Madalin Matica

Tertulian versus Numa Pompilius.

Acest comentariu pornește de la analiza textului lui Tertulian din De Praescriptione

Haereticorum ( „Apologeți de limba latina”, PSB volumul 3, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București – 1981, paginile 167-168).

Textul vizat este :

„ [...] 6. Dealtfel, dacă înșirăm superstițiile lui Numa Pompilius şi dacă cercetăm sarcinile,
semnele şi cîştigurile preoțești, uneltele şi jertfelnicele lor, ca şi ciudățeniile sacrificiilor,
ispășirilor şi făgăduințelor lor, nu e limpede oare că diavolul a imitat pînă în cele mai.
neînsemnate lucruri legea iudaică? 7. Cel ce a dorit cu atîta aprindere să imite în lucrurile de
închinare la idoli chiar acele rînduieli după care se săvârșeau tainele lui Hristos, tot acela, cu
același scop, a dorit şi chiar a reușit să potrivească uneltele lucrărilor dumnezeiești şi ale
tainelor creștine cu o credință nelegiuită şi potrivnică, luând cuprinsul său din cuprinsul
acelora, cuvintele sale din cuvintele lor, parabolele sale din parabolele lor. 8. Şi iată de ce
nimeni să nu se îndoiască de faptul că de la diavol au fost trimise darurile stricăciunii, din care
vin şi ereziile, şi nici de acela că ereziile se deosebesc cu puțin de închinarea idolească, fiindcă
ele purced de la același plăsmuitor şi din aceeași lucrare din care purcede şi închinarea cea
idolească. 9. Fie că născocesc un alt Dumnezeu opus Creatorului, fie că mărturisesc un singur
creator, ele îl înfățișează altfel decît cum este în adevăr. 10. Şi astfel, orice minciună, pe care
o spun ei cu privire la Dumnezeu, este le­ gată de închinarea la idoli. [...]”

Comentariu

In cadrul lucrării De Praescriptione Haereticorum, apologetul creștin Tertulian se apleacă

asupra credințelor politeiste romane cu o afirmație care urma sa marcheze relația bisericii
creștine cu istoria si cultura romana: acestea au fost inspirate de diavol.

Trebuie totuși sa luam in considerare cadrul general al lucrării. Tertulian redactează aceasta
lucrare in jurul anului 200, perioada marcata de lupta bisericii creștine împotriva multelor
ereziilor născute din Evangheliile sau scrierile apocrife care influențau lumea romana. Lucrarea
se concentrează pe argumentații împotriva a doua erezii/ schisme majore : a valentinienilor si a
marcionitilor.
Madalin Matica

In esență schismele pornesc fie de la o interpretare proprie, subiectiva a Scripturilor, fie de la

utilizarea fragmentara a acestora sau de la denaturarea sensului acestora. Ambele schisme vizate
sunt afiliate acestui curent al denaturării Evangheliilor.

La întrebarea evidenta despre autorul răstălmăcirilor biblice, Tertulian identifica un unic făptaș
: diavolul care, pentru a îndepărta si păcăli creștinii apelează la un proces de imitare a tainelor
dumnezeiești si la creare unui simulacru pseudo-creștin.

Aruncându-si însă o privire asupra trecutului istoric al credințelor religioase romane, Tertulian
regăsește aceeași rătăcire in reforma religioasa a regelui Numa Pompilius si in cultul lui Mithra.
Rătăcirile contemporane lui au astfel rădăcini schismatice, eretice, vechi si bine împământenite.

In cazul lui Numa Pompilius, apologetul creștin acuza copierea de către regele Numa Pompilius
a ritualului, credințelor, învățăturilor, rânduielilor si legii iudaice in propria-i reforma pentru
inducerea in eroare si păcălirea omului simplu in a urma o credința diavoleasca. Simulacrul
credinței adevărate trebuie sa fie cat mai apropiat de adevărata credință astfel încât sa nu fie
observabile. Ereziile contemporane lui Tertulian nu sunt diferite sau mai puțin vinovate in fata
credinței creștine decât credințele politeiste romane, ambele fiind inspirate si create de același
diavol („[...] 8. Şi iată de ce nimeni să nu se îndoiască de faptul că de la diavol au fost trimise
darurile stricăciunii, din care vin şi ereziile, şi nici de acela că ereziile se deosebesc cu puțin
de închinarea idolească, fiindcă ele purced de la același plăsmuitor şi din aceeași lucrare di
care purcede şi închinarea cea idolească. [...]”).

Tertulian arunca astfel anatema nu numai asupra ereziilor si schismelor contemporane lui cat
caută precedentele acestor mișcări si le identifica in primele credințe politeiste romane,
înșelăciunile plecând de la primele reforme religioase ale regelui Numa Pompilius.

Daca Adevărul este unic si atemporal, asemenea este si lucrarea diavolului, lupta pentru
salvarea sau condamnarea omului având o continuitate in timp si in istorie.

Aspecte generale.

Credințele politeiste romane erau adânc înrădăcinate în cultura și viața de zi cu zi a Romei

antice. Panteonul roman era vast și divers și includea zei și zeițe din diferite regiuni și culturi.
Se credea că aceste zeități aveau puterea de a influența orice, de la vreme până la succesul
recoltelor și al bătăliilor.
Madalin Matica

Panteonul roman era condus de triada formată din Jupiter, Marte și Quirinus. Jupiter, cunoscut
și sub numele de Jove, era regele zeilor și zeul cerului, al tunetelor și al fulgerelor. Marte,
cunoscut și sub numele de Mars Ultor, era zeul războiului și protectorul statului roman. Quirinus
a fost un zeu al poporului roman și a fost asociat cu Republica Romană.

Alte divinități romane importante au fost Venus, zeița iubirii și a frumuseții; Apollo, zeul
muzicii, al poeziei și al profeției; și Ceres, zeița agriculturii. Poporul roman se închina, de
asemenea, la o serie de zei ai gospodăriei, cum ar fi Vesta, zeița căminului, și Lares, zeii
gospodăriei.

Credințele politeiste romane nu se limitau doar la venerarea zeilor și zeițelor. Poporul roman
credea, de asemenea, într-o gamă largă de alte entități supranaturale, inclusiv fantome, demoni
și spirite. Se credea că aceste entități aveau puterea de a influența afacerile umane și erau adesea
proptite prin ofrande și sacrificii.

