Ligia Ruscu

Manual pentru istoria epocii elenistice

 To give an accurate description of what has never occurred is not merely the proper
occupation of the historian, but the inalienable privilege of any man of parts and culture.
(Oscar Wilde)
 INTRODUCERE

Volumul de faŃă a fost gîndit drept un curs destinat masteratului secŃiei de arheologie a
FacultăŃii de Istorie şi Filosofie din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Acestui fapt îi datorează
întinderea redusă şi structura în paisprezece părŃi. Aceste paisprezece capitole vor forma,
pentru programul de masterat, un cadru pentru discutarea izvoarelor literare, epigrafice sau
arheologice referitoare la diferitele aspecte ale epocii elenistice. Pe de altă parte, textul aşa
cum se prezintă poate constitui o lectură agreabilă şi utilă pentru cititorul nespecialist, dar
interesat de istoria antică.
De ce epoca elenistică? După ce a fost multă vreme desconsiderată ca fiind o perioadă
de decadenŃă (văzută aşa atît de grecii înşişi, care îşi pierduseră independenŃa, cît şi de
romani, care îi cuceriseră), a fost reabilitată la începutul secolului XIX de Johann Gustav
Droysen, care i-a redat individualitatea şi a definit-o ca pe o sinteză a civilizaŃiilor greacă şi
orientale. A fost într-adevăr o perioadă de fertilizare reciprocă a celor două arii de civilizaŃie,
o epocă în care polis-ul – cadrul socotit de greci singurul potrivit unei vieŃi civilizate – a
devenit model de civilizaŃie în vaste regiuni, neatinse anterior de cultura greacă, o perioadă de
efervescenŃă spirituală în care s-au conturat premisele viitoarei civilizaŃii greco-romane şi ale
apariŃiei creştinismului.
Cînd începe şi cînd se termină epoca elenistică? În ce priveşte începutul, autorii care o
tratează se împart în două: cei care o socotesc de la începutul expediŃiei lui Alexandru şi cei
care încep de la moartea sa. Poate părea într-adevăr nepotrivit să excluzi din relatare tocmai
evenimentele care stau la originea epocii în discuŃie; am preferat însă această a doua
delimitare, datorită extinderii reduse a volumului de faŃă şi datorită faptului că despre viaŃa şi
faptele Cuceritorului cititorul poate găsi cu uşurinŃă relatări destule, chiar şi în limba română.
Momentul sfîrşitului e mai puŃin limpede, în funcŃie de criteriul utilizat. Se foloseşte de regulă
criteriul politic: căderea sub stăpînire romană a ultimului regat elenistic, Egiptul, în anul 30
(chiar dacă, strict vorbind, nu Egiptul este ultimul stat elenistic independent, v. cap. III). Şi
cartea de faŃă se conformează acestei uzanŃe generale. Există însă şi alte criterii posibile. Dacă
îl alegem pe acela al entităŃii de bază a statelor, polisul, atunci epoca elenistică se prelungeşte
şi sub stăpînirea romană, pînă în timpul Imperiului Tîrziu, cînd oraşele, fie ele greceşti sau
romane, îşi pierd autonomia. În fine, dacă folosim criteriul unei civilizaŃii de limbă elenă,
bazată pe modul de viaŃă şi valorile elene, atunci epoca elenistică mai continuă încă multă
vreme, sub imperiile roman şi bizantin, pînă la cucerirea arabă.
Un cuvînt despre numele de persoane şi de locuri. Am reprodus în forma deja
familiară cititorului numai acele nume care au dobîndit de multă vreme un aspect românesc
(Filip, iar nu Philippos; Atena şi nu Athenai) şi le-am păstrat într-o formă cît mai apropiată de
cea originală pe toate celelalte. Am preferat această soluŃie în locul mai răspînditei
„românizări” a numelor greceşti şi latine (Lisimah în loc de Lysimachos), deoarece aceasta
din urmă nu face numele anticilor nici mai agreabile, nici mai uşor de înŃeles sau reŃinut.
Toate datele din text se referă la era precreştină, de aceea menŃiunea a. Chr. este
folosită doar în cazurile în care ar putea apărea neclarităŃi. Datele din era creştină (p. Chr.)
sunt indicate ca atare.
 I. EPOCA DIADOHILOR (323-276)

La moartea lui Alexandru cel Mare, lumea părea să se fi schimbat radical şi definitiv.
Armele macedonene fuseseră duse pînă aproape de hotarele lumii cunoscute, Imperiul
Ahemenid şters de pe hartă, regi şi popoare veneau să se închine cuceritorului, era uşor de
crezut că lumea nu va mai fi niciodată aceeaşi. Iată însă că pe neaşteptate moartea l-a secerat
pe cuceritor în floarea vîrstei, şi – fie că vorba ce-i este atribuită pe patul de moarte, despre
jocurile funebre ce le vor organiza urmaşii săi, este apocrifă sau nu – rugul său funerar avea să
lumineze lumea vreme de încă patruzeci de ani. Mirajul reconstituirii imperiului în folosul
propriu i-a orbit pe succesorii săi, mînîndu-i iar şi iar într-o luptă fără sorŃi de izbîndă. După
ce flăcările s-au stins însă, după ce unitatea imperiului cucerit de Alexandru s-a sfărîmat
definitiv, regatele ce s-au ridicat din ruinele sale seamănă bine, ca întindere, cu statele cele
mai importante care existaseră înainte de izbucnirea conflictului: Macedonia şi Grecia; Persia
şi Orientul Apropiat; Egiptul.

Izvoare: Diod. 18-21; Just. 13-17, 24-25; Plut. Eum, Phoc., Dem., Pyrrh.; App. Syr. 52-55, 62; Arr. Diad; Paus.
1, 9-11; 9, 7, 3; 25, 6-7; 26, 1-3; Memnon FGrHist 434 F5-10.
OGIS 5 (scrisoarea lui Antigonos către oraşul Skepsis); ISE 7; IG IV2, 1 (Epidauros) 68.

I. Perdikkas şi moştenirea lui Alexandru (de la moartea lui Alexandru la

acordul de la Triparadeisos: 323-320)

1. Succesiunea (dubla monarhie, împărŃirea satrapiilor)

Stabilirea succesiunii a dat naştere unui conflict între ofiŃerii macedoneni şi apropiaŃii
lui Alexandru pe de o parte, care susŃineau ca rege pe copilul încă nenăscut al Rhoxanei, soŃia
persană a lui Alexandru, şi infanteria macedoneană pe de altă parte, care, nemulŃumită de
perspectiva de a avea un rege pe jumătate barbar, îl susŃinea pe un frate al defunctului rege,
Filip Arrhidaios; acesta era însă debil şi incapabil de guvernare. Un compromis între cele
două tabere a permis proclamarea ambilor ca suverani, ei urmînd a fi puşi sub tutelă.
Fig. 1. Ptolemaios fiul lui Lagos Fig. 2. Antigonos Monophthalmos

Conducerea imperiului a fost concentrată în mîinile a trei bărbaŃi: Antipatros, vechi

tovarăş de arme al lui Filip, rămînea strategul Europei, funcŃie ce-i fusese încredinŃată deja de
Alexandru, şi practic regent al Macedoniei. Fusese foarte apropiat de Alexandru şi de mama
acestuia Olympias şi îl sprijinise pe tînărul rege să preia tronul la moartea lui Filip. Acum,
vîrsta, experienŃa politică şi prestigiul dobîndit în lupte îi dădeau un ascendent moral asupra
tuturor celorlalŃi diadohi. Krateros a fost numit prostates (tutore) al celor doi regi. Era un
comandant talentat, poate cel mai talentat dintre locotenenŃii lui Alexandru; avea să joace însă
un rol puŃin important în evenimentele ce urmează, deoarece a căzut în luptă deja în 321.
Personajul cel mai important devenea însă Perdikkas, care primise deja din 324 funcŃia de
chiliarch (traducerea în greacă a termenului persan însemnînd „primul după rege”) şi prin
aceasta prelua acum conducerea treburilor din Asia. Perdikkas se distinsese la asediul Thebei
şi mai apoi în timpul campaniilor indiene ale lui Alexandru; devenise de asemenea comandant
al cavaleriei Hetairilor, era un om ambiŃios şi incapabil de a tolera vreun potenŃial rival.
Au fost împărŃite spre guvernare satrapiile imperiului. Lui Ptolemaios i s-a încredinŃat
Egiptul. El a fost singurul dintre diadohi care nu a încercat să refacă în folosul său unitatea
imperiului lui Alexandru. De la bun început, stăpînirea asupra Egiptului şi consolidarea
acesteia au fost Ńelul său şi pentru a-l atinge a desfăşurat minuni de tenacitate şi viclenie.
Antigonos Monophthalmos („Chiorul”, numit aşa fiindcă pierduse un ochi în bătălie) a
primit provinciile din Anatolia occidentală (Phrygia, Lycia, Pamphylia). Era mai în vîrstă
decît ceilalŃi, un bărbat care îmbina o ambiŃie enormă cu răbdarea de a-şi realiza planurile pe
timp îndelungat, îndrăzneala pe cîmpul de luptă cu talentul pentru intrigi. Lui Lysimachos i s-
a dat Tracia. În timpul expediŃiei lui Alexandru făcuse parte din garda personală a acestuia,
unde se distinsese prin curaj; era un bărbat aspru şi un iscusit comandant. Cappadocia i-a
revenit lui Eumenes, singurul grec dintre diadohi şi ca atare privit cu suspiciune de ceilalŃi.
Era născut la Kardia în Chersonesul tracic şi fusese secretarul lui Filip, iar mai apoi al lui
Alexandru, însă anii următori aveau să demonstreze că nici talentele sale militare nu erau de
neglijat. SituaŃia celor doi din urmă era aparte, în sensul că provinciile încredinŃate lor nu se
aflau în acel moment sub control macedonean (Cappadocia nu fusese atinsă de expediŃia lui
Alexandru, Tracia se revoltase cu succes împotriva stăpînirii macedonene cu mai mulŃi ani
înainte); Lysimachos şi Eumenes trebuiau aşadar mai întîi să-şi cucerească satrapiile.

2. Revoltele (mercenarii din Bactria, războiul lamiac)

 Preluarea succesiunii s-a făcut în linii mari în linişte; singurele două regiuni unde s-au
produs tulburări se află la cele două extremităŃi ale imperiului, în zone locuite de greci:
Bactria (unde deja Alexandru colonizase un număr apreciabil de militari) şi Grecia însăşi,
unde vestea morŃii lui Alexandru a constituit semnalul declanşării unei revolte generale,
condusă de Atena. Antipatros, luat prin surprindere, a fost asediat în fortăreaŃa thessaliană
Lamia (de unde numele războiului), însă macedonienii s-au redresat rapid şi două victorii, una
la Krannon în Thessalia şi una navală la Amorgos, ambele în 322, au pus capăt războiului,
precum şi aspiraŃiilor ateniene la rangul de putere navală.

3. CoaliŃia împotriva lui Perdikkas (primul război al diadohilor)

ÎmpărŃirea puterilor nu a fost de durată, căci ambiŃiile lui Perdikkas l-au făcut odios în
ochii celorlalŃi diadohi. O coaliŃie formată între Antipatros, Ptolemaios şi Antigonos
Monophthalmos l-a pus pe Perdikkas în situaŃia de a lupta pe două fronturi. El a ales să
înceapă cu Egiptul, în timp ce singurul să aliat, Eumenes, îi Ńinea piept lui Antigonos în Asia
Mică. ExpediŃia egipteană, începută cu succes, a eşuat curînd în nisipuri, iar Perdikkas şi-a
găsit sfîrşitul asasinat de propriii săi ofiŃeri, în frunte cu Seleukos. Acesta era comandantul
trupelor de elită ale Hypaspistai-lor şi hotărît să nu se lase pe viitor trecut cu vederea.

Fig. 3. Seleukos I Nikator

II. Antigonos şi imperiul universal (de la Triparadeisos la bătălia de la Ipsos:

320-301)

1. ReîmpărŃirea satrapiilor
La Triparadeisos în nordul Siriei, sub preşedinŃia lui Antipatros, imperiul a fost
reorganizat în urma dispariŃiei lui Perdikkas. Cei doi regi au fost puşi sub tutela lui Antipatros
(Krateros între timp murise) şi mutaŃi în Macedonia. Lui Antigonos i s-a încredinŃat ducerea la
bun sfîrşit a operaŃiunilor împotriva lui Eumenes. Trădarea ofiŃerilor lui Perdikkas a fost
răsplătită, Seleukos a primit satrapia Babiloniei.
 2. Eliminarea susŃinătorilor lui Perdikkas şi ai lui Polyperchon (al
doilea război al diadohilor, 320-316)
Al doilea conflict între diadohi a fost ocazionat de hotărîrea lui Antipatros de a-l
prefera ca succesor în funcŃiile sale pe mai vechiul său tovarăş de arme Polyperchon, un om
loial şi bine intenŃionat, dar mediocru, în defavoarea propriului său fiu Kassandros, talentat,
dar turbulent. Acesta nu era omul care să se împace cu ceea ce considera a fi un afront şi a
cerut ajutorul lui Antigonos. Polyperchon s-a aliat atunci cu Eumenes, iar principalul rezultat
al acestui război a fost înfrîngerea lui Eumenes de către Antigonos, care devenea astfel
stăpînul Asiei şi cel mai puternic dintre diadohi. Kassandros l-a eliminat pe Polyperchon, a
preluat Macedonia, a executat-o pe Olympias, mama lui Alexandru, pentru că pusese să fie
asasinaŃi Filip Arrhidaios şi soŃia acestuia, şi şi-a impus stăpînirea în numeroase oraşe
greceşti; între altele, a instituit o tiranie la Atena, sprijinită de o garnizoană macedoneană în
portul Pireu.
Acum aşadar, Ptolemaios stăpînea Egiptul, Lysimachos era încă ocupat cu cucerirea
satrapiei sale Tracia, Kassandros se înstăpînise pe Macedonia şi parte din Grecia, iar
Antigonos, în urma dispariŃiei lui Eumenes, rămăsese stăpînul Asiei.

