Sunteți pe pagina 1din 34

Preistorie generala si arheologie

Etimologie
n anul 1833, Tournal a propus ca Epoca omului sa fie mpartita in perioada preistorica care se ntinde de la aparitia omului de pamnt pna la nceputul celor mai vechi traditii si perioada istorica ce ncepea n urma cu cel mult 7.000 de ani.n anul 1851, Daniel Wilson a scris The Archaeology and Prehistoric Annals of Scotland, iar n anul 1865 a aparut lucrarea lui John Lubock intitulata sugestiv Prehistoric Times. Cteva decenii mai trziu, n anul 1899, T.Wilson scria ca Omul poate fi asumat ca fiind preistoric oricnd nu are izvoare scrise despre sine, iar istoria sa este reconstituita n ntregime prin inductie. Potrivit acestei afirmatii, acceptata cu unele rezerve pna n ziua de azi, istoria ar ncepe pe la 3.000 .Hr., n urma inventarii scrisului n sudul Irakului. (desi cele mai vechi tablite scrise erau doar nregistrari economice si administrative ).

1. Istoricul teoriilor privind cronologia preistoriei


Preistoria ncepe n urma cu aproximativ 4 milioane de ani si se ncheie o data cu aparitia structurilor statale. Ea cuprinde 99,5% din existenta umana, dar numai 0,8 - 0,7 % din existenta planetei. Primele ncercari de periodizare a timpului petrecut de specia umana pe aceasta planeta au avut loc nca din antichitate. n jurul anului 800 .Hr., Hesiod mpartea trecutul uman n cinci etape: 1) epoca de aur si de nemurire; 2) epoca de argint; 3) epoca de bronz; 4) epoca eroilor epici; 5) epoca fierului. n lucrarea LEncyclopdie (1751-1772), Georges-Louis Leclerc considera ca vechimea planetei ar fi de numai 75.000 de ani. Jaques Boucher de Crvecoeur de Perthes publica n anul 1846 lucrarea Antiquits celtiques et antdeluvienes, n care propunea mpartirea timpului n doua perioade:paleolitic si neolitic, separate de o catastrofa. n anul 1848, Christian Jurgensen Thomsencurator al Muzeului National din Copenhaga-a scris A Guide to Northern Antiquities, n care a separate obiectele din piatra de cele din bronz si fier, sugernd mpartirea preistoriei n trei epoci, n functie de materia prima folosita: piatra, bronz si fier. n anul 1859 aparea, att de revolutionara si n acelasi timp controversata, On the Origins of Species a lui Charles Darwin, care continea teoria evolutionista. n esenta se sublinia ca toate speciile de plante si animale au evoluat prin se naturala, fapt ce intra ntr-un conflict total cu teoria creationista sustinuta de biserica. n locul acesteia, ntre 1847-1860 Boucher de Perthes a propus ideea timpului ciclic, catastrofic prezentata prima data n lucrarea sa Antiquits celtiques et antdeluvienes. El mpartea descoperirile de la Abeville (Franta) n doua industrii: diluvium inferior (unelte de silex si oase de specii de animale disparute) si diluvium superior (topoare lustruite si specii de animale actuale). Timpul ciclic nu lasa loc pentru teoria evolutiei. n anul 1863, Edouard Lartet a distins 4 epoci paleolitice: a marelui urs al cavernelor, a mamutului si rinocerului, a renului si bizonului, respectiv a taurului. Trei ani mai trziu, E. Lartet si H. Christy au facut unele modificari:astfel epoca elefantului si marelui urs cuprindea culturile Abbeville, Saint Acheuil si Le Moustier. Epoca renului era mpartita n doua perioade: veche si recenta. Cea veche reprezenta cultura Aurignac, iar cea recenta cuprindea culturile Laugerie Haut (unelte litice foliacee) si Madeleine (utilaje de os). ntre anii 1869 si 1872, Gabriel de Mortillet a mpartit paleoliticul n patru epoci: Saint-Acheuil, Le Moustier, Solutre si Madeleine, iar neoliticul era numit Robenhausien. n anul 1872, el propune o alta periodizare: Chelleen(epoca elefantului), Acheulean (epoca mamutului), Musterien (epoca marelui urs de pestera), Solutreen (epoca renului si mamutului) si Madeleine (epoca renului). n anul 1906, H. Breuil a reintrodus Aurignacian, ntre Mousterian si Solutreean. n Alterthmer unserer heidnischen Vorzeit (1905), Paul Reinecke propunea cronologia care i poarta numele; pentru epoca bronzului, Hallstatt si La Tne erau introduse perioadele A, B, C si D. Mentionam ca Hallstatt A si B se situau n realitate n epoca bronzului, iar C si D corespundeau perioadelor IVV-VI ale lui Oscar Montellius. n sfrsit, n Age du Bronze (volumul 2, 1910), J. Dechelette prezenta o sinteza a cunoasterii epocii bronzului n Europa acelui moment. n acelasi an, n Manuel darcheologie preistorique, el ezita nsa ntre sistemul lui Paul Reinecke pentru Europa centrala (cu perioadele A, B, C, D) si cel al lui Oscar Montellius n 6 perioade pentru Scandinavia. J. Dechelette mparte epoca bronzului n patru etape:(2.500-1.900 .Hr.), II (1.900-1.600 .Hr.), III (1.600-1.300 .Hr.) si IV(1.300-900 .Hr.). n anii 70 ai secolului 19 a aparut si o teorie antropologica complexa privind evolutia culturala a omului. Britanicul Edward Taylor si americanul Lewis Henry Morgan, adepti ai teoriei evolutioniste, au publicat carti n care sustineau ca umanitatea au evoluat de la salbaticie (perioada vnatorii primitive), prin barbarism (perioada fermelor simple) la civilizatie (cel mai nalt stadiu al societatii).

2. Scurt istoric al cercetarilor arheologice preistorice


Primele sapaturi arheologice stiintifice se considera a fi fost facute de Thomas Jefferson, al treilea presedinte american. n anul 1784, el a sapat un sant pe proprietatea sa, unde a descoperit mai multe nmormntari successive. n primul deceniu al secolului 19, englezul Richard Colt Hoare a sapat sute de tumuli funerari din sudul Marii Britanii, pe care le-a datat nsa nca n timpul nregistrat de Biblie. Jaques Boucher de Crvecoeur de Perthes, n calitate de Presedinte al Socit dEmulation dAbbeville din anul 1830, a condus n anii urmatori primele sapaturi la Abbeville (Franta). n anul 1835, el organiza la Abbeville Muse des Antiquits. n anul 1856, la Saint Gaudeus, Alfred Fontan a descoperit fragmente de oase umane atribuite

ulterior lui Dryopithecus. Doi ani mai trziu, ntr-o campanie de sapaturi ntreprinsa n grota de la Brixham (Marea britanie) de catre Societatea Geologica din Londra au fost descoperite de unelte din silex si oase de animale disparute. La Abeville, n anul 1859, Boucher de Perthes reia sapaturile sale mai vechi din anul 1830. Concluzia sa este ca omul convietuia cu mamutul si renul,specii disparute de mult timp din Europa vestica, contrazicnd ideea aparitiei recente a omului. Anul urmator, Edouard Lartet a ntreprins sapaturi n grota de la Aurignac, unde a gasit resturi de la 17 schelete umane asociate cu lemn ars, utilaje de silex si oase de animale. n anul 1873, Gabriel de Mortillet considera ca uneltele din silex descoperite n anul 1867 la Pontlevoy (Franta) aveau ca autor un anthropithecus-un intermediar ntre om si maimuta. Sase ani mai trziu era descoperita grota cu faimoasele picturi rupestre de la Altamira (Spania). ntre anii 1870-1880, bancherul german Heinrich Schliemann a descoperit Troia la Hissarlik (Turcia), fiind criticat dur pentru metodele sale de investigare considerate ca apartinnd unui diletant, facndu-se abstractie ca ele erau curent folosite n acea perioada.Generalul Augustus Lane Fox Pitt-Rivers (1827-1900), militar de cariera,metodic si precis, perfect organizat a ntreprins sapaturi arheologice n sudul Angliei. Planurile si sectiunile descrise depasesc prin precizie enorm de multe cercetari arheologice ulterioare, chiar si din ziua de azi, mergndu-se pna la indicarea pozitiei obiectelor descoperite. Alfred Mandsay (1850-1931) a pus bazele stiintifice ale arheologiei civilizatiei Maya, iar Gordon Uhle (1856-1944) a stabilit cronologia civilizatiei precolumbiene in Peru prin sapaturile ntreprinse n anul 1890 la Pachacamac. Arthut Evans (1851-1941) a fost descoperitorul civilizatiei minoice. n anul 1921 el a scris The Palace of Minos. Gordon V. Childe (1892-1957), australian stabilit n Anglia, a scris printer altele, The Dawn of European Civilization (1925) si The Danube Prehistory (1929), carti de referinta pentru studentii si specialistii n preistorie din ntreaga lume. Antropologul american Julian Steward (1902-1972) a studiat caile de adaptare la mediu si a impus domeniul ecologiei culturale. n anul 1952, n Prehistoric Europe: the Economic Basis, britanicul Graham Clark a oferit o imagine de ansamblu asupra adaptarii umane la mediul european de-a timpului. nventia datarii cu C 14 facuta publica de chimistul american Willard F. Libby (1908-1980) n anul 1949, permitea datarea unor obiecte si contexte arheologice fara comparatii sau izvoare scrise. Volumul Science n Archaeology, editat de Don Brotwell si Eric Higgs n anul 1963, reprezinta o imagine completa a progreselor rapide n arheologia primei jumatati a secolului20. David Clarke (1937-1976), n Analytical Archaeology (1968), a aratat utilitatea extraordinara a tehnicii sofisticate, respectiv a calculatorului, n imagini si conexiuni geografice. n Models in Archaeology (1972) el arata ca noile metode puteau fi aplicate si la sapaturi arheologice vechi, insistnd asupra faptului ca studiile ecologice si geografice la nivel de sit sau regional ofereau o noua perspectiva arheologiei. n anul 1968, Lewis Binford a scris New Perspective n Archaeology care a condus la miscarea numita New Archaeology ce sustinea ca arheologia trebuie sa fie mai explicita, mai aproape de nespecialisti. Preistoria ncepe odata cu aparitia omului si se ncheie cu aparitia statului si a scrisului. Cunoasterea acestei lungi perioade din istoria umanitatii poate fi facuta n principal prin intermediul arheologiei, si mai putin pe calea analogiilor etnografice cu obiceiurile unor populatii care n tracutul apropiat sau chiar si azi au un mod de viata asemanator celui din preistorie. 5. Aplicatii 1.Preistoria ncepe n urma cu 4 milioane de ani n urrma odata cu aparitia scrierii si a statului. a.Da b.Nu 2. n anul 1863, Edouard Lartet a distins 4 epoci paleolitice: a) a marelui urs al cavernelor b)a mamutului si rinocerului c)a renului si bizonului d) a elefantului 3. Jaques Boucher de Crvecoeur de Perthes propunea mpartirea timpului n doua perioade: a) paleolitic si mezolitic b)neolitic si epoca bronzului c)paleolitic si neolitic d)mezolitic si neolitic Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.a,b,c. 3.c Glosar (optional) Preistorie perioada de timp cuprinsa ntre geneza omului si aparitia statului, respectiv a primelor informatii scrise Cronologie plasarea n timp a unor evenimente ori vestigii aparute ca urmare a activitatii umane Arheologie preistorica partea arheologiei care se ocupa cu studiul preistoriei Precizari privind capitolul viitor

Capitolul 2. Antropogeneza
Geneza omului constituie o tema fundamentala a preistoriei. Punctul de plecare este aparitia vietii pe pamnt, evolutia predecesorilor, aparitia omului si raspndirea sa pe continentele Lumii Vechi, apoi n Lumea Noua. Antropogeneza (n limba greaca antropos = om si genesis = nastere) reprezinta o ncercare de reconstituire a aparitiei omului, pe baza scheletelor sau fragmentelor de schelete fosile umane sau hominide descoperite n contexte arheologice sau depozite geologice cu vechimi de la zeci de mii la milioane de ani. 1. Predecesorii. Aparitia omului si evolutia sa Itinerariul filetic al omului, ncepnd din Oligocen (35 de milioane de ani n urma), cuprinde 6 personaje principale: Aegyptopithecus, Proconsul, Kenyapithecus, Pre-Australopithecus, Australopithecus si Homo. Oamenii apartin ordinului primatelor, un grup ce contine peste 230 de specii de mamifere. Cimpanzeii, celelalte maimutele si oamenii alcatuiesc mpreuna subordinul Antropoidelor. Din cauza constrngerilor geografice acestea au evoluat separat n Lumea Noua (marmote, capucini si maimuta-paianjen) si Lumea Vechea (cimpanzeii si celelalte maimute). Oamenii si cimpanzeii formeaza hominoidele, n timp ce numai oamenii sunt antropoide catarine. Aegyptopithecus, cea mai veche primata din familia hominoida, a trait n urma cu 31 de milioane de ani, conform datarii prin metoda potasiuargon.Agyptopithecus este probabil stramosul comun al maimutelor si cimpanzeilor din Lumea Veche, si aproximativ stramosul oamenilor. Proconsul era un descendent al lui Agyptopithecus care a trait n Miocenul inferior si mijlociu n Africa orientala (Kenya si Uganda). Numele sau a fost dat de Athur T. Hopwood n anul 1933, dupa numele unui cimpanzeu celebru al gradinii zoologice din Londra, numit Consul. Proconsul era un patruped arboricol cu greutatea pe membrele inferioare si miscari lente. Era diferit de Egyptopithecus prin capacitatea craniana de 150 cm3, prognatismul redus si retragerea deschizaturii nazale. Un abil catarator, avea oase flexibile, piept ngust specific maimutelor si o mare mobilitate a soldului, specifica cimpanzeilor si oamenilor. Kenyapithecus este un hominid din Miocenul mijlociu, care a trait n urma cu 14 pna la 7-8 milioane de ani. naltimea sa era putin peste 1 m. Primul maxilar a fost descoperit n anul 1960 la Fort Ternan (Kenya) de catre Louis Leakey. S-a constatat reducerea marimii dintilor din fata si cresterea n dimensiuni a molarilor. Capacitatea craniana a crescut la 300 cm3. Pre-Australopithecus (Australopithecus afarensis) a fost descoperit la Hadar, Middle Awash si Omo (Etiopia), East Turkana, Lothagam, Lukeino,Tabanin si Chemeron (Kenya), respectiv Laetolil (Tanzania). Descoperirile de la Lukeino au fost datate acum 6,5 milioane de ani, iar cele de la Omo n urma cu2,8 milioane de ani. Pre-Australopithecus era un biped permanent de talie mica(sub 1 m naltime) cu o cutie craniana modesta (cca. 400 cm3). Fata larga cu arcade dezvoltate avea un puternic prognatism alveolar. Australopithecus n urma cu cca. 5 mil de ani, n Africa o specie de cimpanzei a nregistrat evolutii semnificative: canini mici si bipedalism (abilitatea de a merge pe doua picioare). Mostenirile legate de stramosul maimuta sunt: craniul mic, n comparativ cu fata, cu o capacitate de 390-550 cm3. naltimea lor a fost estimate ntre 1,10-1,50 m, iar greutatea ntre 27 si 49 Kg, mai aproape de cimpanzei. Aveau degete curbate cu o capacitate mai mare de manipulare a obiectelor dect maimutele. Australopitecinele erau vegetariene, desi este posibil ca specia gracila sa fi depins si de proteine animale. La Omo (Etiopia) au fost descoperit mandibule si dinti de australopiteci cu vechimi cuprinse ntre 3,5 si 1,9 milioane de ani. ntre anii 1960-1963, n situl Bedde la Olduvai Gorge (Tanzania) au fost gasite chiar nivele culturale, cu podele asociate cu fosile hominide, datate prin metoda potasiu-argon ntre 1,65 si 1,85 milioane de ani. n functie de conformatia scheletului australopitecinele pot fi mpartite n doua specii, gracile (4,5-3 mil ani n urma) si robuste (aparute dupa 3 milioane ani). n general, specialistii au identificat nsa cel putin 4 specii de australopitecine timpurii: una de gen Ardipithecus si trei Australopithecus (anamensis, afarensis, africanus), urmate apoi de speciile trzii (aethiopicus, boisei si robustus). Genul Homo a evoluat ncepnd cu cel putin 2,3-2,5 milioane de ani n urma. Ei difereau de australopiteci printr-un un creier mai mare. Evolutia sa a fost mpartita traditional n: timpurie, mijlocie si trzie. Perioada timpurie s-a ncheiat pe la 2,0-1,8 milioane de ani n urma, cnd a nceput perioada mijlocie. Tranzitia de la perioada mijlocie la cea trzie s-a facut cu cca. 200.000 de ani n urma. Homo habilis Homo habilis a trait n Africa de sud ntre 2,0 si 1,6 milioane de ani n urma, poate chiar de pe la 2,4 milioane de ani. Homo erectus Unii specialisti au determinat trei specii: ergaster (specia timpurie a lui Homo erectus n Africa), Homo erectus si Homo heidelbergensis (specia trzie a lui Homo erectus).Homo ergaster a aparut n Africa, n jur de 2 milioane de ani n urma, cele mai multe fosile fiind datate ntre 1,8 si 1,6 milioane de ani. Avea o capacitatecraniana de 800 pna la 850 cm3, dinti mici si oase craniene fine. Homo heidelbergensis Multi specialisti cred ca omul a migrat n Europa n urma cu 800.000 de ani, dar acele populatii nu apartineau Homo erectus. Aceasta specie a fost numita Homo heidelbergensis, pornind de la o descoperire de la Heidelberg(Germania), datata cu 500.000 de ani n urma.

n mod traditional paleoantropologii plaseaza cel mai timpuriu Homo sapiens pe la 500.000 ani n urma. Multi cred ca el a evoluat din Homo erectus, altii includ si Homo neanderthalensis n linia evolutiva a omului modern.Homo neanderthalensis avea scheletul perfect vertical, capacitatea craniana de cca. 1.500 cm3, craniu voluminos, lung, larg si gros, madibula abrupta cu dinti voluminosi si un comportament cultural complex ce cuprindea ritualuri simbolice si primele nmormntari. Barbatii aveau naltimea de 1,70 m si 84 kg, iar femeile 1,50 m si 80 kg. De asemenea, el a produs primele unelte complexe cunoscute incluse n cadrul culturii musteriene. Neandertalienii erau rari la nceputul galciatiunii Wrm n Europa, o descoperire fiind cea de la Rgourdou (Franta). n timpul galciatiunii Wrm ei sau raspndit n Europa si Orientul apropiat, dar au disparut n Wrm II. n linii generale se considera ca ei au evoluat ntre 200.000 si 36.000 de ani n urma. Homo sapiens sapiens a aparut n urma cu aproximativ 250.000 de ani. Capacitatea sa craniana medie a ajuns la 1.350 cm3. Dintre cele mai importante descoperiri mentionam pe cele de la Singha (Sudan), Omo (Etiopia), si Skhl Cave (Israel). Homo sapiens a evoluat la nceput numai n Africa, apoi s-a raspndit n toata lumea prin Orientul Apropiat. n Europa el a ajuns n jur de 40.000 ani n urma. n Orientul Apropiat, Homo sapiens sapiens a evoluat din Homo de Galileea (aparut pe la 150.000 .Hr.) si Proto-Cro-Magnon (cca. 80.000 .Hr.). n timpul glaciatiunii Wrm acestia s-au raspndit n Europa ca Homo Cro-Magnon (prezent la Perigord n Franta cu 30.000 ani n urma). n acelasi timp, neandertalienii europeni au migrat spre est la Saccopastore (Italia) si s-au asezat n Orientul Apropiat si Mijlociu la Shanidar (Irak). 2. Raspndirea omului Din cele 8-10 milioane de evolutie ale familiei hominidelor, 5-7 milioane de ani au fost doar n Africa orientala, 3 milioane n Africa de Sud si numai 2 milioane n ntreaga Africa si o parte din sudul Eurasiei. Cu 1 milion de ani n urma aproape ntreaga planeta era populata.Exista doua ipoteze principale cu privire la raspndirea omului: una multiregionala, alta cu Africa regiune de origine. Prima sustine ca Homo erectus plecat din Africa ar fi evoluat simultan n mai multe regiuni ale lumii.Populatiile ar fi dobndit caractere regionale ca urmare a unei evolutii autonome de sute de mii de ani. A doua teorie considera ca o populatie mica din Africa s-a rspndit n urma cu 100.000200.000 de ani n ntreaga lume, unde a nlocuit descendentii lui Homo erectus. Testarea celor doua teorii cu analize ADN nu sustine n mod clar una dintre ele, dar cele mai multe argumente pledeaza pentru originea africana. Aceleasi analize sustin ca Homo neanderthlensis este o specie diferita de cea a omului modern. Exista si o a treia ipoteza potrivit careia populatiile venite din Africa ar fi nlocuit pe cele din Europa si Orientul Apropiat, dar n Asia de est este posibila o evolutie locala prin combinarea genetica a oamenilor moderni cu cei vechi locali. 3. Evolutia comportamentului cultural Antropologic termenul de cultura se refera la toate creatiile si activitatile umane guvernate prin reguli si obiceiuri sociale. Cultura cuprinde evolutia vietii sociale, subzistentei, confectionarea si utilizarea de unelte, adaptarea la mediu,gndirea simbolica exprimata n limba, arta si religie, dezvoltarea agriculturii si progresul civilizatiei. Viata sociala n urma cu 3,2 milioane de ani la Hadar (Etiopia) un grup de ctiva australopiteci a murit mpreuna, dovada clara ca ei traiau n grupuri. n cadrul comunitatilor umane au aparut comportamente sociale care au evoluat de-a lungul timpului. Mentionam aici faptul ca parintii prelungeau perioada pentru ntretinere a copiilor pna ei ajungeau la maturitatea cerebrala capabila sa le asigure supravietuirea. De asemenea, bandele de vnatori pastrau o parte din hrana obtinuta din vnatoare pentru a fi mpartita celorlalti membri ai grupului social. Subzistenta Modelele de subzistenta n preistorie sunt n principal trei: grupuri de vnatori, culegatori si grupuri de vnatori-culegatori. n zona temperata din Eurasia, oamenii completau carnea obtinuta din vnatoare prin consumarea de plante mai ales iarna. Se considera ca a existat o anumita complementaritate n asigurarea subzistentei: barbatul se ocupa cu vnatoarea, femeile si copii cu culesul plantelor si radacinilor. Adaptarea la mediu ntre 5 si 2 milioane de ani n urma o mixtura de paduri si iarba acoperea cea mai mare parte a Africii. Africa de est a intrat ntr-o perioada uscata dupa1,7 milioane de ani, iar dupa 1 milion de ani n urma o mare parte a continentului s-a ntors la vegetatia cu iarba. Astfel, Homo ergaster si Homo erectus au trait n peisaj deschis cu iarba. Aceste schimbari esentiale ale mediului au determinat si schimbari anatomice. Astfel, pielea trebuia sa reziste la caldura excesiva n Africa sau la frig n Europa si Asia temperate, iar naltimea a crescut o data cu deschiderea peisajului. Gndirea Cu ajutorul simbolurilor oamenii comunicau informatii despre realitate,dar si despre lucruri abstracte (idei, sentimente). Ei chiar au nceput sa picteze abstract, ori sa cnte emotiile si ideile. n plus puteau crede n finite supranaturale si concepte de putere abstracte cum ar fi crearea pamntului si universului, vremea sau boala. Arta Cea mai veche manifestare artistica ar fi fost facuta n urma cu cca.250.000 de ani. Pe un obiect descoperit n situl de la Berekhat Ram (Israel) ar fi reprezentata figura unei femei, gravate ntr-o bucata de roca vulcanica. ntre 30.000 si 15.000 au aparut numeroase

