Legaturile chimice

Legaturile ce se stabilesc intre atomi pentru formarea substantelor se numesc legaturi

chimice. Legaturile chimice sunt de 3 tipuri: covalente, ionice si metalice.
Legatura chimica covalenta este acea legatura prin care electronii de valenta sunt pusi in
comun si apartin in egala masura tuturor atomilor care formeaza respectiva legatura.
Legatura covalenta se intalneste la oxizii memetalici si la acizi.
Legatura chimica ionica este acea legatura prin care electronii de valenta se transfera total
de la un atom la altul. Atomul care cedeaza electroni se transforma in ion pozitiv iar atomul
care primeste electroni se transforma in ion negativ. Legatura chimica ionica se intalneste la
oxizii metalici si saruri. Elementele chimice situate in grupele 1-3 ale tabelului lui
Mendeleev sunt electropozitive iar cele situate in grupele 5-7 sunt electronegative.
Legatura chimica metalica, dupa cum o arata si numele, se intalneste la metale. Spre
deosebire de legatura covalenta unde electronii de valenta sunt pusi in comun intre atomii
care formeaza respectiva legatura, in cadrul legaturii metalice electronii de valenta ai tuturor
atomilor ce compun metalul respectiv, apartin in egala masura intregii structuri metalice.
Datorita acestui fapt, metalele sunt bune conducatoare de caldura si electricitate. Toate
materialele bune conducatoare de electricitate (metalele si aliajele) nu se pot electriza.
Materialele care se electrizeaza creeaza in jurul lor un camp electric stationar iar materialele
bune conducatoare de electricitate au camp electric in miscare doar cand sunt puse sub
tensiune electrica iar in jurul lor se formeaza camp magnetic.
Pentru a intelege mai bine aceste notiuni, se impune explicarea altor doua notiuni si
anume: campul magnetic si masa.
Campul magnetic poate fi pus in evidenta cu ajutorul unui ac magnetic care nu mai arata
nordul geografic la trecerea curentului electric prin conductor, ci numai la oprirea curentului.
Liniile de camp magnetic astfel formate sunt alungite dar numai pentru observatorul inertial.
Asa le vede el din sistemul lui de referinta care ramane fix fata de referentialul undei
electrice ce se departeaza de el cu viteza luminii. Unda electrica e cea care transporta
energia. Campul electric se gaseste in interiorul conductorului si are linii de camp inchise
spre deosebire de liniile deschise de camp electric pe care le au corpurile electrizate.

Daca un observator s-ar putea deplasa paralel cu conductorul, avand viteza luminii, atunci
n-ar mai vedea liniile de camp magnetic alungite. Explicatii suplimentare pt a nu se crea
confuzii: prin observator nu se intelege un om pt ca nici un obiect nu se poate deplasa cu
viteza luminii, caci, cu cat viteza obiectului este mai mare, cu atat ii creste masa mai mult.
Masa este o masura a inertiei iar forta inertiala se opune miscarii, avand vectorul orientat
in sens invers fata de vectorul deplasare. Pe langa toate astea, oamenii n-au organe de simt pt
perceptia campurilor fizice, deci sub nicio forma, nimeni nu poate vedea liniile de camp
magnetic, ele se pot vizualiza cu ajutorul piliturii de fier. Legatura covalenta poate fi simpla,
dubla sau tripla. La cea simpla participa 2 electroni, la cea dubla 4 iar la cea tripla 6.
Pe langa legaturile chimice (covalenta, ionica, metalica), mai exista legaturi fizice (de
hidrogen, coordinativa).