CUPRINS:

 Transferul caldurii

 Legea lui Boyle-Mariotte

 Leagea lui Charles

 Legea lui Gay-Lussac

 Motoare termice

Page 1 of 18
 Transferul de caldura

Transferul caldurii prin radiatie

Radiatia este calea de transmitere a caldurii printr-o emisie continua de

energie de pe suprafata corpurilor numita energie radianta

Toate corpurile emit continuu energie sub forma de radiatii electromagnetice.

Portiunea din spectrul radiatiei electromagnetice asociata transferului de
caldura este in domeniul radiatiei infrarosii.

Detectia radiatiei IR se poate face prin conversia radiatiei termice in energia
electrica. Acesta este principiul de functionare al unui termocuplu.

Bismutul si antimoniulsunt doua metale ce determinaun efect termoelectric de

intensitate apreciabila. A cest fapt le face apte dea fi utilizate ca detector de
radiatie calorica.

De exemplu rezistoarele inrosite ale unui radiator electric emit unde luminoase
(unde in domeniul vizibil) si unde infrarosii (invizibile, dar perceptibile) ce
transporta caldura prin aer.

Deci un radiator electric poate fi o sursa de energie radianta, dar cea mai
importanta sursa de energie radianta pentru noi oamenii este Soarele, care
prin acest transfer de caldura incalzeste Pamantul. Prin intermediul radiatiei
infrarosii circa 1340J de energie patrund pe Pamant in fiecare secunda, pe m²
de atmosfera. Energia radianta se propaga cu viteza luminii; radiatia putand fi
reflectata, reflectata sau absorbita ca rezultat al transferului caldurii catre
materialul absorbant.

Absorbtia radiatiei termice

Se aseaza un radiator electricintre doua foi de cupru: una alba si una neagra,
fixate in suporturi, la egala distanta de ele. Pe foile de cupru se fixeaza cu cate
un cui bobite de ceara. Dupa ce radiatorul este pus in functiune, ceara de pe
foaia neagra se topeste mai repede si cuiul cade.

Se observa cum corpurile de culoare inchisa absorb mai bine caldura decat cele
de culoare deschisa.

Page 2 of 18
Ca regula generala, se poate spune despre corpurile bune conducatoare de
caldura ca sunt si bune absorbante ale acesteia.

Corpul uman face schimb de caldura cu mediul inconjurator si prin radiatie.

Astfel, o senzatie de frig poate fi simtita in apropierea unui perete cu
temperatura scazuta.

Schimbul de energie prin radiatie intre suprafete oarecare depinde atat de

temperatura acestora cat si de geometria lor (distanta, forma si orientarea
suprafetelor). De exemplu, la temperaturi joase, puterea radianta a radiatiei
este mica si energia radianta se studiaza inspecial in domeniul lungimilor de
unda relativ mari. Pe masura ce temperatura creste, puterea a patra a
temperaturii absolute. Deexemplu, un bloc de cupru latemperatura de 100 C
(373K) radiaza aproximativ 0,03W de pe fiecare cm² al suprafetei lui, iarla
1000°C (1273K) fiecare radiaza aproximativ 4W. Aceasta putere radianta este
de 130 de ori mai mare decat cea corespunzatoaretemperaturii de 100°C.

Pe baza masuratorilor experimentale ale puterii radiante de catresuprafata

unui corp, Josef Stefan (1835 – 1893) a exprimat legea care-i poarta numele
prin relatia:  ,

Unde: -  este densitatea de energie radianta, puterea radianta/aria

suprafetei,

-  este o constanta fizica universala numita constanta lui

Stefan-Boltzmann  ;

-T este temperatura Kelvin a suprafetei;

-ε este emisivitatea suprafetei ε [0,1], care depinde de natura

suprafetei, astfel incat este mai mare pentru suprafeterugoase si mai mica
pentru suprafete netede, lustruite.

La o temperatura de 300°C, practic toata energia radianta emisa de un

corp este transportata decatre undemai lungi decat lungimea de unda
corespunzatoare luminii rosii. Astfel de unde sunt numite infrarosii ('dincolo de
rosii'). La o temperatura de 800°C, un corp emite destula energie radiantain
Page 3 of 18
vizibil pentru a fi luminossi apare ca 'rosu aprins'. Pana la aceasta temperatura
cea mai mare parte a energiei emise este totusi asociata undelor infrarosii 20-
3000°C (aproximativ temperatura unui filament incandescent in bec) energia
radianta contine destule componente de lungime de unda “vizibile” intre
400nm si 700nm astfel incat corpul apare “incalzit la alb”. Toate corpurile emit
radiatii electromagnetice ca urmare a miscarii termice a moleculelorlor, iar cea
mai mare parte a energiei emise este transportata de undele infrarosii.