Practicile religioase în Roma antică erau multiple, ritualurile și ceremoniile având loc atât în
mediul privat, cât și în cel public. Practicile religioase private implicau, de obicei, ritualuri
familiale, cum ar fi aducerea de ofrande zeilor din gospodărie și venerarea strămoșilor.
Practicile religioase publice erau mai elaborate și implicau adesea ceremonii de amploare, cum
ar fi Saturnaliile și Lupercalia.

Regele Numa Pompilius

Plutarh susține că Numa a fost cel mai tânăr dintre cei patru fii ai lui Pomponius și că s-a născut
la 21 aprilie 753 î.Hr., ziua în care a fost fondată Roma. Încă de mic, a fost crescut în condiții
dure și departe de a fi luxoase. Titus Tatius, legendarul rege al orașului sabin Kures, i-a dat-o
ca soție pe Numa pe singura sa fiică, Tatia. După 13 ani de căsnicie, Tatia a murit, iar Numa s-
a mutat în provincie în semn de doliu. Potrivit lui Livius, Numa s-a aflat în Kures chiar înainte
de a prelua puterea la Roma. Atât Plutarh, cât și Livius resping afirmația conform căreia Numa
ar fi fost educat în filozofie de către Pitagora însuși (acest lucru este imposibil în timp).

Plutarh menționează că Numa a avut o fiică, Pompilia, a cărei mamă a fost fie prima soție a lui
Tatia, fie a doua soție a Lucreției. Pompilia avea să se căsătorească cu primul pontifex maximus
Numa Marcius și să-i dea un fiu - viitorul rege - Ancus Marcius. Alți istorici susțin că Numa a
avut cinci fii, pe lângă o fiică. Aceștia au fost Pompo (sau Pomponius), Pinus, Calpus,
Mamercus și Numa. Din ei urmau să provină familiile nobile (gentes): Pomponia, Pinaria,
Madalin Matica

Calpurnia, Aemilia, Pompilia. Unii autori consideră că nobilii se refereau doar la fii legendari
pentru a-și ridica rangul. Se presupune că nimfa Egeria ar fi fost, de asemenea, amanta/soția lui
Numa. Se pare că ea ar fi fost cea care i-a ordonat să realizeze reforme în orașul-stat. Ea a fost
sfătuitoarea regelui, căruia, într-o livadă care i-a fost dedicată mai târziu, lângă portul Capena
din Roma, îi dădea sfaturi cu privire la legile de stat și religioase. După moartea lui Numa, în
disperare, s-a dus în livada sacră a Dianei din Aricia, unde a fost transformată de zeiță într-un
izvor, care mai târziu a fost un loc de cult pentru ea.

Domnia

În urma morții lui Romulus, a existat un loc pe tron timp de un an, iar puterea a stat în mâinile
senatorilor, care se schimbau la fiecare cinci zile. În 715 î.Hr. după certurile dintre facțiunile
Romulus (romanii) și Tacius (sabinii), s-a ajuns la un compromis, iar Numa a devenit
conducătorul Romei. Plutarh menționează că noul rege era inteligent și sensibil. La început,
Numa avea să refuze. Pentru a-l convinge, tatăl său, rudele, inclusiv profesorul și tatăl ginerelui
său - Marcus, și doi ambasadori din partea romanilor au fost trimiși pentru o întrevedere. Plutarh
și Livius menționează că Numa a fost chemat de la Kures la Roma de către Senat și a primit
însemnele puterii în fața mulțimii care îl aclama. Cu toate acestea, Numa a cerut ca augurul să-
i consulte mai întâi pe zei în legătură cu viitoarea sa domnie. Semnele au fost favorabile,
dovedind că Jupiter îl va sprijini pe noul rege.

Potrivit lui Plutarh, prima ordonanță a monarhului a fost să desființeze garda personală de 300
de persoane, numită "Celeres", care îl proteja pe Romulus. Acest gest este interpretat în diverse
moduri, dar poate fi considerat un semnal pentru perioada de pace care urma să vină. Unul
dintre următoarele sale ordine a fost însărcinarea de a construi templul lui Janus, ale cărui porți
erau închise în vremuri de pace și deschise în vremuri de conflict armat, astfel încât trupele să
poată trece prin clădire și să primească binecuvântarea. Clădirea a fost ridicată pe drumul
Argiletum. Ușile templului au fost închise pe toată durata domniei lui Numa.

O altă ordonanță de credință a fost introducerea cultului lui Terminus, zeul granițelor. Prin
venerarea acestei divinități, Numa a obținut ca romanii să respecte limitele posesiunilor lor și
să nu încalce legea. Astfel, în timpul domniei lui Numa, a domnit pacea. Domnitorul i-a
"civilizat" pe romani, al căror oraș-stat a crescut în timpul războaielor din vremea lui Romulus.
Madalin Matica

Ancile - scutul lui Marte, dăruit lui Numa de către Jupiter.

Potrivit legendei romane, o ciumă a izbucnit în timpul domniei lui Numa. Atunci a căzut din
cer un scut oval - Ancile - care era un obiect de cult antic. Apariția scutului era legată de profeția
că durata și puterea statului roman vor depinde de existența sa continuă. La sfatul profetesei
Egeria, pentru a preveni furtul sau recunoașterea, regele a ordonat ca 11 copii exacte ale acestui
scut să fie făcute. În vremurile istorice, acestea au fost păstrate în templul lui Marte, sub
îngrijirea preoților săi, cunoscute sub numele de camere. În fiecare an, în martie și octombrie,
aceștia le purtau în procesiuni solemne organizate în onoarea zeului Marte și executau un dans
antic de război în armură completă.

În timpul domniei lui Numa, calendarul solar a fost, de asemenea, reformat și au fost adăugate
lunile ianuarie și februarie. De atunci, acesta avea 354 de zile și urma să existe luni bisecte la
fiecare 19 ani. Din păcate, nu există prea multe informații despre acest calendar. În plus, regele
a întocmit o listă de zile bune (dies fasti) și zile rele (dies nefasti). În zilele nefavorabile, nu
trebuiau să se desfășoare audieri la tribunal și nu trebuiau convocate adunări ale cetățenilor.