bijuterii de fildes, os si piatra, figurine deanimale si oameni. Cele mai vechi picturi rupestre sunt cele din Franta de laChauvet (vechi de 30.000 de ani), iar cele mai cunoscute cele de la Lascaux(vechi de peste 18.000 ani). Concluzii asupra temei tratate (optional) Geneza omului este una din temele centrale ale preistoriei. Predecesorii omului au aparut si au evoluat cea mai mare parte a timpului n Africa, de unde au migrat pe celelalte continente. Gruparea oamenilor n cadrul comunitatilor au dus n timp la formarea unui comportament social si cultural, care a impus aparitia unei forme de gndire si comunicare, si n ultima instanta a unor manifestari religioase si artistice care constituiau liantul fiecarei comunitati. 5. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Cele mai vechi picturi rupestre au fost descoperite n Franta, la Chauvet. a.Da b.Nu 2.Specie hominoida care a aparut n urma cu aproximativ 250.000 de ani, la nceput numai n Africa si a carei capacitate craniana medie a ajuns la 1.350 cm3: a)Homo erectus b)Homo sapiens sapiens c)Homo neanderthalensis d)Proconsul 3.Asezati n ordine cronologica a evolutiei hominidelor: a. Proconsul b. Homo c. Australopithecus d. Aegyptopithecus e. Kenyapithecus 4. Cele doua ipoteze principale cu privire la raspndirea omului pe glob sunt: a) multiregionala b)regiune de origine America c) regiune de origine Europa d) regiune de origine Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.b 3.d,a,e,c,b 4.a,d Glosar (optional) Antropogeneza - este procesul n urma caruia a aparut omul modern. Predecesorii omului sunt stramosii indepartati ai speciei umane Comportamentul cultural cuprinde toate creatiile si activitatile umane guvernate prin reguli si obiceiuri sociale

Capitolul 3: Paleoliticul
Paleoliticul este cea mai lunga perioada din istoria omului, fiind de cteva zeci de ori ct toate celelalte luate mpreuna. n acelasi timp, este si perioada cea mai putin cunoscuta, lucru explicabil prin numarul mic de descoperiri datorita nca raritatii omului ct si distrugerii a numeroase urme ale existentei umane de catre fluctuatiile climatice dramatice si timpul ndelungat.Preistoria omului ncepe cu paleoliticul, care etimologic nseamna epoca veche a pietrei (n greaca veche, palaios = vechi si lithos = piatra). Geologie istorica. Clima, flora si fauna n paleolitic Vrsta planetei noastre este estimata la aproximativ 4,6 miliarde de ani, pe baza datarii radiometrice a celor mai vechi meteoriti cazuti pe Terra. Cele mai vechi roci ce provin din situri din Australia, Africa de Sud si Groenlanda au o vechime de numai 4 miliarde de ani. Daca vrsta estimata a planetei noastre ar fi exprimata ntr-un an calendaristic, atunci australopitecinele au aparut n ultima zi a anului la ora 20.00, iar Homo sapiens sapiens cu numai 5 minute nainte de sfrsitul anului. Comparatia este sugestiva cu privire la ntinderea n timp a istoriei omului. Conditiile climatice din Pliocen (5,5 - 2 milioane de ani n urma) au fost mult diferite fata de cele actuale. Cauzele au fost de natura interna (eruptii vulcanice, reorganizari partiale a blocurilor crustale urmate de miscari seismice si alunecari de teren), externa (variatia radiatiei solare si interactiunea factorilor atmosferici si hidrosferici cu partea superioara a litosferei provocau furtuni si precipitatii abundente) si cosmica (asteroizi, roiuri de meteoriti). Impactul meteoritilor pe suprafata oceanelor putea provoca o vaporizare masiva si valuri uriase, iar pe sol incendii ale vegetatiei terestre urmate de raciri si ploi acide.n perioada de nceput a istoriei omului, datorita alternantei glaciatiuniinterglaciatiuni,n Pliocen au avut loc oscilatii ale nivelului oceanelor cu 100 pna la 200 m. n aceeasi perioada temperatura medie a lunii februarie era de12 C pe coasta de vest a Americii de Nord. 2. Etapele paleoliticului

nceputurile paleoliticului difera n lume. n Africa el ncepe pe la 2,6 milioane, n Asia pe la 1,8 milioane, n Europa acum 1 milion de ani, iar n America cu numai 30.000 de ani n urma. Conventional se considera ca el s-a ncheiat pe la 10.000 .Hr. n mod clasic, paleoliticul este mpartit n trei perioade: inferior, mijlociu si superior. Vnatoarea si pescuitul constituiau baza supravietuirii, dar dupa 13000 .Hr. o clima mai blnda a favorizat activitatile umane pentru gasirea hranei. Paleoliticul inferior (cca. 4.000.000/2.600.000- cca. 130.000 .Hr.) Pebble-tools (unelte-pietricele) Cele mai vechi unelte litice sunt simple pietricele ascutite, pietre de cuartit sau lava descoperite n depozitele din Pliocen n Africa de nord-est. Cu siguranta au fost create de om uneltele din piatra si aschiile descoperite n anul 1969 de Richard Leakey la East Rudolf (actual Lacul Turkana, Kenya), datate prin metoda cu argon cu 2,6 milioane de ani n urma. Unelte de acest fel au fost confectionate, pe o scara redusa, si n Europa si Asia de sud-vest. Pentru Europa, provenienta umana certa a fost stabilita n cazul uneltelor de la Saint-Eble (Franta), care au o vechime estimata la 2,2-2,5 milioane de ani. Urmeaza uneltele cu o vechime de aproximativ 2 milioane de ani descoperite la Cortigo de Don Alphonso (Spania), 1,8-2,0 milioane de ani la Senze si Chilhac (Franta), 1,5-2,0 milioane de ani la Blassac (Franta), 1,6-1,8 milioane de ani n Romnia, 1milion de ani la Brignoles (Franta) si Cavignano (Italia) etc. Primele unelte care pot fi considerate rezultatul unei industrii sunt pietre, pietricele si bolovani ascutite n doua directii la unul din capete (numit activ) pentru a forma o muchie pentru taiat, despicat si razuit. Astfel de unelte au fost gasite n depozitele Bedde la Olduvai Gorge (Tanzania), fiind datate n urma cu 1,75 milioane de ani cu ajutorul metodei potasiu-argon. Industria a fost numita Oldoway, dupa numele german al Olduvai.Mary Leakey a grupat aceste artefacte sub numele de industria de uneltepietricele(pebble-tools), desi majoritatea uneltelor de la Olduvai Beda fost din pietre de stnci si nu din pietricele. Pietrele erau uneori ascutite n forma de poliedre, sferoide, discoide si bifaciale. Aschiile simple erau folosite ca vrfuri si razuitoare. n acelasi timp erau confectionate si utilizate unelte care confectionau unelte, cum era cazul ciocanelor si nicovalelor din piatra. Cultura topoarelor de mna Traditiile oldovaiene au fost preluate de ansamble culturale n care uneltele de piatra aveau o forma, n general, ovala si doua fete (bifaciale) cu marginile sinuoase n zig-zag. Acestea au evoluat catre topoarele de mna, primele unelte standard, care au fost folosite nsa si la taiat si razuit. Specialistii considera ca topoarele de mna apar n cadrul culturii acheuleene ale carei nceputuri n Africa pot fi estimate ca avnd o vechime de cca. 500.000 de ani, apoi au fost apoi larg raspndite de om pe teritorii ntinse din Europa si Asia. Chopper-tools (unelte cioplite) n pestera de la Zhoukoudian (China), Sinantropus (Omul de Pekin) a cioplit o unealta de piatra prin lovirea cu alta pe o nicovala. n aceeasi tehnica a confectionat si unelte din oase de animale. El a utilizat focul, a fost vnator, culegator de fructe si plante, dar si canibal. Aschiile si pietrele taiate au predominat n industria din Pleistocen n Asia de sud-est. Cultura uneltelor de aschii Cultura aschiilor caracterizata de productia masiva de cutite si razuitoare pentru piele a fost adoptata de diverse populatii pentru a face fata schimbarilor de mediu, reprezentnd o adpatare la viata n conditii de clima rece n Eurasia sau umeda n Africa. La nceput aschiile au fost confectionate numai ocazional n Africa de Sud, apoi simultan pe toate continentele Lumii Vechi. Descoperirile similare celor de la Zhoukoudian (China) au fost numite n Europa Clactonian, dupa numele sitului de la Clacton-onSea (Marea Britanie). Marginile acestor unelte au fost prelucrate pentru a putea fi folosite ca razuitoare si cutite. Unele erau folosite pentru razuirea lemnului n vederea confectionarii uneltelor si armelor din lemn, precum lancea descoperita la Clacton-on-Sea. Paleoliticul mijlociu (130.000-35.000/18.000 .Hr.) n Europa centrala si de est cultura aschiilor a predominat n paleoliticul inferior, iar clactonianul s-a dezvoltat probabil n cadrul culturii musteriene, care a nceput cndva n faza timpurie a glaciatiunii Wrm si a continuat pna pe la 35.000 .Hr. Musterianul reprezinta cultura materiala a neandertalului n Asia de vest,Africa de nord si Europa. Termenul musterian este uneori nlocuit n sens cultural cu Clactonian si Levalloisian, deoarece el s-a dezvoltat din grupul clactonian cu influente acheuleene si levalloisiene. n situl omonim de la Le Moustier (Franta) au fost descoperite doua nivele separate un strat de cultura ce continea topoare de mna si unelte de aschi, cunoscute ca musterian de traditie acheuleana. Paleoliticul Superior (35.000/18.000 - 10.000 .Hr.) Cultura uneltelor de lame n Europa, industriile paleoliticului superior au nlocuit brusc musterianul din paleoliticul mijlociu, aceasta fiind concretizarea unei migratii masive. Populatii venite din Asia de sud-vest si Europa de est au migrat spre vest pna la Atlantic, iar spre nord pna la limita de ghetarilor. Principalele unelte erau facute din lame nguste produse prin tehnica perforarii si includeau cioplitoare sau burine folosite pentru gravarea si lucrarea pietrei tari, oaselor, coarnelor si lemnului. Burinul este o lama cu partile ascutite oblic la un capat, nct sa formeze o margine ngusta ca o dalta. Aurignacian Cea mai veche cultura a paleoliticului superior este Aurignacianul timpuriu sau Chatelperonianul. Originea sa este undeva n Asia de sud-vest, de unde s-a raspndit n Europa n faza finala a musterianului. Uneltele caracteristice au fost cutitul confectionat dintr-o lama de silex, dreapta sau curba. Purtatorii acestei culturi aveau o gama larga de arme, unelte specializate si cunosteau prelucrarea

lemnului si osului. Numele culturii deriva de la adapostul de sub stnci de la Aurignac (sudvestul Frantei), unde au fost descoperite n anul 1868 ramasitele unor schelete. Cultura s-a difuzat rapid ntre 35.000 si 30.000 .Hr. pe ntregul continent european. n perioada 30.000 - 25.000 .Hr. se mentineau nca traditii aurignaciene n Belgia, nordul Frantei si Marea Britanie. Cele mai trzii urme ale acestei culturi au fost identificate la Kostenki (Rusia), unde au fost datate ntre 28.000 si 23.000 de ani n urma. Gravetian Gravetianul a nlocuit aurignacianul n Europa de vest. Specifice acestei culturi sunt lamele de silex nguste ca niste cutite n forma de pana cu partea din spate boanta. Industria prelucrarii oaselor este mult mai redusa fata de cultura precedenta. Cultura gravetiana are trei faze: una timpurie cu unelte foliacee, alta mijlocie cu elemente geometrice si una trzie cu vrfuri n forma de craniu. Solutreean n perioada gravetianului, n Franta a aparut o noua cultura numita Solutreean. Creatorii ei excelau n tehnologia presarii aschiilor si a vrfurilor din silex n forma de frunza. n Europa centrala cultura a fost numita uneori Pre-Solutrean sau Szeletian. Frizele decorate cu cai si bizoni gravate n stnca pe peretii adapostului de la Le Roc (Franta) sunt atribuite acestei culturi. Magdalenianul Numele provine de la situl La Madeleine (Franta), unde ntr-o grota au fost gasite primele artefacte ale culturii numite apoi Magdalenian. Aceasta cultura a fost raspndita n Franta, n nordul Spaniei, sudul Germaniei si nordul Elvetiei, iar izolat prezenta n estul Spaniei, sudul Angliei si estul Europei. Creatorii ei cunosteau scobitul n coarne si oase de animale. Din os erau confectionate vrfuri de lanci, harpoane pentru pescuit, iar din piatra ciocane si sulite. Vnatoarea de animale se facea cu ajutorul lancilor si capcanelor. Manifestarile artei rupestre au atins apogeul n grotele de la Altamira si Lascaux. Subiectele erau aproape n ntregime animale, vnate pentru carne (reni, bizoni, mamuti), sau periculoase pentru om (ursi, lei). 3. Asezari si adaposturi Tipuri de asezari Asezarile din paleolitic au diferit foarte mult fata de cele din perioadele ulterioare. Ele erau efemere, sau cel mult sezoniere. Constrngerile climatice severe din zonele temperate ale Eurasiei au impus locuirea n pesteri, ca singura posibilitate pentru lungi perioade ale paleoliticului. Grotele Grotele au fost locuite nca din paleoliticul inferior, cu cca. 2,5 milioane de ani n urma, ca tabere sezoniere pentru populatiile de vnatori si culegatori. n mod obisnuit, oamenii au locuit n zona de la intrarea n pestera, unde ardea si focul. Multe grote se aflau pe vaile cursurilor de ape, oferind posibilitatea urmaririi miscarilor turmelor de animale. Adaposturile n aer liber au aparut n arii unde continuau sa fie locuite si grotele. Omul a locuit n aer liber abia de pe la 700.000 ani n urma. Printre aceste situri se numara cele de la Fourneau-du-Diable (Franta), Usse(Olanda),Pogenwisch si Boneck (Germania), Moravany (Cehia), Gagarino (Rusia). n mileniul 14 .Hr. au aparut situri pe coline ca Vaucelles, Kanne, Verlaine (Belgia), Hallines (Franta), Dbritz (Germania) si Mesch (Olanda). Tipuri de adaposturi Cercetarile arheologice au stabilit ca oamenii au folosit n paleolitic locuinte specifice anotimpurilor cald (vara) sau rece (iarna).Locuintele de vara puteau avea ntre 9 si 15 m2 si erau prevazute cu vetre. La Borneck (Germania) a fost descoperita o astfel de locuinta de vara cu planul oval, diametrul interior de 2,5-3,5 m, suprafata utilitara totala avnd un diametru de 5,5 m. Focul se facea la intrare, iar uneltele se confectionau n aria exterioara. Locuintele de iarna aveau de obicei forma rotunda si diametre de 4-5 m2. Podeaua era uneori usor adncita ntr-o parte, cu un mic zid ce pietre n zona respectiva. Gaurile verticale n suprafata locuita indicau existenta acoperisului realizat probabil din oase de animale si crengi. Pieile de animale erau puse probabil n interior, pe podea. Miscari de populatii Prima migratie a unor comunitati umane a avut loc ntre 2 milioane si 1,5 milioane de ani n urma. Ea s-a desfasurat la nceput din Africa catre Asia, prin Peninsula Arabia. Popularea Europei cu primii oameni a avut loc n intervalul curprins ntre 1,5 milioane si 1 milion de ani n urma, prin strmtoarea Bosfor sau prin regiunea Caucaz. A doua mare migratie a nceput n paleoliticul mijlociu, pe la 100.000 .Hr., si a continuat n cel superior. n urma acestei migratii Homo sapiens sapiens din Africa a ajuns n Orientul Apropiat, Europa si Asia. Ulterior, doua valuri de vnatori-culegatori au migrat din Asia spre America, prin strmtoarea Behring si Alaska, n urma cu 50.000 si respectiv 20.000 de ani. n urma cu peste 30.000 de ani a nceput si colonizarea Australiei. 4. Economia Principala preocupare a omului n paleolitic era obtinerea hranei necesare supravietuirii, ntr-un mediu n general nefavorabil, daca nu chiar ostil. Desprins din rndul animalelor, omul era nca dependent de resursele oferite de mediu, fie ca era vorba de flora fie de fauna. Milioane de ani el nu a facut dect sa prade ecosistemul, din care facea parte de aceste resurse. De aceea si economia s-a numit de prada. nainte de a nvata sa vneze, si apoi ori de cte ori se ivea ocazia, omul consuma carcasele unor animale moarte din cauze naturale sau n urma unor accidente. naintea sau n lipsa acestora, se hranea si cu fructe, radacini si frunze. Constrnsi de faptul ca resursele erau limitate, sau depindeau

de schimbari climatice drastice din acea perioada, oamenii erau obligati sa migreze pentru a gasi noi surse de hrana. Focul Focul a aparut probabil n Africa orientala, unde a fost descoperit ntamplator de Homo erectus n urma cu aproximativ 1,5 milioane de ani. ntrun nivel datat destul de imprecis ntre 1,42 milioane de ani si 700.000 de ani la Chesowanja (Kenya), pe o suprafata de cca. 5 m2 au fost gasite bucati de argila, resturi de fauna si piatra cu magnetism dezvoltat, care ar putea indica o posibila ardere. Tipuri de ocupatii Vnatoarea Cea mai mare parte a existentei sale omul a depins de vnatoare, care a influentat considerabil evolutia omului. Acesta trebuia sa cunoasca foarte bine mediul, anatomia animalului (pentru a provoca o moarte rapida), sa acumuleze experienta si sa si dezvolte abilitatile de vnator. Datorita armamentului rudimentar, n vnatoarea animalelor mari (reni, mamuti) era necesara colaborarea mai multor indivizi, care foloseau chiar o anumita strategie. Oamenii au format bande de vnatoare cu oarecare stabilitate, care vnau o gama variata de animale. Au existat nsa si grupuri specializate pentru vnatoarea unor anumite specii precum renul (n vestul Europei), mamutul (n Europa centrala), renul si calul (n Rusia centrala) si bizonul (n sudul Ucrainei). Culesul si pescuitul La nceputurile paleoliticului omul se hranea mai ales cu radacini, plante si fructe pe care le culegea din mediul unde traia. Treptat dieta sa s-a diversificat, pe masura ce descoperea noi resurse de hrana. n urma cu aproximativ 100.000 de ani grupurile umane culegeau si consumau scoici de ocean sau de coasta oceanica. 5. Viata sociala Observatii demografice Populatia cea mai numeroasa nregistrata n paleolitic nu depasea 2 milioane de locuitori pentru ntreaga planeta. Structuri sociale n paleolitic familia a fost nucleul n jurul careia s-au organizat bandele de vnatoare si comunitatile umane. Una din primele dovezi ale importantei familiei n cadrul comunitatii este cazul de la Ferrassie (Franta), unde membrii unei familii (barbat, femeie si 4 copii) au fost depusi n acelasi mormnt. Socializarea relatiilor fizice interumane si transformarea lor n relatii culturale sa realizat n momentul n care au fost impuse indivizilor norme de comportament si sanctiuni validate si aplicate de comunitate. Conditionarile naturale au dus uneori la coeziunea grupurilor umane, alteori la fragmentarealor, atunci cnd hrana nu era suficienta. 6. Viata spirituala Religia Sanctuare Pesterile pot fi considerate primele sanctuare ale umanitatii. Dupa cum s-a observat, ca o regula generala, oamenii locuiau n partea de la intrarea n pesteri Interiorul era folosit de animalele carnivore pentru hibernare sau devorare a carnii, iar n unele cazuri deveneau adevarate sanctuare. Manifestarile artistice din adncurile grotelor de la Lascaux (Franta) sau Altamira (Spania), dincolo de valoarea artistica deosebita, aveau rolul unor locuri sacre. Acolo se invocau spiritele care puteau asigura succesul la vnatoare de care depindea n mod direct supravietuirea comunitatii. Si n acelasi timp se aducea un omagiu animalelor care le asigurau subzistenta. Primele manifestari rituale n paleoliticul superior au aparut mitologii si ritualuri, unele exprimate prin practicile canibalice de la Krapina (Croatia) si Combe Grenal (Franta), ceremoniile funerare de la Shanidar (Irak), dansuri rituale vnatoresti asociate cu tatuaj sau ungerea ceremoniala a corpurilor la Terra Amata, ceremonii religioase colective (n sanctuare rupestre), ceremonii de integrare n grup la Tuc dAudoubert (Franta). Pe de alta parte, n paleolitic omul se considera nca o parte a lumii animalelor. n aceste conditii asocierea figurilor de animale cu cele umane n scene de vnatoare sau chiar practici magice ale unor samani, care purtau capete si piei de animale, este o explicatie simpla si normala. Canibalismul Practicarea canibalismului este dovedita n paleoliticul inferior prin starea fragmentara a unor oase umane. Aceste practici sugereaza nsa mai mult un canibalism alimentar dect unul cu implicatii religioase. Cultul mortilor Primele nmormntari nregistrate n paleoliticul mijlociu sugereaza nceputurile unui cult al mortilor. Prezenta ofrandelor n cadrul unui numar mare de morminte indica grija pentru cei decedati. Bucatile de ocru rosu frecvent gasite n cadrul mormintelor din paleoliticul superior ar putea simboliza ca defunctul continua sa ramna membru al comunitatii si dupa moarte. Cultul fertilitatii n aceasta perioada, oamenii erau interesati de fertilitatea animalelor, de al caror numar depindea supravietuirea comunitatilor lor. Picturile si gravurile rupestre au fost deseori interpretate si ca o expresie a dorintelor de multiplicare a animalelor vanate. Moartea. Rituraluri funerare

