Pancu Cristiana Diana

Serie E, grupa 53

Poluarea apei cu deșeuri menajere

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca
rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât
aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale.

Fiecare gospodărie generează în urma activităţilor casnice desfăşurate o anumită

cantitate zilnică de deşeuri menajere, de care vrem să scăpăm cât mai repede,
pentru a păstra un mediu curat, proaspăt şi sănătos. Puţini suntem însă conştienţi că
o bună parte din totalul deşeurilor menajere sunt periculoase pentru mediul
înconjurător, sănătatea umană sau animală, adică iritante, toxice, inflamabile sau
de altă natură, care, aruncate neglijent (la gunoi, la toaletă sau în reţeaua publică de
canalizare), pot dăuna oamenilor, plantelor şi animalelor. Cu alte cuvinte,
neglijenţa se plăteşte mai devreme sau mai târziu şi se întoarce împotriva noastră,
ca un bumerang.

Din totalul cantităţilor de deşeuri generate anual în ţara noastră, dacă ar fi să

scoatem din discuţie deşeurile din minerit, care sunt oricum într-o proporţie
covârşitoare (83,64%), cele menajere ar reprezenta 10,6%!

Printre cele mai comune deşeuri periculoase întâlnite în gospodării se numără:

ulei alimentar folosit la gătit, vopsea, lac pentru lemn, diluanți, solvenți, detergenți,
produse de curățare şi dezinfecţie pentru uz casnic şi pentru îngrijirea grădinilor şi
a peluzei (pesticidele şi ierbicidele, soluţiile pentru gândaci şi spray-urile, otrava),
produse de îngrijire personală de orice fel (lac de unghii, acetonă,  fixativ şi vopsea
pentru păr etc.), articole medicale folosite în îngrijirea la domiciliu (ace,
pansamente infectate cu sânge şi fluide biologice, plasturi etc.), scutece de unică
folosinţă, becuri de orice fel şi alte surse de iluminat, baterii, termometre, aparatură
electrică, produse auto (combustibili, antigel, uleiuri minerale, anvelope).
Medicamente – cele expirate, cu ambalajul deteriorat sau pe care pur şi simplu nu
le mai folosim. Medicamentele sunt produse cu statut special, întrucât conţin
substanţe active chimice care au rolul de a preveni sau de a trata afecţiuni, atâta
timp cât sunt administrate în condiţii bine definite, iar traseul lor pe tot parcursul
ciclului lor de „viaţă” trebuie să fie strict controlat. 

Aruncarea acestora la gunoi sau în sistemul public de canalizare – în cazul

lichidelor – poate avea efecte dăunătoare pentru mediu, oameni şi animale.
Efectele cele mai puternice sunt:
Pancu Cristiana Diana
Serie E, grupa 53

 impact nociv asupra organismului uman sau animal, la toate nivelurile:

sistemul nervos central, digestiv, sistemul reproducător şi endocrin, sistemul
respirator, sânge, schelet
 contaminarea solului şi a aerului
 poluarea apelor subterane şi a râurilor. Efectul dezastruos se resimte pe
mai multe planuri: afectează sănătatea publică, viaţa acvatică, pescuitul
industrial, turismul.
 risc sporit de incendiu
 impact vizual dezagreabil (în multe dintre localităţile din România, există
gropi de gunoi improvizate la marginea acestora sau chiar în zonele locuite,
unde există terenuri în litigiu.

Poluarea apei este periculoasă în primul rând pentru sănătatea publică, dar şi pentru
viaţa acvatică, supravieţuirea păsărilor, pescuitul industrial, industrie şi turism.
Principalele surse de poluare a apelor sunt: compuşi chimici (nitraţi, fosfaţi, plumb,
cupru, zinc, crom, nichel, mercur, cadmiu), agenţi biologici, substanțe organice de
sinteză (pesticide, detergenţi), agenţi fizici (materiale solide, minerale, insolubile)
sau chiar poluarea radioactivă.