Numa a instituit înalta preoție (pontifex maximus) căreia îi erau subordonați toți ceilalți preoți
(pontifices). A creat așa-numita triadă Capitolină, din care făceau parte: Jupiter, Marte și
Quirinus (Quirinus este numele sub care era venerat Romulus). A introdus preoți speciali -
flamines (flamines Diales, flamines Martiales, flamines Qurinales). Datorită lor, regele a putut
părăsi Roma fără a neglija sacrificiile (Romulus era conducător, dar și preot al lui Jupiter și
Marte și trebuia să prezideze rugăciunile și sacrificiile în cinstea lor). În acea vreme, existau și
auditoriile - 12 preoți ai lui Marte. Numele lor vine de la salire, care înseamnă "a dansa, a sări"
și de fapt ocupația lor erau dansurile rituale de război.

De asemenea, monarhul sabin a mărit numărul augurilor, a adus vestale la Roma și a construit
templul lui Vesta. Preotesele zeiței căminului proveneau din orașul Alba. Una dintre ele era
mama lui Romulus, așa că nu erau complet străine romanilor. Cultul lui Fides, sau "Credința",
era complet nou. Capela ei a fost ridicată pe Capitoliu, iar la 1 octombrie se organiza o
sărbătoare în cinstea ei. Cel de-al doilea rege al Romei ar fi trebuit, de asemenea, să construiască
un palat lângă Forum.
Madalin Matica

Numa a stabilit, de asemenea, un calendar al festivalurilor religioase, care includea Saturnaliile,

Lupercalia și Feriae Marti. Aceste festivaluri erau celebrate pe tot parcursul anului și erau
concepute pentru a onora zeii și zeițele Romei.

Numa a creat, de asemenea, o serie de legi sacre, care reglementau practicile religioase ale
poporului roman. Aceste legi se refereau la aspecte precum sacrificiile, ofrandele și respectarea
corectă a ritualurilor religioase. Ele au fost concepute pentru a se asigura că zeii erau onorați în
mod corespunzător și că practicile religioase ale romanilor erau îndeplinite corect.

În general, reformele religioase ale lui Numa au contribuit la stabilirea unui sistem religios
puternic și bine organizat în Roma. Crearea de către acesta a fecioarelor vestale, a flaminilor și
a calendarului de festivaluri, precum și a legilor sale sacre, au contribuit la asigurarea faptului
că zeii erau onorați și că practicile religioase erau efectuate corect. Acest lucru a ajutat la crearea
unui sentiment de stabilitate și ordine în Roma și a pus bazele religiei romane și a panteonului
său de zei, care va dăinui timp de secole.

Este demn de remarcat faptul că multe dintre informațiile despre Numa Pompilius și reforma
sa religioasă se bazează pe legende și tradiții, iar acuratețea istorică a acestora este incertă.

Dionisie din Halicarnas și Liviu, în lucrările lor, acordă o mare atenție reformelor religioase
introduse de Numa. De exemplu, în Liviu, două capitole separate sunt dedicate activităților sale
în această privință.

Regele Numa Pompilius a murit în anul 673 î.Hr. A fost înmormântat pe dealul Janiculum.
Alături de acesta, se presupune că ar fi existat un alt mormânt în care au fost depuse scrisorile
sale de cult. În anul 181 î.Hr. o ploaie torențială a scos la iveală două morminte din Janiculum.
Una era plină de manuscrise, iar cealaltă era goală. Succesorul lui Numa a fost Tullus Hostilius.

Tertulian

Tertulian a fost un teolog și apologet creștin de origine berberă, care a trăit în provincia romană
Africa în secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. El este considerat primul autor creștin care a scris
în limba latină, iar scrierile sale au avut o influență semnificativă asupra teologiei creștine
timpurii. Tertulian a fost un scriitor prolific, iar lucrările sale acoperă o gamă largă de subiecte,
inclusiv teologie, apologetică, etică și polemică. Este cunoscut, de asemenea, pentru stilul său
înflăcărat și polemic, ceea ce i-a adus porecla "ciocanul" (în latină, "Quintus Septimius Florens
Tertullianus" ). A fost primul care a folosit termenul "Trinitate" pentru a descrie cele trei
Madalin Matica

persoane ale divinității creștine. Tertulian a fost o figură importantă în dezvoltarea timpurie a
creștinismului occidental, iar moștenirea sa continuă să se facă simțită până în zilele noastre.
Tertulian a avut o critică puternică a credințelor politeiste. El credea că închinarea la mai mulți
zei și zeițe era o formă de idolatrie și că îi împiedica pe oameni să înțeleagă adevărata natură a
lui Dumnezeu.

În lucrarea sa "Apologetica", Tertulian a susținut că politeismul era un produs al imaginației

umane și că zeii și zeițele lumii antice nu erau altceva decât mituri și legende. El credea că
venerarea acestor ființe era o formă de înșelăciune și că îi îndepărta pe oameni de adevăratul
Dumnezeu care a creat universul.

Tertulian credea, de asemenea, că politeismul era corupător din punct de vedere moral, deoarece
îi încuraja pe oameni să se angajeze în comportamente imorale, cum ar fi promiscuitatea sexuală
și beția, în numele zeilor lor. El a susținut că închinarea la mai mulți zei și zeițe era o formă de
superstiție și că îi împiedica pe oameni să înțeleagă adevărata natură a lui Dumnezeu și
poruncile sale.

În schimb, Tertulian credea că creștinismul oferea o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, care
era unul și neschimbător, și că oferea un cadru moral și etic pentru a trăi o viață bună. El susținea
că creștinismul era singura religie adevărată și că oferea mântuire și viață veșnică celor care
credeau și trăiau conform învățăturilor sale.

"Nu voi crede în acești zei, căci am văzut statuile și imaginile lor, iar ei nu sunt decât niște
blocuri de lemn și pietre." - Tertulian, "Apologia"

"Zeii păgânilor sunt demoni, care au fost propuși drept zei de către diavolul însuși." - Tertulian,
"De Idolatria"

"Zeii păgânilor nu sunt altceva decât invențiile unei minți ticăloase și depravate și, prin urmare,
trebuie să fie respinși și urâți." - Tertullian, "De Spectaculis"

Bibliografie:

"Religious Reforms of Numa Pompilius: A Study of Roman Religion in the Early Republic" by
Michael J. Verderame (University of California Press, 2016)
Madalin Matica

"The Religion of Numa and the College of Pontiffs" by John Ferguson (University of Chicago
Press, 1911)

"Numa Pompilius and the Religious Foundations of Rome" by Sabine G. MacCormack

(University of California Press, 1983)

"Numa Pompilius and the Development of Roman Religion" by R.M. Ogilvie (University of
Oxford Press, 1966)

„Apologeți de limba latina”, PSB volumul 3 )Editura Institutului Biblic si de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Romane, București – 1981)

Referințe:

Beard, M., North, J., & Price, S. (1998). Religiile Romei: O istorie. Cambridge University
Press.