3. CoaliŃia împotriva lui Antigonos (al treilea război al diadohilor, 315-

311)
Al treilea război a derivat nemijlocit din cel anterior: lui Antigonos, devenit acum prea
puternic, i se opunea o coaliŃie formată din Ptolemaios (unde se refugiase şi Seleukos, care se
simŃea ameninŃat de Antigonos şi îşi părăsise satrapia), Kassandros şi Lysimachos (care între
timp reuşise să supună Tracia pînă la Dunăre). Refuzul lui Antigonos de a împărŃi beneficiile
războiului anterior cu ceilalŃi trei a dus la declanşarea ostilităŃilor, în care, ca şi Perdikkas
odinioară, Antigonos se vedea nevoit să lupte pe două fronturi. Încercarea eşuată a lui
Antigonos de a profita de revolta oraşelor greceşti vest-pontice (313), care îl Ńinea în loc pe
Lysimachos la nord de Balcani, pentru a trece în Macedonia, precum şi înfrîngerea fiului său
Demetrios în faŃa lui Ptolemaios în bătălia de la Gaza (312) au dus în anul următor la
încheierea păcii zise „a diadohilor”.

Proclamarea libertăŃii grecilor (315)

În proclamaŃia dată la Tyr, în care respingea pretenŃiile celorlalŃi diadohi, Antigonos a
formulat pentru prima dată explicit un principiu la care se va face apel de nenumărate ori în
veacurile următoare, cel al libertăŃii oraşelor greceşti. Grecii, într-o formulare mai tîrzie,
trebuiau să fie liberi (e0leu/qeroi), lipsiŃi de garnizoane (a0frou/rhtoi) şi scutiŃi de tribut
(a0forolo/ghtoi). ProclamaŃia, primită cu mult interes de oraşele greceşti, a avut puŃine
urmări practice; ideea libertăŃii grecilor avea însă să joace un rol dintre cele mai importante în
confruntările ulterioare dintre regatele elenistice. Ea a fost folosită ca un foarte eficient
instrument de propagandă, deoarece se adresa nu atît oraşelor greceşti aflate sub stăpînirea sau
controlul aceluia care o lansa, cît mai ales celor aflate sub stăpînirea unui rival sau adversar al
său; îndemnîndu-i pe greci la răscoală sprijinită din afară în numele libertăŃii, puteai face
vubnerabil un rival politic.

4. Pacea diadohilor (311) şi sfîrşitul dinastiei Argeazilor (310)

Pacea s-a încheiat în principiu pe baza lui status quo ante. Seleukos, care revenise în
satrapia sa în 312, nu era inclus în această pace; în anii următori, Antigonos avea să încerce
fără succes să-l elimine. Una dintre clauzele păcii prevedea ca Kassandros să rămînă strateg al
Europei şi epimeletes (ocrotitor) al regelui minor pînă la majoratul acestuia. Clauza constituia
evident o condamnare la moarte pentru tînărul Alexandru al IV-lea; în anul următor,
Kassandros dispunea uciderea sa şi a mamei sale Rhoxane.

5. “Anul regilor” (306/305)

Atît de mare era însă prestigiul dinastiei Argeazilor, încît după moartea ultimului său
reprezentant au mai trecut cîŃiva ani pînă cînd diadohii au îndrăznit să tragă consecinŃa
firească. În anul 306, în urma victoriei navale a lui Demetrios asupra flotei egiptene la
Salamina Ciprului, Antigonos a asumat titlul regal pentru sine şi pentru fiul său. Exemplul lor
a fost urmat de Ptolemaios, care nu voia să lase impresia că înfrîngerea l-ar fi demoralizat, şi
la scurtă vreme şi de ceilalŃi diadohi, precum şi, mai tîrziu, de tirani locali din diferite oraşe
(Dionysios din Siracuza, Dionysios din Herakleia Pontike). Pentru a-şi valorifica victoria,
Demetrios a încercat o debarcare în Egipt, apoi a asediat Rhodosul (305-4). Acest asediu, deşi
eşuat în cele din urmă, i-a adus lui Demetrios supranumele de Poliorketes (asediatorul de
oraşe), datorită ingeniozităŃii şi numărului impresionant de maşini şi tehnici de asediu
desfăşurate.
Fig. 4. Demetrios Poliorketes

6. Al patrulea război al diadohilor şi sfîrşitul lui Antigonos (302-301)

Antigonos rămînea însă cel mai redutabil dintre suverani, cel mai susceptibil a întinde
mîna după coroana imperiului refăcut al lui Alexandru. După conflicte limitate, ca intervenŃia
lui Ptolemaios în Pelopones sub pretextul apărării libertăŃii oraşelor greceşti (308) şi
înlăturarea tiraniei promacedonene a lui Demetrios din Phaleron de către Demetrios
Poliorketes (307), în 302 s-a format din nou o alianŃă generală împotriva lui Antigonos şi
Demetrios, alcătuită din Kassandros, Lysimachos, Ptolemaios şi Seleukos. Acesta din urmă a
pus capăt războiului purtat la graniŃa sa de est împotriva lui Chandragupta Maurya,
întemeietorul dinastiei Maurya şi al primului imperiu indian. În schimbul cedării unor teritorii
la hotarele sale răsăritene, Seleukos a obŃinut de la Chandragupta 500 de elefanŃi, care aveau
să se dovedească de mare folos în bătălia finală.

Harta 1.

Războiul, îngreunat de faptul că Demetrios deŃinea controlul asupra Mării Egee şi a

Strîmtorilor, ceea ce a împiedicat o vreme joncŃiunea între aliaŃii din vest şi din est, s-a
încheiat cu bătălia de la Ipsos (301), în care Antigonos şi-a pierdut viaŃa. Regatul său a fost
împărŃit între învingători: Lysimachos a primit Asia Mică pînă la munŃii Taurus; Seleukos,
restul posesiunilor asiatice ale lui Antigonos, adică în primul rînd Siria, mai puŃin partea
meridională a acesteia, pe care Ptolemaios, deşi nu participase la efortul militar comun,
profitase de ocazie să o ocupe; Kassandros nu a obŃinut suplimente teritoriale, ci s-a mulŃumit
să i se recunoască implicit mînă liberă în Grecia, unde Demetrios, care de-abia scăpase cu
viaŃă de la Ipsos, mai avea destule puncte de sprijin.
 III. Consolidarea regatelor (de la moartea lui Antigonos la sfîrşitul ultimilor
diadohi: 301-281)

1. Demetrios Poliorketes şi lupta pentru Macedonia (301-286)

Cele două decenii ce urmează stau sub semnul lui Demetrios Poliorketes, cel mai
turbulent dintre diadohi. Rămas fără regat după Ipsos, nu şi-a găsit liniştea şi nu a lăsat pe
nimeni să şi-o găsească pînă nu a obŃinut şi el o stăpînire a sa. Prilejul favorabil i s-a ivit cînd,
după moartea lui Kassandros în 297, care lăsa în urmă trei fii, neînŃelegerile dintre aceştia i-au
permis lui Demetrios să intervină, mai întîi ca arbitru, mai apoi drept candidat în nume
propriu la tronul Macedoniei, pe care a reuşit să îl obŃină după înlăturarea tinerilor săi rivali
(294). În acest timp, Lysimachos a fost împiedicat să intervină de expediŃiile sale getice, iar
Seleukos şi Ptolemaios s-au mulŃumit să îşi adjudece ce mai rămăsese din imperiul maritim al
lui Demetrios (Cipru, Sidon, Tyr).

Harta 2.

Însă Demetrios, prin stilul său haotic de guvernare şi abuzurile comise, a reuşit să se
facă atît de detestat de supuşii săi, încît inamicilor din afară le-a fost uşor să-l înlăture după o
domnie de doar cîŃiva ani. Lysimachos, în alianŃă cu regele Epirului, Pyrrhos, l-a alungat pe
Demetrios din Macedonia (287). Acesta, sperînd într-o răsturnare de situaŃie de ultimă oră, s-a
aruncat în Asia Mică, unde a fost însă capturat de Seleukos (286), care l-a Ńinut captiv pînă la
moartea survenită probabil în urma exceselor alcoolice (283).

2. Sfîrşitul diadohilor (286-281)

Lysimachos, după eliminarea lui Demetrios, a reuşit să îl scoată din Macedonia şi pe
mai puŃin experimentatul Pyrrhos, care s-a întors în regatul său, în aşteptarea aventurilor sale
italice. Cu aceasta, Lysimachos, care acum stăpînea Macedonia, Tracia şi Asia Mică pînă la
munŃii Taurus, se afla în fruntea unui imperiu care prefigura ca aşezare şi întindere viitorul
Imperiu Bizantin: călare pe Strîmtori, controla două continente şi două mări. Lysimachos a
tras concluzia acestui fapt stabilindu-şi capitala în nou întemeiatul oraş Lysimacheia, pe
Ńărmul european al Dardanelelor. Însă în interior Lysimachos se confrunta cu o nemulŃumire
crescîndă a supuşilor, în primul rînd a oraşelor greceşti, datorată mai ales politicii sale fiscale
opresive şi stimulată de faptul că regele, în urma unor intrigi de curte pentru care a fost
blamată în primul rînd tînăra sa soŃie Arsinoe (fiica lui Ptolemaios), a pus să fie ucis fiul şi
urmaşul său desemnat la tron, Agathokles.
Dînd curs cererii de ajutor a văduvei acestuia, principalul rival al lui Lysimachos,
Seleukos, i-a invadat regatul şi în bătălia de la Kurupedion (281) l-a înfrînt; Lysimachos a
căzut în luptă. Seleukos, unind acum regatul său cu cel al lui Lysimachos, se afla la un pas de
reconstituirea imperiului lui Alexandru; doar Egiptul îi mai lipsea. În ajunul triumfului final
însă, Seleukos a fost asasinat, înainte de a fi apucat să-şi ia în stăpînire noile cuceriri. Pierea
astfel ultimul dintre diadohi, căci Ptolemaios murise în 283; îi urmase la tron fiul său
Ptolemaios II, asociat la domnie deja din 285.

3. Antigonos Gonatas în Macedonia (281-276)

SituaŃia a fost complicată suplimentar de invazia celŃilor. În 279, poate deja la sfîrşitul
lui 280, triburi celtice dinspre zona Dunării au invadat Macedonia, au înfrînt armatele trimise
în calea lor de efemerii pretendenŃi la tron şi au năvălit asupra Greciei. Unul din grupurile
invadatoare, comandat de un Brennos, a înaintat pînă la Delphi, de unde a fost respins de un
miracol provocat de Apollo în ajutorul sanctuarului său, sau mai degrabă de intervenŃia
armată a ligii Aetoliene, care prin aceasta îşi face apariŃia în prim-planul politicii elenistice. O
a doua coloană celtică a trecut în Asia Mică, la instigarea regelui Nikomedes al Bithyniei; s-a
stabilit în centrul peninsulei, în regiunea care avea să poarte numele acestor noi locuitori:
Galatia. În fine, a o treia coloană a fost înfrîntă (277) în vecinătatea oraşului Lysimacheia de
Antigonos Gonatas. Acesta, fiul lui Demetrios Poliorketes, reuşise să salveze din catastrofa
tatălui său cîteva puncte de sprijin maritime, în primul rînd trei dintre „cătuşele Greciei”
(Pireul, Chalkis, Demetrias). Prin această victorie, singura înfrîngere masivă suferită de celŃi,
el a pus capăt invaziei acestora şi a reuşit să se impună ca rege al Macedoniei, în anul
următor.
La cîŃiva ani după moartea ultimului dintre diadohi aşadar, cele trei mari regate
succesoare ale imperiului lui Alexandru au dobîndit forma pe care în linii mari aveau să o
menŃină pînă la sfîrşitul veacului al treilea şi s-au stabilizat sub cele trei dinastii: regatul
Seleucid, cuprinzînd Asia Mică, Siria, Mesopotamia, podişul iranian şi posesiunile răsăritene
pînă la hotarele Indiei şi pînă în Asia centrală; Egiptul, sub dinastia Lagidă, cuprinzînd afară
de Ńara Nilului propriu-zisă Cyrenaica, Ciprul, sudul Siriei şi o serie de oraşe pe litoralul de
sud şi de est al Asiei Mici şi din insulele mării Egee; Macedonia, sub dinastia Antigonidă,
care controla şi o bună parte a Greciei.

ReîmpărŃirea imperiului la Triparadeisos (Arrian, Ta\ met’ 0Ale/xandron, în F. Jacoby, Die

Fragmente der griechischen Historiker nr. 156, F9, 11)
Antipatros întreprinse o împărŃire a Asiei, fie confirmînd împărŃirea precedentă, fie aducînd modificări
acolo unde împrejurările o cereau. Egiptul, Libia şi întreg vastul teritoriu care se întinde dincolo de ea, afară de
asta tot ce putea fi cucerit cu armele înspre Apus, va aparŃine lui Ptolemaios. Laomedon din Mytilene îşi vedea
încredinŃată Siria. ... În satrapiile superioare, atribui Mesopotamia şi provincia Arbela lui Amphimachos,
fratele regelui; lui Seleukos îi încredinŃă Babilonia; Antigenes, iniŃiatorul complotului împotriva lui Perdikkas şi
comandantul Argyraspizilor macedonieni, primi guvernarea Susianei întregi; lui Peukestas îi încredinŃă Persida;
Carmania fu atribuită lui Tlepolemos; Media, lui Pithon pînă la PorŃile Caspice; Philippos primi Parthyene. În
Aria şi Drangiana îl desemnă pe Stasandros drept guvernator; în Bactriana şi în Sogdiana pe Stasanor din Soloi;
în Arachosia pe Sibyrtios; în Paropamisadae pe Oxyartes, tatăl Rhoxanei; în India, provinciile de graniŃă ale
Paropamisadae-lor îi reveniră lui Pithon fiul lui Agenor; dintre satrapiile învecinate, o lăsă pe cea scăldată de
Indus, cu Patala, cel mai mare dintre oraşele de pe malul rîului Hydaspes, lui Taxiles, indian şi el, căci nu erau
uşor de mutat, deoarece Alexandru le încredinŃase puterea şi deoarece aveau o autoritate considerabilă. În
Ńinuturile care se întind de la Taurus spre nord, îi încredinŃă Cappadocia lui Nikanor. În fruntea Frigiei Mari, a
Lykaoniei, Pamphyliei şi Lyciei se găsea ca şi mai înainte Antigonos. Îi dădu Caria lui Asandros, Lydia lui
Kleitos, Arrhidaios primi Phrygia hellespontină. Îi încredinŃă lui Antigenes misiunea de a îi aduce banii
depozitaŃi la Susa şi îi repartiză cam trei mii dintre macedonenii care se revoltaseră. … (îl desemnă) pe
Kassandros, propriul său fiu, drept chiliarh al cavaleriei; drept şef al armatei odinioară comandate de Perdikkas,
pe Antigonos. I-a încredinŃat de asemenea garda şi serviciul regilor şi în acelaşi timp, la cerere, sarcina de a
duce la bun sfîrşit războiul împotriva lui Eumenes. Iar Antipatros însuşi, felicitat de zor de toŃi pentru tot ceea ce
făcuse, hotărî să se întoarcă acasă.

