UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE TIMISOARA

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1
 CUPRINS

I. ACTIUNEA FACTORILOR MECANICI

II. INFLUENTA TEMPERATURII

2.1. Transferul caldurii
2.2. Efecte ale variatiilor de temperatura

III. ACTIUNEA FACTORILOR ACUSTICI

3.1.Elemente de fizica ultrasunetelor
3.2.Producerea ultrasunetelor
3.3. Efectele ultrasunetelor
3.4. Diagnosticul cu ultrasunete

IV. ACTIUNEA CAMPURILOR MAGNETICE

V. ACTIUNEA CAMPURILOR ELECTRICE

5.1. Efecte biologice produse de curenti continui
5.2. Efectele curentului alternativ

2
I. ACTIUNEA FACTORILOR MECANICI

Factori mecanici influenteaza materia vie la toate nivelele de organizare. Acestia,

reprezentati prin forte se manifesta prin:ciocniri, socuri, frecari etc, iar in fuctie de
intensitatea lor pot cauza traume ca: striviri, intepaturi, rupturi, fracuri etc.
Actiunea factorilor mecanici la nivelul macromoleculelor provoaca ruperea
acestora sau schimbarea proprietatilor coloitale.
Factori mecanic actioneaza si ca excitanci producand tropisme, adica reactia de
orientare in spatiu:
 Pozitive - cu apropiere de excitant;
 Negative - cu departare de excitant;
Frecarea este un factor indispensabil pentru organismele vii, insotind toate
miscarile vietuitoarelor.
Actiunea frecarii poate avea:
 Efecte pozitive – asigura stabilitatea statica si cinetica a organismelor si
posibilitatea de locomotie a acestora.
 Efecte negative – degradarea unei cantitati importante de energie sub forma de
caldura.
Presiunea prin variatiile ei influentiaza desfasuratrea diverselor procese ce au loc
la nivelul organismului ca sistem biologic si la nivelul organelor sau al celulelor.
Presiunea atmosferica este considerata ca factor biotrop al mediului. Actiunea
biotropa a acesteia se manifesta mai ales la valori scazute, astfel, scaderea brusca a
presiunii atmosferice inaintea furtunlor, determina la animale hipervigilenta si modifica
tonusul sistemului neuro-vegetativ.
Omul poate suporta presiuni pana la 8-9 atmosfere, maniferele mici pana la 25,
nevertebratele 1000, iar unele micro-organisme pana la zeci de mii de atmosfere. In
mediul sub acvatic pentu fiecare 10 m adancime , presiunea hidrostatica creste cu cate o
atmosfera.
Scaderea presiuni influenteaza organismele vii in fuctie de specie si de starea
fiziologica. Insectele si bacterile rezista mai multe zile la un vid de 10 -9 mm Hg. Variatiile
de presiune produc modificari si in ceea ce priveste solvirea , schimburile de gaze dein
organism, disociatia electrolitica, viteza reactiilor chimice etc.
Gravitatia terestra influenteaza cresterea si dezvoltarea organismelor vii atat
direct cat si indirect.
Efectul direct al gravitatiei se reflecta asupra marimii, formei si structurii.
Efectul indirect al gravitatiei influentiaza asupra cresteri.

3
II. INFLUENTA TEMPERATURII

Temperatura infuentiaza toate functiile sistemelor vii respectiv desfasurarea

fenomenelor biologice.
Din punc de vedere biofizic, temperatura este un parametru masurabil ce
corespunde energiei cinetrice medii a moleculelor unui sistem. Toate fenomenele
biofizice se afla sub influenta temperaturii, astfel difuziunea variaza direct proportional
cu temperatura, iar tensiunea superficiala si vascozitatea se modifica invers proportional
cu aceasta. Actiune temperaturi se exercita pe toate nivelele.
Toate celulele sunt expuse la variatii de temperatura ale mediului ambiant.
Amplitudinea acestor variati difera in functie de conditiele in care traieste organismul
respectiv. Pentu majoritatea organismelor intervalul de temperatura la care se desfasoara
activitatile metabolice celulare este cuprins intre 10si 45 0C, fiind numit „zona
biocinetica”.
Organismele care traiesc la temperaturi mai mari de 45 0C se numesc termofile
(alge, ciuperci,bacterii etc.). Cele care traiesc la temperaturi sub 10 0C se numesc criofile
(pesti, nevertebratele polare etc.).
In fuctie de valoarea temperaturii corporale, animalele se grupeaza in:
 Poikiloterme – cu sange rece
 Homeoterme – cu sange cald
La animalele poikiloterme ( pesti, amfibeni, reptile) producerea si pierderea de
caldura nu sunt reglate, pentru ca temperatura corpului acestora variaza cu temperatura
mediului inconjurator.
La animalele homeoterme ( pasari si manifere) producerea si pierderea de caldura
sunt reglate asfel incat temperatura interna a corpului este mentinuta la valori constante
(37-410C).
Sistemul de termo reglare determina producerea sau eliminarea de caldura din
organism prin 2 mecanisme:
 Termogeneza – producerea de caldura
 Termoliza – pierderea de caldura
Temperatura joaca un rol important asupra plantelor si animalelor. Cecula
vegetala si cea animala isi desfasoara activitatea intre anumiti parametrii limita .