Rareori oamenii erau victime ale pradatorilor naturali. Armele si apararea colectiva tineau la distanta marile carnivore. Cea mai frecventa cauza a mortii nenaturale era lipsa hranei. Rare erau si cazurile n care cadeau victime infectiilor cu microorganismele unor micropradatori. Cel mult 15% din totalul deceselor era provocat de accidente, inclusiv cazurile de competitii si razboaie. La sfrsitul paleoliticului au fost descoperite morminte ale neanderthaleinilor n grotele La Chapelle-aux-Saints, La Quina, Le Moustier, LaFerrassie (Franta) si altele. Din Paleoliticul superior dateaza tibia si femurul stng ale unui om inhumat n interiorul unei cavitati n stnca la Goats Hole si Gower (Marea Britanie). Mormintele aveau n inventar baghete, inele din fildes de mamuti si cochilii de scoici, iar inhumatul era uneori acoperit cu ocru rosu. Manifestari artistice Cele mai vechi picturi dintr-o grota provin de la Chauvet (Franta) unde au fost datate n urma cu cca. 32.000 de ani. Principala arie de manifestare artistica este nsa cea franco-cantabrica, cu prelungiri trzii pna n Sicilia. Pictura Dintre sutele de pesteri cu picturi si gravuri rupestre din nordul Spaniei si sudul Frantei, cele mai cunoscute sunt cele de la Altamira si Lascaux. Grota de la Altamira-numita sugestiv Capela Sixtina a Preistoriei - are o lungime de 270 m si se afla n nordul Spaniei. Peretii sai au fost pictati si gravati cu putin 930 de figuri de animale (bizoni, capriori, cai si altele). Pestera de la Lascaux, descoperita n anul 1940, se afla n sud-vestul Frantei. Pe la 15.000 .Hr. artistii au decorat suprafata interioara cu aproximativ 1.500 de gravuri si 600 de picture n galben, rosu, maron si negru, reprezentnd tauri salbatici, cai, capriori rosii si alte animale. Arta portabila a fost produsa ntre 35.000 .Hr. si 10.000/9.000 .Hr. Ea a aparut n aurignacian, a continuat n Gravetian, a explodat n Solutreean si Magdalenian si s-a redus la galete gravate n Azilian. Ca material au fost folosite piatra si osul, coarne, colti, sisturi si calcar. Genurile artelor minore sunt sculptura si gravura. Sensul artei paleolitice Initial manifestarile artistice au fost considerate pur decorative, apoi au fost expuse o serie de teorii privind sibolistica acestei arte. Gordon V. Childe considera ca arta paleolitica servea unor scopuri magice, probabil ceremonii magice. Astfel, hipertrofierea atributelor sexuale ar sugera rituri legate de fertilitate. Cea mai populara teorie sustine ca oamenii pictau animale n scopul de le influenta pe cele din viata reala. O alta teorie este cea potrivit careia arta cavernelor servea fertilitatii magice. Oamenii ar fi pictat animalele n speranta ca ele se vor reproduce si vor asigura astfel hrana pentru viitor. Dar rareori au fost reprezentate sexele animalelor, iar scene de reproducere sunt cu totul ocazionale. A treia teorie ar fi cea potrivit careia desenarea si redesenarea animalelor ar intentiona sa asigure rentoarcerea unor specii migratoare n fiecare primavara. Concluzii Paleoliticul este cea mai lunga epoca din istoria umanitatii. n aceasta perioada comunitatile umane au depins complet de ecositemul n care traiau si pe care l pradau pentru a supravietui. Dea sasemenea, au aparut si primele manifestari religioase si artistice, ntre care exista o strnsa legatura. Picturile si gravurile descoperite n unele pesteri au un puternic continut magic, dar sunt n acelasi timp si realizari artistice surprinzatoare pentru o perioada att de ndepartata. 5. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1. nceputurile paleoliticului sunt comune pentru comunititatile umane de pe toate continentele. a.Da b.Nu 2.Pictura rupestra celebra, denumita Capela Sixtina a Preistoriei a fost descoperita n pestera de la: a)Altamira b)Chauvet c)Lascaux d)Lapos 3.Asezati n ordine cronologica urmatoarele culturi arheologice: a.gravetianul b.musterian c.cultura topoarelor de mna d.aurignacian e.cultura uneltelor de aschii Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.a 3.c,e,b,d,a Glosar (optional) Palelolitic epoca veche a pietrei Arta rupestra arta grotelor, cuprinznd picturile si sculpturile realizate n paleoliticul superior n grotele plasate mai ales n aria franco-cantabrica Flora vegetatia planetei Fauna totalitatea animalelor din ecosistem

Capitolul 4: Mezoliticul
9

Mezoliticul este o noua forma de organizare economica, sociala si culturala, care realizeaza tranzitia de la economia de prada la cea de productie. Principalele sale carateristici sunt generalizarea amenajarii de locuinte si folosirea de utilaj litic geometrizat, microlitizat. Termenul de mezolitic a fost folosit pentru prima data n anul 1874 de geologul suedez Torell. Mezoliticul sau Epoca mijlocie a pietrei (n greaca veche mesos = mijlociu, iar lithos = piatra) este conventional plasat ntre 10.000- 5000 .Hr. 1. Clima, flora si fauna Perioada postglaciara a adus modificari importante n repartitia florei si faunei, att n apa ct si pe uscat, influentnd semnficativ evolutia comunitatilor umane. Printre schimbarile majore evidente enumeram instalarea unui climat arid sau chiar desertic pe spatii ntinse din nordul Africii, centrul si sud-vestul Asiei, nmultirea padurilor pe continentul euro-asiatic. Consecintele au fost imediate. O parte din marile ierbivore au migrat spre zone favorabile. n Europa renii se retrag spre nord, iar marile animale contemporane omului n paleolitic au disparut (rinocerii, mamutii). n schimb speciile de animale de padure au cunoscut o dezvoltare evidenta (elan, zimbru, caprioara s.a.). Evolutia climei, florei si faunei la sfrsitul Pleistocenului si nceputul Holocenului n asa numita Semiluna Fertila din Asia de sudvest necesita o atentie speciala datorita importantei sale pentru evolutia speciei umane. n aceasta regiune ntre aproximativ 16.000 si 14.000 .Hr. vegetatia arboricola a avut o forma de padure de stepa mai ales, fiind prezenta doar n partea vestica a Levantului si izolat n rest. Cea mai mare parte a zonei a avut o vegetatie de stepa. nceputurile dezvoltarii plantelor de stepa a fost pe la 13.000 .Hr. Analizele polinice din siturile de pe lnga lacurile Zeribar, Mirabad si Urmia(Iran) arata ca n intervalul 11.200-10.400 .Hr. a crescut cantitatea de vegetatie erbacee, situatie care s-a accentuat dupa 9.000 .Hr.ntre 10.000 si 9.000 .Hr., climatul mai cald a favorizat dezvoltarea padurilor dense n sudul Levantului, padurilor de stepa n Muntii Anti-Taurus, restul teritoriului continund sa aiba o vegetatie de stepa. ntre 9.500 si 8.500 .Hr., clima mai rece a condus la reducerea suprafetei padurilor. Dupa 9.000.Hr. la Zeribar (Israel) cantitatea de graminee a crescut considerabil. 2. Asezari, miscari de populatie si grupuri culturale n mezolitic comunitatile umane si restrng aria de pendulare si tind sa se stabilizeze, prelungindu-si durata de locuire n regiunile cu conditii favorabile asigurarii subzistentei. Pe lnga durata de locuire, n regiunile mentionate a crescut densitatea asezarilor. Tipuri de asezari n mezolitic au predominat clar asezarile n aer liber. n general, erau folosite pentru locuire toate zonele din apropierea surselor de apa, padurile si malurile lacurilor, terasele cursurilor de ape si zonele de coasta. De asemenea, sa observat preferintele unor comunitati pentru locuri protejate de mediul acvatic. Astfel de asezari lacustre au fost identificate la Starr Carr (Belgia) si n Olanda.Dimensiunile asezarilor ramn modeste. n regiunea indo-pacifica, pe la 8.500 .Hr. existau complexe sedentare, cu hrana stocata n asezari de pna la 0,5 hectare, locuite de vnatori-culegatori, iar n Peninsula Sinai asezarile sezoniere erau chiar mai mici, suprafata lor fiind de obicei ntre 30 si 80 m2. Tipuri de locuinte n cadrul culturii natufiene, locuintele erau circulare avnd dimensiuni mici (2-3 m n diametru) la Hayonim sau mari la An Mallahala (Israel). n ultimul sit arheologic ele aveau pietre de calcar la baza, peretii erau pictati n rosu, iar uneori podeaua era pavata cu dale mari din piatra. Uneori au fost construite locuinte de suprafata sau semibordeie pe terasele cursurilor de ape sau lacurilor, ca la Har Harif (Pakistan). Miscari de populatii. Grupuri culturale Pe de o parte se constata tendinte centrifuge, pe de alta difuziunea pe arii mari a unor influente culturale n urma nomadizarii unor grupuri. Astfel de miscari sunt cele ale unor magdalenieni din sudul Frantei pna n zona Vistulei, din centrul Poloniei. Prima colonizare a Irlandei a avut loc n jur de 7500 .Hr. de triburi de vnatori-culegatori, venite probabil din Scotia. n cadrul meozoliticului european au fost observate 6 complexe culturale, diferentiate prin tehnica si tipologia utilajelor din silex. Acestea sunt: Duvensee, Maglemose, Janislawice, Kunda, Kongemose si Sowterian. 3. Economia Mezoliticul a fost o perioada de tranzitie de la economia de prada a mediului la economia de productie a hranei. Comunitatile umane au continuat sa ramna esential dependente de vantoare, cules si pescuit, desi au aparut si elemente (stocarea de alimente mai ales) care creau brese n modul traditional de obtinere a hranei necesare supravietuirii. Uneltele Unul din progresele semnificative ale acestei perioade este generalizarea uneltelor specializate pentru obtinerea hranei necesare subzistentei. Astfel pentru recoltat plante salbatice erau utilizate secera si cutitul, pescuitul se facea n mod curent cu harponul plat, crligul sau plasa, pentru vnat se folosea arcu cu sageti, iar ca mijloace de transport se foloseau monoxila pe apa, sania si schiurile pe uscat etc. Schimbari n ocupatii si alimentatie Comunitatile umane mezolitice au practicat, mai mult dect predecesorii lor, o economie oportunista cu ramuri complementare. Ele s-au adaptat consecintelor schimbarilor climatice printr-o preocupare generalizata spre sursele de existenta complementare oferite de mediul n care traiau, pe lnga carnea obtinuta prin vnatoare.Culesul unor cereale si fructe salbatice este atestata si de descoperiri

10

dinalte arii geografice, printre care le mentionam pe cele de la Starr Carr (Belgia),Tviec (Turcia) si Shanidar (Irak). Cerealele salbatice au aparut n nord-estul Levantului n jur de 13.000 .Hr. Cele mai timpurii cultivari de plante se considera a fi fost pe la 12.000 .Hr. n vestul Semilunei Fertil (valea Iordanului). Pescuitul era o ocupatie larg raspndita. n mezolitic apar crligele pentru pescuit, iar la sfrsitul acestei perioade la Tviec si Hdic (Turcia) se practica deja pescuitul din barca. Pe la 7.000 .Hr. pescuitul devine o ocupatie de baza n insula Melos. Culesul molustelor a fost frecvent constata n situri aziloromanelliene, n nordul Africii, Orientul Mijlociu si Japonia. Realizarea primelor stocuri de hrana Treptat realizarea de stocuri devine o regula n ntreaga lume. n acelasi timp apar si tehnologii de stocare n functie de destinatia rezervelor stocate. Principalele metode de stocare utilizate erau uscarea si afumarea, iar n cazul carnii se mai folosea si pastrarea n recipiente cu grasime animala. Pe lnga rezervele de alimente de origine animala si vegetala pentru supravietuirea comunitatilor umane n timpul iernii sau n sezoanele cu resurse limitate ale mediului, n Anglia, Palestina si Egipt erau realizate stocuri si pentru hranirea animalelor pe timpul iernii. Transporturile La sfrsitul mileniului 10 .Hr. obsidiana din Melos (Cyclade) ajungea la Franchthi (Grecia) prin intermediul navigatiei. Distanta era de 150 Km n linie dreapta, dar se presupune ca traseele obisnuite erau de-a lungul coastelor si datorita ambarcatiunilor primitive care puteau parcurge maximum 20-30 km. Schimburile n mezolitic apar cu certitudine schimburile pe mari distante. Cele mai importante produse vechiculate erau obsidiana si scoicile Dentalium. Obsidiana din insula Melos ajunge pe continent n Pelopones, ct si pe coasta siropalestianiana,n timp ce scoicile Dentalium ajung de la Golful Persic la tarmul Marii Mediterane. 4. Viata sociala Organizarea sociala Stabilitatea unei comunitati depindea direct de cantitatea de resurse de hrana existente n teritoriul n care traia. Astfel, daca hrana se gasea din abundenta, existau comunitati mari cu mai multe colibe la Komornica VI (Polonia), Holmegaarde V (Danemarca) sau asa cum sugereaza cimitirele de la Muge (Portugalia) si Taforalt (Maroc). Nu de putine ori nsa, n perioadele de criza alimentara comunitatile din zonele arctice si subarctice se fragmentau n grupe mai mici care puteau ajunge chiar pna la dimensiunea unei familii, dupa cum rezulta din descoperirile de la Svaerdborg II (Danemarca), Rissen 18 si Pinnberg 1 (Germania). 5. Viata spirituala Manifestari religioase Spre deosebire de paleolitic, n mezolitic omul ajunge n centrul ritualurilor magice n raport cu lumea animala. Astfel, n cadrul pietricelelor pictate aziliene, ca si n cazul picturilor rupestre trzii din sudul Spaniei, figura umana apare n prim plan. Ceea ce nseamna ca omul a trecut si n centrul miturilor comunitatilor mezolitice, dobndind o constiinta de sine, facnd o diferenta ntre el si lumea animalelor. O noutate o reprezinta si aparitia unor dovezi care sustin existenta unor ritualuri de initiere. Astfel sunt interpretate mutilarile dentare ale unor tineri de 12-15 ani descoperiti la Mechta el Arbi(Algeria). Rit si ritualuri funerare Cresterea numarului nmormntarilor si complicarea ritualurilor funerare au dus la aparitia cimitirelor si ospetelor funebre. Ca si n paleolitic, singurul rit funerar a fost nhumatia. n cadrul culturii natufiene (Israel), datata ntre 10.500 si 7.000 .Hr., mormintele erau depuse n grota din spatele asezarii la Hayonim sau n cadrul asezarilor. La El Quad (Israel) au fost descoperite morminte colective, iar la An Mallahala (Israel) a fost folosita practica mormintelor familiale. Manifestari artistice Arta mezoliticului nu mai este nici att de frecventa nici spectaculoasa precum cea din paleoliticul final. Schimbarile majore s-au produs nu doar n clima si economia comunitatilor umane ci si n manifestarile lor artistice. Se modifica imaginea, tematica si stilul si se observa tendinta clara de nlocuire a imaginilor realiste cu cele abstracte. Stncile, obiectele din os si corn sunt gravate cu motive geometrice, n general, figurile umane si de animale apar foarte rar. n general, se observa tendinta de diminuare a ornamentarii si aparitia motivelor n forma de meandre, linii n val si reprezentari de pesti. Mezoliticul a fost o perioada de tranzitie de la economia de prada la economia de productie, prin aparitia primelor stocuri de hrana n vederea asigurarii subzistentei pe termen mediu. 6. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Perioada mezoliticului este considerata ntre 10.000-5000 .Hr.. a.Da b.Nu 2.n mezolitic au predominat asezarile de tipul: a)grotelor b)adaposturile n aer liber 3.Specializarea uneltelor n mezolitic este demonstrata de utilizarea: a)plugului de fier b) harponulului plat c) arcului cu sageti d)monoxilei 4.Tip de unelte de mici dimensiuni specifice mezoliticului: a) macrolite

11

b)microlite c)Pebble-tools (unelte-pietricele) d)uneltele de cupru Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.b 3.b,c,d 4.b Glosar (optional) Mezolitic epoca mijlocie a pietrei Microlitizare tendinta de micsoarea a dimensiunilor uneltelor si armelor din piatra

Capitolul 5: Neoliticul
Domesticirea animalelor, agricultura si dezvoltarea civilizatiei au fost cele mai importante dezvoltari n comportamentul uman n neolitic. Prin domesticirea plantelor si animalelor oamenii puteau avea stocuri mari de hrana din plante, carne si lapte. Acestea asigurau securitatea alimentara a comunitatilor umane pe termen lung, n contrast cu perioada anterioara. Cu cresterea proviziilor de hrana, populatiile agricole se puteau aseza n sate si avea mai multi copii. Asezarile permanente implicau si efecte negative. Astfel, cresterea contactelor umane ducea automat la cresterea riscurilor transmiterii unor boli, chiar cauzatoare de decese. Tranzitia la agricultura a avut consecinte economice si ecologice majore, s-a asociat cu dezvoltarea vietii sedentare si a condus la aparitia vietii urbane. Trecerea la neolitic nu s-a facut simultan si uniform, fiind un fenomen extrem de complex care a inclus inventia si difuziunea. Inventia agriculturii a schimbat fundamental viata comunitatilor de vnatori-culegatori, care s-au transformat n producatori de hrana. Neoliticul sau epoca noua a pietrei (n greaca veche neos = nou, iar lithos = piatra) a fost o perioada esentiala n istoria evolutiei culturale a omului. Principalul progres consta n adoptarea economiei de productie, la care se adauga inventarea ceramicii, tehnicii de slefuire a pietrei si la final aparitia metalurgiei. 1. Evolutia generala n anul 1928, Gordon V. Childe a introdus conceptele de centre de origine ale cultivarii plantelor si cel de revolutie neolitica. Traditional se considera ca au existat doua centre de neolitizare: Asia de sud-vest (mileniul 8 .Hr. pentru plante si mileniul 7 .Hr. pentru animale) si vaile fluviilor Huanghe si Yangzi din Asia de est (mijlocul mileniului 7 .Hr.). Neolitizarea s-a facut n conditiile favorabile ale schimarilor climatice si ca urmare a unor evolutii si acumulari din perioadele anterioare. Schimbarile climatice au determinat aparitia unor noi specii n cadrul faunei si florei. Asocierea treptata dintre om si anumite specii de animale s-a facut pornindu-se de la vnatoare, prin control ajungndu-se la ntretinerea apoi cresterea animalelor. ntretinerea turmelor n tarcuri sau n stare libera a introdus animalele n viata cotidiana ca parte a economiei comunitatilor umane, si n acelasi timp ca bunuri materiale. Cultivarea plantelor a fost precedata si favorizata de prezenta a numeroase graminee salbatice, ce completau hrana. Aparitia fenomenului stocarii produselor vegetale si animale a determinat cresterea demografica si generalizarea asezarilor sedentare, amplasate n mod obisnuit n apropierea surselor de apa. nceputurile neoliticului Cele mai vechi dovezi de proto-agricultura au fost descoperite la Tell Mureybet (Siria) n nivelul III, datat pe la 9.600 .Hr. Acestea sunt seminte de orz care nu prezinta nsa modificari domestice. Raspndirea agriculturii. Culturi neolitice Cu aproximativ 10.000 ani n urma, populatiile din regiunea Mesopotamiei au inventat agricultura, care s-a extins lent mpreuna cu migrarea unor populatii agricole catre Grecia. Au trecut doua milenii de la primele nceputuri ale agriculturii pna la larga ei raspndire n cea mai mare parte a Asiei de sud-vest. Populatiile din aceasta regiune au avut nsa tendinta expansiunii numerice si teritoriale. ncepnd de pe la 7.000 .Hr., extinderea agriculturii spre Europa a avut loc prin migrarea treptata a unor populatii orientale, mai nti n insulele egeene, Creta si Thessalia (Grecia), apoi n ntreaga Peninsula Balcanica. Economia neolitica n Europa a avut un caracter expansiv, constndu-se trei zone ecologice principale: mediteraneana, temperat continentala si circumpolara. n Europa, ca si n Asia de vest, agricultura a precedat aparitia ceramicii. n locuintele de la Argissa si Sesklo (Grecia) sub cele mai vechi nivele ceramice au fost gasite urme de cultivare a cerealelor si legumelor. Balcanii au fost un pod ntre Asia de vest si Europa vestica. Cei mai vechi producatori de ceramica din Balcani erau nomazi care migrau dupa epuizarea fertilitatii terenurilor cultivate. Populatii de agricultori si pastori din Balcani si sudul Italiei au migrat catre nord-vest de-a lungul Dunarii mijlocii si coastei Mediteranei ntre 4.800 si 4.400 .Hr. ntre 4.000 si 3.500 .Hr. populatiile mezolitice din zonele Atlantice europene (coastele Frantei, Portugaliei, Spaniei), Belgia si Olanda au fost n final asimilate. Grupurile mezolitice din Marea Britanie, Irlanda si sudul

