Orientul Antic este leagănul primelor civilizaţii.

Din cele mai vechi timpuri în

văile fluviilor apar primele localităţi omeneşti. Mesopotamia, sau cum au
numit-o grecii, „Ţara dintre fluvii” constituie una dintre cele mai vehi şi mai
dezvoltate civilizaţii şi culturi din lumea antică. Civilizaţia mesopotamiană
sintetizeaza creaţia a trei popoare – sumerienii, akkadienii şi asirienii.
Civilizaţiile dezvoltate între Tigru şi Eufrat şi-au împrumutat unele altora
principalele mituri. În acest context se poate vorbi despre o mitologie
mesopotamiană comună. Rădăcinele acestor mituri se gasesc în se găsesc în
tradiţiile timpurii ale culturii sumeriene. Sumerienii erau adepţii unei religii
politeiste caracterizatăde zei şi zeiţe antropomorfe reprezentând forţe sau
prezenţe din lumea materială, un concept foarte mult utilizat în mitologia
greacă de mai târziu. Zeii au creat iniţial oamenii ca servitori pentru ei înşişi,
dar i-a eliberat atunci când a devenit prea greu să-i mai controleze. Multe
naraţiuni din religia sumeriană seamănă izbitor cu povestirile altor
religii/mitologii din Orientul Mijlociu. De exemplu, ideea biblică a creaţiei
omului şi potopul lui Noe, sunt strâns legate cu povestirile sumeriene. Zeii şi
zeiţele din Sume sunt reprezentaţi similar în religiile akkadiene, canaanite şi
altele. De asemenea, o serie de povestiri sunt asemănătoarecu cele din
mitologia greacă, de exemplu, coborârea lui Inannaîn lumea de dincolo este
foarte asemănătoare cu mitul Persefonei. Majoritatea zeităţilor sumeriene
aparţin unei clasificări numită Anunna (descendenţii lui Anu), în timp ce şapte
zeităţi, inclusiv Enlil şi Inanna, au aparţinut unui grup
de judecători ai lumii de dincolo, cunoscuţi sub denumirea de Anunnaki
(Copiii lui Anu şi Ki). În timpul celei de-a Treia Dinastii din Ur, panteonul
sumerian includea de şaizeci de oricâte şaizeci de zeităţi (adică 3600).
Principale zeităţi sumeriene sunt următoarele: Enlil era cel mai puternic zeu
din religia mesopotamiană. Zeul aerului (de la Lil = Aer), divinitate
protectoare a cetăţii Nippur. Soţia sa se numea Ninlil, iar copiii săi erau
Inanna, Iškur, Nanna-Suen, Nergal, Ninurta, Pabilsag, Nushu, Utu, Uraš
Zababa şi Ennugi.
Enki: Zeul apei proaspete, a fertilităţii masculine şi acunoaşterii; zeitate
protectoare în Eridu.
Inanna: Zeiţă a iubirii sexuale, fertilităţii şi războiului;zeitate matroană a
cetăţii Uruk.
Ki: zeiţa Pământului.
Nanna: (numit şi Suen, Nanna-Suen sau Sin) era una dintre zeităţile
protectoare din Ur. El era unul dintre fiii lui Enlil.
Ningal: Soţia lui Nanna.
Ninlil: O zeiţă a aerului şi soţia lui Enlil, una dintre zeităţile matroane în
Nippur.
Ninurta: Zeul războiului, al agriculturii, unul dintre zeiisumerieni ai vântului,
zeitate protectoare a cetăţii Girsuşi una dintre zeităţile protectoare a
cetăţii Lagash.
Utu: (numit ulterior de către semiţi şi Šamaš sau Sahamash) era zeul soarelui
în templul E'barbara din Sippar.
Pe măsură ce locuitorii unui oraş-stat (care avea zei proprii) s-au familiarizat
cu zeii altor oraşe, ei au început săstabilească relaţii între aceştia din urmă şi
zeii lor, exact aşacum au făcut veacuri mai târziu grecii şi romanii în miturile
lor.Uneori, doi sau mai mulţi zei au ajuns să fie percepuţi ca osingură
divinitate. În cele din urmă, a fost dezvoltată o ordineierarhică între zei. Anu,
un zeu al cerului care la origine fusese zeul patron al oraşului Uruk, a ajuns să
fie considerat ca celmai mare dintre
toţi – zeul cerurilor. Cel mai apropiat rival al său a fost zeul aerului, cel care
coordona furtunile şi vânturile, Enlil din Nippur. Următoarele civilizaţii
mesopotamiene au preluat structura pantheonului sumerian, adaptând în mod
sincretic denumirile şiatribuţiile divinităţilor sumeriene la pantheonul propriu.
•Marduk - era zeul principal al Babylonului. Oamenii îl preamăreau, pentru
ca el să permită evoluţia Babylonului de la un mic stat la un mare imperiu.
•Gula- numit şi Ninishina, era zeiţa vindecării. Când cinevaera bolnav, ea era
una dintre zeiţele la care se rugau.
 
•Nabu- era zeul mesopotamian al scrisului. Era foarte înţelept, şi foarte lăudat
pentru abilitatea sa de a scrie. Înunele locuri se credea că el controlează raiul
şi pământul.
 
•Iškur- (sau Adad) era zeul furtunilor.
•Ninurta- era zeul sumerian al războiului şi al eroilor.
 
•Inanna- zeiţa sumeriană a războiului, era şi soţia lui Ninurta.
•Pazazu/Pazuzu- numit şi Zu, era o zeitate malefică, ce a furat tabletele
destinului lui Enlil, şi a fost omorât dinacest motiv. Tot el a adus şi bolile
nevindecabile. Marii zei erau veneraţi în lăcaşe de cult, destinate acestui scop,
templele. Fiecare familie deţinea mici figurine din lutcare îi reprezentau pe
proprii zei casnici, precum şi mici casesau firide în zid în care aceste figurine
erau adăpostite.
Spre deosebire de Egipt spre exemplu în Mesopotamia zeii sînt reprezentați în
chip de oameni. Oamenii se temeau de zei, deoarece îi știau răzbunători și
pregătiți să-i pedepsească pentru greșelile lor. În afara zeilor se credea că
există o mulțime de demoni care le aduc prejudicii oamenilor.
DEMONII
Credinţa în demoni era o parte importantă a religiei Mesopotamiei antice.
Oamenii se temeau de sufletele rele, şi deaceea aşezau statuete şi picturi
pentru a speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferiţi demoni,
fiecare cunumele său propriu, specializaţi în diferite acţiuni negative pentru a
se feri de ei, locuitorii Mesopotamiei purtau amulete și talismane.
Regii pretindeau un statut deosebit în societate reieșind din apropierea lor de
zeități. Astfel, pe lespedea de bazalt gravată cu legile lui Hammurabi (secolul
al XVIII-lea î.Hr.) este reprezentat zeul soarelui din mîinile căruia regele
primește legile. În dorința de a consolida poziția dominantă a Babilonului,
regele Hammurabi îl declară pe Marduc zeu suprem al țării. Mesopotamia a
rămas în istorie și prin miturile sale, printre care se remarcă mitul potopului.