Jupiter

În mitologia romană, Jupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus în panteonul
grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai
Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și ordinea
socială. Jupiter este o derivație a lui Jove și pater (latină: tată).
Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt
explicite în istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de
exemplu, în “Viețile” romane ale lui Plutarh și în primele puține cărți ale lui Livius).
Astfel războinicul Romulus invocă Jupiter Stator pentru a opri și terifia inamicii
Romei, în timp ce pașnicul legislator Numa Pompilius avea o relație apropiată cu
Dius Fidius, care prezidează deasupra jurămintelor.
De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte și
Quirinus. Această grupare a fost văzută drept o reprezentație religioasă a
societății romane timpurii, în care:
Jupiter susține autoritatea rituală și augurală a Flamen Dialis (înaltul preot al lui
Jupiter) și șeful colegiilor preotești.
Marte, cu funcțiile sale războinice și agriculturale, susține puterea regelui și a
tinerilor nobili de a aduce prosperitate și victorie prin magie compătimitoare în
ritualuri precum Calul din octombrie și Lupercalia.
Quirinus, din co-viri “oameni alături”, susține forța combinată a populusului
roman.
Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împărații Claudius și Domițian au
adoptat trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea
lor asupra întregii lumi.
Cel mai mare templu din Roma era acela al lui Jupiter Optimus Maximus pe Colina
Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno și Minerva, formând Triada
Capitolină. Temple ale lui Jupiter Optimus Maximus sau ale Triadei Capitoline ca
un întreg erau construite de romani în centrul noilor orașe din coloniile lor.
Odată se credea că zeul roman Jupiter (Zeus în Grecia) era în fruntea justiției
cosmice și că în Roma antică, oamenii jurau către Jove în tribunale, ceea ce a
condus la expresia comună “după Jove,” pe care multe persoane o folosesc astăzi.