12

Scandinaviei s-au angajat activ ntr-un contact cu noile practici economice si sociale. Pe la mijlocul mileniului 3 .Hr., agricultura si cresterea animalelor au devenit dominante si n Irlanda, nordul Marii Britanii si sudul Scandinaviei. Asia de est. n China de nord, pe la mijlocul mileniului 7 .Hr. au existat asezari cu ceramica, gropi de provizii si o economie mixta: vnatoare, cules, pescuit, cultivarea plantelor, cresterea porcului, cinelui si probabil a gainilor. Pe valea fluviului Yangzi, la Hemudu au fost descoperite unelte agricole vechi de cca. 5.000 .Hr., iar pe valea fluviului Huanghe agricultura a nceput sa fie practicata de pe la 3.000 .Hr. n situl de la Hunamni (Coreea), primele dovezi ale practicarii agriculturii au fost datate pe la 1.200 .Hr., iar n Japonia, n cadrul culturii Yayoi, abia n jurul anului 400 .Hr. America.nca de pe la 7.000 .Hr., dupa unele opinii, n masivul Sierra Madre au fost atestate cele mai vechi culturi de ardei, bostan si avocatier, iar pe la 5.000 .Hr. la Tehuacan (Mexic) era cultivat porumbul. Cea mai veche cultura neolitica preceramica a aparut n Peru abia n mileniul 4 .Hr. g. Asezari Tipuri de asezari Economia de produtie a influentat caracterul si organizarea interna a asezarilor. Astfel, au existat asezari cu durata de locuire relativ scurta, ndelungata, cu reveniri, asezari deschise sau fortificate. Asezarile fortificate nu aveau ntotdeauna un caracter defensiv, uneori erau doar delimitate proprietatea sau terenurile agricole. n general, au fost preferate zonele fortificate natural, colinele izolate, platourile avansate la confluenta vailor sau coastelor maritime. Populatiile din prima faza a culturii danubiene traiau n sate fortificate cu palisade. Habitatele intense au condus la tell-uri numai n Asia si Balcani. Asezarile de tip tell au fost observate n Balcani n cadrul culturilor Starcevo (Iugoslavia si Romnia), Sesklo (Grecia), Gumelnita si Boian (Romnia si Bulgaria). 4. Economia Tranzitia de la vnatoare si cules la dependenta de productie a fost gradata, iar n unele regiuni ale lumii nu a fost finalizata niciodata. Plantele si carnea de animale domestice erau suplimentate cu peste si carne de animale salbatice. Agricultorii neolitici locuiau n mici asezari formate din locuinte si adaposturi pentru animale si oameni, cladiri anexe, nconjurate de cmpuri cultivate. Cultivarea plantelor Principalele plante de cultura erau grul si orzul (Orientul Mijlociu si Europa), meiul (Europa, Asia si Africa), fasolea (America Centrala si de Sud),porumbul (America). Plantele complementare erau mazarea, lintea si pepenele n Lumea Veche, bostanul, floarea soarelui, plantele cu tuberculi n America, Africa, insulele din Asia de sud-est, inul si bumbacul n Africa si America. Grul apare dupa 9.500 .Hr. la Cayn si 8.000 .Hr. la atal Hyk(Turcia), pe la 8.100 .Hr. la Knossos(Creta), Nea Nikomedia si Franchti(Grecia).Orezul era cultivat n China si Asia de sud-est pe la 5500 .Hr., n cultura Harappa n perioada 2.600-1.900 .Hr., la Khok Phanon Di (Vietnam) ntre 2.000 si 1.500 .Hr. si la Gua Sireh (Malaezia) pe la 2.334260 .Hr. Legumele au fost atestate n Macedonia si Thessalia pe la 6.000 .Hr., iar strugurii la Sitagroi pe la 4.500 .Hr. n neolitic existau cunostinte privind producerea pinii prin dospit si se produceau bauturi fermentate precum vinul (Grecia, Turcia) si berea (Egipt,Mesopotamia). Cresterea animalelor Animalele domestice au provenit din cele salbatice prinse de oameni. La nceput ostatece n oboare de lemn, vedeau n om nca un vnator. Treptat ele acceptau compania omului si chiar dependenta de hrana oferita de acesta. n Lumea Veche au fost domesticite cinele, oaia, capra, porcul, calul si boul, altele precum lama, alpaca, porcul de Guineea si curcanul n Lumea Noua. Unele animale, pe lnga carne ofereau si alte produse (lapte, lna), fapt pentru care erau ntretinute o perioada mai lunga de timp. Vnatoarea n neoliticul vechi hrana produsa de om era adesea inferioara cantitativ celei obtinute prin vnatoare, pescuit si cules. Animalele vnate reprezentau cca. 90 % la Suberde n Turcia. n unele situri s-a constatat existenta vnatorii specializate. Astfel, oasele de gazela salbatica constituia 36,91% la Jericho si 90% la Nahal Oren (Israel). Mestesugurile Principalele mestesuguri practicate n neolitic au fost mineritul, productia ceramicii, prelucrarea pietrei, lemnului, metalului, osului, torsul si tesutul etc. Extragerea de materii prime se facea n cadrul unor exploatari de suprafata sau n subteran (puturi sau galerii). Se extrageau obsidiana n insula Melos, chihlimbarul pe coasta de sud-est a Marii Baltice, sarea n cadrul culturii Pleszow (Polonia), cuprul n Polonia, Portugalia si sudul Scandinaviei, cuprul si plumbul la Ali Kosh, Cayonu si atal Hyk (Turcia), Sitagroi, Kephala(Grecia) si Balomir (Romnia). Productia ceramicii Inventia ceramicii este comparabila cu cea a agriculturii. n fapt, daca paleoliticul nseamna industria uneltelor din piatra, neoliticul se confunda cea a ceramicii. Ceramica este lutul ntarit permanent prin ardere. nainte de ardere vasele erau puse la uscat. Dupa uscare ele se puneau n cuptor si arse la foc deschis la temperaturi de 650-750 C. Vasele din lut bogat n fier arse oxidant (cu mult aer) capatau culoarea rosie, iar daca arderea era reducatoare se obtineau culori de la gri pna la negru. Decorarea vaselor se putea face nainte sau dupa ardere. Pe suprafata partial uscata, se puteau face incizii, aplica stampile sau impresiuni. nainte sau dupa ardere peretii vaselor se puteau lustrui. Slipul putea fi aplicat prin bai ale vaselor ntr-o solutie de lut lichid fin.

13

Metalurgia aurului si argintului Sursele principale de aur din Europa au fost n Muntii Apuseni(Transilvania) si Muntii Wicklow (Irlanda). Pentru topire, aurul necesita o temperatura de 1.063C. Cele mai vechi obiecte de aur din lume provin din cadrul complexului cultural Karanovo VI-Gumelnita-Varna din Bulgaria si Romnia. Argintul este cunoscut nca din mileniul 5 .Hr. n Turcia si la nceputul mileniului 2 .Hr.n Marea Britanie si Peninsula Iberica. Metalurgia cuprului n mileniile 8-7 .Hr., la Ergari Maden si Caynu Tepesi (Turcia) a fost folosit cupru nativ. n mileniul 5 .Hr. cuprul era obtinut la Tepe Ghabristan si Tall-i-Iblis (Iran). Cele mai vechi urme de obtinere a cuprului nativ n Europa provin de la Balomir (Romnia), unde au fost gasite n contexte arheologice datate ntre 5.900-5.300 .Hr. ntre 5.300-4.700 au fost datate perlele de cupru descoperite la Sitagroi (Grecia). La Sesklo si Knossos au fost descoperite topoare din cupru datate n neoliticul final. Torsul Locuitorii de pe malul Lacului Fayum (Egipt) cunosteau inul, cei din Elvetia cnepa, n valea Indusului se cultiva bumbacul, iar n Mesopotamia se folosea lna. Cele mai timpurii haine tesute n Europa de sud-est au fost din lna, n China din matase, iar n India, Peru si Cambodgia din bumbac. Majoritatea specialistilor considera ca razboiul de tesut vertical era deja utilizat n neolitic. Comertul n privinta schimbului intern, economia nemonetara presupunea existenta unor schimburi prin reciprocitate. n interiorul satului sau tribului transferul de bunuri se facea ntre indivizii care interactionau social. Comertul extern cu intermediari, un fel de semispecialisti, continea marfurile solicitate. Comerciantul era rareori producator, motivul era profitul, ceea ce determina un comert neregulat. n functie de posibilitatile de transport, frecventa era radiala. 5. Viata sociala Observatii demografice n comparatie cu mezoliticul, se poate spune ca neoliticul a reprezentat o explozie demografica. Populatia estimata pentru neolitic la nivelul ntregii planete a ajuns la 60-70 milioane locuitori. Organizarea sociala Neoliticul a fost perioada n care comunitatile s-au scindat definitiv n familii sau grupuri de familii, dar n acelasi timp acestea au participat la ntarirea rolului autoritatii comunitare sau tribale, exprimate prin delimitarea si efortul comun pentru apararea teritoriului. Desi unele asezari fortificate indicau existenta unor structuri sociale complexe, n neoliticul timpuriu nu existau deosebiri n statulul social indivizilor. 6. Viata spirituala Manifestari religioase Cultul fertilitatii si fecunditatii n conditiile practicarii agriculturii, domesticirii si cresterii animalelor,cultul fertilitatii si fecunditatii - reprezentat n paleolitic prin dualitatea cal-bizon (masculin-feminin)-s-a generalizat si complicat. El este acum materializat ntr-o maniera mai apropiata de om, respectiv o divinitate feminina, si eventual un acolit masculin cu statut inferior. Argumente n acest sens sunt numeroasele figurine antropomorfe, majoritatea feminine, descoperite n cadrul complexelor arheologice din neolitic. Ele sunt extrem de raspndite n Orientul Apropiat si Europa de sud-est, de unde mentionam descoperirile de la Ras Shamra (Siria) si Zeita de la Vidra (Romnia). Cultul soarelui Soarele era considerat tot o expresie a fertilitatii, reprezentata nsa de o forta a universului de sex masculin. Manifestarile cele mai vizibile ale cultului solar au fost sanctuarele cu axul orientat dupa pozitia soarelui la solstitiul de vara, din aria culturii Windmill Hill (Marea Britanie). Elemente de simbolistica solara sunt considerate si cercurile concentrice, cu spite sau crucile gamete frecvente pe obiecte din ceramica. Religia dolmenica Termenul este folosit de obicei pentru a sugera ideile si manifestarile religioase aflate n legatura cu monumentele megalitice. Deoarece cu mijloacele actuale acestea nu pot fi reconstituite, specialistii se rezuma la observatiile privind elementele surprinse arheologic. Dolmenul - o caracteristica esentiala a acestei religii - este ideea crearii unor morminte colective ale comunitatilor pentru o perioada lunga de timp. La Villeneuve (Franta) ntr-un astfel de mormnt au fost depusi 100-120 indivizi. Cultele unor animale Uneori oamenii considerau ca divinitatea actiona prin intermediul unui animal. Atunci, animalului respectivse arata o atentie deosebita, inclusiv prin manifestari rituale. Unele clanuri considerau chiar ca descind dintr-un animal cu care erau ntr-o relatie magica, numita totemism de specialistii n studiul religiilor. Scheletele ntregi de cini descoperite la Mairy, Arbogast si BretteuilleLe-Rabet (Franta) reprezinta mai degraba nsa expresia materiala a rolului lor de animale de companie. Rituri si ritualuri funerare. Morminte Riturile funerare sunt nhumatia si incineratia, cu mentiunea ca prima predomina. n unele cazuri, mormintele se gasesc n asezari sub podeaua locuintei ori printre locuinte sau n cimitire amenajate n afara asezarilor. Ritualurile erau diverse, de la inhumarea individuala n groapa simpla, pna la mormintele colective succesive n monumente megalitice si la tratarea corpurilor n doua etape, expunere pe platforma si ngropare, ca la atal Hyk (Turcia). Manifestari artistice

14

n timp ce megalitismul este fenomenul caracteristic al artelor majore, n artele minore predomina plastica (antropomorfa si zoomorfa) si ceramica decorata. n neolitic aproape dispar pictura si gravura rupestra, iar sculptura supravietuieste pe o arie restrnsa. Arhitectura Cel mai simplu monument megalitic este menhirul, adica un bloc din piatra cioplita plantat vertical, pus n legatura cu cultul mortilor. Menhirii apar izolati sau n aliniamente. Unul dintre cele mai cunoscute ansambluri este cel de la Carnac (Franta), care cuprinde aproximativ 3.000 de menhiri. Uneori menhirii sunt asezati n cerc formnd un monumet de arhitectura numit cromleh n Franta si henge n Marea Britanie. Acestia nconjurau un mormnt ori erau delimitari ale unor locuri de ceremonie. Pictura Figuri de oameni si de animale sunt nca pictate pe stnci, n adaposturi sau la intrarea n grote din sud-estul Spaniei si Africa de nord, Turcia sudica, regiunea Saharei, izolat n nordul Norvegiei si Siberiei. Pictate monocrom cu rosu, brun sau negru la lumina zilei n majoritatea cazurilor, figurile au dimensiuni de numai 15 pna la 20 cm. Sunt reprezentate scene de vnatoare, scene de lupte cu arcasi, dans si magie sau ipostaze cotidiene (femeie cu copil, femeie la cules fructe etc.). Sculptura. Figurine din lut ars si marmura n cadrul sculpturii predomina figurile umane, reprezentarile de animale fiind mai rare. Catre sfrsitul perioadei apar statuile menhir sculptate pe o singura fata. Ele reprezentau idoli feminini sau masculini redati n basorelief putin adncit. 6. Sfrsitul neoliticului. Eneoliticul Perioada de tranzitie la epoca bronzului a fost numita si eneolitic (n limba greaca aeneus = cupru, lithos = piatra). n aria complexului cultural Vinca, Gumelnita - Karanovo VI, Tiszapolgar - Bodrogkeresztur au aparut elemente de metalurgie (minerit, reducerea minereului, tipare pentru turnat, prelucrarea aurului). Colin Renfrew si Alexandru Vulpe considera ca ne aflam n fata unei dezvoltari autonome a metalurgiei cuprului, de unde si termenul de eneolitic. Aceasta perioada fost caracterizata prin aparitia sporadica a uneltelor din metal (cupru) si este considerata o prelungire a neoliticului final, evolutie care a fost nsa stopata de fenomenul indoeuropenizarii. n mod paradoxal nsa, nceputul epocii bronzului nseamna n aceasta regiune un regres puternic al metalurgiei, ceea ce constituie un exemplu clasic de discontinuitate culturala. Neoliticul a reprezentat o adevarata revolutie n istoria umanitatii prin tracerea de la economia de prada la cea de productie bazata pe obtinerea celor necsare subzistentei prin culturivare plantelor si cresterea animalelor domestice. O alta caracteristica principala este detasarea mestesugarilor ca o categorie socioprofesionala aparte n cadrul comunitatii. Aparitia ceramicii, obtinerea si prelucrarea primelor metale (plumb, aur, argint, cupru) sunt si ele progrea esentiale ale vietii economice. 5. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1. Revolutie neolitica reprezinta n principal trecerea de la tipul de economie pradalnic la economia propductiva. a.Da b.Nu 2.Ocupatii specifice comunitatilor neolitice erau: a)cultivarea plantelor b)cresterea animalelor c)olaritul d)metalurgia bronzului 3.Asezati n ordinea cronologica a raspndirii agriculturii urmatoarele regiuni: a.Grecia b.Franta c.Mesopotamia d.Scandinavia e.Italia Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.a,b,c 3.c,a,e,b,d Glosar (optional) Revolutie neolitica termen folosit pentru a se arata importanta inventarii economiei de productie ca o nlocuia pe cea de prada Inventie inovatie, creare Difuziune preluarea unei inventii, asimilarea ei Ceramica lutul modelat si apoi ars n cutpoare speciale obtinndu-se recipiente (vase) si obiecte (greutati pentru razboiul de tesut, fusaiole, statuete etc.)

Capitolul 6: Epoca bronzului

15

Epoca bronzului nu a mai fost o perioada att de revolutionare si distincta precum neoliticul. Principalul progrea este generalizarea metalurgiei bronzului si aparitia unor unelte agricole mai eficiente din noul metal. 1. Cronologie. Periodizare Paul Reinecke (1872-1958), pe baza unor complexe nchise (morminte si tezaure) a mpartit epoca bronzului si prima epoca a fierului n patru faze notate cu A, B, C si D. Astfel bronzul timpuriu corespunde fazei A, cel mijlociu fazelor B-C, iar cel trziu fazei D si fazelor A-B din Hallstatt. La rndul lor fazele au fost mpartite n cte trei subfaze (notate A1, A2, A3 etc.). 2. Origini si arii de difuziune Primele obiecte din metal descoperite n contexte arheologice datate pe la 7.35060 .Hr. la Cayonu si Suberde (Turcia), indica faptul ca metalul era cunoscut n forma nativa sau extras din minereu cu cteva milenii nainte ca descoperirile sa ne permita a vorbi despre metalurgie sau poate doar stadiul cercetarilor, nca incipient n acest domeniu, nu ne permite sa cunoastem acest presupus hiatus. n mod traditional cel mai vechi obiect din bronz este considerat un ac de cupru ce continea putin cositor descoperit la Tepe Gawra (Irak) si datat n jur de 3.000 .Hr. 3. Asezari si locuinte Tipuri de asezari Majoritatea satelor erau mici catune agricole. Distinctia ntre asezari dispersate si aglomerate este uneori greu de facut, fiecare caz fiind necesar a se analiza individual. n linii generale, se constata o dispersarea satelor din nordul si nord-vestul Europei si aglomerarea lor n centrul, sudul si estul continentului. Tendinta de grupare a asezarilor, crearea unor structuri defensive (palisade, santuri) care marcheaza limitele zonei locuite pot fi considerate o expresie de urbanizare sau protourbanizare. n unele regiuni din Europa de sud-est si Orientul Apropiat predominau tell-urile, n centrul Europei erau asezari ntinse, iar n Alpi asezari de-a lungul vailor. Tipuri de locuinte Organizarea spatiala a locuintelor unei asezari contine informatii despre relatii interumane, procesele mentale si sociale, arata cum oamenii interactioneaza, posibilitatile de circulatie, mpartirea cmpurilor si gradinilor din afara zonei locuite, care pot fi dispuse radial sau printre locuinte. Descoperiri exceptionale arata cum era construita partea aeriana a caselor. Astfel, la Stora Hammar (Suedia) casa este reprezentata ca o constructie rectangulara cu colturi rotunjite si acoperis conic. Cu elemente pictate sunt sugerati stlpii de lemn verticali si locul usii. La Val Camonica (Italia), o alta pictura realizata pe o stnca indica o casa care avea mai mult de un etaj si un acoperis n doua ape. Locuintele rotunde sau ovale au predominat n multe zone din Europa de nord si nord-vest, precum si n Itali Locuintele rectangulare au cunoscut cea mai mare frecventa n Olanda, Belgia, Danemarca, sudul Scandinaviei, siturile din Alpi, cultura cmpurilor de urne si Peninsula Balcanica. 4. Economia Trecerea de la neolitic la epoca bronzului nu s-a mai facut asa de evident din punct de vedere economic, precum trecerea de la mezolitic la neolitic. Economia de productie inventata n neolitic a continuat n epoca bronzului.Totusi, au existat unele schimbari importante, precum adncirea specializarii n anumite culturi mai bine adaptate conditiilor de sol si climatice, trecerea de la monocultura la policultura n unele regiuni, generalizarea plugului tras de boi etc. Agricultura Cultivarea plantelor Printre dovezile elocvente privind cultivarea plantelor se numara descoperirea de unelte agricole n situri arheologice. Uneltele agricole de baza (casmale, lopeti, pluguri) erau din lemn, motiv pentru care foarte putine au supravietuit. S-au pastrat n schimb topoarele si secerile din bronz. Plantele cultivate erau n ordinea atestarii frecventei lor arheologice grul si orzul, apoi fructele si strugurii. De asemenea, au mai fost cultivate meiul si legumele. Cresterea animalelor n principiu, n zona temperata erau preferate vitele, iar n zona mediteraneana caprele. Astfel, n cultura Lausitz, din estul Germaniei, vitele reprezentau cca. 50% din animalele domestice, dupa care urmau porcii. Ele predominau, de asemenea, n Europa centrala si de sud-est, reprezentnd ntre 30% si 50% la Dvory (Ungaria) si n cultura Noua (Romnia), repectiv 30-40% n siturile din Serbia. Vnatoarea Numarul de animale vnate era foarte mic n Balcani, animalele salbatice avnd mai ales o functie rituala. n Grecia si zona egeeana, vnatoarea era mai mult un sport aristocratic, asa cum rezulta din frescele, stampilele si unele pumnale descoperite. Erau preferate caprioarele, caprele salbatice si pasarile n Tyrins, leii n Thessalia si leoparzii n nivelele VII-IX de la Troia. Pescuitul Pestele a ramas o sursa importanta de hrana n asezarile din apropierea rurilor, lacurilor sau de-a lungul coastelor marine si oceanice. Asezari de pescari au fost descoperite pe tarmul Marii Negre la Sozopol si Kiten (Bulgaria) si ale Marii Nordului la Slonger si Fyen (Danemarca). n inventarul lor au fost gasite numeroase crlige si harpoane. Culesul

