Albert Einstein

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18

aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician teoretician de
etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din
1896,elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA,
naturalizat american în 1940, profesor universitar
la Berlin și Princeton. A fost autorul teoriei relativității și unul
dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.
În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[2].
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate
de teoria relativității restrânse (1905), care
unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria
relativității generalizate (1915) care extinde principiul
relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.
Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice
ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării
browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor
pentru gazul monoatomic, proprietățile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea
teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și
geometrizarea fizicii.
Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein
este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă
a materiei. Pe această formulă se
bazează atomistica, secțiunea din fizică care
studiază energia nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul
științei. A fost un activ militant al păcii și
susținător al cauzei poporului evreu căruia îi
aparținea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și
peste 150 în alte domenii.[3][4]
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm,
în Germania, într-o familie de evrei nepracticanți,
[5]
 fiul lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.
Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice și
modele fizice, precum și pasiunea sa pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile.
München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de
produse electrice.
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat în
mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată",
inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, .[6] La
insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu
plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.
Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții săi
nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism.[7]
Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold din
München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).
Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre adepții
învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului modern,
care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina,[8] rutina și modelul militar pe
baza căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și
supunere absolută.[8] Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era
eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.
Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină,[9] îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de
10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și
prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure)
și Elementele lui Euclid. Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va
denumi „cartea sacră a geometriei”.[10]. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul
deductiv, ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp va
continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult acasă decât la
școală. La numai 10 ani, Albert începe să studieze singur matematica și științele naturii. Încă de mic
copil arătase interes pentru natură precum și abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era
capabil să învețe mai mult de unul singur decât la școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă din
copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de școală. În timp ce interesul său pentru
anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în mod real
de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein, identificat cu sindromul Asperger, în care micii
pacienți, deși au tulburări de vorbire, de comportament și de integrare socială, sunt adevărate genii).
La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la la 15 ani, rămâne la München pentru
a-și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia datorită eșecurilor repetate ale
afacerii. Dar după primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala.[8]