Religia

Romei
Antice
Religia în Roma antică a cuprins credințe și practici religioase de cult pe care
romanii le considerau indigene și caracteristice identității lor ca popor, precum și
diferitele și numeroase culte ale altor popoare ajunse sub dominația romană.
Romanii adorau nenumărate divinități care influențau fiecare aspect al lumii
naturale și al relațiilor interumane. Întemeierea acestor culte a fost atribuită
strămoșilor divini ai Romei, fondatorii și regii, dar și națiunilor cucerite și aliate.
Templele lor reprezentau cele mai vizibile și sacre manifestări ale istoriei Romei și
ale instituțiilor sale.

Religia în Roma Antica

Viața religioasă din Imperiul Roman a fost strâns legată de fiecare aspect al vieții.
La Dura Europos a fost descoperit calendarul Cohortei XX Palmyrenorum milliaria
sagittarium( numit ,,Feriale Duranum”), care datează foarte probabil din perioada
225-227 d.H.(adică din perioada lui Severus Alexander). Într-unul din fragmente
apare și o mențiune a unei suplicații pentru o Quinquatria. Quinquatria era un
festival ținut în cinstea Minervei la Roma. Festivitățile durau timp de cinci zile.
[Minerva] făcea parte din Triada Capitolină, alături de Jupiter și Iunona. Aceste
festivale este foarte posbibil să nu fi fos serbate doar în această parte a Imperiului
Roman, ci și în alte părți. De exemplu, în nordul Britanniei, lângă fortul Maryport
s-au descoperit mai multe altare îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile
organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus.
Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar
Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost
închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care
stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian considera că venerarea
stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios.

Romanii în general, au reușit să încorporeze cultele cu care au venit în contact.

Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost
descoperit un altar rdiicat dintr-un detașament al Legiunii II Augusta, lui Jupiter și
Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răsândit în zona Zidului lui
Hadrian. Romanii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau
trimiși.

Lista Zeilor Romani

Majoritatea zeilor romani au vârsta Romei Antice, când romanii au preluat, cu
nume schimbat, zeii din mitologia greacă. La fel ca grecii, romanii împart zeii în
categoria zeilor principali (zeii mari) și categoria zeilor mai puțin însemnați (zeii
mici).

 Aesculapius, Zeul medicilor (al tămăduirii)

 Apollo, zeu al prezicerilor (Orakel), artelor, muzicii, hranei, medicinei și
mânuirea arcului, fratele geamăn al Dianei, poate fi recunoscut după Harfa pe
care o poartă
 Bacchus, zeul vinului
 Bona Dea, zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor
 Ceres, zeița agriculturii, plante de cultură, ca și a căsătoriei și a morții
 Diana, zeița lunii, mai târziu a vânătorii
 Hercules, acceptat in Olymp ca erou
 Ianus, zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de
intrare și ieșire
 Jupiter, zeul fulgerului și al tunetului, tatăl zeilor
 Iunona, zeița nașterilor, căsătoriei, protectoarea Romei și soția lui
Jupiter,simbolizata printr-un porumbel.
 Mars, zeul războiului, fiind pe locul doi pe lista zeilor romani
 Mercurius, zeul negustorilor, hoților, solul (mesagerul) zeilor
 Minerva, zeița meșteșugarilor, breslelor, poeților și învățătorilor.
 Neptunus, zeul mărilor
 Pluto, zeul infernului
 Proserpina, zeița fertilității
 Quirinus, zeul izvoarelor
 Saturnus, zeul agriculturii
 Tellus, zeița pământului
 Uranus, zeul cerului
 Venus, zeița vegetației, primăverii, mai târziu a dragostei și frumuseții, fiind
reprezentată ca lebădă sau iepure.
 Vesta, zeița protectoare a focului din cămin si a căminului
 Vulcanus, zeul focului

Construcție importanta Templul lui Saturn

Templul lui Saturn (în latină : Templum Saturni sau Aedes Saturni, în italiană
Tempio di Saturno) a fost un templu roman antic al zeului Saturn. Ruinele sale se
află la poalele Capitoliului la capătul vestic al Forumului Roman. Dedicarea
inițială a templului este datată în mod tradițional în anul 497 î.Hr. dar scriitorii
antici nu au fost de acord cu istoria acestui loc.

A mai rămas puțin în picioare din clădire, doar rămășițele pridvorului din față. Pe
frontonul parțial conservat se poate citi inscripția:Senatus Populusque
Romanusincendio consumptum restituit adică " Senatul și oamenii din Roma au
restaurat [templul] consumat de foc". Frontonul și opt coloane supraviețuitoare
reprezintă una dintre imaginile iconice ale patrimoniului arhitectural al Romei
antice.