16

Culesul a avut o contributie neglijabila la subzistenta comunitatilor umane n epoca bronzului. Totusi resursele oferite de mediul natural n acest sens nu au fost neglijate. Ca si n perioada precedenta, femeile si copii culegeau fructe, plante salbatice si moluste. Mestesugurile Principala caracteristica a epocii bronzului este generalizarea metalurgiei, includerea obiectelor de bronz n viata comunitatilor umane de la functia de prestigiu la utilizarea cotidiana si depunerea ca inventar funerar. Metalurgia Primele obiecte din metal (cupru, aur si plumb) au aparut nca din neoliticul final. Unii specialisti chiar denumesc eneolitic tranzitia de la neolitic la epoca bronzului. Epoca bronzului este nsa perioada n care metalurgia se generalizeaza pe o mare parte a Eurasiei si n anumite zone din Africa. Metalurgia aurului n mileniul 3 .Hr., n numeroase regiuni din Spania, sudul Frantei, Portugalia si Marea Britanie s-a fost folosit aurul. n bronzul timpuriu aurul este prezent n morminte princiare din Wessex si Saxa (Marea Britanie). Vase din aur au fost descoperite la Eschenz (Elvetia), Fritzdorf (Germania) si Rillaton(Marea Britanie), iar la Persinari, Tufalau si Biia (Romnia) au fost gasite o sabie, cupe, discuri, mici ornamente si bratari masive. Metalurgia argintului Cele mai cunoscute resurse de argint cunoscute n Europa epocii bronzului au fost cele din Grecia (Siphnos si Laurion). Pumnalele de la Usatovo(Ucraina), pumnalele si figurinele cu cap uman de la Borodino (Bulgaria), cele patru topoare din cadrul tezaurului de la Persinari si pandantivii de la Zimnicea(Romnia) sunt doar cteva din obiectele de argint cunoscute n Europa. Metalurgia cuprului si bronzului Bronzul se obtinea prin aliajul cupru-arsenic, cupru-cositor (cu 5-10%cositor) sau cupru-cositor-plumb. Principalele resurse de cupru n Europa erau n Peninsula Balcanica (Bulgaria, Serbia, Albania), Muntii Carpati (Romnia,Slovacia), Muntii Alpi (Austria), Europa centrala (Muntii Ore si Herz din Germania), Europa de vest (Franta, Spania, Tara Galilor si sudul Irlandei), Rusia si Kazahstan. Metalurgia fierului Putine piese din fier au ajuns n Europa epocii bronzului. Dintre acestea cel mai cunoscut este pumnalul de la Gnovce (Slovacia), probabil un import din Turcia. Comertul Schimburile se faceau cu materii prime si produse finite.Cele maicomune materii prime erau metalele, lemnul, lutul si piatra. Comertul cu lemn si lut este greu de surprins, dar usor de presupus (pentru zonele unde nu existau suficient lemn sau argila cu proprietati particulare). Comertul se facea cu ajutorul barcilor simple pe ruri si lacuri sau cu mai multe barci legate cu fibre vegetale, ca n Marea Britanie. Comertul maritim de-a lungul coastelor Marii Mediterane avea loc din Marea Egee pna n Sardinia, sudul Frantei si Spaniei, dar se practica si n Marea Nordului, Marea Baltica si Marea Neagra. n Scandinavia au fost gasite zeci de mii de picturi pe stnci reprezentnd barci de lemn, unele cu echipaj reprezentat schematic, uneori n activitati rituale (dansuri) legate de preacticarea navigatiei. 5. Viata sociala Organizarea sociala n unele asezari (Lovcicky) structuri elaborate, interpretate ca edificii publice, ar putea sa fi servit de fapt pentru diferentierea unor gospodarii de ranguri sociale nalte. n prima faza la Bad Buchau (Austria) locuintele cu o camera erau dispersate, iar n faza a doua concentrate la periferii, schimbare ce ar putea fi explicata prin trecerea de la o comunitate egalitara la cea bazata pe puterea marilor familii. Descoperirile arheologice de la Sitagroi (Grecia), Plovdiv, Nebet Tepe (Bulgaria) si Vucedol (Sebia) indica, de asemenea, o societate ierarhizata. Sefii locali si elita comunitatii locuiau pe tell-uri la Dubene si Yunansite (Bulgaria) sau n locuri fortificate la Plovdiv, Nebet Tepe si Vucedol. Rangul ntr-o comunitate presupunea existenta unor nsemne si practice care sa faca diferenta fata de membrii obisnuiti. Aceste insemne erau cu att mai necesare cu ct granitele teritoriale ale unei comunitati erau mai mari dect cele ale unei asezari, iar suprematia trebuia recunoscuta nu prin prisma persoanei ct a simbolului puterii pe care l detinea la vedere n acest scop. nsemnele care marcau autoritatea sefului suprem erau n primul rnd diademele cu antene din minoicul timpuriu, cele decorate cu ibex de la Nahal Mishmar (Israel), respective diademele din aur sau argint cunoscute n cultura argaritica (Spania). Puterea efectiva era reprezentata prin sceptre, maciuci, piese de centura, falere, sigiliu etc., folosirea carului ceremonial n aparitii publice, ritualuri speciale pentru nastere, casatorie sau moarte, costume speciale sau alte obiecte de prestigiu. 6. Viata spirituala Religia Manifestari de cult n epoca bronzului au fost schimbari de substanta n natura credintelor religioase. Dintre manifestarile religioase care au supravietuit acestei schimbari enumeram cultul vetrei si al craniului. Simboluri de cult Unul dintre cele mai importante simboluri de cult a fost toporul.Topoarele erau unelte indispensabile n viata cotidiana de la taierea copacilor la crearea adaposturilor, transport, mobilier si razboi. n Marea Britanie erau stocate, n Suedia erau considerate simbol de cult. Amuletele (obiecte mici ce nu aveau un scop utilitar) au fost gasite n special n morminte de copii. Ele cuprindeau pandantivi,

17

margele din diferite materii prime (chihlimbar, sticla, lut, os), pietre fosile, scoici si pesti, dinti de animale si oase, mici inele de lut. O interpretare a acestor obiecte ar fi rolul apotropaic presuspus, dar unele dintre ele puteau fi simple ornamente sau jucarii. Ceremonialul Ceremonialul religios necesita un set de obiecte rituale: vase zoomorfe, vetre portative, clopotei etc. si un personal specializat. Specialistii considera ca ritualurile publice erau asociate n general cu sacrificii sngeroase (umane sau animale) si consumarea carnii. Sacrificii umane au fost practicate n cadrul sanctuarelor de la Gournay sur Aronde, Ribemont sur Ancre (Franta). Sanctuare si situri ceremoniale n epoca bronzului apar ca fiind manifestari simbolice obiectele portabile,motivele decorative si arta gravurilor n stnca. Dar locatia pentru aceste manifestari cultuale sau rituale este, n general, greu de sesizat arheologic. Aceste activitati puteau avea loc oriunde, fara a necesita o constructie speciala. Totusi au fost identificate unele situri cu astfel de constructii pentru manifestari religioase si practici rituale. Marea majoritate a materialului consta n motive artistice gasite pe panouri pe stnci sau artefacte portabile si depozite de materiale votive. Putine situri au instalatii special create n acest scop. Rituri si ritualuri funerare n epoca bronzului nmormntarile s-au facut intra sau extra-muros, cunoscnd variatii de la o comunitate la alta, precum si de-a lungul timpului. Existenta anumitor cutume religioase este dovedita prin grija speciala pentru nmormntarea copiilor, dar si femeilor n arii diferite ale Lumii Vechi. n epoca bronzului au fost practicate incineratia si nhumatia (individuala sau n grup). n Europa bronzului timpuriu si mijlociu a predominat nhumatia, pentru ca n bronzul final sa predomine incineratia. nhumatia era ritul standard pentru cea mai mare parte a Europei centrale n bronzul timpuriu din Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Italia si Rusia centrala si de nord. nhumatia n gropi simple era prezenta n culturile Vucedol (Iugoslavia), Baden (nordestul Austriei, Ungaria, Slovacia si sudul Poloniei). Scheletul era asezat n pozitie ntinsa pe spate, ncrucisata pe spate sau pe o parte. nhumatia n pozitie ntinsa pe spate a fost identificata n Dobrogea,nordul Bulgariei, nordul Serbiei si estul Ungariei, iar cea n pozitie ncrucisata pe spate n regiunea Dunarii mijlocii si Tisei. Arta Arta epocii metalelor cuprinde foarte putine realizari n arhitectura, pictura si sculptura, iar gravurile rupestre sunt prezente modeste. n schimb realizarile artelor minore sunt frecvente (piese de port decorate, care miniaturale, obiecte uzuale decorate arme si vase din metal). Arhitectura megalitica La Avebury - o mica asezare preistorica din sudul Marii Britanii - se afla cel mai mare monument neolitic din Europa, folosit si n epoca bronzului. Constructia, refacerea si utilizarea lui au nceput la sfrsitul neoliticului si au continuat n epoca bronzului, pna n jurul anului 2000 .Hr. Monumentul este aproximativ circular, ca un amfiteatru delimitat de un sant si un val exterior de pamnt. naltimea valului este de 15 m. Aria interioara are un diametru de 340 m marcat de un cerc de stnci mari verticale. n interiorul acestui cerc se afla doua mai mici. Un drum dublu de pietre de ncepea de la partea sudica a monumentului si conecta cu cercurile concentrice de la Overton Hill (Marea Britanie), situate la cca. 2,4 km. Cel mai cunoscut monument megalitic din Europa este nsa cel de la Stonehenge, amplasat n cmpia Salisbury (Marea Britanie), datat ntre 3.000 si 1.000 .Hr. El are 4 inele concentrice de stnca. Cel mai mare are un diametru de 30 m. n mijlocul celui mai mic inel de stnci are un altar n forma de potcoava de cal. La exterior sanctuarul era nconjurat de un sant circular, cu diametrul de 104 m si adncimea de 1,5 m. n unele stnci cazute au fost gasite topoare de bronz folosite n regiune ntre 1.600 si 1.400 .Hr. si pumnale miceniene datate ntre 1.600 si 1.500 .Hr. n 1964 astronomul american Gerald S. Hawkins a relevat semnificatiile astronomice ale monumentului. Pictura Pictura a cunoscut cea mai scazuta utilizare ncepnd din paleolitic. Aparitia ei este cu totul exceptionala. Scene rituale au fost pictate pe plafonul grotei Larchant (Franta). Ele reprezinta un soare, un topor de bronz, un personaj filiform si un car. Arta rupestra Urme ale artei rupestre au fost gasite mai ales n zona Alpilor (Mont Bego), insulele britanice, nord-vestul Spaniei si Scandinavia. Cele mai commune motive sunt cupele n Europa continentala, din Scotia si Scandinavia pna n Italia, din Portugalia n Austria, fiind puse adesea n legatura cu unele ritualuri desfasurate n natura. Alte motive frecvente n Norvegia, Suedia si Danemarca sunt corabii, oameni, animale, discuri, roti, mini, picioare, vechicule cu roti, arme etc. n zona Alpilor motivele sunt la fel de diverse: animale si oameni (cele mai frecvente), arme, care, roti, cladiri si elemente geometrice. Epoca bronzului a fost marcata n Europa de marea migratie a popoarelor indoeuropene care a pus capat civilizatiilor neolitice de origine orientala. Noulmetal, bronzul a fost destul de rar n fazele timpurii ale perioadei, generalizarea sa avnd loc abia pe la mijlocul epocii. Noile populatii venite n Europa erau adepte ale cultului solar, simbolurile solare (spirala, roata) fiind frecvente att pe ceramica, arme, obiecte de port si podoabe. n epoca bronzului s-au practicat att inhumarea ct si incinerarea. n domeniul artei se remarca fenomenul megalitismului din nordul si nord-vestul Europei. 6.Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata

18

1.Principala caracteristica economica a epocii bronzului este generalizarea cultivarii plantelor si a cresterii animalelor. a.Da b.Nu 2.Descoperiri care atesta existenta diferentierilor sociale: a)diademele de aur b)carul ceremonial c)asezari fortificate d)plugul 3.Paul Reinecke a mpartit epoca bronzului si prima epoca a fierului n: a)doua faze b)trei faze c)patru faze d)cinci faze Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.a,b,c 3.c Glosar (optional) Bronz alizaj ntre cupru si cositor sau plumb Situri ceremoniale locuri unde aveau loc ceremonii religioase Materiale votive materiale depuse sau dedicate unei divinitati casnice sau publice

Capitolul 7: Epoca fierului


Noul metal, fierul era mult mai rezistent ceea ce facea att uneltele ct si armele mai fiabile. Cresterea randamentului cultivarii plantelor este direct legat de plugul cu brazdar din fier. 1. Periodizare. Cronologie n anul 1874, la Congresul International de Stiinte Pre si Protoistorice, Hans Hildebrand a propus desemnarea a doua grupuri majore distincte pentru epoca fierului: Hallstatt si La Tne. Hallstatt-ul - numit si prima epoca a fierului sau mai corect perioada timpurie a fierului, cuprinde intervalul cronologic dintre 1.200/800 si 500 .Hr. n cea mai mare parte a Europei. Periodizarea sa de catre Paul Reinecke n faze de la A la D este artificiala. Fazele A si B (1.200-800 .Hr.) apartin nca epocii bronzului, pe cnd C si D apartin fierului timpuriu (800-500 .Hr.). La Tne este un sit de pe o plaja a Lacului Neuchtel din Elvetia. Cunoscut ca a doua perioada a fierului, ncepe n jurul anului 500 .Hr., n Franta se ncheie pe la 200 .Hr., dar n alte parti ale Europei continua pna la nceputul erei crestine. 2. Asezari Tipuri de asezari Asezarile fortificate ndeplineau rolul de cetati permanente sau de refugiu. Astfel de cetati sunt cunoscute n ntreaga Europa de la nord de Alpi si de Dunare (din estul Frantei pna n Polonia si Romnia). Pentru zidurile de incinta s-au folosit structuri de brne (palisade) la Wicina (Polonia) si piatra la Vix, Bibrachte (Franta), Heuneburg (Germania), Magdalesnka Gora (Polonia), Cotnari, Sarmizegetusa Regia, Costesti, Blidaru (Romnia) etc. n La Tne au aparut asezari aglomerate cu caracter protourban, cu dezvoltare naturala ca la Manching (Germania) si Cond-surSuippe (Franta).Incinta avea naltimea medie de 4 m. Ea era din piatra nefasonata, fara liant, partea exterioara fiind sustinuta cu o structura din lemn si o masa de pamnt. Civilizatia celtica de tip oppida se dezvolta brusc n Europa temperata la sfrsitul secolului 2 .Hr. n Franta, Elvetia, Valea Vltava, Valea Rhinului sudic, Dunarea mijlocie, de-a lungul marilor axe comerciale Sena, Dunare si Vltava. n Franta au fost identificate aproximativ 200 de oppida. Dimensiunile acestor asezari sunt impresionante: 135 hectare la Beuvray si Bibrachte (Franta), 170 hectare la Zavist (Cehia), 380 hectare la Manching si 600 de hectare la Kelheim (Franta). Cel mai mare oppidum celtic pare sa fie cel de la Heidengraben (Germania) care avea 1.400-1.500 de hectare, din care numai 150 de hectare erau n incinta interioara. Tipuri de locuinte n asezarile din Hallstatt-ul timpuriu de la Sticna si Most na Soci(Slovenia) casele aveau peretii de lemn pe fundatii de piatra.La celtii din Irlanda, Marea Britanie si Peninsula Iberica predominau casele de forma circulara. Ele aveau infrastructura si peretii din brne de lemn prinse cu piroane din fier, iar acoperisul din stuf. De obicei casele aveau o singura ncapere, cu o vatra n mijloc, deasupra careia atrna un vas pentru fiert mncarea, iar alaturi un suport din fier pentru friptura. Celtii se asezau si dormeau pe banci de lemn sau paie. n asezarile celtice din Europa continentala, locuintele rotunde sau rectangulare aveau peretii din lemn lipiti cu lut si acoperisul de trestie. 3. Economia Economia a devenit mult mai complexa n epoca fierului, iar randamentul a crescut datorita utilizarii uneltelor din fier. Acestea erau mai rezistente, mai fiabile si se confectionau n cantitati mult mai mari dect cele din bronz.

19

Economia agrara la celti coexista cu cea pastorala, cu un aspect nomad. n functie de conditiile geografice predomina agricultura la galli, belgi si celtii din nordul Italiei sau cresterea animalelor n Britania, Irlanda si Peninsula Iberica. Agricultura Cultivarea plantelor n Gallia se cultivau toate cerealele importante (gru, orz, ovaz, secara), n timp ce n Irlanda era o preferinta pentru orz. Plante cultivate complementar erau napul, ceapa, usturoiul, inul si cnepa. Pentru arat se folosea plugul cu doua roti cu brazdar din fier, tras de boi triunghiular. De asemenea, se foloseau coase si seceri pentru recoltat plante sau fn pentru animale. Grul se pastra n gropi ca la Ensrune si Cazla de Mailhac (Franta) sau vase din piatra pentru provizii ca n Languedoc (Franta). La Knovz (Cehia),numeroase gropi contineau resturi de gru si ghinda. Cresterea animalelor, vnatoatea si pescuitul Bogatia n societatea celtica se cuantifica prin numarul de animale, vite si boi mai ales. De aceea si incursiunile de prada vizau n special animalele. Un aspect aparte este cresterea animalelor pentru export.Vnatoarea si culesul completau dieta alimentara a comunitatilor, nfunctie de resursele oferite de mediul natural. Pescuitul se practica att n apa dulce din lacuri si ruri, ct si de-a lungul coastelor marine sau oceanice, ca de exemplu la Borrebjerg n Danemarca. Mestesugurile Epoca fierului a fost o perioada n care acumularile evidente din perioadele precedente s-au asociat cu tehnologii noi, iar metalul a devenit indispensabil fiecarei familii, indiferent de statul economic si social. Metalurgia aurului n secolele 7-4 .Hr., n Europa centrala, de vest si nord-vest, folosirea aurului era apanajul exclusiv al principilor celti. n secolele 21 .Hr. apar depozite de colane si monede din aur. n epoca fierului se foloseau frecvent autosudura la inelele din Marea Britanie, precum si n Franta la bijuteriile princiare de la Sainte-Colombe(secolele 6-5 .Hr.), Finistre (secolul 5 .Hr.) si la Civray-de Touraine (la sfrsitul epocii fierului). Turnarea s-a folosit n secolele 4-1 .Hr. n Franta. Tehnica filigranului a fost folosita n Europa mediteraneana ncepnd cu secolul 6 .Hr. la perlele etrusce si diademele de la Vix (Franta) si Ronce (Belgia). Casca din bronz a unui sef militar gasita la Agris (Franta) a fost placata cu aur. Aurul respective avea un titlu de 98-99% si 1% argint. Metalurgia fierului Abundenta minereului de fier l facea mai accesibil si mai ieftin, dar tehnologia de obtinere a lui era mai complexa deoarece era extras la o temperatura mai mare. n perioada 1.000-800 .Hr., fierul nu este nca un metal comun. El se gasea ca implement n obiecte din bronz precum sabiile, inelele, cuiele si cutitele descoperite pe teritoriul Elvetiei. Dintre primele obiecte de fier din Europa mentionam colanul de la Ruse (Bulgaria), cutitul de la Hadersdorf(Austria), sabiile de la Muja Jama si Skocjan (Slovenia). Cu certitudine n Hallstatt C fierul a devenit metalul dominant n viata de fiecare zi. Principalele regiuni unde a fost produs fierul sunt Vace, Magdalenska Gora si Toplice (Slovenia), Waschenberg (Austria) si Bc Skla (Cehia), ct si situri din Turcia, Grecia, Italia si valea Dunarii. Cuptoare pentru reducerea minereului din fier erau la Chazne, Podboranz si Kostomlanz (Polonia). Metalurgia bronzului n regiunea Salzburg (Austria), un numar de 5-600 de lucratori luau parte la toate operatiunile necesare pentru obtinerea si prelucrarea bronzului (minerit, colectarea lemnului, separarea minereului, transportul etc.).n perioada dintre bronzul timpuriu si fierul timpuriu n Alpii Austriei au fost obtinute aproximativ 50.000 tone de cupru. Tipare de piatra din bronzul trziu si prima epoca a fierului au fost descoperite la Heuneburg(Germania) si Vele Szentvid(Ungaria). Productia sticlei n regiunea Alpilor de est sticla apare nca din bronzul mijlociu n cadrul unor morminte. n Hallstatt cantitatea de sticla din Slovenia creste considerabil. Astfel, numai n tumulul II, n mormntul nr. 2 la Sticna au fost gasite un numar de peste 2.500 de margele din sticla. Extragerea sarii Extragerea sarii la Hallstatt (Austria) s-a facut prin tuneluri cu ajutorul trnacoapelor. n zona au fost identificate un numar de 57 de situri preistorice de unde a fost extrasa sarea. Examinarea cu C 14 pe lemn a dat urmatoarele grupuri cronologice: grupul nordic datat n perioada cmpurilor de urne (bronzul trziu), grupul estic datat n Hallstatt (750-400 .Hr.) si grupul vestic datat n La Tneul trziu. Pentru toate cele trei grupuri au fost sapate galerii lungi de 3.750 m cu o suprafata de 156.000 m2 si un volum de 2 milioane m3 de sare extrasa. Galeriile erau sprijinite cu busteni n unghiuri drepte. Au fost gasite si piei de animale cu care sarea era adusa la suprafata. De asemenea, au mai fost descoperite vase din lemn, haine de lna, oase de porci si vite, gru, mere si cirese. Comertul n epoca fierului schimbul cu obiecte de uz comun s-a dezvoltat semnificativ. Din Slovenia fierul a fost vechiculat n Italia si Austria, din Polonia spre nordul Europei centrale si de est, iar chihlimbarul din zona baltica ajungea n regiunile mediteraneene (Grecia si Italia). n cursul sapaturilor de la Hallstatt au fost descoperite obiecte produse pe ntreg continentul european: fibule din nord-vestul Alpilor, chihlimbar din zona baltica, fibule, piese de armament si ornamente din Slovenia, capace de situle decorate din Italia, ceramica din Austria superioara, inferioara si Bavaria. 4. Organizarea sociala Observatii demografice

