termodinamic. Observatii: 1) Procesul cvasistatic este un proces ideal. 2) Denumirea proces cvasistatic" subliniaza faptul cal sterile prin care trece sistemul sunt stari de echilibru termodinamic. 3) Un proces cvasistatic se realizeaza practic atunci cand parametrii de stare se modifica suficient de lent pentru ca, la orice moment, sistemul termodinamic sa poata fi considerat in stare de echilibru termodinamic. De exemplu, in cazul gazului Inchis in cilindrul cu piston, dace deplasarea pistonului se face extrem de lent. Definitie: Se numeste proces reversibil un proces in care succesiunea de stari prin care trece sistemul poate fi parcursa in ambele sensuri. Din cele doua definitii precedence rezulta ca intr-o transformare necvasistatica sistemul termodinamic ajunge in starea finale de echilibru trecand cel pujin printr-o stare de neechilibru (de exemplu starea initials si/sau unele dintre sterile intermediare).

1.1.7. Lucrul mecanic, caldura i energia interne a gazului in termodinamica

Fie un sistem termodinamic Inchis intr-o incinta. Sub actiunea fortelor exterioare este posibil, in general, ca: 1) incinta, in ansamblul sau sa se deplaseze intr-un mod oarecare, starea de echilibru termodinamic a sistemului considerat ramanand nemodificata, sau 2) dimensiunile incintei sa se modifice prin deplasarea peretilor sac modificand astfel anumiti parametri de stare, de exemplu, volumul ocupat de un gaz, si impunand sistemului termodinamic sa efectueze o transformare oarecare.
, ,

Primul caz este studiat Ia mecanica. Pentru termodinamica este relevant si interesant al doilea caz. Definiie: Parametrii de stare care caracterizeaza dimensiunile sistemului si ale caror variatii in timp arata ca sistemul schimba lucru mecanic cu exteriorul se numesc parametri de pozifie.

10

11

ObservaIie:Variatia parametrilor de pozitie reflects deplasarea punctelor de aplicatie ale fortelor care actioneazA
asupra sistemului termodinamic. Reamintim definitia lucrului mecanic invalata in clasa a IX-a.

Observatii:

1) Lucrul mecanic este o marime de proces. Este deci o marime asociata unei transformari a sistemului.
2) Conform interpretarii geometrice, lucrul mecanic depinde, in general, nu numai de starile initiala Bsi finala C (fig. 1.1.7.2), dar si de transformarea prin care se trece din starea initiala in cea finala. Consideram un sistem termodinamic care trece, printr-un proces adiabatic, din starea initiala i intr-o stare finala, f. Fie Lif lucrul mecanic schimbat de sistem cu exteriorul in cursul acestui proces. Intr-un proces adiabatic
, ,

Definilie: Se numeste lucru mecanic efectuat de forta constants F , atunci cand punctul sau de aplicatie se
deplaseaza rectiliniu pe distanta d, mArimea fizica scalars definith de relatia

starea de echilibru termodinamic a sistemului se poate modifica numai prin schimb de lucru mecaniccu exteriorul. In acest caz se arata ca se poate defini o marime fizica de stare, U, numita energie interns a sistemului termodinamic, prin relatia AU = Uf

unde:

U, = - 1-,f

- a este vectorul deplasare al punctului de aplicatie al fortei F

- a este unghiul dintre F si d.

; Observatie:
Semnul " din fata simbolului Geste consecinta conventiei de semn pe care am facut-o privind lucrul mecanic: lucrul mecanic primit din exterior este negativ, deci AU >0, deci Uf > Ui (energia internal creste).

Trebuie sal facem distinctie Intre fortele exercitate de mediul exterior asupra sistemului termodinamic considerat si, respectiv, fortele exercitate de sistemul termodinamic asupra mediului exterior. Conform principiului III al mecanicii (principiul actiunii si reactiunii) aceste forte sunt egale in marime, dar au sensuri opuse. De aceea este Intotdeauna necesar sa"precizarn Ia care dintre ele ne referim. Vom utiliza urmatoarea conventie privind lucrul mecanic.

1Defini

Din punct de vedere microscopic, energia internal a sistemului termodinamic este definita ca suma a: energiilor cinetice ale tuturor moleculelordin sistem; - energiilor potentiate datorate forlelor intermoleculare.

Convenlie:
Lucrul mecanic, L, efectuat de sistem asupra exteriorului se considers pozitiv, iar lucrul mecanic, L, primit de sistem din exterior se considers negativ. Lucrul mecanic Lif schimbat de un gaz, inchis intr-o incinta (fig. 1.1.7.1), cu exteriorul, Intr-un proces izobar Consideram acum cazul in care sistemul termodinamic nu este inchis Intr-un Invelis adiabatic.

Se constata experimental ca:

1) lucrul mecanic schimbat de sistemul termodinamic cu exteriorul Intr-un proces oarecare depinde nu numai de starile initiala si finala, ci de toate starile intermediare prin care trece sistemul; 2) egalitatea AU = Uf Ui = Lif nu mai este satisfacuta.

--+ f este dat de relatia:

Lif

Fd = p S (xt-- x1).
Dar S (xf ) = Vf
Lif =

deci
unde:
-

p (V1 Vi),

Definitie: Marimea fizica, notata C2 if, numita calduraschimbatA de sistem cu exteriorul in procesul considerat (neadiabatic), este definita prin relatia:
Qif =

Lif este lucrul mecanic schimbat de sistem cu

exteriorul in procesul izobar i

f, [L i11 51 = J; Observatii:

AU

+ Lif

p este presiunea gazului (constants), [ids' = Pa;

V; este volumul ocupat de gaz in starea
;

initiala i,
f.

[v]si = m 3 - VI este volumul ocupat de gaz in starea finala

1) Intr-un proces adiabatic, sistemul termodinamic poate schimba cu exteriorul numai lucru mecanic. Aceasta inseamna Qif = 0. Deci: procesul adiabatic este un proces in care sistemul termodinamic nu schimba caldura cu

exteriorul.
2) Intr-un proces in care parametrii de pozitie sunt mentinuti constanti Lif = 0, deci Qif = AU = Uf Ui. Atunci, cand caldura este pozitiv (Q11 > 0), se spune ca sistemul primeste caldura respective de Ia exterior (energia sa interns creste), iar cand este negative (Qif- < 0), se spune ca sistemul cedeaza caldura respective exteriorului.

Observatii:

1) Aceasta expresie a lucrului mecanic este valabila atunci and cel putin unul dintre perejii incintei se deplaseaza(AV# 0). Intr-o transformare in care pere,tii
pi incintei care confine gazul nu se deplaseaza unii fatal (deoarece de ceilalti (transformare izocorA) Lif =
A V = 0).

3) Din relatia de definitie rezulta c, Intr-un proces oarecare, caldura Q u-depinde, ca si lucrul mecanic, nu numai de starile initiala si finala, ci si de toate starile intermediare prin care trece sistemul termodinamic. 4) intr-un proces ciclic AU = 0, deci Q = L. Aceasta inseamna c sistemul poate efectua lucru mecanic (L > 0) numai dace primeste caldura de Ia exterior (Q > 0) si, respectiv, poate primi lucrul mecanic de Ia exterior (L < 0) numai dace cedeaza caldurj. acestuia (Q < 0). 5) Schimbul de lucru mecanic si, respectiv, de caldura cu exteriorul reprezinta forme de interac,tie Intre sistemul termodinamic si exterior. Corespunzator, lucrul mecanic si caldura sunt forme ale schimbului de energie intre

2) i -- f este cvasistatica, deci si reversibilk presiunea p a gazului este practic egala cu presiunea exterioara.
Interpretarea geometria a lucrului mecanic: Lucrul
mecanic Ia destinderea cvasistatica a gazului de is volumul Vi la volumul Vf intr-o transformare oarecare este egal cu aria SABcp de sub curba p(V) cuprinsa Intre Wig. 1.1.7.2.
Vf

sistemul termodinamic si exterior. Ele nu sunt forme de energie". 6) Caldura este o marime de proces, ca si lucrul mecanic, si nu una de stare, ca energia interns.

volumele initial V; si final Vf (colorata in figura 1.1.7.2).

12

13

Transferul caldurii
Transferul caldurii se realizeaza prin trei mecanisme distincte: prin conductie, prin convectie

1.1.9. Echilibrul termic. Temperatura

si

prin radiatie.

Definitie: Se numeste incinta adiabatica (sau inveli, adiabatic) acea incinta care inconjoara un sistem termodinamic si II separa de exterior si care permite modificarea starii de echilibru termodinamic numai prin schimb de l ucru mecanic Intre sistem si exterior.

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
00 Fig. AE 1.1.8.1

cupru fier aluminiu

Luati trei tije metalice, de dimensiuni identice, confectionate din materiale diferite, de exemplu: cupru, aluminiu si fier. Aranjati-le pe un trepied ca In figura AE 1.1.8.1 s) lipiti cu ceara, la un capat al fiecarei tije, cite un ac. Incalziti tijele, la capetele opuse, la flacara unei spirtiere. Ce constatati? Se observa ca intai se topeste ceara si cade acul fixat de tija de cupru, apoi cade acul lipit de tija de aluminiu si, la urma, cel fixat de tija de fier. Acest experiment arata ca, prin conductie prin substanta din care este real izata o tija, caldura transmisa unui capat al tijei ajunge la capatul opus al acesteia.

Observatie: Despre un sistem termodinamic inchis intr-o incinta adiabatica se zice ca este izolat adiabatic. Defini;ie: Se numeste transformare adiabatica orice transformare a starii unui sistem termodinamic izolat adiabatic. (Definitie: Un invelis care nu este adiabatic se numeste diaterm. "Definitie: Douai sisteme termodinamice sunt in contact termic, daca sunt indeplinite simultan urmatoarele condi ii:
1) ansamblul celor doua sisteme este izolat de exterior; 2) Intre ele este posibil schimbul de caldura; 3) Intre ele nu este posibil schimbul de lucru mecanic.

Moleculele de Ia capatul incalzit al tijei vibreaza din ce in ce mai puternic pe masura ce temperatura creste. Ele se ciocnesc de moleculele vecine si cedeaza acestora o parte din energia lor cinetica. La randul lor, aceste molecule se ciocnesc de altele situate si mai departe de capatul incalzit si le cedeaza acestora, si ele, o parte din energia lor cinetica. Astfel, in timp ce moleculele isi pastreaza pozitiile, energia miscarii de agitatie termica se transmite, prin ciocniri intermoleculare, din aproape in aproape, de Ia capatul incalzit al tijei !Jana Ia capatul opus. Acesta este, calitativ, mecanismul conducIiei caldurii.

Contactul termic se poate realiza practic astfel:

1) se inchide ansamblul celor doua sisteme (S1 si S2) Intr-o incinta adiabatica avand pereti imobili; 2) in
interiorul incintei se separa cele doua sisteme printr-un perete diaterman fix (fig. 1.1.9.1).

adiabatic

Observatil:
1) In metale un rol important in transferul caldurii prin conductie II au si electronii liberi din metal. 2) Conductia caldurii intr-un corp are loc numai daca diferite parti ale corpului au temperaturi diferite. 3) Schimbul de caldura prin conductie se realizeaza, Intotdeauna, de la zona corpului cu temperatura mai ridicata spre zonele cu temperaturi mai rnici.

Definifie: Doua sisteme termodinamice se afla in

echilibru termicdacA, atunci cand sunt puse in contact

termic, Intre ele nu are loc schimb de caldura. Fig. 1.1.9.1
perete diaterma

Observaii:

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Intr-un vas transparent puneti apa si, in apa, puneti cateva cristale de permanganat de potasiu (colorate). AsezaIi vasul pe un trepied si in zona in care sunt asezate cristalele, de Ia flacara unei spirtiere (fig. AE 1.1.8.2). Ce constatati? Se observa c cristalele Incep sa se dizolve si sa coloreze apa. Apa incalzita devine mai putin dense si incepe sa urce spre suprafata. In vas se observa aparitia unor curer* ascendenti, de lichid colorat, numiti curenji
V

1) In general, cand doua sisteme termodinamice sunt puse In contact termic ele schimba caldura Intre ele. Dupe un timp schimbul de caldura inceteaza si, conform principiului echilibrului termodinamic, ansamblul celor doua sisteme ajunge Intr-o noua stare de echilibru termodinamic. In aceasta situatie s-a realizat echilibrul termic Intre cele doua sisteme termodinamice. 2) Cand doua sisteme termodinamice sunt in echilibru termic inseamna ca ele se afla in astfel de staid de echilibru
termodinamic Mat atunci cand sunt puse in contact termic starea sistemului total, format din cele doua sisteme considerate, este tot o stare de echilibru termodinamic (deoarece ele nu schimba intre ele nici caldura si nici lucru mecan ic).

,A ;1

Pe baza constatarilor experimentale s-a enuntat principiul tranzitivitalii echilibrului termic. Enunt: Daca sistemele termodinamice A si B sunt In echilibru termic, iar B este in echilibru termic cu un al
treilea sistem termodinamic C, atunci sistemele termodinamice A si C sunt in echilibru termic.

de convecjie
Transferul de caldura prin convectie se realizeaza prin deplasarea reala a substantei mai calde spre regiunile cu temperatura mai mica. Atunci cand substanta mai calda se deplaseaza numai datorita diferentelor de densitate, convectia este numita convecfie naturala. Daca insa, substanta mai calcla este fortata sa se deplaseze, de exemplu cu ajutorul unei pompe, convectia este numita convecfie fortata. In sfarsit, at treilea mod de transfer al caldurii este prin radiafie. Acesta este modul in care ne parvine caldura de Ia Soare: sub forma de unde electromagnetice. Cand aceste unde intalnesc suprafata unui corp ele sunt partial reflectate,partial transmise partial absorbite. Energia undelor absorbite se transforms in energie de vibratie (termica) a moleculelor corpului absorbant. Pentru caracterizarea cantitativa a transferului de caldura se folosesc o serie de marimi fizice numite coeficienti calorici.

Observatii:

Aceasta inseamna ca, daca se realizeaza contactul termic intre A si C, Intre ele nu are loc nici un schimb de caldura. 2 ) Aceasta proprietate a echilibrului termic se numeste tranzitivitate. 2)
3) Tranzitivitatea echilibrului termic nu este o consecinta a definiIiei acestuia. Ea este o constatare experimentala i se introduce in teorie in forma principiului de mai sus. 4) Acest principiu este numit uneori principiul zero al termodinamicii. 5) Ideea enuntata de acest principiu (tranzitivitatea) este simple, dar nu evidenta. De exemplu, doua bucali de fier atrag fiecare un magnet, dar ele pot sau nu pot sa se atraga reciproc.

14

15

Pentru a caracteriza sterile de echilibru termic ale sistemelor termodinamice se introduce o marime fizica noua, temperatura empirica. Definirea temperaturii empirice, ca un nou parametru de stare, este permisa de principiul tranzitivitatii echilibrului termic pe baza conventiei urmatoare.
Conventie: Toate sistemele termodinamice aflate in echilibru termic au aceeasi temperatura.

fi lungimea unei coloane de lichid (mercur, alcool, etc.), valoarea rezistenlei unui rezistor, volumul unui gaz Ia presiune constants etc. . f Defini tle: Se numeste scara de temperatura corespondenta intre valoarea masurata a marimii fizice care caracterizeaza un termometru si valoarea temperaturii indicate de termometru. Pentru a se stabili o scara de temperatura se parcurg doua etape: 1) se aleg doua stari termice distincte si perfect reproductibile ale unui sistem termodinamic si li se asociaza in mod convenjional cloud' valori distincte ale temperaturii numite temperaturi de reper sau puncte termometrice; se obtine astfel un interval de temperatura; 2) se Imparte intervalul de temperatura la un numar intreg, ales arbitrar; se obtine astfel unitatea de temperatura, numita grad, in scara de temperatura considerate. Pentru realizarea scarii Celsius se procedeaza dupe cum urmeaza: 1) Se aleg ca stari termice de echilibru: a) starea de echilibru a unui amestec de apa pure si gheata la presiunea atmosferica normala; se asociaza acestei staid, prin conventie, valoarea 0 (zero) a temperaturii; b) starea de fierbere a apei pure la presiune atmosferica normala; se asociaza acestei stari, prin conventie, valoarea 100 a temperaturii. 2) Gradul Celsius, notat C, este a suta parte din intervalul de temperatura cuprins intre temperatura de topire a ghetii si temperatura de fierbere a apei la presiune atmosferica normala. Procedeul propus de Celsius necesita alegerea a doua stari termice distincte carora Ii se asociaza, in mod convenjional, cloud' valori distincte ale temperaturii. Asa cum o vom arata in continuare, pentru a construi o scara de temperatura este suficient sa" se aleaga o singura stare termica de referinja. Presupunem cal am ales un corp termometric. Notam cu M marimea termometrice asociata corpului termometric ales. Presupunem, in mod arbitrar, ca temperatura T pe care o are termometrul (si orice corp aflat in echilibru termic cu el) este o funclie liniara de M de forma T(M) = c M, este o constanta Inca neprecizata. De aici rezulta ea raportul a doua temperaturi, masurate cu acelasi unde c termometru, este dat de relatia

Atunci cand, in urma stabilirii contactului termic intre doua sisteme termodinamice, acestea schimba caldura, se considers ea ele au avut initial temperaturi diferite. Se adopts atunci urmatoarea conventie.
Conventie: Temperatura sistemului termodinamic care cedeaza caldura este mai mare decat temperatura siste-

mului care primeste caldura.

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Puneti Intr-un vas de sticla un vas mai mic, metalic (fig. AE 1.1.9.1). Turnati in vasul de sticla apa rece de Ia robinet, iar in vasul metalic, apa fierbinte. Cititi si notati temperaturile indicate de cele cloud termometre, respectiv, T2 , din minut in minut. Ce constatati? Cum explicati cele observate? Reprezentati pe acelasi grafic rezultatele notate. Comentati graficul. Consideram doua sisteme termodinamice A si B puse in contact termic. Ele schimba caldura si ajung Ia echilibru termic adica au, in final, aceeasi temperatura. Este posibil ca, in urma realizarii contactului termic si a efectuarii schimbului de caldura, temperatura unuia dintre cele cloud sisteme termodinamice, de exemplu, B, s nu se modifice. Aceasta inseamna ca temperatura sistemului A se modified pang Ia a deveni egala cu temperatura sistemului B. Se spune ca B este un termostat pentru A.

CDefinitie: Se numeste termostat sistemul termodinamic a carui temperatura nu se modified in urma realizari
contactului f termic cu un alt sistem termodinamic. Observalii: 1) Sistemul termodinamic A, a carui temperatura se modified' pang Ia a deveni egala cu temperatura termostatului B, se numeste termometru B, este necesar ca 2) Pentru ca sistemul termodinamic B sa fie termostat pentru A, iar A sa fie termometru pentru sa fie mult mai marl decat masa si energia lui A. masa si energia lui B
.

T(M) M
T(M ) M' Pentru a fixa constanta c este necesar s se aleaga un punct fix standard la care toate termometrele trebuie s indice aceeasi temperatura. Se alege ca punct fix standard starea triple a apei numita si punct triplu (al apei). Aceasta este starea de echilibru termodinamic in care gheata, apa (lichicla) si vaporii de apa coexists in echilibru. Aceasta stare poate fi obtinuta numai la o anumita presiune (4,58 Torr presiunea vaporilor de apa) si este univoc determinate. Starii triple a apei i se atribuie, prin conventie, o valoare data, fixa, a temperaturii. Conventie: In starea triple a apei temperatura are valoarea de 273,16 K. Unitatea de masura a temperaturii este numita Kelvin, prescurtat K si este definite, in baza acestei convenIii, dupe cum urmeaza. Definilie: Se nume te kelvin, si se noteaza K, 1/273,16 din temperatura starii triple a apei. Notam valorile corespunzatoare punctului triplu cu indicele tr. Atunci, relatia precedents poate fi scrisa in forma

1.1.10. Masurarea temperaturii. Scara Celsius. Scara Kelvin

Introducerea notiunii de temperatura empirica este bazata pe principiul tranzitivitatii echilibrului termic. Pentru masurarea temperaturii unui corp se foloseste un dispozitiv numit termometru (fig. AE 2.6.1). El contine un carp termometric caracterizat de existenta unei marimi a Carel valoare se modified' in mod semnificativ cand variaza temperatura. 0 astfel de marime se numeste marime termometrice. Ea poate

T(M)
T(M t, )

M
M tr

16

17

deci

T(M) = 273,16 K
Mtr

vapori de apa apa gheata canal central amestec de apa si gheata

vas vidat

Masurand valoarea marimii termometrice in punctul triplu (M e,) si in starea a carei temperatura vrem s o masuram (M) si folosind valorile obtinute in relatia precedents se obtine valoarea temperaturii respective in Kelvin. Pentru a realiza practic punctul triplu al apei se introduce apa foarte pure intr-un vas ca cel din figura 1.1.9.2, numit celula pentru punctul triplu al apei. Dupe ce se scoate aerul (cu ajutorul unei pompe de vid), vasul este inchis. Celula este apoi cufundata intr-un amestec de apa si gheata. Termometrul care trebuie etalonat este introdus in canalul central. Cand in celula coexists Ia echilibru gheata, apa si vaporii, sistemul se afla in punctul triplu. Experimental se constata ca, in general, cand se folosesc termometre diferite pentru a masura temperatura unui corp, folosind relatia precedents se obtin valori diferite pentru temperatura corpului.
Observatie: Aceasta inseamna ca fiecare alegere corp

In termodinamica se introduce o scara de tempeT [KJ ratura, numita scara Kelvin, care este independents de 373.75 proprietatile oricarei substante concrete. In mod analog indicaOile termometrului cu gaz la volum constant 373.50 depind din ce in ce mai putin de natura gazului utilizat atunci cand presiunea de lucru este din ce in ce mai mica. Se constata ca, in domeniul de temperaturi in 373.25 care poate fi utilizat termometrul cu gaz, scara de temperatura a gazului coincide cu scara Kelvin. De 373.00 aceeea, in continuare, vom vorbi de scara Kelvin si nu 80 60 40 0 20 de scara gazului. p [cm Hg] Fig. E 1.1.9.1 In scara Kelvin temperatura de topire a gheIii si temperatura de fierbere a apei la presiune atmosferica normala au valorile To = 273,15 K, Tf = 373,15 K. Aceasta inseamna ca 1 K este egal cu a suta parte din intervalul de temperatura cuprins intre aceste doua temperaturi, adica este egal in marime cu 1 C. Temperatura T exprimata in scara Kelvin, numita temperatura absolute, este legate de temperatura t exprimata in scara Celsius prin relatia:

T(K) = t(C) + T0.

Exercitiul 1.1.9.2. Un termometru gresit etalonat, introdus in amestec de gheap cu apa, indica

Fig. 1.1.9.2

10 9 7654 3
-

21-

0-1 -2 -3 V

rezervor

tub de cauciuc

termometric marime termometrica ne conduce la o scara particulard de temperaturi, diferita, in general, de celalalte. Cele mai mici diferente intre rezultatele masuratorilor se obOn atunci cand se foloseste termometrul cu gaz la volum constant (fig. 1.1.9.3). Gazul este continut intr-un balon legat, printr-un tub subIire, la un manometru. Balonul este introdus in mediul a carui temperatura dorim sa o masuram. Cand gazul se incalzeste el se dilata si impinge in jos mercurul din bratui A al manometrului. Tubul in forma de U al manometrului este iegat, printr-un tub de cauciuc, la un rezervor de mercur. Ridicand sau coborand rezervorul, nivelul mercurului in bratul A poate fi adus, inapoi, la nivelul de referinla (zero). Gazul este menti nut astfel Ia vol um constant. Mari mea termometrica este, in acest caz, presiunea gazului masurata cu manometrul respectiv. Atunci T(p) = 273,16 K I31 Ptr

6 grade; in apa ce fierbe, el arata + 109 grade. Experienta se desfasoara la presiunea atmosferica normala. Care este temperatura rear& atunci cand termometrul indica + 40 grade?
Solutie: Diferenta reala de temperatura este de 100 C. Acestei diferente de temperatura corespund, conform termometrului gresit etalonat, un numar An = 109 (-6) = 115 diviziuni pe scala termometrului. Unui

singure diviziuni ii corespunde o variatie de temperatura (AO, =

100

115

Temperaturii to = 0 C ii corespunde diviziunea 6. Cand termometrul indica +40 C inseamna ca, fate de to = 0 C, pe scala, sunt indicate" 40 (-6) = 46 diviziuni. Atunci temperatura reala este C = 40 C. 115 0 alts scara termometrica este scara Fahrenheit. Rela0a de trecere de Ia temperatura exprimata in grade Fahrenheit in grade Celsius este: t(F)= corespunde 212 F. 9t(C) +32. Pe scara Fahrenheit punctului de fierbere a apei (100 C) ii
5

t = 46 (At) i = 46

100

1.1.11. Coeficienti calorici

Definitie: Se numeste capacitate calorica marimea fizica scalars C definite de relatia

Exercitiul 1.1.9.1. La presiuni de lucru mici, gazul dintr-un terrhometru cu gaz la volum constant are,

la temperatura de topire a plumbului, o presiune de 2,197 on mai mare decat presiunea Ia punctul triplu al apei. Aflati temperatura de topire a plumbului.
Solutie: Se foloseste relatia precedents si se obtine T = 273,16 K = 273,16 K 2,197 .-- 600 K.

C -Q AT unde: Q este caldura schimbata de corp cu exteriorul, [Q]si AT este variatia temperaturii corpului Ia transferul caldurii Q, [OT] s , = K.
ObservaIii.

Ptr
Se constata experimental c (fig. E 1.1.9.1): a) temperatura indicate de termometrul cu gaz Ia volum constant depinde de corpul termometric (gazul) utilizat; b) Ia presiuni de lucru din ce in ce mai mici rezultatele indicate de termometrele cu gaz devin din ce in ce mai apropiate, indiferent de natura gazului utilizat.

1) Conform definitiei, [O s , = J/K. 2) Corpuri diferite, confecOonate din acelasi material, au, in general, capacitati calorice diferite. Capacitatea calorica a unui corp este, deci, o caracteristical termical a corpului respectiv.

18

19

Defiru le: Se numete caldura specifica marimea fizica scalars, c, definita de

C 1 Q c .= m m AT'

..

: Din aceste doua relati i rezulta ca

1 AU 1 pAV + C = v AT v AT

unde C este capacitatea calorica a corpului de masa m, [c] s,= J /K, [

Observatii.
1) Conform definitiei [c] S, = J AkgK).

= kg.

C p CV +

1 pAV

v AT

C. m C. 2) Din relatia de definitie rezulta ca: 3) Caldura specifics este o caracteristica termica a materialului din care este confectionat corpul. 4) La temperaturi apropiate de temperatura camerei caldurile specifice nu depind de temperatura. La temperaturi joase insa, caldurile specifice tind la zero cand temperatura tinde spre zero absolut. Exercitiul 1.1.11.1. Aflati caldura Q care trebuie transmisa unei cantitati de ape avand masa de 0,2 kg pentru ca temperatura sa sa creasca de la 10 C la 40 C. Caldura specifics a apei este 4 181 J/(kgK). Solutie: Din relatia de definitie a caldurii specifice obtinem
Q. m c (Tf

Folosind ecuatia termica de stare, p V= v R T, se observe a p AV= v R AT. Atunci relatia precedents is forma

Cp . Cv + R.
Aceasta este relatia lui Robert Mayer.

1.2, Calorimetric
Calorimetria se ocupa cu masurarea coeficienIilor calorici si a caldurii transferate Intre corpuri. Se constata, experimental, ca energia interns a unui sistem termodinamic depinde doar de temperatura: Uf(Tf) Ui (Td = Q if. De aici rezulta teorema transformarilor inverse.
U = U(T). Din defin4ia caldurii rezulta ca, pentru procesele izocore, este valabila relatia:

Td.

Inlocuind aici valorile numerice si efectuand calculele se obtine Q = 25,09 kJ.

Definitie: Se numeste caldura molars marimea fizica scalars definita de relatia
1 Q = = Cpt v v AT'

unde:
C este capacitatea calorica a corpului, [C] s, = J/K; v este cantitatea de substanp din corp, [A s, = mol. Observatii.

Enunt: Caldura Qt. primita de un sistem termodinamic pentru a-si marl temperatura cu AT= T1 '.

Ti este egala cu

caldura Qfi cedata de sistemul termodinamic respectiv pentru a se raci cu AT.

1) Conform definitiei [c s, = J/(molK). 2) Din relatia de definitie rezulta ca

C = v C4 . C =11 c .

Asa cum am vazut anterior, doua sisteme termodinamice puse in contact termic, ansamblul lor fiind Inchis intr-un invelis adiabatic, ajung dupe un timp Ia echilibru termic, cand au aceeasi temperatura. Deoarece ansamblul este izolat adiabatic de exterior nu se face schimb de caldura cu acesta. De aceea, caldura cedata de unul dintre sisteme este egala cu cea primita de celalalt sistem. Acesta este continutul teoremei egalitajii caldurilor schimbate.
Enunt: Atunci cand doua sau mai multe corpuri avand temperaturi diferite sunt Inchise Intr-o incinta adiabatica

3) Din definitiile caldurii specifice si caldurii molare rezulta ca 4) Caldura molars, caldura specifics si capacitatea calorica se numesc, impreuna, coeficienji calorici.
Experimental, se constata ca valorile coeficienOlor calorici depind de procesul prin care are loc schimbul de

suma caldurilor primite de corpurile mai reci este egala cu suma modulelor caldurilor cedate de corpurile mai calde.

caldura cu exteriorul. In mod uzual, se folosesc marimile Ia volum constant si, respectiv, Ia presiune constants.

E Qprimit

= E1Qcedati

Observatie: Aceasta relalie este numita ecuatia calorimetrica.

1.1.12. Relatia lui Robert Mayer

Vom considera un gaz ideal. Folosind relatia de definitie a caldurii, Q. AU+ L, in relatia de definitie a caldurii molare obtinem
Cu

Calorimetrul este un dispozitiv de laborator folosit pentru masurarea schimburilor de caldura Intre corpuri. unul in interiorul El consta din: doua vase (VI , V2 )

1 Q 1 AU 1

" v

L + AT v AT v AT

In cazul unui proces izocor L = p AV= 0, deci, la volum constant, Cv 1 AU AT

in schimb, in cazul unui proces izobar, L = p AV* 0, deci, la presiune constants,

celuilalt, un capac (C) care acopera cele doua vase si are orificii pentru termometru (T) si agitator (A), distantieri izolatori (D), pentru a izola vasele Intre ele (fig. 1.2.1). Prin construcOa sa, calorimetrul asigura izolarea termica a vasului din interior astfel incat, atunci cand in el se introduc doua fluide (sau un fluid si un corp solid) cu temperaturi diferite, caldura cedata de corpul cald este egala cu caldura primita de corpul rece.

20

21

Exercitiul 1.21. Intr-un calorimetru de alama, de masa m l , se afla masa m2 de ulei is temperatura

Reluati operatiile anterioare pentru mase diferite de apa(m i # m2). incerecaIi sa obtineti 4-5 serii de valori. Caldura cedata de apa calcla este primita (in totalitate dace se neglijeaza ceea ce primeste vasul calorimetric si accesoriile sale) de catre apa rece. Ecuatia calorimetrica devine:
m 2 c a (t 2 t )= m i c a (t4 1

T1 . in calorimetru se adauga masa m3 de ulei la temperatura T3 (>T1 ). Echilibrul termic se stabileste Ia temperatura T. Se da caldura specifics c1 a alarnei. Aflati caldura specifics c2 a uleiului. Aplica/ie: tn l = 2 kg; m2 = 0,4 kg; Ti = 283 K; m3 = 0,4 kg; T3 = 303 K; T = 293 K; c 1 = 380 J/(kg.K). Solutie: Uleiul aflat Ia ternperatura T3 cedeaza caldura Qc = m3 c2 (T T3 ) < 0. Caldura cedata de uleiul cald este primita de calorimetru si de uleiul din calorimetru: + m2 c2 (T TO. Q= -mi c1 (T Folosind aceste doua expresii in ecualia calorimetrica
Qp = I Qc

tcalculat.

De aici se calculeaza valoarea temperaturii de echilibru t, pe care o yeti introduce in tabelul anterior ca fiind Daca masele de apa utilizate au fost egale, atunci:
ti +t2 tcalculat

se obtine C2 =C1

ml
(T3

=1900

J
kg K

Daca masele de apa utilizate au fost diferite, atunci:

m 1 t 1 +m2t2
tcalculat = m1 + 2

ACTIVITATE EXPERIMENTA L. A
1. Calorimetrie studiul amestecului a doua lichide cu temperaturi diferite Veti utiliza cunostinlele dobandite in lectia anterioara pentru a observa cum se stabileste echilibrul termic atunci cand se amesteca in vasul calorimetric cantitati (egale sau diferite) de apa, cu temperaturi diferite. Materiale necesare Calorimetru cu accesorii (termometru de constructie specials, agitator), apa, termometru, sursa de incalzire (resou), cilindru gradat (fig.AE 1.2.1). Procedeu experimental Turnati, pe rand, in cilindrul gradat 250 ml de apa rece de la robinet, apoi 250 ml de apa calcia (incalzita). Determinati masele de apa din cilindrul gradat(care va indica volumul V a=250 ml) stiind densitatea apei (pa= 1000 kg/m 3) si utilizand relatia:
M a =p a V a

In limitele erorilor experimentale valorile tmasurat s r tcalculat pentru temperatura amestecului creat coincid. Identificati factorii care afecteaza precizia rezultatelor obtinute. 2. Calorimetrie-determinarea caldurii specifice a unui corp solid Ve0 utiliza cunostintele dobandite in lectia anterioara pentru a identifica un material prin determinarea caldurii sale specifice. Materiale necesare Calorimetru (fig. AE 1.2.2) cu accesorii (termometru de constructie specials, agitator), apa, termometru, sursa de incalzire (resou), corpuri metalice cu masa cunoscuta, fire de ate, cilindru gradat, vas cu apa pentru incalzirea corpurilor metalice Procedeu experimental Determinati masa de apa pe care o veti introduce in calorimetru cu ajutorul unui cilindru gradat care va indica volumul Va . Stiind densitatea apei (p a= 1000 kg/m 3), utilizati relatia: m a = p a Va Introduceti apa in calorimetru si masurati temperatura initials a apei si a vasului calorimetric, t a, pe care o va indica termometrul, dupe realizarea echilibrului termic. MasuraIi temperatura tx, a corpurilor metalice (care au fost legate cu ate pentru a putea fi manipulate, intrucat vor fi fierbin0) si au fost introduce in vasul cu apa care fierbe, aflat pe resou (aproximativ 100 C) Aduceti cat se poate de rapid corpul incalzit in vasul calorimetric, asezati capacul si folo4 agitatorul pentru a grabi realizarea echilibrului termic intre corpul metalic si apa (neglijati capacitatea calorica a calorimetrului si a accesoriilor sale) Cand considerati ca s-a stabilit din nou echilibrul termic masurati temperatura t, folosind termometrul din dotarea calorimetrulu i. Ecuatia calorimetrica devine:
m x c x(t x t)=m a c a (t t a) Fig. AE 1.2.2

Masurati temperaturile initiale ale apei reci, t 1 si respectiv apei calde, t2 , pe care le va indica termometrul aflat in cilindrul gradat. Turna0 apa rece in calorimetru si observati indicatia termometrului sau. Dupe ce aceasta s-a stabilizat, turnati apa calda si observaIi in continuare indicatia termometrului. Ce credeti c se intampla in acest timp la nivel si microscopic? Cand considerati ca s-a atins starea de echilibru termic cititi valoarea indicate de termometru a temperaturii amestecului de lichide. Introduceti valorile pentru masele de apa m 1 si m 2 , temperaturile initiale ale apei t 1 si t2, precum si valoarea masu rata a temperaturii de echilibru tmasuratt in tabelul urmator: Nr. crt.
fn i

rn 2

t1

t2

M total

trnAsurat

tcalculat

(kg)

(kg)

(kg)

(C)

(kg)

(C)

(C)

22

23

Introduceti valorile pentru caldura specifics a apei c a , masa corpului metalic m x , masa de ape din calorimetru ma , temperaturile initiate ale apei t o si corpului metalic tx, precum si temperatura de echilibru t, in tabelul urmator:
Nr. crt. Va (cm 3 ) ma (kg) Ca to mx

Definitie: Se numeste transformare generala a unei cantitati constante de gaz ideal (v = constant) orice transformare in care se modifica toti parametrii de stare (p, V, 7).

tx

cx

(J/(kg K))

(C)

(kg)

(C)

(C)

(J/(kg K))

Se poate at- Ma cad: gazului ideal.

iP

P2V2

T2

= constant , ceea ce constituie expresia legii transformarii generale a

Calcufati valoarea numerical a caldurii specifice a corpului cu care ati lucrat folosind relatia urmAtoare:
cx = m a c a (tt a )/m (t, t) Dupe determinarea valorilor caldurilor specifice ale metalelor cu care ati lucrat incercati sal identificati natura or folosind urmatorul tabel. Tabel cu valorile caldurilor specifice ale unor metale in J/(kg K), Ia 0 C

1.3.2. Legea Boyle Mariotte

-

Definitie: Se numeste proces izoterm orice proces al unui sistem termodinamic Inchis (v = constant) in care temperatura ramane constants. Observatie: Aici, ca si in continuare, sunt considerate exclusiv transformari cvasistatice. Legea Boyle-Mariotte este legea transformarii izoterme (t = constant) a unei cantitaji constante (v = constant) de gaz ideal.

Alamal galbenS 368

Otel 448...470

Aluminiu 895

Plumb 125

Cositor 230

Cupru 730

Fonts 540..550

Nichel 460

ACTIVITATE EXPERIMENTALA

Identificati principalele surse de erori care afecteaza rezultatele obtinute. Studiati dependenta presiunii gazului dintr-un cilindru cu piston de volumul sau, p=p(V), atunci cand temperatura ramane constante! Pentru acesta utilizati dispozitivul special din trusa de fizica si A un manometru cu lichid, ca in figura AE 1.3.2.1. In lipsa dispozitivului pute0 lucra cu o seringa de 20 ml, cuplata Ia manometru prin furtun subtire, pentru a asigura etanseizarea. Modificati volumul gazului prin comprimare si cititi valorile indicate (figura AE 1.3.2.2 ). Calculati valorile presiunii stiind ca diferenIa de nivel a lichidului manometric se datoreala diferentei dintre dintre presiunea atmosferica (101325N/m 2 ) si presiunea gazului din cilindru. Introduceti valorile pentru presiune si volum intr-un tabel de forma indicate.

1.3. Princi Atli at termo manucii

SS revenim Ia energia interns U, a unui sistem termodinamic si Ia formele schimbului de energie dintre el si mediul extern: caldura si lucrul mecanic L. Dace sistemul termodinamic nu este izolat si schimba atat lucru mecanic cat si caldura cu mediul extern, atunci: AU = Qt.- Ld. unde i si f reprezinta sterile in4iala si finals ale procesului i > f . Aceasta este expresia matematica generala a primului principiu al termodinamicii care poate fi enuntat dupe cum urmeaza: Enunt: Pentru orice sistem termodinamic inchis exists o marime de stare, numita energie internal, a ca'rei variaIie AU in cursul unui proces i feste data de relatia AU Uf U; ()if - Ld.

Observatii: 1) Deoarece energia internal este definite ca marime de stare rezulta cal variatia AU nu depinde de sterile f. intermediare din procesul i 2) Ca orice marime termodinamica de stare energia interna este definita numai pentru starile de echilibru termodinamic. 3) Daca sistemul termodinamic este izolat (L d = 0, Qt. = 0) atunci Uf = Ui. Deci: energia interna a unui sistem izolat se conserve.

V(m1) 1,2

Ap (cm H 2 O) 22

p (N/m 2 )
103481

pV (Nm)
104000

0,12

103500 103000 102500 102000 101500 1,2 1,4 1,6 V (m1) 1,8 2

Veti constata ca in limita erorilor experimentale produsul p V are valoare aproximativ constants. Dependenta p=p(V) obtinuta cu datele din montajul experimental descris anterior este reprezentata grafic in diagrama din figura AE 1.3.2.3. Indicati factorii de eroare care intervin in experimentul efectuat.

1.3.1. Legea transformarii generale

Un sistem termodinamic constituit dintr-o cantitate constante de gaz ideal poate suferi procese termodinamice in care unul dintre parametrii de stare ramane constant. Daca temperatura ramane constante, procesul se numeste izoterm; dacS presiunea ramane constante, procesul este izobar; dace volumul ramane constant, procesul este izocor. Legile unor astfel de procese se stabilesc pe cafe experimentala. Atunci cand se modifical toti parametrii de stare ai gazului are loc o transformare generala.

Fig. AE 1.3.2.3

24

25

Enunt: Presiunea unei cantitati constante de gaz ideal, mentinut Ia temperatura constants, variaza" invers

.4*

proportional cu volumul gazului p V= constant.

Din cele doua ecuatii ale transformarilor izoterme se scot presiunile p 1 si /9 2 si se introduc in conditia precedents:

L-- h
= Po L h

Ecuatia p V = constant este numit5 ecuajia transformarii izoterme. In coordonate (p, V) ecuatia transformArii izoterme se reprezinta printr-o hiperbola echilatera numita izoterma (fig. 1.3.2.1. Considerand doua stari, initials i si finals f, i transformarea izoterma i -- f, legea Boyle - Mariotte poate fi rescrisa in forma:
Pi V, = Vf

2ci P2 = PO L
+P'g h = Po

h h 2d '
L- h

Lh
Po L_ h 2d

L 7 2d

Din aceasta ultima relatie rezulta cal

Po

hr L
= 2 P g

h
2d

2c1 ). 3,2.10 4 Pa . Lh

Fig. 1.3.2.1
Exercitiu 1.3.2.1. Intr-un tub subtire, cu un capAt inchis si unul deschis, este inchisa o cantitate de gaz cu ajutorul unui clop" de mercur de lungime h. Gazul ocup5 o portiune de tub care are lungimea L i L 2 cand tubul este vertical cu capatul andtublesvric aptuldeshin gmea deschis in jos. Aflati presiunea atmosferica p a . Aplicatie: h = 2 cm; L i = 22,2 cm; L 2 = 23,4 cm Solutie: Gazul suferA o transformare izoterma. Legea transformArii izoterme pi Vi = pi Vf ia, in cazul studiat, forma p i S L 1 = /32 S L 2 unde S este aria sectiunii transversale a tubului. Relatia precedents se rescrie in

1.3.3. Legea Gay Lussac

-

Definitie: Se numeste transformare (rotes) izobara

orice transformare a unui sistem termodinamic inchis (v = constant) in care presiunea este mentinuta constants. Legea Gay-Lussac este legea transformarii izobare = constant) a unei cantitati constante (v= constant) de
gaz ideal (fig. 1.3.3.1.

= /32 L 2 . forma p i Conditia de echilibru pentru dopul de mercur in cele doua stari ia forma: 1) pi =pa + p g h, 2) pa = p2 + p g h. Din aceste doua relatii se scot p i si /32 si se introduc in ecuatia transformarii: (pa + p g h) L 1 = (p a p g h) L 2 . De aici, se obOne pentru presiunea atmosferica, expresia pa =p-gh Fig. E 1.3.2.1

V2 Fig. 1.3.3.1

L2 +
L2

1,013 .105 Pa .

ACTIVITATE EXPERIMENTAL A

Exercitiu 1.3.2.2 in mijlocul unui tub sub/ire de lungime L inchis la ambele capete, asezat orizontal, se afla o coloanA de mercur de lungime h. Asezand tubul vertical coloana de mercur se deplaseaza pe distanta d. Aflati presiunea p in tub in pozitia orizontara. Aplicatie: L = 60 cm; h = 10 cm; d = 5 cm Solutie: Gazele din cele doua compartimente sufera, fiecare, o transformare izoterma. Aplicand legea transformarii
pi Vi = pi Vf Ia situatia din problems se ol4n ecuatiile

termometru

dop de mercur vas de sticla baton cu aer trepied

izoterme

= P2 2 2 2 Conditia de echilibru pentru dopul de mercur in starea finals f conduce Ia relatia p 1 + p g h = 132 .

L h

Lh

2 =

, Po

Se realizeala montajul din figura AE 1.3.3.1. Se incalzeste balonul cu aer. Se constata ca pe masurA ce temperatura (indicata de termometru) creste, dopul" de mercur se deplaseazas spre dreapta, deci aerul din balon se dilatal. La o temperatura data, dopul" de mercur se stabilizeaz5 intr-o pozitie oarecare. In aceasta situatie, la echilibru, presiunea aerului din balon ramane permanent egala cu presiunea atmosferica din exterior.
,

"*\,,

apad

26

27

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Studiul dependentei volumului gazului dintr-un cilindru cu piston de temperatura sa, V=V(T), atunci cand presiunea ramane constantS! Dispozitivul experimental (figura AE 1.3.3.2), confine un balon de sticla Cu fundul plat (de volum 100cm 3), inchis ermetic cu un dop in care se introduce un sistem de Levi sub/iri de sticI5 care comunica cu exteriorul. In interiorul acestora se afla o picatura de mercur. Din motive de securitate, in timpul lucrului cu mercur, am utilizat oteava cu capatul liber curbat pentru a reline picatura. Gazul de lucru se afla in balon este separat de exteriorprin intermediul picaturii de mercur. Incalzind apa din vasul in care se afla balonul de sticIS cu ajutorul spirtierei, se va obtine creterea volumului gazului, care se va eviden0a prin deplasarea bulei de mercur spre exterior. Valorile volumului au fost calculate prin adunarea volumului ;evil la volumul balonului. In permanents gazul are presiunea egala cu presiunea atmosferica (101325N/m 2).
picStura de mercur

Enunt: Variatia relativa a volumului unei cantitati constante de gaz ideal, menOnut Ia presiune constants, este direct proporlionala cu temperatura

uncle: - Vo este volumul gazului Ia to = 0 C; - V este volumul gazului Ia temperatura t.

Observatii:

1) Coeficientul de proportionalitate a se numete coeficient de dilatare izobara. 2) Coeficientul de dilatare izobara a are aceea0 valoare pentru toate gazele: 1 agrac1 -1 . 273,15 Ecuatia precedents poate fi rescrisS in forma:

V= V0 (1 +at)

- 273,15 C Fig. 1.3.3.2

V(t) Vo (1+ a. t
eava de sticla

balon de sticla cu fundul plat

rigIS gradate vas de sticla termorezistent

0

Aceasta ecuaIie arata ca: volumul unui gaz ideal, menfinut la presiune constanta, cre,te liniar cu temperatura. Ecuatia transformArii izobare, V(0= V0 (1 + a t), se reprezinta grafic ca in figura 1.3.3.2, printr-o linie dreapta, numita izobara. In ecuatia transformarii izobare se poate trece de la scara Celsius la scara Kelvin folosind relatia
* Fig. 1.3.3.3

spirtierA

Atunci ecuatia transformarii izobare se poate rescrie sub forma:

V

Fig. AE 1.3.3.2

T
temperatura se Valorile obtinute pentru volum gasesc in tabelul urmStor, iar dependentele V=V(T) V 1 =V 1 (T) sunt reprezentate in diagrama din figura AE 1.3.3.3.
109

= constant

i se poate reprezenta grafic ca in figura 1.3.3.3.

Considerand doua stAri, initials, rescrisa in forma:
AT)

finals, f,

transformarea izobara i ---+ f, legea Gay-Lussac poate fi

Vf

Tf V(cm3) T(K) WI' (cm3/K)

108

103 104.5 105.5 106.5 107.5

108

298 303 307 310 312 314 317

0.346 0.345 0.344 0.344 0.345 0.344 0.344

107

Exercititil 1.3.3.1. Un gaz ideal este incalzit izobar de la temperatura cat Ia suta cre ate volumul gazului. Aplicatie: = 17 C; t2 = 162 C. Solutie:

la temperatura t2 . Aflati cu

g log los

Vi Legea transformarii izobareTi = Tf

ia, in situatia din problems, forma urmaloare:

2

V1

V2

t i + To

t 2 + To

103 102 295

330

305

310

315

320

Variatia relativA a volumului este data de relaIia f =

-- V1 = V2
V1

109

Fig. AE 1.3.3.3

Raportul volumelor se scoate din ecuatia transformArii se introduce in relatia precedents. Rezult5 ca ft, =
tn + To = t2

V In limita erorilor experimentale, raportul are valoare aproximativ constants. T

+T

t ' = 05 . Atunci, procentual, ft,[/0] + To

f 100% = 50%.

28

29

1.3.4. Legea lui Charles

Definitie: Se numeste transformare (proces) izocora orice transformare de stare a unui sistem termodinamic inchis (v = constant) in care volumul ramane constant.

Legea lui Charles este legea transformarii izocore (V = constant) a unei cantitali constante (v = constant)
de gaz ideal (fig 1.3.4.1. Enunt: Variatia relative a presiunii unei cantitati

Pi
P2

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Studiul dependentei presiunii gazului dintr-un cilindru cu piston de temperatura sa, p=p(T), atunci cand volumul ramane constant!
Levi de sticla

constante de gaz ideal, mentinut Ia volumul constant, este direct proportionala cu temperatura:
Fig. 1.3.4.1

Pi

P Po
Po

13 t

termometru balon de sticla cu fundul plat vas de sticla termorezistent

unde: Po este presiunea gazului Ia to = 0 C; p este presiunea gazului Ia temperatura t.

reper

p =po(1 +06

Observatii:
furtun lichid colorat

1. Coeficientul de proportionalitate f3 se numeste coeficientul termic al presiunii. 2. Coeficientul termic at presiunii, 3, are aceeasi valoare pentru toate gazele (3 1 grad = a . 273 ,15

273,15 C

Fig. 1.3.4.2

Fig. AE 1.3.4.1

Dispozitivul experimental conline un balon de sticla cu fundul plat (de volum 100cm 3), Inchis ermetic cu un dop in care se introduce un sistem de tevi subtiri de sticla ca in figura AE 1.3.4.1 care comunica cu un furtun subtire care poate Iua forma de U. Acesta se continua cu o teava de sticla. Cu cat lungimea ei este mai mare se poate extinde domeniul de temperaturi la care se lucreaza. Tubul U va functiona ca manometru cu lichid (ape). Gazul de lucru se afla in balon si este separat de exterior prin intermediul coloanei de lichid colorat. Incalzind apa din vasul in care se afla balonul de sticla cu ajutorul spirtierei, se poate obtine cresterea presiunii gazului, care se va eviderlia prin deplasarea coloanei de lichid spre exterior. Pentru a !Astra volumul constant at gazului de lucru se fixeaza un reper si se manevreaza capatul fiber at tubului U pane cand lichidul urca inapoi in dreptul reperului. In fiecare moment de Limp presiunea se calculeaza prin adunarea Ia valoarea presiunii atmosferice,101325N/m 2 , a vaforii presiunii coloanei de mercur aflate deasupra reperului ales. S-au efectuat doua serii de determinari pentru valori diferite ale volumului gazului, V i >V. Valorile obtinute pentru presiune si temperatura se gasesc in tabelul urmator, iar dependentele p= p (1) = pi (T) sunt reprezentate in diagrama din figura AE 1.3.4.2. i n limita erorilor experimentale, rapoartele
Pi

Ecua0a precedents poate fi rescrisa in forma

p(t)= po (1+ 13 t) .

Aceasta ecuatie arata ca presiunea unui gaz ideal, menfinut la volum constant, create liniar cu temperatura. se reprezinta grafic ca in figura 1.3.4.2, printr-o linie dreapta numita izocora. Folosind relatia de trecere Ia scara Kelvin, T (K) = t ( C) + To, ecuatia izocorei se poate rescrie in forma
constant =

Ecua;ia transformarii izocore

si

si ---au valori aproximativ constante. T

p-p(v)

1050.

p(N/m2) p1 (N/m2) 102134 102587 102945 103223 103532 104125 104783 101434 102111 102554 102885 103268 103525 103983

T(K) 303 305 307 309 312 314 316

p/T(N/m2'K) 337.08 336.35 335.33 334.06 331.83 331.61 331.59

p1 /T(N/m2K) 334.77 334.79 334.05 332.96 330.99 329.70 329.06

104500

104000

si se poate reprezenta grafic ca in figura 1.3.4.3. Considerand doua stari, initials i si finals, f, si transformarea izocora i forma:
f, legea Charles poate fi rescrisa in

103500

103000

102 500

102000

P.