Turcan, R. (1996). Cultele din Imperiul Roman. Blackwell.

Cotter, W. (2012). Religia Romana. Routledge.

Grant, M. (1999). Miturile romane. University of Oklahoma Press.

Harlow, M., & Laurence, R. (2010). Religia în Roma republicană. Cambridge University Press.
Madalin Matica

Tertullian versus Numa Pompilius.

This commentary starts from the analysis of Tertullian's text in De Praescriptione Haereticorum
("Latin Apologists", PSB volume 3, Publishing House of the Biblical and Mission Institute of
the Romanian Orthodox Church, Bucharest - 1981, pages 167-168).

The text concerned is :

" [...] 6. Moreover, if we list the superstitions of Numa Pompilius, and if we examine the priestly
offices, signs and gifts, their tools and altars, as well as the peculiarities of their sacrifices,
atonements and promises, is it not clear that the devil imitated the Jewish law down to the
smallest things? 7. He who so eagerly desired to imitate in the things of idol worship the very
ordinances according to which the mysteries of Christ were performed, has likewise, with the
same end, desired and even succeeded in matching the tools of divine works and Christian
mysteries with an ungodly and contrary faith, taking his content from their content, his words
from their words, his parables from their parables. 8. And therefore let no one doubt that the
gifts of wickedness have been sent from the devil, from which the heresies also come, nor that
the heresies differ little from idolatrous worship, because they proceed from the same maker
and from the same work from which idolatrous worship also proceeds. 9. Whether they invent
another God opposed to the Creator, or whether they confess a single Creator, they represent
Him otherwise than as He really is. 10. And so every lie, which they tell concerning God, is a
lie of idol worship. [...]"

Comment

In De Praescriptione Haereticorum, the Christian apologist Tertullian addresses the Roman

polytheistic beliefs with a statement that was to mark the relationship of the Christian church
to Roman history and culture: they were inspired by the devil.

We must, however, consider the overall framework of the work. Tertullian wrote this work
around the year 200, a period marked by the struggle of the Christian church against the many
heresies born from the Gospels or apocryphal writings that influenced the Roman world. The
Madalin Matica

work focuses on arguments against two major heresies/schisms: the Valentinians and the
Marcionites.

Essentially the schisms start either from a subjective interpretation of the Scriptures or from
their fragmentary use or distortion of their meaning. Both schisms concerned are affiliated with
this current of distortion of the Gospels.

To the obvious question about the author of the biblical distortions, Tertullian identifies a single
perpetrator: the devil who, in order to alienate and deceive Christians, resorts to a process of
imitation of the divine mysteries and the creation of a pseudo-Christian simulacrum.

However, Tertullian, looking at the historical past of Roman religious beliefs, finds the same
error in the religious reform of King Numa Pompilius and in the cult of Mithras. His
contemporary wanderings thus have schismatic, heretical, ancient and well-established roots.

In the case of Numa Pompilius, the Christian apologist accuses King Numa Pompilius of
copying Jewish ritual, beliefs, teachings, ordinances and law into his own reformation to
mislead and deceive the simple man into following a devilish faith. The simulacrum of the true
faith must be as close as possible to the true faith so as not to be noticeable. Tertullian's
contemporary heresies are no different or less guilty in the face of the Christian faith than the
Roman polytheistic faiths, both being inspired and created by the same devil ("[...] 8. And
therefore let no one doubt that the gifts of wickedness were sent from the devil, from which the
heresies also come, nor that the heresies differ little from idolatrous worship, because they
proceed from the same maker and from the same work from which idolatrous worship proceeds.
[...]").

Tertullian thus casts anathema not only on the heresies and schisms of his day but seeks the
precedents of these movements and identifies them in the early Roman polytheistic faiths, the
deceptions starting with the early religious reforms of King Numa Pompilius.

If Truth is unique and timeless, so is the work of the devil, the struggle for man's salvation or
damnation having a continuity in time and history.

General aspects.

Roman polytheistic beliefs were deeply rooted in the culture and daily life of ancient Rome.
The Roman pantheon was vast and diverse and included gods and goddesses from different
Madalin Matica

regions and cultures. These deities were believed to have the power to influence everything
from the weather to the success of crops and battles.

The Roman pantheon was ruled by the triad of Jupiter, Mars and Quirinus. Jupiter, also known
as Jove, was king of the gods and god of the sky, thunder and lightning. Mars, also known as
Mars Ultor, was the god of war and protector of the Roman state. Quirinus was a god of the
Roman people and was associated with the Roman Republic.

Other important Roman deities were Venus, goddess of love and beauty; Apollo, god of music,
poetry and prophecy; and Ceres, goddess of agriculture. The Roman people also worshipped a
number of household gods, such as Vesta, the goddess of the hearth, and Lares, the household
gods.

Roman polytheistic beliefs were not limited to the worship of gods and goddesses. Roman
people also believed in a wide range of other supernatural entities, including ghosts, demons
and spirits. These entities were believed to have the power to influence human affairs and were
often propitiated through offerings and sacrifices.

Religious practices in ancient Rome were manifold, with rituals and ceremonies taking place in
both private and public settings. Private religious practices usually involved family rituals, such
as bringing offerings to household gods and worshipping ancestors. Public religious practices
were more elaborate and often involved large-scale ceremonies such as Saturnalia and
Lupercalia.

King Numa Pompilius

Plutarch claims that Numa was the youngest of the four sons of Pomponius and that he was
born on 21 April 753 BC, the day Rome was founded. From an early age, he was brought up in
harsh and far from luxurious conditions. Titus Tatius, the legendary king of the Sabine city of
Kures, gave Numa his only daughter, Tatia, as his wife. After 13 years of marriage, Tatia died
and Numa moved to the provinces in mourning. According to Livius, Numa was in Kures just
before he took power in Rome. Both Plutarch and Livy reject the claim that Numa was educated
in philosophy by Pythagoras himself (this is impossible at the time).