Emisia in infrarosu a unui corp poate fi studiata utilizand un aparat

fotografic incarcat cu un film sensibilizat in infrarosu sau camera de televiziune,
sensibilizata pentru radiatia infrarosie. Imaginea rezultata este
numita termograma.

Deoarece emisia depinde de temperatura, termograma permite un

studiu detaliat al distributiilor de temperatura.

Anumite instrumente moderne sunt sensibile la variatii mici de 0,1grd.

Termografia are o multime de aplicatii medicale importante. Variatiile de

temperatura in corp sunt asociate cutumori ce pot fi detectate ca formatiuni
mici de aproximativ 1cm diametru. Pot fi studiate dezordinele vasculare ce
conduc la anomalii locale de temperatura.

Transferul de caldura in corpul uman implica o serie de mecanisme care

impreuna mentin o temperatura constantasi uniforma, chiar daca sunt mari
schimbari in mediul inconjurator. Mecanismul intern cel mai important este o
convectie fortata in care inima serveste ca pompa, iarsangele ca fluid de
circulatie. Transferul de caldura intre corp si mediul inconjurator implica
conductie, convectie si radiatie in proportie depinzand de imprejurari.
Pierderea totala de caldura a corpului este de ordinul a 2000-5000Kcal pe zi
(8400-21000KJ) in functie de activitatea depusa.

Transferul caldurii prin convectie

In experimentul prezentat mai sus nu s-a incalzit partea inferioara a

eprubetei pentru a inlatura posibilitatea aparitiei altei situatii de transfer al
caldurii si anume convectia.

Page 4 of 18
 Termenul de convectie este asociat transferului de caldura provocat de
deplasarea unei portiuni calde a substantei in interiorul acesteia, avand ca
efect formarea unor curenti.

Corpurile nu intra in contact, spre deosebire de transferul caldurii prin

conductie. Fenomenul de convectie are loc intr-un mediu fluid.

Exemple in care este implicata convectia pot fi: curgerea sangelui prin
corp, sistemul de incalzire cu apa calda sau cu aer cald (tirajul sobelor sau
functionarea caloriferelor). De ce se incalzeste tot continutul unui vas pus pe
foc, desi numai fundul acestuia este in contact direct cu sursa de caldura?
Aceasta se explica prin curentii de convectie ce transporta caldura dinspre
regiunile calde spre cele reci. Acesti curenti apar si circula in toate fluidele in
care exista diferente de temperatura.

Convectia este determinata de doua cauze, corespunzand la doua tipuri

de procese:

Diferenta de densitate a fluidului, provocata de diferenta de

temperatura dintre diferitele puncte ale acestuia conduce la aparitia
unei miscari libere (naturale) si atunci are loc convectia libera sau
naturala.

Efectul unei actiuni mecanice exterioare (pompa, ventilator) asupra

fluidului ce determina aparitia unei miscari fortate conduce la o
convectie fortata.

Regimul de curgere este caracterizat prin numarul lui Reynolds. In

functie de valoarea acestui numar (Re) se disting urmatoarele categorii de
procese de transfer termic prin convectie:

Convectie in regim laminar, cand 0<Re<2320;

Convectie in regim tranzitoriu, cand 2320<Re<4000;

Convectie in regim turbulent, cand Re>4000.

Cunoasterea regimului de curgere este esentiala pentru intelegerea

mecanismului convectiei:

In regim laminar, convectia se realizeaza prin conductie termica in fluid;

Page 5 of 18
 In regim turbulent convectia are loc prin conductie termica in stratul
limita (stratul de fluid din vecinatatea peretelui) si prin transfer de masa
si impuls in zona centrala a curgerii.

A.    Pe gheta sau sub gheata?

Cum procedam daca dorim sa racim un corp cu ajutorul ghetii? Aerul de

deasupra ghetii, racindu-se, coboara, fiind inlocuit cu aerul inconjurator care
este cald. De aici, rezulta o concluzie practica: daca vreti saraciti o bautura sau
o mancare, nu o asezati pa gheata, ci sub gheata. Daca asezam vasul cu apa pe
gheata, atunci se va raci numai patura inferioara de lichid, restul fiind
inconjurat de aer neracit.