Pf
Tf

101!.,00

101000 302 304 300 300

30

31

Exercitiul 1.3.4.1. 0 sticla a fost astupata la temperatura T 1 si Ia presiunea atmosferica normala (p.a.n.), cu un dop de sectiune S si greutate G asupra caruia s-a apasat cu o forla F. Aflati temperatura T2 Ia care trebuie incalzita sticla pentru ca dopul sa sara. Aplicatie: T1 = 290 K; S. 3 cm2 ; G. 3,16 N; F. 9 N. Solutie: Prin incalzire, aerul din sticla suferd o transformare izocora. Legea transformarii izocore
Pf
-

Cu aceasta notatie, din relatia precedenta rezulta ca p Atunci, pentru o cantitate v de gaz se poate scree

= R T.

pV=vR-T,

unde V = v Vm, este volumul ocupat de gaz. Aceasta este ecuatia termica de stare a gazului ideal (ecuatia Clapeyron-Mendeelev). Deoarece v = m/, din ecuatia termica de stare rezulta ca si temperatura,
Po m p=
V

r;

T1

P2 Pan . - , de unde rezulta T2 = aplicata la situatia din problerna, is forma T T2 1

P2 =

Pan

- , sau, in conditii normale de presiune

p T

G + F + pan S. In starea finals asupra dopului actioneaza, de jos in sus, forta F t = p2 S si de sus in jos fora = Din aceasta conditie (de echilibru) se obtine pentru p 2 expresia . Pentru ca dopul sa sara este suficient ca FT = Fst, G+F+pan S
P2 =

= II- /21)-(1
R To

Din aceste doua relatii, prin impartire, se obtine ecuatia

P = Po = 406 K p To Po T

Folosind aceasta expresie in relatia precedenta se gaseste ca

T2 = T1

(G+F
p an S
/

care exprima densitatea gazului aflat Ia temperatura T si presiunea p in functie de densitatea p o a gazului in conditii normale de presiune si temperatura.

Gazul ideal se supune riguros legilor Boyle-Mariotte, Gay-Lussac si Charles in orice conditii de temperatura si presiune.
Observatii:

1) Aceasta este defini;ia termodinamica a gazului ideal. 2) Comportarea gazelor reale se abate de la legile gazului ideal, in special Ia temperaturi scazute si/sau Ia presiuni ridicate.

as-*1

rmarlie giz kii idde I

Din ecuatiile calorice de stare se obtin usor, folosind primul principiu al termodinamicii, expresiile caldurilor molare. Intr-adevar, sa consideram un gaz monoatomic supus unei transformari izocore (AV= 0 = Lif = 0). Conform primului principiu AU = Qt.

1.3.5. Ecuatia termica de stare

Legile gazului ideal, studiate pang aici, se pot aplica numai atunci cand cantitatea de gaz este constanta! Atunci cand cantitatea de gaz se modifica in procesul considerat nu se pot folosi legile gazului ideal studiate mai sus. Acesta este cazul, de exemplu, cand se pierde gaz din incinta considerate in exterior, sau cand se mai introduce gaz in incinta respectiva.
p, V. T v. Ecualia Clapeyron-Mendeleev stabileste o legatura intre parametrii de stare ai gazului ideal: Este numita si ecuatia termica de stare a gazului ideal. Sa consideram un mol de gaz ideal aflat in conditii normale de presiune si temperatura: P o = 101,325 kPa, To = 273,15 K, V o = 22,414 10-3 m 3 /mol. Presupunem ca gazul trece, printr-o transformare generala, Intr-o T. in acest caz, ecuatia transformarii generale is forma stare oarecare de parametri p, pu Vg ,u pVi,

atunci, definitia caldurii molare Ia volum constant poate fi rescrisa in forma

1 U Cv = v AT

Dar, din ecuatia calorica de stare rezulta ca 2 si, din aceste ultime cloud expresii, se obtine pentru caldura molara Cv = R =12,471)/(mol-K).
AU = - vRAT

2 -

To

De aici, folosind relatia lui R. Mayer, Cp = Cv +R , rezulta ca

Expresia din stanga semnului egal este o constanta universals (nu depinde de natura gazului), care se noteaza cu R si este numita constanta universals a gazeloe Po 'V o = (8,314510 0,000070) JAmolK) ~ 8,314 J/(mol K). To

C =

5 -

P 2

.R = 20,7851/(molK).

32

33

Raportul y = Cp/Cv este numit, din motive care vor deveni dare in partea finala a acestei sectiuni, exponent

adiabatic. Obtinem:
pentru gaz monoatomic: Y =

Tabelul 1.4.1. Calduri molare - valori experimentale In mod analog, se obtine: Gazul Cv WrnolK)] CP 0/molK)]
ca.

5 VOMPROM .1,667 . 3

Exercitiul 1.4.2. Intr-un vas de volum constant se AA o cantitate de oxigen de masa m = 1 g si caldura specifics izocora c v = 700 J/(kgK) la temperatura t = 27 C si presiunea p i = 100 kPa. Aflati caldura Q necesara pentru incalzirea oxigenului, astfel incat presiunea sa sa devina p 2 = 200 kPa. Solutie: Vom folosi expresia caldurii Q= m cv (T2 Ti ). Transformarea fiind izocora, legea transformarii permite sa scriem
T2 = 7-1 R2Pi

pentru gaz biatomic:

Cv = --5 -- R = 20,785 MmolK)

2 7

He - monoatomic 12,47 Ar - monoatomic 12,47

20,78 20,78 28,74 29,07 29,41

1,667 1,667 1,407 1,400 1,394

C =
13

-2-

R = 29 099 MmolK) ,

Din aceste doua relatii rezulta ca Q = m c v Ti P2

P1

y= 5 =1,400

H2 N2 02

biatomic biatomic biatomic

20,42 20,76 21,10

Dar T1 = t1 + To = 300,15 K. Atunci Q =10 kg 700

J
kg K

Aceste valori teoretice trebuie comparate cu valori le experimentale pentru a valida sau infirma ecuatiile calorice de stare pe care le-am utilizat (tabelul 1.4.1).

300,15 K

( 200 kPa \
100 kPa

= 0,7.300,15 2 J = 420,2 J .

In transformarea izobara presiunea este constants, deci:

Lif =

p (V1 Vi).

Comparand valori le teoretice cu cele experimentale constatam ca ecuatiile calorice de stare, deduse pentru gazul ideal monoatomic i, respectiv, biatomic, sunt valabile cu o bung aproximatie si pentru gazele reale. Vom aplica in continuare primul principiu al termodinamicii in studiul transformarilor simple ale gazului ideal. In transformarea izocora volumul este constant, AV = 0, deci

Folosind aici ecuatia termica de stare, p V = v R T, pentru starile initials, i, si finala, f, se obtine expresia = v R(Tf T). Conform definitiilor coeficientilor caloric, se poate scrie
Qif = V C p (T1

L ;f = 0 .
Atunci, conform primului principiu AU= Qif Folosind aceasta relatie si definitiile caldurii molare si caldurii specifice se poate scrie AU = Q11= v Cv(Tf- Ti) = rn CV (Tf -

= m C p (T1

Ti )

Utilizand aceste doua ultime expresii in ecuatia generals a primului principiu se &este c

De aici, folosind relatia lui R. Mayer, se obtine

AU = v-Cv (Tt- Ti ) = m cv (7-t- Ti ) .

Exercitiul 1.4.1. Pentru a incalzi izobar cu AT = 5 K o cantitate de oxigen de masa m = 2 kg este necesar sa se transmits gazului caldura Q = 9,16 kJ. AflaIi: a) caldura specifics izobara cp a oxigenului; b) lucrul mecanic L efectuat de gaz in cursul dilatarii izobare; c) varialia AU a energiei inerne a gazului in procesul considerat. Solutie: a) Din definitia caldurii specifice obtinem:
Cp = - - =

Conform primului principiu rezulta atunci ca L,f = Q. Folosind ecuatia termica de stare si relatia In x = 2,3 Ig x se poate arata ca
Lif = Qif =

1 9160 J

= 916 J/(kg K).

v R T In

= 2,3-vRTIg

m AT 2kg 5K

b) Pentru lucrul mecanic folosim expresia L=vR V T)=-(27 R-AT= 5 K = 41570 = 2,598 J 2,6 kJ . 314 2kg 16 mol K 32.10 -3 kg 8 ' mol

In transformarea adiabatica, prin Qif Ecuatia transformarii adiabatice are forma p V Y = constant, unde raportul y = Cp/Cv este numit exponent adiabatic.

c) Conform primului principiu AU = Q L = 9,16 kJ 2598 J = 6562 J 6,56 kJ. In transformarea izoterma temperatura este constants, deci AU = 0.

35

Observaiii: 1) Ecuatia transformarii adiabatice a fost obtinuta in 1823 de Simeon-Denis Poisson. 2) Exponentul adiabatic este supraunitar; asa cum am vazut, pentru gazul monoatomic y = 5/3, iar pentru cel biatomic y= 7/5. 3) deoarece y > 1, in procesul adiabatic presiunea variazA in fungie de volumul V mai rapid decat in transformarea izoterma. De aceea, curba reprezentativa a transformarii adiabatice, numita adiabata, este inclinata mai puternic decat izoterma (fig. 1.4.1). In consecinta o adiabata o izoterma se intersecteaza

Exercitiul 1.4.4. Aflati lucrul mecanic L efectuat de 1 kmol de gaz ideal intr-o transformare adiabatica de Ia presiunea p 1 intre volumele V1 si V2 . Se da coeficientul adiabatic y. Aplicatie: p 1 = 1 bar; Vi = 10 cm 3 ; V2 = 20 cm 3 ; y = 1,4. Solutie: Lucrul mecanic in transformarea adiabatica poate fi scris in forma
Lif

Pf Vf

y 1

L=

p 2V2Insituai dnproblemarelati precdentaisforma

y-1 (1/1

Din ecuatia transformarii adiabatice pyiY = p 2 V2Y

rezulta ca 13 2 = p l

V2 )

intr-un singur punct.

Folosind ecuatia termica de stare, ecuatia transformarii adiabatice poate fi rescrisa astfel

Folosind aceasta expresie se obtine pentru lucrul mecanic relatia r-1

T VY -1 = constant,

1L=

V2

y 1

= 0,6 j.

1 y

T p Y = constant. Exerciliul 1.4.3. Deduceti cele dou.4 relatii de mai sus. Folosind ecuatia transformArii adiabatice se poate arata ca
Lit.=

La calculul numeric se foloseste egalitatea 2" = 1,3195.

Pf Vf 131 *Vi

y-1

Folosind apoi ecuatia termicA de stare pentru starile initiala, i si finala, f, se poate rescrie aceasta relatie in forma
,

Exercitiul 1.4.5. Un corp de pomp vertical de sectiune 5, prevazut cu un piston mobil de masa M, contine masa m de azot la temperatura t 1 . Presiunea atmosferica este p a . Gazul suferA o incAlzire izobar 'Dana la temperatura T2 , dupA care pistonul este blocat si corpul de pomp este pus in legatura cu un vas de volum V2 continand azot la presiunea p 2 si temperatura T2 . AflaIi a) inaltimea h 1 lap de baza corpului de pompa Ia care se afla initial pistonul, b) lucrul mecanic L efectuat de gaz in cursul incalzirii izobare, c) presiunea final pf, dupa stabilirea legaturii intre corpul de pomp si vas.
4-

Aplicatie: S= 0,01 m 2; M = 50 kg; m = 14 g; = 27 C; pa = 1 bar; T2 = 400 K; V2 = 3 dm 3; p2 = 4.105 Pa; g = 10 m/s 2 . Solutie: In starea 1 (fig. E 1.4.5) ecuatia de stare se scrie in forma p i S h = 111 R (t i + To )

Lif =

vR
y-1

(Tf

Dar, conform relatiei Iui R. Mayer,

=C

, deci

L1f

= - V CV (Tf Ti)

Atunci, conform primului principiu al termodinamicii

au = v Cv (Tf

= rn-c v

--Ti ).

de unde se obtine pentru h expresia h= R

t+

To

pi S

Rezultatele obtinute mai sus sunt sintetizate in tabelul 1.4.2. Tabelul 1.4.2
Marimea Procesul
Lit'

Conditia de echilibru pentru piston (in starea 1)

Qif

AU = U f

U;

p a S+Mg=p 1 -5 permite rescrierea expresiei lui h

in forma

izocor

v -

cV

h= (Tf

t 1O +T pa S+M-g

= 0831 m.

T.1 )

V Cv (Tf

T.; )
izobar 1
2

Expresia lucrului mecanic efectuat in transformarea

izobar v - R (Tf Ti )

v Cp (Tf T.1 )

Cv ( Tf Ti )

este

izoterm

v-RTIn--f-

vRTIn I:

L=
0

R 1T2 (t 1 + To )l= 415,7)

Fig. E 1.4.5

Vi
adiabatic

Vi
Ti ) 0
v

In starea 2 gazul are aceeasi presiune ca in starea 1

v Cv ( Tf

C V (Tf T.1 )

M = Pa +

1,5 .10 5 Pa si ocupa volumul 1/; h= S

T2 = 11,08 10 -3 m 3 . t i +To

37

1 .4.1 . Procese politrope

tDefinitie: Se numeste proces (transformare) politropa, procesul unui sistem termodinamic Inchis (v=constant) in care caldura molarA rAmane constants. Legea dupS care se defasoarA un astfel de proces este: pV" =constant (1), unde n este indicele politropic si este o constants care poate Iua valori in intervalul (-00, 00). Daca de doreste exprimarea dependentei volumului gazului de temperatura sa Intr-un proces politrop, se poate elimina presiunea din ecuatia (1) cu ajutorul ecuatiei termice de stare si se obtine relatia: TV " = constant ( 2 ) Daca de doreste exprimarea dependentei presiunii gazului de temperatura sa intr-un proces politrop, se poate elimina volumul din ecuatia (1) cu ajutorul ecuatiei termice de stare si se obtine relatia: (3) Pentru valori corespunzAtoare ale lui n se pot obtine din ecuatia (1) legile proceselor simple ale gazului ideal. Reprezentarea grafica in coordonate (p,V) a ecuatiei (1), pentru diferite valori ale lui n se afla in figura 1.4.1.1.
p l-fi T n =constant

Transformari de stare de agregare

1.5.1. Topirea solidificarea
Corpurile pot exista in trei stari de agregare: solids, lichicla si gazoasa.
Definitie: Se numeste topire fenomenul de trecere a unei substante din stare solids in stare lichida. rDefinitie: Se numeste solidificare (sau cristalizare) fenomenul de trecere a unei substante din stare lichicIA

stare solids.
Experimental se constata

Variatia energiei interne Intr-o transformare politropa se calculeaza cu relatia: AU = vC v AT (4)

1) topirea are loc cu absorblie de caldura din exterior, iar solidificarea cu cedare de caldura in exterior; 2) in timpul topirii substantelor cristaline temperatura rat -Wane constants, Ia o valoare numita temperatura de topire; aceste substante cristalizeazA tot Ia o temperaturS constants, numita temperatura de cristalizare, egala cu temperatura de topire; 3) substantele amorfe (cum este, de exemplu, smoala) nu au o temperatura precise de topire: prin incalzire ele se inmoaie treptat si devin din ce in ce mai fluide, pe masura ce temperatura lor creste.
Observalie: Temperatura de cristalizare este influentata de dizolvarea unor substante. De exemplu, o solutie

PA

proces izocor, V = ct

saturate de sare de bucatarie in ape ingheatA Ia aproximativ 20 C. in figura 1.5.1.1 este ilustrata comportarea Ia incalzire (si topire) a unei substante cristaline (curba a) si a unei substarqe amorfe (curba b). In timpul topirii unei substante cristaline temperatura ei rAmane constants (segmentul AB din figura 1.5.1.1). Aceasta inseamna ca energia cinetica medie a moleculelor substantei ramane constants. Caldura primita din exterior este cheltuita" in Intregime pentru ruperea legaturilor din reteaua cristalina, pentru cresterea distantelor intermoleculare, deci pentru cresterea, in exclusivitate, a energiei potentiale a sistemului de molecule. De aceea caldura primita din exterior in timpul topirii este numita caldura latenta de topire.
Observatie: In punctele de pe segmentul AB substanta aflata in stare solids coexists cu substarla aflata in stare

n = 1, proces liniar, p = ct V

n = 0, proces izobar, p = ct n = 1, proces izoterm, pV = ct n = y, proces adiabatic, pVY= ct

Fig. 1.4.1.1

Fig. 1.4.1.2

Se poate demonstra ca pentru calculul lucrului mecanic (mai putin in transformarea izoterma), este valabila relatia: v ,T ) L= (5 n 1 Caldura schimbata de sistem cu mediul se calculeaza cu relatia:
Q = vCAT (6)

lichidA.
Topirea este un proces reversibil. De aceea in procesul invers, solidificarea, caldura cedatA exteriorului

numita caldura latenta de solidificare

este egala, in modul cu caldura latenta de topire.

unde C este caldura molars a procesului respectiv. Din relatiile (4) si (5), utilizand si relatia Robert Mayer se poate demonstra ca:
n
p

Definitie: Se numeste caldura latenta specifics de topire (solidificare) izoterma, mArimea fizica scalars X

definite de relatia
xt =

C v

Un caz particular de proces politrop este cel al procesului liniar in coordonate (p,V), reprezentat in figura 1.4.1.2 si desfSsurat dupa legea: p = constant V
Exercitiul 1.4.1.1. Stabiliti expresiile L, y si V pentru procese liniare in coordonate (p, V) utilizand

m
1

relatiile (4), (5) si (6).

unde: xt este caldura latenta specifics de topire (respectiv, de solidificare), [Xt]si = )/kg; Q este caldura latenta de topire (respectiv, de solidificare) a masei m de substanp, [Q s , = J, [m] s , = kg.

38

39

Observatie: Caldura latenta specifica de topire (respectiv, de solidificare) si temperatura de topire sunt marimi
caracteristice pentru fiecare substanta.

1.5.2. Vaporizarea condensarea

(Definitie: Se numeste vaporizare fenomenul de trecere a unei substante din stare hd
le vapori.)

Din relatia de definitie precedents se obtine expresia caldurii (latente) schimbata de substanta cu exteriorul in timpul topirii, respectiv,

Definitie: Se numeste condensare fenomenul de trecere a unei substante din stare de vapori in stare Uchida.
Experimental se constata 1) vaporizarea are loc cu absorbtie de caldura din exterior, iar condensarea cu cedare de caldura in exterior; 2) in timpul vaporizarii temperatura ramane constants, Ia o valoare numita temperatura de vaporizare; vaporii unei substante condenseaza tot Ia o temperatura constants, numita temperatura de condensare, egaia cu temperatura de vaporizare. In timpul vaporizarii unei substante, temperatura ei ramane constants. La temperatura de vaporizare moleculele din lichid au o anumita energie cinetica medie. Unele dintre molecule au insa o energie cinetica suficient de mare pentru a invinge fortele de coeziune si pot iesi din lichid in spatiul liber de deasupra. Dar, deoarece lichidul este parasit de moleculele cu energie cinetica mare, scade energia cinetica medie a moleculelor din lichid; ar trebui, in consecinta, sa scads si temperatura. Caldura primita din exterior este cheltuita" in Intregime pentru mentinerea constants a temperaturii si deci a energiei cinetice medii a moleculelor de lichid, ceea ce asigura continuitatea procesului de vaporizare. Deci, de fapt, deoarece temperatura ramane constants, caldura primita din exterior in timpul vaporizarii serveste numai la invingerea fortelor de coeziune si de aceea , ea es t e numita caldura latenta de
,

Q = X, m
Exercitiul 1.5.1.1. Aflati caldura Q necesara pentru a transforma in apa Ia temperatura de 100 C cantitate de gheata de masa m = 100 g, aflata initial Ia temperatura de t o = 10 C. Se dau: caldura specifica a ghetii cg = 2090 J/(kgK), caldura latenta specifica de topire a ghetii X t = 3,35.10 5 J/kg caldura specifica a apei c a = 4181 J/(kgK). Solutie: Primind caldura din exterior, gheata se incalzeste de la temperatura initials pang Ia 0 C, apoi se topeste la 0 C si, in final, apa rezultata din topire se incalzeste pang la 100 C. Caldurile primite de sistem, din exterior, in timpul acestor trei etape sunt:
07:401-1,44%

Q, = m cg .(0to )= 0,1kg 2090

.10K = 2090 J kg K

Q2 = X, m=3,35.10 5 -- 0,1kg=33500J,
kg

vaporizare.
Vaporizarea este un proces reversibil. De aceea, in procesul invers, condensarea, caldura cedata exteriorului numita caldura latenta de condensare este egala, in modul, cu caldura latenta de vaporizare.

Q3 = mc a .(100-0)=0,1kg 4181

.100K = 41810J. kgK

Atunci, caldura Q ceruta de problems este Q = + Q2 + Q3 = 77400 J.

Definitie: Se numeste caldura latenta specifica de vaporizare (condensare) Ia temperatura constants, fizica scalars v X definita de relatia

VA

In general, prin topire, datorita cresterii distantelor intermoleculare, volumul corpului creste (fig. 1.5.1.2-a) si, corespunzator, densitatea scade. In acest caz se constata experimental ca: atunci and topirea are loc la o presiune mai mare temperatura de topire este mai ridicata.
(b) Exists insa si exceptii: gheata, bismutul, aliajele de plumb cu stibiu. In cazul acestor substante se constata experimental c: prin topire volumul lor scade (fig. 1.5.1.2-b) si, corespunzator, densitatea creste (0 peatA = 950 kg/m 3 , P apa = 1000 kg/m 3 ); atunci cand topirea are loc la o presiune mai mare temperatura de topire este mai scazuta. Din cele de mai sus rezulta ca indicarea temperaturii de topire pentru o substanta trebuie insotita de precizarea presiunii Ia care se realizeaza topirea.

unde: ;& este caldura latenta specifica de vaporizare, [Xv]s, = J/kg; Q este caldura latenta de vaporizare (respectiv, de condensare) a masei m de substanta, [C2] 51 = I, [m]si = kg.

Observatie: Caldura latenta de vaporizare si temperatura de vaporizare sunt marimi caracteristice pentru fiecare
substanta. Din relatia de definitie precedents se obtine expresia caldurii (latente) schimbate de substanta cu exteriorul in timpul vaporizarii, respectiv, condensarii:

O
opire

ttopire

Fig. 1.5.1.2

Q =x,,m .
In functie de conditiile in care are loc vaporizarea se pot identifica urmatoarele situatii:

Tabelul 1.5.1.1 Substanta Mercur Gheata Plumb Argint Fier Temperatura de topire (C) 39 0 327 960 1530

Tabelul 1.5.1.2

Substanta Mercur Plumb Cupru Fier Gheata

X, (kJ/kg) 11 23,1 214 270 334

in vid
In volum limitat

Concluzie: topirea si solidificarea substantelor cristaline

,

in atmosfera gazoasa
Vaporizare Ia suprafata lichidului

se realizeaza la temperatura constants, Baca presiunea ramane constants. In tabelul 1.5.1.1 sunt prezentate cateva temperaturi
de topire la presiune atmosferica normala, iar in tabelul 1.5.1.2 sunt date valorile caldurii latente specifice de topire pentru cateva substante.

in volum nelimita

(evaporare) in tot volumul lichidului (fierbere)

Fig. 1.5.2.1

40

41

1 .5.2.1 .Vaporizarea in vid

Intr-un vas cu mercur se introduc mai multe tuburi barometrice (fig. 1.5.2.1.1). In tubul 2 se introduce, folosind o pipets curbata, o cantitate mica de eter. Avand o densitate mai mica, eterul se ridica Ia suprafata mercurului din tub. Se constata ca eterul se vaporizeaza (in vid) instantaneu si nivelul mercurului din tubul 2 coboara. In tubul 3 se introduce o cantitate de eter un pic mai mare. Se constata ca nivelul mercurului din tubul 3 coboara ceva mai mult. In tubul 4 se introduce o cantitate si mai mare de eter. Se constata Ca nu se mai vaporizeaza Intreaga cantitate de eter si ca nivelul mercurului din tub coboara si mai mult. In tubul 5 se introduce o cantitate si mai mare de eter. Se constata ca ramane nevaporizata o cantitate mai mare de eter, dar ca nivelul mercurului ramane (aproximativ) acelasi ca in tubul 4.
Concluzii

Vaporizarea in atmosfera gazoasa, spre deosebire de vaporizarea in vid, se realizeazA lent.

Experimental se constata c presiunea vaporilor saturanti este independents de existenta altor vapori sau gaze in incinta care ii contine.
Observittie Primul care a facut aceasta constatare a fost John Dalton (1766 - 1844).

ACTIVITATE EXPERIMENTALA

EVAPORAREA

Turna;i cantitati egale de acetone in mai multe vase deschise avind ariile bazelor diferite. Observati modul in care are loc vaporizarea. Ce constatati? Experimental se constata c vaporizarea (in aer liber) se face cu atat mai rapid cu cat suprafata libera a

Iichidului este mai mare.

Aceasta constatare arata ca vaporizarea (in aer liber) se face Ia suprafata Iichidului. Acesta este fenomenul de

evaporare.
Experimental se constata c evaporarea are loc Ia orice temperatura; viteza evaporarii creste cand creste temperatura; in timpul evaporarii temperatura Iichidului scade. Observatii: 1) Energia cinetica medie a moleculelor de lichid depinde de temperatura. La o temperatura mai mare energia cinetica medie este mai mare. De aceea numarul moleculelor care au energia cinetica suficient de mare pentru a putea traversa stratul superficial al Iichidului, realizand lucru mecanic impotriva rezultantei fortelor intermoleculare, este mai mare, deci viteza de evaporare este mai mare. Dar si la temperaturi scAzute, cand energia cinetica medie este mai A mica, exists molecule (mai putine) care au energia cinetica suficient de mare pentru a putea parasi lichidul. In consecinta, evaporarea are loc Ia orice temperatura si este mai rapids Ia temperaturi mai marl. 2) Moleculele care parasesc lichidul in cursul evaporarii au energii cinetice mai marl decat energia cinetica medie. De aceea in cursul evaporarii valoarea energiei cinetice medii scade si, corespunzator, scade si temperatura Iichidului.

vaporizarea in vid este instantanee; vaporizarea in vid continua pang cand presiunea vaporilor atinge o valoarea maxima pm. Cand presiunea vaporilor este egala cu p m vaporii sunt numiti vapori saturanii. In acest caz vaporii sunt in echilibru cu lichidul din care provin: inaltimea coloanelor de eter din tuburile 4 si 5 nu se modifica in Limp (fig. 1.5.2.1.1). Aceasta inseamna ca, in fiecare secunda, numarul de molecule care trec din lichid in gazul de deasupra este egal cu numarul moleculelor care trec din gaz In lichid. La nivel molecular echilibru) lichid vapori saturanti este deci un echilibru dinamic. Definitie: Se numesc vapori saturanfi vaporii aflati in echilibru dinamic cu lichidul din care provin. Experimental se constata 1) presiunea vaporilor saturanti nu depinde de masa lichidului si nici de masa vaporilor afla0 in contact cu

lichidul din care provin; 2) Ia temperatura constants, presiunea vaporilor saturanti nu depinde de volum (fig. 1.5.2.1.2-a): cresterea
volumului conduce la vaporizarea unei cantitati suplimentare de lichid, iar scaderea volumului Ia

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Veti face observatii asupra unei cantitati de ape pe care o yeti incalzi [Dana Ia fierbere. Materiale necesare
Vas termorezistent, ape, arzator (spirtiera, resou),

FIERBEREA

condensarea unei cantitati de vapori, dar nivelul coloanei de mercur nu se schimba;

3) presiunea vaporilor saturanti depinde de temperatura (fig. 1.5.2.1.2-b); 4) la temperatura constants, presiunea vaporilor saturanti depinde numai de natura Iichidului din care Observatii: 1) Cand temperatura creste, energia cinetica medie a moleculelor din lichid creste si ea si, de aceea, un numar mai mare de molecule pot parasi lichidul si pot trece in starea de vapori. Astfel se explica cresterea presiunii vaporilor saturanti cand creste temperatura (fig.1.5.2.1.2-b). 2) Dependenta presiunii vaporilor saturanti de natura lichidului se explica prin faptul ca fortele intermoleculare (for-tele de coeziune), deci si lucrul mecanic care trebuie efectuat impotriva rezultantei acestor forte (perpendiculars pe suprafata libera a lichidului) sunt caracteristice fiecarui lichid.

sits azbest, trepied cu tija si cleme pentru fixarea vasului cu ape si a termometrului. Procedeu experimental Fixati termometrul si vasul termorezistent cu ape ca in figura AE 1.5.2.1, cu ajutorul clemelor. Termometrul trebuie asezat astfel Incat rezervorul sau s se gaseasca in vecinatatea suprafetei apei, deasupra ei. Pentru a atinge mai repede temperatura de fierbere, utilizati alcool etilic in amestec cu alcool medicinal in spirtiera.

provin.

Aprindeti flacara si urmalriti indicatiile termometrului, precum si ceea ce se intampla in vasul cu ape.

Fig. AE 1.5.2.1

42

43

Atentie: pentru a nu v accidenta, nu atinge,ti

spirtiera, nici vasul cu apa fierbinte! Pe masura ce temperatura apei creste yeti constata ca, pe peretii vasului apar bule care contin aer si vapori de apA, ca in figura AE 1.5.2.2. Ele se maresc din ce in ce mai tare deoarece pe suprafata lor se produce vaporizarea, practic in toata masa lichidului. La un moment dat bulele se desprind de perete si urca spre suprafata Iichidului. In drumul lor intalnesc straturi mai reci de lichid si vaporii condenseaza, ceea ce contribuie la transferul adurii in toata masa apei. Cand temperatura atinge aproximativ 93-94 (pentru apa de la robinet), bulele reusesc sa atinga suprafata libera a apei unde se sparg cu un zgomot specific eliberand vaporii (figura AE 1.5.2.3). Practic abia acum are loc vaporizarea in toata masa Iichidului. Totodata yeti putea observa condensul care apare pe peretii superiori ai vasului care sunt mai reci. I, Ce se A intamplA cu temperatura in timpul fierberii apei? Inregistrati intr-un tabel valorile temperaturii si ale timpului pentru a face observatii asupra lor. Cum credeti ca influenteala presiunea exterioara valoarea temperaturii de fierbere? Pentru a putea raspunde acestei intrebari incercati urmatorul experiment. Utilizati o seringa de 20 ml pentru a aspira 3-4 ml de apa de la robinet, astfel incat sa ramana un volum de 1-2 ml de aer in interiorul sau. Astupati cu degetul sau cu un dop mic orificiul seringii si trageti de piston inspre exterior. Coloana de aer din interiorul seringii isi va mAri volumul, ceea ce va duce Ia micsorarea presiunii sale. Manevra va avea ca rezultat micsorarea temperaturii de fierbere a apei pang Ia temperatura camerei si yeti observa la un moment dat aparitia bulelor de gaz in care se produce vaporizarea. Deci apa poate fierbe si la temperatura camerei daca presiunea exterioara scade suficient! Experimental se constata ca: Ia o presiune data, fiecare lichid are o temperatura de fierbere caracteristica, constants in timpul fierberii (fig. 1.5.2.4); temperatura de fierbere a unui lichid creste cand presiunea exterioara creste; fierberea unui lichid Incepe atunci cand, prin ridicarea temperaturii, presiunea vaporilor sal saturanti devine egala cu presiunea exterioara exercitata asupra suprafetei libere a lichidului.

Exercitiul 1.5.2.1. Intr-o incinta vidata se introduce o picaturA de apa Ia 0 C. Ce fractiune f din aceasta
ingheata? Se cunosc: caldurile latente specifice de solidificare Ai g si de vaporizare X v caldura specifics c. So Apa din picatura Incepe sa se vaporizeze. Procesul se desfasoara cu absorbtie de caldura, ceea ce determina desfasurarea simultana a unui proces de inghetare a apei din picatura. Aceste doua procese continua pang la consumarea Intregii picaturi de apa: o fractiune fdin ap5 a inghetat, in timp ce fractiunea 1 s-a vaporizat. Caldura absorbit5 la vaporizare este

Qp = (1 f) m
Q. = f m Asg. A t' . Xg +Xv

unde m este masa picAturii de apa, iar caldura cedata Ia inghetare este Conform ecuatiei calorimetrice,

IQ"

= Qp, rezult5 ca f m Adg = (1 f) m A v, deci f

1.5.3. Sublimarea i desublimarea. Punctul triplu

CEreijile: Se numeste sublimare fenomenul de trecere a unei substante din starea solids& direct, in stare de
vapori.

Fig. AE 1.5.2.2

Definitie: Se numeste desublimare fenomenul de trecerea a unei substante din starea de vapori, direct, in starea sob ids. Observatii:
1) Zapada si gheata sublimeaza trecand direct in vapori. Asa se explica uscarea rufelor inghetate, iarna. 2) Tot prin fenomenul de sublimare se explica si mirosul unor corpuri solide (sapun, detergent etc). Temperaturile de topire, -Ft , de vaporizare, Tv si de punctul triplu topire sublimare, Ts , depind toate de presiunea exterioara, p. solidificare Reprezentand grafic aceste trei dependente se obtine (calitativ) o diagrams ca cea din figura 1.5.3.1. Punctele lichid solid de pe curbe reprezinta stari in care substanta coexists in doua stari de agregare (de exemplu solids lichicla). vaporizare Ptr sublimare condensare Cele trei curbe se intalnesc Intr-un punct unic, comun. desublimare vapori Acest punct reprezinta o stare unica in care substanta coexists in toate cele trei stari de agregare. De aceea Fig. 1.5.3.1 tr T pu nctu I respectiv este numit punct triplu, iar starea unica pe care o reprezinta este numita stare tripla. Aceasta stare, pentru sistemul gheata-apa-vapori de apa, a fost aleas5 ca stare de referinta pentru definirea temperaturii absolute si i s-a atribuit in mod conventional temperatura de 273,16 K.

1 r6. Mo

oare term

ce

Motoarele termice sunt dispozitive care efectueaza lucru mecanic daca primesc caldura rezultata din arderea unui combustibil. Daca un sistem termodinamic schimb5 caldura cu doua termostate avand temperaturi diferite se constata, asa cum vom vedea, c sistemul poate ceda lucru mecanic in exterior, deci poate functiona ca motor termic.

TA

Defirutie: Se numeste transformare biterma o transformare in care sistemul termodinamic schimba caldura cu doua termostate avand temperaturi diferite.
Consideram acum un motor termic care efectueaza un proces ciclic biterm in care: a) primeste caldura Qp de la un termostat de temperatura numit sursa calda b) cedeaza caldura

Tfierbere

Observatie: Apa pura fierbe, la presiunea atmosferica

timp Fig. AE 1.5.2.4 normara, Ia temperatura de 100 C. La o presiune de 10 atm ea fierbe la 180 C, pentru ca Ia o presiune de 4,5 torri sa fiarb5 la 0 C.

C2c (< 0) unui termostat avand temperatura Tr (< Tc) numit sursa rece.

Conform primului principiu al termodinamicii, procesul considerat fiind ciclic, AU = 0, deci sistemul cedeaza in exterior lucrul mecanic: L = Qp+ Qc= Qp -

14

45

Sursa calda

Tc

IQP

'Exterior

Transferurile energetice care au loc in cursul unui ciclu sunt ilustrate in figura 1.6.1, unde motorul insusi este reprezentat printr-un cerc. Pentru a caracteriza eficienta cu care un motor termic transforma caldura in lucru mecanic intr-un proces ciclic biterm se defineste randamentul termic, al motorului prin relatia:

Un alt motor in patru timpi este motorul Diesel.

L = Qp
Qc Sursa rece - Tr

L
= Qp

Fig. 1.6.1

Schema unui motor termic

Schema unei maOni frigorifice

Observalii: 1) Randamentul a fost definit ca raportul dintre ceea ce se obtine" (lucrul mecanic util L, cedat exteriorului)

ceea ce se consuma" (caldura Qp obtinutA, de exemplu, prin arderea unor combustibili). Randamentul este dimensional si se exprima in procente. Din cele doua relatii precedente rezulta cad
n=1

1Qc1
Qp

Functionarea sa poate fi inteleasa folosind tot figura 1.6.2 cu observa/ia c, in locul bujiei este prezenta o pomp de injectie. In cilindru se aspira aer la presiunea atmosferica; acesta este apoi comprimat aproximativ adiabatic. Cand pistonul ajunge la capatul superior al cursei sale aerul este comprimat pang la presiuni de circa 50 atm, cand temperatura atinge valori de ordinul a 800 C. Din acest moment se injecteaza combustibil (motoring) Ia presiune suficient de mare pentru ca acesta sa" fie pulverizat extrem de fin la patrunderea in cilindru. Motorul Diesel nu are bujii. Arderea combustibilului se face prin autoaprinderea acestuia la contactul cu aerul foarte cald din cilindru. Ciclul de functionare real este aproximat de un ciclu ideal, numit ciclu Diesel, format din doua adiabate, o izobara si o izocora (fig. 1.6.4).

MaOni frigorifice
Preiau caldura Qp de la o sursa rece si o transfers unei surse calde, consumand un lucru mecanic L pe care-I vor transforma tot in caldura, Qc pe care o transmit sursei calde. In cazul pompei de caldura se defineste eficacitatea sa: e =
injecIie si aprindere 3 detenta 1 zompresie admisie evacuare deschiderea supapei de evacuare

intotdeauna

IC2c 1 # 0. intr-adevar, in caz contrar transformarea ciclica ar fi monoterma si sistemul nu ar putea,

conform celui de-al doilea principiu, s cedeze lucru mecanic in exterior. Deoarece IC2cl 0, rezulta ca intotdeauna

rantlamentui unui motor termic este subunitar i < 1.

Observatie: Randamentul termic, Ti, studiat pang aici este pur teoretic. Din cauza pierderilor, prin frecare de exemplu, un motor termic are intotdeauna un randament real mai mic decat 1. Calduraprimita de un motor termic provine, de regula, de Ia arderea unor combustibili. in functie de locul unde are loc arderea combustibilului, motoarele termice se impart in doua categorii: a) motoare cu ardere interns (exemplu: motorul Otto, motorul Diesel); Motorul Otto este un motor cu aprindere prin scanteie. Combustibilul folosit de acest motor, un fi fi amestec de vapori de benzinA si aer, este aprins de o E Ai 11E A 4116* E A E AL. scanteie electrica produsa de o bujie. Functionarea motorului Otto este ilustrata in figura 1.6.2. Pornind de la capatul superior al cursei sale pistonul I in cilindru. Supapa de admisie este deschis a", c r iar supapa de evacuare este inchisa. De aceea, in o cilindru patrunde amestecul exploziv de vapori de ( j) t9 0.4 ( do benzins si aer. Aceasta este admisia. Cand pistonul aprindere destindere ajunge Ia capatul inferior al cursei sale, supapa de . admisie se inchide si pistonul incepe s urce in cilindru admisia compresia timpul motor evacuarea realizand o comprimare aproximativ adiabatica a Fig. 1.6.2 substantei de lucru. Aceasta este compresia. Candpistonul se apropie de capatul superior al cursei sale, scanteia produsa de bujie aprinde amestecul

IQc I , ea fiind utilizata pentru

L

incalzirea sursei calde. In cazul frigiderului interesul este sa se scoata o cantitate cat mai mare de caldura pentru racirea incintei frigorifice, deci, eficacitatea sa se va defini ca fiind: 6 =

Qp

Fig. 1.6.4.

-:-,

1.6.1. Ciclul Carnot

In legaltura cu motoarele termice se pune in mod natural intrebarea: date fiind doua termostate aflate la temperaturi diferite, care este cel mai mare randament posibil si in ce conditii este realizat acesta? Raspunsul la aceasta Intrebare a fost dat de Sadi Carnot, care a imaginat in 1824 un motor termic ideal, de randament maxim. El functioneazg dupa un ciclu, numit astazi ciclul Carnot, alcatuit din patru transformari reversibile: doua izoterme si doua adiabate (fig. 1.6.1.1). La parcurgerea unui ciclu, substanta de lucru v moli de gaz ideal schimba caldura numai cu cele doua termostate. Caldura Qp , primita de la sursa calda, este: Q = v- R Tc. In --2V iarcldu Qc cedata sursei reci este V Qc = v R -7", In I V3

Ii o,,-,,,

, , ,i

1 : izoterma 2 >3 : adiabatA 3 *4 : izoterma : adiabata

exploziv, care arde foarte rapid. Atat din acest motiv cat si datorita inertiei pistonului, temperatura si presiunea gazelor arse cresc foarte rapid, practic la volum constant. Pistonul coboara in cilindru si gazele arse se destind aproximativ adiabatic. Acesta este timpul motor. Cand pistonul ajunge Ia capatul de jos al cursei sale se deschide supapa de evacuare. Presiunea din cilindru scade rapid, practic la volum constant, pang la valoarea presiunii atmosferice. Pistonul incepe sa urce in cilindru si sa evacueze gazele arse. Aceasta este evacuarea.

Candpistonul ajunge la capatul superior al cursei sale, supapa de evacuare se inchide, cea de admisie se deschide si ciclul se repeta.

Din descrierea de mai sus reiese ca motorul Otto este un motor in patru timpi. Ciclul sail de functionare este aproximat de un ciclu ideal, numit ciclu Otto, format din doua adiabate si doua izocore (fig. 1.6.3).

46

47

Folosind aceste expresii obtinem pentru randamentul ciclului Carnot expresia V In 3 V4 Tr 11c = 1 - T, In V2 v1 Legea transformarii adiabatice pentru transformarile 2 --> 3 si, respectiv, 4 1, se scrie in forma

Tabelul 1.6.2.1
Transformarea 1 --> 2 Legea Ti VI Y --1 = T2 V2? -1 Caldura schimbata

Q12 =
Q23

2 4 3
3 --> 4

T, V2Y -1 = Tr VT-1 ,
4Y -1 . T, Vr 1 = Tr V Din aceste doua relatii rezulta ca: V2 = V3 V4 VI , atunci, rezultd ca randamentul termic al ciclului Carnot este dat de relatia:

P2 = P3 T3 T2
T3 V2 1 = T4 VI Y 1
P4 _ Pi

- V Cv (T3 =

T2 > 0
)

Q34

4>1 1

T4

Ti

Q41 = V C v ( Ti - T4 ) <0

Observatie: Pentru a stabili semnul caldurii trebuie stabilit care temperatura este mai mare. Pentru aceasta se porneste
de Ia faptu I ca temperatura este proportionala cu produsu I p V, conform ecuatiei termice de stare: pV=v R T. Aceasta inseamna ca: in reprezentarea p V temperatura unei stari este cu atat mai mare cu cat punctul reprezentativ este mai
-

Tr Tic = 1- 47Din aceasta expresie se constata ca randamentul ciclului Carnot reversibil nu depinde de natura substanjei de teorema Iui Carnot. lucru, ci numai de temperaturile celor cloud termostate. Se poate atunci enunta

indepartat de axe (produsul p V mai mare). Pentru a calcula randamentul ciclului pornim de Ia relatia 1 =1 Ic2c1 .

Qp

Folosind in aceasta relatie expresiile caldurilor din tabelul 1.6.2.1 se gaseste ca

Enunt: Toate motoarele care functioneaza pe baza ciclului Carnot reversibil intre doua temperaturi date au
acelasi randament, indiferent de natura substantei de lucru.
no = 1 _ 1Q411 = 1 _ T4 -

T4 - -1
= T1
T1

Mai mult, se poate demonstra cad nici un motor care funcjioneaza Intre doua temperaturi date, nu poate avea un randament mai mare deck un motor Carnot care funcjioneaza Intre acele,* temperaturi. Aceasta inseamna ca randamentul motorului Carnot este, in conditiile date, maxim.

Q23

T3 _ T2

T2 T3
T2

Observalie: Ultima expresie a fost obtinuta dandu-se fortat in factor comun temperaturile mai mici.
Din ecuatiile transformarilor adiabatice (vezi tabelul 1.6.2.1) rezulta ca T = T Ti T2 Corespunzator, expresia randamentului ciclului Otto se reduce la forma 11 = 1 - - . T2

Observatie: Motorul Carnot este un motor ideal, el nu poate fi realizat practic.

1 .6.2. Randamentul motoarelor termice

Dar, din ecuatia transformarii adiabatice 1 --> 2 rezulta ca T2 finale pentru randamentul ciclului Otto: Vom calcula randamentul ciclurilor ideale asociate unor motoare termice reale si it vom compara, in fiecare caz, cu randamentul ciclului Carnot. Vom considera: a) ciclul Otto; b) ciclul Diesel; c) ciclul Rankine (turbina cu aburi). Consideram ciclul Otto (fig. 1.6.2.1). Presupunem cad raportul de compresie este c = V 1 /V2 . Pentru calculul randamentului vom adopta metoda, generala, de a intocmi in prealabil un tabel cum este aici tabelul

1 Y

ceea ce conduce Ia expresia

10 =

777 .f.

adiabate

Exercitiul 1.6.2.1. Folosind ecuati i le transformarilor din tabelul 1.6.2.1 aratati ca T1 si T3 sunt temperaturile extreme - minima si, respectiv, maxima atinse Ia parcurgerea ciclului Otto.
1 Dar, T2 <T3 - >-- > T2 T3 T2 T3 < 11cDeci: randamentul ciclului Otto este mai mic decat randamentul ciclului Carnot care func,tioneaza Intre temperaturile extreme Ti s i T3 atinse la parcurgerea ciclului Otto.
1- <1- -

T2

T3

V2

Vi

1.6.2.1.

Fig. 1.6.2.1

Fig. 1.6.2.2

V2

V3

V1

48

49

Consideram acum ciclul Diesel (fig. 1.6.2.2). Vom calcula randamentul 11 D al ciclului Diesel In functie de rapoartele de compresie E = Vi /V2 si p = V3/V2 . Pentru calculul randamentului Intocmim mai Intai tabelul urmator:
Tabelul 1.6.2.2 Transformarea 1 -> 2 2-33 3 ---> 4 4 --> 1 Legea Ti V1Y-1 = T2 ' V2Y-1
V2 V3 = _ T3

Tabelul 1.6.2.3 Transformarea

1 --> 2

Legea Pi = P2
Ti T2

Caldura schimbata
Q12 = V Cv ( T2 TO > 0

Caldura schimbata
Q12 = Q23 = V Cp ' (T3 T2 ) > 0 Q34 = 0 Q41 = V Cv ( Ti T4 ) < 0
=

2-> 3 3 --> 4

V1 - V3 ___
T2 T3

Q23 = V Cp (T3 T2 ) > 0 Q34 =

P2 V3Y = P1 V)I1 V4 = V1 Ti T4

T2

T3 V3 1 = T4 V1Y-1 P4 _ P1 T4 -r,

4 -> 1

Q41 = V e Cp

(T1 T4) <

Pentru a calcula randamentul ciclului Diesel pornim de la relatia 11

I C2 c I .
Qp

Observati cad Ia parcurgerea ciclului Rankine sistemul schimba caldura cu exteriorul pe parcursul a trei transformari: 1 ---> 2, 2 -> 3, 4 ---> 1. Intr-un astfel de caz, formula de pornire pentru calculul randamentului se scrie In forma

urilor din tabelul 1.6.2.2 se &este Ca elatie expresiile cald Folosind in aceasta r
T4 1

=1 E 1 Qc 1 .
Qp

11D = I

1 Q41 1 = 1 Q23

T4 - 7-1 = y (T3 -7-2 )

T
T2

T11 (T \ T2

Folosind In aceasta relatie expresiile caldurilor din tabelul 1.6.2.3 se obtine

(T2 y(T3 - T2 ) Q12 4- Q23 De aici, Band forlat In factor comun temperaturile mai mici, se &este ca
r T4

-1

T1 R = 1-

1 Q411

=1

y(T4 - T1 )

Si aici, ultima expresie s-a obtinut dandu-se forlat in factor comun temperaturile mai mici.
Exercitiul 1.6.2.2. Folosind legile transformarilor din tabelul 1.6.2.2 al - MO ca

IA Y. 'T 1

Ti
T2

T3

=p

T4

= py

I1R = 1
T1

s T1
\ T2
3

=1

6 Y-1 T2

(T2

Folosind aceste relatii se obtine expresia finala a randamentului ciclului Diesel

= 1--

T1

+y- T2

-1

T2

T 2 (T3+y. T1 T2

P ? -1

Exercitiul 1.6.2.4. Folosind ecuatiile transformarilor din tabelul 1.6.2.3. aratati CS

Y Ey-1

(1) 1)

Exercifiul 1.6.2.3. Folosind ecuatiile transformarilor din tabelul 1.6.2.2 aratati ca T 1 si T3 sunt temperaturile extreme atinse la parcurgerea ciclului Diesel. Randamentul ciclului Carnot care funcOoneaza Intre temperaturile extreme Ti (minima) si T3 (maxima) este dat de relatia

T4 = 6, T3 = p , T2 = (Ey T1 T2 Folosind aceste relatii se obtine pentru randamentul ciclului Rankine expresia finala
(8-1)
11R =

11c =

T1 T3

T1 T2 -r = I = I 7 ---3 2

1
y-1

( \Y

[y(p -1)+1]-1

0) )
Aplica0e numerica:
E=

10, p = 2, y = 1,40. Atunci:

TI D =

Ti p = 0,534; = 0,801;

53,4%;
ad i abata

= 80,1% (>

Exercitiul 1.6.2.5. Folosind ecuatiile transformarilor din tabelul 1.6.2.3, aratati ca T 1 si T4 sunt temperaturile extreme atinse Ia parcurgerea ciclului Rankine. Randamentul ciclului Carnot care funclioneaza Intre temperaturile extreme T1 (minima) si T4 (maxima) este dat de relatia
1

Ultimul ciclu pe care II vom studia este ciclul Rankine (fig. 1.6.2.3), care aproximeaza ciclul real de functionare a turbinei cu abur. Vom calcula randamentul 11 R al ciclului Rankine In functie de rapoartele de compresie E = si p = V3/Vi . Si In acest caz intocmim mai Intai tabelul urmator:

1c

Ti
= I I4

1
= I -

Aplicatie numerica:
4

E=

3, p = 2, y = 1,40. Atunci 11 R = 0,134; 11 R = 13,4%; = 0 , 667 ; 11c = 66,7% (> TIR)*

* Fig. 1.6.2.3

V1

V4

50

51

1.7. Al &ilea principiu

,: .

al termodinamicii

Conform primului principiu, daca un sistem termodinamic sufera o transformare ciclica (AU = 0), atunci Q L = 0. Sunt posibile trei situatii: a) L = Q = 0 sistemul nu schimba cu exteriorul nici lucru mecanic si nici caldura; b) L = Q > 0 sistemul cedeaza exteriorului lucru mecanic si primeste caldura de la acesta;

c) L = Q < 0 sistemul primeste lucru mecanic din exterior si cedeaza caldura acestuia. Dace ar fi realizat cazul b) se spune Ca sistemul termodinamic functioneaza ca un motor termic in fiecare ciclu sistemul primeste caldura din exterior si cedeaza acestuia un lucru mecanic L = Q. Aceasta inseamna ca ar avea loc o transformare integrals a caldurii in lucru mecanic. Pentru aceasta, ar fi suficient ca sistemul sa schimbe caldura cu un singur termostat. Analizand functionarea masinilor termice, Sadi Carnot (1796-1832) a ajuns, in anul 1824, la concluzia CA ele nu pot functiona daca schimba caldura cu un singur termostat, deci ca este imposibila transformarea integrals a caldurii in lucru mecanic. Definitie: Se numeste transformare cu un singur termostat.