Plutarch mentions that Numa had a daughter, Pompilia, whose mother was either Tatia's first
wife or Lucretia's second wife. Pompilia was to marry the first pontifex maximus Numa
Marcius and bear him a son - the future king - Ancus Marcius. Other historians claim that Numa
Madalin Matica

had five sons in addition to a daughter. These were Pompo (or Pomponius), Pinus, Calpus,
Mamercus and Numa. From them would come the noble families (gentes): Pomponia, Pinaria,
Calpurnia, Aemilia, Pompilia. Some authors believe that the nobles only referred to their
legendary sons to raise their rank. The nymph Egeria is also supposed to have been Numa's
mistress/wife. It seems that it was she who ordered him to carry out reforms in the city-state.
She was an advisor to the king, to whom, in an orchard later dedicated to her near the port of
Capena in Rome, she gave advice on state and religious laws. After Numa's death, in despair,
she went to the sacred orchard of Diana of Aricia, where she was transformed by the goddess
into a spring, which later became a place of worship for her.

Reign

Following the death of Romulus, there was a place on the throne for a year, and power remained
in the hands of the senators, who changed every five days. In 715 BC, after quarrels between
the Romulus (Romans) and Tacius (Sabines) factions, a compromise was reached and Numa
became ruler of Rome. Plutarch mentions that the new king was intelligent and sensitive. At
first, Numa would refuse. To persuade him, his father, relatives, including his teacher and son-
in-law's father - Marcus, and two Roman ambassadors were sent for a meeting. Plutarch and
Livy mention that Numa was summoned from Kures to Rome by the Senate and received the
badges of power in front of the cheering crowd. However, Numa requested that the augur first
consult the gods about his future reign. The signs were favourable, proving that Jupiter would
support the new king.

According to Plutarch, the monarch's first order was to disband the 300-strong personal guard,
called "Celeres", which protected Romulus. This gesture is interpreted in various ways, but can
be seen as a signal for the coming period of peace. One of his next orders was to build the
temple of Janus, whose gates were closed in times of peace and opened in times of armed
conflict, so that troops could pass through the building and receive blessings. The building was
erected on the Argiletum road. The doors of the temple were closed throughout Numa's reign.

Another ordinance of faith was the introduction of the cult of Terminus, the god of borders. By
worshipping this deity, Numa got the Romans to respect the boundaries of their possessions
and not break the law. Thus, during Numa's reign, peace reigned. The ruler 'civilised' the
Romans, whose city-state grew during the wars of Romulus' time.
Madalin Matica

The Annas - the shield of Mars, given to Numa by Jupiter.

According to Roman legend, a plague broke out during Numa's reign. An oval shield - the
Annas - fell from the sky and was an ancient cult object. The appearance of the shield was
linked to the prophecy that the duration and power of the Roman state would depend on its
continued existence. On the advice of the prophetess Egeria, to prevent theft or recognition, the
king ordered that 11 exact copies of this shield be made. In historical times, these were kept in
the temple of Mars under the care of his priests, known as chambers. Every year in March and
October, they carried them in solemn processions held in honour of the god Mars and performed
an ancient war dance in full armour.

During Numa's reign, the solar calendar was also reformed and the months of January and
February were added. From then on, it had 354 days and there would be leap months every 19
years. Unfortunately, there is not much information about this calendar. In addition, the king
drew up a list of good days (dies fasti) and bad days (dies nefasti). On bad days, no court
hearings were to be held and no citizens' meetings were to be called.

Numa established the high priesthood (pontifex maximus) to which all other priests (pontifices)
were subordinate. He created the so-called Capitoline triad, which included Jupiter, Mars and
Quirinus (Quirinus is the name by which Romulus was venerated). He introduced special priests
- flamines (flamines Diales, flamines Martiales, flamines Qurinales). Thanks to them, the king
was able to leave Rome without neglecting the sacrifices (Romulus was ruler, but also priest of
Jupiter and Mars and had to preside over prayers and sacrifices in their honour). At that time,
there were also auditoriums - 12 priests of Mars. Their name comes from salire, which means
"to dance, to leap" and in fact their occupation was ritual war dances.

The Sabine monarch also increased the number of augurs, brought vestals to Rome and built
the temple of Vesta. The priestesses of the temple goddess came from the city of Alba. One of
them was the mother of Romulus, so they were not complete strangers to the Romans. The cult
of Fides, or 'Faith', was completely new. Her chapel was erected on the Capitol, and a feast was
held in her honour on 1 October. Rome's second king would also build a palace near the Forum.
Madalin Matica

Numa also established a calendar of religious festivals, which included Saturnalia, Lupercalia
and Feriae Marti. These festivals were celebrated throughout the year and were designed to
honour the gods and goddesses of Rome.

Numa also created a series of sacred laws that regulated the religious practices of the Roman
people. These laws dealt with issues such as sacrifices, offerings and the correct observance of
religious rituals. They were designed to ensure that the gods were properly honoured and that
Roman religious practices were carried out correctly.

Overall, Numa's religious reforms helped establish a strong and well-organised religious system
in Rome. His creation of vestal virgins, flamingos and the festival calendar, as well as his sacred
laws, helped to ensure that the gods were honoured and that religious practices were carried out
correctly. This helped create a sense of stability and order in Rome and laid the foundations for
Roman religion and its pantheon of gods, which would endure for centuries.

It is worth noting that much of the information about Numa Pompilius and his religious reform
is based on legends and traditions, and its historical accuracy is uncertain.

Dionysius of Halicarnassus and Livy, in their works, pay great attention to the religious reforms
introduced by Numa. For example, in Livy, two separate chapters are devoted to his activities
in this regard.

King Numa Pompilius died in 673 BC. He was buried on the Janiculum hill. Next to it, there is
supposed to have been another tomb where his cult letters were deposited. In 181 BC, a heavy
rainfall revealed two tombs at Janiculum. One was full of manuscripts and the other was empty.
Numa's successor was Tullus Hostilius.

