Robert Brown (1773 - 1858) a fost un

botanist britanic de origine scoțiană, care a

cercetat și cartografiat flora Australiei, descriind
astfel peste 4000 specii noi de plante specifice
continentului australian.
Paradoxal, el este cunoscut în istoria științei
universale mai ales pentru noțiunea de mișcare
browniană și nu pentru meritele sale de mare
botanist.
Agitația termică, numită și mișcare browniană (după botanistul Robert Brown,
care a descoperit-o) este o mișcare spontană, complet haotică și dependentă de
temperatura mediului, a unor particule aflate într-o suspensie coloidală sau
dispersie gazoasă. Robert Brown a observat fenomenul în anul 1827, când a
încercat să studieze particule de polen în câmp microscopic.

Trei imagini bidimensionale ale mişcării browniene:după 32 de secvenţe, 256 de

secvenţe şi 2048 secvenţe reprezentate prin tonuri progresive ale culorii albastre.

Simulare tridimensională a mişcării browniane pentru secvenţe de 0.0001 s

corespunzătoare unui interval de timp: 0 ≤ t ≤ 2.

Primul care a dezvoltat o teorie a mișcării browniene, confirmată apoi

experimental, a fost Albert Einstein, care în 11 mai 1905 a publicat în revista
Annalen der Physik articolul „Despre mișcarea particulelor mici suspendate în
lichide staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii” [1]

El a stabilit legea care îi poartă numele și care arată că media pătratelor

deplasărilor (sau proiecțiilor sale) particulelor browniene variază direct
proporțional cu timpul în care se fac deplasările, temperatura rămânând
constantă.
 Imagini bidimensionale ale mişcării
browniene:după 32 de secvenţe, 256 de secvenţe şi
2048 secvenţe reprezentate prin tonuri progresive
ale culorii albastre.
Simulare tridimensională a mişcării
browniane pentru secvenţe de 0.0001 s
corespunzătoare unui interval de timp:
0 ≤ t ≤ 2.