Daca asezam un cub de gheata pe capacul vasului, atunci racirea continutului

va decurge mai repede. Straturile superioare de lichid racite vor cobora, fiind
inlocuite de lichidul cald, care se ridica, pana cand se va raci intregul continut al
vasului. Pe de alta parte, aerul racit din jurul ghetii va cobora si el va inconjura
vasul.

B. Cristale ce plutesc in apa

Intr-un vas de sticla, in care se afla se pun cristale de permanganat de potasiu.

Acestea se vor aseza pe fundul vasului. Cand se incalzeste apa din vas se
observa cum cristalelede permanganat de potasiu nedizolvate vor fi purtate de
curentii de convectie.

Curentii calzi sunt ascendenti, iar cei reci sunt descendenti.

Page 6 of 18
Fenomenul se bazeaza pe proprietatea de dilatare a fliudelor in functie de
temperatura, ce determina o scadere a densitatii fluodului incalzit, urmata de
ridicarea lui spre suprafata.

C. Deriva continentelor

Curentii de convectie care se produc in straturile interioare ale Pamantului

determina deriva continentelor.

Atat conductia cat si convectia sunt modalitati de transfer al caldurii ce

necesita existenta unui suport material solid, lichid sau gazos.

Cand mana se afla in contact direct cu suprafata unui radiator, caldura ajunge
la mana prin conductie prin peretii radiatorului. Daca mana este tinuta
deasupra radiatorului, dar nu in contact direct cu el, caldura ajunge la mana
printr-un curent de convectie de aer cald care se ridica. Daca mana este tinuta
lateral fata de radiator, acesta inca pare cald desi conductia prin aer este
neglijabila, mana nefiind pe directia curentilor de convectie. Energia ajunge la
mana prin radiatie.

Transferul caldurii prin conductie

Cum se propaga caldura prin conductie? Atunci cand incalzim capatul unei bare
metalice, caldura se propaga cu repeziciune catre celalalt capat. Vibratia
moleculelor de la capatul fierbinte al barei devine din ce in ce mai puternica pe
masura ce temperatura creste, iar in timp ce moleculele se ciocnesc cu altele
aflate in vecinatate, o parte din energia lor cinetica este transferata acestora
care la randul lor o transfera altora si asa mai departe. Astfel energia miscarii
termice este transferata de la o molecula la urmatoarea, moleculele ramanand

Page 7 of 18
in pozitia lor initiala. Electronii liberi joaca, de asemenea, un rol important in
conductia caldurii. Acestia, in deplasarea lor, vor ajunge in partile mai reci ale
metalului, unde isi vor transfera energia electronilor de aici sau retelei
atomice. Aceasta este si motivul pentru care metalele sunt atat de bune
conducatoare de caldura. Alte substante solide (ca de exemplu lemnul, sticla,
plasticul nu conduc atat de bine caldura, ele numindu-se izolatoare termice.
Vasele de bucatarie sunt adesea facute din metal, tocmai datorita faptului ca
metalul propaga bine caldura de la sursa de foc catre alimente, in timp ce
manerele vaselor sunt din materiale izolante care il feresc pe cel ce utilizeaza
vasele sa se arda la maini.

Lichidele, cu exceptia metalelor in stare topita (mercur) sunt slabe

conducatoare termice.

De ce energia termica nu se propaga mereuin acelasi mod? Intr-un corp solid,

lichid sau gazos, moleculele se afla intr-o miscare permanenta. A incalzi un
obiect inseamna a intensifica aceasta miscare.

Fizicianul francez Sadi Carnot a definit caldura ca fiind “o miscare printre

particulele unui corp”. Aceasta agitatie ce propaga rapid in materialele
conducatoare si ramane localizata (nu se propaga) in materialele izolatoare.

Procesul propagarii caldurii este descris de legea Fourier:

dQ=-K dS ∂T/∂x dt,

unde dQ este cantitatea de caldura ce trece prin suprafata dS, in timpul dt,
∂T/d∂ este gradientul de temperatura, iar K este conductivitatea termica a
unei substante.

