Fizicieni celebrii

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d.18 aprilie 1955,

Princeton) a fost un fizician german, apatrid din 1896,
elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat
american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton.
Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Fizică. Cele mai multe dintre contribuţiile sale
în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905),
care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria
relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul
relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a
gravitaţiei.
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643, Woolsthrope, Grantham, d.
31 martie 1727, Kensington, Londra) a fost un renumit om de
ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte
al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea
teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul
opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687 a
publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica, în care a descris Legea atracţiei universale şi,
prin studierea legilor mişcării corpurilor, a creat bazele
mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried
Wilhelm von Leibniz, la inventarea şi dezvoltarea calculului
diferenţial şi a celui integral.Newton a fost un fizician, înainte
de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei,
iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice,
unele dintre ele inventate de el însuşi. Newton nu s-a lăsat
antrenat de latura pur astronomică şi matematică a activităţii
sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta constă
neobişnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la
Newton şi după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a
cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific, de o forţă şi o
durată mai mare.
Maria Skłodowska-Curie, cunoscută şi ca Marie Curie, după
numele său francez (n. 7 noiembrie 1867, Varşovia; d. 4 iulie
1934, Sancellemoz, Franţa) a fost o savantă poloneză stabilită
în Franţa, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima
femeie care a primit un premiu Nobel şi singurul savant care a
primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite
(fizică şi chimie). A introdus în fizică termenul de
radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în
domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale
şi al aplicaţiilor acestora în medicină. A fost soţia unui laureat
al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei
laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepţia
fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi vor urma
cariere ştiinţifice.
Savantul grec Arhimede (n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, atunci
colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai de
seamă învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în
numeroase domenii ştiinţifice: matematică, fizică,
astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss
considera că Arhimede şi Isaac Newton au fost cei mai mari
oameni de ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane.Din
operele lui au fost păstrate un număr relativ mare de lucrări.
Printre acestea se află şi Despre sferă şi cilindruîn care
Arhimede demonstrează că raportul dintre aria unei sfere şi
cea a cilindrului circumscris este egală cu raportul dintre
volumele celor două corpuri (şi anume exact 2/3), rezultat de
care Arhimede se pare că era foarte mândru. A pus la punct o
metodă de a calcula numărul π (raportul dintre circumferinţa
şi diametrul unui cerc) cu o precizie oricât de bună, bazată pe
calculul perimetrelor unor perechi de poligoane regulate,
unul înscris în cerc şi altul circumscris, cu număr crescător de
laturi. Pentru cazul când numărul laturilor este 96, Arhimede
a calculat o aproximaţie a numărului π între 223/71
(aproximativ 3,1408) şi 22/7 (aproximativ 3,1429). (
André-Marie Ampère (20 ianuarie 1775 – 10 iunie 1836), a
fost un fizician şi matematician francez. Este considerat unul
dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.Face
studii privind interacţiunea reciprocă a curenţilor şi
magneţilor, apoi a curenţilor asupra câmpului magnetic al
selenoidului. Stabileşte expresia matematică a forţei
electrodinamice (1820). De asemeni a determinat
configuraţia curenţilor asupra câmpului magnetic al
selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de
câmp.Introduce noţiunea de curent electric şi tensiune
electrică.Explică magnetismul corpurilor printr-o ipoteză care
arată că forma curenţilor moleculari este presupusă a fi
circulară.
Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui
Ampère, stabileşte prima teorie a electromagnetismului şi
introduce noţiunile de electrostatică şi electromagnetism.
Această lege stabileşte legătura dintre câmpul magnetic şi
curent.Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi
măsurate tensiunile electrice şi curentul electric. Inventează
de asemeni un electromagnet şi împreună cu D.F.J. Arago
realizează în 1820, primul aparat telegrafic.