RELIGIA ROMANILOR

DESPRE CE VOM VORBI ASTĂZI?

 Introducere
 Divinităţile religioase
 Locaşurile de cult
 Sacerdoţiul (cultul religios)
 Sărbătorile
 Jertfele
 Cultul morţilor
 Ritualuri speciale
 Concluzii
INTRODUCERE
 Fondarea Romei
Fondarea Romei poate fi investigată prin
arheologie, dar povestirile tradiționale ale vechilor
romani explică istoria timpurie a lor în termeni de
legendă și mitologie. Cel mai cunoscut dintre aceste
mituri, și, probabil, cel mai faimos dintre toate
miturile romane, este povestea lui Romulus și
Remus, gemenii care au fost alăptați de o lupoaică .
Poporul roman s-a născut în provincia
Latium, cu capital în cetatea Roma, aflată în
centrul Italiei: la Nord se învecina cu
puternica Etruria, iar la Sud cu Magna
Graecia, a doua patrie a grecilor.
După întemeierea Romei, spaţiile
ocupate de etrusci şi de greci vor cădea sub
ocupaţie romană, la fel cum se va întâmpla şi
cu ţărmurile Mării Mediterane. Astfel, pe
lângă expansiunea teritorială, Roma va
cunoaşte şi o puternică dezvoltare
religioasă.
 DIVINITĂŢILE
 în epoca străveche, romanii adorau
dinităţile tainice  nu rosteau numele
zeilor
 zeii erau înzestraţi cu puteri
supranaturale, gata oricând să intervină
în viaţa oamenilor ca o forţă sobră, miloasă,
dar şi răzbunătoare
 existau plante sacre dedicate divinităţilor:
stejarul şi laurul; de asemenea, avem
păsări sfinte precum vulturul şi
ciocănitoarea, dar şi animale sfinte: lupul,
vulpea şi scroafa cu cei 30 de purcei.
 de voinţa zeilor depinde totul: belşugul,
norocul, vitejia, puritatea, siguranţa şi
liniştea patriei, înţelepciunea şi dreptatea.
 Zeii principali
JUPITER
Stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu
Zeus din mitologia greacă, protectorul Romei,
zeul luminii și tatăl zeilor

Are ca simboluri vulturul și fulgerul.

Era considerat drept divinitate supremă,

dătătoare de viața și de lumină, care cârmuia
cerul și pământul, stăpânea tunetul și
trăsnetul, dezlănțuia ploile și furtunile.
 JUNONA
Zeiţa lunii, fiind soţia credincioasă a lui
Jupiter

Este protectoarea nașterilor și a căsătoriilor,

identificată de timpuriu cu Hera din
mitologia greacă

Are ca simbol porumbița

 VESTA

Este cea mai frumoasă zeiţă romană, luminoasă şi

curată ca flacăra focului

Este asociată cu Tellus Mater (Pământul Mamă)

Protejează semănăturile, este simbolul maternităţii (cu

toate că mereu rămâne fecioară) şi al căminului familial
 VULCANUS
La început era zeul trăsnetului şi al soarelui arzător.
Ulterior, devine zeul focului devastator, iar în cele din
urmă va devine zeul focului dătător de viaţă

Este identificat de timpuriu cu Hephaestus din

mitologia greacă. Vulcanus era șchiop, iar infirmitatea
lui era din cauză că fusese aruncat de Jupiter din
înaltul cerului

Este înfăţişat cu barbă, iar însemnele sale sunt

ciocanul, cleştele fierarului şi nicovala
 SATURN
Este divinitatea romană care patrona muncile
agricole și roadele pământului: patronul
belşugului, al bogăţiei şi al abundenţei.

Saturn a fost identificat de timpuriu cu titanul

Cronos, din mitologia greacă.
 MINERVA

Este zeiţa înţelepciunii, a artelor şi a meşteşugarilor

de tot felul.

Este identificată cu Athena, din mitologia greacă.

Împreună cu Jupiter şi cu Juna formează o triadă divină

 MERCUR
Este zeul comerţului şi al comercianţilor, care
patronează câştigurile dobândite din schimburile
negustoreşti

După numele său a fost denumită a treia zi din săptămână

- miercuri
 MARTE
Este zeul războiului, având ca simboluri coiful și armele
de luptă.

Era fiul lui Jupiter și una dintre cele trei divinități

protectoare ale Romei, fiind considerat tatăl lui Romulus.
 VENUS
A fost considerată inițial drept protectoarea vegetației și
a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodita din
mitologia greacă

Mai târziu este numită zeița dragostei și a frumuseții.

 NEPTUN
Este zeul mărilor, fratele lui Jupiter, identificat la greci cu
Poseidon

Are ca simboluri tridentul și calul.

 CERES
Este zeița grâului și a recoltelor. Deși de origine veche
latină, această divinitate s-a identificat mai târziu întru totul
cu Demetra din mitologia greacă.