2.1. Transferul caldurii

Procesul transferului de caldura a fost interpretat mai intai ca o scurgere a unui

fluid imaterial numit caloric ( produs fluid cand o substanta arde). In timp, datorita
cercetarilor lui Rumford si Joule, ideea teoriei caloricului s-a schimbat treptat, rezultand
ca scurgerea caldurii este de fapt un transfer de energie.
Studiul propagarii caldurii urmareste determinarea relatiilor cantitative.
Intereseaza determinarea energiei termice maxime care poate fi transmisa prin unitatea de
suprafata, obtinerea randamentului optim de utilizare a unor surse de caldura sau
reducerea la minim a trecerii unui flux termic printr-o anumita suprafata. Propagarea
caldurii se poate realiza în urmatoarele moduri:

4
  Conductie termica
 Convectie termica
 Radiatie termica

a) Conductia termica
Este fenomenul de transfer termic prin corpuri fara miscari aparente si este
caracteristica solidelor si straturilor subtiri de fluid în repaos. Conductia termica
reprezinta transportul direct al caldurii, în interiorul aceluiasi corpmaterial, în masa caruia
exista diferente de temperatura sau între corpuri diferite atunci când între ele exista un
contact intim si diferente de temperatura.
Conductia este schimbul de caldura care are loc între doua corpuri, doua parti ale
aceluiasi corp, doua fluide între care exista contact fizic direct, transferul de caldura are
loc de la particula la particula.
Propagarea caldurii prin conductie termica, apare ca fenomen determinat la solide
si al strturi subtiri de fluid în repaos, care prezinta neuniformitati ale câmpului de
temperatura.
Transmiterea caldurii prin conductie se realizeaza prin:
- transport efectuat de electroni;
- miscarile oscilatorii ale particolelor componente;
- emisia si absorbtia reciproca dintre particolelor elementelor învecinate, în cazul unei
densitati sufficient de mari a particolelor;
Conductivitatea de caldura : cantitatea de caldura schimbata printr-un m2 de
suprafata de schimb de caldura sub un gradient de temperatura de 0C/m.

a) Convectia termica
Este fenomenul prin care are loc transferul de caldura de la un loc la altul print-o
miscare reala a substantei calde .
Daca substanta incalzita este fortata sa se miste cu ajutorul unui sistem de
antrenare sau cu o pompa, procesul se numeste convectie fortata, iar daca substanta se
misca datorita diferentelor de densitate procesul se numeste pocesul se numeste convectie
naturala sau libera.
Intensitatea fluxului termic convectiv este influentata de factori variati, cum ar fi
cauza miscarii fluidului, regimul de curgere al fluidului, forma si pozitia corpului solid,
spatiul in care circula fluidul (inchis sau deschis).

b) Radiatia termica
Radiaţia termică este radiaţia electromagnetică emisă de toate corpurile aflate în
stare condensată. Poartă denumirea de radiaţie termică dezvoltată a purtătorilor de sarcini
electrice (ioni, nucleu) în interiorul corpurilor.
Radiaţia termică au o serie de proprietăţi fizice dintre care menţionăm:
 se emite pe toate frecvenţele de la 0 la ;
 este izotropă şi omogenă;
 este nepolarizată.

