Cultul taurului

Culturile antice au recunoscut puterea fizica a taurului si l-au venerat ca

pe o creatura a cosmosului . Poporul minoic din Creta a accentuat
venerarea taurilor in practicile lor spirituale. Minoienii au gasit logica in
lumea lor naturala si au simtit ca omul si mediul inconjurator sunt in
armonie. Locuind intr-o zona geografica turbulenta , practicile rituale
care includeau haosul universului si abilitatea omului de a depasi
dificultatile din mediul sau inconjurator era la ordinea zilei. Ei si-au
exprimat relatia si inchinarea la natura si a elementelor naturale prin
mestesug si arta.
Existenta regelui Minos si mitul Minotaurului este dezbatuta dar
dovedeste o legatura de lunga durata cu taurul in istoria minoica.
Vazand puterea imperiului sau in scadere , regele Minos a cerut zeului
Poseidon un taur pentru sacrificare. Cand a aparut taurul alb , era atat
de chipes incat Minos a decis sa-l pastreze. Poseidon nu a fost de acord
cu alegerea regelui si a blestemat-o pe Pasiphe , sotia lui Minos sa se
indragosteasca de taur. Minotaurul , jumatate bestie , jumatate om a
fost produsul consumarii lor. Minos l-a incuiat pe minotaur in labirint
care va fi ulterior ucis de eroul Tezeu. Acest mit demonstreaza uimirea
si atractia pe care minoienii o aveau fata de taur , de frumusetea si
puterea sa efemera.
‘’ Saritul taurului ‘’ este o traditie rituala gasita si in alte culturi dar isi
are originea in Creta. Este posibil ca sariturile de taur sa fii avut loc in
curtea centrala a palatului sau in apropierea acesteia . Originile practicii
ar putea reprezenta simbolic actiuni de vanatoare timpurie si
domesticirea taurului salbatic ca un spectacol al controlului omului
asupra naturii.
Figure 1 ( Fresca a unei sarituri de taur , din palatul de la Knossos)

Figure 2 (imagine a unui saritor de taur)

Fresca de din palatul de la Knossos (figura 1) infatiseaza un moment

critic in eveniment . Doua figuri feminine sunt pozitionate la fiecare
capat al taurului , in timp ce o figura masculina se arunca pe spatele
taurului. Fresca a fost reconstruita – fragmentele mai intunecate sunt
piese recuperate dar sportul sau ritualul saritului de taur este
reprezentat in mod clar.
Saltul de taur a fost un element central al vietii minoice. Este posibil sa
fi fost privita ca o refacere sacra a unei drame cosmice cu radacini care
se intorc in sistemele religioase anterioare din Orientul Apropiat. Astfel
de legaturi cu cosmologia egipteana si din orientul apropiat au ajutat la
exportul cultului taurului cretan.
Sapaturile din Egipt din capitala Hykos din Avaris au adus la lumina
picturi de perete din secolul al XVI-lea i.Hr prezentand scene de sarituri
de taur , care sugereaza ca practica era deja cunoscuta in afara Cretei
cu mult inainte de sfarsitul epocii bronzului.

Figure 3 ( Tablou de perete datand din secolul al XVI-lea I.Hr din Tell el-Dab ( Avarisul antic ) din Egipt .

Existenta unui astfel de spectacol periculos arata ca religia cretana a

reflectat aceeasi mostenire a pastoralismului atestat in toate statele
stratificate ale epocii bronzului in estul mediteranei : constrangerea de
a demonstra in mit si ritual controlul omului asupra naturii prin
stapanirea taurului.
O functie religioasa este superata si de rythonurile in forma de cap de
taur. Spre deosebire de reprezentarile stilizate ale preoteselor ,
printeselor sau chiar a unor zeitati , rythonurile din cap de taur se
remarca prin vivacitatea si individualitate. Forma de lira a coarnelor si
inelul alb in jurul narilor au sugerat unora ca animalele ar putea fi
exemplele ale rasei de stepa greceasca care inca mai exista astazi in
nordul Greciei.
Portretele de tip rython erau piesa centrala a oricariei adunari la care
erau folosite. Daca o astfel de adunare ar fi sarbatorirea in urma unui
sacrificiu in urma careia taurul a fost consumat sau carnea acestuia a
fost distribuita , o libatiie oficiala dintr-un vas imitand capul