Satrapiile superioare: întreg teritoriul aflat la răsărit de Tigru, pînă în India; termen de origine persană.
Argyraspidai („scuturile de argint”): unitate de infanterie de elită a armatei macedonene, dotată de Alexandru
înainte de campania din India cu scuturi ornamentate cu argint
Paropamisadae: munŃii Hindukush
Chiliarh („comandant a o mie de oameni”): în armata macedoneană, această unitate de infanterie se ridica,
împreună cu ofiŃeri, subofiŃeri, muzicanŃi etc., la 1024 de oameni.
Garda şi serviciul regilor: ulterior, Antipatros s-a răzgîndit (probabil datorită prea marii acumulări de puteri în
mîinile lui Antigonos) şi i-a dus pe regi cu sine în Europa.
II. PERIOADA ECHILIBRULUI DE PUTERI (276-200). TENDINłE
GENERALE ŞI FOCARE DE CONFLICT

Odată cu încheierea luptelor între diadohi şi stabilizarea celor trei mari regate
succesoare ale lui Alexandru s-a inaugurat o perioadă care, departe de a fi lipsită de
conflicte, este totuşi mai puŃin bogată în răsturnări spectaculoase de situaŃie şi în
evenimente dramatice decît cea anterioară. Este de asemenea perioada pentru care
izvoarele de care dispunem sunt cele mai sărace. Dintre izvoarele literare, Polybios –
cel mai valoros istoric al epocii – începe abia cu anul 220, Hieronymos din Kardia –
pe care l-au folosit mulŃi autori mai tîrzii – se opreşte la 272, aşa încît partea centrală a
secolului este aproape complet descoperită; iar izvoarele epigrafice sau numismatice,
deşi preŃioase, nu pot suplini în întregime această lipsă.
O perioadă a echilibrului de puteri se defineşte prin faptul că, dintre statele
implicate, nici unul nu este capabil ca, singur sau în alianŃă, să cucerească pe un altul
sau să îl slăbească decisiv, deşi încearcă necontenit să obŃină aceasta; aşa încît eforturi
militare şi diplomatice considerabile sunt puse în joc pentru obŃinerea unor rezultate
cu totul disproporŃionate ca însemnătate. (Asemenea situaŃii s-au întîlnit, în istoria
europeană, de exemplu în Italia secolului XV anterior intervenŃiei franceze; sau în
secolul XVIII, cînd războiul era „sportul regilor”). Deseori, echilibrul este stricat prin
intervenŃia unei puteri aflate pînă atunci la periferia sistemului de state implicate (în
cazul lumii elenistice, acestea sunt republica romană şi statul part); aceasta, dispunînd
de resurse şi capacităŃi militare superioare, pune capăt printr-o lovitură brutală şi
decisivă atît echilibrului între state cît uneori chiar existenŃei acestora. Anterior
intervenŃiei romanilor şi parŃilor însă, marile conflicte au opus aproape invariabil
Egiptul unor coaliŃii formate în principal din Macedonia şi regatul Seleucid, dată fiind
superioritatea economică şi militară a monarhiei Lagide.

Izvoare: Pol. 2, 39-70; 4-5 passim; 7, 9-18; 8, 10-25; 9, 28-42, 45; 10, 21-31, 41-49; 11, 4-18, 34; 13,
1-9; 14, 11-12; 15, 20-37; 16, 1-22, 24-39; Just. 25, 3-5; 27, 1-2; 28, 1-3; 29, 1; 30, 1; 41, 1-5; Paus. 1;
2, 8-9; 4, 29; 5, 6; 8, 27; Diod. 22, 11-12; Polyainos 4, 3-6; 6, 5-6; 8, 49-52; Plut. Pyrrh.; Agis; Arat.;
Cleom.; Trog., Prol. 26-28; App. Syr.; Ill.
Syll3, 434-435 (decretul lui Chremonides); OGIS 54 (inscripŃia de la Adulis); SEG 8, 504 (stela de la
Memphis cu Ptolemaios IV înfăŃişat ca faraon)

I. Politica externă egipteană

 Dintre toate regatele elenistice, Egiptul era cel mai uşor de apărat, fortificaŃiile
sale naturale transformîndu-l aproape într-o insulă. Deşertul mărgineşte Egiptul spre
vest către Libia şi spre est către Sinai, marea este hotarul spre nord, iar spre sud o
combinaŃie de deşert, lanŃuri muntoase şi cataractele Nilului îl fac greu de atacat. Din
aceste motive, în epoca faraonică Ńara a fost veacuri de-a rîndul practic lipsită de
duşmani externi, iar în perioada sa imperială (Regatul Nou) Egiptul a recurs la
constituirea de zone tampon, mai cu seamă înspre Asia, care să ferească valea Nilului
de atacuri din această direcŃie. Aceeaşi politică au dus-o în epoca elenistică suveranii
Lagizi: formarea unei sfere exterioare de protecŃie împotriva potenŃialilor adversari
atît din Asia cît şi de dincolo de mare. ExperienŃa foarte timpurie a lui Ptolemaios,
cînd Perdikkas a reuşit să pătrundă cu trupele sale pînă la Nil (v. cap. I), a demonstrat
necesitatea imperioasă a unor asemenea zone tampon. În cea mai mare parte a
secolului III ele cuprind: Siria Koile (v. mai jos); Cyrenaica (cele cinci vechi oraşe
greceşti, dintre care cel mai important era Kyrene, întemeiate pe coasta libiană);
preşedinŃia asupra ligii NesioŃilor (de la gr. nh=soj, insulă), o federaŃie cuprinzînd
majoritatea insulelor Ciclade; precum şi controlul asupra unui mare (dar oscilant)
număr de oraşe de pe litoralul de vest şi de sud al Asiei Mici, în Cilicia, Pamphylia,
Caria şi Ionia şi la un moment dat chiar de pe coasta egeeană a Traciei.
O lungă dezbatere în literatura modernă a fost provocată de întrebarea dacă aceste posesiuni
exterioare egiptene, care în cea mai mare parte a secolului III formează un veritabil imperiu, sunt cauza
sau efectul politicii externe egiptene; cu alte cuvinte, dacă imperiul a fost creat pentru a apăra Egiptul
sau dacă interesele Egiptului propriu-zis au fost subordonate cuceririi imperiului. Această dezbatere
porneşte de la Polybios, care prezintă la urcarea pe tron a primului Lagid mediocru, Ptolemaios IV
(221), o trecere în revistă a politicii externe a predecesorilor săi (5, 34, 2-9). U. Wilcken a fost
apărătorul acestei din urmă teorii, susŃinînd că Egiptul şi bogăŃiile sale n-ar fi fost altceva decît
mijloace pentru atingerea unei dominaŃii al cărei scop principal se afla în afara Egiptului. În schimb,
după M. Rostovtzeff, Egiptul este cel care s-a aflat constant în centrul preocupărilor Ptolemeilor, care
doreau ca prin solide mijloace militare şi navale să-i asigure independenŃa. Pentru aceasta era nevoie nu
numai de zone tampon, ci şi de oameni; iar în condiŃiile în care suveranii Lagizi multă vreme au recurs
aproape exclusiv la mercenari, Egiptul era nevoit să atragă bani în Ńară (v. cap. III).

1. Stăpînirea asupra sudului Siriei

Această regiune, denumită Koile Syria („Siria concavă”), cuprinde Palestina şi
sudul Siriei, aproximativ pînă la rîul Eleutheros (Nahr al-Kabir). Afară de
însemnătatea ei strategică, ea prezenta importanŃă datorită resurselor pe care le oferea,
în primul rînd bogăŃia de lemn din Liban, util pentru construcŃia de corăbii.
 După cum am văzut, deja Ptolemaios I se înstăpînise pe sudul Siriei, iar
Seleukos, conştient de datoria de recunoştinŃă pe care o avea faŃă de el, fără a renunŃa
formal la pretenŃiile sale asupra acestui Ńinut, nu l-a revendicat niciodată. Asemenea
considerente nu aveau însă de ce să-i reŃină pe urmaşii celor doi, astfel încît nu mai
puŃin de şase războaie (aşa-numite siriene, chiar dacă teatrele de război au fost uneori
mult mai largi sau îndepărtate) au opus cele două regate pe parcursul a ceva mai mult
de un veac (primul război sirian 275/4-271; al doilea război sirian ca. 260-253; al
treilea război sirian sau războiul Laodikei 246-241; al patrulea război sirian 219-217;
al cincilea război sirian 202-200; al şaselea război sirian 170-168).
Pe tot parcursul secolului III, Egiptul a reuşit să-şi păstreze stăpînirea asupra
Siriei Koile, respingînd atacurile seleucide; abia la finele veacului, în cel de-al
cincilea război sirian (202-200), suveranul seleucid Antiochos III cel Mare a înfrînt
trupele egiptene ale lui Ptolemaios V Epiphanes în bătălia de la Panion (200) şi a
cuprins Siria Koile în regatul său.

2. Controlul asupra mării Egee

Obiectul rivalităŃii între Macedonia şi Egipt îl forma mai cu seamă hegemonia
în Marea Egee. Deja Antigonos Monophthalmos întemeiase o ligă aflată sub
preşedinŃia sa şi cuprinzînd majoritatea insulelor din Egeea; după înfrîngerea şi
moartea sa, preşedinŃia ligii NesioŃilor a fost preluată de Ptolemaios I. Egiptul
controla de asemenea un număr de oraşe de pe litoralul asiatic, control care se exercita
prin prezenŃa de garnizoane egiptene şi/sau de guvernatori numiŃi de Ptolemei. De pe
aceste poziŃii, suveranii Lagizi erau excelent plasaŃi nu numai pentru a controla
navigaŃia în Egeea şi drumul spre Strîmtori, dar şi pentru a interveni în Grecia aflată
sub dominaŃie macedoneană. În numele libertăŃii grecilor, lozincă frecvent invocată,
Ptolemeii au sprijinit, mai ales financiar, numeroase acŃiuni anti-macedonene născute
în oraşele Greciei continentale. În consecinŃă, Macedonia s-a aliat cu regatul Seleucid
în războaiele al doilea şi al treilea sirian şi a depus eforturi substanŃiale pentru
construcŃia şi extinderea unei flote militare capabile să o înfrunte pe cea a Egiptului.
Rezultatul înfruntărilor de mai bine de o jumătate de veac a fost că, în urma
înfrîngerilor în bătăliile navale de la Kos şi Andros, Lagizii au pierdut supremaŃia
navală în Egeea în favoarea Macedoniei.
Aceste două bătălii sunt fără discuŃie evenimentele cele mai amplu şi contradictoriu discutate
ale unei epoci pline de evenimente disputate. Ele sunt atît de vag datate, încît nu putem fi siguri nici
măcar de conflictul căruia îi aparŃin: fie războiului lui Chremonides (v. mai jos) respectiv celui de-al
doilea război sirian, fie celui de-al doilea respectiv celui de-al treilea război sirian.