Tertullian

Tertullian was a Christian theologian and apologist of Berber origin who lived in the Roman
province of Africa in the 2nd and 3rd centuries AD. He is considered the first Christian author
to write in Latin, and his writings had a significant influence on early Christian theology.
Tertullian was a prolific writer, and his works cover a wide range of subjects, including
theology, apologetics, ethics, and polemics. He is also known for his fiery and polemical style,
which earned him the nickname "The Hammer" (Latin for "Quintus Septimius Florens
Tertullianus" ) He was the first to use the term "Trinity" to describe the three persons of the
Christian Godhead. Tertullian was an important figure in the early development of Western
Madalin Matica

Christianity, and his legacy continues to be felt to this day. Tertullian had a strong critique of
polytheistic beliefs. He believed that the worship of multiple gods and goddesses was a form of
idolatry and prevented people from understanding the true nature of God.

In his work 'Apologetics', Tertullian argued that polytheism was a figment of the human
imagination and that the gods and goddesses of the ancient world were nothing more than myths
and legends. He believed that the worship of these beings was a form of deception and that it
alienated people from the true God who created the universe.

Tertullian also believed that polytheism was morally corrupting because it encouraged people
to engage in immoral behaviour, such as sexual promiscuity and drunkenness, in the name of
their gods. He argued that the worship of multiple gods and goddesses was a form of superstition
and prevented people from understanding the true nature of God and his commandments.

In contrast, Tertullian believed that Christianity offered a true understanding of God, who was
one and unchanging, and provided a moral and ethical framework for living a good life. He
claimed that Christianity was the only true religion and that it offered salvation and eternal life
to those who believed and lived according to its teachings.

"I will not believe in these gods, for I have seen their statues and images, and they are but blocks
of wood and stones." - Tertullian, "Apologia"

"The gods of the pagans are demons, who have been proposed as gods by the devil himself." -
Tertullian, "On Idolatry"

"The gods of the heathen are nothing but the inventions of a wicked and depraved mind, and
must therefore be rejected and hated." - Tertullian, "De Spectaculis"

Bibliography:

"Religious Reforms of Numa Pompilius: A Study of Roman Religion in the Early Republic" by
Michael J. Verderame (University of California Press, 2016).

"The Religion of Numa and the College of Pontiffs" by John Ferguson (University of Chicago
Press, 1911).
Madalin Matica

"Numa Pompilius and the Religious Foundations of Rome" by Sabine G. MacCormack

(University of California Press, 1983)

"Numa Pompilius and the Development of Roman Religion" by R.M. Ogilvie (University of
Oxford Press, 1966)

"Apologetics of the Latin Language", PSB volume 3 (Publishing House of the Biblical and
Mission Institute of the Roman Orthodox Church, Bucharest, 1981)

References:

Beard, M., North, J., & Price, S. (1998) The Religions of Rome: A history. Cambridge
University Press.

Turcan, R. (1996). Cults in the Roman Empire. Blackwell.

Cotter, W. (2012) Roman Religion. Routledge.

Grant, M. (1999). Roman myths. University of Oklahoma Press.

Harlow, M., & Laurence, R. (2010) Religion in Republican Rome. Cambridge University Press.
Madalin Matica

特图良对努马-庞皮利乌斯。

这篇评论从分析特图良在De Praescriptione Haereticorum中的文本开始（"拉丁语辩护士"

，PSB第三卷，罗马尼亚东正教会圣经和传教研究所出版社，布加勒斯特-1981年，第

167-168页）。

有关文本是 。

" [...] 6. 此外，如果我们列出努马-庞皮利乌斯的迷信，如果我们研究祭司的职务、标志

和礼物，他们的工具和祭坛，以及他们的牺牲、赎罪和承诺的特殊性，难道不清楚魔

鬼模仿犹太人的法律，直到最小的事情？7. 他如此热切地希望在偶像崇拜的事物中模

仿基督的奥秘所依据的条例，也同样以同样的目的，希望甚至成功地将神圣的工作和

基督教的奥秘的工具与不敬虔的和相反的信仰相匹配，从他们的内容中获取他的内容

，从他们的话中获取他的话语，从他们的比喻中获取他的比喻。8. 因此，任何人都不

要怀疑邪恶的礼物是从魔鬼派来的，异端邪说也是从魔鬼派来的，也不要怀疑异端邪

说与拜偶像的区别不大，因为它们来自同一个制造者和同一个工作，拜偶像的工作也

是从魔鬼派来的。9. 无论他们是否发明了另一个与造物主相对立的神，还是承认了一

个单一的造物主，他们代表的都不是他的真实面貌。10. 因此，他们所讲的有关上帝的

每一个谎言，都是偶像崇拜的谎言。[...]"