Figure 4 ( Rython din cap de taur din palatul de la Knossos , faurit din serpentinita.
taurului ar fi putut constituit o reconstituire a sangerarii la inceputul
sacrificiului.
Salbaticia sacrificarii animalului a fost inlocuita cu demnitatea formala a
libatiei . Inlaturarea rythonului dupa ceremonie insemna o a doua
sacrificare.
Civilizatia minoica a asociat taurul cu soarele si luna. In iconografia
gasita pe vase si rythonuri exista adesea un disc de soare care se ridica
sau un topor dublu intre coarnele capului de taur. In cazul toporului
dublu deasuprea capului taurului , nu este un instrument de sacrificiu ci
reprezinta soarele ridicandu-se peste munti. Pentru civilizatia minoica
taurul este o creatura a cosmosului . Taurul este o reprezentare fizica a
unei zeitati pamantene. Dovezi pot fi gasite in mitul originar grecesc al
Minotaurului si infatuarea cu taurul alb , ritualul de sarituri de taur care
au conectat spiritual omul si bestia . Deoarece traiau intr-o lume
turbulenta era important pentru minoieni sa se inchine pamantului
pentru a pacifica haosul universului , ei credeau ca omul avea
capacitatea de a depasi mediul natural printr-un ritual devotat.

Figure 5 ( Atasamente de colier din aur , in forma de cap de taur . Datate cca 1350-1300 i.Hr)
Cultul zeitei mame
O mare parte din imaginile religioase care au supravietuit din civilizatia
minoica sugereaza ca s-au inchinat la o figura a zeitei mame , o zeita a
fertilitatii care este adesea infatisata alaturi de serpi sau alte animale.

Figure 6 ( Zeita sarpe din palatul de la Knossos , cca 1600 i.Hr)

Zeita sapre reprezentata mai sus a fost descoperita de Sir Arthur Evans
la Knossos. Zeita sapre asa cum a fost sapata initial ii lispea capul si
jumatatea bratului stang. Bratul drept tinea un bat scurt cu dungi
odulate pe care Evans l-a intereptat cu un sarpe.
In starea ei restaurata zeita sarpelui are 29,5 cm inaltime.
Zeita sapre este o imagine provocativa dar restaurarea si interpetarea
acesteia este problematica. Coroana si pisica nu au nici-o paralela intr-o
alta imagine a unei femei din epoca bronzului . Interpretarea acestei
figuri ca o zeita este de asemenea dificila deoarece nu exista dovezi
despre cum ar fi putut arata o zeita minoica . Imaginea unei femei
imblanzind unul sau mai multi serpi este unica in totalitate pentru
depozitele templului. Prin urmare daca este o zeita sarpe , nu este una
deosebit de populara.
Evans a indentificat zeita sarpelui cu o zeitate a fertilitatii asociata
zeitei-mama . Ideea de fertilitate cu care este reprezentata sau asociata
este de obicei fertilitatea terenului , cresterea culturilor sau mai putin
frecvent a animalelor. Zeitatea fertilitatii este acolo pentru a servi mai
intai nevoile barbatilor. In consecinta in general s-a presupus ca zeita
sarpelui a existat in primul rand intr-un context masculin.
Figurile zeitei sarpe si alte obiecte de cult decorate de un model de
sarpe ilustreaza inchinarea unei zeite sapre si a cultului ei in Creta in
anumite perioade. Se pare ca acest cult a aparut de la o varsta foarte
timpurie derivat din sistemul creditelor egiptene dar cu o puternica
influenta si in Orient.
Este posibil ca inchinarea Zeitei sarpe sa fie intr-un anumit context
invierea sau reinnoirea vietii.
Figure 7 ( Cele doua zeitati sarpe din palatul de la Knossos cca 1600 I.Hr )

Exista o multime de dovezi arheologice care indica faptul ca femeile

ocupau o pozitie importanta , daca nu dominanta in practica religiei
minoice.
In mare parte pe baza a ceea ce par a fii altare de cult sau santuare a
fost pusa in evidenta existenta mai multor zeitati : o zeita a pesterilor ,
o zeita a copacilor , o zeita a porumbeilor , o zeita sarpe dar nu este clar
daca minoienii le venerau ca divinitatii individuale sau ca aspecte ale
unei singure zeite mari.
Predominanta zeitelor este astestata de rolul dominant jucat de
preotese in ceremoniile religioase si de prezenta femeilor in contexte
rituale. Femeile depasesc cu mult preotii si isotitorii de sex masculin .
Mai mult decat atat barbatii sunt rareori vazuti in pozitii de comanda ,
in ciuda incercarilor de a-I indentifica in astfel de pozitii.

Figure 8 ( Figurine din ceara a unor zeitati minoice cca 1200 I.Hr )

Surse :
- ‘’ The Divine Bull ‘’ – Elizabeth P.Bermudes , Furman University.
https://scholarexchange.furman.edu/art231/23/
- ‘’ Minoan Snake Goddess ‘’ – Christopher L. C. E. Witcombe
http://arthistoryresources.net/snakegoddess/
- Nanno Marinatos – Minoan Religion. Ritual,Image and Symbol :
University of South Carolina Press.