Mesopotamia

Antică
De: Alistar Ștefan, Antohi-Bîrgoanu, Arsene Dragoș, Brumă Alin, Chiricea Miruna

 CUPRINS
01 02 03
Localizare Izvoarele Panteonul
religiei

04 05 06
Antropologia Viața după Cultul
moarte

07 08 09
Sărbători Morala Bibliografie
 01
Localizare
Geografia Mesopotamiei

 01 | Localizare & cLIMa
Mesopotamia înseamnă „(Țara) dintre două râuri” în greacă veche, referindu-se la
pământul dintre râurile Tigru și Eufrat, dar regiunea poate fi definită în linii mari pentru a
include zona care este acum cea mai mare parte a Irakului, estul Siriei, sud-estul Turciei.

Mesopotamia cuprinde ținutul dintre râurile Eufrat și Tigru, ambele având izvoarele în
munții armeni vecini. Ambele râuri sunt alimentate de numeroși afluenți, iar întregul sistem
fluvial drenează o vastă regiune muntoasă. Rutele de uscat din Mesopotamia urmează de
obicei Eufratul, deoarece malurile Tigrului sunt adesea abrupte și dificile. Clima regiunii este
semi-aridă, cu o vastă întindere deșertică în nord, care face loc unei regiuni de 15.000 de
kilometri pătrați (5.800 de mile pătrate) de mlaștini, lagune, mlaștini și maluri de stuf în sud.
În sudul extrem, Eufratul și Tigrul se unesc și se varsă în Golful Persic. 

Din acest motiv, dezvoltarea sistemelor de irigații a avut o mare importanță pentru
coloniștii Mesopotamiei. Alte inovații mesopotamiene sunt controlul apelor prin baraje, și
utilizarea apeductelor. Primii coloniști ai pământurilor fertile din Mesopotamia utilizau
pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte de plantarea recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, vița
de vie, napii sau merele. Mesopotamienii au fost unul din primele popoare care au produs bere
și vin. Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus probleme agricultorilor; adesea recoltele
erau distruse, de aceea erau folosite surse alternative de alimente, precum vaci sau oi.

 02
Izvoarele
Religiei
 02 | iZVOARELE
RELIGIEI
Religia antică din Mesopotamia a fost prima înregistrată. Mesopotamienii credeau că lumea este un
disc plat, înconjurat de un spațiu imens, gol, iar deasupra lui, raiul. Ei credeau, de asemenea, că apa este
peste tot, sus, jos și laturi, și că universul s-a născut din această mare enormă. În plus, religia
mesopotamiană era politeistă. Deși credințele descrise mai sus erau ținute în comun printre mesopotamieni,
au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care se referă la zeul An și la
zeița Ki. Fiul lor a fost Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil era cel mai puternic zeu. El era zeul principal
al panteonului.

Religia mesopotamiană a fost prima mare religie a antichităţii. Teritoriul Mesopotamiei coincidea, în
linii mari, cu cel al Irakului de astăzi. In ziua de azi teritoriul antic al Mesopotamiei intra in componenta
urmatoarelor state: Turcia, Siria si Irak. Civilizaţia mesopotamiană este cunoscută datorită arheologiei şi
textelor cuneiforme. Prima civilizaţie mesopotamiană a fost cea a sumerienilor, urmată de cea babiloniană
şi asiriană.



 02 | iZVOARELE
RELIGIEI
Izvoarele religiei sunt: mituri, epopei, proverbe, „texte sapienţiale" (dintre care cele mai cunoscute
sunt: „Epopeea lui Ghilgameş" şi „Codul lui Hammurabi"). Prima, este cea mai cunoscută creaţie
babilonică. Poem epic, descrie faptele viteazului Ghilgameş, regele cetăţii Uruk. Epopeea prezintă
cunoştinţele ştiinţifice, filosofice şi religioase ale babilonienilor. A doua este o codificare a mai multor
legi, sentinţe, norme de drept civil şi penal, de drept administrativ, comercial şi familial. A însemnat
pentru popoarele Orientului Apropiat ce a însemnat Dreptul roman pentru popoarele Europei moderne.

Religia mesopotamiană era politeista, având peste 2500 de zei. Zeii erau exclusiv reprezentaţi sub
forma umană, având comportamente umane. Ei sunt nemuritori, atotştiutori, desăvârşiţi. Fiecare unitate
administrativă, oraş sau sat, avea ca şi conducător un zeu principal.