II. Lupta anti-macedoneană în Grecia

Dintre toate regatele care aveau în cuprinsul lor oraşe greceşti, Macedoniei îi
revenea sarcina cea mai dificilă. Pe de o parte, străvechea tradiŃie a autonomiei, pe de
alta existenŃa unor federaŃii de oraşe bine structurate administrativ şi viguroase militar
făceau ca oraşele greceşti aflate sub stăpînire sau influenŃă macedoneană să se împace
cel mai greu cu acest fapt. În consecinŃă, Macedonia îşi permitea mai puŃin decît
rivalii săi să susŃină libertatea grecilor: regimuri tiranice sau strict oligarhice se aflau
la putere în multe oraşe, sprijinite de prezenŃa unor garnizoane macedonene.
Asemenea garnizoane plasate în puncte de mare interes strategic, aşa numitele „trei
cătuşe ale Greciei” – Corint, Chalkis, Demetrias – au permis macedonenilor să
exercite un control deseori eficient asupra întregii Grecii.
Controlul asupra oraşului Chalkis în Eubeea îngăduia macedonenilor să
blocheze navigaŃia prin canalul îngust care separă insula Eubeea de continent, şi astfel
să întrerupă după voie legăturile pe mare între nordul şi sudul Greciei. Demetrias, oraş
întemeiat de Demetrios Poliorketes în Thessalia, în golful Volos, permitea
supravegherea Greciei de nord. În fine, staŃionarea unei garnizoane macedonene pe
Akrokorinth, acropola Corintului, făcea Grecia deosebit de vulnerabilă, căci trupele
macedonene puteau împiedica orice legătură pe uscat între Pelopones şi restul Greciei.
Utilitatea deŃinerii acestor puncte strategice de către macedoneni a fost strălucit demonstrată în
contextul războiului lui Chremonides (numit aşa după politicianul şi generalul atenian care a iniŃiat în
patria sa declanşarea ostilităŃilor), prima mare revoltă anti-macedoneană în Grecia după sfîrşitul
luptelor dintre diadohi. Atunci, trupelor coaliŃiei formată din mai multe state greceşti, mai ales din
Pelopones, sub conducerea Atenei şi Spartei – aliate pentru prima dată de la războaiele medice încoace
– le-a fost cu neputinŃă să facă joncŃiunea peste istmul de Corint; garnizoana macedoneană de pe
Akrokorinth s-a dovedit de neclintit. Macedonenii au putut face faŃă cu succes trupelor celor două
jumătăŃi ale coaliŃiei, izolîndu-şi adversarii şi înfrîngîndu-i pe rînd.
Principalii adversari ai Macedoniei în această perioadă nu mai erau
protagoniştii epocii clasice, Atena, Sparta sau Teba. Epoca elenistică formează cadrul
ascensiunii federaŃiilor de poleis, iar cele care jucau rolul cel mai important se
ridicaseră în zone ale Greciei care în epoca clasică fuseseră obscure, înapoiate şi
trecute cu vederea: liga Aetoliană şi liga Acheeană.
Aetolia, o regiune muntoasă din nord-vestul Greciei, avea încă un mod de viaŃă predominant
tribal şi rural şi era aproape complet lipsit de oraşe. Capitala sa, Thermos, nu era un oraş permanent, ci
un sanctuar al lui Apollo, care servea şi drept loc de întrunire a adunărilor ligii. Aetolia era un Ńinut
sărac, ai cărui locuitori trăiau mai cu seamă din creşterea vitelor şi din piraterie; erau priviŃi de ceilalŃi
greci ca fiind pe jumătate barbari. Liga Aetoliană a fost constituită în anul 367, dar nu a săvîrşit acŃiuni
de seamă anterior invaziei celtice în Grecia, cînd a contribuit substanŃial la eliberarea sanctuarului de la
Delphi şi la alungarea invadatorilor din Grecia centrală. În urma acestei fapte de arme, aetolienii au
devenit principala putere în Grecia centrală şi treptat au dobîndit controlul asupra amficŃioniei de la
Delphi. Liga s-a extins treptat, atrăgînd tot mai mulŃi membri, astfel încît a ajuns să cuprindă toată
Grecia centrală, pînă la hotarele Thessaliei şi BeoŃiei. Era condusă de un consiliu federal (synedrion),
compus din delegaŃi ai oraşelor sau triburilor participante şi de magistraŃi aleşi anual, în frunte cu
strategul, iar adunarea poporului, care se întrunea de două ori pe an, discuta mai ales probleme de
politică externă.
Achaia este fîşia muntoasă din nordul Peloponesului, limitrofă golfului de Corint. Şi aceasta a
fost o regiune înapoiată şi săracă, iar sărăcia a făcut din ea una din principalele metropole colonizatoare
în vremea marii colonizări greceşti. Regiunea a reuşit să se Ńină în general în afara marilor conflicte ale
epocii clasice. Liga Acheeană a fost constituită în anul 280, cuprinzînd iniŃial patru oraşe modeste ca
însemnătate şi populaŃie. Liga Acheeană a cîştigat însă spectaculos în importanŃă şi prestigiu odată cu
atacul prin surprindere dat de conducătorul său Aratos asupra Corintului (243), care a reuşit expulzarea
garnizoanei macedonene de pe Akrokorinth şi intrarea acestui important oraş în ligă. Treptat, federaŃia
Acheeană s-a extins asupra aproape întregului Pelopones. Liga acorda un drept de cetate federal pentru
locuitorii oraşelor membre, fără ca prin aceasta să fie suspendată cetăŃenia fiecărui oraş în parte. Era
condusă de un strateg şi feluriŃi alŃi magistraŃi, de un consiliu şi de o adunare compusă din toŃi cetăŃenii
trecuŃi de 30 de ani. ConstituŃia ligii era democratică, permitea însă concentrarea puterii prin faptul că
strategul, ales pe un an, putea fi reales (Aratos a fost strateg de 17 ori).
Din fericire pentru interesele dominaŃiei macedonene asupra Greciei, cele două
federaŃii, deşi în principiu de orientare anti-macedoneană, s-au dovedit cel mai adesea
incapabile de a ajunge la unitate de acŃiune pe baza acestui principiu. Astfel, la
războiul lui Chremonides (267/6?-262/1?) au participat doar acheenii. Cele două
decenii care urmează sunt marcate de ascensiunea ligii Acheene, printr-o succesiune
de acŃiuni anti-macedonene, care au culminat cu luarea Corintului. Războiul zis al lui
Demetrios (239-229), numit astfel după regele Macedoniei Demetrios II, cu a cărui
domnie dealtfel războiul coincide aproape în întregime, a fost singura împrejurare
într-un veac întreg în care cele două mari federaŃii au acŃionat militar în comun
împotriva Macedoniei. În războiul lui Kleomenes (229/8-222), liga Acheeană s-a aliat
cu Macedonia.
În cadrul necontenitului conflict cu Macedonia, Sparta a jucat un rol aparte. Acest stat se
Ńinuse deoparte de marile conflicte încă din momentul în care Theba îl înlăturase de la hegemonia
Greciei în secolul IV: nu participase nici la efortul militar comun al grecilor împotriva lui Filip II al
Macedoniei soldat cu înfrîngerea de la Chaironeia, nici la expediŃia lui Alexandru. În tot acest timp,
numărul spartiaŃilor, al „egalilor”, scăzuse întruna, ajungînd în a doua jumătate a secolului III la doar
700, din 8000 cîŃi fuseseră în vremea războaielor medice. Acest proces se agravase simultan cu
concentrarea proprietăŃii funciare în mîini din ce în ce mai puŃine, iar multe dintre acestea erau de
femei: în aceeaşi perioadă, 2/5 din totalul loturilor spartane aparŃineau unor moştenitoare. În plus,
modul tradiŃional şi aparte de viaŃă al spartanilor era subminat din exterior ca şi din interior: aspra
disciplină spartană nu mai era pe placul multor spartani. Astfel, însăşi capacitatea defensivă a Spartei
era pusă în discuŃie. O primă tentativă de reformă, a regelui Agis III, care urmărea revenirea la starea de
lucruri din vremurile de glorie ale Spartei, a eşuat. Programul său reformator a fost preluat însă de
urmaşul său Kleomenes III (235-222). Acesta a reuşit, prin ceea ce echivala cu o lovitură de stat, să îşi
înlăture oponenŃii, să distribuie 4000 de loturi către cei lipsiŃi de pămînt, şi să reorganizeze armata după
model macedonean. Armata spartană astfel refăcută a putut fi condusă în afara hotarelor, asupra
vecinilor Spartei din Pelopones, unde programul reformator al lui Kleomenes era primit cu entuziasm
de sărăcime. Se ridica astfel spectrul revoluŃiei în oraşele din Pelopones, animată de eterna lozincă a
vremii, ştergerea datoriilor şi împărŃirea pămînturilor (xre/wn a0pokoph/, gh=j a0nadasmo/j). Pentru a
face faŃă acestei noi ameninŃări, din afară şi din interior, Aratos, strategul ligii Acheene, s-a văzut
nevoit, cu durere în suflet, să renunŃe la politica pe care o dusese o viaŃă întreagă. Îşi începuse cariera
reuşind să-l răstoarne pe tiranul oraşului său de baştină, Sikyon în nordul Peloponesului, pe care îl
alăturase pe atunci puŃin importantei ligi Acheene (250); abia prin aceasta liga Acheeană devenise un
factor politic demn de luat în seamă. Aratos, de acum un politician de frunte, acŃionase constant şi
neîntrerupt împotriva influenŃei şi controlului macedonean şi determinase multe alte state din
Pelopones să se alăture ligii. Fapta sa cea mai strălucită fusese luarea Corintului (v. mai sus). Acum
aşadar, pentru a contracara ameninŃarea spartană, Aratos s-a văzut nevoit să se întoarcă spre Macedonia
şi să încheie o alianŃă cu suveranul ei, Antigonos Doson. Trupele Macedoniei şi ale ligii Acheene au
pătruns pe teritoriul Laconiei, unde nu călcase picior de duşman de sute de ani; în bătălia de la Sellasia
(222), Kleomenes a fost înfrînt, iar Sparta, pentru prima dată în lunga sa istorie, a fost ocupată de
duşman. Ca urmare a acestei victorii, Antigonos Doson a organizat o ligă Hellenică, după modelul celei
întemeiate de Demetrios Poliorketes în 302 şi al celei, mai îndepărtate şi mai glorioase, antipersane din
481; atît că din această alianŃă făceau parte, nu oraşe, ci federaŃii de oraşe: aproape toate ligile din
Grecia, cu notabila excepŃie a celei Aetoliene.
Războiul aliaŃilor (220-217), cu care începe pentru Grecia relatarea lui
Polybios, a fost dus de regele Macedoniei Filip V, în alianŃă cu această nou creată
„ligă Hellenică”, împotriva aetolienilor. În fine, în primul război macedonean al
Romei (215-205), Roma a acŃionat prin intermediul ligii Aetoliene, aliată cu ea şi care
vedea în acest conflict un bun prilej de a se răzbuna pe Filip al Macedoniei pentru
suferinŃele sale din războiul precedent.
După cum se vede, pentru Grecia, după un răgaz de cam zece ani după
respingerea invaziei celtice, urmează mai bine de un veac de războaie practic
neîntrerupte, care s-au desfăşurat toate (şi) pe teritoriu grecesc, care s-au încheiat abia
cu transformarea Ńării în provincie romană (146) şi care au lăsat Grecia secătuită,
depopulată şi demoralizată.

III. FărîmiŃarea regatului Seleucid

Regatul Seleucid se află în situaŃia mai puŃin obişnuită de a-şi fi atins apogeul
întinderii teritoriale chiar sub întemeietorul său: Niciodată nu a fost acest regat mai
extins decît sub Seleukos I Nikator, cînd se întindea din Macedonia pînă la hotarele
Indiei. Dar deja acest suveran fusese nevoit să cedeze unele teritorii lui Chandragupta
Maurya (v. cap. I), iar Macedonia a fost pierdută îndată după moartea sa datorită
invaziei celtice. Istoria regatului Seleucid este cea a unui constant regres teritorial.
Acest proces începe de la cele două extremităŃi, în Asia Mică şi în Bactria.
Asia Mică cuprindea teritorii care nu fuseseră niciodată atinse de expediŃia lui
Alexandru, deşi au fost considerate de el şi de succesorii săi ca aparŃinîndu-le de
drept. În acestea s-au format regate sub dinastii proprii, care şi-au început existenŃa
sub semnul politicii anti-seleucide.
Bithynia, regiunea din nord-vestul Asiei Mici care se întinde între Marea de Marmara şi
Strîmtori la apus, Marea Neagră la nord, rîul Sangarios/Sakarya la răsărit şi rîul Rhyndakos spre sud,
avea o eră oficială care începea cu anul 297. Este o Ńară străbătută de lanŃuri muntoase, dar şi de văi
verzi şi fertile. Bithynienii erau de origine tracă, însă influenŃa greacă a pătruns aici de timpuriu şi
temeinic. Regii Bithyniei au întemeiat oraşe ca Nikomedeia/Izmit, Nikaia/Iznik, Prusa/Bursa şi Prusias
ad Hypium. Politica externă a acestui regat a fost cu consecvenŃă anti-seleucidă de la bun început; după
ce pericolul seleucid s-a mai atenuat, suveranii Bithyniei au urmărit cu aceeaşi consecvenŃă extinderea
teritorială a regatului lor, în detrimentul tuturor vecinilor: regatul Pergamului, împotriva căruia n-au
prea avut succes, Paphlagonia locuită de triburi anatoliene, şi vechile oraşe greceşti de pe litoral, în
primul rînd puternica republică maritimă Herakleia Pontike. Mai tîrziu, regii Bithyniei s-au grăbit să se
alieze cu Roma, deşi au rămas mult în urma regatului Pergamului în ce priveşte importanŃa alianŃei lor
pentru romani. Regatul a fost lăsat moştenire Romei de ultimul său suveran, Nikomedes IV (74).
Regatul Pontului s-a format din partea nordică, limitrofă mării Negre, a imensei regiuni a
Cappadociei din răsăritul Anatoliei. El se întindea între Marea Neagră şi fluviile Eufrat şi Halys/Kızıl
Irmak şi se învecina cu Paphlagonia, regatul Cappadociei şi Armenia. Regatul s-a format în ultimii ani
ai secolului IV sub conducerea unui rege, Mithradates Ktistes (Întemeietorul), care pretindea că
descinde din dinastia Ahemenidă, pretenŃie care a constituit o componentă de mare importanŃă în
ideologia a acestei dinastii pînă la sfîrşitul ei. Regatul a fost condus de o succesiune de suverani despre
care nu ştim foarte multe şi pentru care politica antiseleucidă a alternat cu alianŃa cu acest regat.
Problema cea mai mare a statului pontic era faptul că îi lipsea o ieşire la mare utilizabilă, dat fiind că
litoralul Mării Negre era ocupat practic în întregime de vechi oraşe greceşti (Sinope şi coloniile sale,
dintre care cea mai importantă era Trapezus/Trabzon). Pharnakes I (ca. 190- ca. 155) a reuşit să
cucerească oraşul Sinope, care din acest moment (183) a devenit capitala regatului Pontului. El a
devenit o putere redutabilă sub Mithradates VI Eupator, care a alcătuit un regat circumpontic şi a
înfruntat, o vreme cu succes, puterea Romei.