5
2.2. Efecte ale variatiilor de temperatura

Depasirea nivelului superior de temperatura antreneaza moarea rapida a celulelor

datorita denaturarii termice a compenentilor celulari, adica degradari ireversibile a
conformatiei spatiale ordonate a polimerilor prin ruperea legaturilor de hidrogen si
anularea fortelor care mentin structurile.
Daca temperatura scade brusc sub 00C atat interiorul cat si exteriorul celulelor se
formeaza in cristale de gheata. Cristalele rup structurile citoplasmatice si nuclear si astfel
celulele mor.
Efortul organismelor vii de a face fata regimului termic aflat adesea la limite
extreme ale viati ori supus variatiilor sezoniere ale mediului inconjurator a dus la o serie
de adaptari pe cat de ilustrative pe atat de senzationale.
Tot ce constituie o componenta a metabolismului intr-un sens ori altul este adanc
afectata de variatiile de temperatura. Tensiunea superficiala a celulei si tesuturior se
gaseste in raport invers proportional cu crestere temperaturi. Este firesc deci ca si
vascozitatea celulara se manifeste o aceeasi invers proportionalitate o data cu cresterea
temperaturi.

a) Temperatura mediului teresturu

Pentru ca atmosfera terestra nu retine decat o cantitate neglijabila din energia
radinta solara, cea mai mare parte o acesteia ajunge la suprafata terestra, ale carei
componente sunt solul si apele. Transformand energia radianta solara in energie calorica,
suprafata terestra se incalzeste devenind o sura de caldura atat penttru straturile inferioare
cat si pentru atmosfera.
Energia solara este transportata la suprafata pamntului prin intermediul a trei
tipuri de radiatii electromagnetice:
 Infrarosii
 Vizibile
 Ultraviolete
Dupa ce o parte din radiatia solara este retinuta de atosfera, ea ajunge la sol sub
forma de lumina directa si difuza. Cantitatea de energie solara ce ajunge la sol depinde de
durata zilei, de unghiul de incidenta si de transparenta aerului.
Incalzirea solului si propagarea caldurii in profunzimea lui depind de valorile
conductibilitatii calorice si caldurii specifice a solului, care variaza in fuctie de cantitatea
de aer si de apa din acesta.
Temperatura suprafetei solului inregistreaza doua tipuri principale de variatii:
 Neperiodice – determinate de modificarile rapide ale factorilor meteorologici
 Periodice – se subdivid dupa perioada de timp in care se produc:
 Variatiile anuale – ale temperaturii suparafetei solurile inregistreaza un
max si min care se plaseaza in perioade de timp diferite in fuctie de zona
geografica.
 Variatiile diurne

6
b) Temperaturile extreme in mediile naturatle
In mediul acvatic temperatura nu poate sa coboare sub puctul de inghetare , ceea
ce inseamna ca in lacuri temperatura min este de 00C, iar in oceane de -2,50C din cauza
salinitatii crescute.
Temperaturile max ale mediului acvatic variaza in limite mai largi, mai ales in
fuctie de dimensiunile subunitatilor acestuia. Astfel, la suprafata oceanului cele mai
ridicate temperaturi ala apei sunt de 32 0C respectiv 360C. Nivelul max al temperaturii este
si mai ridicat in apa smarcurilor formata in zona litorala dupa reflux si in apele dulci cu
adancime redusa.
Pe sol cele mai scazute temperaturi sunt de -710C si-600C. Polul frigului se
gaseste in Antartica unde in august in 1960 sau inregistrat -88,30C.
In ceea ce privesc temperaturile max acestea se gasesc in zona tropicala astfel
intalnim temperaturi de pana la 560C.

III. ACTIUNEA FACTORILOR ACUSTICI

3.1.Elemente de fizica ultrasunetelor

Termetul de ultrasunet defineste o oscilatie mecanica a uini mediu solid, lichid sau
gazos a acarui frecventa este mai mare decat frecventa limita superioara perceptibila de
urechea omului, adica 16kHz / 20kHz.
Limita superioara a frecventei ultrasunetelor se gaseste la aprozimativ 1000 MHz
si este impusa de considerente de ordin praactic legate de generarea lor. In orce mediu
elastic propagarea undelor ultrasonore se face printr-o succesiune de comprimari si
destinderi, care corespund frecventei undei.
Cand ultra sunetul se propaga intr-un mediu si atinge o suprafata cu un al 2 mediu
o parte din energie este transmisa in aceasta din urma, in timp ce restul se reflecta cu o
schimbare de facza in primul mediu.
Pe baza legii refractiei, ultra sunetele pot fii focalizate cu ajutorul unor lentile
realizate din metal, material plasctic sau lichid.