Regele era considerat ca fiind ales de zei, şi era numit fiu al zeilor. El era o persoană sfântă, un
trimis al zeilor. Era socotit mijlocitorul binecuvântării zeilor către popor. Îndeplinea şi funcţia de
Mare-Preot, răspunzând de construirea templelor şi de serviciul divin public. Mesopotamienii credeau
că omul a fost creat de zei din lut şi din sângele lor, pentru a-i sluji pe aceştia.

Religia mesopotamiană va dispărea mult mai rapid decât cea egipteană, stingându-se cu puţin
înainte de secolul I al erei creştine.



 03
Panteonul
 03 | Panteonul
Sumerienii își puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde
suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din sfera
supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei
respective. Cum s-a menționat mai sus, doctorii mesopotamieni nu erau foarte avansați din
punct de vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.

Majoritatea zeităților sumeriene aparțin unei clasificări numită Anunna ([descendenții]
lui Anu), în timp ce șapte zeități, inclusiv Enlil și Inanna, au aparținut unui grup de judecători
ai lumii de dincolo, cunoscuți sub denumirea Anunnaki ([copiii] lui Anu și Ki). În timpul celei
de-a Treia Dinastii din Ur, panteonul sumerian includea de șaizeci de ori câte șaizeci de zeități
(adică 3600).

Panteonul asiro-babilonian cuprindea un foarte mare număr de zei, legați între ei uneori
genealogic, alteori prin funcțiile atribuite. În acest mare număr de zeități, teologia
asiro-babiloniană a introdus o sistematizare, o adevărată clasificare, care a atins o formă
canonică definitivă în a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu î.Ch. Astfel, zeii principali
erau grupați în triade sau tetrade, în timp ce zeii secundari sau mai mici, erau grupați în jurul
divinităților principale.

 03 | Panteonul
❖ Anu: Zeul cerului

❖ Enlil: Zeul aerului (de la Lil = Aer), divinitate protectoare a cetății Nippur.

❖ Enki: Zeul apei proaspete, a fertilității masculine și a cunoașterii; zeitate protectoare în Eridu.

❖ Inanna: Zeiță a iubirii sexuale, fertilității și războiului; zeitate matroană a cetății Uruk.

❖ Ki: zeița Pământului.

❖ Nanna: Zeul Lunii, una dintre zeitățile protectoare din Ur.

❖ Ningal: Soția lui Nanna.

❖ Ninlil: O zeiță a aerului și soția lui Enlil, una dintre zeitățile matroane în Nippur, se crede că
ea stătea în aceleași temple ca și Enlil.

❖ Ninurta, Zeul războiului, al agriculturii, unul dintre zeii sumerieni ai vântului, zeitate
protectoare a cetății Girsu și una dintre zeitățile protectoare a cetății Lagaș.

❖ Utu: Zeul Soarelui în templul E'barbara din Sippar.



❖ Triada cosmică: Anu (zeul cerului), Enlil (zeul aerului) și Ea (zeul apelor).

❖ Triada astrală: Sin (zeul lunii), Shamash (zeul soarelui), Iștar (zeiță a fecundității și a
războiului).

❖ Triada naturală: Nusku (zeul focului), Tammuz (zeu al vegetației și al fertilității pământului),
Adad (zeul ploii și al furtunilor).





 03 | Panteonul
Pe lângă zeii cuprinși în aceste triade, asiro-babilonienii aveau și alți zei locali, zei
populari care s-au bucurat de o cinste deosebită. Între aceștia primul loc îl ocupă
Marduk, care la origine era un zeu solar local al Babilonului. Odată cu ascensiunea
Babilonului la rangul de capitală și centru religios al primului imperiu caldeean, Marduk
a devenit căpetenia zeilor, întocmai ca Amon al egiptenilor, și i se atribuia creația lumii.
Era reprezentat în tovărășia unui balaur. 

Preoții au compus în onoarea lui celebrul "Poem al creației" (Enûma Eliš). Marduk
era și stăpânul regilor, servindu-le acestora ca model în conducerea statului și în
războaie. În unele tradiții, Marduk era socotit drept "zeu unic", reprezentare timpurie a
monolatriei, respectiv a henoteismului. În relație cu Marduk erau și următoarele zeități:

❖ Assaluchi, fiu al lui Enkis, era un zeu al magiei și vrăjitoriilor.