Fig. 5. Mithradates VI Eupator

Alte părŃi ale Asiei Mici au scăpat de sub autoritatea Seleucizilor la diferite
momente, iar aceştia au eşuat în încercarea de a le recuceri. Astfel, în centrul
peninsulei s-au aşezat galaŃii de neam celtic, care au şi dat numele acestei regiuni
(Galatia). Ei şi-au menŃinut modul de viaŃă tribal şi obiceiurile războinice; expediŃiile
lor de pradă constituiau un permanent pericol pentru toŃi vecinii lor, lupta împotriva
galaŃilor era o preocupare constantă şi a fost prezentată propagandistic ca lupta
elenismului împotriva barbariei. Cappadocia, o regiune vastă cu limite insuficient de
clar definite, în răsăritul Anatoliei, între Eufrat, munŃii Taurus şi regatul Pontului, era
un regat întins, bogat în resurse, însă slab. Dar regatul căruia îi era rezervată
ascensiunea cea mai strălucită este cel al Pergamului.
Pergamul a fost iniŃial doar o cetate stăpînită de Lysimachos, unde, după cum avea obiceiul, îşi
depusese o parte a tezaurului, în grija unui eunuc pe nume Philetairos. În momentul în care se prefigura
conflictul final dintre Lysimachos şi Seleukos, Philetairos a trecut de partea acestuia din urmă şi i-a pus
la dispoziŃie cetatea şi tezaurul. După moartea lui Seleukos, Pergamul a rămas nominal sub stăpînirea
urmaşilor săi, însă fortificaŃia redutabilă şi avuŃia de care dispunea (căci tezaurul îl păstrase) i-au
îngăduit lui Philetairos să menŃină o independenŃă de facto, care nu convenea suveranilor Seleucizi, dar
căreia nu au reuşit să-i pună capăt. Urmaşul lui Philetairos, Eumenes I, a luat titlul de rege. În
continuare, victoriile obŃinute asupra galaŃilor, intervenŃia bine chibzuită în războaiele pentru tron din
regatul Seleucid, care produceau periodic pretendenŃi localizaŃi în Asia Mică, şi în fine opŃiunea pentru
alianŃa cu Roma au făcut din regatul Pergamului cea mai importantă putere din peninsulă, iar din oraşul
Pergamon unul din cele mai strălucite centre economice şi de cultură ale vremii. Regatul a fost lăsat
moştenire Romei de ultimul său suveran, Attalos III (138-133) şi organizat ca provincia romană Asia
(129).
Fig. 6. Philetairos

La cealaltă extremitate a regatului Seleucid, desprinderea Bactrianei a fost

rezultatul firesc al deplasării centrului de greutate în raport cu vremea Ahemenizilor.
Atunci ca şi acum, această regiune, cuprinsă între munŃii Hindukush şi fluviul
Oxus/Amu Darya şi populată de neamuri iraniene, forma un bastion în calea
invadatorilor ce coborau din stepele Asiei centrale; această misiune istorică
contribuise la formarea unei aristocraŃii mîndre, aprige şi extrem de războinice, după
cum Alexandru însuşi avusese ocazia să constate în campaniile lungi şi grele pe care
le-a purtat aici. Acum însă, ea se vedea supusă unui regat al cărui principal neajuns –
din punctul de vedere al acestor aristocraŃi bactrieni – îl constituia nu faptul că era
condus de o elită greacă şi macedoneană, ci faptul că centrul său de greutate se
deplasase la Mediterana. Nu numai că regii Seleucizi, abandonînd podişul iranian şi
vechile capitale ahemenide, şi-au construit altele noi, dintre care cele mai importante
se aflau în nord-vestul Siriei; dar principalele lor preocupări se îndreptau spre vest, iar
conflictele ce izbucneau aproape constant acolo le absorbeau toată energia şi le
distrăgeau atenŃia de la problemele frontierei de nord-est. În consecinŃă, de îndată ce
legăturile terestre între această extremitate nord-estică şi centralele regatului erau
ameninŃate sau întrerupte – o privire pe hartă arată că există o singură cale ce leagă
Bactriana de partea apuseană a regatului, cea care ocoleşte marea Caspică pe la sud,
înghesuită între lanŃuri muntoase şi deşert –, secesiunea provinciei de frontieră
devenea inevitabilă. Acest lucru s-a petrecut pe la mijlocul secolului III.
La începutul celui de-al treilea război sirian, Ptolemaios III Euergetes al Egiptului a reuşit să
pătrundă, aproape fără a întîmpina rezistenŃă, în Siria şi să ocupe capitala regatului Seleucid,
Antiocheia. La ca. 245, Andragoras, guvernatorul satrapiei Parthyene-Hyrcania, aflată pe Ńărmul de
sud al mării Caspice în coridorul îngust dintre mare şi munŃii Elbrus/Alborz, deci punctul cel mai
vulnerabil al drumului care leagă vestul de nord-estul regatului, s-a revoltat şi s-a proclamat dinast
independent. Cele două evenimente sunt fără îndoială legate între ele: De îndată ce autoritatea centrală
a suferit o eclipsă, una din provinciile periferice s-a desprins de regat. Astfel, Bactriana a rămas izolată
de partea apuseană a regatului şi, în mod nesurprinzător, curînd apărea un rege al Bactrianei, fostul ei
satrap, Diodotos. Se năştea astfel un stat despre a cărui istorie suntem informaŃi aproape numai datorită
monedelor; un stat condus de suverani cu nume greceşti, de o elită greco-iraniană rafinată şi războinică
în acelaşi timp, care îndeplinea aceeaşi funcŃie istorică a apărării Ńărilor civilizate împotriva nomazilor
din stepe. La ca. 180, o ramură a acestei dinastii a început să cucerească bună parte a Indiei de nord şi a
întemeiat astfel în Ńinuturile cuprinse între munŃii Hindukush şi Gange un regat greco-indian care avea
să existe pînă la cucerirea sa de către indo-sciŃi în anul 10 p. Chr.; într-un sens, acesta este ultimul stat
elenistic. Astfel, în vastele spaŃii cuprinse între nordul Indiei şi stepele Asiei Centrale s-a născut o
civilizaŃie cu un aspect profund original, a cărei artă îmbina trăsături greceşti, iraniene şi indiene şi care
din punct de vedere religios a constituit vehicolul prin intermediul căruia budismul a început lunga sa
călătorie care avea să-l ducă, prin Asia Centrală, spre China.
Bactriana nu a mai fost niciodată recîştigată pentru Seleucizi, atît fiindcă
aceştia, în ciuda unor repetate încercări, nu au mai dat dovadă de capacitatea militară
necesară, cît şi pentru că separarea dintre cele două state a fost adîncită de
interpunerea unui factor nou: parŃii.
Neamul parnilor, vorbitori ai unei limbi est-iraniene, locuia la jumătatea secolului III la răsărit
de marea Caspică, în stepele a ceea ce este astăzi Türkmenistanul. Erau un popor nomad, deosebit de
iscusit la călărie şi trasul cu arcul. Profitînd de secesiunea provinciei Parthyene, au invadat-o (ca.
240/39), iar numele sub care au intrat în istorie, cel de parŃi, este derivat de la această provincie. Primul
lor suveran se numea Arsakes, care a dat numele întregii dinastii a Arsacizilor.
Odată instalaŃi pe teritoriu fost seleucid, parŃii nu s-au mai lăsat dislocaŃi; au
creat aici un regat care se revendica în acelaşi timp de la tradiŃiile stepei şi de la cele
ahemenide şi, treptat şi sigur, şi-au extins domeniul atît spre apus, în detrimentul
seleucizilor, cît şi spre est, în detrimentul noului regat al Bactrianei. În 139/8, la
moartea celui mai important suveran al lor, Mithradates I, cuceriseră întreg platoul
iranian şi trecuseră fluviul Tigru, invadînd Mesopotamia şi cucerind una din cele două
capitale ale regatului Seleucid, Seleukeia pe Tigru. La 129, graniŃa seleucidă se fixa
pe Eufrat, iar sfîrşitul Seleucizilor i-a plasat pe parŃi în imediata vecinătate a
romanilor, ai căror duşmani implacabili şi redutabili aveau să fie vreme de trei sute de
ani. Spre răsărit, nici regatul Bactrianei nu putea face faŃă presiunii parŃilor, cumulată
cum era cu presiunea triburilor nomade din stepele Asiei centrale, saka (tocharii),
scito-parŃii şi yüe-chi; puŃin după jumătatea secolului II, regatul Bactrian cădea sub
loviturile acestora; parte din teritoriul său era ocupat de parŃi.
Istoria regatului Seleucid a fost aşadar o necontenită luptă împotriva
pierderilor teritoriale şi a disoluŃiei interne. Rare au fost momentele în care această
luptă a fost încununată de succes; cel mai strălucit l-a constituit domnia lui Antiochos
III Megas (223-187), singurul dintre toŃi suveranii elenistici care pe bună dreptate a
primit titlul de „cel Mare”.

Fig. 7. Antiochos III Megas

Acest suveran, urcat pe tron la vîrsta de doar nouăsprezece ani, şi-a început domnia prin a
lupta împotriva pretendenŃilor la tron şi a provinciilor rebele din diferite părŃi ale imperiului, apoi prin a
duce un război cu Egiptul (al patrulea sirian) care a început cu victorii şi s-a încheiat cu o răsunătoare
înfrîngere (bătălia de la Raphia 217, vezi cap. IV). După ce şi-a readus sub ascultare regatul, începea în
212 expediŃia sa spre răsărit, a sa Anabasis, care urmărea recucerirea teritoriilor desprinse din trupul
imperiului în ultima sută de ani. Şapte ani de zile, regele a rămas sub arme neîntrerupt, luptînd
împotriva armenilor, a parŃilor, a bactrienilor; a trecut chiar munŃii Hindukush şi a pătruns în India.
După întoarcerea din această expediŃie, regele a reuşit, prin al cincilea război sirian, să îndeplinească
visul vechi al Seleucizilor – cucerirea Siriei Koile şi alipirea ei la imperiu. Astfel, Antiochos III a fost
slăvit ca un al doilea Alexandru, care a reuşit îi aducă pe toŃi rebelii sub ascultare şi să refacă întinderea
regatului strămoşilor săi. Din acest moment el purta, ca regii perşi, titlul de mare rege (basileu_j
me/gaj). Însă triumful era mai mult aparent decît real. ParŃii şi bactrienii au fost înfrînŃi, însă nu
zdrobiŃi; Antiochos nu a reuşit să obŃină nimicirea acestor regate, ci doar supunerea lor. Dar nici un alt
suveran elenistic nu a atins strălucirea prestigiului său, faima nici unuia nu s-a întins atît de departe,
astfel încît părea cel mai în măsură să emită pretenŃii şi asupra Ńărmului european al Strîmtorilor,
stăpînite o clipă de Seleukos I – dar în acest fel era atinsă sfera de interese a romanilor.

La sfîrşitul secolului III aşadar, caruselul echilibrului de puteri se înfăŃişa după

cum urmează: Egiptul era în continuare cel mai bogat şi cel mai puternic dintre
regatele elenistice, deşi criza internă care avea să-l macine pînă la neputinŃă se făcea
deja simŃită. Regatul Seleucid, deşi pierduse o parte din teritorii, trăia un reviriment
sub Antiochos III. Macedonia reuşise să respingă încă o dată asalturile duşmanilor săi
din Grecia. Cele două regate se pregăteau să încheie din nou o alianŃă îndreptată
împotriva Egiptului. Regatul Pergamului, nevoit să renunŃe la cuceririle făcute în
detrimentul Seleucizilor, privea în jur după aliaŃi. În Egeea, republica Rhodos
continua să joace un rol de mare putere. Pe această scenă avea să se producă sosirea
Romei.

Harta 3.

InscripŃia de la Adulis (OGIS 54 = Bagnall-Derow 26, ca. 246 a. Chr.)

Marele rege Ptolemeu (fiu) al regelui Ptolemeu şi al reginei Arsinoe, theoi philadelphoi, copiii
regelui Ptolemeu şi ai reginei Berenike, theoi soteres, descendent pe linie paternă din Herakles fiul lui
Zeus, pe linie maternă din Dionysos fiul lui Zeus, care a moştenit de la tatăl său regatul Egiptului şi
Libia şi Siria şi Fenicia şi Ciprul şi Lycia şi Caria şi insulele Ciclade, a dus o campanie în Asia cu
infanterie şi cavalerie şi flotă şi elefanŃi troglodiŃi şi etiopieni, pe care el şi tatăl său au fost primii care
să-i vîneze din aceste Ńări, să-i aducă în Egipt şi să-i pregătească pentru serviciul militar. După ce a
devenit stăpîn peste toate Ńările de dincoace de Eufrat, şi peste Cilicia şi Pamphylia şi Ionia şi
Hellespont şi Tracia şi peste toate trupele şi elefanŃii indieni din aceste Ńări şi după ce i-a supus pe toŃi
prinŃii din aceste regiuni, a traversat fluviul Eufrat şi, după ce a supus Mesopotamia şi Babilonia şi
Susiana şi Persida şi Media şi tot restul Ńării pînă în Bactriana şi după ce a descoperit toate averile
templelor care fuseseră duse din Egipt de persani şi le-a adus înapoi împreună cu celelalte comori din
diferitele regiuni, şi-a trimis trupele în Egipt prin canalele care fuseseră săpate --------------

TroglodiŃi (trwglodu/tai) – „cei care locuiesc în gropi”, numele unei populaŃii etiopiene.
Theoi philadelphoi – „zeii iubitori de frate/soră”, epitetul de cult al lui Ptolemaios II şi al surorii/soŃiei
sale Arsinoe II
Theoi soteres – „zeii mîntuitori”, epitetul de cult al lui Ptolemaios I şi al soŃiei sale Berenike
 III. MONARHIE ŞI ADMINISTRAłIE

Noile monarhii născute în urma dezmembrării imperiului lui Alexandru aveau de

purtat o dublă povară: pe de o parte faptul că erau constant măsurate în raport cu realizările
întemeietorului, pe de alta faptul că regatele (cu singura excepŃie a Macedoniei) aveau o dublă
esenŃă: pe de o parte substratul oriental, pe de alta noile elite formate din greci şi macedoneni,
cu toŃii purtători ai culturii elene, însă macedonenii, cuceritori fiind, ocupau primul plan.
Natura noilor state, structura administraŃiei şi felul în care ea funcŃionează, toate poartă
pecetea acestei duble geneze: cucerirea de către macedoneni şi greci a unor Ńări de străveche
cultură orientală.