20

Asezarile din Europa centrala n Hal1statt-ul timpuriu si mijlociu erau de mici dimensiuni, fiind ocupate de 4-5 familii (cca. 30 de persoane) n Bavaria si Wrtemberg (Germania). Asezarile mai mari au fost considerate centre de decizie politica. Unul dintre acestea pare sa fi fost la Wicina (Polonia). Acolo sa constatat distributia asezarilor mici n raport de fortificatie. Miscari de populatii Principalele miscari de populatii din Europa apartin celtilor. Ei sunt atrasi de macedoneni n luptele cu ilirii si ajung chiar la Babylon n anul 324 .Hr. Unele triburi celtice au fost nfrnte n Asia Mica de Attalos-regele Pergamului la mijlocul secolului 3 .Hr. n secolul 3 .Hr. triburi celtice au patruns pe teritoriile actuale ale Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Romniei, Ucrainei, Serbiei si Poloniei, unde au intrat n contact cu populatiile locale. Structura sociala Societatile agricole erau bazate pe relatiile de familie, care era unitatea economica esentiala. Cu exceptia a 5-10 %, ct reprezenta forta de munca implicata n comert, mestesuguri, celebrari religioase etc., restul populatiei era implicata n agricultura. n Hallstatt A-B pare sa se fi produs o nivelare sociala dupa cum sugereaza uniformitatea inventarului funerar, absenta sau raritatea obiectelor metalice, din chihlimbar sau sticla, aparitia rara a armelor (exceptie fiind la Kelheims, Germania). Mormintele bogate sunt extrem de rare, fapt ce le face a nu fi relevante din punct de vedere social. Institutia regalitatii la celti a ramas primitiva, ea nu a fost un instrument de coeziune capabila sa duca la aparitia statului. Femeile jucau un rol important n lumea celtica, dar si la iliri unde rangul se transmitea pe linie materna. n general nsa, sefii comunitatii si familiei erau barbatii. Mormintele lor erau fastuoase. Amintim aici inventarul fabulos al unor morminte scitice, celtice sau chiar dacice (Cugir). Mormintele princiare de la Maikop cuprindeau chiar si sacrificii umane. 5. Viata spirituala Manifestari religioase. Aparitia panteonului n cadrul religiei celtilor supravietuiau credinte ancestrale cum ar fi totemismul, animismul, cultul naturii, al zeitei mame si altele, preluate de la populatiile locale sau cele indoeuropene. Aparitia cultelor legate de genii sau zeitati minore protectoare este semnalata prin depunerea de cereale, oase de animale sau umane, ex-vot-uri (arme, obiecte de metal si roti). n organizarea si desfasurarea ritualurilor religioase, la celti druizii aveau rolul principal. Ca si marii preoti la geto-daci ei aveau o influenta mare asupra capteteniilor laice si chiar constituiau o casta bine organizata. Ideea panteonului apare la celti, traco-daci, iberi si germani n afara influentei greco-romane. Unele principii naturale, sociale, economice si culturale capata expresii umane. n spatiul locuit de celti au fost identificate numele a peste 400 de divinitati, din care nsa un numar de 300 apar o singura data, deci aveau semnificatii restrnse la comunitatile locale. La celti ritualurile se desfasurau de obicei n aer liber, ntr-un loc sacru, ce putea fi un crng sau n jurul unor altare mprejmuite, unde se aduceau ofrande. Se sacrificau animale dar si oameni, de regula tlhari, criminali sau prizonieri de razboi. Se depuneau ca ex-voto-uri statuete din piatra, bronz sau ceramica ale zeitatilor carora erau oferite, precum si ofrande constnd n cereale, fructe, chei, colane, monede etc. Sanctuarele sunt mult mai bine cunoscute si mai numeroase dect n perioadele anterioare. Astfel, n a doua perioada a fierului, n mediul geto-dacic au fost construite sanctuare din lemn la Pecica, Barbosi si Dolinean, respective din piatra la Gradistea Muncelului (Romnia). Rituri si ritualuri funerare Trecerea de la incinerare la inhumare s-a facut sub influenta sudica din nordul Italiei, dar si sub influenta orientala. Spre deosebire de popoarele germanice si geto-daci care si incinerau mortii, celtii i inhumau. Exceptie au facut cei din nordul Galliei si din Transilvania, care au adoptat ritul incinerarii catre sfrsitul La Tne-ului. Capeteniile sau razboinicii erau uneori nhumati n echipament militar (spada, lance, sulita, scut si chiar car de lupta). Arta Arta celtilor a fost adesea greu de definit. Rationala si irationala, simpla si complexa, primitiva si rafinata, ea selecta si combina motive luate mai ales din flora si fauna, cu putine reprezentari umane. Rezultatul era tendinta de cautare a perfectiunii n abstractizarea motivelor din lumea reala. Artele minore Populatiile din Hallstatt si La Tne au excelat n artele minore, n mod deosebit n arta metalelor. Aceasta situatie poate fi explicata prin aparitia proprietatii private si a statutelor individuale n cadrul comunitatilor, care erau sugerate n general prin obiecte de port si podoabe individuale. Arta figurativa Realizarile populatiilor barbare europene n domeniul sculpturii n piatra sunt extrem de rare. n Peninsula Iberica au fost descoperite reprezentari de grupuri de animale si razboinici. n schimb, sunt numeroase reprezentarile de animale si mai rar umane din domeniul figurinele din ceramica si metal. Arta metalelor O piesa exceptionala este coiful din aur de la Poiana Cotofenesti(Romnia), cu ochi si sprncene puternic marcate, iar parul reprezentat prin puncte. Vasele de argint din mediul tracic de la Agighiol (Romnia), prin decorul cu animale fantastice indica o influenta persana. O influenta persana se resimte si n bratarile si colanul descoperite la Rheinheim (Germania) care au capetele decorate nsa n stil celtic cu o pasare deasupra unui cap de om. Epoca fierului este o perioada de schimbari si evolutii fundamentale

21

pentru istoria Europei. n aceasta perioada apar si se afirma populatii care au avut un rol semnificativ la istoria Europei medievale si moderne: grecii, romanii, celtii, geto-dacii, germanii. Noul metal a permis obtinerea unui randament mai bun n cultivarea plantelor, si a unor unelte si arme cu o fiabilitate superioara bronzului. 6.Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Cele doua epoci ale fierului sunt denumite Hallstatt si La Tene. a.Da b.Nu 2.Druizii erau marii preoti la: a)geto-daci b)romani c)greci d)celti 4.Comertul, n epoca bronzului, se extinde pe ntreg continentul european, integrnd: a)fibule din nord-vestul Alpilor b)chihlimbar din zona baltica c)fibule, piese de armament si ornamente din Slovenia d)matase din China Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.d 3.a,b,c Glosar (optional) Oppida fortificatie de tip celtic Pantheon casa tuturor zeilor, o cladire imaginara n care ar fi locuit toate divinitatile unei populatii

Capitolul 8: Introducere
Capitolul introductiv n studiul arheologiei cuprinde informatii privind obiectul acestei stiinte, precum si o scurta prezentare a istoricului cercetarilor arheologice. Etimologic termenul arheologie vine din limba greaca unde archaios nseamna vechi, iar logos stiinta. Deci, ar nsemna stiinta care se ocupa cu studierea lucrurilor vechi, dintr-un trecut ndepartat. Termenul de archaiologia a fost folosit de scriitorii de limba greaca Platon, Diodor din Sicilia, Strabon si Plutarh ca studiu al istoriei vechi, ceea ce scriitoriii de limba latina traduceau prin antiquitates. Definitia consacrata a arheologiei se rfera aproape exclusiv la descoperirea si cercetarea vestigiilor istoriei vechi. n realitate archeologia este stiinta care se ocupa cu studierea vestigiilor umane sau rezutlate n urma activitatii umane din cele mai vechi timpuri pna aproape n zilele noastre. n functie de perioada istorica investigata au aparut deja anumite delimitari: arheologie straveche, arheologie antica, arheologie greco-romana, arheologie medievala, arheologie moderna, arheologie industriala, arheologie biblica etc. Considerata o lunga perioada de timp o stiinta auxiliara a istoriei,arheologia nu doar ca si-a castigat statutul de stiinta independenta, dar n procesul cunoassterii obiectului sau sunt implicate si alte stiinte. Acestea sunt etnografia, paleografia, sigilografia, heraldica, genealogia, epigrafia,numismatica, toponimia si demografia din categoria stiintelor sociale,antropologia, palinologia, zoologia, paleobotanica, paleontologia din cadrul stiintelor naturale, geologia, fizica, chimia, matematica, informatica ca stiinte exacte, respectiv arhitectura din cadrul celor artistice. b. Scurt istoric al arheologiei n evul mediu mediu interesul pentru studierea vestigiilor arheologice l ntlnim n mod special n Italia, la reprezentantii Renasterii. Acolo, Niccolo Pisano studia piesele sculpturale romane, Giovanni Boccaccio si Francesco Petrarca colectionau monede si geme (pietre pretioase gravate) romane. n acelsi timp apareau si primele lucrari despre topografia si vetigiile romane din Roma sub semnatura lui Flavio Biondo di Forli, respectiv desene dupa monumente romane din Roma si Italia realizate de Raffaello Santi. Primele sapaturi organizate se considera a fi fost cele de la Herculaneum din anul 1738, respectiv de la Pompei din anul 1748. n anul 1784, Thomas Jefferson, al treilea presedinte american, a ntreprins si el primele sapaturi arheologice din America, chiar pe proprietatea sa. n Franta, Jaques Boucher de Crvecoeur de Perthes a condus n anii 30 ai secolului al XIX-lea primele sapaturi la Abbeville (Franta), iar n 1960, Edouard Lartet a ntreprins sapaturi n grota de la Aurignac.ntre anii 1870-1880, bancherul german Heinrich Schliemann a ntreprins celebrele sapaturi arheologice de la Troia la Hissarlik (Turcia). n Anglia, generalul Augustus Lane Fox Pitt-Rivers (1827-1900), a organizat si condus, cu o meticulozitate ce depasea cu mult stadiul tenhicilor de sapatura din acea perioada, sapaturi arheologice n sudul Angliei. Pe teritoriul actual al Romniei au avut loc cercetari arheologice nca din secolul al XIX-lea. Astfel, Cezar Bolliac, un pasionat dar diletant arheolog a ntreprins o serie de calatorii arheologice n cursul carora au fost descoperite numeroase obiecte preistorice si mai ales de epoca romana. Sapaturile haotice ntreprinse cu un numar fabulos de sapatori (de la 100 la 150 de persoane) au produs stricaciuni irecuperabile siturilor de la Sucidava, Romula, Drobeta, Jidova, Turnu etc. Publicarea acestor rezultate, a atras totusi atentia asupra importantei cercetarii vestigiilor trecutului ndepartat. n anul 1884, n Moldova este descoperita asezarea de la Cucuteni, care a dat unul dintre cele doua nume ale culturii Cucuteni-Tripolje, binecunoscuta pentru eleganta desavrsita a vaselor ceramice decorate cu motive pictate.

22

n aceeasi perioada, n Transilvania aflata n cadrul Imperiului Habsburgic, apoi din 1867 n cadrul Austro-Ungariei, se remarca prin cercetarile sale M. J. Ackner. Rapoartele sale publicate n Anuarul Institutului de Arheologie al Austriei cuprinde informatii foarte importante cu privire la unele situri de epoca romana din Transilvania. Grigore Tocilescu este uneori considerat parintele arheologiei din Romnia. n realitate, sapaturile au fost efectuate de obicei de inginerul Pamfil Polonic, care transmitea periodic profesorului Tocilescu rapoarte destul de sumare despre cercetarile pe care le desfasura. Mentionam, totusi profilul stratigrafic realizat de inginerul von Richtofen la piciorul podului de la Driobeta, poate primul astfel de profil stratigrafic pastrat cu privire la cercetarile de pe actualul teritoriu al Romniei. Perioada interbelica este dominata de personalitatea si activitatea creatorului de scoala arheologica Vasile Prvan. Sapaturile sale de la Histria au integrat cercetarea arheologica romneasca n cea europeana. Discipolii sai Vladimir Dumitrescu, Ioan Nestor, Gheorghe Stefan, Dionisie Pippidi si altii au continuat traditia scolii arheologice interbelice. n mod paradoxal, daca pentru situatia generala a evolutiei societatii romnesti comunismul a reprezentat un mare pas napoi, anii 50 au fost perioada n care cercetarea arheologica romneasca a primit cea mai consistenta atentie si finantare din istoria sa de pna azi. Arheologia este stiinta care se ocupa cu studiul vestigiilor aparute ca urmare a vietii si activitatii omului, precum si interactiunii lui cu ecosistemul din care face parte. De aceea, obiectul ei de studiu nu se rezuma la o perioada anume ci la ntreaga istorie a umanitatii. 6.Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Termenul de arheologie poate fi folosit doar pentru preistorie si antichitate. a.Da b.Nu 2.n analiza istorica, arheologia colaboreaza si cu alte stiinte sociale, precum: a)heraldica b)matematica c)sigilografia d)paleobotanica 4.Asezati n ordine cronologica urmatorii arheologi: a.Vasile Prvan b.Grigore Tocilescu c.Cezar Bolliac d.Constantin Daicoviciu e.J. M. Ackner Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.a,c 4.e, c, b, a, d

Capitolul 9: Metode si tehnici de cercetare


Cercetarea arheologica presupune o prima faza a sapaturii arheologice propriuzise,dublata de o alta a cercetarii de laborator si valorificarii infromatiilor stiintifice si obiectelor arheologice descoperite. Siturile arheologice sunt locurile unde vestigiile arheologice se afla n general n subsol, dar pot aparea si la suprafata, n urma unor eroziuni sau alunecari de teren. Aceste locuri cu vestigii arheologice pot fi asezari, cimitire, mine, situri ceremoniale, centre comerciale si mestesugaresti etc. Cum identificam un sit arheologic? Pentru descoperirea de noi situri arheologice se pot folosi tehnici diverse, de la cercetari de suprafata, la fotografii aeriene si prospectiuni magnetice. A. Laming-Emperaire arata n Larchologie prhistorique (1963) ca aproximativ 25% din situri sunt descoperite prin sansa sau accident, peste 70%prin cercetari de suprafata si doar 2-3% prin metode stiintifice (fotografii aeriene, investigatii electro-magnetice etc.). Unele indicii cum ar fi locatia sursei de apa, vegetatia abundenta sau nu, modul nenatural al colinelor sau simplele pete de pamnt de culoare diferita (de obicei negricioasa) ar putea indica existenta unui sit. Daca se gasesc pe lnga aceste indicii fragmente de pietre intentionat cioplite de mna omului, fragmente ceramice si alte artefacte, atunci avem indicii serioase privind existenta unui sit arheologic. Vestigiile arheologice apar deseori accidental si n eroziunile malurilor lacurilor (ca la Olduvai Gorge, Tanzania) si rurilor sau fortuit ca urmare a interventiilor omului n scop edilitar ori economic. Fotografiile aeriene pot indica existenta unor situri daca sunt luate n conditii optime (vegetatie minima, unghi favorabil) si pot avea un rol important cu privire la delimitarea si configuratia siturilor. n Irak si Iran, unde vegetatia nu pune probleme, au putut fi fotografiate sute de situri n conditii optime. Metodele de investigare magnetica pot oferi informatii privind delimitarea structurilor n interiorul asezarilor. Magnetometrul detecteaza obiecte din metal,

23

structuri de case (cuptoare, vetre, ziduri), gropi si santuri, fundatii, drumuri, morminte etc. Ele dau erori atunci cnd obiecte de metal moderne si conducte se afla n aria cercetata. Sapatura arheologica Culegerea de informatii stiintifice si colectarea de artefacte se face numai prin sondaje si cercetari arheologice. Sapatura arheologica presupune o organizare aproape militara, a unei tabere de campanie. Se are n vedere depozitarea echipamentelor utilizate, stocarea si conservarea primara a artefactelor, facilitati de cazare si provizii pentru colectivul de cercetare care pe lnga arheologi poate cuprinde conservatori, topografi, arheozoologi, ichtiologi, cameramani, fotografi, arhitecti etc. Metode de sapatura Sondajele limitate sunt efectuate pentru a depista grosimea depozitelor si stratigrafia n diverse puncte ale unui sit. Santul (sectiunea) este o conventie ce permite diferentierea si nregistrarea grundurilor (planurilor) si secventelor stratigrafice prin saparea succesiva a unor straturi de pamnt cu grosimi ntre 2 cm si 15 cm. Arheologii urmaresc, nregistreaza grafic, fotografic si cu observatii scrise schimbarea culorii pamntului si alte indicii ale prezentei unor complexe arheologice (concentrari de material arheologic, gropi). Sapatura n suprafete orizontale conduce la conturarea complexelor, dar si la pierdereainformatiilor stratigrafice. n functie de obiective, intensitate si constrngeri de natura antropica sapaturile arheologice pot avea un caracter de salvare(n cazul unor descoperiri ntmplator facute), preventive (pentru eliberarea suprafetei unui sit arheologic n vederea unei viitoare amenajari moderne) sau sistematice (pe baza unui proiect de cercetare multianual, cu obiective si rezultate importante pentru istoria unei regiuni). Contextul arheologic Contextul este mediul cu care obiectele (artefacte, situri, culturi) sunt gasite sau opereaza. Contextul are doua coordonate principale: spatiu si timp. Contextul arheologic poate fi o locuinta, o groapa de cult sau de provizii, un mormnt, un cuptor de redus minereu sau de ars vase de lut, un atelier de prelucarea a pietrei, osului, metalului etc. Dar un context poate fi si stratul sau nivelul arheologic care grupeaza ntr-un spatiu pe verticala si orizontala artefacte asociate, care au fost produse si utilizate ntr-o anumita perioada de timp. Grundul este nivelul pe care se opreste sapatura arheologica la un moment dat. Uneori este un nivel de locuire, dar de cele mai mutle ori este rezultatul unei razuieli orizontale pentru a se surprinde (prin schimbarea culorii sau densitatii pamntului, ori aglomerarea de artefacte) contextele arheologice. Stratigrafia Principiul stratificarii a fost pentru prima data formulat de medical Nicolaus Steno n lucrarea Prodromus (1669). Geologul scotian James Hutton,n Theory of the Earth (1785) a stabilit unul din principiile de baza ale sapaturii arheologice, observnd ca procesul de stratificare continua.Stratul este secventa contemporana de artefacte. Nivelele arheologice constituie demarcari ale ramasitelor asociate prin evenimente naturale(geologice), culturale (cladiri etc.) sau arbitrare (tehnici de excavare) si se diferentiaza prin asocieri diferite de artefacte. n cazul unor situri ce nu au stratificare vizibila diferentierile cronologice se pot face numai pe baza asocierii obiectelor. b. nregistrarea informatiei stiintifice Zidurile, podelele, vetrele, mormintele sunt nregistrate n trei dimensiuni pe harti si planuri de situatie. La nceputul sapaturilor se ia un punct de referinta(numit punctul 0) fata de care se iau toate masuratorile orizontale si verticale. Primul nivel este cel de la suprafata, de obicei. Colectarea si conservarea artefactelor se face cu ajutorul staff-ului format din conservator, zoolog, paleontolog palinolog, geolog, mineralog, pedolog etc. c. Metode si tehnici de cercetare interdisciplinara Cercetarea arheologica a fost de la nceput interdisciplinara. nca din secolul 19 aheologii au nteles necesitatea colaborarii cu geologi si biologi pentru determinarea cronologiei depozitelor cu vestigii indicnd existenta omului si speciile de animale asociate. n secolul 20, staff-urile cercetarilor pe santierele arheologice importante cuprind numerosi specialisti din alte stiinte, fara de care cercetarea arheologica morderna nu mai este posibila. Succesul reconstituirii trecutului are bazele puse n timpul cercetarilor arheologice de teren (Field Archaeology), dar este desavrsit n laboratoarele specializate ale marilor muzee si universitati. Clasificarea Artefactele pot fi descrise prin scriere, grafica, fotografie, statistica si analogii etnografice privind functionalitatea lor. Replicarea experimentala ofera uneori explicatii viabile privind tehnologia confectionarii lor.Clasificarea artefactelor se face cu mai multe scopuri: pentru ntelelgerea cronologiei, relatiei ntre artefactele dintr-un sit, ntre situri si ntre situri si arii geografice. Tipurile de artefacte pot fi functionale, conventionale si culturale. Cele functionale nseamna ca arheologii recunosc utilitatea instrumentelor n functie de exemplele etnografice contemporane. Tipurile conventionale sunt cele mai folosite n arheologie si sunt utile exclusiv pentru cunoasterea stiintifica prin introducerea de tipologii conventionale, cu ajutorul carora pot fi mai exact clasificate diversele categorii de artefacte. n sfrsit, pe baza informatiilor acumulate de-a lungul timpului pot fi facute asocieri ale unor obiecte specifice unei anumite culturi, care pot fi recunoscute usor de catre un specialist cu experienta n cultura respectiva. Antropologia