❖ Tutu, zeu al orașului Borsippa, supus Babilonului. Mai târziu, Nabu, fiul lui
Marduk, devine noul zeu al orașului Borsippa. Era socotit zeu al literaturii și al
destinului.





 04
ANTROPOLOGIA
 04 | ANTROPOLOGIA
Un număr foarte mare de tăbliţe cuprind o serie de mituri care, deşi au avut legături directe cu ritualul, ne
dau şi o imagine destul de clară despre modul în care zeităţile erau concepute în Mesopotamia. Totodată, unele
mituri prezintă concepţia mesopotamiană despre creaţie, cum ar fi de exemplu Epicul creaţiei, «Enuma eliş»,
recitat cu ocazia Anului Nou, apoi Epopeea lui Ghilgameş. Această epopee mai cuprinde şi versiunea babiloniană
a potopului, care se aseamănă în multe privinţe cu cea vechi testamentară. Mai avem apoi mitul lui Adapa, Etana
şi Vulturul, Coborârea lui Iştar în Infern etc. 


Mitul creatiei lui Enuma Elish


Enuma Elish este compusă din aproape o mie de linii de scenariu cuneiformă care au fost
adesea comparate cu povestea de creație a Vechiului Testament din Geneza I. Povestea prezintă o
mare luptă între zeii Marduk și Tiamat care are ca rezultat crearea Pământului și a omenirii .
Marduk, zeul furtunii, este în cele din urmă declarat un campion, care îi permite să domnească
asupra celorlalți zei și să devină principalul zeu din religia babiloniană. Marduk folosește corpul lui
Tiamat pentru a forma cerul și pământul. El formează cele mai mari râuri Mesopotamiene, Eufrat
și Tigris, din lacrimile din ochi. În cele din urmă, el formează omenirea din sângele fiului lui
Tiamat și al soțului Kingu, pentru ca ei să slujească zeilor.



 05
VIAȚA DUPĂ
MOARTE
 05 | Viața după moarte
Ei credeau în viaţa de după moarte, când trupul se va întoarce în pământ, iar sufletul
va merge în împărăţia morţilor, pe „tărâmul fără întoarcere". Defunctul nu putea deveni
niciodată un zeu. Când murea un rege, erau ucişi şi dintre slujitorii lui: soldaţi, muzicanţi,
femei, şi aşezaţi în mormânt, lângă el, în credinţa că aceştia îi vor ţine companie in viaţa
viitoare.

Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială a
omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia și
raportul de prietenie între oameni, teama de moarte și setea de nemurire; paralel, mitul
rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul,
civilizația urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale
gândirii.

 06
CULTUL
06 | CULTUL
Locul de cult era templul, considerat locuinţa zeilor, cel mai mare bun al oraşului. O
parte integrantă a templului era ziguratul, o clădire asemănătoare unei piramide în trepte, cu
3-7 etaje, exteriorul fiecăruia fiind colorat diferit cu plăci de ceramică smălţuită. Vârful
zigguratului era locul în care se întâlneşte cerul cu pământul. 

Un zigurat este un tip de structură masivă construită în Mesopotamia antică. Are
forma unui compus terasat de etaje sau niveluri care se retrag succesiv. Ziguratele notabile
includ Marele Zigurat din Ur lângă Nasiriyah, Ziguratul din Aqar Quf lângă Bagdad,
Etemenanki acum distrus în Babilon, Chogha Zanbil în Khūzestān și Sialk Plus, Sumer în
general. Sumerienii credeau că zeii trăiau în templul din vârful ziguratelor, așa că numai
preoții și alți indivizi foarte respectați puteau intra. Societatea le-a oferit multe lucruri, cum
ar fi muzică, recolta și crearea de statui devoționale pentru a trăi în templu.

Cel construit de regele Nabucodònosor al II-lea, este „turnul Babei" despre care se
vorbeşte în Biblie. Templul era totodată centru cultic, economic (aici se desfăşurau activităţi
economice, comerciale, operaţii bancare, împrumuturi), dar şi centru de cultură (Templele
având şcoli unde erau instruiţi scribii. 

06

 | CULTUL


Tot aici se aflau atelierelor artiştilor şi artizanilor). Tot templul se presupune
a fi fost şi centrul activităţilor de observare a astrelor.

