CAMPEAN

CATALIN
ANGELO

REFERAT
MARII FIZICIENI AI LUMII
CLS.XII-A

FIZICIENII LUMII

CATEVA NOTIUNI DESPRE FIZICIENII LUMII

Mihail Vasilievici Lomonosov , mare fizician rus , a trait intre anii 1711 si 1765
fiind fondatorul teoriei molecularo-cinetice a materiei. El a demonstrat pentru prima
data legea constantei masei substantelor.
 Galileo Galilei ( 1564 - 1642 ) fizician si astronom italian , a introdus pentru
prima data notiunea de inertie , a stabilit relativitatea miscarii , a studiat legile caderii
corpurilor si a miscarii corpurilor pe un plan inclinat. A fost primul care a cercetat cu
un telescop cerul instelat, descoperind o multime de stele noi . A sustinut activ sistemul
heliocentric .

Isaac Newton ( 1643- 1727 ) genial matematician si fizician englez , a descoperit

legea gravitatiei universale, a elaborat teoria miscarii corpurilor ceresti, a inventat
calculul diferential si integral, a elaborat o metoda noua si interesanta de cercetare a
materiei prin mijloace matematice, iar in optica a facut descoperiri remarcabile .

Celsius Anders (1701-1744) Fizician si astronom suedez, cunoscut mai ales pentru
introducerea scarii termometrice, care-i poarta numele.

S-a nascut la Uppsala, Suedia, pe data de 27 noiembrie 1701, tatal sau fiind profesor
de astronomie la universitatea din oras. Pasind pe urmele tatalui sau, acesta a studiat
astronomia, matematica si fizica experimentala.Dupa ce a predat mai multi ani matematica
la universitate el a fost numit profesor de astronomie la Universitatea Uppsala.

Einstein Albert a trăit între anii 1879 şi 1955 . Einstein a fost un fizician german dar a
fost şi unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului XX . El s-a născut la Ulm în Germania.Între
anii 1895 şi 1914 a trăit în Elveţia , unde a absolvit Politehnica din Zurich în anul 1900 . Între
1902 şi 1909 a lucrat la biroul de patente din Berna .
În 1914 a fost numit Profesor la Universitatea din Berlin . Ales membru al Academiei
Pursiene , a fost director al Institutului de Fizică din Berlin şi profesor universitar pînă în anul
1933 , cînd venirea la putere a lui Hitler l-a silit să emigreze în S.U.A. unde a trăit pînă la
sfîrşitul vieţii . Aici a fost profesor la Universitatea din Princeton .
Activitatea de cercetare a lui Einstein a îmbrătişat mai multe domenii ale fizicii . Ca
rezultat al primelor încercări , a explicat mişcarea browniană pe baza ipotezei cuantice ,
efectul fotoelectric în 1905 , postulînd structura discontinuă a luminii . În acelaşi an a
publicat în „Annalen der Physik” din Berlin două articole : „Asupra electrodinamicii corpurilor
în mişcare” şi „Depinde oare inerţia corpului de cantitatea de energie pe care o conţine?” ,
unde şi-a elaborat ideile , care au revoluţionat ştiinţa , cunoscute ulterior sub numele de
teoria relativităţii restrînse . Einstein a explicat legile acţiunii chimice a luminii , căldura
specifică a solidelor , efectul giromagnetic in 1915 , numit şi efectul Einstein de Hass . Prin
aceste lucrări Einstein a devenit unul dintre pionierii teoriei cuantelor . A aplicat calculul
probabilităţilor la studiul mişcării browniene , obţinînd o valoare a numărului lui Avogardo .
În anul 1916 a publicat , tot în „Annalen der Physik” din Berlin , articolul „Bazele
teoriei relativităţii generalizate” , care cuprinde teoria generală a relativităţii , sau , cum se
mai numeşte , teoria gravitaţiei .
Teoria relativităţii generalizate lărgeşte teoria relativităţii restrînse , studiind orice fel
de mişcare a corpurilor materiale ; ea proclamă valabilitatea legilor fizice pentru toate
mişcările , chiar şi pentru cele neinerţiale , adică neuniforme şi prin urmare , valabilitatea lor
în orice sistem de referinţă .
 Prin rezultatele obţinute , activitatea teoretică si practică a lui Einstein a dat răspuns
celor mai acute probleme ridicate de dezvoltarea vertiginoasă a fizicii moderne . De aceea
Lenin îl consideră pe Einstein ca pe unul dintre marii transformatori ai ştiinţelor naturii .
Concepţia despre lume a lui Einstein a evoluat de-a lungul vieţii sale in direcţia unei afirmări
tot mai hotărîte a materialismului . Deşi nu a cunoscut materialismul dialectic , Einstein s-a
călăuzit în mod spontan în creaţia sa ştiinţifică după legile dialecticii materialiste , aplicîndu-
le la cunoaşterea naturii . Einstein a combătut , mai ales către sfîrşitul vieţii , pozitivismul
machist , a cărui influenţă o suferise în prima perioadă a activităţii sale , fiind atras de critica
pe care Mach o făcea mecanismului fizicii clasice .
În opoziţie cu subiectivismul pozitiviştilor , el a susţinut „întelegerea şi interpretarea
naturii ca realitate obiectivă” , a respins concepţia pozitivistă despre ştiinţă ca simplă
sistematizare a datelor senzoriale , lipsită de conţinut obiectiv .
Teoria relativităţii şi întreaga operă ştiinţifică a lui Einstein au confirmat ,
independent de încercările de interpretare idealistă a acestora de către filozofii burghezi ,
tezele materialismului dialectic privitoare la unitatea dialectică dintre absolut si relativ , la
conexiunea şi la interdependenţa tuturor laturilor realităţii , la unitatea organică dintre
spaţiu , timp , materie şi mişcare (etc) . Einstein a fost un democrat convins şi un luptător
consecvent pentru pace . Între anii 1930 şi 1940 el a luat parte activă , alături de M.Gorki,
R.Ronald şi H.Barbusse , la lupta antirăzboinică şi antifascistă . În ultimii ani ai vieţii , el s-a
opus folosirii armelor atomice , s-a pronunţat pentru controlul internaţional al energiei
atomice . Einstein s-a ridicat , în 1953 , contra presiunilor exercitate de Comitetul pentru
cercetarea activităţii „antiamericane” , a chemat intelectualitatea americană la o atitudine
demnă . Einstein a fost laureat al premiului Nobel în 1921 şi a mai avut şi alte opere ,
după cum urmează : „Problemele cosmologiei şi teoria relativităţii generale” în anul 1917
,„Teoria unitară a cîmpului” în anul 1929 şi „Evoluţia fizicii” împreuna cu L.Infeld în anul
1938.