24

Antropologia se ocupa cu studiul complet al evolutiei omului din punct de vedere biologic, comportamental si cultural. Biologia omului ncepe cu masurarea craniului si oaselor, pe baza lor se pot stabili afinitatile de grup, frecventa grupurilor pe sexe, vrste, variatia n naltime, robustete si sanatatea lor. Arheozoologia Arheozoologia se ocupa cu studiul oaselor animalelor domestice (crescute de om) sau salbatice (vnate de om). Ca si n cadrul studierii biologie umane este important de stabilit pentru aceste animale frecventa grupurilor pe specii, sexe, vrste, variatia n talie, robustete si sanatatea lor. Astfel, s-a observat scaderea considerabila a ponderii animalelor salbatice n favoarea celor domesticite n dieta omului ncepnd cu neoliticul. Microscopia si radiografia Artefactele pot fi studiate cu ajutorul simplelor observatii, microscopiei sau radiografiei obiectelor. Razele X au fost descoperite de Wilhelm Rntgen nca din anul 1895. Difractia cu raze X determina rapid si cu acuratete componentele majore ale obiectelor descoperite n sapaturile arheologice. Metoda este non-distructiva si se bazeaza pe trecerea razelor X printr-o pulbere mica recoltata din obiect (cteva zeci de miligrame sunt necesare). Prima analiza microscopica cu raze X a fost efectuata n anul 1948. Ea permite fotografierea imaginii marite. n acelasi scop, recent a nceput sa fie folosita metoda determinarii compozitiei artefactelor prin activarea cu neutroni n reactoare nucleare. Palinologia Palinologia se ocupa cu studierea polenului,agent masculin de reproducere a plantelor cu flori si spori, care este un material rezistent ce ofera informatii despre flora diverselor epoci istorice si conduce la o mai buna cunoastere a mediului n care a evoluat omul,cu contributii la cadrul cronoclimatic al preistoriei. Paleoetnobotanica Paleoetnobotanica se refera la studierea boabelor mumificate descoperite n situri arheologice. Astfel, n Egipt au fost descoperite boabe de gru vechi de 5-6 milenii, iar n Muntii Alpi au fost pastrate boabe de struguri vechi de aproape 4 milenii. Carpologia Carpologia se ocupa cu studierea resturilor fosile de seminte (gru, orz, ovaz, fructe etc.) conservate n sedimente arheologice. Ea ofera date despre alimentatia vegetala. Primele analize de paleoseminte au avut loc n anul 1866 si au fost facute de O. Heer pe seminte din palafitele elvetiene.Analiza coprolitelor (excrementelor) ofera informatii cu privire la alimentatia omului. Importanta studierii acestora a fost relevant de descoperirea unor seminte de floarea soarelui n coprolitele de la Salls Cane-Kentucky(Statele Unite al Americii), n anul 1910 de catre B. H. Young. De-a lungul timpului au fost identificate seminte de fructe, boabe de gru, secara etc. d. Cronologia. Metode si tehnici de datare Cronologia este una din obsesiile oricarui arheolog. Conceptul de cronologie include cronologia absoluta si cea relativa. Cronologia relative plaseaza specimenul, evenimentul sau depozitul ntr-o relatie cu o secventa cronologic stabilita fara ani cunoscuti (exprimarea se face n faze, subfaze ex. II D , II C), n timp ce cronologia absoluta si propune sa arate o vrsta ct mai exacta a artefactelor si contextelor arheologice. Stratificarea este esentiala pentru interpretarea unor secvente lungi de evenimente trecute ce afecteaza cladiri cu ziduri, podele, reparatii, replasari, distrugeri si adaugiri ale diferitelor perioade de ocupare sau simple succesiuni ale constructiilor din lemn si pamnt. Datarea relativa se face cu ajutorul metodei stratigrafice (nivelele inferioare sunt mai timpurii) sau datare ncrucisata, prin folosirea de artefacte din situri diferite (fossila index sau orizont). Metoda radiocarbon n anul 1947, profesorul W. F. Libby de la Institute of Nuclear Studies-Chicago anunta posibilitatea datarii unui esantion organic prin masurarea radioactivitatii remanente cu C 14. n anul 1960 el a primit premiul Nobel pentru chimie. n anii 50 ai secolului 20 au avut loc datari n Franta la grota de la Lascaux (a carei datare a scazut de la cca. 40.000 la 13.500900 .Hr.). La a cincea conferinta cu privire la datarea cu radiocarbon (The FifthRadiocarbon Dating Conference), care a avut loc la Cambridge n anul 1962, s-a luat hotarrea ca anul 1950 sa fie luat an de referinta pentru datarea cu C 14. Dificultatea unei astfel de datari, datorita acumularii anilor care au trecut de la 1950, a determinat pe majoritatea arheologilor sa foloseasca sistemul traditional de referinta cu .Hr. sau d.Hr. n anul 1969 cu C 14 puteau fi facute ncadrari cronologice de pna la 60.000-70.000 de ani n urma. n perioada urmatoare, limita datarii a fost ridicata de la 70.000 de ani la 3 milioane de ani, folosindu-se metode mult mai costisitoare, precum cele cu potasiuargon si potasiu 40. Metoda datarii cu fuziune nucleara a permis datarea artefactelor si contextelor arheologice ntre 20de ani si 1 miliard de ani. Arheomagnetismul Arheomagnetismul este o metoda de datare care se bazeaza pe studiul magnetismului remanent n vestigiile arheologice pe baza constatarilor potrivit carora cmpul magnetic al pamntului (n mod special orientarea nordica a compasului) se schimba continuu n directie si intesitate, iar aceste schimbari au fost nregistrate natural de roci si sedimente. Termoluminiscenta Cu ajutorul termomagnetismului sunt datate de la ultima ardere cuptoarele de ars vase sau menajere. n urma ncalzirii ceramicii se masoara lumina emisa (termoluminiscenta) si radioactivitatea particulelor alfa, care combinate dau o

25

eroare cronologica de 3-15 %.Datarea obsidianei se bazeaza pe constatarea ca suprafata ei absoarbe o pelicula de apa n cantitati masurabile (ex. 53 microni pentru 4.000 de ani la Blossom-California n Statele Unite ale Americii; 1,2-2,0 microni la 1.000 de ani vechime n nordul Japoniei). Dendrocronologia La 22 iunie 1929, la Showlow-Arizona (Statele Unite ale Americii), astronomul american a facut prima datare n urma studierii inelelor de copac. El a plecat de la constatarea simpla potrivit careia inelele se formeaza ca raspuns la fluctuatiile sezoniere ale climei, n general ele fiind anuale. Cu ajutorul acestora timpul poate fi masurat. e. Valorificarea rezultatelor cercetarilor arheologice Valorificarea rezultatelor cercetarilor arheologice se face pe doua paliere: unul stiintific prin publicatii si congrese de specialitate, altul de popularizareprin expozitii si publicatii pentru publicul larg. Conceptul de cultura arheologica Din punct de vedere antropologic o cultura este un model de comportament si gndire specific unei populatii care traieste n grupuri sociale, nvata, creaza si interactioneaza. Cultura distinge o populatie de altele.Arheologic o cultura se defineste ca o unitate distincta de manifestari economice si spirituale evidentiata de caracteristicile esentiale ale contextelor si artefactelor arheologice. Numele culturilor arheologice a fost dat, n general, arbitrar dupa regiune (cultura desertului), situl unde a fost identificata prima data (Badarian n Egipt, Hamangia sau Glina n Romnia), anumite industrii de artefacte (cultura ceramicii cu benzi liniare) sau manifestari (cultura cmpurilor de urne). Sapaturile arheologice sunt prima etapa de cercetare n care echipa de arheologi si specialisti practica sectiuni, suprafete sau casete n care surprind si cerceteaza contexte arheologice, recolteaza materiale si nregistreaza grafic si fotografic informatia stiinsifica. n etapa a doua materialele sunt supuse restaurarii n vederea conservarii lor si intrarii n patrimoniul muzeelor si altor instituttii n drept a le detine. n acelasi timp ele sunt investigate antropologic, chimic,zooarheologic etc. n final, valorificarea se face prin popularizare catre publicul larg, respectiv prin publicare n reviste de specialitate. 6. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Cele mai multe situri arheologice au fost descoperite n urma cercetarilor de suprafata. a.Da b.Nu 2. Sunt posibile indicii pentru un sit arhelogic: cum ar fi locatia sursei de apa, a)modul nenatural al colinelor b)simplele pete de pamnt de culoare diferita c)locuri mlastinoase d)zone mpadurite 3. Numele culturilor arheologice a fost dat, n general, arbitrar dupa: a)situl unde a fost identificata prima data b)anumite industrii de artefacte c)arheologul care a descoperit situl d)manifestari socio-culturale Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.a,b 3.a,b,d Glosar (optional) Situri locuri unde apar vestigii arheologice (structuri de locuire, cimitire, obiecte etc.) Contexte mediul n care se afla unul sau mai multe obiecte descoperite Sectiune sant practicat pentru efectuarea unei sapaturi arheologice Sapatura preventiva sapatura arheologica ntreprinsa pentru a salva vestigii aflate ntr-un perimetru n care urmeaza a se construi Sapatura sistematica sapatura arheologica multianuala pe baza unui proiect pe termen mediu si lung de cercetare Sapatura de salvare sapatura de urgenta executata pentru salvarea unor materiale arheologice si informatii dintr-un sit arheologic descoperit ntmplator Stratigrafia principiul potrivit caruia straturile inferioare dintr-o sapatura arheologica sunt mai vechi decat cele de deasupra lor

Capitolul 10: Habitat si organizare sociala

26

Cercetarile arheologice releva structuri de locuit organizate n cadrul unor asezari, care puteau fi rurale sau urbane, respectiv deschise sau fortificate.Analiza atenta a detaliilor acestor structuri, precum si a inventarului exceptional de bogat descoperit n unele locuinte sau morminte impunatoare, sugereaza si existenta pentru anumite perioade istorice a unei stratificari a comunitatilor umane n functie de situatia economica a fiecarei familii. a. Tipuri de asezari (rurale, urbane, fortificate) Asezarile sunt locurile unde oamenii au locuit, unde si-au desfasurat activitatile zilnice. Ele puteau fi deschise sau fortificate. n zonele din Asia de sud-vest si Balcani unde se foloseau piatra sau lutul pentru construirea de locuinte, locuirea permanenta de-a lungul deceniilor si chiar mai multor generatii conduceau la formarea unor movile, ce se ridicau cu mai multi metri deasupra nivelului initial de calcare formnd asa-zisele tell-uri. Spre deosebire de aceste regiuni, n Europa nordica si n alte zone forestiere ale lumii, lemnul folosit la constructii se dezintegra n timp fara a lasa n urma sa acumulari importante. Studiul asezarilor include: arhitectura, morfologia, locatia, durata utilizarii, distributia si densitatea populatiei. n functie de durata asezarile puteau fi efemere (cu cteva zile de locuire), temporare (locuite cteva saptamni), sezoniere (locuite cteva luni), semipermanente (locuite ctiva ani) si permanente (locuite cteva generatii). Interventia antropica asupra mediului a devenit o preocupare constanta a ultimelor decenii. Un impact serios asupra mediului s-a constatat ca urmare a vnatorii, folosirii focului pentru vnatoare sau defrisare, cultivarea pamntului si cresterea animalelor. b. Sisteme de fortificatii n neolitic au aparut primele asezari fortificate. n general, au fost preferate zonele fortificate natural, colinele izolate, platourile avansate la confluenta vailor sau coastelor maritime. Populatiile din prima faza a culturii danubiene traiau n sate fortificate cu santuri si palisade. n neoliticul final, n Europa sudica erau preferate incintele din piatra, fara liant, solide cu turnuri circulare, cum este cazul celor de la Chteau du Lebouse (Franta) si Zambujal (Spania). Pentru epoca bronzului este semnificativa asezarea de la Troia. Ridicata pe coasta Marii Egee la 7,50 m deasupra nivelului marii, pe partea nordica avea un perete abrupt, fortificat natural. Singura cale de acces accesibila era n partea de sud-est, unde era ridicat un zid de piatra cu grosimi de 5 pna la 10 m la baza si naltimi apreciate de pna la 8 m. Zidul de incinta se prelungea cu unul de caramizi nearse n care erau introduse brne nalte de cca. 3 m. n partea de vest erau mai multe bastioane si o poarta de acces suspendata. O a doua poarta era la o distanta de 12 m. n epoca fierului, asezarile fortificate ndeplineau rolul de cetati permanente sau de refugiu. Astfel de cetati sunt cunoscute n ntreaga Europa de la nord de Alpi si de Dunare (din estul Frantei pna n Polonia si Romnia).Pentru zidurile de incinta s-au folosit structuri de brne (palisade) la Wicina(Polonia) si piatra la Vix, Bibrachte (Franta), Heuneburg (Germania),Magdalesnka Gora (Polonia), Cotnari, Sarmizegetusa Regia, Costesti, Blidaru(Romnia) etc. n cadrul civilizatiei celtice au aparut asezari aglomerate cu character protourban fortificate de tip oppida. Aceasta se dezvolta brusc n Europa temperata la sfrsitul secolului 2 .Hr. n Franta, Elvetia, Valea Vltava, Valea Rhinului sudic, Dunarea mijlocie, de-a lungul marilor axe comerciale Sena,Dunare si Vltava. La geto-daci asezarile fortificate, denumite dave, aveau incintele din pamnt cu palisada de lemn sau din piatra. Ultimele puteau fi din blocuri rectangular taiate (opus quadratum) sau neregulate. Zidurile unor fortificatii din Muntii Orastiei aveau fatadele din piatra fasonata rectangular, ntre care se afla un miez din emplecton. Cele doua fatade erau legate si cu ajutorul unor brne care erau prinse n lacasuri special sapate n cele doua fatade.Acest tip de zid a fost uneori denumit de specialisti drept murus dacicus. n cadrul Imperiului Roman s-a impus conceptul de aparare n zona cunoscut sub numele de limes. Din loc n loc erau amplasate fortificatii denumite castra. Acestea erau de forma rectangulara cu incinta din val de pamnt si palisada, caramida sau piatra. n fata incintei se aflau unul sau mai multe santuri de aparare. Pamntul scos din sant (fossa) era depus spre incinta castrului sub forma unui val (vallum). n evul mediu european au fost construite fortificatii cu incinte de pamnt, piatra sau caramida. Fortificatiile cu incinta de pamnt aveau n fata lor unul sau mai multe santuri, iar deasupra incintei o palisada din trunchiuri de copaci. n functie de posibilitatile locale incintele puteau fi ridicate din piatra sau caramida pastrndu-se santurile de aparare. c. Locuinte. Edificii publice si de cult Pesterile au fost locuite milioane de ani, din paleoliticul inferior pna n epoca bronzului. n general, omul a locuit la intrarea n pestera, interiorul fiind utilizat uneori doar n scopuri ceremoniale (Mamoth Cave, Statele Unite). n general, animalele preferau partea interioara a pesterilor pentru devorarea pradei n siguranta sau pentru hibernare. n paleolitic au existat locuinte de dimensiuni mai mari pentru anotimpul cald si de dimensiuni mai mici pentru anotimpul rece. Podeaua era uneori usor adncita ntr-o parte, cu un mic zid ce pietre n zona respectiva. Gaurile verticale n suprafata locuita indicau existenta acoperisului realizat probabil din oase de animale si crengi. Pieile de animale erau puse probabil n interior, pe podea. n neolitic tipurile de locuinte s-au diversificat. Anexele lor erau depozite si oboare pentru animale. Locuinte cu peretii din caramizi de pamnt au fost gasite n situri neolitice din vestul Iranului, n timpce n nordul Peninsulei Balcanice, locuintele erau construite

27

deasupra solului din mpletitura de nuiele lutuita. Ele aveau o singura ncapere n nivelul timpuriu si 3-4 camere n cel trziu. n Europa centrala si o parte de celei de vest, locuintele erau rectangulare cu pereti sustinuti de stlpi verticali si acoperis. n asezarile celtice din Europa continentala, locuintele rotunde sau rectangulare aveau peretii din lemn lipiti cu lut si acoperisul de trestie. n asezarile celtice din Irlanda, Marea Britanie si Peninsula Iberica predominau casele de forma circulara. Ele aveau infrastructura si peretii din brne de lemn prinse cu piroane din fier, iar acoperisul din stuf. De obicei casele aveau o singura ncapere, cu o vatra n mijloc, deasupra careia atrna un vas pentru fiert mncarea, iar alaturi un suport din fier pentru friptura. Celtii se asezau si dormeau pe banci de lemn sau paie. n epoca elenistica au aparut case cu peristil. Perisitilul era o curte interioara pavata nconjurata cu coloane. n mod traditional casele mari aveau o camera de intrare numita oescus, un salon, un vestibul, camerele pentru dormit, bucataria si baia. Unele aveau si camere separate pentru sclavi. Casa romana de tip pompeian, fara influenta greaca din secolul al II-lea d.Hr., avea n centrul sau o ncapere numita atrium. Din aceasta erau usi catre depozitul de alimente (cella penaria), sala de mncare (cenaculum) si camera de dormit (cubiculum). Sub influenta elenistica, atrium-ul se transforma ntr-o anticamera spatioasa, iar tablinium dintr-o simpla magazie ntr-un adevarat birou pentru capul familiei. Din tablinium se ajungea n peristilium, o gradina interioara nconjurata de un portic. Mai erau adaugate ncaperi precum un salon(oecus), o camera pentru discutii cu oapsetii (exedra) si sali pentru servitul mesei (triclinia). d. Structuri sociale n lumina datelor arheologice Structurile sociale au aparut n urma convietuirii n cadrul comunitatilor umane, a relatiilor interumane, transformate n norme de comportamente culturale si sociale. Ele depindeau de mediul natural, clima, presiunea demografica, nivelul tehnologiei, tipul de subzistenta, factori biologici si sociali. Schema de evolutie a organizarii comunitatilor umane acceptata pentru preistorie ncepe cu banda, continua cu ginta si se ncheie cu tribul. Banda sau ceata era un organism comunitar instabil, afilierea familiilor nucleare fiind realizate prin intermediul barbatilor. Ginta avea aceeasi criteriu de afiliere, dar era mai stabila, iar tribul avea deja un teritoriu delimitat si aparat, cutume si manifestari rituale comune. n paleolitic familia a fost nucleul n jurul careia s-au organizat bandele de vnatoare si comunitatile umane. Conditionarile naturale au dus uneori lacoeziunea grupurilor umane, alteori la fragmentarea lor, atunci cnd hrana nu era suficienta. n neolitic comunitatile umane s-au divizat n familii si grupuri de familiii, care faceau parte din triburi ce aveau un teritoriu comun de aparat. n general se considera ca nu au existat nsa diferentieri economice si sociale evidente n aceasta perioada, n cadrul unei comunitati. Epoca bronzului a fot o perioada n care nsemnele diferentierii sociale apar evident (sceptre, maciuci, piese de centura, falere, sigiliu etc., folosirea carului ceremonial n aparitii publice, ritualuri speciale pentru nastere, casatorie sau moarte, costume speciale sau alte obiecte de prestigiu). n cadrul societatii celtice erau trei categorii sociale: clientii pe treapta de jos a societatii, oamenii liberi, iar n vrful ierahiei se aflau capetenia, familia sa, aristocratia laica si sacerdotala. Habitatul este locul n care comunitatile umane locuiau si desfasurau cea mai mare parte a activitatilor cotidiene. De jur mprejurul asezarilor erau cmpurile cultivate si pasunile pentru animale. Faptul ca unele locuinte sau mormite aveau inventare deosebit de bogate, a permis arheologilor si istoricilor ca pe baza analogiilor etnografice sa considere ca la un momentdat unele n cadrul unor comunitati au aparut diferenteiri sociale. 7. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Primele asezari fortificate dateaza din paleolitic. a.Da b.Nu 2.Schema de evolutie sociala a comunitatilor umane cuprinde: a)statul b)banda c)ginta d)tribul 3.Asezati n ordine cronologica urmatoarele fortificatii: a.asezarile cetice de tip oppida b.Troia c.Sarmizegetusa Regia d. incintele de piatra de la Chteau du Lebouse (Franta) e.castra romana Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.b,c,d.

28

3.d, b, c, a, e.