Izvoare: corespondenŃa dintre dioiketes Apollonios şi administratorul său Zenon, păstrată pe papirus în colecŃiile
P. Cair. Zen. şi P. Col. Zen.; P. Tebt. III 703 = Sel. Pap. 204 (instrucŃiunile unui dioiketes către un oikonomos,
sfîrşitul secolului III); P. Rev. (reglementările sistemului fiscal regal egiptean sub Ptolemaios II Philadelphos, a.
259).

I. Monarhul
Forma de guvernămînt monarhică, aşa cum se instaura acum asupra aproape întregii
lumi elenistice, era pentru greci o noutate. De multe veacuri nu mai erau regi în Grecia, cu
excepŃia unor regiuni periferice şi considerate pe jumătate barbare (ca Macedonia sau Cipru),
sau a unor oraşe ca Sparta, unde puterile şi privilegiile le erau atît de limitate încît nu mai
aveau în comun cu regalitatea decît numele. Ceea ce se năştea acum în statele succesoare ale
imperiului lui Alexandru era un regim politic nou, care în ciuda faŃadei greco-macedonene
avea mai multe în comun cu vechile monarhii orientale decît cu regalitatea tradiŃională
macedoneană de pînă la Filip II.
La începuturile sale, monarhia elenistică suferea de un defect structural major, şi
anume lipsa ei de legitimitate. Nici unul dintre diadohii care şi-au luat titlul de rege în 306/5
nu descindea în vreun fel din vechea dinastie macedoneană a Argeazilor, dinastia lui Filip şi
Alexandru, şi nici unul nu era în vreun fel rudă de sînge cu aceştia. Desigur, în tradiŃia
macedoneană legătura de sînge cu monarhul precedent nu era suficientă, era necesară
confirmarea noului monarh prin votul macedonenilor. Această din urmă formalitate diadohii
au îndeplinit-o cu toŃii, lăsîndu-se aclamaŃi de acei macedoneni pe care îi aveau la dispoziŃie,
adică de armatele lor. Însă acest act a fost socotit insuficient de noii regi înşişi.
 Această reŃinere reiese atît din intervalul destul de lung de timp care s-a scurs între moartea lui
Alexandru IV, ultimul reprezentant al dinastiei legitime a Argeazilor, şi proclamarea noilor regi, cît şi din
subterfugiile la care au recurs unii dintre ei pentru a-şi construi artificial o înrudire cu Alexandru cel Mare.
Astfel, se povestea o legendă pusă în circulaŃie probabil de Ptolemaios I însuşi, după care acesta ar fi fost frate cu
Alexandru, deci bastardul lui Filip II; Kassandros s-a căsătorit cu Thessalonike, o soră după tată a lui Alexandru.
Cea mai scandaloasă a fost însă scoaterea la mezat a Kleopatrei, sora bună a lui Alexandru, de către chiar mama
sa Olympias, care a oferit-o pe rînd drept soŃie mai multora dintre diadohi (Leonnatos, Perdikkas, Kassandros,
Antigonos, Lysimachos). Episodul s-a sfîrşit – cum altfel – prin asasinarea prinŃesei, probabil la ordinul lui
Antigonos.
Odată noii monarhi proclamaŃi, devenea necesar să-şi construiască o legitimitate care
să ofere o compensaŃie pentru cea care le lipsea. Aceasta avea să constituie atît slăbiciunea, cît
şi tăria monarhiilor elenistice.

1. AscendenŃa divină şi cultul suveranului

Fiecare dintre noile dinastii, inclusiv în regatele desprinse din cel Seleucid – dar cu
excepŃia Macedoniei –, şi-au construit, dacă nu un cult regal propriu-zis, cel puŃin o filiaŃie
divină care să-i prezinte drept descendenŃi ai vreunei divinităŃi.
Cel mai uşor şi mai rapid s-a desfăşurat acest proces în Egipt, unde exista desigur puternicul precedent
al divinizării faraonilor. Trei etape s-au succedat în mai puŃin de jumătate de veac: Mai întîi, la moartea lui
Ptolemaios I, fiul şi urmaşul său Ptolemaios II şi-a zeificat părinŃii sub numele de theoi soteres (zeii mîntuitori).
Căsătoria sa cu propria soră, Arsinoe II, care deşi se încadra perfect în tradiŃia căsătoriilor consangvine faraonice
contravenea moravurilor supuşilor săi greci şi macedoneni, a putut fi făcută acceptabilă acestora prin comparaŃia
cu cuplul divin Zeus-Hera, cîntată de poeŃii de curte. La moartea surorii sale, Ptolemaios II a divinizat-o, mai
întîi adăugînd statuia şi impunînd cultul ei în templele divinităŃilor feminine ale regatului (thea synnaos); mai
apoi a adăugat propriul său cult, al suveranului aflat în viaŃă, creînd astfel un nou cuplu divin, cu numele de theoi
philadelphoi (zeii iubitori de frate/soră). În Egipt aşadar, în mai puŃin de două generaŃii a fost parcurs drumul
complet de la încoronarea unui ofiŃer macedonean la divinizarea după model faraonic a suveranului domnitor.
Toate acestea nu îi priveau însă, desigur, pe supuşii egipteni ai regelui; pentru aceştia, suveranul lor era fiul lui
Ra, aşa cum fusese dintotdeauna.
În regatul Seleucid, procesul a durat ceva mai mult. Abia la sfîrşitul secolului Antiochos III cerea ca şi
cultul său să fie adăugat celui dinastic, care pînă în acel moment pare să-i fi inclus doar pe suveranii defuncŃi.
Regatele mai mici s-au mulŃumit cu construirea unei genealogii divine; astfel, regii Pergamului pretindeau că
descind din Telephos, un fiu al lui Herakles, el însuşi fiu al lui Zeus.
Macedonia a rămas în afara acestor evoluŃii. Aici, monarhia era o continuare a vechii
regalităŃi macedonene, lipsită de aura divină şi prezentînd încă trăsături tradiŃionale, cum ar fi
formalitatea confirmării succesiunii la tron prin votul macedonenilor şi consultarea acestora,
fie şi numai de formă, la luarea deciziilor importante (de exemplu cele privitoare la război şi
pace). Şi aici însă, regalitatea evoluează în sensul trasat de monarhiile răsăritene: Aportul
adunării „macedonenilor” la luarea hotărîrilor de importanŃă majoră devine imperceptibil,
regele se înconjoară de aleşi ai săi mai degrabă decît de reprezentanŃi ai vechii nobilimi
macedonene.
Monarhul purta diadema (o simplă panglică de pînză albă înnodată la ceafă), cu care
era reprezentat pe statui şi monede, sceptrul şi inelul. Titlul regal alătura numelui suveranului
un epitet monarhic care frecvent contribuie la ridicarea persoanei monarhului în sfera
supranaturală definită de cultul suveranilor.
Astfel, Ptolemaios I, întemeietorul dinastiei lagide în Egipt, purta epitetul regal Soter – salvatorul,
mîntuitorul; Ptolemaios III era supranumit Euergetes – binefăcătorul. În regatul Seleucid, întemeietorul,
Seleukos I, purta epitetul Nikator – învingătorul; unul din succesorii săi, Antiochos II, a fost supranumit Theos –
zeul, Seleukos II – Kallinikos, „cel ce obŃine frumoase victorii”. În Macedonia, din nou din motivele enunŃate
mai sus, epitetele regale nu erau împrumutate din sfera eroică, şi erau deseori pur şi simplu obscure: Antigonos
Gonatas (după oraşul Gonnoi în Thessalia, unde se născuse), Antigonos Doson (de la verbul didomi – cel care va
da?). Pe măsură ce monarhiile elenistice decad, ca pentru a compensa lipsa de autoritate autentică, epitetele
regale devin din ce în ce mai extravagante. Astfel, în secolul I, ultimul suveran independent al micului regat
Commagene, înghesuit între Siria seleucidă şi Cappadocia, purta ca nume de domnie complet: Antiochos I Theos
Dikaios Epiphanes Philorhomaios Philhellen, adică Antiochos I Zeul, cel Drept, Zeul Manifest, Prieten al
romanilor, Prieten al grecilor – acestea două din urmă din motive politice, desigur.
Cît de mult credeau supuşii acestor monarhi divinizaŃi că suveranul lor este într-adevăr
un zeu? Desigur, bună parte din aceste culte îşi trăgea rădăcinile din conformism şi
oportunism politic, dar exista şi o componentă de autentică devoŃiune. Criza religiei poliade
oficiale, manifestă încă din epoca clasică, a creat o nişă în sentimentul religios popular în care
şi-a găsit loc şi cultul suveranilor (v. lectura 1).

2. Legitimarea prin victorie

Alexandru cel Mare stăpînea în virtutea dreptului cuceritorului, iar imperiul său se
chema „Ńară cucerită cu lancea” (xw=ra dori/kthtoj). Aceeaşi justificare a trecut şi asupra
succesorilor săi, iar modul în care au luat naştere şi s-au consolidat regatele elenistice a
perpetuat şi asupra generaŃiilor următoare această legătură definitorie şi indisolubilă dintre
regalitate şi victoria militară. Prima datorie a unui suveran aşadar era să fie victorios, atît
asupra duşmanilor din afară cît şi asupra eventualilor rebeli dinlăuntru, iar suveranul era
considerat răspunzător atît pentru victorie cît şi pentru înfrîngere, chiar atunci cînd una sau
cealaltă erau obŃinute de vreunul din generalii săi. Două consecinŃe se desprind din această
fundamentală importanŃă acordată prestaŃiei suveranului pe cîmpul de bătaie, amîndouă cu
consecinŃe însemnate pentru monarhiile elenistice.
 Prima constă în necesitatea de a compensa propagandistic orice înfrîngere sau chiar
numai lipsa victoriei; astfel că după modelul lui Ptolemaios II, care organizase uluitoarele
serbări Ptolemaieia la sfîrşitul primului război sirian (271/0), Antiochos IV al Siriei a pus în
scenă ceremonii triumfale de o somptuozitate nemaiîntîlnită la sfîrşitul celui de-al şaselea
război sirian, care pentru el se încheiase de fapt cu o umilitoare retragere (v. cap. XIII). A
doua consecinŃă, mai importantă, este faptul că dreptul de a domni al suveranului era pus în
discuŃie sau contestat ori de cîte ori el nu putea produce seria de victorii pe care supuşii săi le
socoteau necesare. Astfel, victoria militară era atît o cunună de glorie cît şi o cătuşă.
De exemplu, Asia Mică seleucidă, cu situaŃia sa periferică şi relativ izolată geografic faŃă de restul
posesiunilor seleucide în spatele munŃilor Taurus, a devenit frecvent sursă de rebeliuni şi uzurpări. Astfel, în
timpul celui de-al treilea război sirian, în vreme ce regele Seleukos II lupta pentru respingerea invadatorului
egiptean, fratele său Antiochos Hierax, rămas în Asia Mică, s-a proclamat rege coregent şi guvernator general,
primul pas spre secesiune sau uzurpare. Mai tîrziu, Achaios, care fusese guvernator general al Asiei Mici, a fost
proclamat rege aici. El era unchiul lui Antiochos III şi, la începutul domniei acestuia, îi revenise meritul
principal al respingerii Pergamului între graniŃele sale iniŃiale, cîtă vreme Antiochos era ocupat cu alte războaie.
În ambele aceste cazuri, ca şi în altele, suveranul era perceput într-o zonă periferică a regatului ca fiind fie lipsit
de succes militar, fie pur şi simplu insuficient de prezent, iar în detrimentul său este preferat un alt membru al
familiei regale, mai bogat în victorii sau pur şi simplu mai implicat în problemele militare ale regiunii. Aceeaşi
înlănŃuire de percepŃii a dus şi la secesiunea Bactriei (v. cap. II). În modul cel mai dramatic, acest principiu al
legitimării suveranului prin victorie, a fost una din cauzele principale ale îndelungatei şi dureroasei decăderi a
regatului seleucid, vreme de un veac pînă la prăbuşirea sa definitivă în 64; în permanenŃă doi pînă la cinci
pretendenŃi, invariabil sprijiniŃi din afară, fie de Roma, fie de Egipt sau de alŃii, dădeau lupte sterile pentru
rămăşiŃele din ce în ce mai jalnice a ceea ce fusese odată un mare imperiu.

3. Dreptul de proprietate
Despre administraŃia şi economia regatelor elenistice, ca şi despre detalii ale
raporturilor sociale şi ale vieŃii de zi cu zi, informaŃiile cele mai bogate şi mai exacte le oferă
regatul Egiptului. Aceasta se datorează în primul rînd simplului fapt al climei: În nisipurile
uscate ale Egiptului, papirusul se păstrează aşa cum nici un alt climat nu o poate face. Ca
atare, în cele ce urmează vom vorbi despre proprietate şi structuri administrative aşa cum ne
sunt ele atestate în Egipt şi doar ocazional vor apărea referiri la situaŃia din celelalte regate
elenistice.
În Egipt, suveranul elenistic era, ca şi faraonii înaintea sa, stăpînul întregii Ńări şi
proprietarul întregului pămînt; toŃi ceilalŃi posesori nu aveau decît uzufructul. ComunităŃile
Ńărăneşti cultivau loturi de pămînt care aparŃineau regelui şi în schimbul folosirii cărora
plăteau un impozit în natură. łăranii care lucrau acest pămînt regal (gh= basilikh/) constituiau
şi unitate de impozitare, drept care le era interzis să îşi părăsească lotul şi satul; în epoca de
decădere a Egiptului elenistic, una din cele mai răspîndite forme de protest social era tocmai
această anachoresis, fuga Ńăranilor, care îşi găseau adăpost cel mai adesea pe domeniile
templelor. Acestea făceau şi ele parte, teoretic, din ge basilike şi întinderea lor creştea mereu
ca urmare a donaŃiilor regale; însă în practică controlul regal asupra templelor, mai ales asupra
străvechilor sanctuare ale divinităŃilor egiptene, a fost întotdeauna limitat, iar odată cu
decăderea autorităŃii centrale privilegiile templelor deveneau din ce în ce mai numeroase şi
mai greu de atins.
Regele putea acorda mari domenii (dwreai/, daruri) drept răsplată dregătorilor şi
apropiaŃilor săi, dar şi în aceste cazuri domeniul revenea în proprietate regală la moartea
beneficiarului, afară de cazul în care regele dispunea altfel. Tot aici se încadrează acordarea
de loturi (klh=roi) soldaŃilor din armata egipteană, care în schimbul pămîntului primit plăteau
arendă şi erau datori a răspunde în orice moment la chemarea la arme a suveranului. Cîtă
vreme şi aceste loturi reveneau în proprietatea regală la moartea soldatului, uneori regele
dispunea ca lotul să treacă asupra fiului aceluia – cu condiŃia, desigur, ca şi acesta să devină
militar.
O situaŃie aparte o aveau oraşele greceşti. O polis este de neconceput în absenŃa
deplinei proprietăŃi a cetăŃenilor săi asupra terenurilor ce formează teritoriul oraşului (xw=ra);
or, acest principiu intră în conflict direct cu proprietatea regală egipteană asupra pămîntului.
Faptul că, o polis odată întemeiată, teritoriul ce-i este atribuit scapă proprietăŃii şi, parŃial,
autorităŃii regale a fost unul din motivele importante pentru care în Egiptul ptolemaic au
existat doar trei oraşe greceşti (v. cap. VI).

