RELIGIA DACIEI

“Getii cred ca nu mor , ci se duc la zeul Zalmoxis“ (.Herodot, Istorii, in Getii siDacii
in izvoarele scrise in greaca si Latina)

Expansiunea, mai ales a cultelor orientale in Dacia, ca de altfel si in celelalte

provincii romane, l-au avut centrele administrative precum si cele militare.(de la cultele
orientale sau la cele traco-dacice.1
Dacia a fost locul de întâlnire a numeroase culte si credinte, aduse de militari si de
colonisti ex toto orbe roman, astfel că, după cum remarca şi Mihai Barbulescu, fiecare
grup etnic sau profesional, fiecare individ chiar, putea "alege" arbitrar, sa venereze
proprii zei
Printre factorii de propagare a cultelor , atat in intregul imperiu cat si in Dacia, armata a
avut un rol primordial. Constituirea religiei Daciei romane l-a avut de asemenea,
varietatea etnică a coloniştilor, militarilor şi sclavilor, aduşi în provincie din întregul
Imperiu Roman, precum şi curentele religioase, dominante în Imperiu, în acea perioadă. 2.
Religia in Dacia a fost conditionata intr-o oarecare masura si de cadrul natural, de
econonmie si a fost strans legata de aceasta si de ocupatiile locuitorilor.Astfel, intr-un
medoiu care conditioneaza ocupatiile si viata cotidiana se naste o “religie cotidiană.”

Mihai Barbulescu in a sa carte, “Interfernţe spirituale în Dacia romană” distingea astfel

o clasificare a cultelor după criteriul etno-geografic, în funcţie de origine, deosebindu-se
“divinităţi greco-romane, divinităţi orientale (iraniene, microasiatice, siriene,
palmyriene), egiptene, nord-africane şi traco-moesice”.

1
2
3 MIHAI BǍRBULESCU, cap. Cultură şi religie, vol. II, Istoria românilor, coord. prof. dr. Dumitru
Protase, Editura Enciclopedică, Bucureşti 2001, pag. 248;

MIHAI BǍRBULESCU, op. cit. , 1984, pag. 131;

5MIHAI BǍRBULESCU, op. cit. , 2001, pag. 248;

1
Acelasi Mihai Barbulescu sustinea ca Jupiter, zeul suprem al mitologiei greco-romane
deţine primul loc şi în Dacia, fie în ipostaza lui Jupiter Optimus Maximus, fie în cea de
stator, conservator, depulsor, fulgurator etc., întâlnit în 250 de inscripţii, cărora li se
adaugă, statui şi reliefuri din piatră, precum şi statuete din bronz.3

Caracterul oficial al cultului său rezultă din inscripţii închinate lui în majoritate de
militari şi magistraţi, imperiali şi municipali,4

Juno, perechea divină a lui Jupiter, precum şi Minerva, al treilea membru al triadei
capitoline, aveau mai puţine dedicaţii individuale, dar Minerva era adesea reprezentată în
statuete de bronz şi în gliptică. O inscripţie din Apulum face aluzie la calitatea Minervei
de participanţă la consiliul lui Jupiter – Jovis consiliorum particeps, iar alte câteva
epigrafe amintesc întregul grup dii consentes. Triada capitolină în întregul ei este atestată
epigrafic la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum şi Napoca.5

Diana, prin cele aproape 60 de inscripţii care i-au fost închinate şi cele 50 de
reprezentări figurative, ocupă un loc important în religia Daciei. Dacă majoritatea
inscripţiilor o numesc de obicei Augusta sau Regina, o epigrafă din Apulum îi acordă un
epitet deosebit –mellifica.6 Apollo, venerat în peste 25 de inscripţii , pe un altar din
Potaissa este numit Deus Fortis Phoèbus Particus, iar o inscripţie din Apulum îl numeşte
Salutaris. Mars şi Venus, divinităţi agreate în domeniul militar, sunt rar întâlnite în
inscripţii. Zeul războiului, într-o epigrafă din Drobeta, este numit gradivus; cultul zeiţei
Venus, care apare în doar cinci inscripţii, prezintă mai ales aspecte particulare. Mercurius
este atestat în aproape 40 de inscripţii monumente şi reprezentări figurative fiind prezent
în ipostaza de gubernator.7 Ultimele patru divinităţi dintre dii consentes – Ceres, Vesta,
Vulcanus şi Neptunus sunt mai puţin importante în panteonul Daciei. Atât Ceres, cât şi
Vulcanus sunt adoraţi ca Augusta, respectiv Augustus.8
3
MIHAI BǍRBULESCU, cap. Cultură şi religie, vol. II, Istoria românilor, coord. prof. dr. Dumitru
Protase, Editura Enciclopedică, Bucureşti 2001, pag. 248;
4
MIHAI BǍRBULESCU, op. cit. , 1984, pag. 131;
5
MIHAI BǍRBULESCU, op. cit. , 2001, pag. 248;
6
Idem, op. cit. , 1984, pag. 131;
7
Ibidem;
8
Ibidem ;