Aplicatia permite fixarea unui dintre parametrii p, V sau T si observarea dependentei celorlalti doi. Puteti modifica setul de coordonate utilizat pe axe pentru a vizualiza dependenta unui parametru de altul in conditiile and al trei lea ramane constant (fig. 1.7.1.1). La adresa: http://www.nahliksoft.com , in link-ul download, yeti gasi o versiune demonstrative (trial), valabila 30 de zile a unui laborator virtual intitulat Virtual Physics. Aplicatia Thermodynamics (fig. 1.7.1.2) va permite sa vizualizati miscarea de agitatie termica in gaze, traiectoria unei molecule si amestecul a doua gaze diferite (fig. 1.7.1.3). La adresa: http://www.hazelwood.k12.mo.us/ grichert/sciweb/applets.html yeti gasi mai multe aplicatii care permit studiul fenomenelor termice, Va trebui sa lucrati online, deci trebuie sa dispuneti de o conexiune Internet bung. Sectiunea Thermo Equilibrium, permite studiul virtual al difuziei la amestecul a doua gaze cu temperaturi diferite, precum si stabilirea echilibrului termic. Sunt propuse sapte experimente de amestec de gaze, cu vizualizarea microscopica a comportamentului lor si recomandam efectuarea intregului set propus (fig. 1.7.1.4 si (fig. 1.7.1.5)).

Fig. 1.7.1.3

monoterma o transformare in care sistemul termodinamic schimba caldura

'

...........

Formularea Thomson
Al doilea principiu al termodinamicii afirma tocmai imposibilitatea transformarii integrale a caldurii in lucru mecanic in transformari ciclice monoterme reversibile. Enunt: 0 transformare ciclica monoterma reversibila, avand ca unic rezultat final transformarea integrals in lucru mecanic a caldurii absorbite de la un termostat, este imposibila.

Virtual Labs A Simulation%

bt

Thertatody

Observatii: 1) Al doilea principiu al termodinamicii afirma imposibilitatea transformarii integrale a caldurii in lucru mecanic numai in cazul transformarii monoterme ciclice reversibile. In cazul unei transformari monoterme deschise cum este, de exemplu, transformarea izoterma, aceasta transformare este posibila: AU = 0 si L = Q (conf. 1.4). 2) Faptul ca lucrul mecanic poate fi disipat complet sub forms de caldura in timp ce caldura nu poate fi transformata integral in lucru mecanic constituie o asimetrie esenfiala a naturii. Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, intr-o transformare ciclica monoterma L=Q< . Pornind de aici se poate arata ca, daca transformarea ciclica monoterma este si reversibila, atunci
-Votoki.,04.tn

it 1

lItyrs ton*. alit ...ye , 0.4

tt,op .1644
AA., 0,-to ,Stwitat

Atvt,,Afkottttlm.,...1.gottrottwo,
TokogotwouttkNiftek.wo

4, 1

,
N

,Y14

Fig. 1.7.1.4

Lrev

= Qrev = 0
mar.,

'

Formularea Clausius
Atunci cand sunt puse in contact termic cloud corpuri cu temperaturi diferite, caldura trece de la sine, de la corpul mai cald la cel mai rece. Enunt: Este imposibil un proces in care caldura sa treaca, de la sine, de la un corp cu o temperature data la un corp mai cald. Acest principiu nu exclude functionarea masinilor frigorifice unde se intervine din exterior pentru trecerea caldurii de la un corp rece la unul mai cald.

Attaityttatty.,gt.otott

Ydd

""it

Fig. 1.7.1.1

14, Y.4 Ih N1C1r1N IKYIF Ilfmf !Noy yl 44, 11 11a 4.1div ka. if

Opt .ht .
n. the

Experinteltul Instructions

1.7.1. Experimente virtuale

Lansam, de fapt, o invitatie pentru a vizita si a efectua niste experimente in laboratoare virtuale, online sau direct pe computerul vostru prin download de versiuni freeware sau trial. Invitatia poate fi considerate tema facultative pentru acasa sau se poate desfasura la scoala intr-un laborator dotat cu calculatoare. Pentru inceput yeti verifica legile gazelor utilizand o aplicatie gratuita pe care o puteti gasi si efectua download la adresa: http://www.physicslab.co.uk/, in link-ul http://www.physicslab.co.uk/gas.htm

Pro ?et-.

s
lw order for this rdlontaonn>A preperbrm.

srH ra. ,711 ft7,71

ilar .e ...d. To .16 ate dr;zaia, tliff.r.t.trraars

b. .1.1.t.n wdx r each t6. vie ovaluant.

due rke v.er mat b. doing

175
Co on,

)l

nri

Fig. 1.7.1.2

Fig. 1.7.1.5

52

53

ACTIVITATI DE EVALUARE Formula i Nispunsuri pentru urrnatoarele intreicari:

Ce este agitajia termica? Ce este unitatea atomics de masa? Ce este constanta lui Avogadro? Care este valoarea ei? Ce este masa molara? Ce este un sistem termodinamic? Cum defini/i parametrii de stare? Ce este starea de echilibru termodinamic? Prin ce se caracterizeaza o transformare cvasistatica? Care este parametrul de stare care nu se schimba in fiecare dintre urmatoarele transformari: izocora, adiabatica, izoterma, izobara? 10. In ce conditii doua sisteme termodinamice sunt in contact termic? 1 1. Cum se enun/a principiul tranzivitajii echilibrului termic? 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 12. Ce este un termostat? 13. Ce intelege/i prin scary de temperatura? 14. Cum se enurla le ea Boyle-Mariotte? 15. Care este formularea primary a principiului intai al termodinamicii? 16. Prin ce mecanisme se realizeaza transferul caldurii? 17. Care este relajia lui Robert Meyer? 18. Ce forma are ecuafia calorica de stare? 19. Care este ecuajia transformarii adiabatice? 20. Ce este transformarea biterma? 21. Ce este ciclul Otto? 22. Cum se enunta teorema lui Carnot? 23, Ce Intelege/i prin caldura latenta specifics de topire? 24. Ce sunt vaporii saturanji?

c. scade in Incalzirea izocora d. este nula in procese ciclice 5. Dublarea densitatii unei mase constante de gaz ideal se poate realiza prin: a. dublarea presiunii b. scaderea la jumatate a volumului c. dublarea volumului d. scaderea la jumatate a presiunii

Explicati utilizandi iifi7icii pe care i

2. De ce manuOle stramte pe mana nu tin de cald?
3. De ce iarna se aerisesc incaperile foarte

i tudiat in acest capitol:

1. De ce clima din zonele litorale este mai "blanda" (ierni mai calde veri mai racoroase), decat cea din zonele continentale? sere deosebire de vara?

4. De ce apa marii se Incalzete dupa o furtuna foarte puternica?

5. De ce trosnesc lemnele cand ard? 6. De ce vara, cand este foarte cald, suportam mai Lior caldura torida atunci cand aerul este uscat, decat cand este umed (dupa ploaie)? 7. De ce myna uda se lipete de clan/a de metal a u0i cand afara este ger? 8. De ce avioanele care zboara la inaltimi marl lass o dara alba In urma lor?

Apreciali cu adevarat sau fats:

1. Temperatura empirica a unui sistem termodinamic se definete pe baza tranzitivitalii echilibrului termic prin alegerea conven/ionala a doua stari de referinta cairora Ii se atribuie doua valori conven/ionale ale acestei marimi fizice. 2. Stabilirea scarii termometrice reprezinta o corespondents Intre valoarea masurata a marimii termometrice temperatura acesteia. 3. In coordonate (p,V) graficul adiabatei este mai Inclinat decat al izotermei. 4. Presiunea unui gaz ideal depinde de numarul de molecule din unitatea de volum a gazului. 5. Gazele reale respects legile valabile pentru gaze ideale in conditii de presiuni mici temperaturi marl. 6. La trecerea din faza de vapori in faza lichida, sistemul termodinamic cedeaza izoterm caldura mediului exterior. 7. In comprimarea izoterma a gazului ideal energia interns scade. 8. Motoarele cu ardere externs au randamentul mai mare decat motoarele cu ardere interns. 9. Gheata se poate topi la temperaturi peste 0 C prin marirea presiunii peste valoarea presiunii atmosferice. 10. Prin dublarea numarului de molecule ale unui gaz ideal aflat Intr-un recipient Ia temperatura constants, presiunea crete de patru ori.

Problema 1.1. Considera/i ca numarul lui Avogadro este: NA = 6,023 10 26 molecule/kmol. a) Calculati numarul moleculelor dintr-un kilogram de dioxid de carbon (CO 2 ); b) Calculati masa unei molecule de dioxid de carbon; c) Calculati numarul de molecule dintr-un m 3 de CO 2 aflat In conditii fizice normale (V11 0 =2,42 m 3 /kmol) d) Calculati distano medie dintre moleculele de CO 2 , aflat in conditii fizice normale. R: N= 1,37.1025 =7,31.10-26 kg; N= 2,7.1025; d 3,3.10-9 m; ;m co 2 Problema 1.2. Un gaz este incalzit Ia presiune constants de is temperatura de t i = 27 C, la t2 = 127 C. Calculati cu cat Ia suta se modifica volumul gazului. R: fv = 0,33.
Problema 1.3. Temperatura unei cantitati constante de gaz scade izocor de Ia t i = 127 C Ia t2 = -27 C. Calculati cu cat la suta scade presiunea gazului.

R: fP = ' 5
Problema 1.4. a) Calculati masa dioxidului de carbon (CO 2 ) inchis Intr-o butelie cu volumul V= 4 1 0-3 m 3 la temperatura T= 400 K presiunea p = 8,3 10 5 N/m 2 , daca valoarea constantei universale a gazelor este R = 8,31 10 3 J/Vmolk. b) Calculati densitatea gazului respectiv.

Prob eme cu o singur5 sotutie corect5:

1. Un sistem termodinamic inchis este caracterizat prin urmatoarele interactiuni: a. schimb de lucru mecanic de masa cu mediul extern b. schimb de energie, fara schimb de masa cu mediul extern c. fa'ra schimb de energie fa'ra schimb de masa cu mediul extern d. schimb de caldura schimb de masa cu mediul extern 2. Un proces termodinamic care are ca rezultat trecerea caldurii la un corp cu o temperatura mai mare este: a. ciclic b. adiabatic c. Intotdeauna imposibil d. posibil prin interven/ie din exterior 3. Daca Intr-o transformare izoterma gazul ideal primete lucru mecanic, atunci: a. presiunea scade b. volumul crete c. concentraIia moleculelor sale scade d. energia interns crete 4. Energia interns a gazului ideal: a. este constants in procese izoterme b. crete in destindere adiabatica

R: m= 44 1 0-3 kg; p = 11 kg/m 3 . Problema 1.5. In figura P 1.5. sunt reprezentate star de echilibru mase ale aceleia0 IIn ce de gaz In coordonate (p, 7). rela/ie se afla volumele V 1 , V2 V3 ? R: V 2 = V 3 > V 1 . Problema 1.6. Fie mi masele Ix ; masele molare ale gazelor componente ale unui amestec, i = 1, 2, ..., N. Afla/i masa
molara medie (aparenta) IA a amestecului. Aplicatie: N= 2; m 1 = 7 g (Azot); m 2 = 8 g (Oxigen). R: = 30

kg/ kmol.
Problema 1.7. Miqorand izoterm volumul unui gaz cu o anumita cantitate, presiunea crete cu f pi %. Afla/i cu cat la suta va scadea presiunea daca volumul este marit cu aceea0 cantitate. Aplicatie: fpi /0 = 50%.

R: f 2 % = 25%.

54

55

In doua vase identice se gasesc mase egale de heliu, respectiv argon, la aceeasi temperatura. Raportul presiunilor Problema 1.8. celor doua gaze (1A tie = 4 kg/kmol, [t Ar = 40 kg/kmol) este: e. 1/5. d. 40 c. 5 b. 10 a. 0,1 La incalzirea cu 1K a unui gaz, la presiune constanta, volumul sat.' se mareste de 3 ori. .Temperatura initiala a Problema 1.9. gazului in acest proces are valoarea: e. 500 K. d.100K c. 10K b. 0,5 K a. 6 K Problema 1.10. Care dintre procesele urmatoare este izobar ? Vezi figura P. 1.10. a. 1 b. 2 c. 3 d. 4 e. 5 Problema 1.11. Dace presiunea unui gaz ideal creste cu 10%, iar volumul creste cu 20%, temperatura sa se modifica cu : a. 35% b. 5% c. 10% d. 30% e. 32%. Un tub de sticla inchis la unui din capete avand lungimea de lm este introdus cu capatul deschis Intr-o cuva Problema 1.12. temperatura initiala 300 K, variatia temperatur ii de mercurpe o adancime I/4.5tiind valoarea presiunii atmosferice 105N/m2 aerului din tub pentru ca acesta sa inceapa sa iasa din tub are valoarea: e. 111K. d. 72 K C. 52 K b. 186 K a. 98 K Problema 1.13. creste cu 25% fate de valoarea initiala. Temperatura atinsa de gaz va fi : e. 136,5C. d.68,3C c. 369K b. 426K a. 44,7C Un gaz ideal se afla initial in conditii normale si sufera o transformare izobara in cursul careia volumul gazului

Problema 1.21. Un tub vertical, inchis Ia capatul superior, este cufundat vertical intr-un vas cu mercur astfel incat nivelul mercurului in tub si in vas este aceeasi, coloana de aer din tub avand lungimea L. Tubul este apoi ridicat vertical pe distanta d, capatul sau inferior ramanand in continuare in mercur. Presiunea atmosferica este p a . Aflati ce inaltime h are in final coloana de mercur din tub. Aplicatie: L = 73 cm; d = 4 cm; pa = 750 Torr. R: h = 0,02 m.

h, iar cea de Problema 1.22. La presiune atmosferica normala, Intr-un tub barometric vertical coloana de mercur are lungimea Aflati pe ce distanta xtrebuie cufundat tubul in vasul cu mercur pentru ca nivelul mercurului in vas si in tub sa aer lungimea L. fie aceeasi. R: x = 0,5 m. Aplicatie: h = 40 cm; L = 19 cm.
este cufundat cu gura in jos in ape. Punand pe fundul paharului un corp de Problema 1.23. Un pahar de masa m si sectiune S masa m I, fundul paharului coboara pana Ia nivelul apei din vas si paharul pluteste. Presiunea atmosferica este p a . Aflati a) cat la suta din pahar s-a umplut cu ape; b) inaltimea L a paharului. Aplicatie: m = 100 g; S = 30 cm 2 ; m = 100 g; pa = 1 bar. R: fv% = 0,96%; L = 0,1 m. Problema 1.24. In figura P 1.24 sunt reprezentate, in coordonate (V,1) procesele ciclice ale unui gaz ideal. SA se reprezinte aceste procese ciclice in coordonate (p,T) si (p,V). Problema 1.25. SA se reprezinte in coordonate (p,n, (p,V) (V,7) procesele ciclice din figura P 1.25 a si b. 2

si

A
4

rl

Problema 1.26. Cand volumul unui gaz este micsorat cu fv/0 si gazul este incalzit cu AT K, presiunea sa creste cu f p%. Aflati temperatura initiala, T i. Aplicatie: (% = 20%; AT= 12 K; fp% = 30%. R: T = 300 K.
,

T
Fig. P 1.24-a Fig. P 1.24-b

Candpresiunea atmosferica este de 760 torr un barometru indica 759torr. Presiunea gazului aflat in camera Problema 1.14. barometrica are valoarea de: e. 1,31 kN/m 2 . d. 850 N/m 2 c.12 torr b. 20 torr a. 133,3 N/m 2 camera este incalzita de la 15C Ia 27C. Numarul de molecule de aer din aceasta camera se modifica cu: Problema 1.15. 0 e. 12%. d. 4% c. 4% b. 50% a. 12% Problema 1.16. Pentru o masa constanta de gaz care sufera procesul 1-->2 din figura P 1.16, raportul presiunilor V p2/p i =n. Raportul temperaturilor T2/11 este dat de: e. (n+1)/n 2 . d. (n+1)/n c. n 2 b. n a. n+1 1 Problema 1.17. Un gaz ideal sufera procesul 1*2 din figura P 1.17, in care presiunea este constanta. Masa gazului: a. creste; j2^ - ' 2 b. scade; c. ramane constanta; d. scade cu scaderea presiunii; 1 7 e, creste cu scaderea volumului. Fig. P 1.16 V

Problema 1.27. Intr-un vas cilindric vertical, de sectiune S, este inchisa o coloana de gaz de inaltime h cu ajutorul unui piston, mobil fare frecari, de masa neglijabila. Temperatura gazului este t1 . Presiunea atmosferica este p a . Pe piston se pune un corp de masa m si se incalzeste apoi gazul. Aflati cu cate grade a lost incalzit gazul dace pistonul coboara pe distanta

d.
Aplicatie: S = 98 cm 2 ; h = 6 dm; ti = 27 C; pa = 1 bar; m = 30 kg; d= 1 dm. R: AT= 25 K. Problema 1.28. Un piston termoconductor, mobil WS frecari, imparte un vas cilindric inchis, orizontal, in doua , pistonul fiind compartimente cu raportul volumelor k = V1 /V2 . Temperaturile initiale ale gazelor din compartimente sunt t 1 si t2 dupe stabilirea echilibrului termodinamic. in echilibru mecanic. Aflati raportul volumelor k' = R: k' = 2. Aplicatie: k = 1,5; t1 = 27 C; t2 = 127 C. respectiv, au pistoanele lor cuplate rigid printr-o tija. Initial volumele Problema 1.29. Doi cilindri orizontali, de sectiune S 1 si S2 Se incalzeste aerul din si V2 si aerul se afla si in interior si in exterior Ia presiune atmosferica normala si la temperatura t. sunt i si p2 ale aerului din . Aflati a) distanta x pe care se deplaseaza pistoanele; b) presiunile finale p 1 cilindrul 1 pana la temperatura T cilindri; c) tensiunea Tdin tija. Aplicatie: = 2 dm 2 ; S2 = 1 dm 2 ; V1 = 6 L; V2 = 1,5 L; t = 27 C; = 400 K. R: x= 0,04 m; = 1,19 bar; p2 = 1,38 bar; T= 721 N. este asezat cu fundul in sus pe o suprafata orizontala Ia temperatura Problema 1.30. Un pahar cilindric de sectiune S si masa m tsi presiunea atmosferica p a . Aflati a) pana Ia ce temperatura T 1 trebuie incalzit paharul pentru ca aerul s inceapa sa iasa din el; cu care paharul apasa b) pana Ia ce temperatura T2 trebuie incalzit paharul pentru ca din el sa iasa f% din masa de aer; c) forta F pe plan dace racim paharul de Ia T2 la t. R: = 306 K; T2 = 408 K; F = 26,46 N. Aplicatie: S = 9,8 cm 2 ; m = 200 g; t = 27 C; pa = 1 bar; f% = 25%. i si, respectiv, t2 si /32 . Vasele sunt puse Problema 1.31. Doua vase identice contin gaze diferite Ia temperatura si presiunea p p. Aflati presiunea finale in legatura si incalzite pana la temperatura t. R: p = 3 atm. Aplicatie t1 = 27 C; p i =1,5atm; t2 = 17 C; p2 = 2,9 atm; t = 127 C. Problema 1.32. Pe un plan orizontal fare frecari se AA doua vase identice legate printr-un tub rigid cu o membrane separatoare. k Distanta dintre centrele vaselor este L. Un vas contine hidrogen, iar celalalt azot Ia aceeasi temperatura, dar la o presiune de

Fig. P 1.17

Problema 1.18. Un cilindru cu lungimea de lm, inchis Ia ambele capete este impartit de pistonul sau in doua

compartimente; In primul se afla 1 kg de oxigen, iar in al doilea 0,5kg de hidrogen la aceeasi temperatura. Cand cilindrul este 2kg/kmol): orizontal,lungimea compartimentului care contine oxigen are valoarea (1,02 = 32kg/kmol, 11F12 = a. 0,11m b. 0,18m c. 0,22m d. 0,5m e. 0,75m Un piston subtire care se poate misca fare frecari, initial blocat, imparte un cilindru orizontal de lungime ^ L in Problema 1.19. ori mai mare decat in doua compartimente egale in care se afla gaz astfel incat presiunea dintr-un compartiment este de k celalalt. Aflati deplasarea x a pistonului dupe ce este lasat liber. Aplicatie: L = 40 cm; k = 3. R: x = 0,1 m.

inchis Ia capatul inferior, contine o coloana de aer, de lungime Problema 1.20. Un tub de sticla vertical, de lungime L, , separata de exterior de o coloana de mercur de lungime h. Rasturnand tubul vertical cu capatul deschis in jos, necunoscuta L 1 jumatate din coloana de mercur se varsa. Presiunea atmosferica este p a . Aflati L1. R: L 1 = 0,78 m. Aplicatie: L = 1 m; h = 0,1 m; p a = 750 Torr.

57 56

on mai mare. Aflati pe ce distanta x se deplaseaza sistemul daca se rupe membrana. Aplicatie: L = 58 cm; k = 2.

R: x = 27 cm.

Problema 1.33. 0 cantitate de azot de masa m se afla initial Ia presiune normala si temperatura t 1 . Prin Incalzire izocora presiunea creste de k ori. Aflati a) temperatura finala T2 ; b) volumul Vocupat de gaz; c) caldura Q absorbita. R: T2 = 600 K; V= 12,3 dm 3 ; Q= 3,12 kJ. Aplicatie: m = 14 g; t1 = 27 C; k = 2. Problema 1.34. Vol umul unei cantitati de hidrogen de masa m, aflate initial Ia temperatura t 1 creste de kori prin dilatare izobara. Aflati a) lucrul mecanic L efectuat de gaz; b) caldura Q absorbita; c) variatia AU a energiei interne. R: L = 4,99 kJ; Q = 17,46 kJ; AU = 12,47 kJ. Aplicatie: m = 2g; t1 = 27C; k = 3.
,

Problema 1.43. v moli de gaz ideal cu exponentul adiabatic y efectueaza un ciclu format dintr-o comprimare izoterma, o izobara si o izocora, in aceasta ordine. Izoterma corespunde Ia temperatura T 1 . Raportul volumelor maxim si minim atinse de gaz in cursul ciclului este E (>1 ) Aflati a) lucrul mecanic L efectuat Intr-un ciclu; b) randamentul Ti al ciclului; c) randamentul c al ciclului Carnot functionand Intre temperaturile extreme ale ciclului dat. Aplicatie: v = 4.10 3 mol; y = 5/3; T1 = 400 K; e = 2. R: L = 4,08 J; ri = 12,28%; ro c = 50%, Problema 1 Un gaz ideal efectueaza ciclul 1231, format din destinderea izobara 1>2, destinderea adiabatica 2>3 si comprimarea izoterma 3-->1, in care T2 = eTi , unde e = 2,71 este baza logaritmilor naturali. Aflati a) randamentul 11 al ciclului; b) randamentul Ti c al ciclului Carnot care ar functiona Intre temperaturile extreme ale ciclului dat. R:11 = 41,5%; Ti c = 61,3%. Problema 1.45. 0 cantitate de gaz ideal, de exponent adiabatic y, efectueaza ciclul 12341 format din izobarele 1>2 si 3>4 V2 1 (p i > p4 ) si adiabatele 2>3 si 4>1. Aflati randamentul Ti al ciclului in functie de raportul de compresie E = V4/V1 . Sa se>V compare cu randamentul Ti c al ciclului Carnot functionand intre temperaturile T4 si T2 . Aplicatie: y = 1,40; E = 4. R:i = 42,6% < Problema 1.46. Un gaz ideal efectueaza un ciclu format din comprimarea adiabatica 1>2, incalzirea izocora 2>3, destinderea adiabatica 3-->4 si racirea izocora 4>1, raportul de compresie fiind V 1 /V2 = c. Variatia temperaturii in procesul 2-->3 este AT, caldura cedata sursei reci intr-un ciclu este Q c, iar aria ciclului in diagrama p-V este L. Aflati a) randamentul ciclului, b) variatia AT' a temperaturii in procesul 4>1; c) exponentul adiabatic y si caldura molara la volum constant C ale gazului. Aplicatie: c = 32; AT= 200 K; = 1600 J; L = 4800 J. R: i= 75%; A T'= 50 K; y = 7/5; c v = 20785 J/(kmolK).

Problema 1.35. 0 cantitate de gaz ideal de masa m, avand caldura molara la volum constant C p.v si masa molara aflata initial la temperatura t 1 , se dilata izobar Ia presiunea p, volumul final fiind V2 . Aflati a) lucrul mecanic L efectuat in acest proces si exponentul adiabatic y al gazului; b) caldura Q absorbita si variatia AU a energiei interne; c) lucrul mecanic L', variatia AU a energiei interne si capacitatea calorica C a gazului in destinderea de la volumul V 1 Ia volumul V2 dupa legea

p = a. V.
Aplicatie: m = 2 g; = 3R/ 2; la = 20 kg/ kmol; t 1 = 46,85 C; p = 200 kPa; V2 = 2 L; V1 = 1 L; a = 10 8 N/m 5 . R: L = 134,08 J; y = 5/3; Q = 335,2J; AU = 201,12 J; L' = 150 J; AU '= 450 J; C= 1,662 J/K.
,

Problema 1.36. Un gaz ideal monoatomic aflat initial in starea de parametri p 1 V1 si T1 ajunge in final in starea de parametri p 5 , V5 5 . Din starea initiala se poate ajunge in cea finala pe trei cai distincte: a) o transformare izocora 1>4; urmata de una izobara siT 4-35; b) o transformare izoterma 1>2, urmata de una izocora 2>5 si; c) o transformare arbitrary 1>3, urmata de una izobara 3>5. Aflati a) lucrul mecanic, L, si caldura, Q, schimbate de gaz cu exteriorul pe calea 1-4-5; b) lucrul mecanic L' si caldura Q' schimbate de gaz cu exteriorul pe calea 1-2-5; c) variatia energiei interne pe calea 1-3-5. Se da: In1,5 = 0,4. Aplicatie: p 1 = 0,2 MPa; V1 = 2 L; T1 = 400 K; p 5 = 0,1 Mpa; V5 = 3 L; T5 = 300 K. R: L =100 J; = 50 J; L' = 1601; Q' = 10 J; AU= 150 J. Problema 1.37. Aflati masele m 1 si m 2 de apa, aflate Ia temperaturile T i si respectiv T2 (> ), care trebuie amestecate pentru a obIine masa m de apa la temperatura T. R: m 1 = 225 kg; m2 = 75 kg. Aplicatie: T1 = 293 K; T2 = 373 K; m = 300 kg; T = 313 K. Problema 1.38. Un calorimetru de aluminiu de masa m 1 contine masa m 2 de apa Ia temperatura T1 . In apa din calorimetru se introduce un corp de plumb de masa m 3 la temperatura T3 (> ). Echilibrul termic se stabileste Ia temperatura T. Se dau caldurile specifice c1 si c2 ale aluminiului si, respectiv, apei. Aflati caldura specifics c 3 a plumbului. Aplicatie: m 1 = 41,6 g; m 2 = 0,232 kg; Ti = 288 K; m 3 = 0,1 kg; T3 = 373 K; T = 289 K; c1 = 920 J/(kg K); c2 = 4180 J/(kg K). R: c3 = 120 J/(kg.K). Problema 1.39. 0 masina termica functioneaza dupd ciclul Carnot. Gazul cedeaza sursei reci fractiunea f din caldura primita de Ia sursa calda, a carei temperatura este tc. Aflati temperatura a sursei reci. R: = 26,94 C. Aplicatie: f= 0,6; tc = 227 C. Problema 1.40. Randamentul unui ciclu Carnot cu temperatura sursei reci tr este rl. Caldura primita de la sursa calda este Qp. Substanta de lucru este un gaz ideal. Aflati a) caldura Qc cedata sursei reci; b) lucrul mecanic L efectuat in contact cu sursa calda; c) cu cate grade, AT, trebuie marita temperatura sursei calde pentru ca randamentul s devina R: Qc = 720 J; L = 1,2 kJ; AT= 93,4 K. Aplicatie: t,. = 7 C; rl = 40%; Qp = 1,2 kJ; = 50%. Gazul este supus Problema 1.41. intr-un cilindru cu piston se afla o cantitate de gaz ideal caracterizat prin parametri (p i , urmatoarelor procese: 1. incalzire izocora pang Ia p i = 1,5 p i ; 2. destindere izobara pans Ia V3 = 2 Vi ; 3. racire izocora pang la p4 = p i ; 4. comprimare izobara pans Ia starea initiala. (V, 1) procesele suferite. a) Reprezentati grafic in coordonate (p i , V), (p, b) Calculati temperatura gazului in starea 3, T3 , stiind ca T1 = 300 K. c) Calculati randamentul unui ciclu Carnot care ar functiona Intre temperaturile extreme atinse in aceasta succesiune de procese termodinamice. R: T3 = 900 K; = 0,67. Problema 1.42. 0 masina termica functioneaza dupa un ciclu Carnot Intre temperaturile T 1 si T2 (< ) utilizand v moli de heliu. Presiunea gazului la sfarsitul destinderii izoterme este egala cu cea de Ia inceputul comprimarii adiabatice. Aflati a) randamentul b) caldura Qp primita de la sursa calda in cursul unui ciclu; c) puterea utila P a a masinii daca se efectueaza k cicluri intr-o secunda. Se da Cv = 3R/2. Aplicatie: T1 = 1200 K; T2 = 300 K; v = 5 mol; k = 10. R: i = 75%; Qp = 172,76 kJ; Pt., = 1,296 MW.

Tes e griLi
Unitatea de masa atomica reprezinta: a) masa atomului de hidrogen; b) o unitate de masura fundamentals in SI; c) a 12-a parte din masa atomica a izotopului C 12 ; d) a 14-a parte din masa atomica a izotopului C 14 ; e) cantitatea de substanta schimbata Ia o ciocnire perfect elasticA.

6. Sistemul termodinamic Inchis este sistemul care: a) schimba

masa dar nu schimba energie cu mediul exterior; b) schimba energie dar nu schimba masa cu exteriorul; c) schimba si masa si energie cu exteriorul; d) nu schimba nici masa nici energie cu exteriorul; e) nu poate interactiona cu exteriorul.

2. Masa moleculara relativa a apei este: a) 18 g; b) 18 kmoli; d) 18 u; e) 18.

7. Care dintre urmatoarele marimi NU constituie un parametru

c) 18 moli; de stare al gazului? a) temperatura; b) presiunea; c) volumul; d) caldura specifics; e) numarul de moli. 8. Cand inceteaza transferul macroscopic de caldura de Ia un corp Ia altul? a) numai Ia zero absolut; b) nu inceteaza niciodata; c) la echilibru termic; d) cand toate fortele care actioneaza asupra sistemului sunt constante; e) nici o variants nu este corecta. 9. Una dintre afirmatiile urmatoare referitoare la doua gaze diferite aflate in echilibru termic NU este adevarata: a) au aceeasi stare de incalzire; b) intre ele inceteaza schimbul macroscopic de energie; c) moleculele lor au energii cinetice medii egale; d) au aceeasi temperatura; e) vitezele patratice medii ale moleculelor celor doua gaze sunt egale. 10. Care dintre urmatoarele caracteristici NU apartin modelului gazului ideal? a) gazul este format dintr-un numar foarte mare de particule identice; b) dimensiunile moleculelor sunt comparabile cu distantele dintre ele; c) moleculele se afla in continua miscare haotica; d) fortele intermoleculare se neglijeaza; e) miscarea fiecarei molecule luate separat se supune legilor mecanicii clasice.

3. Fenomenul de difuziune are loc: a) cand corpurile aflate in contact sunt gazoase, b) cand corpurile aflate in contact sunt lichide, c) cand corpurile aflate in contact sunt solide, d) indiferent de starea de agregare, e) numai daca exists o diferenta de temperatura intre corpurile aflate in contact. 4. In cazul particulelor de polen aflate in suspensie, miscarea browniana este cu atat mai intensa cu cat: a) lichidul este mai putin vascos, temperatura este mai ridicata si particulele browniene mai marl; b) temperatura este mai ridicata, particulele browniene sunt mai marl si lichidul mai vascos; c) particulele browniene sunt mai mici, lichidul este mai putin vascos si temperatura este mai ridicata; d) particulele browniene sunt mai mici, temperatura este mai scazuta si lichidul este mai putin vascos; e) temperatura este mai scazuta, particulele browniene sunt mai mici si lichidul mai vascos. Constanta lui Avogadro reprezinta: a) numarul de moli de gaz dintr-o masa egala cu 1 kg; b) numarul de particule cuprinse intr-un volum de 1 m 3 in conditii normale de presiune si temperatura; c) numarul de particule dintr-un kg de substanta; d) numarul de moli de gaz din volumul V = 22,42 m 3 ; e) numarul de particule dintr-un mol de substanta.

58

59

Gazul ideal dintr-un balon care se deplaseaza uniform accelerat: a) isi mareste energia interna; b) isi micsoreaza energia interna; c) nu isi modifica energia interna. 12. Ecuatia termica de stare a gazului perfect este: b) pv = mRT; c) pV = nKT; a) pV = vRT;

22. Un proces se numeste adiabatic daca sistemul termodinamic: a) nu primeste caldura din mediul exterior; b) nu primeste lucru mecanic din mediu exterior; c) nu schimba caldura cu mediul exterior; d) nu schimba lucru mecanic cu mediul exterior; e) nu cedeaza caldura mediului exterior. 23. In coordonate (T, p) ecuatia procesului adiabatic este: b) TpY = const; a) TpY-1 = const; d) TY-1 p = const; = const TY pY-1 c) e) TY pl -Y = const. 24.0 masa m de gaz ideal se destinde intre volumele V 1 si V2 , ajungand in starea finals (p2 , V2 ). Lucrul mecanic efectuat de gaz este maxim daca transformarea este: a) izoterma; b) adiabatica; c) izocora; d) izobara; e) conforms cu relatia T = aV2 25. In cazul destinderii izoterme a unui gaz ideal: a) gazul se incalzeste; b) gazul se raceste; c) lucrul mecanic se efectueaza pe seama energiei interne; d) lucrul mecanic este nul; e) gazul nu-si modifica temperatura. 26. Caror diagrame de stare NU apartine punctul triplu? a) solid -lichid; b) solid - vapori; c) lichid - vapori; d) gaz - vapori; e) vapori - vapori saturanti. 27. In coordonate p-T, o transformare izobara se reprezinta printr-un: a) segment paralel cu axa presiunilor; b) arc de hiperbola echilatera; c) segment perpendicular pe axa presiunilor; d) segment oblic trecind prin origine; e) segment perpendicular pe axa temperaturilor. 28. Daca udam cu spirt o portiune de piele simtim senzatia de rece deoarece: a) spirtul patrunde in piele unde se dilata; b) spirtul se di lata usor spre suprafata pielii; c) spirtul are tensiune superficiala mica; d) spirtul absoarbe de la organism caldura latenta pentru evaporare; e) spirtul este intodeauna mai rece decat temperatura camerei. 29. Densitatea p a unui gaz, aflat Ia temperatura Tsi presiunea

32. Un gaz ideal sufera procesele 1---> 2 -> 3 --> 4 --> 5, reprezentate in figura TG 32. In timpul acestor procese volumul gazului ramane constant. Masa gazului are valoare maxima in starea:

37. In timpul topirii unui corp, energia interna a acestuia: a) ramane constants; b) creste daca prin topire corpul se di lata; c) scade daca prin topire corpul se contracts; d) scade intotdeauna; e) creste intotdeauna. 38. Randamentul unei masini termice care efectueaza o transformare ciclica biterma priminind caldura Q 1 si cedand caldura Q2 este:
a) =

c) pV = RT4t;

d) pV = vRT/m.

Energia interna a unei mase de gaz ideal: a) creste intotdeauna cand gazul primeste caldura; b) scade intotdeauna cand gazul cedeaza caldura; c) scade intotdeauna cand gazul primeste lucru mecanic; d) scade intotdeauna cand gazul efectueaza lucru mecanic; e) creste intotdeauna cand creste temperatura. 14. Expresia variatiei energiei interne pentru un gaz ideal este: a) general valabila; b) valabila numai pentru transformari izocore; c) valabila numai Ia temperaturi foate scazute; d) ar fi valabila daca in loc de n ar interveni m; e) valabila daca inlocuim pe C v cu c, 15. Vol u mu I unei cantitati constante de apa care este incalzita de la t, = 1 C !Dana la t, = 5 C: a) cre te; b) scade; c) Ia inceput scade, apoi creste; d) Ia inceput creste, apoi scade; e) ramane neschimbat.

Ti

Q1- Q2 .

= Q1 - 1Q21 .
Q1

= Q - 1Q2
Q2

d) = 1C211 - Q2
(21

e)

= 1(22 Qi

Q1

33. In figura TG 33 sunt reprezentate trei procese izocore ale aceleiasi cantitati de gaz ideal. Relatia existents intre volumele sale este:

39. Unitatea de masura in SI pentru caldura latenta specifics de vaporizare este: b) cal/K; a) Mkg K); c) J; d) )/kg; e) cal. 40. Prin trecerea unui sistem din starea de vapori in starea lichida: a) energia interna creste, iar temperatura scade; b) energia interna creste; c) energia interna scade, iar temperatura scade; d) energia interna scade; e) energia interna scade, iar temperatura creste.

VS, Caldura este: a) o forma de energie; b) un lucru mecanic transformat; c) o forma a schimbului de energie dintre sistem si lumea inconjuratoare; d) o forma a schimbului de substanta dintre sistem si lumea inconjuratoare; e) o forma a schimbului de energie interna Q = AU . Indicati expresia corecta a relatiei lui Robert Mayer: a) Cp = C, + R; b) Cv = Cp + R; e)C -Cu - 7

a. V, <V 2 <V3 b. V, >V 2 >V 3 c. V1 =V2=V3 d. V 1 =V2 =V 3 =0 e. V 1 <V 2 >V 3 Fig. TG 33 34. Care dintre procesele reprezentate in diagrama TG 34 este izoterm?

C =

R
y -1

d)

= yR ;

1P. Relatia lui Robert Mayer este valabila: a) pentru orice gaz;

b) numai pentru gaze monoatomice; c) numai pentru gaze ideale; d) numai pentru transformari izobare; e) numai in transformari izobare si izocore. 19. Formula randamentului rl =1T2 este: a) valabila pentru

p, se exprima cu ajutorul valorilor din starea normala prin

relatia: a) pT _00PoTo
PoTo

a. 1 b. 2 c. 3 d. 4 e. 5 Fig. TG 34

orice ciclu; b) valabila numai pentru ciclul Otto; c) valabila numai pentru ciclul Carnot; d) valabila numai daca T2 > T1 ; e) valabila numai daca T2 si T1 se masoara in grade Celsius. ?(). Un gaz sufera o destindere izoterma. a) gazul cedeaza caldura; b) energia interna a gazului creste; c) presiunea gazului creste; d) gazul efectueaza lucru mecanic; e) volumul gazului scade. 21.1n ecuatia transformarii izobare V = V 0 (1+ a t) V0 reprezinta: a) volumul initial; b) volumul in conditii normale de temperatura si presiune; c) volumul Ia 0 C; d) volumul la 0 K; e) volumul unui mol de gaz.

b) P = Po

Pio
po T po T

c) P = Po

poT To

d) P = Po

pT

P = Po

p To

35. Ciclului termodinamic 1-> 2 --> 3 4 reprezentat in diagrama p-V din figura TG 35-a ii corespunde reprezentarea grafica din figura: 36. Doua baloane sunt legate intre ele printr-un tub cu robinet. Initial in primul balon se afla gaz ideal cu m1 =0,2 kg si p i =105 N/ m 2 ,iar in al doilea balon acelasi gaz dar cu m 2 =0,1kg si p2 =1,5.10 5 N/m 2 .Temperatura este aceeasi in ambele baloane. Dupa deschiderea robinetului se stabileste o presiune finals: a. 1,11 .10 5 N/m2 b. 1,33 .10 5 N/m 2 c. 4,33 .10 5 N/m 2 d. 1,16 .10 5 N/m 2 e. 3,67 .105 N/m 2

30. Presiunea unui gaz racit izocor de la 100C la 25C se modifica cu: e. 10% a. 75% b. 25% c. 20% d. 7,5% 31.Temperatura unui gaz inchis intr-un balon a carui presiune se mareste cu 0,4% prin incalzire cu un grad, are valoarea: c. 350 K d. 250 K b. 450 K a. 400 K e. 375 K.

60

61

4L Care dintre relatiile de mai jos este valabilA pentru o transformare izocorA a gazului ideal? c) Q L; b) AU= Q; a) Q> L; e) AU = L. d) Q # L; 42. Vaporii sunt saturanti: a) numai daca presiunea lor este egala cu cea atmosferica; b) daca se gasesc in echilibru dinamic daca cu faza lichida a sistemului din care au provenit; densitatea vaporilor este egala cu cea a lichidului; d) daca numarul de molecule care tree din lichid in vapori in unitatea de timp este diferit de numarul de molecule care trece din vapori in lichid; e) nici un raspuns nu este corect. 43. Notand cu p m presiunea vaporilor saturanti, specificati care dintre afirmati i le de mai jos este false: a) p m nu depinde de masa lichidului; b) p m nu depinde de masa vaporilor in contact

cu lichidul; c) pm nu depinde de natura Iichidului; d) p m creste cu temperatura; e) p m nu depinde de suprafata libera a lichidului. 44. Utilizand notatia uzuala, variatia energiei interne a unui gaz ideal intr-o transformare izobara se calculeaza dupe relatia: a) U = nC v At;

anteza cap! Wu!

Capacitatea calorica a unui corp, C, este marimea fizica scalara definita prin relatia:

b)
e)

d)

45.Lucrul mecanic este numeric egal cu aria unui dreptunghi Intr-o transformare neciclica daca aceasta este: a) izoterma; b) izocora; c) izobara; d) oarecare; e) descrisa de legea p = a V, a = constant.

it de eval iare
Intr-un cilindru cu piston se afla 1m 3 de hidrogen la presiunea de 1 atm. Lucrul mecanic necesar pentru dublarea izoterma a volumului (In 2 = 0,693), este: c. 0,693 10 3 J a. 69,3 10 2 J b. 6,93 10 4 J e. 69,3 J. d. 693 J Pentru un proces izoterm al unui gaz ideal se fac urnnatoarele afirmatii.Identificati afirmatia false: a. este valabila legea Boyle-Marriotte; b. lucrul mecanic si caldura schimbate de sistem cu mediul sunt egale ca valoare; c. presiunea si volumul gazului variaza invers proportional; d. variatia energiei interne a gazului este nula; e. variatia energiei interne a gazului este egala cu caldura schinnbata de sistem cu mediul extern. 3. In figura TE 3 sunt reprezentate mai multe procese ale aceleiasi mase de gaz, efectuate intre aceleasi I imite de volum. Precizati tipul proceselor si indicati-I pe cel in care lucrul mecanic schimbat de gaz cu exteriorul este maxim. c. numai de numarul de moli; d. numai de temperatura T si volumul V al gazului; e. numai de volumul gazului. 5. Reprezentati o transformare izobara in coordonatele: (p, V), (r,T) si (r, 1/7). 6. Un gaz ideal avand caldura molara c la volum constant parcurge ciclul termodinamic din figura alaturata. Stiind VA, VB = Vc = 2 VA si tg a=a, lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul extern in acest ciclu este :

Fenomenele termice sunt fenomene fizice legate de miscarea permanents, complet dezordonata si dependents de temperatura, care se manifests la nivel molecular (agitatia termica). Sistemul termodinamic reprezinta un corp sau un ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitat. Parametrii de stare sunt marimi fizice masurabile care caracterizeaza univoc proprietatile sistemului termodinamic (au vapori unice si bine determinate in fiecare stare). Exemple: volumul, presiunea, temperatura, etc,. Multimea tuturor parametrilor de stare determina complet starea sistemului termodinamic. Proces (transformare) de stare trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare in alta. Energia interns a sistemului termodinamic, U, este o marime fizica de stare care masoara suma energiilor cinetice ale tuturor moleculelor sistem, precum si energiile potentiale datorate fortelor intermoleculare. Sistemele termodinamice schimba energie cu mediul extern sub forma de caldura sau de lucru mecanic. Lucrul mecanic este o marime fizica de proces care, in cazul unui proces izobar se calculeaza cu expresia:

c =

AT'

[C]S1 = J/K.

Caldura molara, C este marimea fizica scalara definita prin C =

v v
AT '

[C ] = J/(molK). m sl

Caldura specifics, c, este marimea fizica scalara definita prin relatia:

C 1 Q c = = . , [c] = m m AT si

/(kg.K).

Relatia Ro b ert Mayer:

Cp Cv= R
Proces adiabatic proces in care sistemul poate schimba energie cu mediul extern numai sub forms de lucru mecanic (Q=0). Ecuatia calorimetrica atunci cand doua sau mai multe corpuri cu temperaturi diferite sunt inchise intr-o incinta adiabatica, suma caldurilor primite de corpurile mai reci este egala cu suma modulelor caldurilor cedate de corpurile mai calde. Legea transformarii generale a gazelor:
pV T = constant

Lif = p (VfVi)
Atunci arid sistemul termodinamic schimba energie cu mediul extern sub forma de lucru mecanic, apar variatii ale parametrilor de pozitie. Dace in timpul schimbului de energie nu apar variatii ale parametrilor de pozitie, atunci sistemul schimba energie cu mediul extern numai sub forma de caldura. Doua sisteme termodinamice se MIA in echilibru termic atunci cand fiind puse in contact termic nu schimba caldura intre ele. Principiul tranzitivitatii echilibrului termic: daca sistemele A si B sunt in echilibru termic, iar B este in echilibru termic cu sistemul termodinamic C, atunci sistemele termodinamice A si C sunt in echilibru termic. Temperatura empirica t este o marime fizica de stare care caracterizeaza starile de echilibru termic ale sistemelor termodinamice. [t] S1 = 1C Temperatura absolute, T, este temperatura expri math' in scara Kelvin si este definita avand ca stare termica de referinta, starea triple a apei (273,15 K). T(K)=t (C)+273,15

P
A. L = a 2VA/2 B. L = a 2 VA/2 C. L a 2 VA/2 D. L = aVA2/ 2 E.L = aV A 2

Ecuatia termica de stare: p V=v RT, Legea Boyle-Mariotte, a proceselor izoterme: p V= constant.
P
VA

V Fig. TE 6
Reprezentati grafic ciclu termodinamic din figura TE 6 in coordonatele (p,T) si (V,T).Procesele 2 --> 3 si 4 --> 1 sunt izoterme.

A. 1 B. 2 C. 3 D. 4 E. 5 nici una Fig. TE 3

Legea Gay- Lussac, a proceselor izobare: V

T

= constant

4. Energia interns a unui sistem termodinamic este functie a. numai de temperatura T; b. numai de temperatura T si numarul de moll;

62

Legea Charles, a proceselor izocore: P = constant

P

vs

Sublimarea este fenomenul de trecere a unei substante din stare solida, direct in stare de vapori. Desublimarea este fenomenul de trecere a unei substante din stare de vapori, direct in stare solida. Motoarele termice sunt dispozitive care efectueaza lucru mecanic dace primesc caldura rezultata din arderea unui combustibil.

Capito ui
Producerea utilizarea curentului continuu
In acest capitol yeti studia: 2.1. Curentul electric 2.2. Legea lui Ohm 2.3. Legile lui Kirchhoff 2.4. Gruparea rezistoarelor si generatoarelor electrice 2.5. Energia si puterea electrice 2.6. Efectele curentului electric. Aplicatii

Principiul I al termodinamicii: pentru orice sistem

termodinamic inchis, varitia AU a energiei interne in cursul unui proces 1>f, este data de relatia: AU= Qif Lif

Pentru un sistem termodinamic izolat termic mecanic, energia interns are aceea ,ci valoare in orice stare.
Calculul L, Q, AU pentru procese simple ale gazului ideal

marimea/
Procesul

Lit'

Qif

AU ---- Uf

Ui

izocor

v CV (Tf - T.1 )

v Cv (Tf - 7; )

izobar

(Tf - Ti )

Cp

(Tf - Ti )

Cv

(Tf - Ti )

Randamentul unui motor termic este definit prin

relatia:

izoterm

v R T In -f-

v RT In f
Vi
0

Vi
adiabatic _v . Cv (Tf - Ti )

v Cv (Tf - Ti )

Q,
yl = 1 -

I QC I
Q,
Ne*
Ct

1.0

60

Topirea este fenomenul de trecere a unei substante

din stare solida in stare lichida. Solidificarea este fenomenul de trecere a unei substante din stare lichida in stare solida. Caldura latenta specifics de topire (solidificare) izoterma este marimea fizica scalars A t , definite prin relatia: subunitar: T < 1.

80

intotdeauna randamentul unui motor termic este

100m
,sz

Principiul al doilea al termodinamicii Formularea Thomson: o transformare ciclica

xt

Q m

Vaporizarea este fenomenul de trecere a unei

substante din stare lichida in stare de vapori. Condensarea este fenomenul de trecere a unei substante din stare de vapori in stare lichida. Caldura latenta specifics de vaporizare (condensare) izoterma este marimea fizica scalars A v , definite prin relatia:

monoterma reversibila, avand ca unic rezultat final transformarea integrals in lucru mecanic a caldurii absorbite de la un singur termostat, este imposibila.

Formularea Clausius: este imposibil un proces in care caldura sa treaca, de la sine, de la un corp cu o temperature data la un corp mai cald.

64

5tiIi din clasele anterioare ca in metale exista electroni liberi. Ionii pozitivi sunt plasati ordonat In spatiu formand o refea cristalina Electronii liberi nu sunt in repaus. Ei se misca dezordonat, printre ionii care formeaza reteaua cristalina, cu viteze de ordinul a 10 km/s. Durata medie dintre doua ciocniri succesive ale unui electron cu ioni pozitivi din reteaua cristalina care formeaza metalul este de ordinul a 10 -15 s. De aceea ei se ciocnesc foarte des de ionii pozitivi ai metalului si, dupe fiecare ciocnire, se misca, in general, in alts directie. Atunci cand un conductor metalic este plasat in camp electric, electronii se deplaseaza, acumulandu-se Ia un capat al conductorului si lasand sarcini pozitive necompensate la celalalt capat. Peste miscarea dezordonata a electronilor liberi se suprapune astfel o miscare ordonata, adica o miscare In care purtatorii de sarcina se misca in ansamblu pe aceeasi directie si in acelasi sens.
sss..ssss,1,

Definitie: Se numeste curent electr ic orice miscare ordonata de sarcini electrice. Observatie: 1) In exemplele considerate mai sus, purtatorii de sarcina electrica sunt electronii liberi; ei se misca ordonat faIa de

conductor si curentul electric respectiv este numit curent de conduclie. .. _ . ._ Definitle: Definitie Se numeste curent electric stationaracel curent electric in care viteza miscarii ordonate a purtatorilo de sarcina este constants In timp.
-s

luminii (300 000 km/s), pune in miscare ordonata, practic instantaneu, electronii din Intreg circuitul electric. Pentru a intelege aceasta situatie vom folosi o analogie mecanica. Sa presupunem ca avem un tub plin cu mingi de ping-pong (fig. 2.1.1.3). Cand se introduce in tub o minge suplimentara Ia unul din capete, la celalalt capat o alts minge este Impinsa instantaneu in exterior. Desi mingea introdusa s-a miscat putin si lent, energia respective s-a transmis prin tub practic instantaneu. La fel stau lucrurile In cazul curentului electric. Desi miscarea ordonata a electronilor este lentA, transmiterea energiei se face extrem de rapid: call electroni intra Intr un fir conductor, Ia un moment dat, venind de la borna negative a sursei, tot atatia ies din firul conductor pe la celalalt capat si se duc la borna pozitiva a sursei, deoarece in interiorul firului conductor, in regim stationar, nu se acumuleaza sarcini in nici un punct; datorita prezentei campului electric, electronii liberi, toti, se deplaseaza.
-

sursa

.,conductori de legatura consumator Fig. 2.1.1.2-b

2.1.2. Tensiunea electromotoare 2.1.1. Circuitui electric

Ati invaot in clasa a VIII-a ca in zona vecina unui corp purtator de sarcina electricA, unde se manifests interaqiuni care respects legea lui Coulomb, exista un camp electric. Acesta poate fi caracterizat prin utilizarea marimilor fizice numite: intensitatea campului electric si poten;ialul electric intr-un punct al campului electric. Pentru a menOne Intr-un fir conductor un curent stationar este necesar sa mentinem In el un camp electric constant, adica sa mentinem Ia capetele firului conductor o diferenja de potenjial constants. Pentru aceasta se foloseste un dispozitiv numit generator electric sau sursa de tensiune electromotoare. Generatorul (sau sursa de tensiune electromotoare) se reprezinta schematic prin oricare dintre cele trei simboluri reprezentate In figura 2.1.1.1.
Generatorul electric este sursa de energie care efectueaza lucrul mecanic necesar pentru miscarea cu viteza constants a purtatorilor de sarcina. Se pune, desigur, intrebarea: de ce este necesar sa se efectueze lucru mecanic pentru a asigura miscarea cu viteza constants a purtatorilor de sarcina? In primu I rand, in timpu I miscarii electronilor liberi prin circuitul electric exterior (din afara sursei), ace0a se ciocnesc de ionii retelei cristaline din conductorii metalici, pierd astfel din energia lor cinetica si viteza lor scade. Campul electric menOnut de diferenp de potential constants ii accelereaza si viteza lor crete. Pe ansamblu, ei capata astfel o viteza medie constants. In plus, in interiorul sursei de tensiune electromotoare (numit circuit interior) electronii se misca Impotriva campului electrostatic. Pentru aceasta este necesar s se consume lucru mecanic.
Generatorul electric nu genereaza energie! El transforms o forma de energie in energie electrica. Dupe felul energiei pe care o transforms, generatoarele electrice pot fi de mai multe feluri: elemente galvanice si acumulatoare care transforms energia chimica in energie electrica, dinamuri Si alternatoare care transforms energia mecanica in energie electrica, elemente fotovoltaice (celule solare) s.a. Pentru a caracteriza capacitatea unei surse (a unui generator) de a efectua lucru mecanic se introduce notiunea de tensiune electromotoare. Definitie: Se numeste tensiune electromotoare marimea fizica scalars definite de relatia:

rDefinitie: Se numeste circuit electric ansamblul

E unde.

