Eseu

Viața și lucrările lui Albert Einstein

Albert Einstein s-a născut la data de 14 martie 1879 în Germania și a crescut într-o
familie de evrei.
Pe măsură ce acesta creștea, se manifestau tot mai clar înclinațiile către fizică și matematică.
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic
atelier de produse electrice.
Între 1885 și 1888, Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München.
La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la München pentru
a-și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia din cauza eșecurilor repetate ale
afacerii. După primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala.
Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la
Universitatea Politehnică elvețiană, în anul 1895, Eidgenössische Technische Hochschule
(ETH), deși avea note excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate
de unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor
obținute la examenul de maturitate. Părinții lui Albert îl trimit pe acesta la Arau pentru a-și
continua studiile.
La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea
Federală Politehnică (ETH) din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită
din Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein.
Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile
principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator citea
reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea adesea de la
ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.
În 1914 devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin (secția de cercetare în
cadrul Academiei Prusiene), dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin.
În 1933 ascesiunea naziștilor și a ideologiei antisemite îl determină pe Einstein să
emigreze în SUA și astfel că, împreună cu o parte din studenții săi, se stabilește la Princeton, unde
va rămâne pentru tot restul vieții.
Anul miraculos al lui Einstein, când se dezvoltă Teoria Relativității, a fost 1905. În acest
an, Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării
dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat ”annus mirabilis” sunt
cele cinci scrieri trimise de Einstein la anuarul de fizică german ”Annalen der Physik”.
 În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene, dar acest articol va
fi publicat în ianuarie 1906.
Unul din subiectele tratate în ”Annus Mirabilis” în 1905 se referă la mecanica statistică.
Aceasta, spre deosebire de mecanica clasică, se ocupă de sisteme cu un număr foarte mare de
particule, studiind comportamentul mediu al acestora și reprezintă un domeniu care abia fusese
studiat de Ludwig Boltzmann și Josiah Willard Gibbs.
Într-unul din articolele publicate în 1905, cu titlul "Mișcarea Browniană", a făcut predicții
semnificative asupra teoriei emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea aleatoare a
particulelor suspendate într-un fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental.
Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o
constituie un sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp Einstein.
Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de matematicianul german David
Hilbert (1862-1943) în anul 1915. Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei, care a condus
la forma finală a ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate.
Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles, deoarece utilizau concepte foarte abstracte și
aduceau o noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul
teoriilor lui Darwin.
Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității.
Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și, deși erau oameni foarte diferiți, între ei s-a menținut o
îndelungată relație de prietenie, motivată mai ales de faptul că aveau un interes comun: fizica. În
ceea ce privește politica, Planck era un conservator și susținea cu fermitate politica militaristă
a Germaniei anului 1914, în timp ce Einstein se opunea acesteia. În 1933, când Einstein, forțat
de naziști, a părăsit Germania, Planck i-a reproșat lipsa de patriotism și de încredere în propria
țară.
O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre
Einstein și Niels Bohr legată de mecanica cuantică.
Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice,
Einstein nu a fost niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă acestei teorii de către
Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe
departe singura ei interpretare.
Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o
intervenție chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în urma unui
atac de cord. Conform dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată într-
un râu necunoscut din New Jersey.