Capitolul 11: Materialele arheologice


Obiectele descoperite n cursul cercetarilor arheologice sunt restaurate si clasificate n functie de materialul si modul n care au fost realizate. a. Materiale confectionate la rece De-a lungul istoriei omului au fost prelucrate la rece pentru realizarea de unelte, arme si alte obiecte de uz comun sau podoabe piatra, materii prime de origine animala, scoica, respectiv de origine vegetala. Piatra Primele unelte create de om erau simpli bolovani de ru care erau ciopliti sumar pentru obtinerea unei muchii ascutite. Cele mai vechi unelte de acest tip ncadrate n ceea ce arheologii numesc cultura de prund au fost descoperite n Africa de est si au o vechime de peste 2 milioane de ani. Pe lnga pietrele de ru ori lava vulcanica au fost frecvent utilizate silexul si obsidiana pentru producerea de arme si unelte. Silexul este o roca dura folosita pentru producerea uneltelor nca din paleolitic n Lumea Veche. Obsidiana este o roca mai rara cu aceesi duritate, dar cu un aspect de sticla de culoare negricioasa. Cele mai cunoscute si exploatate zacaminte de obsidiana sau aflat n insula Melos din Marea Egee. n etapele urmatoare ale paleoliticului inferior,apar primele topoare de mna(n abevillian si acheulean) pentru care se folosea o tehnica de cioplire bifaciala(pe ambele fete).n clactonian uneltele sunt aschii asimetrice cu margini bine ascutite. n paleoliticul mijlociu n cadrul culturii musteriene se produceau mai ales vrfuri triunghiulare si razuitoare bicefale-foliacee. n paleoliticul superior apare tehnica lamelara de cioplire. Prin lovirea n plan vertical a nucleului prelucrat anterior se obtin lame cu muchii ascutite. n mezolitic tendinta de microlitizare de la finalul paleoliticului se generalizeaza. Uneltele au fost n aceasta perioada realizate prin compunere din mai multe piese microlitice. n neolitic se atinge apogeul n tehnica de prelucrare a pietrei prin inventarea perforarii si slefuirii uneltelor si armelor din piatra. La nceputul epocii bronzului uneltele din piatra slefuita sau doar cioplita sunt nca frecvente dar reptat ele sunt nlocuite de cele din cupru si bronz. Materiile prime de origine animala Principalele materii prime de origine animala utilizate n confectionarea de unelte, arme, accesorii pentru vesminte si alte obiecte au fost oasele, dintii, coarnele, pieile, parul si lna. nca din paleoliticul inferior prin spargerea si razuirea unor oase de animale cu ajutorul unei pietre se obtineau razuitoare si daltite. n paleoliticul superior diversitatea uneltelor din os creste prin aparitia harpoanelor de pescuit, vrfurilor de lanci si strapungatoarelor. n paleoliticul superior si apoi n mezolitic din os, fildes si corn se produceau nu doar unelte ci chiar opere de arta ptin tehnica sculpturii si gravarii(statuete, figuri zoomorfe ori antropomorfe). Ca si lemnul, pielea animalelor albatice sau mai trziu domestice era si ea frecvent utilizata de om. Din piei de animale se confectionau n primul rand mbracamintea, recipiente pentru lichide, teci pentru arme, ori piese de harnasament pentru animale. Materiile prime de origine vegetala Principalele materii prime de origine vegetala utilizate de om au fost lemnul, scoarta si fibrele vegetale. Din pacate, datorita perisabilitatii lor, aceste materiale au fost descoperite doar n mod excaptional n cadrul cercetarilor arheologice care vizeaza epoci mai vechi dect evul mediu. Lemnul, usor de gasit n ecosistem, usor de prelucrat a fost folosit n toate epocile istorice din paleolitic si pna azi. El era utilizat n primul rnd la infrastructura locuintelor, dar si la lucrarile de fortificare cu palisade, la constructia de poduri si podete. Suport de lemn aveau armele (arcul cu sageti, lancea, sulita etc.), uneltele (toporul, cutitul, secera, ciocanul etc.). Mobilierul casnic era si el din lemn(mese, dulapuri), ca multe alte obiecte gospodaresti (galeti, vase). Mijloacele de transport, cum sunt carul, barca, corabia erau si ele de lemn. Din materiale vegetale mai erau realizate plase si cosuri de rachita, iar din in si cnepa se obtineau fibrele vegetale din care se confectionau piese de mbracaminte. b. Materiale confectionate cu ajutorul focului Descoperit ntmplator datorita unei combustii spontane naturale (trasnet), focul a fost apoi produs de om nca din paleoliticul inferior. Iniial el era produs si utilizat direct pe sol, ulterior n acet scop au fost amenajate gropi speciale sau mici infrastrucuri din pietricele si lut. Acestea sunt vetrele deschise. Focul era utilizat pentru apararea n fata animalelor salbatice, prepararea hranei si nu n ultimul rnd pentru producerea de unelte si obiecte de uz comun ori podoabe. Ceramica Ceramica este lutul ntarit permanent prin ardere. Activitatea de productie a ceramicii presupune o serie de etape obligatorii pentru obtinerea unui produs de o calitate ct mai buna.Olarul poate scoate unele impuritati ale materialului natural si deseori include altele care dau vaselor anumite proprietati. De exemplu, granulele grosiere (nisip, pietricele fine) ajuta vasele sa si mentina forma si sa reziste n timpul arderii. Lutul este modelat ntre palme ntr-o forma alungita, apoi ntr-un inel sau o sfera din care se construieste vasul.Modelarea la roata este o tehnica mai avansata. Roata olarului a fost inventata n mileniul 4 .Hr. Ea este un disc plat care se nvrte orizontal pe un pivot. Cu o mna n interior si alta n exterior se construieste forma vasului dintr-o sfera de lut care este

29

modelata uniform prin nvrtirea rotii. Gordon V. Childe considera ca olaritul era ocupatia femeilor. nainte de ardere vasele erau puse la uscat. Dupa uscare ele se puneau n cuptor si arse la foc deschis la temperaturi de 650-750 C. Vasele din lut bogat n fier arse oxidant (cu mult aer) capatau culoarea rosie, iar daca arderea era reducatoare se obtineau culori de la gri pna la negru. Metalurgia Metalurgia aurului si argintului Aurul a fost mai nti descoperit n albiile rurilor care l aduceau la suprafata din filoane subterane. Ulterior el a fost exploatat din puturi apoi chiar mine. Sursele principale de aur din Europa au fost n Muntii Apuseni(Transilvania) si Muntii Wicklow (Irlanda). Cele mai vehi urme de exploatare a aurului n mine din Europa au fost descoperite la Rudina-Glava (Serbia). Metalurgia cuprului Cele mai vechi obiecte de cupru (arama) au fost descoperite n situl de la Ergani (Turcia). n milenium 7 .Hr. cuprul era obtinut prin topire, iar n mileniul 6 .Hr. pentru obtinerea obiectelor se foloseau tipare. Cele mai vechi urme de obtinere a cuprului nativ n Europa provin de la Balomir (Romnia), unde au fost gasite n contexte arheologice datate ntre 5.900-5.300 .Hr. Metalurgia bronzului n comparatie cu cuprul, bronzul avea o temperatura de topire mai scazuta, rezistenta si fiabilitate mai mari. Bronzul era obtinut prin alierea cuprului cu cositor sau plumb. Obiectele din bronz se obtineau prin turnare n tipare prin procedeul numit ceara pierduta. Metalurgia fierului Meteoritii au fost prima sursa de obtinere a fierului. Primele obiecte de fier au fost podoabe, datorita raritatii noului metal. Primele obiecte din fier sunt doua maciuci din cimitirul de la Korucutepe (Turcia), datate n mileniul 4 .Hr. n mileniul urmator numarul obiectelor din fier a crescut considerabil. Mentionam bratara de la Islahiye si pumnalele cu lama din fier si mnerul de aur de la Alaca Hyk (Turcia). Din bronzul mijlociu dateaza un sceptru din fier meteoric descoperit n tezaurul L de la Troia (continea 70% fier). O cupa din fier datnd din minoicul II a fost gasita la Mavrospelio (Creta).Primele mentiuni scrise despre utilizarea fierului apar n mileniul 2 .Hr. la Tell el Amarna (Turcia). Dar metalurgia fierului s-a raspndit abia dupa disparitia statului hitit, dupa 1.200 .Hr. Abia doua secole mai trziu metalurgia fierului a nceput a fi practicata n Europa rasariteana si centrala. Productia obiectelor din sticla nceputurile producerii sticlei sunt condierate a fi n mileniul IV .Hr. n Egiptul predinastic. Inventarea sticlei se presupune a fi nsa n Sidon, iar fenecienilor le revine si meritul raspndirii sticlei n Orient si Europa. Sticla se obtine dintr-un amestec de nisip si un silicat de metal alcalin.n Imperiul Roman, n secolele II-III d.Hr. sunt binecunoscute atelierele de sticla din nordul Frantei, sudul Belgiei, valea Rhinului si Moselei. Obiectele descoperite n cursul sapaturilor arheologice au diverse funtionalitati (unelte, arme, accesorii pentru vesminte, podoabe etc.) si au fost realizate din materiale diverse (piatra, os, ceramica, metal etc.). Ele au fost produse prin prelucrare la rece sau cu ajutorul focului. 8. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1. Omul a utilizat nca din paleoliticul inferior piatra si osul n confectionarea uneltelor. a.Da b.Nu 2.Focul a nceput sa fie produs de om din: a)paleoliticul inferior b)paleoliticul mijlociu c)paleoliticul superior d)mezolitic 3.Asezati n ordine cronologica urmaatoarele inventii ale omului: a.focul b.metalurgia cuprului c.metalurgia fierului d.metalurgia bronzului e.ceramica Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.a 2.a 3.a, e, b, d, c Glosar (optional) Viatehnologia tehnologia realizarii de unelte si alte obiecte cu ajutorul fortei umane Pirotehnologia tehnologia realizaari de obiecte cu ajutorul focului

Capitolul 12: Comertul

30

Schimbul a fost modalitatea prin care membrii unei comunitati sau comunitatile si asigurau diversitatea produselor necesare subzistentei (alimente vegetale sau animale), respectiv comoditatile cotidiene (obiecte de uz comun si podoabe). a. Produse de schimb Schimburile se faceau n preistorie cu materii prime, ct si cu produse finite. n mezolitic apar schimburile pe mari distante. Cele mai importante produse vechiculate erau obsidiana si scoicile Dentalium. Obsidiana din insula Melos ajunge pe continent n Pelopones, ct si pe coasta siro-palestiniana, n timp ce scoicile Dentalium ajung de la Golful Persic la tarmul Marii Mediterane. n neolitic, economia de productie a permis existenta unor schimburi prin reciprocitate, pentru satisfacerea unor nevoi cotidiene sau speciale. n interiorul satului sau tribului transferul de bunuri se facea ntre indivizii care interactionau social. n cadrul culturilor Boian si Gumelnita din regiunea Dunarii de Jos, au fost descoperite topoare plate sau topoare cu bratele n forma de cruce, care sunt considerate a fi avut rolul unor monede. Comertul extern cu intermediari, un fel de semi-specialisti, continea marfurile solicitate. Comerciantul era rareori si producator, ceea ce determina un comert neregulat. n epoca bronzului, schimburile se faceau cu materii prime si produse finite. Cele mai comune materii prime erau metalele, lemnul, lutul si piatra. Frecvente erau destinate schimbului si obiectele din bronz si aur, care indica miscari individuale fara a necesita un schimb regulat. n perioada miceniana lingouri de arama si bare din fier au jucat rolul unor monede. n Europa acelasi rol pare sa l fi jucate inelele din aur, bratarile si colierele din bronz, topoarele si lingourile din cupru. Aparitia monedei a fost o inventie care a revoultionat schimburile.Moneda era batuta cu o matrita cu doua fete care aigura constanta dimensiunilor,greutatii si iconografiei. Moneda a aparut n regatul lydian, apoi s-a difuzat n cetatile grecesti si n lumea romana. Monedele grecesti si romane au fost apoi imitate de celti, iliri si geto-daci, care au intrat n contact cu lumea grecoromana. b. Cai de comunicatie si mijloace de transport Transporturile pe apa au fost folosite din cele mai vechi timpuri. n zona Australiei si Noii Guinee navigatia a nceput pe la 40.000 .Hr., iar n Europa cu certitudine n mileniul 10 .Hr., odata cu importul de obsidiana din insula Melos n Grecia. La sfrsitul mileniului 10 .Hr. obsidiana din Melos (Cyclade) ajungea la Franchthi (Grecia) prin intermediul navigatiei. n neolitic, corabiile ajungeau pna la lungimea de 35 m, puteau parcurge o distanta de pna la 1.000 Km si transporta cca. 100 de persoane. Primii navigatori se considera a fi fost fenicienii. Dupa ei grecii au preluat suprematia n Marea Egee si Marea Mediterana. Romanii au construit porturi din ratiuni militare si economice deopotriva. n unele cazuri conditiile de relief permiteau un minimum de ajustari si efort constructiv, n altele porturile erau amenajate fara a fi avut acest avantaj. n antichitatea romana a fost generalizata semnalizarea intrarii n porturi cu ajutorul farurilor, pentru orientarea corabiilor cat si pentru siguranta traficului n apropierea coastei. Corabiile erau n ntregime construite din lemn, prins cu ajutorul piroanelor din fier. Tot din fier era realizata si ancora care trebuia sa fie grea pentru a asigura stabilitatea vasului la punctul ancorat. Corabiile se miscau cu ajutorul pnzelor dispuse de obicei n forma literei T, sau cu ajutorul vslelor dispuse pe lateral, care atingeau apa prin orificii special construite. Trasportul pe uscat a crescut mult n intensitate dupa inventarea rotii si a carului. n epoca bronzului, carul usor era utilizat n batalii sau pentru transport rapid. El a aparut pentru prima data ntr-un mormnt din Mycene. Roata si carul au ajuns n Balcani nca din mileniul 5 .Hr. Carele erau trase de vite si cai.Primii cai tragnd un car au aparut la Mycene n nivele minoice trzii, iar n Grecia nca din bronzul mijlociu. Primele care de razboi au fost introduse din Orientul Apropiat n Grecia pe la 1.600 .Hr. n Asia de sud-vest, existau drumuri de caravane care legau Mesopotamia de Ecbatana, regiunea Marii Caspice si Alexandria. Dar, de-a lungul coastelor marine, rurilor si lacurilor au existat drumuri utilizate de care n scop comercial sau simplul transport de persoane. n lumea romana constructia de drumuri a atins apogeul n antichitate.Sarcina construirii si mentinerea n stare de functionare a acestor drumuri apartinea dupa caz autoritatilor administrative sau militare. Atunci a fost introdus principiul trasari si construirii de drumuri n linie dreapta, pe distanta cea mai scurta ntre doua localitati. Astfel, se economiseau timp si resurse. n acelasi timp, pentru respectarea acestor planuri se construiau poduri si tunele pentru traversarea albiilor rurilor sau unor munti ori dealuri. Legea celor 12 table stabileau ca drumurile (n latina via, respectiv strata pentru drumurile pavate) nu puteau fi mai nguste de 8 picioare, iar n curbe ele trebuiau sa aiba o latime dubla. Strazile puteau fi publicae cnd legau ntre ele localitati, sau privatae cnd legau domenii particulare. Drumurile romane trebuiau sa aiba partea centrala mai ridicata pentru a permite scurgerea apei, protejnd si marind astfele durata de utilizare a drumului, orin marind intervalul dintre reparatii. Pe marginea acestora, n marile orase erau construite trotuare din pietris. Prima harta a drumurilor din Imperiul Roman a fost realizata n timpul lui Augustus. Au urmat Itinerarium Antonini din timpul mparatului Caracalla, respectiv Tabula Peutingeriana, realizata n prima jumatate a secolului al III-lea p.Chr. Pentru transportul de persoane romanii foloseau lectica pentru o persoana, respectiv trasurile pentru mai multe persoane. Pentru transport de marfuri carul tras de vite. Mai existau care pentru ceremonii oficiale sau pentru ntrecerile din circ. Schimburile de bunuri ntre membrii unei comunitati si ntre comunitati asigurau necesitaii cotidiene sau speciale. Dezvoltarea comertului a fost strans legata de evolutia n domeniul transporturilor pe apa si pe uscat. 9. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata

31

1.Comertul n preistorie se realiza numai n natura (troc) a.Da b.Nu 2.Au avut si rol de moneda: a)silexuri b) lingouri de arama si bare din fier c) inelele din aur, bratarile si colierele din bronz d)topoarele si lingourile din cupru. 81 3.Prima harta a drumurilor din Imperiul Roman a fost realizata n timpul mparatului: a)Caesar b)Augustus c)Caracalla d)Diocletian Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.b,c,d 3.b Glosar (optional) Schimb operatiune prin care pentru obtinerea unor produse necesare se dadeau alte produse care erau n exces

Capitolul 13: Viata spirituala


Arta a reprezentat o forma prin care omul s-a diferentiat clar de lumea animala din care descindea. n acelasi timp ea avea un puternic symbolism comunitar din moment ce suzistenta artistului, cel putin pe timpul realizarii operelor sale, era asigurata prin efortul comun al comunitatii. Viata de dincolo de moarte a fost o preocupare a comunitatilor umane din cele mai vechi timpuri. Uneori, la distante considerabile n timp si spatiu gasim expresiile arheologice ale unor credinte similare daca nu chiar identice despre viata de dincolo de moarte. a. Arta Primele scene pictate au aparut n paleolitic, n mod special n aria francocantabrica. Dintre sutele de grote n care au fost gasite scene pictate sau gravate celebre sunt cele de la Altamira (Spania) si Lascaux (Franta). n centrul atentiei sunt animalele (bizoni, reni, cai, mamuti), omul fiind o aparitei rara ntr-un context marginal. Figurile umane sunt mai frecvente n arta portabila dect n pictura. Statuetele antropomorfe sunt n general feminine. Figurina feminina de lut ars de la Doln Vestonice (Cehia) avea proportia umerilor si bratelor normale, sugerndu-se grasime pe solduri, iar parul cu doua linii oblice. De asemenea, n zona abdominala se sugera sarcina. Celebra statueta Venus din Willendorf (Austria) are capul acoperit de aranjamentul parului, iar bratele se odihnesc pe piept n pozitie de alaptare. La Doln Vestonice (Cehia) si Brassempouy (Franta) au fost descoperite capete feminine din fildes, considerate simboluri ale fecunditatii. n timp epoca bronzului, megalitismul este fenomenul caracteristic al artelor majore, n artele minore predomina plastica (antropomorfa si zoomorfa) si ceramica decorata. n neolitic aproape dispar pictura si gravura rupestra, iar sculptura supravietuieste pe o arie restrnsa. Arta epocii bronzului cuprinde foarte putine realizari n arhitectura, pictura si sculptura, iar gravurile rupestre sunt prezente modeste. n schimb realizarile artelor minore sunt frecvente (piese de port decorate, care miniaturale, obiecte uzuale decorate arme si vase din metal). n timp ce n arta egipteana faraonii erau reprezentati ca niste personaje n dimensiuni colosale si avnd trasaturi calme, n cea greco-romana se respecta fidel proportiile naturale. b. Credinte si manifestari religioase Reconstituirea manifestarilor religioase ramne o provocare pentru cei care studiaza istoria veche, datorita informatiilor limitate care s-au putut pastra n acest sens.Referindu-se la nceputurile manifestarilor religioase din paleoliticul inferior, Andre Leroi Gourhan considera ca depozitele de oase n conexiune anatomica erau n legatura cu un cult al fecunditatii. Primele nmormntari nregistrate n paleoliticul mijlociu sugereaza nceputurile unui cult al mortilor. Prezenta ofrandelor n cadrul unui numar mare de morminte indica grija pentru cei decedati. Bucatile de ocru rosu frecvent gasite n cadrul mormintelor din paleoliticul superior ar putea simboliza ca defunctul continua sa ramna membru al comunitatii si dupa moarte. La nceputul neoliticului se mentin nca o serie de practici mezolitice, chiar paleolitice. Acestea sunt marcarea corpului cu ocru rosu, cultul craniului,cultul stramosilor, cultul vetrei, cultul fertilitatii si fecunditatii. n conditiile practicarii agriculturii, domesticirii si cresterii animalelor,cultul fertilitatii si fecunditatii este acum materializat ntr-o maniera mai apropiata de om, respectiv o divinitate feminina, si eventual un acolit masculine cu statut inferior. Argumente n acest sens sunt numeroasele figurine antropomorfe, majoritatea feminine, descoperite n cadrul complexelor arheologice din neolitic. c. Rituri si ritualuri funerare Cimitirele sunt grupuri mai mari sau mai mici de morminte de incineratie si nhumatie, individuale sau colective, simple, cu tumuli sau monumente megalitice.

32

nca din paleoliticul mijlociu, comunitatile de neanderthalieni si ngropau mortii n pesterile pe care le locuisera. n neolitic, au fost continuate nmormntarile n perimetrul locuit, uneori chiar sub podeaua unei locuinte. Mai trziu au aparut si cimitirele de lnga asezari. n perioada timpurie a epocii bronzului, au continuat practica nhumarii, adesea n pozitie chircita a celui decedat. Treptat, ritul incineratiei devine predominant, existnd si cimitire birituale. Arderea se facea pe rug, undeva n apropierea cimitirului sau chiar n asezare. Dupa aceea, ramasitele celui decedat mpreuna cu obiectele personale erau depuse ntr-o urna de ceramica sau o ntro groapa simpla. n epoca fierului, trecerea de la incinerare la inhumare s-a facut sub influenta sudica din nordul Italiei, dar si sub influenta orientala. Spre deosebire de popoarele germanice care si incinerau mortii, celtii i inhumau. n lumea romana s-a practicat biritualismul. n secolul al II-lea d.Hr. predomina clar nsa nhumatia. Unele morminte erau de tipul cu sarcofag din caramida sau din piatra. Capacul era facut similar acoperisului n doua ape, mormntul simboliznd noua casa a celui decedat. 10. Aplicatii Teste pentru autoevaluare la tema tratata 1.Reconstituirea vietii spirituale preistorice este posibila datorita numeroaselor dovezi narative si epigrafice. a.Da b.Nu 2.Statuetele antropomorfe sunt n general: a)feminine b)masculine 3. Subiectele artei rupestre paleolitcie sunt: a. bizoni b. reni c. cai, d. omul Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1.b 2.a 3. a, b, c Glosar (optional) nhumatie rit funerar care consta n depunerea cadavrului celui decedat ntr-o groapa sau sarcofag Incineratie rit funerar care consta n arderea celui decedat pe rug sau pe locul unde era nmormntat; ramasitele erau depuse ntrun vas sau ntr-o groapa simpla Urna vasul n care erau depuse ramasitele incinerate si inventarul funerar Ustrinum rugul pe care era ars cel decedat I. Teste de tip DA sau NU 1. Tehnica microlitelor este caracteristica neoliticului. a. Da b. Nu 2. Primele manifestari ale vietii spirituale au aparut n neolitic. a. Da b. Nu 3. Prin metoda cartografica se poate determina aria de raspndire a diferitelor culturi si obiecte ntr-o anumita perioada. a. Da b. Nu 4. Prin calcularea cantitatii de carbon (C 14) ntr-o substanta radioactiva se poate stabili timpul trecut de la data mortii. a. Da b. Nu II. Alegeri multiple 5. Aparitia omului se ncadreaza geologic n: a. holocen b. pleistocen c. pliocen d. neogen 6. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite n: a. Europa b. Asia c. Africa d. Australia 7. Fosile apartinnd Homo neanderthaliensis au fost identificate mai ales n: a. Europa b. Africa c. America d. Australia 8. Mezoliticul se ncheie conventional n jurul datei: a. 10.000 .Hr. b. 7.000 .Hr. c. 5.000 .Hr. d. 2.000 .Hr. 9. n neolitic omul a descoperit: a. focul b. cresterea animalelor c. agricultura d. productia ceramicii A = a+c+d B = a+c C = b+c+d D = a+b+c

33

10. Asezarile umane din paleolitic erau: a. permanente b. temporare c. n pesteri d. n adaposturi de sub stnci A = a+c+d B = a+b C = b+c+d D = a+c 11. Aparitia categoriei mestesugarilor specializati este legata de: a. neolitic b. epoca bronzului c. epoca fierului d. epoca aramei 12. Statueta antropomorfa Zeita de la Vidra reprezinta o creatie semnificativa pentru cultul: a. mortilor b. soarelui c. vetrei d. fecunditatii Raspunsuri corecte 1. b 2. b 3. a 4. a 5. b 6. c 7. a 8. c 9. b, c, d 10. b, c, d 11. a 12. d

34