L q

format din generatorul electric, conductorii de legatura si unul sau mai multi consumatori (receptori). ...
Fig. 2.1.1.2-a

E este tensiunea electromotoare, [El s, = V; L este lucrul mecanic efectuat de sursa pentru deplasarea sarcinii q pe intreg circuitul, [L] s, = J; - q este sarcina transportata de-a lungul intregului circuit electric, [q]S, = C. Observa0:

In figura 2.1.1.2 b este reprezentat schematic un circuit electric, pe care-I puteti vizualiza In figura 2.1.1.2-a. Atunci cand la capetele unui fir conductor de 1 m lungime se aplica o diferenta de potential constants de 2 3V, viteza miscarii ordonate a electronilor este de circa 1 cm/s, mult mai mica decat viteza miscarii lor haotice. Cu toate acestea curentul electric se transmite practic instantaneu la distan,te foarte marl. Aceasta se datoreaza faptului ca viteza de propagare a campului electric prin firele conductoare, care este egala cu viteza
-

1) Dace in relatia de definiIie de mai sus se is q = 1 C, se vede ca E = L. Aceasta inseamna c: tensiunea electromotoare E este numeric egala cu lucrul mecanic efectuat de sursa pentru a transporta unitatea de sarcina pozitiva de-a lungul intregului circuit. Tensiunea electromotoare se poate nota prescurtat t.e.m.

66

67

Lucrul mecanic L efectuat de sursa pentru a deplasa sarcina q pe intreg circuital se consume pe cloud portiuni distincte: lucrul mecanic L 1 , consumat la deplasarea sarcinii q de-a lungul circuitului exterior, si lucrul mecanic L 2 , consumat la deplasarea sarcinii q prin interiorul sursei, L = L,+ L 2 . Raportul L/q reprezinta tensiunea electromotoare E a sursei. Raportul L 1 /q este egal cu lucrul mecanic consumat pentru a deplasa unitatea de sarcina prin circuitul exterior sursei si reprezinta caderea de tensiune U pe circuitul exterior sursei, egala cu tensiunea U la bornele sursei. Raportul L2/q este egal cu lucrul mecanic consumat pentru a deplasa unitatea de sarcina prin interiorul sursei si reprezinta caderea de tensiune u in interiorul sursei. Putem scrie deci relatia

Definitie: Se numesc electroliji substanlele care, in stare lichida, conduc curentul electric. Observatie: Starea lichicla a acestor substante poate fi realizata
a) prin dizolvare in anumiti solventi (apa, alcool, amoniac etc.); b) prin topire la temperaturi inalte. Cum se explica rezultatele obtinute? Care este semnifica0a lor? Faptul ca apa distilata nu conduce curentul electric inseamna ca ea nu contine purtatori de sarcina liberi care sa suporte actiunea campului electric dintre electrozi. Deoarece solutia obIinuta prin dizolvarea in apa distilata a catorva cristale de KMnO 4 conduce curentul electric, inseamna ca, prin acest proces de dizolvare, in solutia obtinuta au aparut purtatori de sarcina liberi. Asa cum ati invatat Ia chimie, in solutie apoasa, sarea KMnO 4 (permanganat de potasiu) se separa in ioni pozitivi K + si ioni negativi KMnO4
in solutie apoasA

E=U+u. Observatii: 1 ) Aceasta relatie reprezinta exprimarea unui bilant energetic: energia debitata de sursa pentru a
,

deplasa unitatea de sarcina electrica pe intreg circuitul este egald cu suma dintre energia consumata pentru deplasarea unitatii de sarcina prin circuitul exterior si, respectiv, prin interiorul sursei. 2) Tensiunea electrica intre cloud puncte ale unui circuit se mai numeste si diferenta de potential electric:

U. 0 V= V2 --V1 .
3) Potentialul electric Intr-un punct at circuitului masoara lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa unitatea de sarcina electrica din acel punct Intr-un alt punct unde i se atribuie prin conventie, valoarea 0 (de exemplu: la pamant)

> K

+ Mn04

( Definitie: Se numeste disocialie electrolitica procesul de separare a substantelor ionice, in solutie, in ioni
pozitivi si ioni negativi.
.sssssss,

2.1.3. Sensul curentului electric

Asa cum am vazut, Intr-un conductor metalic purtatorii de sarcina mobili sunt electronii liberi. De aceea, curentul electric in metale este numit curent

Observatii:
1) Conform experimentului 2, disocialia electrolitica nu necesita prezeno campului electric; ea are loc si in absenta acestuia. 2) Ca rezultat at disociaIiei electrolitice in solutie se obtine un amestec de ioni pozitivi si ioni negativi care, .a.3 cum arab' experienja, se afla intr-o miscare haotica, dezordonata, de agitatie termica. 3) Denumirea de disociaIie provine din limba latina: dissociare a separa. 4) In cazul nostru, ionii care dau coloratia violeta sunt

sensul de miscare a electronilor

electronic,
In exteriorul generatorului electric electronii liberi se misca de Ia borna negativa a generatorului la cea pozitiva (fig. 2.1.3.1). Curentul electric poate circula insa nu numai prin

Fig. 2.1.3.1

conductori metalici, dar si prin uncle lichide, asa cum se poate constata din experimentele urmatoare.

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
1. Intr-un vas cu apa distilata se introduc doua piaci (sau doua bare) metalice conectate prin fire metalice (conductoare) Ia o sursa de tensiune electromotoare (fig. AE 2.1.3.1). Cand se inchide intrerupatorul K se constata ca becul introdus in circuit nu luinineaza; 2. Cu intrerupatorul K deschis, se dizolva in apa distilata cateva cristale de permanganat de potasiu (KMnO 4 ). constata ca apa din vas capata o coloratie violeta, care incepe sa se raspandeasca in toate directiile. Se 3. Se inchide intrerupatorul K. Se constata ca becul introdus in circuit lumineazal Se observe ca zona de colorajie violeta se deplaseaza spre placa metalice legate la borna pozitiva a sursei. Dace se schimba polaritatea placilor se observe ca sensul de deplasare a zonei de coloratie violeta se inverseaza. Observajie: Piddle metalice introduse in vasul cu lichid se numesc electrozi Electrodul legat la borna pozitiva a sursei este numit anod, iar cel legat la borna negativa este numit catod. Din aceste experimente rezulta ca: a) Apa distilata nu conduce curentul electric: este un izolator electric. b) Solutia obtinuta prin dizolvarea in apa distilata a unei mici cantitati dintr-o sare (KMnO 4 ) conduce curentul electric. Acelasi rezultat se obtine folosind alte saruri (NaCI, BaCI), sau bate (NaOH, LiOH), sau acizi (HNO 3 , HCI).

cei negativi,

5) Teoria disociatiei electrolitice a fost elaborate in 1877 de suedezul Svante Arrhenius (1859-1927).
In experimentul 3, cand se inchide intrerupatorul K, intre cei doi electrozi apare un camp electric. Peste miscarea haotica a ionilor pozitivi si negativi se suprapune atunci o miscare ordonata, impusa de campul electric. Sub actiunea campului electric ionii pozitivi (numiti cationi) se misca spre electrodul negativ (catod), iar ionii negativi anion,) se misca spre electrodul pozitiv (anew), ca in figura 2.1.3.2. Cand ionii pozitivi (K) ajung Ia catod primesc fiecare Cate un electron si se transforms in atomi neutri electric. ionii negativi (MnO 4 ) ajung la anod, cedeaza fiecare Cate un electron si se transforms in radicali neutri electric.

Definitie: Se numeste electroliza fenomenul de dirijare a ionilor catre electrozi si transformarea lor, neutralizare, in atomi sau radicali.

`,......,...,_....
Concluzii.
1) In lichide, purtatorii de sarcina liberi sunt ionii pozitivi si ionii negativi. De aceea, curentul electric prin lichide este numit curent ionic. 2) Intr-o solutie ionica, ionii pozitivi (cationii) se misca de Ia anod Ia catod, iar cei negativi (anionii) se misca de la catod la anod (fig. 2.1.3.2).

68

69

Am stabilit astfel sensul miscarii purtatorilor de sarcina la trecerea curentului electric prin conductori metalici si, respectiv, prin lichide. Electroliza este unul dintre efectele principale ale curentului electric, numit efect chimic. Curentul electric mai are Inca doua efecte principale: efectul termic: Incalzirea conductoarelor prin care trece un curent electric; -- efectul magnetic: aparitia unui camp magnetic In jurul unui conductor stra'batut de un curent electric. In cazul electrolizei s-a constatat experimental c metalele se depun Intotdeauna la catod. Aceasta inseamna ca depunerea substantelor la electrozi depinde de modul in care acestia sunt legati la bornele sursei (care este anodul si care este catodul). Efectul chimic depinde deci de sensul de miscare al purtatorilor de sarcina, deci de sensul curentului electric. Se constata experimental casi efectul magnetic al curentului electric depinde de sensul de miscare al purtatorilor de sarcina, deci de sensul curentului electric.

Concluzii.

1) In conductorii metalici sensul de miscare a electronilor liberi este opus sensului curentului electric (fig. 2.1.3.3-a). 2) In solutiile ionice, ionii pozitivi se misca in sensul curentului electric, iar ionii negativi In sens opus sensului curentului (fig. 2.1.3.3-b).
441k

sensul miscarii electronilor

2.1.4. Intensitatea curentului electric

Consideram un fir metalic parcurs de un curent electric. Intr-un timp oarecare At, printr-o sectiune transversals a firului trece un numar n de electroni. Acesti electroni transports o sarcina electrica de marime Q = n Icife l= n e

ACTIVITATE EXPERIMENTAL A

,:.

Se realizeaza montajul din figura AE 2.13.2-a, conductorul metalic este orientat in lungul acului magnetic (pe directia N - S). Se Inchide Intrerupatorul K. Se constata ca acul magnetic deviaza de la directia NS, ca in figura AE 2.1.3.2-b. Daca se inverseaza polaritatea sursei (fig. AE 2.1.3.2-c) se constata ca acul magnetic este deviat In sens contrar (fenomen descoperit de H. C. Oersted in 1820). Deoarece unele efecte ale curentului electric depind de sensul miscarii purtatorilor de sarcina, este necesar sa definim, prin conventie, un sens al curentului electric.
Convenie: In exteriorul generatorului (sursei), curentul electric circula de la borna pozitiva la cea negativa. Observatii:

Definitie: Se numete intensitate a curentului electric

marimea fizica scalars I definita de relatia

C0f1V

Q
At

Fig. 2.1.3.3-b

unde: / este intensitatea curentului electric; Q este marimea sarcinii care strabate o sectiune transversals a unui conductor in timpul At, [Q]s1 = 1C, [Ads' = 1s.
0"" 111 " 11 hillii 4/

Observatii: 1) Intensitatea curentului electric este o marime scalars

\S\''
2$

i00 m A
POOP, tli

1) Sensul conventional al curentului electric a fost introdus de M. Ampere in 1820. 2) Sensul conventional al curentului corespunde sensului in care s-ar misca purtatorii de sarcina pozitiva. Peste tot, cand vom folosi expresia sensul curentului electric", vom In;elege sensul conventional al curentului, definit mai sus, nu sensul de deplasare a purtatorilor de sarcina. Din cele stabilite mai sus privind sensul de miscare a purtatorilor de sarcina si din definitia sensului conventional al curentului se pot trage urmatoarele concluzii.

fundamentals In SI. Unitatea de masura a intensitatii se numeste Amper si se noteaza cu A. Ea va fi definita ulterior. 2) Pentru moment, folosind relatia de definitie, putem spune numai ca 1 Amper este intensitatea curentului electric care transports, printr-o sec,tiune transversals a unui conductor, o sarcina de 1 C in timp de 1 s. 3) Aceasta definitie este valabila numai atunci cand intensitatea curentului este constants in timp: curentu l este continuu. Cand intensitatea curentului variaza in timp aceasta definitie cla numai o valoare medie a intensitatii. In continuare vom studia numai cazul curentului continuu, caz In care definitia precedents este valabila. Intensitatea curentului electric de conductie se masoara cu un aparat numit ampermetru (fig. 2.1.4.1). El este constru it pe baza unuia dintre efectele curentului electric. Schematic se reprezinta ca in figura 2.1.4.2.

Fig 2.1.4.1

70

71

Exercitiul 2.1.4.1. Printr-o sectiune transversals a unui fir conductor parcurs de un curent de intensitate I = 10 A, trece sarcina q = 1800 C in timpul necunoscut T. Aflati T. Solutie: Conform definitiei intensitatii curentului electric avem: I=
=

Observatii:
1. Ap cum se vede din figurile 2.1.5.3-a, b, voltmetrul,

Deci: T=

1 800 C
10A

-180s=3 min.

Exercitiul 2.1.4.2. Printr-o sectiune transversals a unui fir conductor trec n = 1,5 10 15 electroni in timpul At = 0,6 s. Aflati intensitatea 1 a curentului din conductor. Solutie: Conform definitiei intensitatii curentului electric avem: Q ne 1,5.10 15 .1,6.1 0 -19 C 0,6s -4.10 -4 A=0,4mA.

At At

ACTIVITATE EXPERIMENTALA

Folosind o sursa de tensiune electromotoare, cateva becuri, cateva ampermetre si conductori de legatura se realizati montajul de figura AE 2.1.4.1. Veti constata ca toate ampermetrele indica aceea0 valoare a intensitatii curentului electric. Deci: in lungul unui

utilizat pentru masurarea tensiunilor electrice, se monteaza in paralel cu segmentul de circuit Ia capetele caruia se determine tensiunea. 2. Simbolul utilizat pentru sursa in fig. 2.1.5.3-a, b, adica suprapunerea sagetii oblice peste simbolul uzual al sursei, indica faptul ca sursa poate furniza o tensiune electromotoare variabila. Variind tensiunea electromotoare a sursei, se masoara diverse valori ale intensitatii I a curentului care trece prin dipol si, corespunzator, diverse valori ale tensiunii U la bornele dipolului AB. Se constata experimental ca Ia o valoare data a tensiunii U Ia bornele dipolului AB corespunde o valoare determinate numai una a intensitatii / a curentului care trece prin dipol si, reciproc, Ia o valoare data a intensitatii curentului care trece prin dipol corespunde o valoare determinate numai una a tensiunii la bornele dipolului. Aceasta inseamna ca tensiunea la bornele dipolului si intensitatea curentului care trece prin dipol sunt intr-o relatie de corespondents

Fig. 2.1.5.2

DIPOL

circuit neramificat intensitatea curentului electric este aceea,i peste tot. Aceasta Inseamna ca, in regim
stalionar, nu se acumuleaza sarcini in nici un punct din circuit; datorita prezentei campului electric purtatorii de sarcina, toll, se deplaseaza. Observatie. Asa cum se vede din figura AE 2.1 .4.1, cand se doreste masurarea intensitatii curentului electric intr-un fir conductor, ampermetrul trebuie inserat in circuit. Se spune cad ampermetrul se monteaza in serie.

2.1.5. Caracteristici de curent

Un mare numar de componente care sunt folosite in realizarea circuitelor electrice prezinta doua borne prin care sunt bransate (legate) in circuitul respectiv. De aceea sunt numite dipoli. Definitie: Se numeste dipol orice components de circuit electric care prezinta doua borne de bransare. Exemple: becul electric, rezistorul, diodele, sursele de tensiune electromotoare etc. Fiecare tip de dipol este reprezentat printr un anumit simbol atunci cand se deseneaza schema unui circuit electric. Simbolurile dipolilor pe care ii vom studia in aceasta sectiune sunt prezentate in figura 2.1.5.1. Dace notam cu A si B cele doua borne ale dipolului, vorbind de dipolul respectiv folosim expresia dipolul AB. Consideram montajul din figura 2.1.5.3-a. Ampermetrul rnasoara intensitatea curentului electric prin circuit. Tensiunea U la bornele dipolului AB este masurata cu ajutorul unui aparat numit voltmetru figura 2.1.5.2.
-

biunivoca. Aceasta corespondents U 4-> I se poate qi Fig. 2.1.5.3-a reprezenta sub forma unui grafic I = f(U), numit caracteristia curent-tensiune a dipolului respectiv. Dipolul AB a fost montat in circuitul din fig. 2.1 .5.3-a astfel incat curentul trece prin dipol de la A Ia B. El poate fi montat insa si invers, ca dipol BA. Atunci curentul trece prin el de Ia B la A. Se pune intrebarea: depinde comportarea dipolului de sensul curentului care it parcurge (de la A la B sau de la B la A)? Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare trebuie trasate doua caracteristici curent-tensiune: - una corespunzand montajului dipolului AB astfel incat, curentul parcurge dipolul de Ia A Ia B (fig. 2.1.5.3-a); se spune ca dipolul este montat in sens direct; - o alta corespunzand montajului dipolului BA, cand curentul parcurge dipolul de la B Ia A (fig. 2.1.5.3-b); se spune Ca dipolul este montat in sens invers. Observatie: Un dipol poate fi utilizat in mod normal numai In anumite conditii, numite conditii de funclionare, precizate de fabricant: acestea indica, in general, o valoare limita a tensiunii si a intensitatii care nu trebuie

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Folosind montaje de tipul celor prezentate in fig. 2.1 .5.3 trasati caracteristicile curent-tensiune, in montaj direct si in montaj invers, ale urmatorilor dipoli: a) rezistor; b) bec. Sunt prezentate in continuare rezultatele experimentale pentru: a) un rezistor tip RCG 1 050 S (carbon aglomerat pe suport ceramic) - tabelul AE 2.5.1 si figurile AE 2.1.5.1-a, b; b) un bec (tensiune nominala 24 V) - tabelul AE 2.1.5.2 si figurile AE 2.1.5.2-a, b.

bec

conductor metalic

diode

Fig. 2.1.5.1

Fig. AE 2.5.1. a si b

72

73

Tabelul AE 2.1.5.1

Tabelul AE 2.1.5.2

Nr. crt.

U (V) 50 10 -3 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

I (A) 1(A) Montaj direct Montaj invers 0,19 3,8 7,6 11,4 15,2 19,0 22,9 26,7 30,6 34,5 38,4 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10-3 10 -3 0,2 3,8 7,6 11,4 15,2 19,0 22,9 26,7 30,6 34,4 38,4 10-3 10-3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10 -3 10-3 10-3 10-3 10 -3

Nr. U (V) crt.

0 cN 'I' .CD c0CDcNi.1- ..0 c0 0 csI'Tt ,-- rvrrCVel CN1

I (10 -3 A) Montaj direct 0 23,1 33,7 42,8 50,8 58,1 64,7 70,9 76,7 82,2 87,3 92,7 97,7

/(10 -3 A) Montaj invers 0 23,3 34,0 43,2 51,3 58,5 65,2 71,5 77,4 82,9 88,1 93,3 98,6
::

Din datele experimentale obtinute din graficele curent-tensiune reprezentate in figurile AE 2.1.5.1 -AE 2.15.2 rezulta o serie de concluzii. Concluzii. 1) Toate caracteristicile curent-tensiune obtinute trec prin originea sistemului de coordonate. Un dipol a carui caracteristica trece prin punctul (U = 0, 1 = 0) este numit dipol pasiv. Dipolii studiati aici sunt dipoli pasivi. 2) In cazul rezistorului in cel al becului se constata ca au caracteristici curent-tensiune in montaj invers identice cu cele de Ia montajul direct: dipolii AB BA sunt echivalenti. Se spune cal rezistorul si becul sunt rfipoli

him

'7

Pk ARIEHERIEHRM!!!!!!!!!!::11 al nti E'-u"!"--"9"---11:11:::::,Eihnighurim::::ahmri nr.":::-.9:-.-:::- --::.--;:::-"I::-.-::. IHRIE NEg ligrihiBialfillIPIMERIparmani n..... FinloiviiMilh::...
s

_
IN.

pasivi simetrici.
3) In cazul rezistorului caracteristica are forma unei Iinii drepte in timp ce becul este dipol neliniar. de aceea, se spune cal este un dipol

Exerciliul 2.1.5.1. Folosind datele din tabelele de mai sus reprezentati grafic caracteristicile tensiunecurent U = f (I) pentru dipolii studiati.

rm-

air

!": ::: IhnhlriiiiiirdOPAPIPA- Klii;Z::!!!!!!!!:111;..,..,

9iiii;;;;:ii;;;;;;;;;;::::::kih6, ru".::;6411 r1 ;
Fig. AE 2.1.5.1-a

(A)

711ihii1 IIIIIIII11 11:

O ,--

.....

s1

ss

""'

:ionsrish:" '' iiii;;;;;;;;;

' :

11111MINNIEIRMIIIIMmomplimm

2.2. LegeaIui Ohm

2.2.1 Rezistenta dectrica
Rezistorul studiat in sectiunea precedents are o caracteristica de curent liniara. Aceasta inseamna ca intensitatea I a curentului care trece prin rezistor este proportionala cu tensiunea U aplicata Ia capetele rezistorului. Ecuatia acestei caracteristici liniare este I=
u -

1:1!. :1
..

h t

i ; ' : : : : :: :: :

Ham

"OPE

Prelhihr
iiii

dinurihm :: -

rccifvail h1111181:11

molimihmmigriiilipmpimilpumaripsommm

LIMN

imignhimimmmi
pH: min pm

sau U = R.I.

Mum pH

mum:: mum:: Hamm LE

1::::r:::

OEM

Observatii: 1) Aceasta dependents a fost descoperita de fizicianul german Georg Simon Ohm. In onoarea lui este numital

PRIM '111:11111:111E11111:111PERIRMIRgiouglEME PERIMIIIN

[oFi g .AE 2.1.5.2-a

legea lui Ohm.

2) Legea Iui Ohm, in forma dedusa aici, este valabila pe o portiune de circuit care nu confine generatoare electrice. Constanta de proportionalitate R este numita rezistenta electrica. Din legea lui Ohm obtinem relatia de definitie a unitAIii de masura a rezistentei: [R] = [051 = = 1S2 1A 51 Hsi Definitie: 1 Ohm este rezistenta unui conductor prin care se stabilete un curent de 1 A atunci cand Ia capetele iui se aplicA o tensiune constants de 1 V. Exercitiul 2.2.1.1. Calcula/i rezistenta electrical a rezistorului studiat in sectiunea precedents. Comparati rezultatul obtinut cu valoarea indicata de fabricant: 267,5 Q. Observatii: 1) In circuitele electrice se folosesc in mod curent rezistori avand rezistente de ordinul kiloOhmului (1 k22 =10 3 S2) sau megaOhmului (1 MS2= 10 6 S2). 2) Conductorii pentru care este valabila legea lui Ohm sunt numiti conductori ohmici. Becul studiat in sectiunea precedents nu este un dispozitiv ohmic, deoarece caracteristica Iui nu este descrisa de legea lui Ohm.
iv

Timm pulimipmiummulimmull

iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii 14- 'iiiiiiiiiiiii : 4:141" :::- ::::: - :::::.:...:.........r:::::::::::::::::::r .1., :::::::::::::::::::-:::::::thmonmu:Ral "17 -;;....--p-91:::- s ........::.......____
:::

s irtir Jr

s " IumlaluniralliMiliiiIIIHRTHEMIIII

Fig. AE 2.1.5.2-b

75

Codul culoriloi penfru 4 benzi

2%, 5%, 10%

culoarea
negru maron

Dar, conform legii lui Hooke, Ai-- . Deci E S 6,/ forma: R=pE.- .
I multiplul 1 ST 10 12 100 O. 1% toleranta

Fl

=E Al . Folosind aceasta relatie putem rescrie expresia in

banda 1 I banda 2 I banda 3

Deci R=1,710-852m13.10

5 =17.13. 1' S2=1552. , m 2 221N 221

N

0,15m

portocaliu galben verge

Se constata experimental ca rezistivitatea depinde de temperatura conform relatiei

Substanta
Argint

P
K2.m 1,6.10 -8 1,75.10-8 9,8.10 -8 42.10-8 43.10-8 50.10-8 120.10-8

a
grad-1 3,6.10-3 4,0.10 -3 5,0.10 -3 2,0.10-4 1,0.10 -5 1,0.10 -5 4,0.10 -3

P P o [1+ a
1 0 Mi l,
0.10"'(,

to )1

I alb

0.1

5%

(J)

unde: p este rezistivitatea materialului Ia temperatura t, [pi s , = = s; p 0 este rezistivitatea materialului Ia o temperatura to aleasa ca referin0; a este numit coeficient termic al rezistivitafii, [a] s , = grad-1 . In tabelul alaturat sunt prezentate rezistivitatea Ia temperatura camerei (20 C) si, respectiv, coeficientul termic al rezistivitatii, pentru cateva materiale.

Cupru Fier NicheUna

62/oCu+18/oN i+20/oZn
Manganina

86%Cu+12/0Mn+2/oNi
Constantan

0.1% 0.25%, 0 .5 % 1%
Codul culorilor pentru 5 benzi

54/oCu+45%Ni+1/0Mn
Bismut

Fig. 2.2.1.2

3) Elementul de circuit care se caracterizeaza in principal prin rezistenta lui este numit rezistor. 4) Rezistorii au in general forma cilindirca (fig. 2.2.1.1) si pe suprafata lor este inscrip/ionat un cod de bare colorate cum indica valoarea rezistentei electrice (fig. 2.2.1.2).
Rezistenta electrica este o ma'suras a proprietalli conductorilor electrici de a se opune trecerii curentului. Existenta rezistentei electrice este datorata extrem de numeroaselor ciocniri ale electronilor liberi cu ionii pozitivi din reteaua metalului. Prin aceste ciocniri metalul se opune trecerii curentului electric: conform legii lui Ohm, pentru o tensiune aplicata data, curentul care se stabileste in conductor este cu atat mai mic cu cat rezistenta este mai mare. Se constata experimental ca rezistenta R a unui fir conductor (ohmic) este direct proportionala cu lungimea 1 a

Observatii: 1) Pentru unele aliaje, cum sunt cele din tabelul de mai sus, coeficientul termic al rezistivitatii este foarte mic. Ele pot fi utilizate pentru confectionarea unor rezistoare care au rezistenta, practic, independents de temperatura. 2) In cazul unor substante, numite semiconductoare, rezistenta scade cand temperatura creste. Astfel de substante sunt, de exemplu, germaniul si siliciul. Exercitiul 2.2.1.3. Un fir de cupru, avand coeficientul termic al rezistivitatii a = 4 10 -3 grad-1 , conectat Ia o tensiune constants, se incalzeste in Limp cu At = 125 C. Aflati cum se modifica intensitatea I a curentului electric care parcurge firul. Notam cu U tensiunea constants aplicata Ia capetele firului si cu R 0 rezistenta initials a firului,

firului (R

1) si invers proportionala cu aria S a unei sectiuni transversale a firului

S -1 ), Se poate scrie atunci:

p Se poate arata ca,practic, raportul /0 So

R=p
S

'

unde p = p o (1 + a At). / / = 0,998 o

Constanta de proportionalitate, notate p, este numita rezistivitate. Observatii: 1) Din relatia precedents se obtine imediat unitatea de masura in SI a rezistivitatii electrice: [Pis! = K 2 * m 2) Rezistivitatea nu depinde de dimensiunile firului conductor, ci numai de natura materialului din care este confectionat acesta. ii materialele sunt clasificate in conductoare 3) Dupa valoarea rezistivitat CIO 107' &I, 11)

nu se modifica Ia incalzire

/ Atunci: R =p(l+oc Atts D -R=R0 (1+aAt). So Dar, conform legii lui Ohm, Folosind expresia lui R in a doua relatie gasim:
=

tie 10 4

semiconductoare

io = UR0

1 = -----( R j

izolatoare(10 4 le 0, , t

),

Exercitiul 2.2,1.2. Un fir de cupru se alungeste cu Al = 0,15 m sub actiunea unei forte F = 221 N. Cuprul are modulul de elasticitate E = 13 10 1 N/m 2 sl rezistivitatea p = 1,7 10 -8 12 m. Aflati rezistenta R a firului. Solutie: Rezistenta R a firului este data de relatia:

R 0 (1+aAt)

1=

In
1+aAt

Atunci: / /0 Io Io 1+4.10 -3 grad -1 .125C 1+0,5 1,5

76

77

22.2 Legea Iui Ohm pentru Intreg circuitul

Legea Iui Ohm pentru o portiune de circuit (care nu contine generatoare electrice) poate fi generalizata E, r pentru un intreg circuit simplu (fall ramificatii), cum este cel din fig. 2.2.2.1. Caderea de tensiune pe rezistorul R este, conform Iegii Iui Ohm pentru o portiune de circuit, U = iar caderea de tensiune u pe circuitul interior R sursei, de rezistenta r este u=1r. Am vazut anterior ca Fig. 2.2.2.1 aceste caderi de tensiune sunt legate de tensiunea a sursei prin relatia E electromotoare Iegii Iui Ohm pentru un circuit obtinem expresia matematica a U si u inlocuind aici expresiile tensiunilor E. U+u. simplu

2.2.3 Reostatull Montajul potentiometric

Faptul ca rezistenta electrica a unui fir conductor este proportionala cu lungimea firului sty Ia baza construcIiei si utilizarii reostatelor. Reostatui este un dispozitiv care, legat in serie intr-un circuit, permite obtinerea unui curent de intensitate reglabila. Reostatul este construit in forma unui fir foarte lung infasurat pe un suport izolator. Cele doua capete ale firului constituie doua borne A si B (fig. 2.2.3.1). Un cursor metalic (C), care constituie a treia borna, se poate deplasa de-a lungul infasurarii.

Fig. 2.2.3.1

1=

R+ r

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Realizati montajul din figura AE 2.2.3.1. Deplasand E cursorul C de Ia A spre B yeti constata ca intensitatea curentului prin circuit scade. Deplasand cursorul in sens invers se observa ca intensitatea curentului creste. 0 Tensiunea intre punctele A si C este, conform legii Iui Ohm pentru o portiune de circuit, UAC = IRAc. Dar, asa cum am vazut in anterior rezistenta electrica a unui Fig. AE 2.2.3.1 fir conductor este proportionala cu lungimea firului: RAC= klAc. Din aceste doua relatii obtinem pentru intensitatea curentului expresia
I=
RAC r k lAc -r

Exercitiul 2.2.2.1. Printr-o spiry circulars de diametru D = 1 m trece curentul dat de o sursa cu t.e.m. E = 1,5 V si rezistenta interns 0,032 SI Sarma are diametrul secOunii transversale d = 1 mm si rezistivitatea p = 1,7 10 -8 Q m. Aflati intensitatea I a curentului prin spiry. Solutie: Conform legii lui Ohm pentru un circuit simplu, 1=

E
R+r

, 1 - =.p . 11D Dar R=.p s d 2 -P d 2

-

4D

Deci / =

TC

4D p d 2 +r 1,5V 5V

4 1,5V 1' -2 Q +0,032 Q - 0,1Q -15 A .

Atunci:/-8 1,7 .10 Qm

41 m

2 10 -6 m

+0032g2

6 8.10 '

Deci: cu cat lungimea utilizata a inf4urarii reostatului l Ac este mai mare cu atat curentul care se stabile$e in circuit are o intensitate mai mica.

Exercitiul 2.2.2.2. Un acumulator cu t.e.m. E = 12 V are intensitatea curentului de scurtcircuit I,c, = 40 A. Aflati rezistenta R a rezistorului care, legat Ia bornele acumulatorului, face ca tensiunea Ia borne sa fie U= 11 V. Sofutie% La scurtcircuit rezistenta exterioara R = 0 (bornele acumulatorului sunt legate una de alta E, r

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Realizati montajul din figura AE 2.2.3.2. Deplasati cursorul de Ia A spre B. Se constata, urmarind indicaOile voltmetrului, ca tensiunea intre punctele A si C creste. Miscand cursorul in sens invers tensiunea scade. Tensiunea intre punctele A si C este, conform legii lui Ohm pentru o portiune de circuit, UAc = IRAc. Dar,
aa cum am vazut, rezistenta electrical a unui fir

printr-un fir conductor de rezistenta neglijabila), (fig. E.2.2.2.2-a). Atunci, conform legii lui Ohm pentru un circuit simplu,
R=0
'

+1i

Sc -- . r

Cand se leaga Ia bornele acumulatorului rezistorul de rezistenta R (fig. E.2.2.2.2-b), intensitatea curentului care se stabileste in circuit este:
IE . R+ r

conductor este proportionala cu lungimea firului: RAC= l Ac . Din aceste doua relatii obtinem
UAc = k././Ac.

Fig. E 2.2.2.2

Deci: cu cat lungimea utilizata a Infa,surarii reostatului lAc este mai mare, cu atat tensiunea Intre bornele A C este mai mare.

Tensiunea la borne este U = I R; din aceste doua relatii obtinem: Atunci:

U=

ER R+ r

UR+Ur-ERR(E U)=UrR=
R=

U
E -U

r R =

E -U Isc

11V 12V

33 V =33Q. , = 1V 40A 10 A

Reostatul, legat la bornele unui generator electric, ca in fig. AE 2.2.3.2, permite objinerea unei tensiuni reglabile intre una din bornele sale cursor. Acest mod de montare a reostatului se numete montaj potenjiometric, iar dispozitivul uti I izat in acest mod se numeste potenjiometru (sau divizor de tensiune).

78

79

Exercitiul 2.2.3.1. Montajul din figura AE 2.2.3.2 confine o sursa avand t.e.m. E= 40 V si rezistenta interna r = 1 S2 si un fir metalic AB de lungime L = 0,8 m si rezistenta = 6 a Pe firul AB se deplaseaza cursorul C care inchide circuitul. Aflati distanta x = AC pentru care caderea de tensiune pe
poqiunea AC este U= 15 V. Solutie: Conform Iegii lui Ohm pentru un circuit simplu E= I (R + Rx + r), si conform Iegii lui Ohm pentru o porliune de circuit U = I Rx . Din aceste doua relatii, eliminand I, obtinem:

b) Masurarea unei rezistente mici (comparativ cu rezistenta interna a voltmetrului) montaj aval Vom utiliza montajul din figura AE 2.2.3.4. Tensiunea U, masurata de voltmetrul V, este identica cu cea de Ia
bornele rezistorului a cadrui rezistenta dorim sa o maisuram (in conditiile de Ia punctul a):

E.R+r (a) Rx + 1 U
x Pentru fir se scrie: R 1 = p , R =p , de unde gasim:

Curentul I masurat de ampermetrul A, contine nu numai

,

intensitatea curentului de masurat ci si intensitatea a curentului care trece prin voltmetru.

Fig. AE 2.2.3.4

Valoarea curentului care strabate rezistorul de masurat este deci

IR = I - Uv

R v . Atunci valoarea R a rezistentei

R' L Rx x
Eliminam Rx din relatiile (a) si (b):

(b)

de masurat este data de relaIia

R=

R= Rv

Atunci:

x EU R+r x R+r U x=L R+r U = EU R . x L R 11 EU U L 1 L

6 52 1 _ 5 5 =0,4m 15V _ 0,8111 _ x=0,8m 4E2+1Q 40V-15V 6S2

De aici rezulta ca

1+

R
Rv

Aceasta relatie arata ca valoarea U//, determinate prin masurare, coincide cu valoarea reala R numai dace

R<<R v .

LUCRARE DE LABORATOR Determinarea rezistentei electrice a unei portiuni de circuit utilizand voltmetrul ampermetrul in circuite de curent continuu

si

Procedeu experimental
Materialele necesare realizarii montajelor sunt: sursa de tensiune stabilizatg, multiampermetru, multivoltmetru- scala 0-30V, rezistori cu valori diferite: 10C2; 5,11d2, conductori de legatura, intrerupAtor, panou (figura AE 2.2.3.5). Realizati circuitele electrice dupe schemele din figurile AE 2.2.3.6 si AE 2.2.3.7, asteptati verificarea lor de Care profesor, apoi al imentati circuitele. Masurati valorile indicate de aparatele de masura pentru o anumita valoare a tensiunii aplicate. Repetati operatiile pentru diferite valori ale tensiunii Ia bornele sursei in cazul unui rezistor dat, apoi pentru ceilalti rezistori. Introduceti datele obtinute in tabele, calculati valorile rezistentelor electrice masurate R m si apreciati erorile obtinute. Rx este valoarea reala a rezistentei electrice. Utilizati toti rezistorii atat Ia montaj amonte (figura AE 2.2.3.6) cat si la aval (figura AE 2.2.3.7) pentru a observa din calculul erorilor experimentale utilitatea fiecarei metode. inregistrati datele experimentale intr-un tabel de forma:

Pentru mAsurarea rezistente unei porliuni din circuit este necesar, conform Iegii lui Ohm R= U/I, sa masurali tensiunea U la capetele portiunii si intensitatea I a curentului care o strabate.

Fig. AE 2.2.3.5

a) Masurarea unei rezistente marl (comparativ cu rezistenta interna a ampermetrului) montaj amonte
Vom utiliza montajul din figura AE 2.2.3.3. Curentul I masurat de ampermetrul A este identic cu cel care strabate rezistorul, a carui rezistenta dorim s o masu ram. Tensiunea

U masurata de voltmetrul V contine nu numai tensiunea

de masurat ci Si tensiunea UA = IR-RA Ia bornele ampermetrului. Valoarea tensiunii la bornele rezistorului de masurat este deci U

IR RA. Atunci valoarea

R a rezistentei de masurat este datA de relatia

R=

IPP RA
"

IR
De aici rezulta c

IR

U I = R + R A.
IR

Aceasta relatie arata ca valoarea U//R, determinate prin masurare, coincide cu valoarea reala R numai dace

Nr. ca.

Rx (S2)

U(V)

/(mA)

Rm(S2)

ER= (Rm Rx )/ Rx (%)

R A << R.

80

81

Calculati eroarea relative cu relatia: (1) ER = (Rm Rx )/ R x (%)

Lolicluzii: 1. Montajul amonte este adecvat masurarii
mewl e3 AVAL

rezistentelor marl (mult mai marl decat rezistenta interna a ampermetrului). Montajul aval este adecvat masurarii rezistentelor mici (mult mai mici decat rezistenta interns a voltmetrului).

Fig. 2.2.3.7

Alta metoda de determinare a rezistentei electrice a unui rezistor este metoda puntii Wheatstone (figuraAE 2.2.3.8). Ea colline patru rezistori dintre care cel putin unul este variabil si poate fi utilizata pentru determinarea valorii unei rezistente electrice necunoscute cu conditia echilibrarii sale. Conditia de echilibru a puntii este ca intensitatea curentului din galvanometru sa fie nula, deci: (2) SI /3=14 / 1 42 B Ceea ce implica aplicand legile lui Kirchhoff: (3) Rx R4 = Rv R3 Dace se cunosc valorile pentru trei dintre rezistente, cea de a patra se poate determina din relatia (3). 0 varianta a puntii Wheatstone este puntea cu fir, Ia care doua dintre rezistente sunt inlocuite cu doua portiuni cu fir metalic ca In figura AE 2.2.3.10. Echilibrarea sa se face modificand pozitia cursorului. Rx / i = Rv / 2 Atunci:

Calculati valorile rezistentelor electrice masurate Rm evaluati erorile obtinute. si Materialele necesare puntii cu fir sunt: sursa de tensiune stabilizata, punte cu fir, galvanometru, rezistori cu valori diferite: 1052, 10052 11d2, 5,11Q, conductori de legatura, intrerupator, panou de lucru. Realizati circuitele electrice (ca in figura AE 2.2.3.10), asteptati verificarea lor de catre profesor, apoi alimentati circuitul electric. Cititi valorile indicate de aparatele de masura pentru o anumita valoare a tensiunii la bornele sursei si pentru o valoare data a rezistentei necunoscute. Echilibrati puntea modificand pozitia cursorului puntii cu fir pang cand indicatia galvanometrului devine zero. Repetati operatiile anterioare pentru alti rezistori cu valori necunoscute R x diferite. Introduceti datele obtinute in tabelul urmator:
Nr. crt. Rx (52) /1 (cm) /2 (cm) Rm(52)
E R=

(Rm Rx )/ Rx
(%)

Calculati valorile Rff, ale rezistentelor electrice si evaluati erorile obtinute.

Observatie: Erorile obtinute In cazul utilizarii metodei puntii au valori mai mici decat la montajele aval si amonte. De ce?

Stiind valoarea R v se poate determina valoarea rezistentei necunoscute Rx. Lungimile si 12 ale firului se cunosc.
Procedeu experimental

Pena aici am studiat numai circuite electrice simple, neramificate. In practice se folosesc circuite electrice complexe, cu mai multe ramificatii, numite re;ele electrice. Oricat de complexa ar fi o retea electrice, pot fi identificate in ea urmatoarele elemente constitutive (fig. 2.3.1): nodul de rejea orice punct din retea in care se intalnesc minimum trei conductori; exemple: A, B, C, etc. latura de relea portiunea din retea cuprinsa Intre doua noduri vecine; exemple: AB, AC, etc. ochiul de rejea o succesiune de laturi de re/ea formand un contur poligonal inchis; exemple: ABCA, ACDA etc.
Observatie: Se presupune Intotdeauna ca pe o latura de retea este plasat cel putin un consumator sau o sursa; altfel, latura respective poate fi suprimata cu respectarea regulilor precedente.

Materialele necesare puntii Wheatstone sunt: sursa de tensiune stabilizata, galvanometru, potentiometru 5 Id2, rezistori cu valori diferite: 2052, 10052, 11d2, 2,21d2, conductori de legatura, intrerupator, panou de lucru. Realizati circuitele electrice (ca in figura AE 2.2.3.9), astepta0 verificarea lor de catre profesor, apoi alimentati circuitul electric. Cititi valorile indicate de aparatele de masura pentru o anumita valoare a tensiunii Ia bornele sursei si pentru o valoare data a rezistentei necunoscute. Echilibrati puntea modificand rezistenta potentiometrului pang cand indicatia galvanometrului devine zero. Repetati operatiile pentru diferite valori ale tensiunii Ia bornele sursei in cazul unui rezistor dat, apoi pentru alti rezistori cu valori diferite. Introduceti datele obtinute in tabelul urmAtor:
Nr. crt. Rx(S2) Rvar(S2) RI (S2) R2 (S2) Rm(S2) ER= (Rm Rx)/ Rx (/0)

In anul 1847 Gustav Robert Kirchhoff a demonstrat doua legi care pot fi folosite la rezolvarea retelelor de curent continuu, adica Ia aflarea intensitatii curentilor care parcurg laturile de retea. Prima lege a lui Kirchhati se refers la nodurile de retea si exprima conservarea sarcinii electrice Intr-un nod de retea. Ea afirma ca suma sarcinilor electrice care intra intr-un nod Intr-un anumit interval de timp este egala cu suma sarcinilor care ies din nod in acelasi interval de timp.
Enunt: Suma algebrica a intensitatilor curentilor electrici care se Intalnesc intr-un nod de retea este egala cu zero
n

lIk = 0
k=1 k

In relatia precedents se iau, cu semnul +, intensitatile curentilor care intra in nod si, cu semnul intensitatile curentilor care ies din nod.
,

82

83

ACTIVITATE EXPERIMENTAIA
Realizati montajul din figura AE 2.3.1. Inchideti intrerupatorul Ksi cititi indicatiile celor trei ampermetre. Se constata ca I = 11 +12, in acord cu prima lege a lui Kirchhoff. Pentru a aplica aceasta lege se fixeaza, in prealabil, in mod arbitrar, un sens al curentului pentru fiecare latura de retea (fig. 2.3.1). Apoi se scrie ecuatia curentilor pentru fiecare nod. Astfel, pentru nodul A din figura 2.3.1 avem: / 6 -F/ 3 /,/ 4 =0. Observatii: 1) In final, cand se calculeaza intensitatile curentilor se constata ca pentru unele se obtin valori pozitive, iar pentru altele valori negative. Aceasta inseamna ca,
pentru cele care au valori negative, sensul curentului sensul fixat initial (in mod arbitrar), a lost ales greit real al curentului este invers celui fixat 2) Prin aplicarea acestei legi se pot scrie necualii pentru R1

Exercitiul 2.3.1. in circuitul din figura E 2.3.1-a se cunosc El = 22 V, ri = 1 Q, E2 = 19 V, r2 = 1 Q, R1 = R3 = 4 Q, R2 = 6 Q. Aflati intensitatile I I2 si I3 ale curentilor care parcurg rezistorii de rezistente R2 si respectiv, R3.
,

Solutie: In primul rand alegem in mod arbitrarsensul curentilor /1 , /2 si 13 , care strabat cele 3 rezistoare (fig. E 2.3.1-b). In al doilea rand alegem, in mod arbitrar un sens de parcurs pentru doua ochiuri independente (din cele 3 care exista) (fig. E 2.3.1-b). Putem trece acum Ia aplicarea legilor lui Kirchhoff. Exists n = 2 noduri (A si B). Dintre acestea unul singur este independent (n 1 = 1). Aplicam prima lege a lui Kirchhoff, de exemplu, pentru nodul A:

+ 12 13 = O.

(a)

Intensitatile curentilor care intra in nod se iau cu sensul +, iar cele ale curentilor care ies din nod, cu semnul Aplicam apoi legea a doua a lui Kirchhoff pentru cele doua ochiuri de retea (folosind conventiile de semn enuntate mai sus): E,= I, R, + R3 + I, ri ;
E2 = R 2 + 13 R 3 + 12
r2

Inlocuim aici valorile numerice si obtinem: 22 = 4 . + 4/3 + 1 /1 ; 19 = 6 12 + 4 13 + 1 I2 22 = 5 /1 + 4 /3 ; 19 = 7 12 4 13 .

cele n noduri ale unei retele. Dintre acestea numai n-1 sunt independente. Ecuatia pentru ochiul n se poate obtine algebric din celelalte n-1 ecuatii. A doua lege a lui Kirchhoffse refers la ochiurile de retea. Fig. AE 2.3.1 Enunt: Suma algebrica a tensiunilor electromotoare ale surselor in lungul unui ochi de retea este egala cu suma algebrica a caderilor de tensiune de pe laturile ochiului:

Deci:

(b) (c)

Ecuatiile (a), (b) si (c) formeaza un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute. Le rezolvam si obtinem: = 2 A, 12 = 1 A, /3 = 3 A. Exercitiul 2.3.2. In circuitul din figura E 2.3.2-a se cunosc E2 = 19 V, r2 = = 1Q, = 4Q, R 2 3 = 2S2 si I = 2 A. Aflati /2, 13 si E1 sl =R diferenta de potential V, V8. Solutie: Alegem un sens de parcurs a doua ochiuri independente (dintre cele 3 care exista) (fig. 2.3.2-b). Aplicam prima lege a lui Kirchhoff pentru nodul A (un singur nod este independent): +

Ek =
k=1 j=i

I, R 1

Pentru aplicarea acestei legi este necesar sa se aleaga, in prealabil, in mod arbitrar, pentru fiecare ochi de retea, un sens de parcurgere a ochiului. Apoi se scriu ecuatiile pentru ochiurile de retea. La scrierea ecuatiilor se folosesc urmatoarele conventii de semn. Conventii. 1) 0 tensiune electromotoare E se is cu semnul +, dace sensul de parcurs ales pentru ochi strabate sursa in sens direct (de Ia borna negative Ia cea pozitiva); in caz contrar tensiunea electromotoare respective se is cu semnul Dace sensul ales de not pentru parcurgerea ochiului de retea coincide cu sensul ales pentru curentul electric din latura, atunci produsul IR respectiv se is cu semnul +, iar in caz contrar se is cu semnul De exemplu, pentru ochiul ABCA din figura 2.3.1 obtinem ecuatia: E1 +E2 =I1 R1 +12 R2 +13 . R 3 . Observatii: 1) Cu ajutorul celei de a doua legi a lui Kirchhoff se pot obtine ecuatii pentru toate ochiurile de retea. Aceste ecuatii nu sunt toate independente. De aceea legea a doua a lui Kirchhoff se aplica numai pentru ochiurile independente (formate din laturi dintre care cel pulin una nu apartine si altor ochiuri). Care ochiuri se considers ca fiind independente este, Intr-o anumita masura, o alegere arbitrara. De exemplu, in figura 2.8.1, sunt trei ochiuri de retea: ABCA, ACDA si ABCDA. Oricare doua dintre acestea pot fi alese ca ochiuri independente. Dace, de exemplu, se aleg ca fiind independente ABCA si ACDA, se vede din figura Ca ochiul ABCDA nu este independent: nu are nici o latura care sa nu apartina celorlalte doua. 2) Daca reeaua are n noduri si l laturi atunci, conform unei teoreme a lui Euler, numarul de ochiuri pentru care se pot scrie ecuatii independente este o=ln+1. Aceasta inseamna ca din cele doua legi ale lui Kirchhoff se obtine un numar total de ecuatii independente egal cu numarul de laturi din retea
(n-1)+(ln+1)=1,

13 = 0.

Aplicam legea a doua a lui Kirchhoff pentru ochiurile independente: E1 =I3 R3 +11 R1 +I1 ri E2 = 13 R3 + 12 R 2 + 12 r2 Introducem in aceste trei ecuatii valorile numerice si obtinem: 2+/2 13 =0 F1 =243 +2-4+2.1
{

19=2/3 +2.12 +142

Aceste ecuatii pot fi rescrise astfel:

Ei =2.13 + 10 19=2- 1 3 +3. 1 2

.

adica egal cu numarul de necunoscute (intensitatile curentilor prin fiecare latura).

84

85

Ele formeaza un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute; it rezolvam si obtinem: /, = 3 A, /3 = 5 A, E, = 20 V. Pentru a calcula diferenta de potential VA VB , pornim din punctul A de potential VA si parcurgem un traseu de circuit'Dana ajungem in punctul B de potential VB. Tot ce mareste potentialul se adauga Ia VA cu semnul +, si tot ce micsoreaza poterlialul se adauga la V A cu semnul Sunt posibile 3 trasee: a) de la A, prin R3 , direct la B;b)A in cazul (a) avem: In cazul (b) avem:
VA E2 + /2 r2 + 12 R2 = VB = VA VB = E2 /2 ( R2 + r2 ) =19-3(2+1)=10V /1 (R, + r) = 20 2(4 + 1) = 10 V. VA VB = in cazul (c) avem: VA E, + r, + R1 = V, Cu toate cele 3 metode obtinem, asa cum trebuie, acelasi rezultat.