ISAAC NEWTON
(1643-1727)

Newton a fost un fizician, un fizician înainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul
astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice. Newton nu s-a
lăsat antrenat de latura pur astronomică şi matematică a activităţii sale, ci a rămas de
preferinţă fizician. În aceasta constă neobijnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la
Newton şi după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a
geniului ştiinţific, de o forţă şi o durată mai mare.
Newton a fost primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică următoarele
cuvinte ale lui Newton, rostite cu puţin timp înaintea morţii sale :”Nu ştiu cum arăt eu în faţa
lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează
căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce
marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea”.
Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă ; el a murit necăsătorit, iar
călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei. Newton s-a bucurat
de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el.
Cu toată amploarea extraordinară a preocupărilor sale ştiinţifice, Newton nu a fost un geniu
universal, ca Leonardo da Vinci, sau un “polihistor”, ca Leibniz. Gândirea şi activitatea lui s-
au concentrat asupra “filozofiei naturale” sau a fizicii.

Newton avea pasiunea de a construi jucării mecanice complicate, modele de mori de apă şi
de soare. Copilului îi plăcea să confecţioneze zmeie, pe care, uneori, le înălţa noaptea,
agăţându-le felinare de hârtie colorată şi răspândind cu această ocazie, în glumă, zvonuri
despre o nouă cometă.

Mai multe mărturii confirmă că Newton avea talent la desen. Pe pereţii camerei sale erau
atârnate desene, portrete ale conducătorilor şcolii sale. O dată cu mutarea la Cambridge
intervine o schimbare radicală în viaţa lui. Interesele familiale, ale gospodăriei, cunoştinţele
şi prietenii, toate sunt uitate în atmosfera austeră de la colegiu.

Tânărul Newton a fost econom şi ordonat în cheltuielile sale; el cheltuia sume mai
importante numai pe cărţi şi aparate ştiinţifice. Veniturile lui, din momentul când a devenit
membru al colegiului, au fost destul de importante, atingând 200-250 de lire sterline pe an.
Cu o asemenea sumă pe vremea aceea se putea trăi comfortabil, mai ales în provincie.

Societatea regală a devenit arena principală a luptei şi a victoriilor ştiinţifice ale lui Newton.
De la 30 noiembrie 1703 şi până la sfîrşitul vieţii, el a fost preşedintele acestei societăţi.

Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de mândrie naţională în Anglia şi aparatul
preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfecţionarea lui s-au făcut de către
Halley, încă din timpul când trăia Newton. El însuşi a continuat să lucreze, cel puţin 10 ani, la
îmbunătăţirea aparatului. Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la
toată activitatea lui ulterioară.

Răspunzând pentru a doua oară iezuitului Paradis prin intermediul lui Oldenburg, Newton
repetă din nou, iritat: “ Trebuie să observ, înainte de toate, că teoria mea despre refracţia
luminii şi despre culori constă exclusiv în determinarea unor însuşiri ale luminii fără a emite
vreo ipoteză despre originea ei ”.

Epitaful de pe mormântul sau, are următorul text:

“Aci se odihneşte sir Isaac Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a demonstrat cel
dintâi, cu făclia matematicii, mişcarea planeteler, căile cometelor şi fluxurile oceanelor. El a
cercetat deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în legătură cu acesta,
ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al
antichităţii şi al sfintei scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreţia Dumnezeului
atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii,
că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la
20 martie 1727”.