2
 Divinităţile clasic greco-roman(Jupiter, Apollo, Mercurius, Mars, Vulcanus, Neptunus şi
Juno, Minerva, Diana, Vesta, Venus, Ceres.) au influientat in mare masura pe cele ale
Dacilor.

Monumentele si inscriptiile mithraice descoperite in Dacia sint mai numeroase3 decit

cele din Asia Mica(Franz Cumont-Misterele lui Mithras ,ed.Herald,2009,p.131-139)

Savantul olandez N. J.
Vermaseren, in lucrarea sa „Corpus Inscriptionum Monumenlorum Religionis
Mithriacae”, indica pentru Dacia 274 de monumente si inscriptii mithraice adaugandu-se,
dupa descoperirile recente, inca trei altare la Apulum (Alba-lulia), cate unul la Ceanul
Mic, Potaissa (Turda) si o localitate necunoscuta din Dacia4 Inferioara.
3Franz Cumont-Misterele lui Mithras ,ed.Herald,2009,p.131-139 .
4 D.Tudor,Orase,targuri si sate in Dacia Romana,Buc.,1968,p.147

Cercetand monumentele mithraice descoperite in Dacia, vom constata ca ele se pot imparti,
luandu-se in consideratie fonma lor, in trei categorii. In categoria intai intra reliefurile care
cuprind neaparat scena tauroctoniei. In cea de-a doua categorie se pot enumera statuile care
reprezinta fie pe zeul Mithra nascandu-se din stanca sau calarind taurul, fie pe cei doi
dadofori
- Cautes si Cautopates - impreuna sau separat. Categoria a treia de monumente mithraice
cuprinde altarele si inscriptiile izolate dedicate acestui zeu, precum si diferite alte obiecte
care
se foloseau in cultul mithraic.

O influenta puternica a avut larga raspandire a avut-o insa mithraismul, care in secolul al
III- lea era cel mai puterniccurent religios din Dacia. Acest cult a patruns in Dacia,
perpetuat fiind de armata , Mithras reprezentand ocrotitorul soldatilor
“zeul victoriei” si venerat de soldati, el era invocat inainte de orice lupta pentru ajutor la
izbanda. S-a bucurat de notorietate pe tot cuprinsul imperiului.
Motorul de propagare a mithraismului au fost de asemenea negustorii precum si sclavii.
Mithraismul este atestat de multitudinea de monumente descoperite in Dacia

3
Aspectele vietii culturale s-au perpetuat prin transmiterea bunurilor spirituale de la o
generatie la alta

Credintele si conceptiile religioase:

-Divinitatile agreste erau protectoarele ocupatiilor dominante ale provinciei Dacia.

(anumite aspecte ale cultului lui Hercules, Mercurius,si Fortuna

“Moda si curentele religioase au contribuit la intemeierea religiei din provincie(zeul sarpe

Glykon , care a ajuns sa fie adorat la Apulum, datorita unei “mode” , aparute in sec. al II-
lea d. Hr. (D.M Pippidi, p.306, nota 72)

Divinitatile specifice care s-au bucurat de o veneraţie aparte în Dacia au fost

1) Mithra; 2) Diana-Artemis-Hecate; 3) Cavalerul trac; 4) divinitati egiptene, feniciene si siriene

(Isis), puse de autor sub semnul gnozei, care ar fi facut o concurenta redutabila crestinismului, în
ciuda marii saracii de date epigrafice si material sculptural de la data respectiva, este uimitoare
corectitudinea clasificarii, care, într-o terminologie actuala, ar suna astfel:

Cultele

1) Culte persane; 2) Culte greco-romane; 3) Culte dacice; 4) Culte egiptene si siriene, în cadrul
carora sînt discutate 5) gnoza si crestinismul. La acestea, trebuie adaugate, pentru sec 828j97i
olele ulterioare retragerii romanilor din Dacia,

6) Cultele celto germanice. Acest cult a patruns in Dacia prin „elementul militar, prin afluxul de
noi colonisti si prin mutarea functionarilor dintr-o provincie in alta ” (A Husar, Celti si germani in
Dacia Romana).. Prezenta cultelor germanice nu a for numeroasa, la fel cum nici atestarile
acestui cult

4
Prezenta numeroaselor culte in Dacia denota „faciesul cosmopolit al religiei provinciei Dacia, in
care domina orientarea spre Occidentul latin”(TransAnt, p139; Barbulescu, ISDR, p.179)

Divinitatile celto germanice nu se ridica la rangul de „grupului principal”, de culte ale provinciei
(Barbulescu, ISDR p.180), castigand popularitate doar printre celto-romanii din Dacia.