Pentru ca rezistorul din figura 2.4.1.2-b sa fie echivalent cu sistemul celor doua rezistoare este necesar ca ampermetrul s indice aceeasi intensitate I a curentului din circuit si sa existe aceeasi tensiune Uintre punctele M si N. Atunci, conform legii lui Ohm, U =I Rep. Din aceste ultime doua relatii gasim imediat ca 1
Rep

R1

>C >D

>B;c)A

>E

>F-->B

1
R1

1
R2
Fig. 2.4.1.2-a

VA /3 R3 = VB VA VB = /3 R3 = 5A 252=10 V

Acest rezultat poate fi imediat generalizat Ia cazul a trei sau mai multe rezistoare.
Concluzie. Inversul rezistentei echivalente a mai multor

rezistoare legate in paralel este egala cu suma inverselor rezistenIelor acelor rezistoare:
=++...+. Rep R R1 1?2

2.4. Gruparea rezistoavelor so

2.4. Gruparea rezistoarelor

eratoarelor

Consideram doua rezistoare de rezistente R1 , respectiv, R2 , legati in serie (fig. 2.4.1.1-a). Ne punem problema sa gasim valoarea rezistentei unui singur rezistor care sa fie echivalent cu ansamblul celor doi rezistori: dupa inlocuire prin circuit sa circule un curent de aceeasi intensitate si diferenta de potential intre punctele A si B sa fie aceeasi (fig. 2.4.1.1-b). In montajul din figura 2.9.1-a voltmetrele V 1 si V2 indica tensiunile U1 , respectiv U2 , iar voltmetrul V indica o tensiune U. Se constata ca U= U i + U 2 . Dar, conform legii lui Ohm, U1 =I R1 si U2 = I R2 . Deci: U =/ R i +I -R2 . Pentru ca rezistorul din figura 2.4.1.1-b sa fie echivalent cu sistemul celor doua rezistoare este necesar ca voltmetrul sa indice aceeasi tensiune U intre punctele A si B si ca prin circuit sa circule un curent de aceeasi intensitate I. Atunci, conform legii lui Ohm, U= I R. Din aceste ultime doua relatii gasim imediat ca R,= R1 + R2 . Acest rezultat poate fi imediat generalizat Ia cazul a trei sau mai multe rezistoare.
Concluzie. Rezistenta echivalenta a mai multor

Exercitiul 2.4.1.1 Aflati rezistanta echivalenta R a dipolului AB din figura E 2.4.1.1-a. Se dau: R 1 = R2 = R3= = 2 Q, R4 = 3 Q. Solutie: Rezistorii R2 S i R4 sunt grupati in serie.

li inlocuim cu un rezistor echivalent (fig. E 2.4.1.1-b) de rezistenta R5 : R5 = R2 + R4 = 5 Q. Rezistorii R3 si R, sunt grupati in paralel. li inlocuim cu un rezistor echivalent de rezistenta R, (fig. E 2.4.1.1-c).
1 _ 1 4. 1 = 1 + 1 = 7
R6 R, R,

B Fig. E 2.4.1.1-a

2 + 5 10

R 7 5. 6 = 10

Rezistorii R 1 si R, sunt grupati in serie. Ii inlocuim cu un rezistor echivalent (fig. E 2.4.1.1-d) de rezistenta Re:
R = +R = LIZ + 10 ,

rezistoare legate in serie este egala cu suma rezistentelor acelor rezistoare:

Res = R1 +R2+...+12.

24 7

Fig. 2.4.1.1-a

Consideram doua rezistoare de rezistente R 1 , respectiv R2 , legate in paralel (fig. 2.4.1.2-a). Ne punem problema sa gasim valoarea rezistentei unui singur rezistor care sa fie echivalent cu ansamblul celor doua rezistoare: dupa inlocuire, prin circuit sa circule un curent de aceeasi intensitate si diferenta de potential intre M si N sa fie aceeasi (fig. 2.4.1.2-b). In montajul din figura 2.4.1.2-a ampermetrele A l si A2 indica intensitatile I respectiv /2 , iar ampermetrul A indica o intensitate 1. Se constata ca .1=11 +12 , in conformitate cu prima lege a lui Kirchhoff. Dar, conform legii lui Ohm, U =I, R1 si U =12 R2 . Deci:
I=

2.4.2. Gruparea generatoarelor electrice

Consideram doua generatoare identice, avand fiecare tensiunea electromotoare E si rezistenta interna r montate in serie ca in figura 2.4.2.1 si avand in circuitul exterior un rezistor de rezistenta R. La acest tip de grupare borna
negativa a unui generator se leaga la borna pozitiva a generatorului urmator.

Aplicand acestui circuit legea a doua a lui Kirchhoff obtinem relatia

R1 R2

2 E
R+2r'

87

care poate fi apoi usor general izata la cazul a n generatoare legate in serie

/ - /1

/2 = 0

nE R+nr

5I 1 + / =3,6 2/ 1 = 1 2 Substituind a treia ecuatie in prima obtinem: I =3 I. inlocuind acum I in a doua ecuatie obtinem: 51 + 3 / 1 = 3,6 8 /, = 3,6 /1= 3,6 8 =0,45A ; / = 3 / 1 = 1,35 A; /2 = 2 / 1 = 0,9 A.

Concluzie. Gruparea serie a n generatoare electrice identice, de tensiune electromotoare E si rezistenta interns r fiecare, este echivalenta cu un generator avand tensiunea electromotoare Ees = n E si rezistenta interioara r= n r. Observatie. Gruparea serie a generatoarelor electrice se foloseste pentru a obtine la bornele rezistentei tensiune mai mare: U = n (E - I r).

R o
Exercitiul 2.4.2.2. Trei surse avand t.e.m. E l = 1 V, E2 = 1,1 V si E3 = 1,2 V si rezistente interioare r 1 = 2 S-2, r2 = 3 S-2 si respectiv r3 = 1 S2, sunt conectate in paralel. La bornele comune A si B ale surselor este legat un rezistor cu rezistenta R. Aflati: a) intensitatea I a curentului prin rezistorul R = 20 S2; b) intensitatile si 12, prin surse, si I', prin rezistor cand sursa de t.e.m. E3 este scoasa din circuit; c) tensiunea electrica U pe care o indica un voltmetru de rezistenta R, = 2 ka Solutie: Conform figurii E 2.4.2.2-a avem:

Exercitiul 2.4.2.1. Un circuit electric cuprinde doua surse de t.e.m. E 1 = 4 V si E2 = 3,2 V si rezistente interioare r 1 = 0,5 SZ si, respectiv r2 = 1,5 SZ legate in serie si un rezistor A de rezistenta R 1 = 10 S2 (fig. E 2.4.2.1-a). Aflati: a) caderea de tensiune U in circuitul exterior; b) tensiunile U1 si U2 la bornele
fiecarei surse; c) numarul N de electroni care trec printr-o sectiune transversals a circuitului in timpul = 10 s; d) intensitatile /, I 1 si I2 prin fiecare latura a circuitului, daca in paralel cu rezistorul A se leaga rezistorul B de rezistenta R2 = 5 a

Solutie:
E2 ,

1 1 + / 2 + 13 = /
E1
-

r2
a) +E 2 =7(R i +/-1 -H-2 )

+1

1=

E1 + E 2
R1 + r2

E2 = /11-1 - / 2 1'2

21 1 -3 I 2 =- 0,1 3/ 2 -1 3 =- 0,1
{

E2 - E3 =12r2 - 1 3 r3 E 3 =1 3 r3 + I R

/ 3 +20 I =1,2

U=I Ri

U=(E i +E 2 ).7

R 1 + +r2

Din a patra ecuatie obtinem: / 3 = 1,2 - 20 I . Substituind 1 3 in celelalte trei ecuatii obtinem sistemul: I i +1 2 +1,2 - 20 1=1 2 /-3 12= - 0,1 / 1 + 1 2 =21/-1,2

R1

U =/

10 72 L =- =u v 12 12

b)

U1 =E i -I r1 E1
7,2.0,5 12

(E 1 +E2 ) R1 + r2
{

3 I 2 - 2 /= 0,1 201+3/ 2 =1,1

1,2-20 I -3 12 =0,1

U 1 =4

= 4 - 0,6 .0,5=3,7 V .

Din prima ecuatie: / 2 = 21 I - 1,2 - / 1 ; rezulta sistemul: 63 / -3,6 -3 / 1 -21 1 = 0,1 {63 I - 5 / 1 =3,7 .3 {1891-151 -111 -4151+151=-23,5

U2 = E2 I r2 U2 = E2 (El + E

r2 1 + R r2
{

20 / + 63 / -3,6 -3 / =1,1 83 I-3 1=4,7 (-5)

U2 = 3,2 - 7,2 .

1,5 12

= 3,2 - 0,9 = 2,3 V lel

Adunand ecuatiile obtinem: -226 = -12,4

/=

12 ' 4 226

=54,9mA .

*Fig. E 2.4.2.1-a
E
,

N lel
E2,

El + E2
+ r2

b) Conform figurii E 2.4.2.2-b, avem:

r2

N=

io ' = 3,75.10 19 1,6021.10 - 12

1 10

72

El -E 2 =ri / 1 - r2 I2 E 2 =r2 1 2 + RI' Prelucram ultimele doua ecuatii:

r1 I1 - r2 1' + r2 1 1 = E 1 - E2 r2 1' - r2 I1 + RI' = E2

d) Conform figurii E 2.4.2.1-b avem:

I

1 12
'Fig. E 2.4.2.1 -b

I1 - 12 = 0 +r2 )

/1

12 =0
{

(r1 + r2 )1 1 -r2 1'=E i -E 2

+r2 -r (r1 + r2 )
{

(r1 + r2 )1.2 11 - r22 I' = (E i - E2 ) r2

El + E2 = /1R1 +

R2

0 = -1 1 R 1 + 12R2

1 0/ 1 + 2/ =7,2 1 0/1 + 512 = 0

-

2 1 1 +(r2 + R)1' = E 2

- 0-1 + r2 )r2 I1 + (ri + r2 Xr2 + 101' = (ri + r2 )E2

88

89

Adunand cele doua relatii obtinem: (r1 r2 + r1 R + r22 -Fr2 R-r2)/ , = r2 E1 -r2 E2 +1'1 E2+ r2 E2 E2 ( (ri r2 + ri R + r2 R)I'= r2 E1 +ri E 2 R Rj, El + E2 + 1+- i '= r2 r2 I'= 1+ L = r2 1
2

2.4.3.

5untul ampermetrului

1,1 3

F)Pfinitie: Se numeste pni un rezistor electric legat in paralel Ia bornele unui ampermetru pentru a-i marl domeniul de masurare. 5,2 6 =49 mA 6 106

1+20( 1 + 1) 2 3

ProblemA Fie un ampermetru A de rezistenta internal RA, care poate masura curenti avand intensitatea I 5_ IA.
Sad se determine valoarea rezisten,tei rezistorului unt, care trebuie legat in paralel la bornele amper-metrului A,

E 1 =r1 I 1 +I 1 Rly'=

El

0,049. 20 = 1 0,98 0,02 _ 2 2 2

pentru a-i permite masurarea unor curenti avand intensitatea I n I A .

0,01= 10mA Pentru a masura un curent / = n - IA , de n on mai mare decat valoarea nominala IA , este necesar ca Ia bornele ampermetrului s se monteze in paralel un rezistor a carui rezistenta Rs sa fie astfel incat, Ia separarea curentului in nodul B prin ampermetru s treaca numai un curent I A (fig. 2.4.3), restul curentului trecand prin rezistorul Bunt:
,

12=

E 2 R ,1 0,98 0,12 = 0,04 40 mA . = = 3 3 R2

-

RA

Is V

2
Rs

c) Conform figurii E 2.4.2.2-c, rezistenta echivalenta a gruparii paralel rezistor-voltmetru este:

11 = 1 + _

= 0,0505 ; R e =19,8 Di;

Re R R,, 52 /e = ' 6 1 1+19,8 6

20 2000 = 52 6 = 0,0495 ; U=/ e Re =0,98V . 6 105

= /A + is De aici rezultO ca

nIA=IAIs .

Fig. 2.4.3

IS *sr-- (n

Aplicand apoi legea a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul din figura 2.11.1 obtinem: Consideram apoi doua generatoare electrice identice, avand fiecare tensiunea electromotoare E si rezistenta interna r, montate in paralel ca in figura 2.4.2.2-a si avand in circuitul exterior un rezistor de rezistenta R. La acest tip de grupare bornele negative ale generatoarelor se leaga impreuna si, la fel, bornele pozitive se leaga si ele Ia un loc. Prima lege a lui Kirchhoff, scrisa pentru nodul A, cl relatia 1 1 +12 = I. A doua lege a lui Kirchhoff scrisa pentru ochiul de sus conduce Ia relatia / 1 = /2 , iar pentru ochiul de jos la relatia E= I2 r+ I .R. Din aceste 3 ecuatii se obtine in final relatia I= R + -11 2

0 = IA RA I s 1? s

I A RA =IS R s .

Inlocuind in aceasta rela/ie valoarea Iui /s, obtinem pentru rezistenta rezistorului Bunt expresia

RS = R A

n-1

2.4.4. Rezistenta aditionala a voltmetrului

Definitie: Se numeste rezistenta aditionaia rezistenta unui rezistor care trebuie legat in serie cu un voltmetru
pentru a-i marl domeniul de mAsurare si a asigura protectia sa.

'

Problerna: Fie un voltmetru de rezistenta interna R, care poate masura tensiuni U

tensiuni u < n .uv Pentru a masura o tensiune U < n-Li v , de n on mai mare decat valoarea nominala U,, cu voltmetrul sa se monteze un rezistor a ca'rui rezistenta Ra sa fie astfel Inca caderea de tensiune pe voltmetru sa fie numai Uv (fig. 2.4.4.1), restul caderii de tensiune urmand s se realizeze pe rezistorul montat in serie cu voltmetrul: U =Uv +U a n tiv = UvUa _ (n-1 -U,.

Sa se determine valoarea

care poate fi apoi generalizatO la cazul a n generatoare identice montate in paralel:

rezistentei adiIionale a rezistorului, care trebuie legat in serie cu voltmetrul, pentru a-i permite masurarea unor

este necesar ca in serie

Concluzie. Gruparea paralel a n generatoare electrice

identice, de tensiune electromotoare Esi rezistenta interna rfiecare, este echivalenta cu un generator avand tensiunea electromotoare EeP =E si rezistenta interioara reP =r /n.

LJ

Observatie: Gruparea paralel a generatoarelor electrice

se foloseste pentru a obtine prin rezistenta R un curent de intensitate mai mare decat cel stabilit in cazul utilizarii unui singur generator.

De aici, folosind de doug on legea lui Ohm pentru o portiune de circuit

U a =I v Ra , U V =Iv Rv

A
,

Fig. 2.4.4.1

91

obtinem pentru valoarea rezistentei aditionale expresia

Observatii: 1) Energia electrical nu este energia curentului electric, ci este energia campului din conductoare: din expresia ei matematica se vede ca ea poate varia chiar daca intensitatea curentului este constants. 2) In circuitul exterior este posibil sal existe mai multe consumatoare. Relatia W elt = U/t exprima si energia consumata in timpul t de un singur receptor electric la bornele caruia exists tensiunea electrica U si care este parcurs de un curent electric de intensitate I. 3) Intr-un circuit electric energia furnizata de generator este transmisa prin intermediul campului electric din interiorul conductoarelor unui consumator unde se transforms in alte forme de energie. Atunci cand receptorul este un rezistor de rezistenta R energia electrica primita de acesta se disipa sub forma de caldura. Conform principiului conservarii energiei, caldura, Q, dezvoltata in regim stationar, de un resou, de exemplu, este egala cu energia primita:
,

Influenla rezistentei interne a voltmetrului Pentru a masura caderea de tensiune U= R I pe un rezistor de rezistenta R se monteaza in paralel cu acesta un voltmetru V (fig. 2.4.4.2). Voltmetrul are, insa, el insusi o rezistenta Rv si de aceea, in nodul A curentul I se desparte in doi curenti /v si I,. Conform primei legi a lui Kirchhoff
,

U= 1R

0
A

R,

I = Iv + . Aplicand apoi a doua lege a lui Kirchhoff ochiului din figura 2.4.4.2 obtinem
0 = Iv Rv R l v Rv = R

Q=UIt=

-u2

t=I

Rt

Fig. 2.4.4.2

Eliminam

din aceste doua ecuatii si scoatem expresia lui

I1 = I Rv R + Rv

Aceasta este expresia matematica a legii lui Joule. Legea lui Joule este legea efectului termic al curentului

electric si a fost gasita experimental de James Prescott Joule in anul 1841. Ea poate fi enuntata astfel: Enunt: Caldura degajata la trecerea curentului electric print-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului, R, cu patratul intensitatii curentului care trece prin conductor, I, si cu timpul cat circula curentul electric, t:

Aceasta inseamna cal tensiunea masurata este

Umas =li .R=I R " =I R + Rv 1+

Q =1 2 Rt
Rv .

Comparand aceasta relatie cu expresia tensiunii de masurat U =1 R constatam cal tensiunea masurata este mai mica. Pentru ca tensiunea masurata sa coincida cu tensiunea de masurat, deci pentru ca influenja voltmetrului s poata fi neglijata, este necesar ca R R v . Concluzie. Voltmetrul trebuie sa alba o rezistenta interns mutt mai mare decat rezistenta de masurat.

Aplicatiile legii lui Joule sunt: plita electrical, fierbatorul, resoul, uscatorul de par, aeroterma. Despre ele vom discuta putin mai tarziu. Exercitiul 2.5.1. In circuitul din figura E 2.5.1-a se dau t.e.m. Ei = 3 V si E2 = 1,5 V, rezistentele interne, r , = 2 Q si r2 = 0,5 Q si rezistenta R = 5 Q. Voltmetrul, V, are rezistenta interns foarte mare. Aflati: a) intensitatea curentului prin sursa 1; b) tensiunea la bornele voltmetrului; c) caldura dezvoltata in rezistorul R in timpul T= 10 min. Soluie: a) Alegand sensul de parcurgere ca in figura E 2.5.1-b, avem:
E2 =I (r, + r2 + R)
I=

I
Ei ,r1
E2 ,r2

2.5. Energia i puterea electric is

Efectul terinic al curentului electric
Asa cum am vazut anterior, tensiunea electromotoare a unei surse electrice, E, este data de relatia:
E =

Fig. E 2.5.1-a.

El E 2 r1 + r2 + R
I =

1'5

q
unde L este lucrul mecanic efectuat de generator pentru a deplasa sarcina q prin Intreg circuitul electric. Deoarece q = I t, rezulta ca energia furnizata de generatorul electric in timpul t este data de relatia
wt = EIt.
,

7,5
UAB = Ei

= 0,2 A
R, = 3 0,2 2 =

b) U = UAB; E = UAB +

r,

= 3 0,4 = 2,6 V.
c) Q= PRT= 0,04 5 600 = 0,04 3000 = 120 J.

Aceasta energie provine din energii de alts natura, care se transforms in generator in energie electrical. inlocuind in aceasta relatie E= U+u obtinem:

W t = Wext+Wint, Wext =
unde
Wet

Wint = UI't,

este energia consumata in circuitul exterior, iar 14/1n , este energia disipata in interiorul generatorului.

92

93

Fxercifiul 2.5.2 Douai rezistoare se leap in serie, apoi, in paralel, la bornele unei surse de rezistenta interna nula. Efectul Joule la legarea in paralel este de n = 5 on mai mare decat Ia legarea in serie. Cunoscand R, = 100 Q, determinati R2 . Solutie. Pentru legarea in serie avem:
QS

Observalii: 1) Energia se masoara, in SI, in Joule. Pentru energia electrica, in practicA se foloseste si o unitate de masura mai mare, numita kilowatt-ora: 1 KWh = 10 3 W 3600 s = 3,6 .10 6 ). Procedand ca si in cazul energiei se pot obtine expresii alternative pentru putere.

=c21 +Q 2 =PR, t+I 2 R2 t=

E2 E 2 t.

Exercitiul 2.5.3. Pentru confectionarea rezistorului unei plite electrice de putere P = 600 W, ce functioneaza Ia tensiunea U = 120 V, se foloseste sarma de crom-nichel de diametru d = 0,75 mm. Aflati lungimea L a sarmei necesare. Solutie: P= U R= =R= 2 L S L
70 2

(R 1 + R 2 )t =

(R1 + R 2 ) 2

Ri +R 2

=4p

Pentru legarea in paralel: = + Q2 p = C2; Dar: - t+ - t = E 2 R1 + R2 t. R2 Ri R2 R,

70 2 p

L U2 4 p

7rd 2

= L=

U2 7rd2

4p

E2

E2

L '
E2t

3 14 . 75 2 .10 -10 12 2 .10 2 4.111,96.10 -8 6.102

1059,75 111,96

= 9,465 m 9,5 m

Qp
Obti nem:
(R1 +R 2 ) 2 =nR,R 2

E2tR+ R1 R 2 Kr +RI +2R,R 2 =5R,R 2

Exercitiul 2.5.4. Un generator produce aceeasi putere electrica printr-un rezistor cu rezistenta R 1 = 9 Q sau cu rezistenta R2 = 16 Q R1 ). Aflati rezistenta interioara generatorului, r. Solutie: 3R,R 2 + =0 .

Solutiile ecuatiei sunt:

2 3R 1 V9Ri 4Ki R2 3R1

E =1 (R, +r) }
,

E=11(R,+r)
=Ri

I,(R,+r)=1 1 (R 2 +r)

(a)

3 2,236 {0,382 R 1 2 2,618R1 12 {P =lR, P=IP ? 2 (solutia cu sens).

Folosind legile lui Ohm pentru circuitul simplu, E=I (R+r), sau pentru o portiune de circuit, U = I R, dupd caz, se pot obtine si alte expresii ale energiei electrice:
u2 u2 E2 t=I2.(R+64; Wex = t=l 2 Rt;w int = 4=1 2 .rt. Wt = t R R+r

Inlocuind I si 1 2 in relatia (a) obtinem:

,

R + r R., + r
ii'1/ ./T-f2 r

k7

unde 14/ este energia totala furnizata de sursa, We este energia consumata in circuitul exterior (pentru transportul sarcinii q = I t, iar want este energia consumata in interiorul sursei. Puterea este legata de energie prin relatia

VR7 F)r = R2 C - -

T? 2 R R, =VR,

R 2 (j2 -

FR-7)

r = VR,R 2 = r=V916 =34=12S2

r =W
Corespunzator, din relatiile precedente obtinem expresiile matematice care dau puterile electrice: puterea dezvoltata de generator: Pt = E I; puterea consumata in circuitul exterior (sau de un consumator oarecare): Pext = U I; puterea disipata in interiorul generatorului:

ConsiderAm un circuit Inchis format dintr-un generator de tensiune electromotoare E, rezistenta internal rsi un receptor cu rezistenta R. 0 parte din energia dezvoltata de generator se disipa in interiorul acestuia si numai restul ajunge Ia consumator. Se poate introduce deci notiunea de randament al circuitului, definit de relatia
11=

Wext

Folosind aici expresiile energiei totale 14/ dezvoltate de generator si, respectiv, 14/,,,, care ajunge Ia receptor, se obtin pentru randamentul circuitului expresiile:

p int = u I.

U R
1= E = R+r

94

95

Exercitiul 2.13.5. 0 sursa de curent continuu disipa in circuitul exterior aceeasi putere P = 100 S2 fie
ca la bornele ei este legat fie un rezistor cu rezistenta R 1 = 4 S2 fie unul cu rezistenta R2 = 9 S2 (#R i ). Aflati: a) rezistenta interioara a sursei, r; b) t.e.m. a sursei, E; c) randamentele ri l si X1 2 ale transferului de putere de la sursa la exterior in cele doua cazuri.

Solutie:

Becul este un rezistor neohmic, rezistenta lui creste ()data cu cresterea temperaturii filamentului sat]. Puterea electrica a unui bec se poate calcula stiind valorile intensitatii curentului din circuitul de alimentare,l, precum si valorile tensiunii la bornele sale, U.

E2 2 R, = (R, +r P = 1, a) P = 1R2 = E2

P=UI

RT
R,+r R2 +r

kR 2 +02

intrucat becul cu incandesce* se comporta ca un rezistor, relatia este valabila atat in curent continuu, cat si in curent alternativ (aici aparatele de masura vor indica valorile elective ale tensiunii si ale curentului).

VTr=1J 2 R i +41R7r R 2 X+I 2 Thrk.7); deoarece r R 2 F)= R i R 2 (1k7 .F= ,116=652 r= l1R 1 R 2 =4
b) E2 =
R2 #

R 1 , putem scrie:

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Realizati circuitele de alimentare a unui bec de lanterna dupa schemele din figura AE 2.5.2, modificati valorile tensiunii de alimentare si cititi valorile curentului si ale tensiunii la borne indicate de aparatele de masura. Deoarece becul ales are valoare mica a rezistentei electrice alegeti montajul aval. Alegeti scale potrivite pentru ampermetrele si voltmetrele utilizate in c.c si c.a. Dispozitivele experimentale realizate cu piese din trusele de fizica pentru liceu arata ca in figurile AE 2.5.3. lntroduceti datele experimentale in tabele de forma:

P (R 1 + Ri R 2 ) 2 =P Ri (R 1 +0 2 =

+P 1 2 )2

.f? 2 ) = 102+3)=50V; 5 fk.7 +1 N11 P P P1 E2 R+r \

E=

P
P E2 100
50

+r

E2

kR + r )=

2 1 + 6) = .10 = =0,4 25

40%;

U(V)
= 60%

1(A)

P(W)

P
E2

15 1 \ = 0,6 r) = (9 + 6) =
25 25

LUCRARE DE LABORATOR Determinarea puterii unui bec

Veti utiliza un bec cu incandecenta alimentat intai in curent continuu, apoi in curent alternativ pentru a masura intensitatea curentului care trece prin el si tensiunea Ia borne. Ulterior yeti calcula puterea electrica a becului in ambele modalitati de alimentare. Becul cu incandescenta a fost inventat in urma cu mai bine de 100 de ani de care americanul Thomas Alva Edison. El functioneaza pe baza legii lui Joule. Astfel, la trecerea curentului electric prin filament, acesta se incalzeste pang la aproximativ 2700-2800 C, ajunge Ia incandesce* si emite lumina alba. Filamentul construit de regula din wolfram se afla intrun baton de sticla vidat sau care contine un gaz rar, este sustinut de niste cart ige de molibden si de electrozii care au rolul de conductor intre filament si contactele electrice de pe soclu (figura AE 2.5.1).

Calculati valorile puterii becului in cele doua variante de alimentare. Reprezentati grafic dependentele: P = P (I) si P = P (U), atat in curent continuu cat si in alternativ (figura AE 2.5.4). 2.5.1. Transferul optim de putere
Sa consideram un rezistor de rezistenta R, conectat Ia bornele unei surse de tensiune electromotoare E, si rezistenta interna r (fig. 2.5.1.1). Puterea tota la dezvoltata de sursa este

P=P(f) 3 2,5 2 _ _

ii=ra i

i
*

1 0,5 a

ammorrAmiiiii
A)

11111111111111111Per 111 IPPIPr L .A41111111111111111

Fig. AE 2.5.4

Pt = EI =
-

E2 R+ r

unde s a folosit legea lui Ohm pentru Intregul circuit

I=

R+r

Puterea utila (cea transferata circuitului exterior) este =E2. R + r)2

96

97

ey.

Pext, Pint 5o i ci
45) 0

Pint

De aici, se obtine prin calcul direct ecuatia de gradul II in R: PR 2 + (2P r E 2 ). R + P r 2 =0 . Solutiile acestei ecuatii sunt de forma

Cand armaturile unui condensator sunt legate la bornele unui generator electric (de exemplu, o baterie), condensatorul se incarca electric: armatura legata la borna pozitiva a bateriei cu sarcina +q, iar cea legata la borna negativa cu sarcina q (fig 2.5.2.1). Definitie: Se numeste capacitate a unui condensator marimea fizica scalara C definita de relatia

40,0

E 2 2P r

35,0 50,0 25,0 20,0 15,0 ---,

2P unde discriminantul A este dat de relatia = (2P- r

R1,2 =

U
unde: q este sarcina de pe o armatura a condensatorului, [q] s, = C; Ueste tensiunea la bornele condensatorului. Daca cele doua armaturi ale condensatorului sunt piaci plane si paralele intre ele, condensatorul este numit

E 2 )2_41'2 r 2

Pentru ca ecuatia de gradul II in R sa aiba solulii reale este necesar ca discriminantul s fie pozitiv: A 0 . Din aceasta conditie obtinem E2 E 2 > 4. P r P < 4r Din aceasta ultima relatie se vede ca puterea maxima transferata in exterior are valoarea E2 4-r Comparand aceasta expresie cu expresia generala

condensator plan. In figura 2.5.2.2-a este prezentata structura unui condensator plan, iar in figura 2.5.2.2-b este
reprezentat grafic campul electric dintre placile unui condensator plan. Observatie: Distanta dintre armaturi le condensatorului este mult mai mica decat dimensiunile liniare ale armaturilor. SA consideram un astfel de condensator plan. Se constata experimental: a) capacitatea unui condensator plan este direct proportionala cu suprafata comuna S a armaturilor S; b) capacitatea unui condensator plan este invers proportionala cu distanta, d, dintre armaturile condensatorului C 1 d c) capacitatea unui condensator plan este direct proportionala cu permitivitatea mediului dintre armaturi,
fir de conectare mediu dielectric

10,0 5,0 0,0 0,0 100,0 200,0 R(0) 300,0 400,0 500,0

Fig. 2.5.1.2

Pm ax =

+q
fir de conectare

e.

0,9 0,8 0) 7 0, 6 0,5

placut.a

placuja

P(R)= E 2

(R + r)2

a
41.

se poate formula urmatoarea concluzie. Concluzie: transferul maxim de putere are loc atunci

Fig. 2.5.2.2

cand R = r.
0

0, 1

Reprezentarea grafica a puterilor exterioara si interioara in cazul unui circuit simplu se afla in fig. 2.5.1.2. Randamentul sursei este dat de relatia

C -E.
Din aceste relatii rezulta expresia capacitajii conden-

0
U 1 00 ., 0

P(R)
200) 0 300 ., 0 400, 0 500., 0

R
R+ r

satorului plan:
C=
E

Pt

.5

R(Q)
40

Fig. 2.5.1.3

Reprezentarea grafica a randamentului ca functie de rezistenta se afla in fig. 2.5.1.3.

De aici se observa ca: a) atunci cand transferul de putere este optim randamentul este mic r = 50%; b) pe masura ce R creste randamentul creste si el, dar transferul de putere se departeaza de optim si sursa este din ce in ce mai putin exploatata.

2.5.2. Condensaloare electrice

Un sistem de cloud conductoare, vecine, apropiate, dar separate intre ele printr-un mediu izolator este numit
+ + ++

condensator electric.
Observatii: 1) Condensatoarele sunt dispozitive de stocare a sarcinii electrice. Cele doua conductoare sunt numite armaturile condensatorului.

Observatii: 1) Prin expresia suprafa,ta comma a armaturilor se inteleFig. 2.5.2.3 ge aria acelor parti din armaturi care se afla fata in fata. Deoarece E = E r E 0 , rezulta ca prin umplerea spatiului dintre placile condensatorului plan cu un material izolator de permitivitate relativa E r capacitatea condensatorului creste de E ori. In practica s-au realizat si se folosesc si condensatoare avand si alte forme geometrice: condensatoare cilindrice Fig. 2.5.2.4 si condensatoare sferice. Mai mult, s-au realizat si condensatoare variabile (fig. 2.5.2.3), la care capacitatea este modificata prin varierea suprafetei comune" a armaturilor. In schemele electrice condensatoarele sunt reprezentate conventional ca in figura 2.5.2.4 (a fix, b condensator variabil).

---1 1-a-.--

condensator

Fig. 2.5.2.1

98

99

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Se leaga armaturi le a si b ale unui condensator plan la o sursa de curent continuu (circa 4 V), ca in fig. AE 2.5.2.1. Cu ajutorul unei placi de achizitie de date NI-DAQ 6013 conectata la bornele condensatorului se poate vizualiza in timp real variatia tensiunii Ia bornele acestuia. Placa de achizitie conectata Ia un computer it transforms practic intr-un osciloscop cu mai multe spoturi (canale de semnal). Utilizand ca valori ale elementelor din circuit R=4,41d2, E=4,2V si C=47nF am obtinut dependenta tensiunii la bornele condensatorului din figura AE 2.5.2.1. Tensiunea la bornele condensatorului creste de Ia 0 la valoarea maxima care este chiar tem a sursei, E=4,2V. Observalie: Imediat ce s-a terminat incarcarea condensatorului, tensiunea incepe sa scads deoarece acum incepe descarcarea lui pe circuitul placii de achizitie! Un galvanometru inserat in circuit arata initial o valoare maxima (-1=1mA), apoi valori din ce in ce mai mici pang cand atinge valoarea 0 Ia terminarea incarcarii condensatorului. Concluzie: 1) Condensatorul neincarcat se comports ca un scurtcircuit, motiv pentru care circuitul de incarcare al oricarui condensator trebuie sa contina un rezistor care sa protejeze sursa! Condensatorul incarcat se comports ca un intrerupator, deschizand circuitul din care face parte.

electrodul de cupru (pozitiv) unde formeaza bule gazoase de hidrogen constituind un strat izolator al electrodului pozitiv. Acest fenomen este numitpolarizare a electrodului. Ca urmare, in timp, diferenta de potential generate pe seama energiei chimice descrete treptat. In prezent cele mai utilizate sunt aa-numitele pile uscate de tip Leclanche (v. fig. de mai jos). Electrodul pozitiv al pilei este constituit dintr-un cilindru de carbon introdus intr-un saculet umplut cu o pasta, cu rol de depolarizant, formats dintr-un amestec de grafit (carbune) - 25% i MnO, - 75%. Acest ansamblu este introdus intr-un amestec de NH4C1 i glicerina, amestec care joaca rol de electrolit. In interiorul pilei purtatorii de sarcind sunt ionii de amoniu i clor. Totul este aezat intr-un cilindru de zinc care joaca rol de electrod negativ. 0 astfel de pila este i cunoscuta sursa de tensiune de 1,5 V pe care o folosim la telecomanda de la televizor. Trei astfel de elemente legate in serie formeaza o baterie care genereaza o tensiune la borne de 4,5 V. 0 alts sursa de curent continuu folosita in mod generalizat este acumulatorul electric, in special cel cu plumb (de exemplu, acumulatorul auto). Marea deosebire fats de pilele electrice consta in faptul ca acumulatoarele se pot reincarca folosind un generator de curent continuu. Un acumulator primete deci energie electrica, o stocheaza sub forma de energie chimica i, in exploatare, genereaza energie electrica.
ZAV.4t,

aer

depolarizant (75% Mn02 + 25% grafit)

cilindru de zinc

electrolit (NI-I4C1+ glicerina)

cilindru carbon suport izolant

Acumulatorul cu plumb este constituit din placi de Pb introduse intr-o solutie diluata de acid sulfuric. 0 pereche de placi constituie o celula care genereaza o tensiune de aproximativ 2 V. Pentru a obtine o tensiune de 12 V este necesar ca, intr-un acumulator auto, sa fie utilizate 6 perechi de placi de Pb. In final, mentionam bateriile cadmiu-nichel, reincarcabile, utilizate la alimentarea ceasornicelor electronice, in calculatoare, camere video etc. contractii necoordonate i necontrolate ale muchilor inimii, fenomen cunoscut sub denumirea de fibrilatie a inimii. Activitatea inimii de pompare a sangelui este complet dezorganizata i efectul poate fi mortal. Acest efect poate fi folosit i in mod benefic: in practica urgentelor medicale, in caz de stop cardiac, se folosesc dispozitive pentru aplicarea unor tensiuni mad (pe durate de limp foarte mici) vizar ' restaurarea mecanismului de functionare normala a inimii. Acest efect asupra functionarii inimii este legat de faptul ca in miocard (muchiul inimii) se genereaza tensiuni electrice care pot ajunge pang la 30 mV i care pot ajunge la suprafata corpului omenesc la valori de pang la 2 mV. Variatiile tensiunii electrice care insotesc functionarea inimii pot fi masurate cu ajutorul unui milivoltmetru pus in legatura cu electrozi plasati pe corpul omenesc (de exemplu, pe torace). Reprezentarea grafica a dependentei de timp a tensiunii care apare intre doua puncte de pe suprafata corpului omenesc ca efect al activitatii inimii este cunoscuta sub numele de electrocardiogramti (ECG), iar aparatul utilizat este numit electrocardiograf. Prima electrocardiograms a fost realizata in 1889 de A. Waller. In Romania, electrocardiografia a fost introduse din 1920 de D. Danielopolu. In mod similar, reprezentarea grafica a depen-dentei de timp a tensiunii care apare intre cloud puncte de pe suprafata capului ca efect at activitatii electrice a creierului uman este cunoscuta sub numele de electroencefalograma (EEG). Prima electroencefalograma a fost realizata in 1924 de psihiatrul german Hans Berger, iar in Romania, de marele neurolog Gh. Marinescu in 1934.

EFECTE FIZIOLOGICE ALE CURENJILOR ELECTRIC!

Fig. AE 2.5.2.2

LECTURI
DE LA CELULA LUI VOLTA LA BATERIILE CADMIUNICHEL

Medicul italian Luigi Galvani (1737-1798), profesor de anatomie la Universitatea din Bologna, a facut in 1786 o descoperire foarte incitanta i extrem de bogata in consecinte. Lucrand cu broate disecate, el a constatat ca muchiul unui picior de broasca - atarnat de un carlig de cupru - se contracta atunci cand, pe timp de furtuna, atingea un grilaj de fier. Ca medic, el a incercat sa dea o explicatie fiziologica acestui fenomen. Alessandro Volta (1745 - 1827), profesor de fizica la Universitatea din Pavia, repetand experientele lui Galvani, ajunge la concluzia ca, atunci cand doua metale diferite ating muchiul de broasca, fluidele din muchi se comporta ca un electrolit. Ca urmare se genereaza un curent electric care determine contractarea muchiului de broasca. Volta ajunge la concluzia ca piciorul de broasca joaca numai rolul

de electrometru". In 1794, in lucrarea Actiunea ce se produce la atingerea metalelor cu un corp umed" Volta nici nu mai face referinta la picioarele de broasca. El studiaza fenomenul fizic ca atare, introduce notiunea de curent electric, imparte conductoarele de curent in cloud clase: I) metale, II) medii umede. Constatarea sa fundamentals este aceea ca intr-un circuit format din doua conductoare de clasa I avand intercalat un conductor de clasa a II-a se genereaza un curent electric. Pe aceasta baza Alessandro Volta construiete, in 1800, primul generator electric: pila voltaic& Se introduc cloud placi, una de zinc i una de cupru, intro solutie diluata de acid sulfuric. Ele sunt legate printr-un fir conductor. Se constata ca placa de zinc se incarca negativ i ca intre cele doua placi apare o diferenta de potential de circa 1 V. Placa de Zn se dizolva in acidul sulfuric formand ZnSO4 i ioni de hidrogen; hidrogenul se deplaseaza pang la
,

Fenomenele electrice joaca un rol important in multe dintre procesele fiziologice care au loc in organismele vii. In plus pot influenta in rau sau in bine functionarea acestora. In primul rand trebuie sa mentionarn propagarea impulsurilor nervoase. Fibra nervoasa are in alcatuirea ei o membrana cilindrica ce confine in interior un fluid conductor (un electrolit), iar in exterior este inconjurata tot de un fluid conductor. Printrun mecanism similar celui care se manifests in pila voltaic& intre cele doua fluide se mentine o diferenta de potential de aproximativ 0,1 V In prezenta unui impuls nervos, membrana devine mai permeabila pentru ionii din cele doud fluide electrolitice care o strabat i, in consecinta, determine o scadere locals a diferentei de potential (care se manifests ca un fel de bariera pentru impulsul nervos). Dupe trecerea impulsului nervos membrana revine la starea initials i diferenta de potential se restabilete. Fenomenul de propagare a impulsului nervos mai prezinta i in prezent multe aspecte insufficient intelese i explicate. Datorita naturii electrice a mecanismului de propagare a impulsurilor nervoase corpul omenesc este foarte sensibil la actiunea curentilor electrici din exterior. Un curent de ordinul a 10 mA poate provoca contractii musculare puternice, necontrolate, insotite de dureri intense. La aproximativ 20 mA se manifests dificultati de respiratie i persoana respective nu mai poate da drumul conductorului care a produs ocul electric. Un curent de 100 mA poate fi mortal deoarece afecteaza procesele nervoase legate de functio-narea inimii: sunt produce

100

101

2.6. Efectele curentului electric. Aplica

2.6.1. Efectul magnetic al curentului electric

ii

2.6.1.1. Induclia campului magnetic

Pentru a descrie cantitativ proprietatile campului magnetic se introduce o marime fizica vectoriala numita inducjia campului magnetic sau, pe scurt, inductie magnetica. Vectorul inductie magnetica, este tangent Ia liniile de camp magnetic conform definitiei acestora. Definitie: Se numeste linie de camp linia imaginara a carei tangents coincide in fiecare punct cu directia vectorului inductie magnetica.
)

In anul 1820 fizicianul danez Hans Christian Oersted a observat ca acul magnetic aflat in apropierea unui conductor parcurs de curent este deviat de la directia geografica nord-sud la care el se aliniaza in mod natural ( 2.3). Experien,ta arab' ca invers, un magnet permanent exercita si el o forta asupra unui conductor, parcurs de curent, aflat in vecinatatea sa.
,

Se constata experimental Ca forta, numita forp

Aceste constatari arata c in vecinatatea unui magnet permanent si in cea a unui conductor parcurs de curent se genereaza un camp magnetic. Campul magnetic se manifests prin actiunea sa asupra acului magnetic sau asupra conductoarelor parcurse de curent electric.

electromagnetic& exercitata de campul magnetic

asupra unui conductor liniar parcurs de curent electric, asezat perpendicular pe liniile de camp (fig. 3.3.1) este direct proportionala cu: intensitatea curentului, . 1 F I); Iungimea conductorului aflat in camp, // (F I) Se poate scrie atunci F I -1. Constanta de proportional itate caracterizeaza proprietatile campului magnetic si este, prin definitie, chiar modulul inductiei magnetice, B. Definitie: Se numeste inductie a unui camp magnetic uniform marimea fizica vectoriala B al carei modul este definit de relatia

Analog descrierii campului electric cu ajutorul liniilor de camp electric, se poate descrie si campul magnetic cu ajutorul liniilor de camp magnetic. Ele pot fi vizualizate experimental cu ajutorul piliturii de fier.

ACTIVITATE EXPERIMENTALA

Luati putina pilitura de fier si asezati-o pe o foaie de hartie. Puneti hartia deasupra unui magnet permanent in forma de bars sau in forma de U (fig. AE 2.6.1-a). Ce constataIi? Cum explicati cele observate? Liniile campului magnetic sunt tangente in fiecare punct la directia acului magnetic (fig. AE 2.6.2). Conventie: Sensul unei linii de camp magnetic este indicat de polul nord al acului magnetic, tangent Ia acea linie de camp. Un camp magnetic ale carui linii de camp sunt paralele este numit camp magnetic uniform. Un astfel de camp poate fi observat Intre cei doi poli ai unui magnet permanent in forma de U (fig. AE 2.6.1-b). Se constata experimental ca sensul campului magnetic depinde de sensul curentului care-I produce (fig. AE 2.6.3). Cu conventia de mai sus, sensul liniilor de camp din jurul unui conductor liniar poate fi stabilit folosind regula burghiului. Regula burghiului: Sensul liniilor de camp magnetic din jurul unui conductor liniar este sensul in care trebuie rotit un burghiu, paralel cu conductorul, pentru a-I deplasa in sensul curentului electric.

unde: F este forta electromagnetica exercitata de campul magnetic asupra conductorului, I este intensitatea curentului din conductor, I/L i = A; 1 este lungimea conductorului aflat in camp, M s, = m.

[F ] s ,= N;

Observatie: Vectorul inductie magnetica, B, Intr-un punct al campului are directia acului magnetic plasat in acel punct si sensul indicat de polul nord al acestuia. Din relatia de definitie se obtine unitatea de masura a inductiei magnetice in SI. Ea se numeste Teslasi are simbolul T:
[F]1 =11181s, ' insi Ms! 1 A .1 m

1N

Definilie: 1 tesla este inductia unui camp magnetic uniform care exercita o forta de 1 N asupra fiecarui metru din lungimea unui conductor, asezat perpendicular pe liniile de camp, parcurs de un curent cu intensitatea de 1 A.
a) Spectrul campului magnetic al conductorului liniar parcurs de curent electric

Fig. AE 2.6.2

Se constata experimental ca modulul inductiei campului magnetic generat de un curent rectiliniu (fig. 2.6.1.1.2) este, Intr-un punct oarecare: direct proportional cu intensitatea curentului din conductor; invers proportional cu distarla r de Ia punct Ia conductor, B yr. InducIia campului magnetic generat de un curent rectiliniu are deci modulul dat de relatia B=k

102

103

Constanta de proportionalitate se exprimad in SI in forma 11 = 2it '

unde }A este o constants de material numitA permeabilitate magnetics a mediului in care este plasat conductorul. Expresia matematica a inductiei campului magnetic generat de un conductor rectiliniu parcurs de un curent electric stationar de intensitate I is forma
B= 2nr .

b) Spectrul campului magnetic al spirei parcurse de curent electric Se poate arata ca in centrul unei spire parcurse de un curent electric de intensitate I vectorul inductie magnetics are modulul
Fig. 2.6.1.1.3-a

Unitatea de masursa pentru permeabilitatea magnetics se obtine exprimand pe IA din relatia precedents: [I, = B
2nr

unde r este raza spirei. Configuratia liniilor de camp in acest caz este ilustratA in figura 2.6.1.1.3. Observatie: Sensul liniilor de camp pentru un curent circular poate fi stabilit tot cu regula burghiului.

Din aceasta relatie obtinem[] 51 = [B] s ,

Hs ' =1T 1m = 1[N/(Am)11m =1 A2 lA lA [n ,

N
s

Observatii: 1) Permeabilitatea magneticA a vidului are valoarea la = 47c-10 -7 N/A 2 . 2) Permeabilitatea magneticA a aerului este, cu o aproximatie foarte bung, egala cu cea a vidului. Exercitiul 2.6.1.1. Aflati inductia campului magnetic Intr-un punct situat la distanta de 1 mm de un conductor liniar parcurs de un curent avand intensitatea de 10 A. Conductorul este situat in aer. Solutie: Se foloseste expresia matematica a inductiei campului magnetic generat de un curent rectiliniu, B = p, / 2nr 8 = 47(10 tine: , Si se ob
7

In centrul unui cadru format din N spire de raza r, alaturate, parcurse de un curent electric de intensitate /, campul magnetic este de N on mai intens
B= 1.1 N-1
2r .

10 A N 2 10 -3 T , , A 2 27E10 m

CDefini ie: Se numeste permeabilitate magnetics relativa a unui mediu marimea g, definita de relatia

unde: p, este permeabilitatea mediului respectiv si ist o este permeabilitatea vidului. Observatii: 1) Permeabilitatea magnetics relativa este o constants de material; ea nu are unitate de masura. 2) Permeabilitatea magnetics relativa a vidului este egala cu 1, iar a aerului este aproximativ egala - cu 1. In tabelul 2.6.1.1 sunt prezentate valorile permeabilitatii relative li r pentru cateva materiale uzuale. Tabelul 2.6.1.1
Materialul pt, Materialul ii Materialul r

c) Spectrul campului magnetic al solenoidului parcurs de curent electric Bobinand un fir conductor foarte lung pe un cilindru se realizeaza un solenoid (o bobinA). Cand solenoidul este legat la o sursa, prin el trece , un curent electric care genereaza un camp magnetic. In interiorul solenoidului campul magnetic este uniform (liniile de camp sunt paralele si echidistante), ca in figura 2.6.1.1.4. Inducjia campului magnetic pe axa solenoidului este data de expresia 8 B= = unde:
pt este permeabilitatea mediului din interiorul solenoidului, = N/A 2 ; N este numarul de spire al solenoidului; I este intensitatea curentului din solenoid, [4 s , = A; 1 este lungimea solenoidului, = m.

Fig. 2.6.1.1.3-b

N/

Fig. 2.6.1.1.4

C
Bi Ag Cu

0,999956 0,999983 0,999998 0,999999

Al Mg

1,00008 1,00015 1,00167

Co Ni Fe Permalloy
aliaj Fe, Ni, Mn

250 600 5 000 100 000

02 (gaz)

Exercitiul 2.6.1.1.2. Un solenoid are lungimea de 10 cm si este constituit din 1000 de spire. Aflati inductia campului magnetic in interiorul solenoidului cand acesta este strabatut de un curent cu intensitatea de 1 A. Solutie: Se foloseste expresia inductiei pentru acest caz
B=

N I 1

Materiale diamagnetice

Materiale paramagnetice

Materiale feromagnetice

si se obtine N 10 3 .1A Fig. 2.6.1.1.3-b , = T. A' 10 m Pentru cresterea valorii inductiei se umple spatiul din interiorul solenoidului cu un material cu permeabilitate magnetic5 mare (de exemplu fier sau permalloy, vezi tabelul 2.6.1.1). Un astfel de solenoid cu miez magnetic este numit electromagnet.
B = 47t10
7

Observatie: Din tabel reiese si criteriul folosit pentru clasificarea materialelor in diamagnetice, paramagnetice si, respectiv, feromagnetice: valoarea permeabilitatii relative. Materialele care au permeabilitatea relativa cu foarte putin mai mica decat 1 sunt numite diamagnetice, cele cu permeabilitatea relativa usor mai mare ca 1 sunt numite paramagnetice, iar cele cu permeabilitatea relativa mult mai mare ca 1 sunt numite feromagnetice.

104

105

2.6.1.2. Forta electromagnetica (Laplace)

Din relatia de definitie a inductiei rezulta expresia fortei electromagnetice in cazul unui conductor perpendicular pe liniile de camp
F = B 1 1* . Se constata experimental ca for-0 electromagnetica, F, exercitatd asupra unui conductor liniar care face unghiul a cu directia inductiei magnetice, B, este direct propor,tionala si cu sina: F sina. Rezulta atunci ca, pentru o orientare oarecare a

Observapii:

1) Printr-un mecanism analog, cel de al doilea conductor parcurs de curent exercita asupra unei portiuni de lungime
1 din primul conductor o forty egala si opusa f-21 =
2.

conductorului in camp, expresia fortei electromagnetice

este data de relatia

I .1 sina ,

2) Forta exercitatd de un conductor parcurs de curent asupra unei portiuni de lungime 1 din celalalt conductor este numita si forty electrodinamica (Ampere). 3) Pentru a stabili directia si sensul fortelor electromagnetice exercitate intre doi conductori rectilinii paraleli parcursi de curenti stationari se aplica de doua on regula burghiului: intai pentru a determina directia si sensul inductiei magnetice generate de unul dintre curenti (fig. 2.6.1.3.1) si, apoi, pentru a determina directia si sensul fortei electromagnetice conform relatiei
Fi2 =./2(iXBi -->)

unde a este unghiul format de vectorul inductie magnetics B cu directia conductorului parcurs de curent (fig. 2.6.1.2.1).
Exercitiul 2.6.1.2.1. Un conductor avand lungimea de 1 m, strabdtut de un curent de 1 A, este plasat intr-

un camp magnetic cu inductia de 2 T, astfel incat conductorul face un unghi de 30 cu directia inductiei. Aflati valoarea fortei electromagnetice exercitate asupra conductorului. Solutie: Se foloseste expresia generald a fortei electromagnetice
F = B I 1 sin a

4) Conform observatiei 3 se constata ca, atunci and conductoarele sunt parcurse de curen,ti de acelasi sens, ele se atrag(2.6.1.3.2-b), iar and sunt parcurse de curen,ti de sensuri contrare se resping (fig. 2.6.1.3.2-c).

si se obtine

F = 21- -1 A -1m sin30 =1N.