Fiecare templu avea un număr foarte mare de preoţi, câteva sute, organizaţi
pe funcţii. Ei aduceau zeilor sacrificii de animale, ofrande de fructe, în cadrul
unor procesiuni şi rugăciuni. In fiecare zi se aducea de mâncare zeilor de două
ori. Cea mai importantă sărbătoare era Anul Nou, când avea loc un ritual, o nuntă
sacră între rege şi zeiţa oraşului.

Activitatea rituală se concentrează cu precădere în temple. Descoperirile
arheologice de la Babilon şi Ur au relevat structuri ale unor temple uriaşe.
Totodată, s-a observat că templele au planuri diferite. Toate însă au o sală centrală
în care se găsea o nişă şi piedestalul pe care era plasată statuia zeului. În jurul
acestei săli centrale erau camerele pentru preoţii templului, cămările etc. 



 06 | CULTUL
Cel frumos templu a fost ridicat în Babilon în cinstea lui Marduk şi se numea Esagila - casa
care înalţă capul. În partea de nord a templului se afla un ziggurat. În templu se găseau săli
pentru soţia lui Marduk, Zarpanil, pentru Nebo, fiul acestuia, pentru Ea - zeul înţelepciunii şi al
oceanului etc. Templul a deţinut bogăţii inestimabile. Statuia lui Marduk, masa, scaunul şi
scăunelul pe care Marduk îşi rezema picioarele erau din aur solid şi cîntăreau 80 de talanţi (un
talant avea 30 kg.).

Exista şi un templu special akitu, de obicei o construcţie separată de corpul central al
templului, care juca un rol important în sărbătoarea de Anul Nou. în cea de a 20-a zi a acestei
sărbători, Marduk era dus din Esagila în templul akitu, ca parte integrantă din ceremonia de
Anul Nou.

Cultul era format din rugăciuni, imnuri, plângeri sau lamentări. Rugăciunile erau
rostite fie în comun, fie în particular. Magia şi ghicitul făceau parte integrantă din cult.

Pe lângă cultul zilnic mai exista cel ocazionat de diferite sărbători anuale. Cea mai
importantă sărbătoare era cea a Anului Nou, când Sumerul sărbătorea moartea şi învierea
zeilor, întâlnirea şi împreunarea Marelui zeu cu Zeiţa Mamă. Această sărbătoare a
căsătoriei sacre – Hieros gamos – constituia punctul central al vieţii cultice.

 06 | CULTUL
În practicile cultice, oamenii și-au îndeplinit destinul: să aibă grijă de nevoile
materiale ale zeilor. Prin urmare, le-au oferit zeilor case (templele) care erau bogat
aprovizionate cu pământuri, pe care oamenii le cultivau. În templu, zeul era prezent
într-o statuie din lemn prețios acoperit cu aur, dar nu mărginit de acesta. Pentru această
statuie, personalul de la bucătăria templului a pregătit mesele zilnice din alimente
cultivate sau crescute pe câmpurile templului, în livezile sale, în stânele sale, în țarcuri și
în rezervele de vânat, aduse de pescarii săi sau livrate de fermierii care îi datorau ca
templu. impozit. 

Statuia a fost, de asemenea, îmbrăcată în haine scumpe, scăldat și escortat la pat în
dormitorul zeului, adesea deasupra turnului templului sau zigurat. Pentru a se ocupa de
toate acestea, zeul avea un corp de slujitori ai casei, adică preoți pregătiți ca bucătari,
brutari, ospătari și scăldatori sau ca encomiști (cântăreți de laudă) și muzicieni pentru a
face mesele zeului sărbătoare, sau ca elegiști pentru alinați-l în momente de stres și
durere. 

 06 | CULTUL
Abaterile de la rutina zilnică au fost marile festivaluri lunare și, de asemenea, o
serie de ocazii speciale. Astfel de ocazii speciale ar putea fi o necesitate bruscă de a
parcurge ritualul elaborat pentru purificarea regelui atunci când acesta era amenințat de
relele implicate într-o eclipsă de Lună sau, în cazuri extreme, ar putea exista un apel
pentru instalarea rituală a unui rege înlocuitor. să-și asume pericolele amenințătoare și
diverse alte ritualuri neperiodice.