评论
Madalin Matica

在De Praescriptione Haereticorum中，基督教辩护士特图良针对罗马的多神教信仰发表了

一个声明，这个声明标志着基督教会与罗马历史和文化的关系：它们是由魔鬼激发的

然而，我们必须考虑作品的整体框架。特图良在200年左右写了这部作品，这一时期的

特点是基督教会与许多从影响罗马世界的福音书或天书中诞生的异端邪说进行斗争。

这部作品侧重于反对两个主要的异端/教义：瓦伦丁派和马西尼派的论点。

从本质上讲，这些分裂要么是从对圣经的主观解释开始的，要么是从对圣经的零散使

用或对其含义的扭曲开始的。这两个有关的分裂都与这股歪曲福音书的潮流有关联。

对于圣经歪曲的作者这个明显的问题，德尔图良指出了一个单一的肇事者：魔鬼，为

了疏远和欺骗基督徒，他诉诸于模仿神圣的奥秘和创造一个假的基督教模拟的过程。

然而，特图良在审视罗马宗教信仰的历史沿革时，发现努马-庞皮利乌斯国王的宗教改

革和密特拉崇拜中也存在同样的错误。因此，他在当代的游荡有分裂的、异端的、古

老的、根深蒂固的根源。

在努马-庞皮利乌斯的案例中，基督教辩护士指责努马-庞皮利乌斯国王将犹太人的仪式

、信仰、教义、条例和法律照搬到自己的改革中，以误导和欺骗单纯的人，使其跟随

魔鬼般的信仰。真正信仰的模拟物必须尽可能地接近真正的信仰，以便不被人察觉。

特图良的当代异端邪说在基督教信仰面前与罗马多神教信仰没有什么不同，也没有什

么罪过，两者都是由同一个魔鬼启发和创造的（"[...]8。因此，任何人都不要怀疑邪恶

的礼物是从魔鬼派来的，异端邪说也是从魔鬼派来的，也不要怀疑异端邪说与拜偶像

的区别不大，因为它们来自同一个制造者和同一个工作，拜偶像的工作也是从魔鬼派

来的。[...]").
Madalin Matica

因此，特图良不仅对他那个时代的异端和分裂进行了诅咒，而且寻找这些运动的先例

，并在早期的罗马多神教信仰中找出它们，这些欺骗行为始于努马-庞皮利乌斯国王的

早期宗教改革。

如果真理是独特和永恒的，那么魔鬼的工作也是如此，为人类的救赎或诅咒的斗争在

时间和历史上具有连续性。

一般方面。

罗马的多神教信仰在古罗马的文化和日常生活中根深蒂固。罗马万神殿庞大而多样，

包括来自不同地区和文化的诸神。这些神灵被认为有能力影响从天气到农作物和战斗

的成功。

罗马万神殿是由朱庇特、火星和奎里努斯三位一体的统治者。朱庇特，也被称为Jove

，是众神之王，是天空、雷电之神。马尔斯，也被称为Mars Ultor，是战争之神和罗马

国家的保护者。基里努斯是罗马人的神，与罗马共和国有关。

其他重要的罗马神是爱与美的女神维纳斯；音乐、诗歌和预言之神阿波罗；以及农业

女神瑟雷斯。罗马人还崇拜一些家神，如炉灶女神维斯塔和家神拉瑞斯。

罗马的多神信仰并不局限于对神明和女神的崇拜。罗马人也相信其他广泛的超自然实

体，包括鬼魂、恶魔和精神。这些实体被认为有能力影响人类事务，并经常通过供品

和祭品进行祭祀。

古罗马的宗教活动是多方面的，仪式和典礼在私人和公共场合都有发生。私人宗教活

动通常涉及家庭仪式，如给家庭神灵带去供品和对祖先的崇拜。公共宗教活动更加精

细，往往涉及大规模的仪式，如土星节和露巴卡利亚。
Madalin Matica

努马-庞皮利乌斯国王

普鲁塔克称，努马是庞波尼乌斯四个儿子中最小的一个，他出生于公元前753年4月21

日，即罗马成立的日子。从很小的时候起，他就在恶劣的、远非奢华的条件下长大。

提图斯-塔提斯，传说中的萨宾城库雷斯的国王，把他唯一的女儿塔蒂亚嫁给了努马，

作为他的妻子。结婚13年后，塔蒂亚去世，努马在哀悼中搬到了外省。根据李维斯的

说法，努马在罗马掌权前曾在库雷斯。普鲁塔克和李维都拒绝了关于努马接受毕达哥

拉斯本人的哲学教育的说法（这在当时是不可能的）。

普鲁塔克提到，努马有一个女儿庞皮利亚，她的母亲要么是塔蒂亚的第一任妻子，要

么是卢克丽霞的第二任妻子。庞皮利亚将与第一任教皇努马-马歇斯结婚，并为他生下

一个儿子--未来的国王--安库斯-马歇斯。其他历史学家称，努马除了一个女儿外，还有

五个儿子。这些人是Pompo（或Pomponius）、Pinus、Calpus、Mamercus和Numa。从

他们那里将产生贵族家庭（gentes）：Pomponia、Pinaria、Calpurnia、Aemilia、

Pompilia。一些作者认为，贵族们只是为了提高自己的地位而提到了他们的传奇儿子。

仙女Egeria也被认为是努马的情妇/妻子。似乎是她命令他在城邦进行改革。她是国王

的顾问，在罗马卡佩纳港附近的一个后来献给她的果园里，她向国王提出了关于国家

和宗教法律的建议。努马死后，在绝望中，她去了阿里西亚的戴安娜的神圣果园，在

那里，她被女神变成了一个泉水，后来成为她的崇拜之地。

统治

罗慕路斯死后，王位有了一年的位置，权力仍然掌握在元老院手中，每五天更换一次

。公元前715年，在罗慕路斯（罗马人）和塔西乌斯（萨宾人）两派争吵之后，双方达
Madalin Matica

成了妥协，努马成为罗马的统治者。普鲁塔克提到，新国王很聪明，很敏感。起初，

Numa会拒绝。为了劝说他，他的父亲、亲戚，包括他的老师和女婿的父亲--马库斯，

以及两名罗马大使被派去开会。普鲁塔克和李维提到，努马被元老院从库雷斯召到罗

马，在欢呼的人群面前接受了权力的徽章。然而，努马要求预言家先向诸神咨询他未

来的统治情况。征兆是有利的，证明朱庇特将支持新国王。

根据普鲁塔克的说法，君主的第一个命令是解散保护罗慕路斯的300人的私人卫队，称

为 "塞勒斯"。这一姿态有多种解释，但可以看作是即将到来的和平时期的一个信号。

他的下一个命令是建造雅努斯神庙，其大门在和平时期关闭，在武装冲突时期打开，

以便部队可以通过该建筑并获得祝福。该建筑建在阿尔吉莱图姆路上。在努马的整个

统治期间，神庙的门都是关闭的。

另一项信仰条例是引入了对边境之神Terminus的崇拜。通过崇拜这个神灵，努马让罗

马人尊重他们财产的界限，不违反法律。因此，在努马的统治期间，和平得到了保证

。这位统治者 "文明 "了罗马人，罗马人的城邦在罗慕路斯时代的战争中不断壮大。

亚纳号--火星的盾牌，由朱庇特赠予努马。

根据罗马的传说，在努马统治时期爆发了一场瘟疫。一个椭圆形的盾牌--安纳--从天而

降，是一个古老的崇拜对象。盾牌的出现与预言有关，即罗马国家的持续时间和权力