II. AdministraŃia

1. AdministraŃia centrală
Suveranul elenistic era un monarh absolut. VoinŃa sa era lege şi nu era îngrădită de
nici o alta dintre instituŃiile statului. În guvernarea statului, el era liber să-şi aleagă
colaboratorii după cum credea de cuviinŃă, căci nu exista nici un organism social care să ia
parte la conducerea statului, aşa cum era în Macedonia vechea aristocraŃie cu privilegiile ei
arhaice şi cu convingerea ei că nu e mai prejos de rege. În celelalte monarhii elenistice, în
urma cuceririi, elitele sociale autohtone au fost sistematic excluse de la guvernarea statului.
Planul lui Alexandru de a-i contopi pe iranieni cu macedonenii săi şi de a crea astfel o elită
mixtă pentru guvernarea unui imperiu mixt a fost abandonat de succesorii săi: trupele persane
instruite şi echipate după model macedonean dizolvate, soŃiile orientale pe care-i pusese
Alexandru să le ia divorŃate, şi nobilii sau preoŃii persani, egipteni sau bactrieni înlăturaŃi din
preajma regilor: pe tot parcursul epocii elenistice procentajul non-macedonenilor şi non-
grecilor în administraŃia centrală a regatelor elenistice (mereu cu excepŃia Macedoniei) nu a
depăşit 2,5%.
Regele guverna cu ajutorul unui consiliu a cărui componenŃă o stabilea după cum
credea de cuviinŃă şi care îi cuprindea, afară de miniştrii de diferite resorturi, numiŃi de
suveran şi răspunzători numai în faŃa acestuia, pe apropiaŃii suveranului, persoane care îi erau
de folos în diverse moduri sau numai ale căror sfaturi le considera înŃelepte ori a căror
companie îi făcea plăcere. Se năştea astfel o ierarhie atent nuanŃată de ranguri de curte şi de
titluri care merg de la „rude” şi „cei dintîi şi cei mai onoraŃi prieteni” la „prieteni” pur şi
simplu şi la „gărzi de corp” (care era un titlu onorific, nu o funcŃie concretă). Asemenea
apelative nu erau desigur expresii de afecŃiune, ci de rang, pentru dobîndirea cărora se iscau
competiŃii acerbe între curteni.
Termenul folosit de Akornion din Dionysopolis pentru a descrie raporturile sale cu Burebista, pe lîngă
care se afla „în cea dintîi şi cea mai mare prietenie” (e0n th=| prw/th| kai\ megi/sth| fili/a|), intră în această
categorie a titlurilor onorifice folosite la curŃile regilor elenistici. Ce nu e limpede e dacă un asemenea titlu era
realmente utilizat în anturajul regelui get sau dacă Akornion a folosit doar formula fiindcă era familiară
cititorilor decretului său, chiar dacă nu îi era geŃilor lui Burebista.
În ciuda acestor stufoase titulaturi de curte însă, nu ei erau cei care duceau greul
administraŃiei, ci miniştrii, dintre care unuia îi revenea cea mai mare răspundere. Din nou
Egiptul ne oferă informaŃiile cele mai complete. Constatăm mai întîi o separare între ierarhia
guvernatorilor, a oficialilor cu competenŃe financiare şi a strategilor – administraŃia este
subîmpărŃită în compartimente paralele, care se pot contrabalansa unul pe celălalt şi care
converg la vîrf, în persoana regelui sau a celui mai important ministru al său. Scopul acestei
împărŃiri era de a se evita formarea unor baze de putere locale care să poată fi eventual
folosite împotriva puterii centrale.
În Egipt, personajul care strîngea în mîinile sale firele puterii purta titlul de dioiketes
(dioikhth/j), „administrator”. CompetenŃele sale erau vaste, se concentrau însă asupra
chestiunilor financiare şi le excludeau pe cele militare.
Cel mai bine cunoscut asemenea personaj este dioiketes-ul lui Ptolemaios II Philadelphos, pe numele
său Apollonios. Pe unul din domeniile primite ca dorea de la rege îl numise ca administrator pe un anume
Zenon, iar corespondenŃa sa cu acesta constituie un nesecat izvor de informaŃii asupra detaliilor administraŃiei
Egiptului ptolemaic.
 Despre regatul Seleucid suntem mult mai puŃin informaŃi, însă şi aici întîlnim aceeaşi
separare a puterilor. Cel mai important dintre miniştri purta titlul o9 e0pi\ tw=n pragma/twn
(aproximativ „cel însărcinat cu afacerile”), aproape un locŃiitor al regelui. Provinciile
regatului, satrapiile, erau conduse de un satrap sau strateg, care avea competenŃe atît civile cît
şi militare şi în general puteri foarte largi – o moştenire ahemenidă. Ministrul de finanŃe se
chema e0pi\ tw=n proso/dwn (cel însărcinat cu veniturile), competenŃele sale erau însă mult
reduse în comparaŃie cu dioiketes egiptean; el nu intervenea atît de mult în economia regatului
şi îi revenea mai ales supravegherea strîngerii impozitelor.

2. AdministraŃia locală: exemplul Egiptului

Şi după cucerirea macedoneană, străvechea împărŃire a Egiptului în nome a fost
păstrată. Noma constituia cea mai mare unitate administrativă a Ńării, iar în fruntea ei se găsea
un nomarh cu atribuŃii administrative şi legate de producŃie, mai ales cea agricolă. Era
secondat de un oikonomos, responsabil cu administraŃia financiară, şi de un secretar regal
pentru contabilitate şi corespondenŃă. ToŃi aceştia îi erau subordonaŃi lui dioiketes, în mîinile
căruia convergeau toate firele administraŃiei. AdministraŃia civilă era dublată de cea militară.
În fiecare nomă era numit cîte un strateg, acesta subordonat însă direct regelui. Treptat, mai
cu seamă din secolul II, autoritatea strategilor a crescut în detrimentul celorlalŃi funcŃionari.
Nomele erau împărŃite în topoi, fiecare condus de cîte un toparh, iar unitatea
administrativă de bază era satul (kw/mh), condus de un komarch. Şi funcŃionarii din celelalte
ramuri ale administraŃiei (oikonomoi, grammateis) erau reduplicaŃi la nivelul regional şi cel
local.
Dacă administraŃia centrală era formată aproape exclusiv din greci şi macedoneni, pe
măsură ce coborîm scara ierarhică găsim din ce în ce mai mulŃi egipteni. Komarchul era un
funcŃionar mărunt, prin mai nimic deosebit de ceilalŃi Ńărani, căruia îi revenea sarcina ingrată
de a media între interesele şi uneori chiar supravieŃuirea consătenilor săi şi pretenŃiile mereu
crescînde ale administraŃiei financiare de stat.

3. AdministraŃia financiară
Căci nu era Ńară unde povara fiscală să fi fost mai elaborată şi să fi implicat mai multă
funcŃionărime decît Ńara Egiptului. Anterior cuceririi macedonene, egiptenii plăteau impozite
directe (în primul rînd impozitul funciar) şi indirecte, toate fiind strînse de reprezentanŃii
suveranului. În epoca Ptolemeilor, vechiul sistem a fost menŃinut, dar peste el s-a suprapus
sistemul grecesc de dare în arendă a impozitelor. Aşa încît mult chinuitul Ńăran egiptean plătea
impozitul datorat pe pămîntul regal şi toate celelalte taxe datorate direct vistieriei regale, în
natură sau în bani, funcŃionarilor numiŃi oikonomoi, care îi erau subordonaŃi lui dioiketes, iar
diverse impozite indirecte erau colectate de arendaşii de impozite, care la rîndul lor vărsau
suma datorată fiscului. Cît erau de îndrăgiŃi aceşti colectori de impozite ne atestă mai multe
texte (v. lectura 2).
Aşa cum regele era stăpînul pămîntului, la fel era şi stăpînul majorităŃii produselor
sale. Exista monopol regal pe o sumedenie de produse agricole sau meşteşugăreşti, printre
cele mai notabile numărîndu-se papirusul (deosebit de dureros pentru concurenŃă în condiŃiile
în care nu exista alt material de scris comparabil în privinŃa calităŃii), Ńesăturile de in, toate
plantele oleaginoase etc.; de asemenea, minele şi carierele de piatră erau monopol regal.
Pentru producători, asta însemna că toate cantităŃile pe care le puteau produce erau dinainte
stabilite, ca şi preŃul cu care le puteau vinde statului. Chiar producŃia acelor mărfuri care nu
constituiau monopol de stat erau strict reglementate de autorităŃi.
Egiptul nu îşi exporta numai propriile produse, ci era şi intermediar pentru mărfuri de
lux aduse fie din interiorul Africii, cum ar fi elefanŃii, fildeşul şi sclavii negri, cît şi mai cu
seamă din Orient. Mai ales după pierderea Siriei Koile, prin care Egiptul era legat de
tronsonul sudic al drumului terestru spre India, navigatorii în slujba Ptolemeilor au pus bazele
unui drum sudic alternativ, care străbătea marea Roşie, ocolea cornul Africii şi ajungea în
India, de unde se aduceau mirodenii şi felurite alte produse exotice. În plus, deja de la
Ptolemaios I a fost ales cu bună ştiinŃă un etalon monetar diferit de cel utilizat în majoritatea
restului lumii elenistice. Cîtă vreme Filip şi Alexandru folosiseră etalonul monetar attic, care
în urma cuceririlor lui Alexandru devenise moneda de referinŃă în tot imperiul său şi fusese
menŃinut de mai toŃi succesorii săi, Ptolemaios a ales pentru Egipt şi posesiunile sale
exterioare un etalon monetar propriu, mai uşor decît cel attic. În plus, orice comerciant străin
care sosea în Egipt era vizitat pe corabie încă înainte de debarcare de funcŃionarii regelui, care
îl puneau să-şi schimbe banii cu care sosise în moneda egipteană – ceea ce constituia o sursă
importantă de venituri pentru casa regelui.
Toate acestea aduceau venituri substanŃiale coroanei. Regatul Egiptului era cel mai
bogat dintre toate statele elenistice şi încă în secolul I, în perioada sa de finală decădere,
bogăŃia Ptolemeilor tot îi mai umplea de uimire pe romani.
Politica mercantilistă a Egiptului nu constituia un scop în sine. Sumele acumulate de
regi se duceau în direcŃii diferite, între care mai importante sunt plata mercenarilor – care pînă
spre sfîrşitul secolului III formau aproape în exclusivitate armata egipteană, v. cap. IV – şi a
armatei de funcŃionari care alcătuiau enorma maşinărie birocratică egipteană. Semnalul
începutului decăderii Egiptului, manifestă la începutul secolului II, a fost dat mai devreme, în
momentul în care pierderea unora din posesiunile exterioare ale Egiptului şi ca atare a unor
surse de venituri a fost însoŃită nu de o reducere, ci de o sporire a impozitelor, dat fiind că
administraŃia civilă şi armata trebuiau hrănite în continuare. Cînd la acestea s-a adăugat
creşterea conştiinŃei de sine a egipteanului de rînd, mai cu seamă după bătălia de la Raphia (v.
cap. IV) şi starea sa de revoltă aproape endemică, criza statului egiptean a devenit ireversibilă.

4. JustiŃia
Reflectînd dubla structură etnică şi de civilizaŃie a regatelor elenistice, şi sistemul
juridic era dublu. În Egipt existau două sisteme de legi şi două coduri de procedură, unul
grecesc şi unul autohton. Oraşele greceşti beneficiau, desigur, de o anumită autonomie
judiciară. Legea era aplicată pe de o parte de funcŃionarii subordonaŃi regelui, pe de alta de
curŃi regale speciale, itinerante, laokritai pentru populaŃia autohtonă, chrematistai pentru greci
şi macedoneni.
DiferenŃe majore rezultă mai cu seamă în dreptul civil, legate de statutul femeii. Cîtă vreme la greci
femeia era lipsită de personalitate juridică, nu avea dreptul de a deŃine proprietate ci doar uzufructul ei, nu putea
intenta acŃiune în justiŃie şi era în permanenŃă supusă din punct de vedere juridic rudei de sex masculin celei mai
apropiate sau în lipsa acesteia unui tutore (care era denumit ku/rioj, stăpîn), femeia egipteană se bucura de
drepturi mult mai largi: nu se afla sub tutelă, putea deŃine proprietate, se putea căsători şi putea divorŃa din
proprie iniŃiativă.
Acesta este dar, în linii foarte mari, tabloul administraŃiei Egiptului lagid, care poate fi
folosit ca bază de pornire pentru situaŃia din alte Ńări ale vremii. InformaŃiile valabile pentru
Ńara Nilului nu pot fi însă folosite decît cu precauŃie pentru celelalte regate elenistice, dat fiind
că realităŃile descrise de aceste izvoare nu erau peste tot aceleaşi.