Exercitiul 2.6.1.3.1. Doud conductoare

Observatie: Expresia fortei electromagnetice se poate scrie si vectorial, in forma

f=i.(ixfi),
unde

este un vector avand modulul egal cu 1, directia si sensul fiind identice cu cele ale curentului (fig. 2.6.1.2.1).

rectilinii paralele, parcurse de curenti cu intensitatea de 1 A si, respectiv, 2 A, sunt plasate in aer la distanta de 10 cm unul de celalalt. Aflati forta exercitata de unul din conductoare asupra unei portiuni cu lungimea de 50 cm din celalalt conductor. Solutie: Se foloseste expresia fortei electromagnetice F12 =
11 12
/

Fig. 2.6.1.3.2

27r d

2.6.1.3. Interactiunea magnetics a curentilor electrici stalionari

Consideram cloud conductoare rectilinii lungi, paralele, parcurse de curenti stationari de intensitati I si 12, situate la distanta r unul de altul (fig. 2.6.1.3.1). Curentul de intensitate I genereald in jurul primului conductor un camp magnetic de inductie
, ,

si se obtine
F12 =

zirc

in 7 N 1A2A0 5m

A'

' 2n 0,1m

= 2.10 -6 N= 2 1.1N.

81 'Pt

27tr

Expresia fortei electromagnetice de interactie dintre doi curenti rectilinii, lungi, paraleli este folosita pentru a defini unitatea de masurd a intensitatii curentului electric in SI, Amperul. Presupunand ca cei doi conductori sunt parcursi de curenti de aceeasi intensitate I, din expresia fortei electrodinamice se obtine relatia
I=

La distanta dde primul conductor, unde este plasat cel de al doilea conductor, inductia acestui camp magnetic are valoarea 2nd Campul magnetic exercita asupra unei portiuni de lungime 1 din al doilea conductor o forty electromagnetica
Fi 2 = Bi / 2

2n d F 11
1

Bl =

Il

Considerand ca (1) cele doua conductoare sunt situate in vid, si ca (2) distanta dintre firele conductoare este de 1 m unul de altul (d = 1 m), rezulta din relatia precedents ca I=
1 F

12.10' 1

Folosind in aceasta relatie expresia lui B obtinem expresia fortei exercitate de primul conductor parcurs de curent asupra unei portiuni de lungime 1 din al doilea conductor
,

Dacd se is 1= 1 m si F = 2 10-7 N/m se obtine I = 1 A.

Definitie: 1 Amper este intensitatea a doi curenti electrici constanti, identici, care, circuland prin doud fire *l

Ati /2 Fl 2 = 1-12TEd

conductoare rectilinii, paralele, foarte lungi, asezate in vid is distanta de 1 m unul de altul, produce intre aceste conductoare o forty de 2. 10 -7 N pe fiecare metru de lungime.

106

107

2.6.1.4. Forla Lorentz

Se constata experimental ca" asupra oricarui purtator de sarcina electrical in miscare in camp magnetic se exercita o forts, numital foga Lorentz (fig. 2.6.1.4). Ea este data de relatia = q(t/xa), unde:

2.6.1.6. Fluxul magnetic

Definitie: Se numeste flux magnetic al unui camp magnetic uniform printr-o suprafata normala Ia directia campului marimea fizica scalars (13 definite de relatia:
= B Sn
,

q este sarcina particulei, [q] s, = 1 C;

i; este viteza particulei, [O s, = 1 m/s; este inductia campului magnetic in care se misca particula, [B] s1 = 1 T.

unde: B este inductia campului magnetic, [M s, =1T ;

- Sn este aria suprafetei normale, [S n ]si =1 m 2 .

Situatia din definitie este ilustrata in figura 2.6.1.61. Unitatea de mAsura a fluxului magnetic in SI se numeste weber, are simbolul Wb si se defineste pe baza relatiei precedente: [Cs' [B]si

Observatii:
1) Conform expresiei precedente, directia fortei Lorentz este perpendiculars pe planul vectorilor v si B , iar sensul fortei Lorentz este determinat cu ajutorul regulii burghiului (fig. 3.6.1). 2) Daca se considers expresia fortei electromagnetice

ca fiind determinate experimental, din aceasta expresie poate fi dedusa teoretic expresia fortei Lorentz, si invers.

KIS'

1 T 1 m 2 =1 Wb.

Exercitiul 2.6.1.4. Presupunand cunoscuta expresia fortei electromagnetice exercitate asupra unui conductor de lungime 1 deduceti expresia fortei Lorentz si invers: presupunand cunoscuta expresia fortei Lorentz, deduceti expresia fortei electromagnetice exercitate asupra unui conductor
de lungime 1.

Definitie: 1 weber este fluxul magnetic al unui camp magnetic uniform, de inductie egala cu 1 T suprafata de 1 m 2 , asezata normal pe directia campului magnetic.
aw,

printr-o

2.6.1.5. Electromagnelii
Bobinele al imentate in curent continuu si prevazute cu miez de fier se comports la fel ca magnetii, bara de fier magnetizandu-se numai atunci cand trece curent prin spire (figura 2.6.1.5.1). Aplicatiile lor sunt numeroase, de la deplasarea greutatilor la producerea campurilor magnetice intense, de Ia releul electromagnetic Ia sigurante automate, de la microfoane la galvanometre, etc. Releul electromagnetic poate comanda inch iderea unui circuit electric, strabatut eventual de un curent foarte mare, printr-un contact actionat de un curent foarte slab, furnizat de o sursa aflata Ia distanta. Astfel se poate comanda, de exemplu, pornirea de Ia distanfal a automobilelor. Siguran,ta automata este prevazuth cu un electromagnet care atrage o armature doar cand valoarea curentului a depasit valoarea permisa, intrerupand astfel circuitul.

Daca suprafata, S, nu este normala Ia directia campului magnetic, ci normala Ia S face un unghi oarecare a cu aceastal direttie, atunci fluxul magnetic este definit de relatia (I) = - S= - S cos et, S S-ri

unde a este unghiul format de inductia B cu normala 5 Ia suprafata S (figura 2.6.1.6.2).

Observatie: Atunci cand suprafata este paralela cu

liniile de camp, deci normala sa, b , face un unghi de 90 cu inductia, fi , fluxul campului magnetic prin suprafata S este nul: (I) = 0.

ti

Exercitiul 2.6.1.6.2. Aflati fluxul magnetic printr-o suprafata avand aria de 1 m 2 , plasata intr-un camp magnetic avand inductia de 2 T, dace planul suprafetei face unghiul de 30 cu directia inductiei. Solutie: Daca planul suprafetei face unghiul de 30 cu directia inductiei rezulta ca normala, n , Ia
planul suprafetei va face cu directia inductiei B unghiul a = 90 30 = 60. Folosind relatia

a.

cosy se obtine 1 = 2 T 1m 2 cos 60 =1 Wb .

Fig. 2.6.1.5.1

b.

108

109

2 6 1.7. Induclia electromagnetica Experimental se constata Ca: 1) atunci cand se introduce sau se scoate un magnet permanent dintr-o bobina (fig. 2.6.1.7.1) se genereaza in circuitul bobinei un curent electric; 2) atunci cand o bars conductoare este deplasata pe un conductor in forma de U, plasat in camp magnetic (fig. 2.6.1.7.2), in circuitul format de bars si conductor se genereaza un curent electric. Aceste experiente, si multe altele asemanatoare, arata ca, atunci cand fluxul magnetic care strabate un circuit electric variaza, in circuit apare un curent electric. Aceasta inseamna ca in circuit a aparut o tensiune electromotoare care genereaza curentul electric respectiv. Fenomenul este numit inductie electromagnetica. Observatii: 1) Variatia fluxului poate fi realizata, conform relatiei de definitie, (1) = B S cosa, variind inductia B, variind suprafata S (a circuitului) care este strabatuta de liniile de camp magnetic sau variind unghiul facut de planul circuitului cu liniile de camp magnetic. 2) In experientele descrise la inceputul paragrafului, dace se intrerupe circuitul si se monteaza un voltmetru Intre capetele Intrerupte, se constata existenta unei tensiuni electrice.
camp electric indus

Observatii: 1) Atunci and fluxul inductor creste (sau inductia magnetics creste sau suprafata circuitului expusa strapungerii fluxului magnetic creste) curentul indus va avea un astfel de sens incat fluxul indus s se opuna cresterii fluxului inductor, deci: inductia campului indus va fi orientate in sens opus celei a campului inductor. 2) Atunci cand fluxul inductor scade (sau inductia magnetics scade sau suprafata circuitului expusa strapungerii fluxului magnetic scade) curentul indus va avea un astfel de sens incat fluxul indus s se opuna scaderii fluxului inductor; deci: inductia campului indus va avea acelasi sens cu cea a campului inductor. 3) Sensul curentului indus se stabileste cu regula burghiului in functie de sensul campului magnetic indus (fig.2.6.1.7.4-a si b).

indus

ga)

r3(t4-At)

Fig. 2.6.1.7.4-a.

2.6.1.8. Legea lui Faraday

Consideram un conductor de lungime d asezat pe doua sine metalice, ca in figura 2.6.1.8.1. Sub acTiunea fortei externe F conductorul aluneca pe sine. Se presupune ca frecarile sunt neglijabile. Ca urmare a deplasarii conductorului, aria circuitului strabatuta de liniile de camp magnetic variaza, deci in circuit se genereaza o tensiune electromotoare, e. In consecinta, circuitul este strabatut de un curent, I. Aceasta inseamna ca asupra conductorului in miscare se exercita si o forta electromagnetica Fm = BId, orientate in sens opus fortei externe F. Cand cele doua forte sunt egale in nriarime conductorul se deplaseaza uniform. Presupunem ca viteza sa este v. In timpu I At conductoru I se deplaseaza pe distanta v At. In acest timp forta electromagnetica efectueaza lucrul mecanic W=Fm vAt = BId-vAt. Observam ca produsul d v At reprezinta variatia, AS a ariei circuitului strabatut de liniile de camp magnetic, deci expresia lucrului mecanic W poate fi rescrisa in forma W = -43.1 , Dar B AS este variatia fluxului magnetic, LW) prin circuit. In final, putem scrie Acest lucru mecanic (egal in marime cu cel efectuat de forta externs) este transformat in energia necesara deplasarii sarcinilor electrice prin circuit: W =qe=iilt e
, .

flux variabil

flux variabil

flux variabil

_..1

a.
Fig. 2.6.1.7.3

b.

c.

Definitie: Se numeste induccie electromagnetica fenomenul de generare a unei tensiuni electromotoare intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil in timp.
-,y

Observatii: 1) Fenomenul de inductie electromagnetica a fost pus in evidenta experimental de M. Faraday (1831). 2) Dace circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este deschis, in el se induce o tensiune electromotoare numita tensiune indusa (fig. 2.6.1.7.3-a). Dace circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este inchis, in el se induce un curent electric numit curent indus (fig. 2.6.1.7.3-b). Generarea curentului indus demonstreaza existenta unui camp electric indus (pentru care nu este obligatorie prezenta circuitului). 3) S-a demonstrat teoretic ().C. Maxwell) si experimental ca in jurul unui camp magnetic variabil in timp apare un camp electric cu linii de camp Inchise (fig. 2.6.1.7.3-c). Din acest motiv fenomenul de inductie electromagnetica se poate defini mai general ca generarea unui camp electric cu linii de camp inchise in regiunea in care exists un flux magnetic variabil in timp. Generalizand observatiile experimentale, H. Lenz a formulat regula de stabilire a sensului curentului indus, numita regula lui Lenz. Curentul indus Intr-un circuit inchis strabatut de un flux magnetic variabil are un astfel de sens, incat fluxul magnetic produs de curentul indus se opune variatiei fluxului magnetic inductor.

Egaland aceste doua expresii, obtinem expresia matematica care leaga tensiunea electromotoare indusa, de variatia fluxului inductor, AO, Ac=At e e =

e,

At Aceasta relatie reprezinta expresia matematica a legii lui Faraday. Legea inducIiei electromagnetice legea Faraday are urmatorul enunt. Enunl: Tensiunea electromotoare indusa Intr-un circuit este egala cu viteza de varia0e a fluxului magnetic prin suprafata acelui circuit, luata cu semn schimbat e= At

110

111

Observatii: 1) Forta external efectueaza un lucru mecanic care, prin intermediul campului magnetic, este transformat in energie electrical. 2) Legea lui Faraday a fost dedusa aici intr-un caz particular. S-a constatat insa ca ea este valabila in orice situatie, indiferent de modul in care se realizeaza variatia fluxului inductor. 3) Se poate arata cal tensiunea electromotoare indusa intr-o bobina cu N spire este de N on mai mare decat cea indusa intr-o singura e=N At

Exercitiul 2.6.1.8.1. 0 bobina cu 100 de spire are aria sectiunii normale de 5 cm'. Ea este plasata Intrun camp magnetic uniform avand inducIia de 1 T, astfel incat axa sa este paralela cu liniile de camp. Bobina se roteste uniform, cu 90, astfel incat axa bobinei devine perpendiculard pe liniile de camp, in timp de 1 s. Aflati valoarea tensiunii electromotoare induse. Solutie. In situatia initials fluxul magnetic printr-o spird este (I) ; = B S cosoc, = 1T -5.10 -2 m 2 cos 0 = 5.10 -2 Wb , iar in situatia finals = B S cosa f = 1T 5.10 -2 m 2 cos90 = 0 Wb . Cu aceste valori putem calcula tensiunea electromotoare indusa, e, folosind relatia

opune cresterii curentului inductor. Un fenomen analog se petrece si la deschiderea intrerupatorului K. In figura 2.6.1.9.2 este prezentata evolutia curentului indus in comparatie cu evolutia curentului din circuit. Sensul tensiunii electromotoare autoinduse este determinat tot de regula lui Lenz. De exemplu, la inchiderea circuitului, tensiunea electromotoare autoindusa se va opune cresterii intensitatii curentului din circuit. Corespunzator, ea va genera un curent indus de sens opus curentului inductor (regiunea a din fig. 2.6.1.9.2). Cand curentul din circuit ajunge Ia valoarea data de legea lui Ohm curentul indus devine nul (regiunea b din fig. 2.6.1.9.2). La deschiderea intrerupatorului curentul din circuit scade Ia zero, iar curentul indus tinde s se opuna scaderii curentului din circuit (regiunea c din fig. 2.6.1.9.2).

curentul In circuit

/' curentul autoindus

2
Fig. 2.6.1.9.2

"Definitie:

Se

numeste inductanta a unui circuit marimea fizica scalars, L, definita de relatia:

L=
e=N A(1) = 1\1 43f 431 At At Se obtine e=

11

100

0 VVb 5 .10 -2 Wb
-

1s

= 5V.

unde: - (I) este fluxul magnetic propriu prin suprafata acelui circuit, [O]si = Wb; / este intensitatea curentului din circuitul respectiv, [/ ] s, = A. Observalie: Valoarea inductantei este o caracteristica specifics unui anumit circuit. Din relatia de definitie se obtine unitatea de masura a inductantei in SI, numita henry, care are simbolul H:

Fig. 2.6.1.8.1

Consideram un conductor liniar aflat in miscare rectilinie, intr-un camp magnetic uniform de inductie B, cu viteza, v , perpendiculara pe liniile de camp (fig. 2.6.1.8.1). In intervalul de timp At conductorul parcurge distanta d= vAt descriind suprafata AS= 1 d= lvAt. Conductorul intersecteaza liniile de camp ce strabat suprafata AS, deci variatia fluxului magnetic va fi 0c = =BAS= BlvAt. Atunci, conform legii lui Faraday, tensiunea electromotoare indusa in conductor este data de relatia: e A(1) At = B .1. v.

[0] Ns!
sl =

Wb
1A

Hsi ==1 H .

Definitie: 1 henryeste inductanta unei spire prin a carei suprafala fluxul magnetic propriu este de 1 Wb, atunci cand spira este parcursa de un curent de 1 A. Din definitia inductantei si din legea lui Faraday se obtine legea autoinduclieL Enunt: Tensiunea electromotoare autoindusa intr-un circuit este direct proportionala cu viteza de variatie a intensitatii curentului din acel circuit, factorul de proportionalitate fiind inductanta circuitului
e=

2.6.1 .9. Autoinductia

Definitie: Se numeste autoinducjie fenomenul de inductie electromagnetica produs Intr-un circuit datorita variatiei intensitatii curentului din acel circuit. Consideram montajul din figura 2.6.1.9.1. Cand se inchide intrerupatorul, K, prin bobina incepe sa circule un curent electric. Intensitatea lui creste rapid de la zero la valoarea stationary I = ERR + r) data de legea lui Ohm pentru un circuit simplu (R =rezistenta firului din care este realizata bobina). Corespunzator, in interiorul bobinei se genereaza un camp magnetic variabil, deci un flux magnetic variabil. Ca urmare, conform legii lui Faraday, in circuit se genereaza o tensiune electromotoare indusa, deci un curent electric indus care se

A(I) At

= L.

Al At

Din legea autoinductiei, calculand si folosind expresia variatiei fluxului, se obtine pentru inductanta unei bobine, L, de lungime 1, arie S a sectiunii normale si N spire, expresia L = p, N2 5 1 Observatie: Inductanta unei bobine depinde de permeabilitatea magnetics a miezului sau.

mmotswwwwwwitoL

* Fig. 2.6.1.9.1

112

113

2.6.1.10. Aparate electrice de masura

Majoritatea lor functioneaza pe baza interactiunii dintre curentul electric campul magnetic. Astfel, o parte din energia electrice se transforms in energie mecanica de deplasare a acului indicator. Asupra acului se exercita simultan douS cupluri de forte egale de sensuri diferite, unul care produce miKarea, datorat interactiunii dintre bobina parcursa de curent campul magnetic, iar celalat, rezistent, este creat de resorturi spirale sau benzi de torsiune. Aceste aparate sunt compuse dintr-un echipament fix unul mobil in func/ie de acest aspect se pot clasifica in: Aparate magnetoelectrice, cu cadrul mobil, la care bobina parcursa de curentul electric de studiat este mobile in campul creat de un magnet fix. Schema unui astfel de aparat este prezentata in figura 2.6.1.10.1. Precizia in acest caz este foarte mare.. Sunt utilizate in curent continuu. Aparate electromagnetice, cu cadrul fix, la care magnetul permanent pe care este fixat acul indicator este mobil in campul creat de bobina fixa parcursa de curentul de studiat (figura 2.6.1.10.2). Precizia lor este mai mica. Pot fi utilizate atat in curent continuu cat in curent alternativ. La aparatele magnetoelectrice la cele electromagnetice devia/ia acului indicator poate fi proporlionala cu intensitatea curentului electric dace lucreaza ca ampermetre, sau cu tensiunea electrice dace lucreaza ca voltmetre. Aparate electrodinamice au doua bobine parcurse de curentul electric care trebuie masurat, una fixa, cealalta mobile. Forta de interactiune dintre bobine este proportionala atat cu intensitatea cat cu tensiunea aplicata, deci pot fi folosite pentru masurarea puterii electrice-wattmetre, in curent continuu in curent alternativ. Schema unui wattmetru este prezentata in figura 2.6.1.10.3. in trusa de fizica pentru liceu se gasesc instrumente de masura de tip magnetoelectric. Incerca/i sa identificati in fotografiile din figurile 2.6.1.10.4 2.6.1.10.5 part le componente ale unui ampermetru de curent continuu. Potrivit modului specific de conectare in circuit, ampermetrul trebuie s alba rezistenta interna, a bobinelor din care este construit, foarte mica (R A -->0). Suntul ampermetrului (figura 2.6.1.10.6) preia o parte din curent pentru a asigura protectia aparatului a modifica domeniul de masurare.

Voltmetrul trebuie sa alba rezistenta interna, a bobinelor din care este construit, foarte mare (R v >4.0). Rezistenta aditionala a voltmetrului (figura 2.6.1.10.7) suporta o parte din tensiunea la bornele aparatului pentru a asigura protectia sa a modifica domeniul de masurare. Pe cadranele aparatelor de masura (figura 2.6.1.10.8) apar simboluri diferite, care se refers la: tipul de curent in care functioneaza: c.c. c.a. c.a. = c.c. curent trifazic pozitia in care functioneaza: verticals L inclinata fate de orizontala orizontala

Fig. 2.6.1.10.1

tipul constructiv: magnetoelectric electromagnetic electrodinamic Toate aparatele de masura sunt prevazute cu un corector de zero care permite reglarea acului indicator in pozitia de zero.
Fig. 2.6.1.10.6

Fig. 2.6.1.10.7

Clasa de precizie
1... \ \\411111111111 /0/048 i0 V

Aparat magnetoelectric

Fig. 2.6.1.10.4

Pozitia verticals

Tensiunea de incercare dielectrics 500 V

114

115

NORME DE PROTECTIE PENTRU PREVENIREA SCURICIRCUITELOR SI A ELECTROCUTARILOR

ACTIVITATI DE EVALUARE

Foramla i rAspurosuri pentru urmatoarel

In instalatiile si circuitele electrice isi pot face aparitia supracurenti, supratensiuni sau subtensiuni care pot duce la defectarea unor componente si chiar la electrocutarea persoanelor care ajung in contact cu ele. Regimul normal de funclionare al unui circuit consta in asigurarea unor curenti cu intensita/i Ia valori mai mici sau egale cu valoarea nominala a curentului, I n si a unor tensiuni care variaza relativ putin In jurul valorii nominale, U n . Atunci cand valoarea curentului dep4ete valoarea nominara, apar supracuren0. Scurtcircuitul apare,de obicei, din cauza unor defecte de izolatie care favorizeaza realizarea unor contacte nedorite si care se soldeaza cu micorarea puternica a rezistentei electrice si cu creterea semnificativA a valorii intensitatii curentului- supracurent. Aceasta duce la supraincalzirea conductoarelor si la deteriorarea izolatiei lor, ceea ce favorizeaza aparitia incendiilor. Apare si pericolul de electrocutare in cazul persoanelor care ar putea atinge o suprafata metalica (ex: carcass) aflata intamplator in contact cu un conductor cu izolatia deteriorate. Prin proiectarea lor, circuitele si instalatiile sunt protejate Impotriva scurtcircuitelor. Ele sunt prevazute cu dispozitive care au rolul de a Intrerupe automat alimentarea in caz de suprasarcinad ( ex: utilizarea mai multor consumatori decat prevede proiectul instalatiei) sau de scurtcircuit. Intreruperea alimentarii trebuie sal alba loc in Limp util, Inainte de aparitia unei supraincalziri. Astfel de dispozitive sunt: sigurantele fuzibile (fire sau lamele conductoare care se topesc cand curentul dep4ete valoarea maxima pentru care au fost proiectate, intrerupand circuitul si releele termice sau magnetite care asigura protectia la suprasarcina. Inafara de protejarea circuitelor i a instalatiilor electrice din laboratoarele scolare si din locuintele noastre trebuie respectate reguli de protecfie a propriei persoane in timpul utilizarii dispozitivelor i a circuitelor electrice. Nu umblaji la tabloul electric pentru a face legaturi. El nu trebuie .tins dupe ce a lost pus sub tensiune! Orice modificare In circuitul electric pe care II studiaji trebuie facuta numai dupe ce ati deconectat sursa de alimentare! Evita,ti atingerea pArjilor metalice ale montajelor aflate sub tensiune pentru a va feri de electrocutare datorata scurtcircuitelor provocate de conductori cu izolajia defects! La cel mai mic semn de funcjionare defectuoasa a circuitului electric cu care lucraji (zgomot nespecific, miros, Incalzire nejustificata, etc,Sntrerupefi alimentarea prin deconectarea de la sursa! Nu alimenta,ti circuitele electrice decal dupe ce au fost verificate si a,ti primit acordul cadrelor didactice! In caz de electrocutare aplicaji instruc,tiunile de prim-ajutor! In caz de incendiu, Intrerupe,ti alimentarea si aplicati normele de stingerea incendiilor afi,sate In orice laborator!
1. Ce este curentul electric? 2. Care este mecanismul conducjiei electrice in metalei I ichide? 3. Ce intelegeti prin caracteristica de curent? 4. Cum se enunta legea lui Ohm pentru un circuit simplu? 5. Ce este montajul potentiometric ? 6. Care sunt legile lui Kirchhoff? 7. Ce convenjii sunt necesare pentru aplicarea legilor lui Kirchhoff? 8, Care este expresia rezistentei echivalente Ia gruparea rezistoarelor serie si paralel? Care sunt rezultatele oblinute prin gruparea generatoarelor electrice? 10. Ce este tintul ? 11. La ce este utila rezistenta aditionala ? 12. Ce este efectul Joule? 13. Ce expresii cunoasteti pentru energia puterea electric)? 14. Ce intelegeti prin randament in cazul unei surse electrice? 15. In ce conditii se realizeaza transferul optim de putere? 16. Ce este campul magnetic?

ire

ri

17. Cum se enunta regula burghiului? 18. Cum se defineste inductia unui camp magnetic? 19. Care este si cum se defineste unitatea de masura pentru inducjie? Care este expresia inducjiei campului magnetic generat de un curent circular? In ce punct este ea valabila? 21 Ce intelegeti prin permeabilitate magnetics relative? 22. Care este expresia general.) a forlei electromagnetice exercitate asupra unui conductor liniar? 23 Ce este forja Lorentz? Care este expresia ei? 24. Care este expresia forjei electrodinamice? 25. Cum se defineste amperul? 26. Ce intelegeti prin flux magnetic? 27. Ce intelegeti prin inducjie electromagnetic.`? 28. Cum se enunta regula lui Lenz? 29. Care este expresia matematica a legii lui Faraday? 30. Ce intelegeti prin autoinductie? 31- Ce este inductanta?

Apreciati u adevarat sau fats:

Voltmetrul utilizat Intr-un circuit electric trebuie sa alba rezistenta electrical foarte mare pentru a nu perturba functionarea circuitului. Rezistenta sunt a ampermetrului are rolul de a-I proteja si de a-i mari domeniul de masurare Intr-un circuit format dintr-o sursa de tensiune si un conductor, intensitatea curentului creste prin dublarea lungimii conductorului. Becurile cu incandescenta se and mai frecvent la aprindere decat in timpul functionarii lor. Randamentul transmisiei in cazul unui circuit electric simplu, de curent continuu, are valoarea 0,5 atunci cand puterea transmisa In circuitul exterior este maxima. Un condensator neincarcat actioneaza un scurt-circuit imediat ce se Inchide circuitul de curent continuu din care face parte.

Tensiunea electromotoare a unei surse de curent continuu masoara lucrul mecanic necesar transportului unitatii de sarcina electrica, atat prin sursa, cat si prin circuitul exterior. 8. Soiuti ile electrolitice nu permit trecerea curentului electric. 9. Puterea electrica a unui resou scade dupe ce temperatura sa creste, in conditiile mentinerii constante a tensiunii la borne. 10 Rezistivitatea electrica a metalelor scade atunci cand temperatura creste. Sensul liniilor de camp magnetic depinde de sensul curentului ce trece prin conductorul in jurul caruia se genereaza campul. 12 Directia fortelor electrodinamice depinde de sensurile curentilor stabiliti in cele doua conductoare care interactioneaza. 13. Sensul curentului electric indus Intr-un conductor rectiliniu deplasat cu viteza constants intr-un camp magnetic uniform, paralel cu liniile de camp, se determine cu regula mainii drepte.

Probleme Cu 0 singurti solutie

Intr-un conductor metalic solid, trecerea curentului electric este asigurata : a) numai de electroni; b) numai de protoni; c) numai de nuclee; d) electroni si protoni. Rezultatele masurarii curentului in functie de tensiune pentru doua rezistente individuate, combinatia serie si paralel a lor este prezentata in graficul alaturat. Care este dreapta corespunzatoare gruparii serie? c) 3 d) 4 b) 2 a) 1

116

117

. In ce conditii tensiunea la bornele unei surse electrice poate sa fie nula ? a. nu este posibil b. daca sursa debiteaza pe o rezistenta exterioara egala cu cea interns a sursei c. daca sursa este in scurtcircuit d. daca in circuit exista si alte surse In opozitie cu sursa data. 4. Rezistivitatea p a unui conductor este : a) direct proportionala cu rezistenta conductorului; b) depinde de natura materialului, la o temperatura data; c) variaza cu temperatura conform relaIiei: p = p o [1+ a (f. to)J,

d) direct proportionala cu sectiunea conductorului . Stabiliti care din urmatoarele afirmatii este false: a) Sensul conventional al curentului electric este sensul de deplasare al purtatorilor de sarcina pozitiva. b) Tensiunea electrica se masoara cu voltmetrul. c) Ampermetrul se monteaza pe circuit In paralel cu elementul de circuit la bornele caruia determinam tensiunea. d) Intensitatea curentului electric este o marime care exprima sarcina electrica ce strabate sectiunea transversals a circuitului In unitatea de timp. Inductia magnetics se masoara in : a) Amper; b) Henry; c) Tesla; d) Weber.

Explicati of i man leg9ge z i pe care ite-ati studiat in acest capitol:

Ce se Intampla daca se introduc la priza de curent a retelei electrice bornele unui ampermetru? De ce nu exista pericol de electrocutare atunci cand se ating ambele sine ale unei linii de tramvai, desi prin ele trec curenti de intensitate foarte mare? 3. De OW on scade puterea unui bec electric daca se reduce Ia jumatate tensiunea de alimentare? In timpul alimentarii de la retea a unui resou, un ampermetru conectat in serie cu acesta indica initial o valoare mare a intensitatii curentului, apoi o scadere a acestu i a? Atingerea cu maini le ude a unui conductor neizolat dintro instalatie aflata sub tensiune ridicata este mutt mai periculoasa decat daca mainile sunt uscate? 6. Cum se poate determina intensitatea curentului care strabate un resou, cu ajutorul contorului electric si al ceasului dotat cu secundar, WA a cunoaste puterea consumata de el? De ce traznetul are efecte devastatoare desi cu o energie de aceeasi valoare un fier de calcat rufe nu poate functiona decal cateva minute? De ce sarmele din care sunt construiti rezistorii fierului de calcat, a resoului, filamentul becului electric, se Incalzesc foarte tare, In timp ce firele cordoanelor lor de alimentare nu se incalzesc aproape de loc? Cand consume mai multa energie un fierbator electric: cand se afla Intr-un vas cu ape sau cand se afla in aer? Ce fel de forts se exercita Intre firele retelei aeriene de alimentare a troleibuzului, de respingere sau de atractie? I Ce fel de 100 se exercita" Intre doua spire alaturate ale filamentului unui bec electric alimentat In curent continuu? Dar In curent alternativ?

Probleme
Problema 2.1. Intensitatea curentului electric printr-un fir conductor este I. Aflati numarul de electroni, n, care trece In timpul printr-o sectiune transversals a conductorului. Se cunoaste sarcina electrica a electronului, q e . R: n = 6 1016. Aplicatie: / = 3,2 mA; i = 3 s. Problema 2.2. Aflati rezistenta unui fir de diametru D si masa m din cupru de densitate d si rezistivitate p. Aplicatie: D = 2mm; m = 4 kg; d = 8,9 t /m 3; p = 17,5 nm. R: R = 0,8 a Problema 2.3. Consideram doua fire conductoare avand aceeasi masa, confectionate din materiale diferite si care au aceeasi
rezistenta electrica. Primul conductor are rezistivitatea egala cu o fractiune din cea a conductorului 2, dar are diametrul sectiunii transversale de n on mai mare decat cel al conductorului 2. Aflati raportul densitatilor materialelor din care sunt confectionate firele conductoare, d2 /d1 . R: d2/d, = 8. Aplicatie: f= 0,5; n = 2. Problema 2.4. 0 sarma de plating are aria sectiunii transversale So si lungimea /0 la temperatura to. Platina are rezistivitatea p 0 Ia to si coeficientul termic al rezistivitatii a. Aflati temperatura, t, la care rezistenta sarmei este R. Aplicatie: S 0 = 0,2 mm 2; /0 = 20 m; to = 20 C; p0 = 11 10-8 Q m; a = 3,92 10-3 grad -1 ; R = 53 Q. R: t = 994 'Cr Problema 2.5. intr-un conductor intensitatea curentului electric variaza conform legii 1(t) = a + bt. Aflati: a) sarcina q care trece prin sectiunea conductorului de la timpul ti Ia timpul t2 ; b) la ce curent continuu, I, ar trece sarcina Qin acelasi timp; c) care ar fi diferenta de potential, U, Ia bornele unui rezistor de rezistenta R pentru curentul continuu; d) la ce moment de timp, T, intensitatea curentului variabil ar avea valoarea intensitatii curentului continuu. Aplicatie: a = 4 A; b = 2 A/s; t, =2 s; t2 = 6 s; Q = 24 C; R= 1052. R: = 48 C; / = 6A; U= 60 V; T= 1 s

Problema 2.6. 0 sursa debiteaza pe un rezistor de rezistenta R un curent de intensitate I. Daca se Inlocuieste rezistorul respectiv cu altul de rezistenta R', intensitatea curentului Aflati t.e.m. si rezistenta interioara a sursei. devine Aplicatie: R= 10 Q; I =3 A; R' = 20 0; I'= 1,6 A. R: E = 34,3 V; r = 1,43 Q. Problema 2.7. Un acumulator de rezistenta interioara r necunoscuta debiteaza pe un rezistor de rezistenta R necunoscuta un curent I. Daca se mareste rezistenta R cu curentul debitat scade cu f2 %. Aflati: a) raportul k = R/r, b) valoarea curentului, I', daca In loc sa se mareasca R ea s-ar micsora cu f3/0. Aplicatie: I = 12 A; fi % = 50%; f2% = f3 % = 25%. R: k = 2; ! = 14,4 A. Problema 2.8. Pentru reteaua electrica din figura P 2.8 se cunosc urmatoarele valori: E = 47 V; r = 1Q; R, = 4 K2 ; R2 = 2 Q; R3 = 2 Q; R4 = 2 SI; R 5 = 1 Q. Calculati valorile intensitatilor curentilor din laturile retelei. R: 6 A, 2 A, 7 A, 9 A, 8 A, 15k Problema 2.9. Calculati valorile tensiunii UAB pentru portiuni le din laturile de retea reprezentate In figura P 2.9. Se cunosc valorile: = 10 V; E2 = 6 V; R1 = 10 K2; = r2 = 1 R: 20 V; 2 V; 4 V. Problema 2.10. Un circuit care cuprinde rezistoarele 1 si 2, legate in serie, este al imentat de Ia o sursa de t.e.m. E. Tensiunea Ia bornele sursei este U. Caderea de tensiune pe rezistorul 1, de rezistenta R1 , este U1 (fig. P 2.10). Rezistorul 2 este construit dintr-un fir de sectiune S, din aluminiu de rezistivitate p. a) intensitatea curentului in circuit; b) rezistenta interioara a sursei, r, c) lungimea firului de aluminiu, L. Aplicatie: E= 12 V; U= 10 V; R1 = 4 K2; U 1 = 8 V; S = 0,6 mm 2; p = 30 nm. R: / = 2 A; r = 1 K2; L = 20 m. Problema 2.11. La bornele unei surse de rezistenta interioara rsi t.e.m. Ese leagA un receptor de rezistenta R. Conductoarele de legatura au fiecare rezistenta R 1 (fig. 2.11). Aflati caderea de tensiune pe linia de alimentare, U1 , i tensiunea Ia bornele sursei, U. Aplicatie: r = 0,3 Q; E = 130 V; R. 2 K2; R 1 = 0,15 Q R: U, = 15 V; U = 115 V. Problema 2.12. In circuitul din figura P 2.12 se cunosc rezistentele R2 si R3 , curentul prin Intregul circuit, I, si curentul /2 prin rezistorul de rezistenta R2 . Aflati rezistenta Aplicatie: R2 = 4; R 3 = 2 Q; / = 14 A; 12 = 2 A. R: R, = 1 Q. Problema 2.13. Doug rezistoare de rezistente R , si R 2 se leaga in paralel Ia bornele unei surse cu t.e.m. E irezistenta interioara r. Aflati: a) rezistenta echivalenta, R e, a celor doua rezistoare; b) intensitatile In ramurile circuitului, I, I, si I2 . (figura P 2.13) Aplicatie: R1 = 40 Q; R2 = 20 Q; E = 42 V; r = 0,7 Q. R: R e = 13,3 Q; / = 3 A; /, = 1 A; 12 = 2 A. Problema 2.14. In circuitul din figura P 2.14 se cunosc t.e.m. E2 si E3 , rezistentele interioare r r 2 si r3 , si rezistentele R R 2 si R 3 . Aflati tensiunea electrica dintre punctele A si B, UAB. Aplicatie: El = 2 V; E2 = 5 V; E3 = 3 V; r, = r3 = 0; r2 = 1 SI; R, = R 3 = 2 KI; R 2 = 1 Q. R: Um, = 5 V. Problema 2.15. In reteaua electrica din figura P 2.15 se cunosc t.e.m. E1 E2 si E3 s i rezistentele R , si R2 . Aflati: a) intensitatile
,

a.
A 11 = 2 A

E i , r1

E 1 , r2

1--ri

*B E i , r2
B

b.
A

w
12 = 1 A E1, I
-

c.
). 1 3 =0 Fig. P 2.9 A

1E 1 , r2 1
B

oto

R2

u,
U

Fig. P 2.10

a IT1

E, r

R2

*Fig. P 2.13.

A *-1
E1

FI
R1
E2,

,ri

r2

R2

E3 , r3

*Fig. P 2.14

R3

118

119

R2

---Ii
E3

TB

*Fig. P 2.15

R1

curentilor prin cele doua rezistoare, /, si 1 2 ; b) tensiunea U. Se considers r 1 = r2 = r3 = 0. Aplicatie: E 1 = 6 V; E, = 5 V; E3 = 4 V; R 1 = 10052; R 2 = 50 E2. R:1 1 = 50 mA; /, = 60 mA; Um, = 9 V. Problema 2.16. Fie doua surse de c.c., avand fiecare t.e.rn. E si rezistenta interioara r1 si, respectiv, r2 . Circu itu I exterior are rezistenta R (fig. P 2.16.). Aflati: a) intensitatea curentului in circuit la legarea surselor in serie, Is ; b) intensitatile curentilor in circuit Ia legarea surselor in paralel, 1p, /p1 si 1p2 ; c) tensiunile Ia bornele surselor in cazul legarii in serie, U1 si U2 ; d) pentru ce rezistenta exterioara R' tensiunea la bornele sursei 1 este nula, in cazul legarii in serie. Aplicatie: E = 10 V; r, = 3 Q; = 2 Q; R = 15 E2. R:1 5 = 1 A; /p = 0,617 A; /p, = 0,247 A; /p2 = 0,37 A; Ul = 7 V;
U2 =

maxime ale tensiunilor, U1 si U2, si intensitatilor, I1 si 12 , admise in fiecare rezistor; b) puterea maxima, P s , care se poate obtine cu un montaj serie al rezistoarelor; c) puterea maxima, Pp care se poate obtine cu un montaj paralel al rezistoarelor. Aplicatie: R, = 5 Q; R 2 = 2 Q; = 20 W; P2 = 18 W. R: U 1 =10 V; U2 = 6 V; /1 = 2 A; 12 = 3 A; Ps = 28 W; Pp =
,

1 ,5A

4f2

8fI

I
21

1-

25,2 W.
Problema 2.24. Doua rezistoare 1 si 2 sunt legate in paralel Ia o sursa de c.c. sub tensiunea U. In timpul i in cele doua rezistoare se degaja caldura Q din care o fractiune fin rezistorul 1. Aflati: a) rezistentele R 1 si R 2 ale rezistoarelor; b) intensitatile 11 si 1 2 ale curentilor prin cele doua rezistoare. Aplicatie: U = 220 V; i = 500s; Q = 440 kJ; f = 0,25. R: R 1 = 220 Q; = 73.33 Q; /, = 1 A; 12 = 3 A. Problema 2.25. Aflati randamentul, cu care un condensator este incarcat de Ia o baterie. R: = 50%. Problema 2.26. Un generator, care consuma puterea mecanica P1 , debiteaza cu randamentul 11, c.c. pe trei rezistoare de rezistente R 1 , R 2 Si R 3 legate ca in figura P 2.26. Rezistenta interioara a generatorului este nula. Aflati: a) puterea P2 debitata de generator; b) intensitatile curentilor prin rezistoare, I 1 /2 si /3 ; c) caderile de tensiune pe rezistoare, U1 , U2 Si U3 , si tensiunea la bornele generatoru I u i, U. Aplicatie: P1 = 625 W; = 80%; R 1 = 8 E2; R2 = 20 K2; R 3 = 30 E2.
,

*Fig. P 2.20

3A

8 V; R'=1 Q.

Problema 2.17. Calculali valorile rezistentei echivalente pentru gruparile mixte de rezistori din figurile P 2.17-a, b, c si d. R:11 R/6; 6 R/11; 3 R/4; R; 4 R/3. Problema 2.18. Unui potentiometru cu rezistenta R i se aplical Ia borne tensiunea U 0 . Un voltmetru cu rezistenta R v este legat Intre un capat al potentiometrului si cursorul aflat la mijlocul infasurarii potentiometrului (fig. P 2.18). Aflati ce tensiune, U, indica voltmetru I. Aplicatie: R = 4 la U0 = 110 V; R, = 10 kE2. R: U= 50 V. Problema 2.19. Dousal surse identice cu t.e.m. Efiecare, se leap' in serie printr-un rezistor de rezistenta R. 0 singura sursa ar debita in rezistorul R un curent de intensitate I. Aflati: a) intensitatea curentului debitat in rezistor de cele doua surse legate in serie, I,; b) rezistenta interioara r a fiecarei surse; c) intensitatea curentului debitat in rezistor de cele doua surse legate in paralel, I. Aplicatie: E = 2 V; R = 3 E2; / = 0,5 A. R:IS = 0,8 A; r= 1 CI; Ip = 0,57 A. Problema 2.20. Fie montajul din figura P 2.20. Aflati raportul, r, dintre energia disipata in rezistorul cu rezistenta de 2 E2 si energia disipata in rezistorul cu rezistenta de 8 Q, in acelasi interval de timp. R: r= 1/9. Problema 2.21. Un resou si o perna electrical de putere P1 Si, respectiv P2 , se leaga in paralel Ia o sursa de tensiune U. Aflati: a) intensitatea / a curentului in ramura principals; b) rezistenta electrical a fiecarui consumator, R. Aplicatie: P, = 500 W; P2 = 60 W; U = 220 V. R: = 2,55 A; R1 = 96,8 Q; R, = 806,7 Q. Problema 2.22. 0 sursa al i menteaza un circuit format dintr-o gru pare paralel a doua rezistoare de rezistente R 1 , respectiv, R 2 , inseriata cu un rezistor de rezistenta R 3 (fig. P 2.22). Intensitatea curentului in circuit este I, iar in cazul deconectarii rezistorului R2 devine I'. Aflati: a) rezistentele echivalente R e Si R 9 , ale circuitului in cele doua cazuri; b) t.e.m. Esi rezistenta interioara rale sursei; c) puteri le totale, Psi P', debitate de sursa in cele doua corpuri. Aplicatie: R, = 4 Q; R2 = 6 Q; R3 = 1,6 Q; I= 2 A; If= 1,5 A. R: Re = 4 E2; Re'= 5,6 Q; E = 9,6 V; r= 0,8 E2; P = 19,2 W;

R: P2 = 500W;11 = 5 A; /, = 3 A; /3 = 2 A; Ul =40 V;
U2 = U3 =

60 V; U = 100 V.

Problema 2.27. Fie circuitul electric din figura P 2.27. Se cunosc t.e.m. E1 , E2 si E3 , rezistentele interioara r 1 r2 si r3 si rezistenta R. Aflati: a) intensitatile curentilor prin cele trei ramuri ale circuitului 12 , 13 ; b) tensiunea Um ; c) puterea disipata in rezistorul R si puterea totals, P t, furnizata de cele trei surse. Aplicatie: E l = E3 = 9 V; E2 = 4,5 V; ri = r2 = r3 = 1 K2; R = 100 Q.
,

E1 , r1

R R: /1 = 13 = 66,5 mA; I2 = 133 mA; UAB = -8,9335 V; P =

A

E2 , r2

1,7689 W: Pt = 1,7955 W.

= 14,4 W.
Problema 2.23. Fie doua rezistoare de rezistente R 1 , respectiv, R 2 , care admit puteri maxime P 1 si, respectiv, P2 . Aflati: a) valorile

Problema 2.28. La bornele unui acumulator cu t.e.m. E si rezistenta interioara r se leaga un rezistor cu rezistenta R. Aflati: *Fig. P 2.27 a) intensitatea curentului prin circuit; b) caderea de tensiune pe rezistor; c) energia (in kWh) disipata in rezistor in timpul t; d) valoarea R0 a rezistentei rezistorului pentru care puterea disipata in acesta este maxima. Aplicatie: E= 3 V; R r = 1 Q; R = 23 Q; = 8 h. R: / = 0,125 A; U = 2,875 V; W= 2,875 .10 -3 kWh; R, = 152. Problema 2.29. Un ampermetru poate masura un curent de n 1 on mai mare daca este suntat cu un rezistor si un curent de n2 on mai mare daca este suntat cu un alt rezistor. Aflati rapoartele np si n5 care arata de cate onpoate fi mai mare curentul care poate fi masurat, daca rezistoarele se leaga in paralel si, respectiv, in serie. Aplicatie: n1 = 21; n2 = 31. R:n=51;n=li Problema 2.30. Un galvanometru cu rezistenta interioara r poate masura curenti pana Ia intensitatea maxima 1m. Aflati: a) rezistenta suntului, R pentru a putea masura curenti pana la intensitatea IM (> Im); b) tensiunea Ia bornele galvanometrului cand acul se afla Ia jumatatea scalei; c) ce rezistenta, R a, trebuie conectata in serie cu galvanometrul pentru a obtine un voltmetru capabil sa masoare tensiuni [Jana la valoarea maxima UM. Aplicatie: r = 9,5 12; / rn = 50 mA; /m = 1 A; Um = 30 V. R: RS = 0,5 52; U = 0,2375 V; R a = 590,5 Q. Problema 2.31. Un miliampermetru de rezistenta interioara r are scala de N diviziuni si masoara variatii de intensitate a curentului IA pe fiecare diviziune. Aflati: a) tensiunea maxima, U, care poate fi masurata cu acest aparat folosit ca voltmetru; b) cum poate fi utilizat acest aparat ca voltmetru astfel incat o diviziune sa corespunda unei tensiuni date, U v ; c) rezistenta suntului necesar pentru a extinde domeniul de masurare a curentilor !Dana la I.
,,

E, r

120

121

Aplicatie:

= 0,5 K2; N = 50; IA = 2 mA/div; U = 100 mV/div; / = 1A.

, ,

R: U = 50 mV; R ad = 49,5 Q; R 5 = 55,5 mE2. Un voltmetru montat la bornele unui generator indica tensiunea U . Daca un at doilea voltmetru, identic cu prima, este montat in paralel cu primul Ia bornele generatorului indicatia lor comuna este U 2 . Cand un ampermetru este montat Ia bornele generatorului el indica un curent 1 . Daca un at doilea ampermetru, identic cu primul este montat in serie cu primul la bornele generatorului, indicatia lor comuna este J. Aflati: a) tensiunea electromotoare E at generatorului; b) rezistenta interioara r, a generatorului; c) rezistentele interioare r si c ale aparatelor folosite. = 8 V; U2 = 6 V; /, = 3 V; /2 = 2 V. Aplicatie: R: E = 12 V; ri = 2 E2; ry = 4 Q; ra = 2 Q.
,

Testa griiS
1. Prin disociatie electrolitica se intelege separarea: a) substantelor ionice in ioni pozitivi si electroni; b) cristalelor de valenta in ioni pozitivi si ioni negativi; c) cristalelor de valenta in ioni pozitivi si electroni; d) substantelor ionice in ioni pozitivi si ioni negativi; e) substantelor ionice in ioni si electroni.
Tensiunea electromotoare este numeric egala cu lucrul mecanic efectuat pentru a transporta: a) unitatea de sarcina pozitiva de-a lungul intregului circuit; b) sarcina de-a lungul intregului circuit; c) unitatea de sarcina negativa de-a lungul intregului circuit; d) sarcina pozitiva de-a lungul circuitului exterior; e) sarcina negativa de-a lungul circuitului exterior si prin sursa. Un conductor este parcurs de un curent electric constant cu intensitatea de 5 A. SA se calculeze numarul de electroni care traverseaza sectiunea normala a conductorului in unitatea de timp (sarcina electronului este 1,6 . 10 -19C ). a) 22,4. 1021 ; b) 31,2. 10 18; c) 38. 10 19; d) 19.10 19; e) 21. 10 18 . 4. 0 baterie de t.e.m. Esi rezistenta interioara r este conectata Ia un rezistor de rezistenta R 1 = nr; in acest caz randamentul bateriei (catul dintre puterea disipata de consumator si puterea dezvol-tats de sursa) este il l . Paralel cu primul rezistor se conecteaza un alt rezistor de rezistenta R 2 = n2 r. Randamentul bateriei In acest caz va fi 1 2 . Si se calculeze1' ~ 2/1~ 1 (n1 si n2 cunoscute
111-

Problema 2.33. Doua surse de tensiune electromotoare si E2 si de rezistente interioare si, respectiv, r2 sunt legate in paralel pe un rezistor de rezistenta R. Aflati: a) intensitatile si 12 ale curentilor prin surse; b) caderea de tensiune U pe rezistorul R; c) energia Wdisipata de rezistorul R in timpul t; d) pentru ce valori si Ei " ale tensiunii electromotoare a sursei 1 intensitatea curentului prin aceasta sursa este nula si, respectiv, egala cu 1 2 . = 130 V; E2 = 125 V; ri =0,5 S2; r2 = 0,2 Si; R = 2 E2; i = 2 min. Aplicatie: R:1 1 = 24 A; /2 = 35 A; U= 118 V; W=835,4 kJ; E i '=113,6 V; El =133,9 V.

Problema 2.34. Doua conductoare lung!, paralele, situate la distanta d unul de celalalt, sunt parcurse de curenti de sensuh contrarii de intensitate / si respectiv 4/. Aflati in ce puncte inducIia campului magnetic este nula. R: La distanta de 20 cm de conductorul parcurs de curentul /, spre exterior. Aplicatie: d= 0,6 m.

Aplicand aceeasi tensiune Intre doua puncte A si B ale inelului, puterea devine 9,6W. Ce rezistente electrice au cele doua arce de inel cuprinse intre punctele A si B? a) 9 S2, 7 Q; b) 10 5-2, 6 Q; c) 11 E2, 5 Q; d) 5 E2, 11 Q; e) 7 Q, 9 Q. 8. La aplicarea primei legi a lui Kirchhoff pentru o ratea cu n noduri, numarul de ecuatii independente care se pot scrie este: a) n = 1; b) n; c) n 1; d) n2 ; e) n2 1.

Problema 2.35 Doua conductoare lungi, paralele, situate Ia distanta de d unul de celalalt, sunt parcurse de curenti de acelasi sens de intensitate /fiecare. Aflati valoarea inductiei magnetice B la jumatatea distantei dintre conductoare. R: B = 0 T. Aplicatie: d = 4 cm; / = 12 A.

Problema 2.36. 0 spira conductoare este strabatuta de un curent de intensitate I. Inductia campului magnetic in centrul spirei este B. Aflati raza spirei, r. R: r= 27( cm. Aplicatie: / = 5 A; B = 50 p.T.