Raspandirea cultelor in Dacia a fost una inegala,

Fregventa aparitiei unor imagini(cum ar fi cea a Venerei) , inscriptii monumente sepulcrale(atesta

mai degraba o credinta funerara , decat un cult propriu zis

Aspectele vietii spirituale:

Tabletele votive , dedicate divinitatilor locale sau orientale

7) Cultele asiatice, turanice (hunii). Arheologia contemporana a îmbogatit considerabil tabloul, pe

baza numeroaselor descoperiri facute între timp, fara însa sa-i modifice cu mult liniile principale.
Astfel, în 1984, Mihai Barbulescu trece în revista peste 100 de divinitati atestate în provincia
Dacia, grupîndu-le în functie de origine în: 1) divinitati greco-romane; 2) divinitati iraniene
(persane); 3) divinitati microasiatice; 4) divinitati siriene si palmiriene; 5) divinitati egiptene; 6)
divinitati nord-africane; 7) divinitati celtice si germanice; 8) divinitati traco-inoesice; 9)
crestinismul; 10) divinitati mistice

(gnostice etc.) si magice, legate în special de cultul funerar5.

În Dacia romană compoziţiei eterogene a populaţiei îi corespunde o

mare varietate de culte şi zeităţi.

Dacia este provincia în care au coexistat diverse culte religioase, provenite din toate
părţile imperiului.

5
Locul de frunte îl ocupă în chip firesc cultele greco-romane, ale religiei oficiale. După
divinităţile pantheonului greco-roman foarte frecvente sunt în Dacia, cultele orientale,
micro-asiatice, la care se adaugă cele egiptene, tracice, celtice şi celto-
germanice, chiar nord-africane şi altele.
Cultele orientale ocupă un loc important în rândul divinităţilor din Dacia, ele
reprezentând cel puţin o cincime din numărul total al inscripţiilor sacre.( Mihail Macrea –
„ De la Buresbista la Dacia Postromană”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1978, p.108)

Reprezentările jucau un rol deosebit pentru răspândirea mitologiei şi chiar a învăţăturilor

religioase. În acest sens se remarcă reliefurile narative, de pildă cele din Ulpia Traiana
Sarmizegetusa şi Tibiscum înfăţişând, prin juxtapunere, isprăvile lui Hercules. Nararea
prin imagine, uneori chiar în
detrimentul calităţilor artistice, urmărea instruirea copiilor, dar nu numai a
acelora, care învăţau să deosebească zeii şi eroii. În unele imagini, de
exemplu în reliefurile mitraici, se concentra întreaga încărcătură de idei a
cultului respectiv. Artele plastice răspândesc în Dacia şi în Dobrogea mituri
din ciclul lui Zeus (răpirea Europei, Mitul Ledei, Mitul lui Ganymedes), din
ciclul lui Apollo (zeul urmărind-o pe nimfa Daphne, concursul muzical cu
silenul Marsyas), miturile în legătură cu eroii, mai ales numeroasele imagini
cu muncile lui Hercules.
. Tocmai
începând cu secolul II, mai ales, în imperiul roman s-au năruit stavilele
impuse până aici şi s-au deschis larg porţile pentru divinităţiile populaţiilor
larg supuse. Recunoscute sau nu oficial, aceste culte noi s-au impus datorită
misterelor în care erau învăluite, a practicilor religioase care le însoţeau şi a
caracterului lor de divinităţi temute, dar salvatoare pentru credincioşii
iniţiaţi. Scepticismul religios, faţă de divinităţile tradiţionale, a favorizat
răspândirea noilor culte.

Religiile orientale se raspandesc in provinciile balcanice o data cu romanizarea.

6
Panteonul de la Roma, in cea mai mare parte era oarecum unanim recunoscut si in Dacia,
oferea un exemplu caracteristic in ceea ce priveste sincretismul primelor secole ale erei
crestine.( Sorin Nemeti-Sincretism religios in dacia romana-p.216)