3.2.Producerea ultrasunetelor

Tipul de traducator este determinat de frecventa necesara pentru poducerea unei

anumite lungimi de unde si de natura mediului in care trebuie sa se propage unde. Acest
termen este utilizat aici pentru a defini un dispozitiv destinat sa converteasca o forma de
energie oarecare in energie ultrasonica.
Pentru emisia ultrasunetelor in lichide si solide in aparatura medicala se utilizeaza
doar efectul piezoelectric in cristale naturale sau sintetice sau efectul magnetostrictiv al
unor metale si aliaje feromagnetice. Tensiunea de inalta frecventa cu care sunt excitate
traducatoarele este furnizata de oscilatoare electronice.

7
3.3. Efectele ultrasunetelor

Efectele fizice sunt:

 Mecanice
 Electrice
 Optice
 Chimice si electrochimice
 termice

Efectele biologice
Datorita directivitatii in propagarea ultrasunetelor este posibila concentrarea unei
energii relativ mari intr-un spatiu limitat.
In tesuturile materiei vii pentru doze terapeutice apare o pseudo-cavitatie.
Tesuturile traversate de ultrasunete sufera o serie de efecte:mecanici, termice si chimice.
Efectele termice apar sub forma ridicarii temperaturii tesuturilor iar cele chimice
influenteaza reactiiile de oxido-reducere.
La o intensitate mai mare ultrasunetul provoaca coagularea aluminei dar nu
influenteaza starea serumalbuminei.
Sub efectul ultrasunetelor protoplasma celulare este supuse unor vartejuri, miscari
intense, care la nivel de tesuturi se manifesta prin spasme tetanice, apoi prin paralizarea
fenomenelor vitale in sens reversibil, apoi ireversibil daca ultrasunetele actioneaza prea
intens sau un timp prea indelungat.

Efectele terapeutice
Ultrasunetele sunt utilizate datorita efectelor produse de ele direct asupra
organismului si efectelor aerosolilor carora le dau nastere.
Ultrasonoterapia are la dispozitie toata gama de frecvente ultrasunetelor. Gradul
de absortie al energiei ultasonice de pinde de frecventa astfel ultrasunetele la frecventa
inalta sunt puternic absorbite avand efect local.
Actiunile generale sunt caracteristice radiatiilor de joasa frecventa. La doze
moderate, pielea, are o permeabilitate marita pentu substante medicamntoase. Dozele
mijlocii produc vasodilatatie iar cele mari vaso constrictie. De aici rezulta ca un rol
important il are dozarea si stabilirea dozei aceasta fiind problema fundamentala a
ultarasoterapiei.
Un rol important il au ultarasunetele in tratamentul starilor reumatismale, in
afectiuni ale sistemului nervos periferic, in nevralgii si nevrite.

3.4. Diagnosticul cu ultrasunete

In scopuri de diagnostic ultrasunetele sunt folosite pentru obtinerea imaginilor

optice ale tesaturilor in adancime.
Metoda de ecou consta in receptionarea impulsurilor ultrasonice, care sunt
reflectate de pe suprafata de separatie a tesaturilor. Impulsurile receptionate sunt
transformate in imagini luminoase pe ecranul unui tub catodic.

8
 Prin ultrasonografie se pot examina majoritatea structurilor tesuturilor moi, deci
diagnosticul poate intrgi diacnosticul cu razele X.

IV. ACTIUNEA CAMPURILOR MAGNETICE

Incercand o sistematizare a datelor experimentale, vom incepe cu expunerea

efectelor campurilor magnetice constante uniforme. Acestea sau semnalat la toaate
nivelele de organizare ale materiei vii. Trebuie deosebit un efect „de soc” dat de
introducerea sau scoaterea organismelor din campurle intensitati mijlocii sau mari.
Campul magnetic static este resimtit de iepuri ca un stimul, de vreme ce se
inregistreaza modificari ale electroencefalogramei si se pot elabora reflexe conditionate la
el. Acest camp actioneaza direc asupra structurilor diencefalice si ale creierului anterior.
Magnetotropismul, inclusiv eventuala orientata dupa repere magnetice trebuie
cercetat asarad, in domeniul campurilor slabe, comparabile cu cele geomagnetice, la care
organismele sau adaptat in cursul evolutiei.
In ultimii ani campurile pulsatorii au facut obiectul unor ample cercetari biologice
si medicale si la noi in tara.
Campul magnetic de frecventa joasa, aplicat continuu are efecte terapeutice
linistitoare, la care se adauga efecte antiinflamatorii si antalgice. In regim imtrerupt
actiunea este excitatoare si stimulatoare generala.
Indicatiile terapeutice sunt numeroaser si variate, de la nevroze pana la afectiuni
de tip reumatic.