Problema 2.37. Doua conductoare lungi, paralele, situate la distanta d unul de celalalt sunt parcurse de curenti de acelasi sens de intensitate I fiecare. Aflati ce forts exercita unul din conductoare asupra unei portiuni de lungime 1 din celalalt conductor. R: 1,6.10 -5 N. Aplicatie: d = 20 cm; I = 4 A; 1= 1 m. Problema 2.38. Un conductor liniar de lungime 1 cu rezistenta r se deplaseaza pe doua bare conductoare paralele de rezistenta neglijabila cu viteza v normal pe un camp magnetic omogen de inductie B perpendicular pe planul baretor. Barele sunt legate Ia capete prin rezistoarele cu rezistentele R1 , respectiv R2 (fig. P.3.14). Aflati curentii, si /2, care trec prin R1 , respectiv, R2 , si puterea mecanica necesara deplasarii conductoru I u i mobil. Aplicatie: / = 0,6 m; r= 1 Q; v = 10 m/s; B = 0,5 T; = 3E2 ; R2 = 6 E2. R: I = 0,667 A, 12 = 0,333 A, P = 3 W.
,

ri g

112 Il i no + n2
1

n2 ,)
n

q2

1( 2 + 1)

i 1 = ;n + n,n2

9. La bornele unei surse de curent continuu formats din n= 4 elemente identice in serie, avand fiecare te.rn. E = 3 V si rezistenta interioara r= 0,25 Q, se leaga in paralel un vas de electroliza cu solutie de sulfat de cupru avand rezistenta R1 = 40 Q si un rezistor de rezistenta R2 = 10 Q. Sa se determine caderea de tensiune datorata rezistentei interne a unui element. ) a) 2 V; b) 1,5 V; c) 3 V; d) 4,5 V; e) 0,33 V ;d 10. Sa se calculeze numarul de sarcini elementare ce strabat canalul unui traznet de 59 kA care dureaza 3.10 -7 s. Se cla e = 1,6 10-19 C. a) 2,5.10 12 ; b) 9,37.10 16; c) 5.1021 ; d) 4,67.10 11 ; e) 7,35.10 10 . 11, Un generator care are Ia borne o tensiune de 10 V si o rezistenta interna de 2 Q, debiteaza o putere totals de 12 W. Care este rezistenta circuitului exterior? a) 8 Q; b) 10 Q; c) 12 5.2; d) 2 t2; e) 452. Puterea maxima debitata de o sursa de tensiune electromotoare Esi rezistenta interioara rse obtine atunci cand: a) rezistenta exterioara R este egala cu rezistenta interna a sursei; b) rezistenta exterioara este nula (sursa in scurtcircuit); c) R = 2 r, d) R = 3 r, e) R= 4 r. 13. Daca dintr-o grupare de n rezistori legal in paralel si introdusi Intr-un circuit se scoate unul dintre ei, atunci tensiunea Ia bornele gruparii respective: a) scade; b) devine egala cu zero; c) creste; d) scade de n ore; e) ramane constants.

111

n1 n 2

'n2 e

ni

n, n2

Problema 2. 39. Fie doua sine metal ice paralele, asezate Ia distanta 1 una de alta, Inclinate cu unghiul a fats de orizontala si care se terming cu o rezistenta electrica R (rezistenta R leaga capetele superioare ale sinelor). Pe aceste sine se gaseste o bars conductoare de masa m, asezata in planul barelor, perpendicular pe ele. Bara aluneca pe planul Inclinat format de sine (pastrandu-si perpendicularitatea). Coeficientu I de frecare intre bare si sine este Rezistenta electrica a sinelor si barei este neglijabila fats de R. Bara se misca Intr-un camp magnetic de inductie B orientat vertical. Aflati viteza limits de alunecare a barei. Aplicatie: / = 0,1 m; cc = 30'; R = 0,1 Q; m = 0,02 kg; 1..t, = 0,2; B = 0,5 T. R: v = 3,1 m/s. I' in timpul Curentul descreste Ia valoarea L trece un curent de intensitate Prohlema 2.40. Printr-un solenoid de inductanta L At. Aflati tensiunea electromotoare autoindusa, e. R: e = 4 mV. Aplicatie: L = 8 mH; / = 10 A; /'= 5 A; At =10 s.

5. 0 baterie cu t.e.m. Esi rezistenta interioara r se conecteaza succesiv Ia doua rezistoare, cu rezistenta R 1 = 4 S2 si, respectiv, R 2 = 16 Q. Stiind ca in ambele cazuri caldura degajata in acelasi interval de timp in rezistoare este aceeasi, sa se calculeze rezistenta interioara r a sursei. a) 8 Q; b) 5 Q; c) 3 Q; d) 10 Q; e) 12 Q. In circuitul din figura randamentul sursei este r = 50%. Daca rezistorul de rezistenta R0 ar fi legat singur la bornele sursei, puterea circuitului exterior ar atinge valoarea maxima posibi la. Se cere valoarea rezistentei celuilalt rezistor.

a) Ro ; d) R o + 1)/ 2 ;

I) Ro la ;
e) R0 0 1).

c) R0 (15 - 1)/2 ;

7. Daca se aplica o tensiune de 6 V in punctele diametral opuse ale unui inel conductor, puterea disipata este de 9,0 W.

122

123

Un fierbator electric are doua rezistoare. Timpul de fierbere al continutului de ape din incalzitor este t 1 , respectiv, t2 ( t2 > dupe cum se conecteaza doar primul sau al doilea rezistor. Randamentul se considers acelasi in Coate cazurile. Care este timpul de fierbere daca se conecteaza ambele rezistoare, legate in paralel? a) t i +t2 ; ti t2 d) t2 ; e) tl+ t 2
c) t2 - t 1 ;

21. Observarea spectrelor magnetice obtinute cu circuite electrice de diferite forme pune in evidenta faptu I ca, in interiorul unui solenoid lung, liniile de camp magnetic sunt: a) paralele cu axa solenoidului si echidistante; b) perpendiculars pe axa solenoidului si echidistante; c) cercuri concentrice cu centrul pe axa solenoidului; d) paralele si neechidistante; e) arce de parabola. 22. In formula F = B. I1, B reprezinta inductia campului magnetic: a) generate de curentul de intensitate I care circula prin conductor; b) exterioara conductorului prin care circula I, perpendiculars pe conductor; c) exterioara conductorului prin care circula I, paralele cu conductorul; d) indusa in conductorul prin care circula I; e) autoindusa prin conductorul in care circula I.

Test de evaluare
5. Calculati valoarea rezistentei R 4 din reteaua din figura TE 1.5 1. Calculati rezistenta echivalenta R 12 i R,, pentru reteaua din daca: R, =2 Q, R 2 = 5 Q, R 3 = 4 52 si valoarea curentului indicat figura TE 1.1. de galvanometru este zero.

R1

,,,,sss411,

Un circuit electric este format dintr-o baterie cu tensiunea electromotoare E = 10 V si rezistenta interns r = =0,5 K2 si un consumator de rezistenta R. Randamentul circuitului in cazul in care puterea uti la este maxima va fi: c) 30%; b) 38%; a) 28%; e) 50%. d) 45%;
16. 0 sursa cu t.e.m. E = 10 V si rezistenta interioara r=1 Q

V
Fig.TE 5

23. Expresia fortei electromagnetice pentru orice orientare a conductorului parcurs de curent, aflat in camp magnetic, este: c) F=135cosoc; b) F=B11sin a; a) F=BI1cos a; F=B./.sina. d) F=8.1.1;

2. Pentru ce valoare a lui r, rezistenta echivalenta a circuitului TE 1.2 este egala cu r? Se considers R cunoscut.

disipa pe un rezistor puterea P = 9 W. Cat este tensiunea la bornele sursei? c) 110 V; b) 1 V, 2V; a) 15 V; 1 V, 9 V. e) d) 3 V, 40 V; Un acumulator cu t.e.m. E= 12 V are intensitatea curentului de scurtcircuit /= 40 A. Ce rezistenta are rezistorul care, legat Ia bornele acumulatorului, face ca tensiunea Ia borne sa fie U = 11V? c) 7,3 K2; b) 33 g2; a) 4,4 K2; e) 1,2 Q. d) 3,3;
' Se leaga n rezistente identice o data in serie, apoi in paralel.

24, Un conductor rectiliniu foarte lung, parcurs de un curent cu intensitatea I si o spire cu raza R parcursa de un curent cu intensitatea 12 (Iv 12 si R cunoscute)A sunt coplanare. inductia magnetics in centrul spirei este nula. In aceste conditii, distanta dintre centrul spirei si conductorul rectiliniu este data de relatia:
, ,

6. Calculati valoarea raportului dintre intensitatea curentului care trece prin voltmetru si intensitatea curentului care trece prin rezistorul R 2 din reteaua electrice din figura TE 6. Considerati cunoscute valorile pentru R, si

I
R R
R

a) d=-1--;

IR ni l

b) d=R;

Od= i1R ;
id 2

d) d= 1 R;
11

d =

1 2

-1 1

12 + I1

Fig.TE 2 3. Calculati rezistenta echivalenta RAB si R a) pentru reteaua din figura TE 1.3 daca: R, = R 2 = 4 Q, R 3 = 6 SI, R 4 = 8 Q.

Fig.TE 6 7. Calculati valoarea rezistentei electrice a rezistorului R si valoarea puterii disipate pe circuitul exterior (figura TE 1.7). Se cunosc urmatoarele valori: E =100 V, r = 36 E2 rl = 50%.

Raportu I R s /R p, este: a) R s /R p < nz; = 1/n2 ; d) R S /R P

b) RS/RP = n2 ;
e) R s /R p > 1/n2 .

c) R s /R p > n2 ;

Rezistenta echivalenta R, pentru circuitul din figura este data de relatia: c) R; b) 8R/5; a) 5R/8; e) 13R/7. d) 7R/13;

23. Modulul tensiunii electromotoare, e, induse Intr-un conductor rectiliniu de lungime 1 care se deplaseaza cu viteza v sub unghiul a int-un camp magnetic uniform de inductie B are expresia: cosa ; c) e = b) e = a) e = B1v sina; costa. e) e = d) e = Blv sin 2 a;
26. Pe baza interactiei intre doi curenti rectilinii, lungi, paraleli, se defineste unitatea de masura in SI pentru: a) inductia magnetics; b) permitivitatea electrice; c) intensitatea curentului electric; d) forta electromagnetice; e) permeabi I itatea magnetics. 27. T e.m indusa este data de urmatoare relatie:

A c/5-1

Fig.TE 3

AO
b) e =

At d) e =
Vectorul inductie magnetics intr-un punct al campului: a)

At

c) e=

A4)
At

4. Calculati rezistenta echivalenta R AB pentru reteaua din figura TE 1.4 daca: R = 2R.
,

Fig.TE 7

At

e ) e=

At

8. Calculati rezistenta echivalenta a unui ansamblu voltmetru- rezistenta aditionala care i-ar marl domeniul de masurare de 101 ori.

face un unghi obtuz cu linia de camp; b) este tangent in acel punct la linia de camp si de sens opus sensului liniei de camp; c) este perpendicular pe linia de camp in acel punct; d) face un unghi ascutit cu linia de camp; e) este tangent in acel punct la linia de camp si are acelasi sens cu linia de camp.

28. Cum se modifica inductia magnetics in interiorul unei bobine cu miez de fier daca se injumatateste numarul de spire? (Dimensiunile bobinei nu se modifica, iar curentul prin bobina se mentine constant). a) creste de doua ori; b) scade de doua ori; c) creste de patru ori; d) ramane constants; e) scade de patru ori.

124

125

capitolul
Curentul electric reprezinta orice miscare de sarcini electrice. Dace viteza nniscarii ordonate a purtatorilor de sarcina este constants in timp, curentul electric se numeste stationar. Circuitul electric este un ansamblu format din generator electric, conductori de legatura si unul sau mai multi consumatori. Tensiunea electromotoare a unei surse, E, este marimea fizica scalarA egala cu lucrul mecanic efectuat de sursa pentru a transporta unitatea de sarcina electricA pozitiva de-a lungul Intregului circuit.
L

Legea lui Joule:Caldura degajata Ia trecerea curentului electric

print-un conductor este direct proportionala cu rezisteno conductorului, R, cu patratul intensitstii curentului care trece
prin conductor, 1, si cu timpul cat circula curentul electric, t:

Cap itolul
Producerea i utilizarea curentului alternativ
In acest capitol veil studia: 3.1. Curentul alternativ 3.2. Elemente de circuit 3.3. Energia si puterea In circuitele de curent alternativ 3.4. Transformatorul 3.5. Motoare electrice 3.6. Aparate electrocasnice

Q = 12 R t

Puterea unui consumator: p = Capacitatea unui condensator este marimea fizica scalar5 C definita de relatia

E=

, [E] s , = 1 V;

C=

Tensiunea Ia bornele sursei, U, este marimea fizica scalars egala cu lucrul mecanic efectuat de sursa pentru a transporta unitatea de sarcina electricA pozitiva de-a lungul circuitului exterior. Tensiunea interns sursei, u, este marimea fizica scalars egalA cu lucrul mecanic efectuat de sursa pentru a transporta unitatea de sarcina electrica pozitiva prin sursa. [u]si = u] s,= 1 V; Intensitatea curentului electric, I, este marimea fizica scalars care masoara sarcina electrica care strabate sectiunea transversals a unui conductor in unitatea de timp.
[

Inductia magnetics a unui camp magnetic uniform este marimea fizica vectoriala B al carei modul este definit de relatia

B I
Forta electromagnetica se poate scrie vectorial, in forma: = /(Ixa), F=B-I-1. sina Foga electrodinamica are expresia
/2

Q
At '

[I] si = 1 A

F12

27E

Rezistenta electrica a unui conductor, R, este marimea fizica scalars care masoar6 raportul constant dintre tensiunea la bornele conductorului, U si intensitatea curentului electric stabilit prin el, I. 1V [U] [R]si = r is' = TFA = 1 Q ' R = P Rezistivitatea electrica, p, are semnificatia rezistentei electrice a unui conductor cu lungimea de 1m si aria sectiunii transversale de 1 m 2 . Ea depinde de temperature dupe relatia: p = p o [i + a (t - t o

Forta Lorentz are expresia:

71_ = q (i/- x fi)

Fluxul magnetic al unui camp magnetic uniform printr-o suprafa0 normala la direc/ia campului este marimea fizicA scalars F definita de relatia: q = B S,, ,

[Cs' = [B]si [Sn ] si =1Tilm 2 =1 Wb

Inductia electromagnetica este fenomenul de generare a unei tensiuni electromotoare Intr-un circuit strabStut de un flux magnetic variabil in timp. Regula lui Lenz: curentul indus Intr-un circuit Inchis strAbatut de un flux magnetic variabil are un astfel de sens, Incat fluxul magnetic produs de curentul indus se opune variatiei fluxului magnetic inductor. Legea lui Faraday: tensiunea electromotoare indusa Intr-un circuit este egala cu viteza de variatie a fluxului magnetic prin suprafata acelui circuit, luata cu semn schimbat . At Inductanla unui circuit este marimea fizica scalarS, L, definita de relatia: e=

)t

Dependenta dintre tensiunea la bornele unui conductor cu caracteristica de curent I=1(U) liniara si intensitatea curentului stabilit prin el se numeste legea lui Ohm pentru o portiune de circuit: sau U= RI. I= Legea lui Ohm pentru Intreg circuitul are expresia:
I_ R+ r

Legea I a lui Kirchhoff: Suma algebrica a intensitatilor curentilor electrici care se intalnesc Intr-un nod de retea este egala cu zero:

E/k =0
k=1

Legea a II-a a lui Kirchhoff: Suma algebrica a tensiunilor electromotoare ale surselor in lungul unui ochi de retea este egala cu suma algebrica a caderilor de tensiune de pe laturile ochiului:

L=

(1) I
_ 1 Wb 1A H. =1H
411

z
k=1

Ek =

Ei;

Ms ,
Hsi

R i .

126

3.1. Curentul alternativ

Producerea curentului electric (alternativ sau continuu) este una dintre cele mai importante aplicatii ale fenomenului de inductie electromagnetica. Conditia necesara producerii curentului electric indus Intr-un circuit electric inchis este aparitia unei variatii a fluxului magnetic prin suprafata sa. Aceasta presupune fie miscarea de rotatie a circuitului, fie a campului magnetic. Principiul de functionare al generatoarelor de curent electric are la baza rotatia unei spire in jurul unei axe perpendiculare pe liniile unui camp magnetic uniform. Consideram un cadru dreptunghiular, construit dintr-un fir conductor, plasat in camp magnetic uniform, ca in C2 , conectate printr-un rezistor Ia figura 3.1.1.1. Capetele cadrului sunt in contact cu doua inele colectoare, ampermetrul A. Presupunem ca acest cadru se roteste uniform, cu viteza unghiulara co, in jurul axei 00'. In timpul

ACTIVITATE EXPERIMENTAL&
Modelu I de laborator al alternatorului (figura AE 3.1.1.1) are rotorul, piesa aflata in miscare de rotatie, compus din patru bobine inseriate. Campul magnetic este generat de catre un stator constituit dintr-un electromagnet: cloud bobine montate pe un miez in forma de U si alimentate fiecare la 12 V c.c. Mont4 rotorul de c.a. pe miezul in forma de U si cuplati penile sale Ia un ampermetru cu 0 pe mijlocul scalei. Periile se afla in contact cu o piesa cilindrica aflata in continuarea rotorului. Acesta este colectorul. Alimentati bobinele statorului, rotiti rotorul cu mana si observ4 i nd icatia ampermetrului. Concluzie: miscarea acului ampermetrului de o parte si de alta a pozitiei de 0 indica aparitia unui curent electric alternativ. Daca in locul ampermetrului se conecteaza un canal al unei piaci de achiziIie de semnal cuplate cu un computer pentru a inregistra semnalul generat in bobine, se obtine ceea ce se puteti observa in figura AE 3.1.1.2. Semnalul real este amortizat puternic deoarece in timpul rotatiei magnetului se intampina forte de rezistenta marl.
Concluzie: Rotatia uniforms a unui cadru metalic, in jurul axei sale de simetrie, Intr-un camp magnetic uniform, perpendicular pe axa de rotatie, genereaza in cadru o tensiune electromotoare alternative sinusoidala. Daca circuitul exterior conIine numai un rezistor, atunci valoarea intensitatii instantanee a curentului alternativ va fi de forma:

3.1.1. Generarea curentului alternativ

rotatiei unghiul a facut de normala ii, la planul cadrului, cu inductia B variaza continuu in timp: a Corespunzator, fluxul magnetic prin suprafata cadrului variaza 5i el permanent:
43(0 B S cosaq

=wit .

g. cm*, s +41 .

ey.r."

to*

Reprezentarea grafica a variatiei fluxului magnetic se AA in figura 3.1.1.2. At in cadru se genereaza o tensiune electromotoare. Folosind expresia fluxului (variabil) in relatia precedents se obtine pentru tensiunea electromotoare (t.e.m) indusa expresia De aceea, conform legii lui Faraday,
e=

e(0= E m sin cot , unde:

- e(t) este tensiunea electromotoare instantanee (Ia momentul t); E m =coorto m este valoarea maxima, numita amplitudine, a tensiunii alternative; = 2iry este pulsafia tensiunii alternative, v fiind frecventa; ~ m = B S este valoarea maxima a fluxului prin cadru, B este inductia campului magnetic, iar S este aria cadrului.

Observatie: Cand intervalul de timp tinde la zero, fare a lua valoarea zero, tem e se calculeaza ca limits a

raportului

Regula cu care am calculat e se bazeaza pe operatia matematica numita derivarea functiilor,

4t

ceea ce inseamna ca, de fapt, tem reprezinta derivata fluxului magnetic in raport cu timpul, notate:
e(t)=

R m unde Im = Em/R este valoarea maxima, numita amplitudin a intensitatii curentului alternativ. Tensiunea si intensitatea curentului alternativ variaza sinusoidal in functie de timp (fig. 3.1.1.3). Functia e(t) = Em sin wt este o func,tie periodica: dupe un timp T = 27t/co tensiunea electromotoare alternative trece prin aceeasi valoare. Aceeasi proprietate o are si functia i(t) = / ni sin wt Asa cum se observa din figura 3.1.1.3, tensiunea si intensitatea instantanee evolueaza in faza. Marimilor fizice care variaza sinusoidal li se pot asocia niste vectori rotitori numiti fazori. Fazorul asociat are modulul egal cu valoarea
efectiva a marimii si este orientat fats de axa orizontala cu un unghi egal cu faza initials a marimii. El se roteste in

i(0=

= / sin cot,

Fig. AE 3.1.1.2

(1)'(t) = co 4:13. sin cot = Em sin cot

Modul in care este generate t.e.m. pe masura ce cadrul ABCD se roteste uniform in camp magnetic uniform este ilustrat in figura 3.1.1.2: Ia momentul t= 0, unghiul a format de normala la suprafata cadrului si intensitatea campului magnetic este de 0 si, deoarece sinO = 0, rezulta e(0) = 0; la momentul t = T/4, cadrul este rotit cu 90 fats de pozitia initials si, deoarece sin90 = 1, rezulta ca e( T/4) = Em; la momentul t = T/2, cadrul este rotit cu 180 fats de pozitia initials si, deoarece sin180 = 0, rezulta ca 1 )1' A A 1;)1-. nr A e(T/2) = 0; e Ia momentul t= 3 T/4, cadrul este rotit cu 270 fats de pozitia initials si, deoarece sin270 = 1, rezulta ca
CO --I CO
-

....... i = 14.;,sincot e'= . Ems

CO

3T

e(3T/4) = Em;

* Fig. 3.1.1.2

En,

la momentul t= T, cadrul este rotit cu 360 lc* de pozitia initials si, deoarece sin360 = 0, rezulta ca e(T) = 0.

sens antiorar cu aceeasi viteza unghiulara cu care variaza faza. In reprezentare fazoriala, marimile sinusoidale se diferentiaza prin valoarea efectiva si prin faza initials. Aceasta inseamna cal fazorii cu care reprezentam tensiunea instantanee si intensitatea instantanee se rotesc impreuna (fig. 3.1.1.4).

Fig. 3.1.1.4

128

129

3.1.2. Alternatorul
In exemplul analizat se genera curent alternativ prin rotatia spirei in camp magnetic fix. Se poate obtine aceeasi efect si mentinand spira fixa Intr-un camp magnetic rotitor, generat de catre un magnet permanent sau de catre un electromagnet alimentat in curent continuu. Este solutia utilizata in practica: rotorul genereaza campul magnetic (este inductor), iar statorul este indus, in spirele sale generandu-se tem alternative (figura 3.1.2.1). Capetele infasurarilor rotorului sunt legate la doua inele aflate pe ax, izolate si intre ele si fap de rotor. Acest tip de generator se nu meste generator sincron monofazat. Sincron, deoarece curentul indus in stator creeaza un camp magnetic care se invarteste cu aceeasi viteza ca si rotorul. Monofazat, deoarece pe stator se afla o singura faze, un singur grup de infasurari legate in serie. In practica se utilizeaza generatoare sincrone trifazate, care produc curent trifazat. Ele au trei bobine (faze) pe stator, decalate cu 120 intre ele. Spre deosebire de generatorul monofazat, pe placa sa de borne sunt prezente 6 borne, cate doua pe faze.

In locul montajului descris anterior se poate utiliza modelul de laborator al generatorului trifazic (figura AE 3.1.2.5). Dace in locul celor trei galvanometre s-au conectat trei canale diferite ale unei piaci de achizitie de semnal cuplate cu un computer pentru a inregistra semnalele generate in bobine, s-a obtinut ceea ce puteti observa in figura AE 3.1.2.4. Semnalele reale sunt amortizate puternic deoarece in timpul rotatiei magnetului se intampina forte de rezistenta marl. Datorita curentului trifazic, in infa'surarile fixe ale motoarelor electrice se creeaza un camp magnetic invartitor care poate antrena rotoarele motoarelor asincrone.

ACTIVITATE EXPERIMENTALA

A ',"! Att,r_t :114114 5,x 01...111111 , 7,1i

,.;) 4

;2:
t1,61,

aa
4

L. 1, 1 CA4 t

Fig. AE 3.1.2.4

St*

%M.

Fig. AE 3.1.2.5

3:1.3. Generatorul de curent continuu

Are aceeasi principiu de functionare cu alternatorul, al rotatiei spirei intr-un camp magnetic uniform. Diferenta consta in forma colectorului care are doua fante pe doua generatoare ale cilindrului aflat in continuarea rotorului. Astfel periile culeg curent numai in timpul alternantei pozitive rezultand practic un curent pulsatoriu (figura 3.1.3.1). Pentru a obtine curentul continuu se utilizeaza un rotor cu doua bobine perpendiculare intre ele, asa cum arata modelul de laborator pe care I-am descris pana acum. Un galvanometru legat la periile sale va indica o valoare aproximativ constants a intensitatii curentului electric (figura 3.1.3.2-a). In practica se utilizeaza variante cu 16 bobine dispuse simetric pe rotor, obtinandu-se astfel variatii cat mai mici ale tensiunii generate (figura 3.1.3.2-b). In cazul generatoarelor de curent continuu, rotorul este indus, iar statorul este inductor, deoarece pentru a obtine curent continuu, infasurarea indusului trebuie s

0 3
Fig. AE 3.1.2.1 a.

b.

fanta colector

IN

Fig. AE 3.1.2.2

Pentru a modela functionarea generatorului trifazic utiliza/i trei bobine de inductanta mare (eventual cu miez de fier), un magnet bare si trei galvanometre cu zeroul pe mijloc, conectate la fiecare bobina. Montati componentele dupe schema din figura AE 3.1.2.1-a, astfel incat sa puteti roti magnetul cu viteza aproximativ constants. Distanta dintre bobine si magnetul rotitor trebuie sa fie cat mai mica. ObservaIi indicatiile galvanometrelor. Tensiunile electromotoare induse au aceeasi valoare maxima (fig. AE 3.1.2.3) pe care o ating insa pe rand, fiind defazate cu 120 una fate de alta, ca in diagrama din figura AE 3.1.2.2.

Fig. 3.1.3.1

130

131

aiba in permanents capetele legate Ia lamele colectorului. Statorul poseda mai multi electromagn0 construiti din otel masiv, iar miezul rotorului se construieste din tole de otel si este prevazut cu crestaturi longitudinale in care se aseaza infasurarile din sarma. Statorul poate fi alimentat cu curent din surse independente sau din infasurarile rotorului (autoexcitatie). In acest ultim caz exists autoexcitatie-serie cand tot curentul din rotor strabate statorul, autoexcitatie-derivalie cand numai o parte a curentului din rotor strabate statorul si autoexcitatiemixtS.

3.2. E emente de circuit

3.2.1. Circuite simple de curent alternativ
(Definitie: Se numesc circuite de curent alternativ circuitele electrice alimentate cu ten_ -- ni electromotoare alternative. Circuitele care nu conIin bobine sau condensatoare opun curentilor alternativi (de frecventa joasa) practic aceeasi rezistenra ca si curentului continuu. ConsiderAm un circuit de curent alternativ cu un rezistor de rezistenp R (fig.3.2.1.1-a) la bornele cAruia se aplica tensiunea alternative u(t) = Un, sin ew t Caderea de tensiune pe circuit va fi u = R i. Pentru valori efective, legea lui Ohm se scrie in forma U= R I. La bornele rezistentei tensiunea si intensitatea curentului alternativ trec simultan prin valorile nule si maxime, si deci sunt in laza (fig. 3.2.1.1-b). In figura 3.2.1.1-c este data reprezentarea fazoriala. Observatie: Faptul ca in figura 3.2.1.1-b curba care reprezinta tensiunea are o amplitudine mai mare nu are nici o semnificatie, deoarece scala verticalS pentru u si i este aleasa in mod arbitrar.

3.1.4. Valori efective ale tensiunii

curentului alternativ

Trecerea unui curent alternativ printr-un rezistor este insoOta de generare de caldura. Caldura generata Intr-un interval de timp de curentul alternativ ar putea fi generata in acelasi interval de timp de un curent continuu de o anumita intensitate. Intensitatea unui astfel de curent continuu este numita intensitate efectiva a curentului alternativ.

De Definitie: Se numeste intensitate efectiva a curentului alternativ marimea I egala cu intensitatea unui curent
continuu care, strabatand acelasi rezistor ca si curentul alternativ, produce aceeasi caldura Joule ca si curentul alternativ, in acelasi interval de timp.
s

Aria oricarui dreptunghi subOre de felul celui negru din figura 3.1.4.1 este numeric egala, conform acestei cu caldura degajata in rezistor in timpul At (pentru care i este, practic, constant). Aria suprafetei maginite de graficul functiei si de poqiunea OA a axei Ox poate fi calculate ca suma a ariilor unor astfel de dreptunghiuri subtiri si, in consecinta, va reprezenta caldura degajata in timpul unei semiperioade (fig. 3.1.4.1). Se observe Insa c portiunea (hasuratS) situate deasupra liniei 2 punctate, corespunzand valorii R 1,7, , are aria egala

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
U n rezistor cu valoarea rezistentei electrice R=20052, a fost alimentat de la o surse de curent alternativ cu tensiunea de 8V. Utilizand placa de achizitie de semnal pentru a culege si vizualiza tensiunea aplicatA rezistorului u si curentul stabilit prin el, i, s-au obtinut reprezentarile grafice din figura AE 3.2.1.1. Concluzie: rezistorul nu produce defazaj intre curentul
can. (0, 1/4.127e0v,e1127tiv,emOsTv,tenne.., rata or esentioane 'vinare

cu suma ariilor porliunilor albastre de sub linia este egala cu aria dreptunghiului OABC. Corespunzator, respective. Aceasta inseamna ca aria de sub curba caldura degajata in timpul unei semiperioade este QR Notam cu I intensitatea curentului efectiv. Atunci 2 Din aceste doua relatii rezulta c valoarea efectiva a intensitatii curentului alternativ, I, este data de relatia /= =0 ,707.
Q=R .
1

4,665.on

I2 T . 2 2

stabilit prin el tensiunea aplicata.

Consideram apoi un circuit care contine un condensator ideal (avand R si L neglijabile), de capacitate C (fig. 3.2.1.2-a). Observatie: Dace Ia bornele circuitului se aplica o tensiune continua curentul nu circula, circuitul fiind intrerupt de dielectricul dintre armaturi le condensatorului. In acest caz se afirma: condensatorul deschide circuitul de curent continuu. Cand se aplica Ia bornele circuitului o tensiune alternative curentul circulA prin circuit. In acest caz se afi rma: condensatorul Inchide circuitul de curent alternativ. Explicatia acestei situatii este urmatoarea: and tensiunea aplicata Ia bornele circuitului creste spre

u, i

Conform relatiei U = I R, valoarea efectiva U a tensiunii curentului alternativ este data de relatia Un, = OU ,707Un, = .42 Observalii. 1) Instrumentele de masura pentru intensitatea si tensiunea curentului alternativ indica valorile efective. 2) Cand spunem ca reteaua de distributie a energiei electrice din apartamentul nostru are "220 volti c.a." aceasta inseamna ca tensiunea efectiva U are valoarea de 220 V. Valoarea maxima a tensiunii este

Im

Um =,/iU.----311V.
3)Transformarea de energie prin efect Joule nu depinde de sensul curentului. De aceea un rezistor se comports in curent alternativ Ia fel ca si in curent continuu.

Fig. 3.2.1.2

132

133

valoarea maxima, condensatorul se Incarca (pe armaturile sale se acumuleaza sarcini electrice), iar cand tensiunea scade condensatorul se descarca si contribuie astfel Ia intrelinerea curentului in circuit. Sa consideram ca la bornele circuitului se alpha tensiunea alternative u(t) = U,,, sin wt . Observatie: In continuare, acolo unde va fi riecesar, vom utiliza o regula pentru calculul marimilor de interes. D , pentru At foarte mic , adica I este limita spre Intensitatea curentului electric este definitA de relatia / = At AQ atunci cand intervalul de timp tinde Ia zero fare s atinga valoarea zero. care tinde valoarea raportului At Aceasta regula se bazeaza pe operaIia matematica denumita derivarea functiilor. Aceasta inseamna, de fapt, ca intensitatea curentului este egala cu derivata sarcinii in raport cu timpul: = Of). Dace q(t) = Cu (t) = C Un, sin wt, atunci regulile de derivare a functiilor (pe care le yeti demonstra Ia matematica) permit calculul lui i(t) cu i(0= Ot) = C ti(t) = ca C U m cos wt , unde s-a folosit relatia de definitie a capacitatii unui condensator: q = C u. Expresia obtinuta poate fi rescrisa in forma

3) prezenja condensatorului in circuitul de curent alternativ introduce o rezistenja aparenta, X = 1/w C , numita reactanla capacitive. 4) Atunci and in circuitul de curent alternativ care confine un condensator, valoarea rezistentei electrice inserate este diferita de 0 (cazul intilnit in situatiile practice), intensitatea curentului stabilit este in avans de faza tap- de tensiunea aplicata circuitului cu un unghi < 2 5) In acest caz diagrama fazoriala arata ca in figura 3.2.1.3
Consideram, in final, un circuit care confine o bobina ideala (avand R si C neglijabile), de inductanta L (fig. 3.2.1.4).

Fig. 3.2.1.3

i(t) =I m sin wt +

it

Cand se aplica la bornele circuitului o tensiune alternative circuitul este parcurs de un curent i(t)= sinwt .
A/

unde intensitatea maxima Im este data de relatia: = co C Um . cu expresia tensiunii aplicate u(t) se constata ca intr-un circuit de i(t) Comparand expresia obtinuta pentru curent alternativ in care este prezent un condensator ideal, intensitatea este in avans de faza cu TE/2 fate de tensiune (fig 3.2.1.2-b,c), sau, echivalent, faza tensiunii este in urma cu ic/2 falai de faza intensitatii. Comparand apoi relatia precedents cu legea lui Ohm, Im = Um /R, se constata ca prezenja condensatorului in circuitul de curent alternativ introduce o rezistenja aparenta, notate Xe-, numita reactanta capacitive, data de relatia 1 Xc = co

Acest curent genereaza un camp magnetic variabil L.. At At Aplicand regula de derivare pentru calculul raportului AI/At cand intervalul de timp tinde Ia zero fare sa atinga valoarea zero, se obtine: e(t) = L i'(t) = w L I m cos wt . Deoarece bobina este ideala (R = 0), in bobina nu se produce nici o cadere de tensiune si deci tensiunea electromotoare indusa este egala si opusa tensiunii u(t) aplicate Ia bornele circuitului, u(t) = e(t), adica:

si

deci in bobina se genereaza, prin autoinductie, o tensiune electromotoare: e =

u(t)= w L Im cos wt 7t Expresia obtinuta poate fi rescrisa in forma: u(t) = Um sin wt + , 2 unde tensiunea maxima Urn este data de relatia: Um =wL Comparand expresia obtinuta pentru u(t) cu expresia intensitatii i(t) se constata ca intr-un circuit de curent alternativ in care este prezenta o bobina ideala, tensiunea este in avans de faza cu 7r./2 fag de intensitate (fig. 3.1.2.4-b, c). Comparand apoi relatia precedents cu legea lui Ohm, Um = R Im se constata ca prezen,ta bobinei in circuitul de curent alternativ introduce o rezistenja aparenta, notate XL, numita reactants inductive, data de relatia
,

cottaktf0 tOvAral viciale2volme r.3v

65_

si

Un rezistor cu valoarea rezistentei electrice R=20052 un condensator cu capacitatea C=1 2211,F, au fost

inseriate si alimentate de Ia o sursa de curent alternativ cu tensiunea de 8 V. Utilizand placa de achizitie de semnal pentru a culege si vizualiza tensiunea aplicata, u si curentul stabilit prin circuit, i, s-au obtinut reprezentarile grafice din figura AE 3.2.1.2. Observatii: 1) Din relatia Xc =Um it, rezulta ca [Xc ] s, =
M. W. 45Am W. M. W .

XL = cp L .

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Un rezistor cu valoarea rezistentei electrice R=20052 si o bobina cu inductanta L=35mH, au fost inseriate si alimentate de la o sursa de curent alternativ cu tensiunea de 8V. Utilizand placa de achizitie de semnal pentru a culege si vizualiza tensiunea aplicata bobinei, u si curentul stabilit prin circuit, i, s-au obtinut reprezentarile grafice din figura AE 3.2.1.3. Observajii. 1) Din relatia
XL
sole n lot27,20v, em27c t y,ern.2,2y,e9;27c3v rata de esantaiane scanare :2000,00

4-

una

2) Condensatorul preia energie din circuit (and Fig. AE 3.2.1.2 tensiunea la bornele lui creste), o transforms in energie a campului electric dintre armaturile condensatorului si, la descarcarea sa (cand tensiunea la bornele Iui scade), o cedeaza Inapoi circuitului electric. In condensator nu se degaja caldura prin efect Joule, deci nu se pierde energie.

M.

IS;bn M.

M.

W.

7-

4-

-2 -3 -4 -

Concluzii

1) condensatorul inchide circuitul de curent alternativ; 2) intr-un circuit de curent alternativ in care este prezent un condensator ideal, intensitatea este in avans de fazel cu is/2 fa fa de tensiune;

= Undin, rezulta ca

-6 -

2) Bobina preia energie din circuit (cand tensiunea Ia bornele ei creste), o transforms in energie a campului

5.46. m.

m. 30 n 35 8m 40Am 45 Om

w. m. w.

Fig. AE 3.2.1.3

134

135

magnetic din interiorul sat] si, o cedeaza Inapoi circuitului electric cand tensiunea la bornele sale scade. In bobina ideala nu se degaja energie prin efect Joule, deci nu se pierde energie. Concluzii:

1) intr-un circuit de curent alternativ in care este prezenta o bobina ideala, tensiunea este in avans de faze cu n/2 falai de intensitate; 2) prezenja bobinei in circuitul de curent alternativ introduce o rezistenja aparenta, X L = to L numita reactania inductive.
3) Atunci cand in circuitul de curent alternativ care confine o bobina, valoarea rezistentei electrice este diferita de 0 (orice bobina reala are rezistenta electrica nenula), intensitatea curentului stabilit este defazata
IT

UL = I XL defazata cu is/2 Inaintea intensit4ii c) Ia bornele condensatorului apare o cadere de tensiune Uc = / Xc defazata cu 7t/2 in urma intensitatii I. In reprezentare fazoriala, tensiunea U Ia bornele circuitului este suma vectoriala a acestor caderi de tensiune (fig.3.2.2.1-b). Din triunghiul dreptunghic OAB, numit triunghiul tensiunilor, folosind teorema lui Pitagora olatinem U-R2 + (UL U2 =

uc y,

de unde, folosind expresiile de mai sus ale tensiunilor, rezulta ca U=I + (XL Xc.)2 .
coorate M rata de esantivone :100 riot u Plot I Plot 2 Plot 3

in urma tensiunii aplicate bobinei cu un unghi 0 < 4) in acest caz diagrama fazoriala arata ca in figura 3.2.1.5. In figura 3.2.1.6 s-a reprezentat grafic dependenta de frecventa a rezistentei si, respectiv, a reactantelor capacitive si inductive. Se observe ca: a) atunci cind frecventa creste, reactanta capacitive tinde la zero, iar cea inductivd tinde la infinit; b) atunci cand frecventa tinde la zero (caz limita: curentul continuu) reactants inductive tinde la zero, iar cea capacitive tinde Ia infinit (condensatorul tinde sa deschicla circuitul). Observai i. 1) Dintre cele 3 elemente de circuit considerate, rezistorul ideal, condensatorul ideal, bobina ideala, singurul care disipa energie prin elect Joule este rezistorul ideal. De aceea rezistenta sa este numita rezistenja active. Ea este singurul element disipativ de energie. 2) Elementele de circuit studiate in aceasta sectiune au fost presupuse ideate. Elementele de circuit reale au un comportament electric complex. De exemplu, o bobina reala are si inductanta, si rezistenta.

Marimea definite de relatia

scanare

, !CW0,0,,,WM,.21406.Was,

Z = VR 2 +(XL Xc )2
este numita impedanja a circuitului serie RLC. Observatii: 1) Din structura relatiei de definitie rezulta ca [Zisi = 2) ImpedanIa reprezinta rezistenta echivalenta a Intregului circuit serie in curent alternativ. Din ultimele doua relatii rezulta ca U = / Z, relaIie care exprima legea lui Ohm pentru circuitele de curent alternativ. Tot din triunghiul tensiunilor se poate calcula defazajul (co al tensiunii U la borne fate de intensitatea I:

a7 654321-

-1 -3 -4-

-6-7-e-,

ioAm

Mihn Minn 2s.om 3o.om

35.0or

40.ilm 45.1. W61.0

5.611

6o Dm

Fig. AE 3.2.2.1

t = U, Uc = X, X c gqa R U,
Observatie: In cazul reprezentat in figura 3.2.2.1-b, UL > Uc si deci XL > Xc . Rezulta ca efectul inductiv este predominant in comparaIie cu cel capacitiv si, conform relatiei precedente, tgq) > 0, deci defazajul cp este pozitiv. Deci: dace intensitatea curentului prin circuit este i(t) = I m sin wt atunci tensiunea la bornele circuitului este

3.2.2. Circuitul serie cu rezistor, bobina

si condensator (R, L, C) in curent alternativ

u(t)= Um si n(o) t + (p) , In figura 3.2.2.1-b s-a construit triunghiul tensiunilor pentru cazul UL > Uc . Este posibil insa ca UL < Uc sau, ca UL = Uc . In aceste cloud cazuri constructia fazoriala a triunghiului tensiunilor este ilustrata in figura 3.2.2.2-a si, respectiv, 3.2.2.2-b. In primul caz (fig. 3.2.2.2-a), UL < Uc si deci XL < Xc . Rezultd ca efectul capacitiv este predominant in compara;ie cu cel inductiv, tgq) < 0, deci defazajul este negativ. In cazul al doilea (fig. 3.2.2.2-b),U L = Uc si deci XL = Xc Rezultd ca efectul capacitiv se compenseaza cu cel inductiv, twp = 0, deci defazajul (f) este nul. Acest caz este numit rezonanta tensiunilor in circuitul serie si va fi studiat in sectiunea urmatoare.

Considerdm un circuit format dintr-un rezistor de rezistenta R, o bobina ideala de inductanp L si un condensator ideal de capacitate C, legate in serie. La bornele circuitului se aplica o tensiune alternative (fig. 3.2.2.1-a).

ACTIVITATE EXPERIMENTALA
Un rezistor cu valoarea rezistentei electrice R=200 S2, o bobina cu inductanta L=35 mH si un condensator cu capacitatea C=122 1,IF au fost inseriate si alimentate de Ia o sursd de curent alternativ cu tensiunea de 8 V. Utilizand placa de achizitie de semnal pentru a culege si vizualiza tensiunea la bornele bobinei, u L, tensiunea la bornele condensatorului, u c si curentul stabilit prin circuit, i, s-au obtinut reprezentdrile grafice din figura AE 3.2.2.1. In circuit se stabileste un curent de intensitate efectiva I. Conform celor studiate in sectiunea precedents, a) la bornele rezistorului apare o cadere de tensiune UR = I R in faze cu intensitatea b) la bornele bobinei apare o cadere de tensiune

136

137

Exercitiul 3.2.2.1. Un circuit este format dintr-un condensator de capacitate C= 10/(770 mF, legat In serie cu o bobina cu rezistenta active r = 4 S2 si inductanta L = 40/71 mH. Circuitul este alimentat cu o tensiune alternative u(t) = 20-5 sin(1 007t t). Aflati a) frecventa curentului alternativ, b) intensitatea maxima si intensitatea efectiva ale curentului din circuit, c) valoarea tensiunii efective la bornele bobinei, d) defazajul dintre curent si tensiunea la bornele bobinei. Pentru frecventa se obtine imediat valoarea So co v= =50 Hz 2it Pentru a afla valoarea intensitatii maxime se foloseste legea lui Ohm
I = Um

3.2.3. Rezonanta tensiunilor

In seqiunea precedents am vazut ca in situatia (fig. 3.2.2.2-b), in care UL = Uc si deci XL = Xc , efectul capacitiv se compenseaza cu cel inductiv, tgq) = 0, deci defazajul cp este nul. Acest caz este numit rezonanta tensiunilor i n circuitul serie. Se spune ca circuitul serie este in regim de rezonanta.
Observatie: cp este defazajul dintre tensiunea aplicata Ia bornele circuitului si intensitatea curentului stabilit In circuit. Defazajul dintre tensiunile U L si Uc este n. Din egalitatea reactantelor inductive si capacitive rezulta urmatoarele concluzii. 1) La rezonanta impedanta circuitului serie este minima, Z= R si deci intensitatea curentului stabilit In circuit este maxima

V"'

li r 2

+(Coq_

\2

4,r2 A.

coC)

I =-
z

Corespunzator, pentru valoarea efectiva se obtine I = 4 A. Bobina are si inductanta si rezistenta si deci U, = / In final pentru defazaj se obtine tgq) =
co L
r 2 CO2 L2 = 22,63V

2) Rezonanta tensiunilor se realizeaza numai pentru o anumita valoarea a frecventei, numita frecvenki de

rezonania:
= Xc coo L =

1
coo C

co0 =1/11_e

= arctg R

wL

-4.
V0 =

1
2TE V L C

Exercitiul 3.2.2.2. Un circuit de curent alternativ, alimentat de un generator cu frecventa v = 5 kHz si tensiunea efectiva U = 100 V, confine un rezistor cu rezistenta R = 200 S2 si un condensator cu capacitatea C= 200/7t nF. Aflati a) reactanta capacitive, b) valoarea maxima a tensiunii generatorului, c) valoarea efectiva a intensitatii curentului, d) inductanta care, inlocuind rezistenta, nu modifica intensitatea curentului din circuit. Pentru reactants capacitive si valoarea maxima a tensiunii generatorului se obtin imediat valorile Solutie: = U Nri = 141V. = 500 SZ , 27t v C Pentru a obtine valoarea efectiva a curentului folosim legea lui Ohm

care depinde numai de valorile inductantei bobinei si capacitatii condensatorului. Corespunzator, Ia rezonanta perioada tensiunii alternative este data de relatia

To =
numita formula lui Thomson.

Sa consideram, pentru un circuit serie expresia intensitatii I

I=

U
R2 +(a) L

X, =

I=
11R 2

U + )(

=186 mA.

Pentru ca Inlocuind rezistorul cu o bobina sa nu fie afectata valoarea intensitatii curentului este suficient ca impedanta sa nu se modifice

VR2 +
De aici rezulta ca

=X L

1 )2 coC) Dace se menIine fixa valoarea inductantei si se foloseste un condensator de capacitate variabila se pot determina valorile intensitatii /In func/ie de C. Lucrandu-se cu rezistente diferite, se obIin curbe ca cele din figura 3.2.3.1, numite curbe de rezonang. Maximul curbelor corespunde, conform relatiei de mai sus, lui C=1/(e) 2 0 si este cu atat mai accentuat cu cat rezistenta R este mai mica.

VR 2 + xc2 -

L = co c R 2 + X2

1I

). 1 9,25 H 19,21H

La rezonanta intensitatea curentului stabilit in circuit este maxima; tensiunile efective la bornele bobinei si, respectiv, condensatorului iau valorile
U XL = L =I rez

U co -L

U= I

C =

R wo C.

Defini ie: Se numeste factor de calitate al circuitului raportul Q definit de relatia

UL

Q = U w=co.
\1/4.

(uc
\,

138

139

Observatie: Factorul de calitate arata de cate on este mai mare, la rezonanta, tensiunea la bornele bobinei sau factor de condensatorului faIa de tensiunea la bornele circuitului. De aceea raportul Q mar este numit si

supratensiune.
inlocuind apoi Folosind expresiile la rezonanta ale tensiunilor 11 L si Uc in rela0a de definitie a lui Q si expresia pulsatiei de rezonanta co o , rezulta

rezistorului, respectiv ale intensitatii curentului din circuit si introduceti datele Intr-un tabel de forma indicata in continuare.

1= 1 (U )
1

U(V)

11 (MA)

I2 (MA)

R1

Q=
Aceasta relatie arata ca, dacA

IL

= U/I 1 (k12) R 2 = U/12 (kE2)

C
Reprezentati grafic dependentele / 1 = /(U)si / 2 = 1(U) (figura AE 3.2.3.3).

Q1

atunci la rezonanta, tensiunile la bornele bobinei, respectiv, condensatorului sunt mult mai marl decat tensiunea Ia bornele circuitului.

Observatie: Marimea Z 0 = AIL/C este numita impedanta caracteristica a circuitului.

220 V cu frecventa v = 50 Exereitiul 3.2.3.1. Un circuit de curent alternativ, alimentat Ia o tensiune U = K2 legat in serie cu o bobinA de rezistenta nula si 30 R= Hz, este comp us dintr-un rezistor de rezistenta un condensator. La frecventa specificata bobina are reactanta inductive XL = 160 K2, iar condensatorul are reactanta capacitive Xc = 120 Q. Aflati: a) intensitatea curentului din circuit; b) frecventa la care se produce fenomenul de rezonanta.

Salutie: a) Din legea lui Ohm se obtine I

4,4 A.
A/R2

+(X L

Xc)

Calculati apoi valoarea rezistentelor ca raport constant (in limitele erorilor experimentale) intre U i 1 sau din panta caracteristicii I = 1(U) care este liniara in cazul rezistorilor. Observali concordanta intre valori le calculate pentru rezistenta electrica a fiecarui rezistor in montaj direct si invers, precum si cu valorile inscrise pe fiecare rezistor. Conectati apoi o bobina in serie cu rezistorul (figura AE 3.2.3.4)0 reluati operaliile efectuate in cazul rezistorilor. Introduceti datele Intr-un tabel de forma indicata in continuare.
U(V) I (mA) Z=U/I (kit)

U(V)
Fig. AE 3.2.3.3

v b) Pentru frecventa de rezonanta se gaseste valoarea v o = 27( VL C

= 43,5Hz.
XL

XL =.2itv L (kS2)

Z= IIR 2 +X

LUCRARE DE LABORATOR Trasarea caracteristicii voltamperice a unui element de circuit in curent alternativ
Caracteristica de curent a unui dipol reprezinta" dependenta curentului stabilit prin el de tensiunea aplicate 1=1(U). Pentru a trasa caracteristica voltamperica a unor rezistori, bobine, condensatoare, yeti utiliza circuite simple care sunt alimentate de Ia o sursa de curent
I

Reprezentati grafic dependenta I = 1(U). Comparati valorile obtinute pentru impedanta Z a portiunii RL serie. Inlocuiti bobina cu un condensator (figura AE 3.2.3.5), reluati operatiile descrise si completati tabelul urmator.
U(V) / (mA) Z=U// (kW Xi 27tvc (k.f2)

0 CD
Fig. AE 3.2.3.5

...
Reprezentati grafic dependenta I = 1(U). Comparati valorile obtinute pentru impedanta Z a portiunii RC serie.

Fig. AE 3.2.3.1

alternativ.

Procedeu experimental
Pentru masurarea tensiunii aplicate si a curentului stabilit utilizati voltmetre si respectiv ampermetre de curent alternativ, conectate ca in schema din figura AE 3.2.3.1. Pentru a putea modifica valorile tensiunii aplicate elementului de circuit este necesara introducerea unui reostat in circuit. (figura AE 3.2.3.2) Conectati pe rand in circuit doi rezistori cu valori diferite ale rezistentei electrice. Modificati valorile tensiunii aplicate si cititi valorile tensiunii Ia bornele

Aprofundare
Utilizati in circuitele descrise un generator cu frecventa variabila pentru a ridica caracteristicile UL = UL (v) si UR = UR(v) in circuitul RL serie, respectiv Uc.= Uc (v)i UR = UR(v) in circuitul RC serie. Introduceti in circuit atat bobina cat si condensatorul, alaturi de rezistor (circuit serie). MenIine -0 tensiunea generatorului constants si modificati frecventa. Masurati intensitatea curentului din circuit in functie de frecventa. Reprezentati grafic / = 1(v) (figura AE 3.2.3.6).