Schimbul de caldura poate fi studiat atat in regim de variabil cat si in regim

permanent sau stationar. In regim variabil, temperatura in diferite puncte ale
corpului variaza cu timpul, iar in regim stationar (permanent) temperatura
corpului intr-un punct oarecare nu mai variaza. In acest ultim caz, cantitatea de
caldura ce vine dintr-un elemant de volum este egala cu cea care pleaca din
acel element.

Din legea Fourier se poate constata ca cu cat creste conductivitatea termica,

schimbul de caldura se mareste, ceilalti factori neschimbati. De aceea o
substanta pentru care K este mare este un bun conducator de caldura, iar

Page 8 of 18
pentru K mic, substanta este slab conducatoare de caldura sau un bun izolator.
Nu exista un conducator de caldura perfect (K=∞) sau un izolator termic
perfect (K=0).

Cele sustinute mai sus pot fi observate in urmatorul tabel ca si faptul ca

nemetalele si gazele au conductivitati foarte mici, iar metalele conductivitati
mult mai mari.

Substanta K(J·sֿ¹·mֿ¹·grdֿ¹) Substanta K(J·sֿ¹·mֿ¹·grdֿ¹)

Aluminiu Pluta
Alama Azbest
Cupru Sticla
Argint Lana
minerala
Aur Lemn
Fier Apa
Plumb Aer
Mercur Hidrogen

Otel Oxigen
Caramida Heliu
rosie
Beton  

Aplicatii:

Pentru a putea observa faptul ca nu toate substantele au o conductie

identica si a realiza o evaluare a conductivitatii termice a materialelor
solide, se poate realiza un mic

expariment:

Page 9 of 18
 Intr-o cutie se toarna apa fierbinte. Cutia este prevazuta cu suporti
pentru tije din materiale diferite. Aceste tije se introduc in suporti dupa
ce au fost acoperite cu parafina.

a)     lemn; b) fier; c) plumb; d)cupru; e) aluminiu

Partea |nnegrita reprezinta distanta pe care s-a topit parafina.

Dupa cateva minute de la introducerea tijelor in cutia cu apa fierbinte se

constata ca distantele (de pe tije) pe care s-a topit parafina difera in
functie de conductivitatea termica a materialelor din care sunt facute
tijele.

Gheata care nu se topeste in apa clocotita.

Se ia o eprubeta, se umple cu apa, se cufunda in ea o bucatica de gheata

astfel  incatsa nu se ridice la suprafata.

Se incalzeste partea superioara a eprubetei pana la fierberea apei.

Page 10 of 18
Se  constata ca gheata din eprubeta nu se topeste, desi la suprafata apa
fierbe. Secretul consta in aceea ca la partea inferioara a eprubetei apa nu
fierbe, ea ramane rece. Fierbe doar in partea superioara.

Nu avem “gheata in apa clocotita” ci avem “gheata sub apa clocotita”.

Conductibilitatea termica a apei este foarte mica.

Gazele sunt mult mai slab conducatoare de caldura decat lichidele.

Page 11 of 18
 Legea Boyle-Mariotte

Legea Boyle-Mariotte sau legea transformării izoterme, este una din

principalele legi ale gazelor și a fost enunțată de Robert Boyle în anul 1662 și
de către Edme Mariotte în anul 1676.

Robert Boyle (1627-1691)

Legea Boyle-Mariotte sau legea transformării izoterme, este una din

principalele legi ale gazelor și a
La temperature constanta, volumul unui gaz variaza invers proportional cu

cresterea presiunii.
unde p este presiunea în scară absolută, iar V este volumul masei de gaz.
Atunci când variază temperatura gazului o dată cu modificarea presiunii, legea
capătă o formă mai generală, numită ecuația de stare pentru un gaz ideal:
unde:

 p este presiunea în scară absolută (N/m2),

 n este nr de moli,
 T este temperatura absolută a acestuia (K),
 R reprezintă constanta gazului respectiv (J/mol K).

Page 12 of 18
Grafic cu datele originale ale experimentului lui Boyle
În tabelul următor se poate vedea modificarea volumului unui gaz funcție de
presiune.

Presiunea Volumul gazului

Adâncimea
(sc. abs.) (l) În cazul în care
temperatura este
Suprafață (0 m) 1 bar V = 2000 l constantă (T =
constant), rezultă ,
10 m 2 bar V/2 = 1000 l
ceea ce arată
creșterea densității
30 m 4 bar V/4 = 500 l
gazului la creșterea
presiunii.
70 m 8 bar V/8 = 250 l
Astfel, dacă
densitatea gazului
respirat este de 1,2 kg/m³ la suprafața apei (p = 1 bar, sc. abs.), la 40 m
adâncime, (p = 5 bar, sc. abs.) densitatea aerului respirat va fi de 6 kg/m³.