Are ca simbol secera și snopul de grâu.

 BACHUS
Este zeul strugurilor, al vinului și implicit al veseliei,
având corespondent în mitologia greacă pe Dionysos.
 PLUTON
(sau Orcus)
În credința populară este zeul morții, identificat în
mitologia greacă cu Hades. El este zeul împărăției
subpământene
 Locaşurile de cult

 Templele romane au imitat în construcţia lor pe cele etrusce (în formă pătrată),
apoi pe cele greceşti (în formă dreptunghiulară) – templele ridicate în cinstea
zeilor Jupiter, Juno, Minerva sau Marte
 De asemenea, existau temple în formă rotundă, locuri retrase sau grote sacre
 Camera principală (naosul) găzduia imaginea de cult a zeității căreia i-a fost
dedicat templul, o masă pentru ofrande suplimentare și un mic altar pentru
tămâie. În spatele naosului se afla o cameră sau niște camere folosite de
îngrijitorii templului pentru depozitarea diverselor lucruri folosite și a ofrandelor.
Închinătorul obișnuit intra rareori în naos, iar ceremoniile religioase publice ale
religiei oficiale romane aveau loc în aer liber și nu în interiorul templului.
 Sacerdoţiul (cultul religios)

 La început, funcţiile sacerdotale reveneau autorităţii civile, însă odată cu

instaurarea Republicii, ele au fost distribuite unor persoane speciale, numite
rex sacrorum.
 De asemenea, pe lângă acesta, întâlnim un pontifex maximus şi mai multe
colegii sacerdotale (augurii, fetialii sau decemvirii).
 O categorie aparte o constituiau vestalele – preotesele zeiţei Vesta: erau 6
fete provenite din familii nobile, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani, care
primeau o educaţie aleasă timp de 10 ani. Apoi slujeau 10 ani, iar încă 10 ani
erau instructoarele viitoarelor vestale. La vârsta de 40 de ani ieşeau din ordin
şi se puteau căsători.
Rex sacrorum şi soţia sa Pontifex Maximus
 Sărbătorile

 Sărbătorile la romani au un caracter religios, fiind organizate în cinstea unui zeu sau cu ocazia
unor sacrificii religioase. Unele dintre ele sunt întâlnite şi astăzi, la mai multe popoare latine,
inclusive la noi.
 Ele erau zile libere în care se organizau sacrificii, procesiuni şi ceremonii, publice sau private.
 Dintre principalele sărbători amintim:
 11 ianuarie – Juturnalia
 13-26 februarie – Parentalia (consacrată morţilor)
 1 martie – Matronalia (consacrată mamelor)
 28 aprilie, 3 mai şi 23 mai – Floralia
 7 iunie - Vestalia
 Jertfele

 Erau mai multe feluri de jertfe:

 de cerere
 de ispăşire
 de consultarea unui sfat din partea zeilor

 Pe lângă jertfele de animale se aduceau şi ofrande din cereale şi fructe. În anul

97 d.Hr. Senatul roman interzice sacrificiile omeneşti.
 Jertfitorul purta o togă (pelerină) albă, iar dacă era vorba despre o jertfă pentru
familie, jertfitorul era chiar tatăl familiei (pater familias).
 Cultul morţilor

 Având în vedere faptul că stăpânirea romană s-a extins în urma unor vaste
campanii militare, era normal ca soldaţii şi comandanţii căzuţi la datorie pe
câmpurile de luptă să primească onorurile funerare cuvenite atunci când
erau înhumaţi sau incineraţi.
 Ritul funerar al romanilor sugerează credinţa lor în viaţa viitoare:
 Răposaţii erau salutaţi cu o ultimă dorinţă: „să-ţi fie ţărâna uşoară!”
 Sufletele lor aveau nevoie din când în când de hrană: se aducea la
mormânt şi se împărţea săracilor mâncare şi băutură
 Atenţia cu care era pregătit răposatul
CONCLUZII
 Religia romanilor  a fost o religie politeistă, care a evoluat de la forme de divinizare a diferitelor
elemente din natură, la adorarea zeilor. Politeismul roman era influenţat de tradiţiile etruscă şi greacă.

 În perioada imperiului, a fost instituit şi cultul împăratului: aderarea şi participarea la acest cult devine
politică de stat obligatorie în întreg Imperiul Roman, ca semn de loialitate faţă de puterea imperial; orice
refuz de a se supune acestor norme va duce la crunte persecuţii. Împăraţii romani sunt, începând cu sec.
II-III d.Hr., consideraţi zei încă din timpul vieţii lor.

 În urma Edictului de la Milano (313), creştinismul devine religie oficială în Imperiul Roman, iar
religia romanilor dispare puţin câte puţin. Nu trebuie să trecem cu vedere numeroasele convertiri la noua
religie adusă de Iisus Hristos: Împăratul Constantin cel Mare, ofiţeri şi soldaţi, preoţi sau credincioşi de
rând etc.