Biografie a lui Albert Einstein

Așezare în pagină de Leonte Ștefan

1. Viața sa, pe scurt...

Albert Einstein a fost una din cele mai strălucite minţi din istoria civilizaţiei umane.
Contribuţia sa ştiinţifică pare să nu fie egalată de nimeni altcineva. Teoriile sale privind
relativitatea ne ajută astăzi să înţelegem timpul, spaţiul, energia şi gravitaţia.

"Există o lume uriaşă, independentă de fiinţă umană, apărând în faţa noastră ca un miraculos şi
etern mister, cel puţin în parte accesibil cercetării şi gândirii noastre. Contemplarea acestei
lumi ne apare ca o eliberare."

Albert Einstein s-a născut în Ulm, Germania, pe data de 14 martie 1879. Părinţii se
numeau Pauline şi Hermann Einstein. Interesant este faptul că aceştia nu au avut niciodată vreo
legătură cu domeniul matematicii sau cu ştiinţa în general.

O povestioară pe care Einstein o spunea adesea s-a întâmplat pe vremea când avea cinci
ani, văzând o “minune”: o busolă. Acul acesteia arata mereu nordul, deci există “ceva profund
ascuns” ce determina acest lucru.

Copil fiind, a fost stimulat de unchiul său, inginer şi de un student la medicină ce lua
masa săptămânal cu familia acestuia.
"Este aproape un miracol că metodele de predare moderne nu au înăbuşit complet sfânta
curiozitate de a cerceta; pentru că ceea ce aceste delicate plante au nevoie mai mult decât orice,
pe lângă stimulare, este libertatea."

În 1895 dă examen de admitere la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie, însă nu

reuşeşte să intre. Este sfătuit să se înscrie la şcoală elveţiană din Aarau; aici profesorii sunt
deschişi ideilor sale. După finalizarea acestor studii, Einstein intra la Institutul de Tehnologie din
Zurich. În această perioadă îşi dă seama că fizica este ceea ce îl interesează în special, “cea care
găseşte căile de a ne îndruma către esenţă”.

2
 Einstein a început să atragă atenţia odată cu articolele publicate, urmând ca nu peste
mulţi timp să fie invitat în mediul academic, ca profesor asociat la Universitatea din Zurich, apoi
profesor titular la Universitatea Germană din Praga.

Prin intermediul corespondenţei, vizitelor şi reuniunilor ştiinţifice, Einstein ajunge să-i

cunoască pe cei mai mulţi dintre fizicienii de marcă ai vremii. În 1912 Institutul Federal Elveţian
de Tehnologie îl invită să activeze ca profesor. Aici, cu ajutorul unui prieten vechi, reuşeşte să-şi
pună la punct aparatul matematic, atât de necesar pentru formularea teoriilor sale.

În anul 1914, guvernul german îi oferă lui Einstein calitatea de membru al

prestigioasei Academii Prusace de Ştiinţă, precum şi posibilitatea de a fi cercetător la Berlin. În
momentul în care Einstein părăsise ţara în care se născuse, el renunţase la cetăţenia germană, ca
şi la întreaga societate militară de acolo. Însă Berlinul, fără obligaţii de predare şi cu o întreagă
galaxie de oameni de ştiinţă celebri drept colegi, a fost irezistibil. Era cel mai ridicat nivel al
unei cariere ştiinţifice la care putea aspira.

În septembrie 1905, Einstein supune atenţiei o consecinţă remarcabilă a teoriei speciale a

relativităţii: dacă un corp emite o anume cantitate de energie, atunci masa corpului va scădea
proporţional. Apare celebra ecuaţie E=mc2.

Teoria generală a relativităţii a fost finalizată în 1915. Noile ecuaţii ale gravitaţiei
prezentau o logică simplă, în ciuda matematicii complicate. Cu nouă viziune oferită asupra
timpului, spaţiului, materiei şi energiei, Albert Einstein devine simbolul noii fizici. Ziarele la
acea vreme chiar i-au exagerat calităţile, spunând despre el că este singurul capabil să îşi
înţeleagă noile teorii. Mai ales că mulţi gânditori sau oameni de rând aveau dificultăţi serioase în
a face asta.

“Am devenit asemeni regelui Midas, numai că tot ce atingeam în loc să se transforme în
aur, se transformă într-un circ.” În 1922 i se acorda premiul Nobel pentru fizică.
Multe universităţi doresc să-l aibă, însă el deja acceptase oferta Institutului de Studiu Avansat
din Princeton, New Jersey. În 1940 devine cetăţean american.
În anii ’30, oamenii de ştiinţă începuseră deja să lucreze cu aparatură tot mai sofisticată.
Tendinţele erau de colaborare între tot mai multe persoane, un lucru cu care Einstein nu era
obişnuit, el fiind învăţat să teoretizeze singur.

Scrisoarea către Roosevelt. În august 1939, fizicienii nucleari, ce descoperiseră deja

fisiunea nucleului de uraniu, au venit la el, însă nu pentru un ajutor ştiinţific, ci politic. Ei
3
realizaseră potenţialul distructiv al acestei descoperiri şi se temeau că naziştii experimentează
deja acest lucru. Einstein îi scrie lui Roosevelt, atenţionându-l de pericol. Guvernul Statelor
Unite începe să pregătească războiul nuclear. În tot acest proiect al bombei nucleare, a fost
singurul rol jucat de Einstein.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, savantul a făcut apel pentru
dezarmarea nucleară, având influenţă atât asupra oamenilor de ştiinţă, cât şi asupra publicului
larg. De asemenea, s-a opus reînarmării Germaniei şi a criticat Războiul Rece dus de Statele
Unite. Susţinător fervent al Naţiunilor Unite, a crezut întotdeauna că soluţia conflictelor
internaţionale este legea mondială, guvernul mondial.

Einstein a crezut că dacă poate găsi o teorie unificată, aceasta va putea explica structura
materiei. Din această cauză a respins teoria cuantică, ce descria realitatea în termeni de
probabilităţi. De-a lungul timpului, el a propus diverse teorii unificate, cărora însă le-au fost
găsite diverse lacune, în special chiar de către el personal. Nu s-a descurajat însă niciodată,
încercând iar şi iar. “Este de ajuns ca unul singur să încerce să înţeleagă câte o părticică de
mister în fiecare zi.” Cu acest crez Einstein a dat umanităţii o nouă viziune a Universului fizic,
ca şi un model despre ceea ce o persoană poate deveni.

CUNOSCUT
DATORITĂ
Relativitatea Generala E=m c
2
Mișcarea Brauniana
Constanta cosmică Efectul fotoelectric Diverse paradoxuri