Fig. AE 3.2.3.2

140

141

3.2.4

Circuitul paralel cu rezistor, bobina i condensator in curent alternative* Rezonanta curentilor*

Consideram un circuit format dintr-un rezistor de rezistenta R, o bobina de inductanta L si un condensator de capacitate C, legate in paralel. La bornele circuitului se aplica o tensiune alternative (fig. 3.2.4.1-a) u(t)= Uni sincot . Cele 3 elemente de circuit au, fiecare, Ia borne tensiunea efectiva U. Corespunzator, conform celor studiate anterior: a) in rezistor se stabileste un curent
IR =

In primul caz (fig. 3.2.4.2-a), / c < IL si deci 1/Xc < 1/XL . Rezulta c tgq) < 0, deci defazajul q) este negativ. In cazul al doilea (fig. 3.2.4.2-b), I c = IL si deci XL c. Rezulta c tgq) = 0, deci defazajul q) este nul. =X Acest caz este numit rezonanta intensitatilor in circuitul paralel. Din relatia XL = Xc se obtine pentru frecventa de rezonanta aceeasi expresie ca si in cazul circuitului serie 1 vo =
2rc 111 7

Din relatia
I=U
R2 1 1

, in fazecu tensiunea U,

Xc
rez = R

b) in bobina se stabileste un curent

L

XL

, defazata" cu n/2 in urma tensiunii,

rezulta ca, la rezonanta intensitafilor, curentul total prin circuit este minim are valoarea efectiva

, defazata cu it/2 inaintea tensiunii. Xc In reprezentarea fazoriala intensitatea totala 1 a curentului din circuit este suma vectoriala a acestor 3 curenti (fig. 3.2.4.1-b). Din triunghiul dreptunghic OAB, numit triunghiul intensitatilor, folosind teorema Iui Pitagora, c) in condensator se stabileste un curent / c = oblinem I 2 = 1 R +(I L Ic )2 , de unde, folosind expresiile de mai sus ale intensitatilor, rezulta ca
I=U
1 1 1
\2

Aceasta situatie se explica prin faptul cad, Ia rezonanta, intensitatile / c si IL, care sunt permanent defazate unul fate de altul cu it sunt si egale in marime.
,

Exercitiul 3.2.4.1. Cand circuitul din figura E.3.2.4.1 este alimentat Ia tensiunea efectiva U = 220 V,

R 2 X XL L

Aceasta relatie exprima legea lui Ohm U = I Z pentru circuitul paralel. Marimea definite de relatia 1 Z= 1 1 1
R
2
C

cu frecventa v = 50 Hz, reactanta bobinei este XL = 30 E2. Aflati a) valorile R si C pentru care, atunci cand se inchide comutatorul k pe pozitia 1, intensitatea curentului debitat de sursa este de doua on mai mare decat in cazul in care k este deschis, iar pentru k pe pozitia 2 intensitatea curentului debitat de sursa este 4/9 din intensitatea curentului pentru kdeschis; b) frecventa de rezonanta a circuitului cu k pe pozitia 2. Solutie: Vom nota cu I intensitatea curentului cand T112- 1 comutatorul k este deschis, cu intensitatea curentului k L cand comutatorul k este in pozitia 1 si cu 12 intensitatea U C curentului cand comutatorul k este in pozitia 2. Cand comutatorul k este deschis I = . XL
Fig. E 3.2.4.1

XL

este numita impedanta a circuitului paralel RLC.

Observalii:

1) Din structura relaliei de definitie rezulta c [Z] = a 2) Impedanta reprezinta rezistenta echivalenta a Intregului circuit paralel in curent alternativ. Tot din triunghiul intensitatilor se poate calcula defazajul q) al intensitatii I a curentului total din circuit fate de tensiunea U Ia borne: tgq) = Ic I L =
IR

1 I Cand comutatorul k este inpozitia 1 I 1 = U + . R 2 X 2L Conditia din problema este /1 = 2. Folosind in aceasta relatie cele doua expresii precedente se obtine 11 4 ,.., XL i , ,, += n = r_ = I /,..3Z V

11

R 2 Xi!

X1

V3

IL 0 r 1
n

\Xc.

XL )

Cand comutatorul k este in pozitia 2, /2 = UIXL Xc l. Conditia din problema este 12 = 44/9. Folosind in aceasta relatie expresiile lui I 0 12 se obtine 1 C i. =5 9 (0.xL = 58,91.ff (XL > a) C), 13 1 C, = xi_ = 153,14 pf (pt. X, < o) C). 9 (0. La rezonanta v o =

ObSerilatie: In cazul reprezentat in figura 3.2.4.1-b, I c > IL si deci 1/Xc > 1/XL . Conform relaIiei precedente, tgcp> 0, deci defazajul q) este pozitiv.

Deci: dace la bornele circuitului se aplica tensiunea u(t) = U n, sinwt , atunci intensitatea curentului total prin circuit este i(t) = I n, sin(cot + (p). In figura 3.2.4.1-b s-a construit triunghiul intensitatilor pentru cazul / c > IL . Este posibil Ins ca I c < /L sau, ca /c = IL . In aceste doua cazuri constructia fazoriala a triunghiului tensiunilor este ilustrata in figura 3.2.4.2-a si, respectiv, 3.2.4.2-b.

1
27r VL C =

, si deci, corespunzator celor doua valori ale capacitatii C, se

2rc .\IXL co obtin valorile v ol = 67,1 Hz ,V 02 = 41,6 Hz .

142

143

Pentru defazajul dintre tensiunea Ia bornele circuitului si intensitatea curentului care II strabate se obtine

3.3. Energia puterea in circuitele de curent alternativ

tg(p = " = 1 Consideram din nou triunghiul OAB at tensiunilor (fig. 3.2.2.1-b) in cazul circuitului serie. Inmultind valorile laturilor triunghiului cu intensitatea efectiva I obtinem un nou triunghi avand lungimile laturilor egale cu valorile puterilor (fig. 3.3.1). In triunghiul puterilor, ipotenuza reprezinta puterea 4 Cu aceste rezultate se poate scrie expresia intensitatii instantanee a curentului i(t)= z sin(1007ct (p)=

12 12 - (
35

sin 100n t \ 1)-

Din aceasta relatie se vede cad valoarea efectiva a intensitatii este I = 12/35 A, iar din expresia tensiunii instantanee Ia bornele circuitului rezulta ca valoarea efectiva a tensiunii este cerute de problems se obtin valorile

aparenta P
Fig. 3.3.1

U =120-5 V . Pentru puterile

Pa = U I ,
numita astfel deoarece este puterea care se obtine

P= UI cos cp 41,14 W , Pr =U I sing)

La rezonanta se obtine v= 1 u 17,7 Hz , / = , 27rN/L C R 0,485 A 41,14 VAR ,

facand produsul dintre valoarea tensiunii efective U indicata de un voltmetru montat la bornele circuitului si intensitatea efectiva I indicata de un ampermetru Inseriat in circuit. Puterea aparenta reprezinta energia fumizata circuitului, in fiecare secunda, de generatorul de tensiune alternative. Unitatea de masura a puterii aparente este numita volt-amperi se noteaza VA. Cateta orizontala P= U R I reprezinta puterea disipata pe rezistorul de rezisten0 R si, de aceea, este numita putere actives Din figura 3.3.1 rezulta

Pa = U I

58,18 VA '

ca

P = Pa cos () = U / cos (p
Unitatea de masura pentru puterea active este wattul. Factorul

cosy) =

P
Pa

este numit factor de putere Valoarea sa arata ce fractiune din puterea furnizata de generator circuitului este reprezentata de puterea active, adica puterea pe care o poate utiliza un consumator.

Exercitiul 3.3.2. Un circuit RLC paralel de curent alternativ este alimentat de o tensiune alternative cu valoarea efectiva U = 60 V si frecventa v = 50 Hz. 5tiind ca inductanta bobinei este L = 1 H, puterea active in circuit este P = 10 W, iar defazajul dintre curentul total si tensiune este (p = n/6, aflati: a) valoarea rezistentei Rsi a capacitatii C; b) valoarea instantanee a curentului prin bobina; c) inductanta bobinei pentru care curentul total devine minim si valoarea minima a curentului, frecventa si capacitatea ramanand constante. Solutie: In circuitul de curent alternativ, puterea active poate fi exprimata prin relatia P= U R
de unde se &este ca
R=

2
'

Ud I =1 2 (X L X c) reprezinta puterea concentrate in campul magnetic al bobinei Cateta verticals Pr = ( UL si in campul electric dintre armaturile condensatorului. Ea este numita putere reactive 0, conform figurii 3.3.1,

are expresia

Pr = Pa simp=U1sincp. Unitatea de masura pentru puterea reactive este numita volt-amper-reacti , prescurtat VAR. Observatie: Aceasta unitate de masura a fost adoptata de Comisia Electrotehnica Internationale, in 1930, Ia propunerea academicianului Constantin Budeanu (1886 - 1959).
Din triunghiul puterilor se obtin usor si alte relatii intre cele 3 puteri: = p tg (I) pa2 p 2 + pr2

U2

= 360 a

Din formula defazajului

twp = R
se obtine

1
j = R

Xc

C 1 CO L)

= 1 1 twp + 1 Exercitiul 3.3.1La bornele unui circuit serie de curent alternativ, alcatuit dintr-un rezistor cu rezisterqa R = 350 S2, o bobind de inductanta L = 4/it Hsi un condensator cu capacitatea C. 0,2/7t mF se aplica tensiunea u(t) = 240 sin(100n t) (V). Aflati: a) expresia intensitatii instantanee a curentului din
circuit; b) puterile active, reactive si aparenta; c) frecventa curentului alternativ pentru care are loc rezonanta; d) intensitatea curentului Ia rezonanta. Solutie: Din expresia tensiunii instantanee u(t) = 240 sin(1007t t) (V) rezulta w = 1001t rad/s. Atunci se obtin pentru reactante valorile

=15,4F. co

wL)

Intensitatea instantanee a curentului prin bobind este data de relatia

ijt ) =

U XL

sin cot --

2j

( = 0,27 sin 314t

Intensitatea curentului devine minima Ia rezonanta, deci =X 1 (02

= 0 667 H .

=co L = 400 S2 X =
Corespunzator, impedanta circuitului are valoarea Z= + (X L

1
wC

= 50 S2

Corespunzator, intensitatea curentului Ia rezonanta este

/ min

U P = = = 0,167 A

= 350

S2 .

R U

144

145

plicatiile ui
Transportul eficient al energiei electrice la distante marl necesita utilizarea tensiunilor inalte. In adevar, in acest caz (P = UI) se pot folosi curenIi de intensitate mica, ceea ce are ca urmare micsorarea pierderilor (I 2 R) prin efect Joule pe linia de transport. Pe de aka parte, la locul de utilizare energia electrical trebuie s alba o tensiune joasa pentru ca folosirea ei sa nu fie periculoasa, de exemplu, in aparatele casnice. Transformatorul este un aparat electric folosit pentru modificarea tensiunii si a intensitatii unui curent electricalternativ. In principiu, un transformator este constituit din doua bobine, izolate electric una de alta, infasurate amandoua pe acelasi miez de fier (fig. 3.4.1). Un curent alternativ care strabate una din bobine produce in miez un flux magnetic variabil (alternativ) care, la randul lui, determine aparitia in cea de-a doua bobine a unei tensiuni electromotoare induse (alternative). In acest fel energia electrica este transferata de la prima bobine la cea de-a doua. Bobina careia i se furnizeaza puterea electrical este numita primar, bobine primara sau infaprare primara a transformatorului, iar cea care debiteaza apoi puterea este numita secundar sau Inta,urare secundara. Observatie: Transferul de energie de la primar Ia secundar este insotit de unele pierderi, cum sunt, de exemplu, pierderile prin efect Joule in cele doua bobine. Totusi pierderile sunt mici si randamentul transformatoarelor depaseste in mod uzual 95%.

Atunci cand circuitul din secundar este Inchis printr-un consumator de rezisten0 R, in secundar circula un curent de intensitate Is = Us / R. Atunci, deoarece pierderile au fost presupuse neglijabile, din conservarea energiei rezulta ca puterea preluata de secundar este egala cu cea furnizata primarului. Deci Us I s =Up Ip folosind si relatia de la functionarea in got, obtinem U, Up N, Is Np . si,

Transformatoarele au o multitudine de aplicatii legate de capacitates lor de a ridica sau cobori tensiunea curentului alternativ. In centralele electrice energia electrical este produsa Ia o tensiune de circa 6 kV; transformatoarele ridica tensiunea Ia sute de kilovolti, convenabila pentru transport (pierderi mici pe linia de transport), pentru ca in final tot transformatoarele sa coboare tensiunea, in trepte, de exemplu, pang Ia 220 V pentru consumul casnic. Transformatoarele sunt folosite in multe aparate de uz casnic: radio, televizor, magnetofon, telefon etc., pentru coborarea tensiunii la nivelul necesar functionarii anumitor circuite. 0 alta aplicatie importanta a transformatoarelor este bobina de inductie uti I izata Ia oblinerea tensiunii necesare real izari i aprinderii la motoarele (auto) cu aprindere prin scanteie.

LUCRARE DE LABORATOR Studiul experimental al transformatorului electric

Transformatorul,dispozitiv folosit pentru modificarea tensiunii si a intensitatii curentului alternativ, este un cvadripol (simbolul sau se afla in figura L 3.4.1. Prin bornele bobinei primar primeste energie, iar prin bornele secundarului furnizeaza energie. Raportul de transformare este definit de raportul numerelor de spire ale primarului si respectiv secundarului, cu raportul tensiunilor sau cu raportul invers al intensitatilor curenOlor:

Pentru simplitatea rationamentului presupunem, in continuare, ca in transformator nu exists pierderi. Presupunem ca infasurarea primara are N p spire, iar cea secundara Ns spire. Sursa de curent alternativ de tensiune Up este conectata la primar. Presupunem cal circuitul secundarului este deschis, astfel incat prin secundar nu trece nici un curent electric. In acest caz se spune cal transformatorul functioneaza in gol. Deoarece acelasi flux electric strabate atat primarul cat si secundarul, tensiunea electromotoare indusa intro spire este aceeasi si in primar si in secundar. Atunci, tensiunile electromotoare induse in primar si, respectiv, in secundar sunt date de relatiile: e p = N P At De aici, prin imparti re, rezulta cal e PN =P es Ns Infasurarile transformatorului au fost presupuse ideate (pierderile prin efect Joule egale cu zero). De aceea, tensiunile la borne Up Si Us sunt egale cu tensiunile electromotoare induse ep si, respectiv, es. Relatia precedents poate fi atunci rescrisa in forma Us = Ns Up N p P Concluzie: La functionarea in got a transformatorului (circuitul secundar deschis) tensiuni le sunt direct proporfionale cu numarul de spire al Infa,surairilor respective. Din aceasta relatie se vede ca realizand o infasurare secundara cu mai multe spire decat cea primara (Ns > No), se obtine in secundar o tensiune mai mare decat cea din primar (U, > Up). Transformatorul este, in acest caz, ridicator de tensiune. Dace Np > Ns se obtine in secundar o tensiune mai mica decat cea din primar (U p > Us ). Transformatorul este, in acest caz, coborator de tensiune.
,

P
Fig. L 3.4.1

es = N, A z

k=

Np UD IS

= N 5 U 5 1p

In funcIie de valoarea raportului de transformare transformatoarele pot fi: ridicatoare de tensiune sau coboratoare de intensitate, dace k<1 Fig. L 3.4.2 coboratoare de tensiune sau ridicatoare de intensitate, dace k>1 transformatoare separatoare, cu rot de a opri trecerea unei componente continue a curentului dintr-un circuit in altul, dace k=1. Transferul energetic de la primar la secundar se face cu pierderi de energie. Raportul dintre puterea furnizata de transformator si puterea primita defineste randamentul acestuia: = Pp/Ps = Usis/Upip [%]

146

147

Procedeu experimental

Veti asambla un transformator utilizand materiale

din trusa de fizica: 2 bobine 2x250spire, miez de fier U si I, sursa de c.a., doua ampermetre 0-1A, cloud voltmetre 0 -10 V, rezistor 100E2, conductori de legatura. Realizati circuitul electric (dupe schema din figura L 3.4.3), cuplaIi aparatele de mAsura, asteptaIi verificarea de care profesor, apoi alimentati primarul (figura L 3.4.4). Masurati valorile indicate de voltmetre pentru diferite valori ale tensiunii aplicate primarului, la mers in gol (farS rezistor de sarcina in circuitul secundarului). Modificati numarul de spire din primar si secundar pentru a obline cele trei tipuri de transformatoare descrise. Introduceti datele obtinute in tabelul urmator si calculati valorile raportului de transformare pentru transformatoarele realizate.

15. Motoare electrice

Sunt dispozitive care transforms energia electrica in energie mecanica. Motoarele electrice au in principiu aceeasi constructie cu generatoarele electrice. DacS generatoarele au rotorul pus in miscare de catre un curent de aer sau de ape pentru a induce curent electric (figura 3.5.1), motoarele primesc curent electric in infasurArile statorului, pentru a capata astfel miscarea rotorului care poate antrena Ia randul sau o elice sau un mecanism cu roti dintate (figura 3.5.2). Motorul asincron este un motor de curent alternativ la care campul magnetic produs de infasurarea fix a statorului produce invartirea rotorului prin interactiunea cu curentul indus in spirele sale. Statorul sau este identic cu cel al generatoarelor sincrone trifazate. Campul magnetic invartitor se creeaza cu ajutorul a trei bobine asezate Ia unghiuri de 120 0 , prin care trece curent alternativ trifazat. In timpul functionarii rotorul are o turatie mai mica decat turatia campului magnetic invartitor. Rotorul nu poate atinge viteza campului magnetic, deoarece aceasta ar echivala cu anularea follei de antrenare. Exists motoare asincrone care au rotorul in scurtcircuit, cu forma unei colivii (figura 3.5.3), alcAtuite din bare de cupru sau de aluminiu scurtcircuitate la capete cu inele de aluminiu. Su nt foarte des uti I izate deoarece isi pastreaz5 viteza aproape neschimbat5 indiferent de sarcina utira, au constructie simple , Cara contacte alunecatoare. Dezavantajul lor consta in faptul ca absorb un curent mare Ia pornire. Exists si motoare cu rotorul bobinat si cu inele colectoare. au turatia constants si indeStatorul este construit Ia fel ca Ia pendenta de sarcina. A motoarele asincrone. InfAsurarea de excitatie a rotorului sau se alimenteaza in curent continuu prin intermediul inelelor colectoare.
-

Fig. 3.5.1

Nr.crt

NP

Ns

U p(V)

U s(V)

k= N P/ N s

k= U p/ U s

Pentru determinarea randamentului transformatorului, introduceti un rezistor de sarcina in circuitul secundarului. Masurati valorile indicate de aparatele de masurS pentru diferite valori ale tensiunii aplicate primarului in acest caz. Introduceti datele obtinute in tabelul urmator si calculati valorile randamentului transformatorului.

Nr.crt

U p(V)

U s(V)

Ip(mA)

Is(mA)

11 =U S I S/U P I P

Concluzii:
1) Explicati diferenta dintre valoarea raportului numerelor de spire din primar si secundar si valoarea raportului tensiunilor masurate in primar si secundar 2) Identificati principalele surse de erori si propuneti solutii pentru micsorarea lor.

Aprofundare
Utilizati montajul experimental din figura L 3.4.3 (in care nu este prezent rezistorul de sarcina in circuitul secundar al transformatorului) si fixati o anumita valoare a tensiunii din primar U 1 . Cititi indicatia voltmetrului din secundar in aceasta situatie (mers in gol), U 20 . Conectati un rezistor cu rezistenta variabila in secundar si inregistrati valorile curentului si ale tensiunii Ia bornele rezistorului U 2 pentru diferite valori ale rezistentei electrice. Reprezentati grafic dependenta U 2 = U2 (/2). Ea reprezinta caracteristica externs a transformatorului cu sarcina rezistivA. Inseriati apoi o bobind cu rezistorul de sarcina si reluati operatiile anterioare pentru a reprezenta caracteristica externs a transformatorului cu sarcina inductive.

Motoare sincrone

Fig. 3.5.3

Motorul de curent continuu

Generatoarele de curent continuu sunt reversibile: atunci cand sunt alimentate in curent continuu absorb energie electrica producand lucru mecanic. In imaginea din figura 3.5.4 se poate observa constructia unui motor de curent continuu: colectorul prezinta fante de-a lungul generatoarelor.

Motoarele cu excitatie-serieprovin din generatoarele

Ia care alimentarea infasurarilor de excitatie din stator se face cu curentul provenit din rotor, beneficiind astfel

148

149

de un curent de pornire mare. Sunt preferate acolo unde trebuie sa dezvolte un cuplu de pornire foarte mare, la vehicule electrice: tramvaie, locomotive, troleibuze. Aceste motoare trebuie sa alba intotdeauna sarcina cuplata pentru ca altfel viteza ar creste foarte mutt ducand la deteriorarea lor. Viteza de rotatie se modifica prin adaugarea in circuitul de alimentare a unor rezistente in serie cu motorul. In cazul autovehiculelor electrice se utilizeaza doua motoare cuplate in paralel pentru a varia viteza. Au randament mare si fiabilitate crescuta.
Fig. 3.5.5

Aspiratorul de parf

Fig. 3.5.7

Cum functioneaza circuitul de alimentare a motorului in cazul tramvaiului, al locomotivei electrice, al troleibuzului? Motoarele cu excitalie-derivafie se uti I izeazA pentru dispozitive Ia care este esentiala obtinerea unei viteze constante: pompe, strunguri, etc. Motoarele de curent continuu pot fi alimentare si in curent alternativ doar daca functioneaza la puteri mici: aspiratoare, ventilatoare, masini de gaurit de putere mica, etc. Marimile nominale Inscrise pe placuta de identificare a unui motor electric sunt: Puterea nominala-puterea mecanica utila Ia arborele motorului Pn 1=1W Tensiunea nominala- tensiunea de alimentare [U]=1V Curentul nominal curentul absorbit de Ia retea potrivit puterii si tensiunii nominale [11.1A Turatia nominala- turatia arborelui motorului [ v ]=1 rot/min Randamentul motorului- raportul dintre puterea nominala a motorului si puterea electrica absorbita de la retea <1.

Piesa de baza din constructia aspiratorului (3.6.3) este motorul electric cu puterea de 700-1600 W, care are rolul de a antrena un ventilator. Acesta antreneaza aerul sub forma unui curent. Functia de aspirare a prafului si a scamelor este indeplinita datorita unei depresurizari interne care favorizeaza absorbtia. Cat timp presiunea aerului in interiorul aspiratorului este mai mica cleat Inafara sa, aerul invecinat este atras prin orificiul de intrare. Curentul creat trece prin filtrul care reOne impuritatile ri paraseste aspiratorul prin orificiul de Fora de suctiune a aspiratorului poate fi reglata prin intermediul unui potentiometru care modifica puterea motorului in functie de necesitati.
Uscatorul de par

Este utilizat pentru generarea unui curent de aer cald care sa grabeasca evaporarea picaturilor de apa de pe suprafata firelor de par. Cresterea temperaturii datorata curentului de aer cald favorizeaza trecerea apei din stare I ich ida in stare gazoasa, ceea ce determina uscarea parului. Pantile principale sunt elementul de incalzire (rezistor cu rezistenta foarte mare) si ventilatorul (o el ice actionata de un motoras electric), (figura 3.6.4). Curentul de aer produs de ventilator si incalzit de rezistor poate fi reglat cu ajutorul unui intrerupator basculant. In componenta uscatorului intra un intrerupator bimetalic care previne incalzirea peste 60C prin intreruperea circuitului de alimentare a incalzitorului. El functioneaza pe post de termostat. Rezistorul de incalzire este construit dintr-un aliaj de nichel si crom numit nicrom, care are rezistivitatea electrica foarte mare si nu oxideaza atunci cand este incalzit. Din aceeasi categorie de aparate electrocasnice fac parte uscatorul de maini si uscatorul de haine.
Plita electrica

Fig. 3.6.3

Aparate
:Marina de spalat rufe

ct

OCaS

Indeplineste mai multe functii: incalzirea apei cu ajutorul unei rezistente electrice de putere mare, spalarea rufelor prin rotatia cuvei antrenate de un motor electric de putere foarte mare (figura 3.6.2) prin intermediul cutiei de viteze. Aceasta regleaza turatia cuvei in functie de cantitatea de rufe si de tipul spalarii si antreneazA pompa care arunca apa din marina. stoarcerea rufelor prin rotatia cuvei ( prevazute cu orificii). Potrivit principiului separarii centrifugale, picaturile de apa din rufe se desprind de rufe sub actiunea fortei centrifuge de inertie ri sunt eliminate prin orificiile cuvei (figura 3.6.1).

Fie a foloseste Ia gatit, Ia prajirea painii, Ia coacerea wafles-urilor sau la incalzirea sandwich-urilor constructia acestor aparate (figura 3.6.5) se bazeaza pe legea lui Joule. Incalzitorul are putere electrica mare(700-1400 W), pentru a putea incalzi plita de fonta. Este tot un rezistor din nicrom. El lucreaza comandat de un intrerupator bimetalic care intrerupe circuitul atunci cand temperatura depaseste valoarea permisa. Un incalzitor asemanator cu cel din figura 3.6.5 au si plitele filtrelor de cafea. Cuptoarele electrice func/ioneaza tot dupa acelasi principiu, dar au rezistente electrice de putere mult mai mare (mii de wall).

Fig. 3.6.4

Fig. 3.6.5

150

151

Fierul de calcat
Are ca piesa principals tot un rezistor de putere mare (1000-2000 W) cu rolul de a incalzi talpa de fonts a fierului. Temperatura sa poate fi reglata in functie de materialul care trebuie calcat. Ea este mentinuta constanta cu ajutorul unui termostat-un intrerupator bimetalic care previne incalzirea peste limita ceruta prin Intreruperea circuitului de alimentare a incalzitorului. 0 constructie asemanatoare au fierbatorul electric si ondulatorul de par. Fig. 3.6.6

Difuzorul
Redarea sunetelor traduse de microfon in variatii de curent de poate face utilizand un difuzor (figura 3.6.9). Principiul sau de funclionare este acelasi ca al microfonului electrodinamic, doar ca, aici, variatiile de curent sunt preluate de bobina mobile care pune in miscare membrana ce va produce astfel sunete identice cu cele preluate de membrana microfonului.

Fig. 3.6.9

Casetofonu I
Daca intre emisia si receptia sunetelor se doreste stocarea lor se poate utiliza o banda magnetics, scrisa si citita candva in magnetofoane, iar acum in casetofoane. Casetele (figura 3.6.10) contin banda pe care se inregistreaza sunetele, cu ajutorul unui cap de inregistrare (un electromagnet). Banda este antrenata in miscare uniforms prin fata capului de inregistrare (figura 3.6.11), prin bobina caruia trece curentul variabil rezultat din traducerea sunetelor in variatii de curent cu ajutorul unui microfon. Astfel portiunile de banda magnetics vor inregistra prin magnetizare diferita sunetele. La redare, banda se va deplasa cu aceeasi viteza ca la inregistrare prin fata altui electromagnet (capul de redare). Ca urmare a trecerii unor portiuni cu magnetizare diferita, fluxul magnetic prin bobina capului de redare este variabil dand nastere unui curent variabil, identic cu curentul de la inregistrare, care va fi amplificat si preluat de care difuzor. Atunci cand se doreste stergerea benzii se magnetizeaza foarte puternic in curent continuu sau se demagnetizeaza in curent alternativ de frecventa mare.

Aparate pentru transmisia, Inregistrarea redarea sunetelor Microfonul

Este un dispozitiv care transforms variatiile presiunii sonore aparute data cu emiterea sunetelor, in variatii corespunzatoare ale intensitatii curentului electric. Variatiile de curent pot fi ulterior traduse din nou in sunete de catre un difuzor. In oricare variants constructive (cu carbune, electrodinamic, cu fir, cu condensator, cu cristal, etc.), piesa fundamentals o constituie membrana care se vibreaza in functie de intensitatea si de inaltimea sunetelor. In cazul microfonului cu carbune, ea antreneaza particulele fine intre care se stabilesc astfel contacte, ducand la cresterea rezistentei totale din circuit, respectiv la scaderea intensitatii curentului. Cand membrana este

Fig. 3.6.10

Fig. 3.6.7

Fig. 3.6.11

usor apasata, intensitatea curentului este mica, iar cand apasarea creste, se mareste si intensitatea curentului electric. Microfonul electrodinamic (figura 3.6.7) este cel mai raspandit la ora actuala. In cazul sau membrana pune in miscare o bobina foarte usoara (figura 3.6.8-a), aflata in Intrefierul unui magnet fix. In timpul miscarii sale in spire apare un curent electric indus a carui intensitate depinde viteza cu care se misca bobina (figura 3.6.8-a, b).

Telefonul
Este unul dintre aparatele electrocasnice care in ultima suta de ani nu si-a schimbat deloc modal itatea de conectare la reteaua telefonica. Atunci, in aparatul telefonic se gaseau un conectat in primarul unui transformator ridicator de tensiune, impreuna cu o sursa Fig. 3.6.12 de tensiune continua, si un difuzor (casca) conectat in secundar. Inchipui/i-va ca doua astfel de aparate se conecteaza astfel incat Castile sunt Inseriate cu secundarele celor doua transformatoare (figura 3.6.12): este cea mai simpla retea telefonica si acum se poate efectua o convorbire telefonica. Principiul relelei de telefonie fixa a ramas acelasi, desi evolutia tehnologica isi spune cuvantul.

membrana

magnet
Fig. AE 3.6.2

bobina Fig. 3.6.15

152

153

In telefoanele moderne microfonul cu granule de carbon a fostinlocuit cu un microfon electronic. Bobina mobil a disparut si ea (figurile 3.6.13, 3.6.14 si 3.6.15). Este prezent in schimb un mic amplificator. 4010. .22ZZAraw..\ Reteaua actuala utilizeaza un circuit ceva mai 300n complicat care confine o centrala telefonica ce transmite prin automate, impulsuri de curent de la apelant Ia apelat. Puteti construi singuri o retea telefonica simple prin inserierea a dou5 aparate telefonice cu o baterie de 9V cc si un rezistor de 300 S2, ca in figura 3.6.16. Radioul Semnalul electric obtinut din conversia sunetului emis in fata microfonului poate fi transmis Ia distante foarte marl laird a utiliza fire conductoare. Pentru aceasta este necesar un emitator-statia postului de radio, si un receptorparatul de radio. Cum este posibira transformarea semnalului electric in ceva care sa poata calatori prin spatiu? Sunetul este de fapt o unda, o perturbatie care se deplaseazA din aproape in aproape prin aer. Dupe un model asemanator sunetului se propaga si lumina. 0 astfel de perturbatie este oscilatia sinusoidala din figura 3.6.17. Numarul de oscila0i emise intr-o secundA reprezinta frecventa sa. Dace valoarea frecventei este de ordinul MHz (10 6 Hz), atunci ne aflam in domeniul undelor radio. Unda sinusoidala poate fi emis de un circuit care contine un condensator si o bobina, numit circuit oscilant. El va fi conectat cu antena statiei radio.

ACTIVITATI DE EVALUARE

rirti2;

ispurtstiri 17)(rsty to r

t rAY1 ,

My

Ce este intensitatea efectiva a curentului alternativ?

2. Care este expresia tensiunii efective? 3, Care sunt expresiile reactan,telor capacitive si inductive ? 4 Care este expresia impedan,tei circuitului RLC serie? 5. Care este expresia frecvenfei de rezonanta?

6. Ce intelegeti prin factor de calitate al circuitului RLC? 7. Care este expresia defazajului pentru circuitul RLC? 8. Ce este puterea aparenta? 9. Ce este factorul de putere? 10. Ce marimi fizice apar pe placuta de identificare a unui motor electric?

Apreciati Cu adev;irat sau tats:

In curent alternativ, rezistorul nu introduce defazaj Intre tensiunea aplicata si curentul stabilit prin el. Bobinele au, practic, o rezistenta electrica neglijabila. Un circuit RLC paralel aflat Ia rezonanta absoarbe de Ia sursa un curent minim. Puterea aparenta se mAsoar'a in VAR Randamentul unui transformator reprezint5 raportul dintre puterea furnizata de secundar si puterea primita de primar.

Expitcati utilizAnd leg

ti -J6

ar

e.. studia

acest capita

Fig. 3.6.20

Ic7 ante Eta

demodulate

Mum

acoulaire

amplificate

Fig. 3.6.21

Ce se intampla cu sunetele in sta/ia radio? Ele sunt preluate de microfonul care genereaza un curent electric variabil. Acest semnal electric poate fi suprapus (infasurat") peste semnalul sinusoidal descris anterior si va rezulta ceea ce se observe in figurile 3.6.18 si 3.6.19. Procedeul se numeste modulaIie si se poate face modulatie de amplitudine (figura 3.6.18) sau de frecventa (figura 3.6.19). Aceasta necesita circuite electrice specializate. Semnalele rezultate in urma modulatiei calatoresc prin spatiu cu viteza luminii si pot fi receptionate cu un aparat de radio (figura 3.6.20) acordat pe frecventa postului dorit. Aparatul de radio contine o antena care receptioneaza semnalul modulat prin acordarea pe frecventa dorita cu ajutorul unui circuit oscilant format dintr-o bobina si condensator de capacitate variabila. Semnalul este supus procesului invers se separare a undei purtatoare de semnalul care va genera sunetul, proces numit demodulare. Schema simplificata a unui receptor radio se afla in figura 3.6.20. Semnalul electric separat de unda purtatoare este apoi amplificat si trimis care difuzor (figura 3.6.21) unde deja stiti ce se va intampla cu el pentru a fi transformat in sunet.

De ce nu exista pericol de electrocutare atunci cand se ating ambele sine ale unei linii de tramvai, desi prin ele trec curenli de intensitate foarte mare? Ce indicafii furnizeaza un instrument de masura cu bobina mobila si magnet permanent dacA este utilizat Intr-un circuit de curent alternativ? De ce vrAbiile nu sunt electrocutate atunci cand se aeaza pe liniile de inalta tensiune, iar berzele se electrocuteaza? 4 De ce exist pericol de curentare la atingerea numai a uneia dintre bornele prizei monofazice de curent alternativ? Ce se intampla dace se alimenteaza un transformator cu o tensiune de valoarea ceruta, dar nu in curent alternativ, ci in
r

curent continuu? De ce contorul electric obisnuit nu inregistreala consumul unui transformator de sonerie atat timp cat nu se sung la sonerie? 7 De ce zbarnaie un transformator atunci cand prin infasurarea primara trece curent? De ce dace punem mainile pe bornele electomagnetului unei sonerii alimentate de la o baterie, simtim scuturaturi putern ice? Cum deviaza acul unei busole plasate in vecinatatea unui conductor alimentat in curent alternativ de la retea?

to 4,

0 bobina, conectata la o sursa de c.c. de tensiune U, este parcurs5 de curentul I Cand este conectata la o sursa de c.a. de tensiune la borne U si frecventa v, curentul in circuit este I. Aflati inductanta bobinei, L. Aplicatie: Uc.= 24 V; 1c = 4 A; U = 120 V; v = 50 Hz; I = 12 A. R: L = 25,5 mH. La un generator de c.a. cu tensiunea Ia borne U se conecteaza un circuit serie format dintr-un condensator de capacitate C si o bobinA cu inductanta L si rezistenta R. Aflati: a) intensitatea curentului din circuit, I, dace frecventa sa este v; b) frecventa v o Iacreloznt;)iesacurnlit,/aezon;d)fcrulaite . Aplicatie: U= 10 V; C= 5 10 -5 /it F; L = 2/rt H; R= 40 S2; v= 100 Hz.

R: 1=33 mA; vo = 50 Hz; / = 0,25 A; Q=

Un circuit serie de c.a. este format dintr-o bobina cu inductanta L, un rezistor de rezistenta R si un condensator de capacitate C. Aflati: a) pulsatia de rezonanta, co o ; b) reactanta capacitive la rezonanta, X cu ; c) defazajul, cp, dintre curent si tensiunea Ia bornele circuitului pentru frecventa v. Aplicatie: L = 0,1 mH; R = 15 S2; C= 1 pf; v = (100/n) kHz.

R: coo = 105 rad/s; X" 10 g2; = 45 .

Un circuit serie RLC, format dintr-un rezistor de rezistenta R, o bobina de inductanta L si un condensator de capacitate C, este alimentat de Ia o sursa cu tensiunea efectiva Usi frecventa v. Aflati: a) intensitatea curentului in circuit, /; b) tensiunile maxime URm,Ucm si Li on la bornele rezistorului, bobinei si, respectiv, condensatorului; c) defazajul, cp, dintre tensiunea la bornele circuitului si curent; d) frecventa de rezonanta v o . Aplicatie: R = 4 52; L = 6,37 mH; C= 159g; U = 120 V; v = 200 Hz.

24 A; UR,,, = 135,7 V; Uon = 271,5 V; Ucm = 169,7 V; tg = 0,75; v o = 158,2 Hz.

154

155

5. Se aplica tensiunea U unui circuit serie format din elementele bobina si condensator. Impedantele celor doua elemente sunt egale. Defazajul dintre tensiunea Ub la bornele bobinei si intensitatea curentului din circuit este (pb. Aflati defazajul p al circuitului. Aplicatie: (p b = 30.

5. Impedanta circuitului serie RLC alimentat la o tensiune alternative este: a) Z = R + (XL Xc-)2 ;

intensitatea curentului electric prin circuit ramane nemodificata. Se cere inductanta bobinei.

R: = 30.

b) Z 2 = R 2 (XL Xc ) d) Z =

;
a)
,

1
2 4co C
b)

1
2 2co C 4
e) 2 . co C c)

1
2 0) C ;

0 bobina ideala si un rezistor sunt montate in serie intr-un circuit de c.a. alimentat Ia tensiunea U si frecventa v, curentul in circuit fiind I. Dace se introduce in serie un condensator cu reactanta X c circuitul intra in rezonanta. Aflati: a) rezistenta R, inductanta L si capacitatea C; b) intensitatea curentului de rezonanta, c) factorul de putere, cos (p, in circuit (fare condensator si cu condensator). R: R = 3 Q; L = 12,7 mH; C= 79611F; /n, 40 A; cos (p = 0,6; cos p = 1. Aplicatie: U= 120 V; v = 50 Hz; / = 24 A; X c = 4 a Un condensator este montat in serie cu o bobin5 avand rezistenta R si reactanta XL . Tensiunea la bornele bobinei este egala b) factorul de putere, cos (p. cu tensiunea la bornele condensatorului. Aflati: a) reactanta condensatorului, Aplicatie: R = 752; XL = 24 52.

c) Z = VR2 (x, xc ;
e)

1 (x_ i. ivy

2
d) 2

2 = VR + (X L z

xc .

R: Xc- = 25 52; cos (p = 0,9899.

Un circuit RLC serie este format dintr-un rezistor cu rezistenta R, o bobina de inductanta L si un condensator de capacitate C. Aflati: a) pulsatia de rezonanta, co o ; b) impedanta Z a circuitului cand frecventa c.a. este v; c) frecventa c.a., v', pentru care defazajul dintre circuit si tensiunea la borne este (p. Aplicatie: R = 150 52; L = 10-2 H; C= 111F; v = 10 3/7c Hz; p = it/4. R: (o0 = 104 rad/s; Z = 502,9 Q; v'=10/it kHz. 9 Un rezistor de rezistenta R, cuplat la o sursa de c.a. de frecventa v, este parcurs de un curent I. Se leaga in paralel cu rezistorul o bobina ideala de reactanta XL . Aflati: a) tensiunea de alimentare U a circuitului; b) intensitatile IR Si IL ale curentilor prin rezistor respectiv, bobina; c) inductanta L impedanta 4 d) factorul de putere; e) puterile active, P, si reactive, P r absorbite de circuit. Aplicatie: R = 6 52; v = 50 Hz; 10 = 6 A; XL = 8 52. R: U= 36 V; /R = 6 A; /L = 4,5 A; L = 25,5 mH; Z= 4,8 52; cos p = 0,8; P= 216 W; Pr =162VAR. 0 Un circuit RLC paralel, format dintr-un rezistor de rezistenta R, o bobina de inductanta L si un condensator de capacitate C, este legat Ia o sursa de c.a. cu tensiunea Ia borne U si frecventa v. Aflati: a) intensitatile I, I R , I L si Ic ale curentilor din circuit; b) diagrama fazoriala; c) impedanta circuitului, Z; d) defazajul, (p, dintre curent si tensiunea Ia bornele circuitului; e) frecventa v 0 pentrucais entlumiasctvloreminaI. Aplicatie: R = 1052; L = (1070-1 H; C= 10-3/(271) F; U= 220 V; v = 50 Hz. R: IR = I L = 22 A; /c = 11 A; / = 24,6 A; Z= 8,94 52; tg = -0,5; v 0 = 70,7 Hz; /0 = 22 A.

6. Un circuit de c.a. alimentat la o tensiune de 220 V, cu frecventa de 50 Hz este compus dintr-un rezistor R = 30 52 legat in serie cu o bobina de rezistenta nula si un condensator. La frecventa specificata bobina are reactanta inductive XL = 160 52, iar condensatorul are o reactanta capacitive X c = 120 Q. Care este intensitatea curentului? a) 4,4 A; b) 5,2 A; c) 3,8 A; d) 5,8 A; e) 1,6 A.

13. Pentru un circuit de curent alternativ RLC serie aflat Ia rezonanta defazajul dintre intensitatea curentului si tensiunea Ia bornele circuitului este: a) functie de valorile: R, Csi L; b) zero; c) it/2; d) Tr; e) n/6. 14. Un circuit serie RLC contine elementele R = 452, XL = 4 Q,
= 1 Q. El este alimentat cu o tensiune sinusoidala de valoare efectiva U = 120 V. Intensitatea curentului prin circuit este: a) 240 A; b) 245 A; c) 42 A; d) 4,2 A; e) 24 A.

7. Factorul de calitate al unui circuit de curent alternativ RLC serie, este dat de relatia: a) Q= u c; b) Q = R ; NI C ; e) Q = ( Uc ) U t=w o

15. Care dintre urmatoarele expresii reprezinta tensiunea

instantanee de pe o bobina reala al imentata in curent alternativ?

c) Q = 1 LC

a) u = 2 1/2 .Rsin(cot-(p)+o)Lsin cot.--(p+a) ;

2

d) Q =

1
LI I RC

( b) u = / 2 -1 / 2 [ R sin(wt - (p)+ coL sin cot --(p+1 ;

2

8. Un circuit serie de curent alternativ cu frecventa v = 50 Hz contine o bobina cu inductanta L = 0,1 Hsi un rezistor cu rezistenta R. Defazarea intre tensiunea si intensitatea curentului
Ia bornele circuitului este p = 30. Sa se calculeze valoarea rezistentei R a rezistorului: R = 27,2 52; b) R = 17,3 52; c) R = 0, 05 5 52; d) R = 108,5 Q; R = 54,3 52;

c) u = / koL sin(cot + (p)+ R sin(cot));

d) u =1 (coL +R);
rc e) u = 'max cob sin cot -- +Rsin(cot) 2

Teste

gsitar
B.5
co

9. Un circuit serie format dintr-un rezistor R si un condensator it`

Care factorul de putere 0,8. S se calculeze factorul de putere al circuitului format din aceleasi elemente RCmontate in paralel pentru aceeasi frecventa a tensiunii de alimentare. a) 0,5; b) 0,3; c) 0,6; d) 0,9; e) 1.

16. Impedanta unui circuit paralel RLCin curent alternativ este data de relatia:
a) Z = VR2 +(XL - Xc )2 ;

1- Expresia t.e.m. alternative maxime este: a) co . E . ,fi ;

c) coLlsin cot -(p+ ;

2)

d) i 0)Lsin(cot -(p);

b) Z = VR 2 +(Xc

XL )2 ;

b)

co ;
oct cosy

c) om ;

2 e) WU rn sin cot -(p+

it

c) Z =
10. Impedanta unui circuit RLC serie in curent alternativ la
rezonanta are valoarea: a) 0; b) 00 ;

1
R2

1
xL

1
XC

\2
;

d) coBS;

d) Z = 11,- + + R 2 Xc XL/

i1

Prezenta unei bobine ideale intr-un circuit de curent alternativ determine: a) miscarea de ansamblu oscilatorie a electronilor de conductie; b) aparitia fenomenului de autoinductie; c) defaaarea curentului inaintea tensiunii; d) aparitia unei impedante capacitive; e) cresterea rezistentei chimice a circuitului. Care dintre urmatoarele expresii reprezinta tensiunea instantanee de Ia bornele unei bobine ideale, aflate intr-un circuit serie RLC?
Al a) - L ;

4- Expresia valorii instantanee a intensitatii unui curent ce

variaza sinusoidal in timp, cu amplitudinea de 15 A, perioda 0,02 s decalata in urma fata de origine cu t = 0,00125 s este: a) i = 15sin(100n t - 8) c) i = 15 Nrisin 5071 t
3j
7t

c) R;
e) Z =

d) 1/R;

e) R2 .

1 +1 1
11. Dace in bobina ideala a unui circuit RL, serie in c.a. R2 \ XL
introducem un miez de fier, atunci: a) impedanta scade; b) intensitatea curentului creste; c) caderea de tensiune pe bobina scade; d) defazajul creste; e) factorul de putere creste.

b) i =15.5sin ( 1007r t
TE

XC

2 '

17. Intr-un circuit RLC paralel:

a) in bucla LC, intensitatea curentului electric este minima Ia rezonanta; b) impedanta are valoarea

d) i = 15sin(50n t +

3)

12. Printr-o bobina al imentata Ia o tensiune electrica alternative

e) i =15 sin 10071t-11 6 . sinusoidala, cu pulsatie co, trece un curent electric cu intensitatea I. Legend in serie cu bobina un condensator de capacitate c-,

Z =1/ VR 2 (X L

Xc y

c) puterea aparenta este maxima Ia rezonanta; d) puterea

reactive este maxima Ia rezonanta; e) nici unul dintre raspunsuri.

At

b) 21/2 coL/sin(cot - (p+ j;

2

156

157

0 instalatie de curent alternativ functioneaza sub tensiunea

U = 220 V si absoarbe un curent I = 11 A sub un factor de

a) 20 K2; d) 50 K2;

putere cos cp = 0,8 inductiv. S se calculeze rezistenta instalatiei. c) 10 K2; b) 40 Q; e) 16 Q. 19. Pentru un circuit RLC paralel raportul dintre puterea activa si puterea reactiva a circuitului este P/P, = 3/4, iar Xc = 2XL . RaportulR/XL va fi: c) 3/4; b) 4/3; a) 8/3; e) 3/2. d) 3/8;
0 bobinA cu rezistenta de 6 Q si inductanta de 8/314 H

Puterea activa se masoara in: b) W; a) Ws; e) VAR. d) VA;

c)

mils;

CUPRINS
CAPITOLUL
Elemente de termodinamica
1.1. Notiuni termodinamice de baza 1.1.1. Structura substantei 1.1.2. Agitatia termica 1.1.3. Molul 1.1.4. Sisteme termodinamice 1.1.5. Starea sistemului termodinamic 1.1.6. Proces termodinamic 1.1.7. Lucrul mecanic, caldura si energia interne a gazului in termodinamica 1.1.8. Transferul cAldurii 1.1.9. Echilibrul termic. Temperatura 1.1.10. Masurarea temperaturii. Scara Celsius. Scara Kelvin 1.1.11. Coeficienti calorici 1.1.12. Relatia lui Robert Mayer * 1.2. Calorimetrie -1.3. Principiul I al termodinamicii 1.3.1. Legea transformarii generale 1.3.2. Legea Boyle-Mariotte 1.3.3. Legea Gay-Lussac 1.3.4. Legea lui Charles 1.3.5. Ecuatia termica de stare 1.4. Aplicarea principiului I al termodinamicii la transformarile gazului ideal 1.4.1. Procese politrope 1.5. Transformari de stare de agregare 1.5.1. Topirea si solidificarea 1.5.2. Vaporizarea si condensarea 1.5.2.1. Vaporizarea in vid 1.5.3. Sublimarea si desublimarea. Punctul triplu 1.6. Motoare termice 1.6.1. Ciclul Carnot 1.6.2. Randamentul motoarelor termice 1.7. Principiul al II-lea al termodinamicii 1.7.1. Experimente virtuale Activitati de evaluare 4 4 5 6 8 9 10 11 14 15 16 19 20 21 24 24 25 27 30 32 33 38 39 39 41 42 45 45 47 48 52 52 54

23. Un circuit paralel format din rezistenta R = 30 ohmi, un condensator cu capacitatea C = 300 g si o bobina avand inductanta L = 0,08 H functioneaza Ia frecventa de 50 Hz. Care este factorul de putere al circuitului? c) 0,723; b) 0,823; a) 0,923; e) 0,523. d) 0,623;
4, Rezistorul de rezistenta R = 40 Q, conectat la tensiunea

u(t) = 120 sincot (V), se afla intr-un vas de volum V= 144 dm 3 ,

care confine un gaz ideal avand exponentul adiabatic y = 1,4. Presiunea gazului din vas creste cu 0p = 3 10 5 N/m 2 dupe o durata egala cu: c) 15 min; b) 5 min; a) 20 min; e) 10 min. d) 12 min;

este alimentata Ia tensiunea de 10 V si 50 Hz. Ce curent se va stabili prin bobina? c) / = 1,2 A; b) / = 0,8 A; a) I = 0,6 A; e) I = 0,7 A. d) / = 1 A; 21. Puterea activa are expresia: a) /Usina ; d) ; b) IU ;
e)

c) IV tga ;

OrI4

LA Principiul de functionare al generatoarelor de curent are Ia bald rotatia unei spire in jurul unei axe perpendiculare pe liniile unui camp magnetic uniform. Generatorul sincron monofazat este compus din rotorul care genereaza campul magnetic (este inductor) si statorul (indus), in spirele caruia se genereaza tem alternative. Intensitatea efectiva a curentului alternativ este mArimea

Marimea Z0 =

NC

este numita impedanta caracte-

ristica a circuitului.
Impedanta circutului RLC paralel este: 1 = ( 1 1 Xc XL) R2 Puterea activa, P, este puterea disipata pe rezistorul R: P =Pa cos (I) =

/egala cu intensitatea unui curent continuu care, strabatand acelasi rezistor ca si curentul alternativ, produce aceeasi caldura Joule ca si curentul alternativ, in acelasi interval de timp.
In curent alternativ rezistorul nu produce defazaj Intre curentul care trece prin el si tensiunea aplicata. Condensatorul introduce o rezistenta aparenta X c = 1

U / cos cp .

Puterea reactivk P, este puterea concentrate in campul magnetic al bobinei si in campul electric dintre armAturile condensatorului.

in curent

alternativ si defazeaza intensitatea curentului inaintea tensiunii aplicate. Bobina introduce o rezistenta aparenta X L = e) L in curent alternativ si defazeaza intensitatea curentului in urma tensiunii aplicate. Impedanta circutului RLC serie este: Circuitele RLC sunt in regim de rezonanta atunci cand XL = Xc , efectul capacitiv este compensat de cel inductiv, iar defazajul este nul. Frecventa de rezonanta este data de formula 1 lui Thomson: v, =
27t

Pr =Pa sin cp = U / sin (I) Puterea aparenta, P., masoara energia furnizata circuitului in fiecare secundA, de care generatorul de tensiune alternative. Pa = U / ,
Transformatorul este un dispozitiv folosit pentru modificarea tensiunii si a intensitatii curentului alternativ si este util in transportul energiei electrice la distanta. Raportul de transformare al transformatorului, k, este definit de raportul numerelor de spire ale primarului si respectiv ale secundarului. Motoarele electrice sunt dispozitive care transforms energia electrice in energie mecanica. Motorul asincron este un motor de curent alternativ la care campul magnetic produs de infa'surarea fixa a statorului produce invartirea rotorului prin interactiunea cu curentul indus in spirele sale.

CAPITOWL 2
Producerea i utilizarea curentului continuu
2.1. Curentul electric 2.1.1. Circuitul electric 2.1.2. Tensiunea electromotoare 2.1.3. Sensul curentului electric 2.1.4. Intensitatea curentului electric 2.1.5. Caracteristici de curent 2.2. Legea lui Ohm 2.2.1 Rezistenta electrice 2.2.2. Legea lui Ohm pentru intreg circuitul 2.2.3 Reostatul. Montajul potentiometric 2.3. Legile lui Kirchhoff 2.4. Gruparea rezistoarelor si a generatoarelor electrice 2.4.1. Gruparea rezistoarelor 66 66 67 68 71 72 75 75 79 83 86 86

Se numeste factor de calitate al circuitului

R C

158

159