V. ACTIUNEA CAMPURILOR ELECTRICE

In afara campului magnetic Pamantul mai are si un camp electric de intensitate

130 V / m, iar sensul liniilor de camp fiind orientat din exterior catre centru.
Efectele campului electric asupra sistemelor vii au fost cercetate sistematic abia in
timpul din urma, desi cercetarile dateaza inca din prima jumatate a sec al – XVIII – lea.
Cercetarile ultimilor ani au pus in evidenta eficacitatea campurilor extrem de
slabe asupra animalelor inferioare. Poate ca in acest fel s-ar explica si
„meteorosensibilitate”. Sensibilitatea la campuri electrice slabe ar avea insemnate in
orientarea animalelor in spatiu si in timp.
Electricitatea atmosferica actioneaza si prin mijlocirea ionilor din aer. Ionizarea
atmosferica se produce sub actiunea radiatiilor solare cu λ mic, sub actiunea surselor
radioactive naturale si artificiale, sab actiunea vantului, a caderilor de apa, incendiilor,
fulgerelor etc.
Ionii negativi mici din atmosfera sunt in marea lor majoritate ioni de oxigen. Ei
patrund in sange prin alveole pulmonare si o actiune biopozitiva.
Ionii mari pozitivi sunt nocivi producand oboseala si indispozitie; numarul lor
creste in spatiile inchise si aglomerate. Dupa cum se stie, ionii au un rol complx si
esential in desfasurarea proceselor biologice.

9
5.1. Efecte biologice produse de curenti continui

In cazul curentului continuu polarizarea nu variaza in timp. Acest curent se mai

numeste si curent galvanic. Intr-un camp electric orientat si stationar are loc o migrare de
ioni, cu procese caracteristice la electrozi: producerea de NaOH la catod.
Daca implantam electrozii subtiri in tesaturi, aceasta electroloza biologica are
efecte distructive imediate. Daca electrozii au suprafata mare, procesele de electrod nu se
produc, pe primul plan stand efectele de migrare ionica. Ele se manifesta prin:
modificarea ph – ului, permeabilitatii membranelor si prin a starii de hidratare.
Numim galvanotaxie, o reactie de miscare activa a unui organism intreg suspus
unui excitant electric, datorita mijloacelor proprii de locomotie.
Galvanotactismul exista la alge, propozoare, nevertebrate, la unele vertebrate
inferioare si la mormoloci.
Curentul continuu are actiune trofica asupra nevertebratelor si a vertebratelor.
Daca unui cobai i se sectioneaza nervul sciatic, atrofia musculara consecutiva este
impiedicata, in parte, prin galvanizare. Curentul electric actioneaza asupra diferitelor
organe ca excitant. Este un excitant ideal in cercetarile de fiziologie, pentru ca poate fi
masurat si dozat exact, poate fi folosit sub nenumarate variante ( cantitativ si calitativ ) nu
produce alterari tisulare si este analog excitantului fiziologic.

5.2. Efectele curentului alternativ

Curentul alternativ nu produce efecte electronice si nici electrotactisme. Efectele

de stimulare sunt mai nete decat cele produse de curentul continuu. Curentul alternativ
folosit multa vreme de catre fiziologi a fost produs de o bobina de inductie. Generatorii
actuali produc o mare varietate de curenti intrerupti sau alternativi.
Acestia dupa forma lor pot fi:
 curenti sinusoidali, impulsuri faradice, curenti diadinamici
 curenti exponentiali
 curenti dreptunghiulari, triunghiulari
Curentii sinusoidali se impart dupa frecventa lor:
 de joasa frecventa
 de medie frecventa
 audiofrecvente
 de inalta frecventa
 de ultrainalta frecventa

Se pot folosi si curenti interferentiali, produsi prin interferenta a doua oscilatii

sinusoidale de frecvente apropiate. Efectele fiziologice depind de frecventa. Curentii de
joasa frecventa produc convulsie, senzatii dureroase, contractii musculare.
La curentii alternativi de foarte mare frecventa comportarea tesuturilor este cu
totul diferita decat la curentii de joasa frecventa. Primii nu actioneaza direct cu excitanti
ci prin efectele lor fizice na nivelul substantelor constitutive. Pe primul plan apar efecte
calorice.

10