将取决于它的持续存在。在女预言家埃吉里亚的建议下，为了防止被盗或被认出来，

国王下令将这面盾牌复制了11份精确的副本。在历史上，这些东西被保存在火星的神
Madalin Matica

庙里，由他的祭司看管，被称为室。每年3月和10月，他们带着它们参加为纪念火星神

而举行的庄严游行，并穿着全副武装表演古老的战争舞蹈。

在努马统治时期，太阳历也进行了改革，增加了一月和二月。从那时起，它有354天，

每19年就会有一个闰月。不幸的是，关于这个日历的信息不多。此外，国王还制定了

一份好日子（dies fasti）和坏日子（dies nefasti）的清单。 在坏日子里，不举行法庭听

证会，不召集公民会议。

努马建立了大祭司制度（pontifex maximus），所有其他祭司（pontifices）都从属于这

个制度。他创造了所谓的卡皮托林三要素，其中包括朱庇特、火星和奎里努斯（奎里

努斯是罗慕路斯被尊称的名字）。他引入了特殊的祭司--火神（火神Diales，火神

Martiales，火神Qurinales）。多亏了他们，国王才能在不忽视祭祀的情况下离开罗马（

罗慕路斯是统治者，但也是朱庇特和火星的祭司，必须为他们主持祈祷和祭祀）。 当

时，也有礼堂--12位火星的祭司。他们的名字来自salire，意思是 "跳舞，跳跃"，事实

上他们的职业是仪式性的战争舞蹈。

萨宾君主还增加了预言家的数量，把女祭司带到罗马，并建造了维斯塔神庙。神庙女

神的女祭司们来自阿尔巴城。其中一位是罗慕路斯的母亲，所以他们对罗马人来说并

非完全陌生。对 "菲德斯 "或 "信仰 "的崇拜是全新的。她的小教堂被建立在国会大厦上

，并在10月1日为她举行了一场宴会。罗马的第二个国王也将在论坛附近建造一座宫殿

努马还制定了一个宗教节日日历，其中包括土星节（Saturnalia）、露巴卡利亚（

Lupercalia）和马提节（Feriae Marti）。这些节日全年都在庆祝，旨在纪念罗马的诸神

和女神。
Madalin Matica

努马还制定了一系列神圣的法律，规范罗马人的宗教活动。这些法律涉及的问题包括

祭祀、供品和对宗教仪式的正确遵守。他们的目的是确保神灵得到适当的尊敬，罗马

的宗教活动得到正确的执行。

总的来说，努马的宗教改革有助于在罗马建立一个强大而有组织的宗教体系。他创造

了圣母玛利亚、火烈鸟和节日日历，以及他的神圣法律，有助于确保神灵得到尊重，

宗教活动得到正确执行。这有助于在罗马创造一种稳定和秩序感，并为罗马宗教及其

万神殿奠定了基础，这将持续几个世纪。

值得注意的是，关于努马-庞皮利乌斯和他的宗教改革的许多信息都是基于传说和传统

，其历史准确性是不确定的。

哈利卡纳苏斯的狄奥尼修斯和李维在他们的作品中，对努马引入的宗教改革给予了极

大的关注。例如，在《李维》中，有两个独立的章节专门介绍他在这方面的活动。

努马-庞皮利乌斯国王于公元前673年去世。他被埋葬在亚尼库鲁姆山上。在它的旁边

，应该有另一个坟墓，他的崇拜信被存放在那里。公元前181年，一场大雨使亚尼库鲁

姆的两座墓葬暴露出来。一个装满了手稿，另一个是空的。 努马的继任者是图卢斯-霍

斯蒂利斯。

特图良（Tertullian）

特图良是柏柏尔人出身的基督教神学家和辩护士，公元2-3世纪时生活在罗马的非洲省

。他被认为是第一位用拉丁文写作的基督教作家，他的著作对早期基督教神学产生了

重大影响。特图良是一位多产的作家，他的作品涵盖了广泛的主题，包括神学、道歉

学、伦理学和论战。他还因其火爆的论战风格而闻名，这为他赢得了 "铁锤 "的绰号（

Madalin Matica

拉丁文为 "Quintus Septimius Florens Tertullianus"），他是第一个使用 "三位一体 "一词来

描述基督教神格中的三个人。特图良是西方基督教早期发展中的一个重要人物，他的

遗产一直延续到今天。特图良对多神教信仰进行了强烈的批判。他认为，对多个神和

女神的崇拜是一种偶像崇拜，妨碍人们理解上帝的真正本质。

在他的作品《辩证法》中，特图良认为多神教是人类想象力的产物，古代世界的诸神

不过是神话和传说。他认为对这些生命的崇拜是一种欺骗，它使人们与创造宇宙的真

神疏远。

特图良还认为，多神教在道德上是败坏的，因为它鼓励人们以其神的名义从事不道德

的行为，如性乱和酗酒。他认为，对多神的崇拜是一种迷信，使人们无法理解上帝的

真正本质和他的诫命。

相比之下，特图良认为，基督教提供了对上帝的真正理解，上帝是唯一且不变的，并

为过上美好生活提供了一个道德和伦理框架。他声称，基督教是唯一真正的宗教，它

为那些相信并按照其教义生活的人提供救赎和永生。

"我不会相信这些神，因为我已经看到了他们的雕像和图像，他们不过是木块和石头。

" - 特图良，"辩证法"

"异教徒的神是魔鬼，他们被魔鬼自己提议为神"。- 特图良，"论偶像崇拜"

"异教徒的神只不过是邪恶和堕落的心灵的发明，因此必须被拒绝和憎恨"。- 特图良，

"De Spectaculis"

参考文献。
Madalin Matica

"Numa Pompilius的宗教改革。共和国早期的罗马宗教研究》，作者是迈克尔-J-维德莱

姆（加利福尼亚大学出版社，2016年）。

约翰-弗格森的 "努马的宗教和教皇学院"（芝加哥大学出版社，1911年）。

"努马-庞皮利乌斯和罗马的宗教基础》，作者：萨拜因-G. MacCormack (加州大学出版

社, 1983)

"努马-庞皮利乌斯和罗马宗教的发展》，作者：R.M. 奥格尔维（牛津大学出版社，

1966）。

"拉丁语的辩证法"，PSB第3卷（罗马东正教会圣经和传教研究所出版社，布加勒斯特

，1981年）。

参考文献。

Beard, M., North, J., & Price, S. (1998) The Religions of Rome: 一段历史。剑桥大学出版社

Turcan, R. (1996). 罗马帝国的邪教。布莱克维尔。

Cotter, W. (2012) Roman Religion. Routledge.

Grant, M. (1999). 罗马神话。俄克拉荷马大学出版社。

Harlow, M., & Laurence, R. (2010) Religion in Republican Rome. 剑桥大学出版社。