Parțial regulate, parțial improvizate, erau ocaziile pentru audiențe la zeul în care
regele sau alți închinători își prezentau cererile și rugăciunile însoțite de ofrande
adecvate. Acestea erau în mare parte comestibile, dar nu de puține ori recipientele
costisitoare în care erau prezentate, vaze de piatră, vase de aur în formă de barcă etc.,
mărturiseau ardoarea dătătorilor. Daruri adecvate, altele decât comestibile, erau, de
asemenea, acceptabile - printre ele sigilii cilindrice pentru uzul zeului, de dimensiuni
supraomenești și arme pentru el, cum ar fi capete de buzdugan, de asemenea, de
dimensiuni mari.

 06 | CULTUL
Cultului, dar ca privat mai degrabă decât ca parte a cultului templului, se poate
număra și ritualul de înmormântare, despre care, din păcate, se cunosc puține lucruri. În
vremurile dinastice timpurii trecute, în Girsu erau curente două moduri de
înmormântare. Una era o înmormântare obișnuită într-un cimitir; natura celuilalt, numită
așezarea trupului „în stuful lui Enki”, nu este înțeleasă. Este posibil să fi indicat plutirea
corpului în josul râului în canebrakes. Elegiștii și alți membri ai personalului funerar au
fost prezenți și au condus bocetele, căutând să dea expresie deplină a durerii celor
îndoliați și să îmbătrânească spiritul morților. În vremurile ulterioare, înmormântarea
într-un seif al familiei sub casa de locuit a fost frecventă.

Cultul funerar. Morţii se înhumau, iar alături de ei se puneau provizii pentru viaţa
de dincolo. Aceasta era o viaţă sumbră, dusa în întuneric, praf, mucegai şi noroi. Cel mai
mare necaz pentru un om era lipsa de provizii, care erau aduse de cei în viaţă. De aici şi
accentul pus pe necesitatea naşterii de copii a căror îndatorire era de a aproviziona pe cei
defuncţi cu cele necesare în viaţa de dincolo de mormânt.



 07
sărbători
07 | SĂRBĂTORI
Sărbătorile erau o oportunitate prin care se putea restabili legătura
dintre lumea sacră şi cea profană. Cea mai vestită sărbătoare era cea a
Anului Nou (Akitu), ce se desfăşura primăvara şi ţinea nu mai mult de
12 zile. Cea mai importantă sărbătoare era Anul Nou, când avea loc un
ritual, o nuntă sacră între rege şi zeiţa oraşului.

Era un adevărat scenariu mistico-religios ce avea drept paşi
iniţiatici reîntoarcerea lumii în Haos şi apoi crearea unei noi lumi. Vara
aveau loc mari sărbători în cinstea lui Tamuz, zeul fertilităţii şi al
vegetaţiei, procesiunile fiind de un fast deosebit.

Sărbătorile acestea erau mai mult agrare, în legătură cu
semănatul, strângerea recoltelor, culesul viilor, tunsul oilor etc.
Sărbătoarea Anului Nou era celebrată cu un fast deosebit, ca și
la asiro-babiloneni.



 08
MORALA
 08 | MORALA
Fiecare om avea îndatoriri
faţă de semenii săi, stabilite
de către zei. Mesopotamienii
credeau în răsplata sau
pedeapsa zeilor pentru
faptele lor. 

09 | BIBLIOGRAFIE
❖ https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesopotamiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Mesopotamia

❖ https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_vechiul_Babilon

❖ https://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C8%99 

❖ https://paginadefolos.blogspot.com/2016/02/zeii-din-mesopotamia-panteonul-sumerian.
html

❖ http://relicnis.blogspot.com/2012/02/clasa-ix-religiile-in-antichitate.html

❖ https://sites.google.com/site/istoriareligiilor/religia-mesopotamiei-1

❖ https://www.yoair.com/ro/blog/mythological-stories-from-ancient-mesopotamia-the-cra
dle-of-civilization/

❖ https://ro.eferrit.com/enuma-elish-cel-mai-vechi-mit-al-creatiei-scrise/https://ro.eferrit.c
om/enuma-elish-cel-mai-vechi-mit-al-creatiei-scrise/

❖ https://octavianpaul.wordpress.com/2012/09/21/2-religia-mesopotamiei-2/

❖ https://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/temple-preoti-rituri-sarbatori-
71909.html 

MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIE!
CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo, including
icons by Flaticon, infographics & images by Freepik