FENOMENE

TERMICE
Feurdean Antonia
Agitația termică
■ este o mișcare spontană, complet haotică și dependentă
de temperatura mediului, a unor particule sau
molecule aflate într-o suspensie
coloidală sau dispersi gazoasă. Robert Brown a
observat fenomenul în anul 1828, când a încercat
să studieze particule de polen în câmp microscopic.
■ La temperatura de zero absolut (0 Kelvin), mișcarea
termică încetează.
■ Primul care a dezvoltat o teorie a mișcării browniene,
confirmată apoi experimental, a fost Albert
Einstein, care în 11 mai 1905 a publicat în
revista Annalen der Physik articolul „Despre
mișcarea particulelor mici suspendate în lichide
staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-
moleculare a căldurii”
■ El a stabilit legea care îi poartă numele și care arată
că media pătratelor deplasărilor (sau proiecțiilor
sale) particulelor browniene variază direct
proporțional cu timpul în care se fac deplasările,
temperatura rămânând constantă.
■
 Există o limită superioară a masei particulelor peste care fenomenul mișcării
Descoperirea mișcării browniene browniene devine insesizabilă. Aceasta depinde atât de temperatură cât și de
natura fizică a fluidului în care sunt dispersate particulele. Particulele la care
se poate pune în evidență existența mișcării browniene poartă numele de
■ particule Brown.
Botanistul englez Robert Brown în anul 1827, preocupat cu studiul
microscopic al polenului diverselor plante, a preparat o
suspensie coloidală din polen în apă. Metoda suspensiei era
folosită pentru a separa particulele de polen extrem de fine în
vederea studierii la microscop a unei singure particule. Brown a
observat în câmpul microscopic că polenul din suspensie
manifestă o mișcare complet dezordonată și continuă. El a
crezut că mișcările se datorează agitării preparatului în timpul
procesului de amestecare a polenului în apă; lăsând suspensia în
stare de repaus timp de mai multe luni se aștepta ca gradul de
agitație a polenului să scadă sau să înceteze. Spre surprinderea
lui, intensitatea agitației particulelor n-a scăzut și nu prezenta
nicio modificare a particularităților sale. La început aceste
mișcări erau considerate o formă de manifestare a vieții, dar în
scurt timp s-a descoperit că fenomenul observat de către Brown
se manifestă și în cazul suspensiilor de mici particule
anorganice. Mai mult, s-a arătat că intensitatea mișcărilor
complet dezordonate ale particulelor crește odată cu
temperatura și scade odată cu creșterea masei particulelor din
suspensie. Ulterior s-a descoperit că fenomenul este prezent și
în cazul unor particule solide, extrem de fine, dispersate într-un
mediu gazos (în aer, de exemplu) Fenomenul pus în evidență de
Brown a fost denumit mișcare browniană și se poate defini în
felul următor:
Istoria termodinamicii
■ reprezintă un capitol important din istoria fizicii, a chimiei și a științei în
general. Ținând cont de impactul major al termodinamicii în cea mai
mare parte a științei și tehnologiei, istoria sa, este indisolubil legată de
evoluția ulterioară a mecanicii clasice, mecanicii cuantice, magnetism, și
a cineticii chimice, respectiv a unor domenii conexe, cum ar
fi: meteorologia, teoria informației, și biologia (fiziologia). De asemenea,
dezvoltarea istorică a termodinamicii a creat premisele evoluției
tehnologice a unor realizări tehnice, cum ar fi cea a motorului cu
aburi, motorului cu ardere internă, ​apariția tehnicii criogeniei și
a generării energiei electrice prin transformarea energiei termice.
Dezvoltarea termodinamicii, prin modelele fizice teoretice ale sale, în
confruntarea cu rezultatele empirice, a avut un rol determinat în apariția
și dezvoltarea teoriei atomice. Apariția unor dileme teoretico-filozofice
dintre conceptele termodinamice clasice și rezultatele experimentale ale Motorul cu abur a lui James Watt, care a propulsat
unor domenii ale teoriilor și tehnicii din alte domenii, din ultimul sfert de Revoluția Industrială britanică în întreaga lume.
secol al XIX-lea, au avut ca rezultat apariția ramurilor moderne ale
fizicii, precum mecanica statistică și fizica cuantică.
