MIȘCAREA BROWNIANĂ

Agitația termică, numită și mișcare browniană (după botanistul Robert

Brown, care a descoperit-o), este o mișcare spontană, complet haotică și
dependentă de temperatura mediului, a unor particule sau molecule aflate într-
o suspensie coloidală sau dispersie gazoasă. Robert Brown a observat
fenomenul în anul 1828, când a încercat să studieze particule de polen în câmp
microscopic.
.La temperatura de zero absolut (0 Kelvin), mișcarea termică încetează.
Primul care a dezvoltat o teorie a mișcării browniene, confirmată apoi
experimental, a fost Albert Einstein, care în 11 mai 1905 a publicat în
revista Annalen der Physik articolul „Despre mișcarea particulelor mici
suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a
căldurii” 
El a stabilit legea care îi poartă numele și care arată că media pătratelor
deplasărilor (sau proiecțiilor sale) particulelor browniene variază direct
proporțional cu timpul în care se fac deplasările, temperatura rămânând
constantă.

Descoperirea mișcării browniene

Botanistul englez Robert Brown în anul 1827, preocupat cu studiul
microscopic al polenului diverselor plante, a preparat o suspensie coloidală din
polen în apă. Metoda suspensiei era folosită pentru a separa particulele de polen
extrem de fine în vederea studierii la microscop a unei singure particule. Brown
a observat în câmpul microscopic că polenul din suspensie manifestă o mișcare
complet dezordonată și continuă. El a crezut că mișcările se datorează agitării
preparatului în timpul procesului de amestecare a polenului în apă; lăsând
suspensia în stare de repaus timp de mai multe luni se aștepta ca gradul de
agitație a polenului să scadă sau să înceteze. Spre surprinderea lui, intensitatea
agitației particulelor n-a scăzut și nu prezenta nicio modificare a
particularităților sale. La început aceste mișcări erau considerate o formă de
manifestare a vieții, dar în scurt timp s-a descoperit că fenomenul observat de
către Brown se manifestă și în cazul suspensiilor de mici particule anorganice.
Mai mult, s-a arătat că intensitatea mișcărilor complet dezordonate ale
particulelor crește odată cu temperatura și scade odată cu creșterea masei
particulelor din suspensie. Ulterior s-a descoperit că fenomenul este prezent și
în cazul unor particule solide, extrem de fine, dispersate într-un mediu gazos (în
aer, de exemplu) Fenomenul pus în evidență de Brown a fost denumit mișcare
browniană și se poate defini în felul următor:
Se numește mișcare browniană, mișcarea continuă, complet dezordonată,
dependentă de temperatură, a unor particule solide aflate în suspensie într-un
fluid.