Legea lui Charles

Page 13 of 18
Legea lui Charles este un caz special al legii ideale privind gazele . Acesta afirmă
că volumul unei mase fixe a unui gaz este direct proporțional cu temperatura.
Această lege se aplică gazelor ideale menținute la o presiune constantă, unde
numai volumul și temperatura se pot schimba.

Legea lui Charles este exprimată ca:

V i / T i = V f / T f

Unde
V i = volumul inițial
T i = temperatura absolută inițială
Vf = volumul final
T f = temperatura absolută finală

Este extrem de important să ne amintim că temperaturile sunt

temperaturile absolute măsurate în Kelvin, nu ° C sau ° F.

Legea lui Gay-Lussac

Page 14 of 18
Experienta demonstreaza ca, prin incalzire, gazele se dilata mult mai mult
decat corpurile lichide sau solide. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un
tub orizontal, cu sectiune constanta, in care se gaseste o bula de mercur, si se
introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca, pe masura ce temperatura
aerului din balon creste, bula de mercur se deplaseaza la dreapta, fapt care
indica marirea volumului gazului din balon. Este evident ca in timpul
experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea
atmosferica, bula de mercur fiind in echilibru, deci supusa aceleiasi apasari de
ambele parti.

Facand experiente cu gaze, Gay Lussac a descoperit, la inceputul secolului XIX,

legea care-i poarte numele:

Un gaz incalzit, la presiune constanta, sufera o variatie a unitatii de volum

direct proportionala cu variatia temperaturii, indiferent de natura gazului.

Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie:

∆ V = α ∙ ∆t

Vo

unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii;

V0 – volumul initial;

α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune

constanta.

Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1.

273,15

∆T – variatia temperaturii.

Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara

si se reprezinta in coordonate p – V, printr-o linie paralela cu axa volumelor.

Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la

presiune constanta. Variatia volumului

Vo

Page 15 of 18
∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial:

∆V = V – V0

Rezulta:

V – V0 = α ∙ ∆t

V0

de unde:

V = V0 + V0 ∙ α ∆t

sau

V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t

V = V0 (1 + α ∙ ∆t)

Motoare termice

Page 16 of 18
Un motor termic este o mașină termică motoare, care transformă căldura în
lucru mecanic. Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic
realizat cu ajutorul unui fluid. Întrucât, conform principiului al doilea al
termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar o
parte a căldurii preluate de la sursa de căldură este transformată în lucru
mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cu temperatură mai
mică, numit sursă rece.

Clasificare Motoarele termice se clasifica in:

 Motoare cu ardere interna;
 Motoare cu ardere externa;

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a

combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul
motorului, în energie mecanică. Un motor cu ardere externă (sau motor cu
combustie externă) este o mașină termică motoare în care energia internă a
agentului termic, încălzit în prealabil într-un generator extern (generator de
abur, cameră de combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului
sau printr-un schimbător de căldură, este transformată în lucru mecanic.

Motorul Otto Motorul în patru timpi este un tip de motor cu ardere internă
al cărui piston face 4 curse simple într-un ciclu motor. Pistonul se mișcă într-
un cilindru închis la un capăt de chiulasă. Mișcarea pistonului este asigurată
de un mecanism bielă-arbore cotit și are loc între două poziții extreme:
punctul mort interior și punctul mort exterior. În punctul mort interior PMI,
pistonul este în interiorul cilindrului și volumul acestuia este minim. La
punctul mort exterior PME, pistonul se găsește la cealaltă extremitate în
raport cu PMI și volumul acestuia este maxim.

Un ciclu motor are loc de-a lungul a două rotații ale arborelui cotit și
cuprinde patru faze, numerotate în figura alăturată cu: - Admisia -
Compresia - Arderea si Destinderea – Evacuarea

Motorul Diesel Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care

combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate create de
comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv
auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.

Cum funcționează motorul diesel

Page 17 of 18
Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind
metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este
aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de
25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre
sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în
camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul
cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-
900 °C.
 Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care
acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela
transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea
liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin
intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii,
majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de
a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și
conduce la un randament mai bun.

Page 18 of 18