■ La dezvoltarea acestui domeniu au luat parte multe nume sonore printre
care Carnot, Watt, Coriolis, Clausius, etc.
■ Există numeroase încercări de axiomatizare a acestui domeniu ca pentru o Savery Engine, primul motor
disciplină științifică închisă, cum ar fi geometria euclidiană. cu abur cu utilizare
industrială, realizat de
■ Thomas Savery în 1698
Difuziune
■ Difuziunea este pătrunderea moleculelor unui corp, printre moleculele altuia, fără să existe curgere.
Difuzia explică fluxul net al moleculelor dintr-o regiune de concentrație mai mare la una dintre
concentrație mai mică, dar este important de remarcat faptul că difuzia, de asemenea, apare atunci
când nu există nici un gradient al concentrației. Rezultatul este o amestecare treptată a particulelor.
Într-o fază, cu temperatură uniformă, fiind absente forțe externe nete care acționează asupra
particulelor, procesul de difuzie va duce în cele din urmă în amestecarea completă. Exemplu:
cerneala și apa. Se auto-amestecă, deci nu există curgere.
■ La o temperatură mai ridicată, viteza de difuzie este mai ridicată datorită agitației termice care este mai
intensă. Agitația termică este mișcarea dezordonată a moleculelor unui corp. În interiorul unui gaz
sau lichid, există o presiune care provine din ciocnirea moleculelor între ele și pereții vasului.
Difuzia apare la corpurile aflate în toate stările de agregare.
■ Difuzia moleculară este de obicei descrisă matematic utilizând legea lui Fick. Este unul din fenomenele
de transport alături de conductivitate termică și curgerea fluidelor sau transferul de impuls la fluide.
Este fundamentul transferului de masă.
■
Dilatare termică
■ Dilatarea termică este fenomenul fizic prin care dimensiunile (volumul, suprafața,
lungimea) unui corp cresc în urma variației temperaturii. Fenomenul opus se
numește contracție termică. Pentru majoritatea substanțelor creșterea temperaturii duce
la creșterea dimensiunilor, dar există și excepții.
■ În funcție de starea de agregare a corpului, dilatarea se manifestă diferit. Astfel, un
corp solid își mărește toate dimensiunile liniare în același raport, un lichid își mărește
volumul (forma sa depinde de vasul care îl conține), iar un gaz își mărește fie presiunea,
fie volumul, fie amândouă, în funcție de incinta în care se află. Modificarea valorii
volumului produce modificarea valorii densității și în cazul amestecurilor a valorilor
concentrațiilor raportate la volum ale componenților: concentrația molară și masică.
■
Termometre de sticlă cu lichid
■ Termometrele cu lichid funcționează pe baza dilatării lichidului aflat într-o incintă adecvată. Ele sunt de două feluri, termometre de sticlă cu lichid
și termometre de sticlă cu presiune sau cu arc. Primele folosesc ca principiu de măsură o schimbare de volum (a lichidului) iar cele din urmă o
schimbare de presiune ca măsură pentru variația de temperatură. Schimbarea de volum a lichidului este convertită constructiv în o schimbare
de lungime care este făcută vizibil în mod direct printr-un tub de sticlă subțire. La celelalte termometre, cu schimbare de presiune, este
necesară o componentă constructivă elastică care se deformează corespunzător, și deformarea este indicată pe o scală de un indicator.
■ Acestea sunt construite dintr-un recipient-rezervă din sticlă umplut cu lichid de măsură termometric și care se continuă cu un tub capilar de sticlă.
Deoarece la încălzire lichidele se dilată mai mult decât corpurile solide, nivelul lichidului ia în tubul capilar o poziție (nivel) dependentă de
temperatură. Tubul este legat de o scală care permite citirea directă a valorii măsurătorii într-o unitate de măsură care preponderent în
majoritatea țărilor este gradul Celsius cu simbolul °C. În Statele Unite este folosit gradul Fahrenheit, cu simbolul °F. Tubul capilar dispune de
un spațiu de supradilatare care ferește termometrul de la distrugere când se depășește domeniul de măsură

Termometru medical cu mercur. Se poate

citi temperatura maximală de aproximativ Termometru maximal cu mercur. Este
38,8 °C. vizibilă întreruperea coloanei de mercur
Multumesc!