Într-un asemenea stat aşadar, în care autoritatea suveranului era atît de întinsă şi
necontestată, bunul mers al treburilor statului depindea în mare măsură de calităŃile personale
ale monarhului – în mult mai mare măsură decît fusese vreodată cazul în statele greceşti sau
decît avea să fie sub Imperiul Roman.

Imnul atenienilor către Demetrios Poliorketes (Duris, FGrHist 76 F13 = Burstein 7, 291 a. Chr.)
Demochares aşadar spunea astfel de lucruri despre servilismul atenienilor. Duris din Samos chiar a
inclus imnul în a douăzeci şi doua carte a Istoriilor sale:
 Cel mai mare dintre zei şi cei mai scumpi oraşului sunt de faŃă: <căci pe Demeter şi> pe Demetrios
prilejul acesta i-a adus laolaltă. Ea a venit să săvîrşească misterele sacre ale Fecioarei; iar el, binevoitor cum
trebuie să fie un zeu, şi frumos şi surîzător, e de faŃă. Ceva maiestuos a apărut, toŃi prietenii săi într-un cerc şi el
în mijlocul lor, prietenii săi ca stelele şi el ca soarele. O fiu al celui mai puternic zeu, Poseidon, şi al Afroditei, ne
închinăm Ńie. Căci ceilalŃi zei fie sunt departe sau nu au urechi, sau nu există ori nu ne iau în seamă, nici măcar
unul, dar pe tine te vedem aici, nu din lemn, nici piatră, ci aievea; aşa că ne rugăm Ńie. Mai întîi, pune pace,
preaiubitule, căci tu eşti stăpîn. …

Plîngere a unui arendaş pentru impozitul pe ulei (P. Tebt. I 39 = Bagnall-Derow 115, 114 a. Chr.)
Către Menches, komogrammateus la Kerkeosiris, de la Apollodoros, contractor pentru distribuirea
uleiului şi pentru impozitul pe ulei în acest sat pentru al patrulea an. Am raportat deja lui Polemon, epistatele
satului, cum am aflat eu în 27 Phaophi că în casa lui Sisois fiul lui Senapynchis în sanctuarul lui Thoeris … se
face contrabandă cu ulei. Imediat l-am luat cu mine pe Trychambos, agentul oikonomos-ului, care fusese trimis
pentru plată, dat fiind că tu şi ceilalŃi oficiali nu aŃi dorit să veniŃi cu mine, şi am mers la casa cu pricina şi am
intrat împreună cu el. Numitul Sisois şi soŃia lui Tausiris m-au atacat şi mi-au dat multe lovituri; şi după ce ne-au
dat afară, au închis poarta templului şi uşa casei. După aceea, cînd, în 4 Hathyr, l-am întîlnit pe Sisois lîngă
templul lui Zeus de aici şi am vrut să-l arestez, de faŃă cu Ineilos purtătorul de spadă şi cu Trychambos, atunci
Pausiris fratele lui Sisois, un hamal, şi Belles şi Demas şi Maron fiul lui Takonnos şi alŃii ale căror nume nu le
ştiu, s-au aruncat asupra noastră şi ne-au copleşit, potopindu-ne de lovituri cu bîtele pe care le purtau; şi mi-au
rănit soŃia la mîna dreaptă şi pe mine de asemenea; pierderea rezultată pentru contractul meu se ridică la 10
talanŃi de bronz. Aşadar, îŃi prezint această declaraŃie, ca să poŃi porunci oficialilor în drept să le pretindă -----
 IV. ARMATA

Trăsătura cea mai frapantă a armatelor regatelor elenistice a fost faptul că inovaŃiile
cele mai profunde şi realizările cele mai strălucite se plasează chiar la început, în vremea lui
Alexandru cel Mare. Reformarea armatei macedonene întreprinsă de Filip II şi Alexandru a
făurit din ea instrumentul cu care a fost cucerit Imperiul Persan, iar succesorii cuceritorului au
preluat-o cu minime modificări.
Izvoare: Pol. 6, 42; 18, 28-32; Polyainos, Stratagemata, 4.

Filip II şi Alexandru cel Mare

Filip II al Macedoniei, înainte de a ajunge rege, şi-a petrecut o vreme ca ostatic la
Theba, pe atunci principala putere militară a Greciei, care reuşise să detroneze Sparta mai cu
seamă datorită inovaŃiilor tactice introduse de strategul său Epameinondas. Faimoasa „ordine
de luptă oblică” presupunea întărirea aripii stîngi a formaŃiei prin dispunerea soldaŃilor în
adîncime de pînă la cincizeci de rînduri faŃă de cele 8 sau 12 obişnuite. Această înnoire le-a
îngăduit thebanilor să obŃină două strălucite victorii asupra spartanilor, care desfăşurau
ordinea de bătaie tradiŃională, la Leuctra (371) şi Mantineia (362), întemeind astfel hegemonia
thebană de scurtă durată asupra Greciei. Viitorul rege al Macedoniei aşadar, petrecîndu-şi
cîŃiva ani în preajma lui Epameinondas, a avut ocazia să cunoască la prima mînă inovaŃiile
tactice introduse de acesta şi să le aplice ulterior în Ńara sa.

Fig. 8. Bătălia de la Leuctra

Izvoarele nu ne transmit din păcate prea multe în legătură cu felul cum se prezenta
armata macedoneană înainte, precum şi cu modul şi etapele în care s-a întreprins reformarea
ei sub Filip şi Alexandru, aşa încît detaliile adesea ne scapă. Principala noutate o constituie
falanga macedoneană. Era o unitate de infanterişti dispuşi, în ordine de luptă, de regulă pe o
adîncime de 16 rînduri. Principală armă era o lance – sarissa – cu lungimea de circa şase
metri. Primele cinci rînduri o Ńineau orizontal respectiv înclinată la unghiuri din ce în ce mai
deschise, următoarele o Ńineau vertical. Dată fiind greutatea sarissei şi a întregului
echipament, armamentul defensiv al militarilor era mult redus; scutul (pelte) era unul rotund
şi bombat, de dimensiuni mai mici decît cel obişnuit (aspis), ca să poată fi Ńinut legat de
antebraŃ, iar platoşa era de asemenea mai uşoară şi de dimensiuni mai mici. O astfel de
falangă era practic inexpugnabilă atîta vreme cît era menŃinută unitatea formaŃiei; nici un atac
frontal, nici proiectilele uşoare nu aveau mare efect asupra ei. Falanga prezenta însă
slăbiciune în două privinŃe: flexibilitatea redusă o făcea vulnerabilă la un atac de pe flancuri
sau din spate (de aceea ea trebuia protejată de alte trupe); de asemenea, unitatea formaŃiei
putea fi subminată de înaintarea pe teren accidentat.

Fig. 9. Falanga macedoneană în formaŃiune de atac.

Pentru a compensa unul din punctele slabe ale falangei, inovaŃia tactică principală a lui
Filip şi Alexandru a fost integrarea infanteriei grele cu alte tipuri de trupe. Într-adevăr, statele
greceşti se bazaseră anterior în primul rînd pe forŃa de şoc a unităŃilor de hopliŃi – infanterişti
greu înarmaŃi; cavaleria avea mai mult rol de hărŃuire şi urmărire, iar infanteria uşoară este
menŃionată ca jucînd un rol în bătălie de-abia în timpul războiului peloponnesiac. În armata
lui Alexandru însă – şi în cele ale succesorilor săi – elementul central, care era falanga, era
sprijinit de pe flancuri de cavalerie şi infanterie uşoară. Sarcina falangei era să respingă
falanga adversă; aici, decisivă era puterea de rezistenŃă a trupei, dată atît de disciplina
soldaŃilor cît şi de adîncimea formaŃiei; rolul rîndurilor din spate, care nu erau în contact
direct cu inamicul şi nu-şi puteau folosi armele, era tocmai de a contribui la puterea de
presiune a falangei, care încerca să rupă rîndurile formaŃiei adverse. Între timp, cavaleria grea
căuta să execute o şarjă în punctul cel mai vulnerabil al frontului inamic. Cavaleria grea
macedoneană cuprindea cavaleria hetairoi-lor, nobilimea macedoneană, apropiaŃii regilor, şi
cavaleria thessaliană. CălăreŃii erau echipaŃi cu o lance lungă de 3 m şi platoşă; sub Alexandru
încă nu purtau scut, dar mai tîrziu armamentul cavaleriei statelor succesoare avea să devină
din ce în ce mai greu. Infanteriştii uşor înarmaŃi erau prăştieri, arcaşi, felurite unităŃi barbare
înarmate conform propriilor tradiŃii. Cu falanga astfel transformată şi această combinaŃie de
trupe, Filip a înfrînt tot ce avea Grecia să-i opună pe cîmpul de bătaie, iar Alexandru a reuşit
să cucerească întreg Imperiul Persan.
Fig. 10. Ordinea de luptă macedoneană

Un exemplu strălucit al acestei tactici îl constituie bătălia de la Chaironeia (338), cea care a pus capăt
independenŃei Greciei: aripa dreaptă, comandată de Filip, a executat o măiestrită retragere pas cu pas din faŃa
centrului şi aripii stîngi a alianŃei greceşti ce i se opunea, atrăgîndu-le dinspre flancul drept al dispozitivului
grecesc, iar în breşa astfel creată a irupt şarja cavaleriei grele macedonene comandate de Alexandru, care a dat
peste cap frontul grecesc şi a decis soarta bătăliei.

Fig. 11. Bătălia de la Chaironeia

De asemenea, în bătălia de la Arbela/Gaugamela, în care Darius III a fost înfrînt decisiv, Alexandru a
conceput o formaŃie care alinia pe lîngă falangă, aflată în centru, pe aripa stîngă cavalerie thessaliană şi arcaşi
cretani, pe aripa dreaptă suliŃaşi, arcaşi macedoneni şi propria cavalerie grea, pe care o comanda; cele două aripi
erau întărite de cavaleria hetairoi-lor.

Fig. 12. Bătălia de la Gaugamela, prima fază

După ce ideea lui Darius III de a folosi demult depăşitele care de luptă a dat greş şi bătălia se încinsese
pe ambele aripi, Alexandru, profitînd de breşa deschisă în dispozitivul inamic de atacul cavaleriei bactriene sub
comanda lui Bessos, şi-a lansat propria şarjă asupra centrului frontului persan, ajungînd în preajma regelui, care,
înspăimîntat, a fugit, deşi în acel moment bătălia încă nu era pierdută pentru perşi, demoralizîndu-şi astfel
oamenii.

Fig. 13. Bătălia de la Gaugamela, faza decisivă

 Succesorii
Sub urmaşii marelui cuceritor, tactica de luptă nu a cunoscut mari progrese. Dat fiind
că toŃi succesorii foloseau acelaşi tip de armată şi aceleaşi formaŃiuni de bătaie, toată lumea
lupta la fel, iar succesul era hotărît de regulă de acea falangă care se dovedea mai rezistentă.
Flotele suveranilor elenistici erau alcătuite din contingente de corăbii oferite de oraşele aflate sub
ascultarea lor. Aportul suveranilor a constat mai ales în predilecŃia pentru nave de dimensiuni din ce în ce mai
mari, potrivite pentru a purta maşini de război. Astfel, trierelor li se adaugă tetrere, pentere, apoi vase de
dimensiuni din ce în ce mai mari. Corăbiile acestea foarte mari nu au jucat însă un rol corespunzător nici în
flotele militare, nici în explorare sau comerŃ; însăşi mărimea lor le făcea greu manevrabile şi expuse
intemperiilor.
O armă nouă au constituit-o elefanŃii, blindatele antichităŃii. ImportaŃi din India cu mahouŃii lor cu tot, ei
au fost folosiŃi pentru prima dată într-o luptă între suverani elenistici în 301 la Ipsos. Atunci au fost introduşi de
Seleukos, care primise 500 de asemenea animale în urma tratatului său de pace cu Chandragupta Maurya. Din
acel moment, orice general care se respecta Ńinea să aibă în armata sa şi un contingent de elefanŃi. Odată ce
conflictele cu regatul Seleucid au închis pentru Egipt drumul spre elefanŃii indieni, Ptolemeii au început să-şi
procure elefanŃi africani (v. cap. III lectura 1), care sunt mai mici decît cei indieni. Folosirea elefanŃilor în bătălie
are un efect psihologic devastator asupra celui care îi vede prima dată; mai puŃin devastator odată cu obişnuinŃa.
Deşi toate regatele elenistice Ńineau asemenea unităŃi, iar folosirea elefanŃilor a trecut şi în Cartagina, unde în
primul război punic şi romanii au făcut cunoştinŃă cu ei, rareori o bătălie a fost decisă de intervenŃia lor. Un
exemplu în acest sens ar fi bătălia zisă „a elefanŃilor” (ca. 275/4) în centrul Asiei Mici, în care regele seleucid
Antiochos I i-a înfrînt pe galaŃi. ElefanŃii, spectaculoşi, costisitori şi greu de dresat pentru luptă, s-au dovedit mai
puŃin utili decît promitea înfăŃişarea.
Astfel, calitatea materialului uman ales era socotită decisivă, iar cei mai buni soldaŃi
erau consideraŃi a fi – fireşte – macedonenii şi grecii. Între regatele elenistice se desfăşura o
concurenŃă aprigă pentru serviciile acestora, iar recrutorii Ptolemeilor, cei mai activi şi mai
bogaŃi, străbăteau întreaga Grecie şi Asia Mică, ajungînd chiar şi în Marea Neagră, la
extremitatea nordică a lumii elenistice. Eforturile de recrutare se extindeau şi asupra celor mai
redutabile neamuri barbare – în primul rînd tracii.
SoldaŃii îşi serveau nu patria, ci suveranul, fapt ce apare cel mai limpede în cazul
mercenarilor, care intrau în serviciul personal al cîte unui rege. Trebuie făcută o distincŃie
clară între trupele permanente – frecvent mercenari – şi cei chemaŃi sub arme în caz de
nevoie. În Egipt, aceştia din urmă – cleruhii – primeau un lot individual din pămîntul regal,
spre cultivare. Taxele cu care erau datori statului erau mult uşurate în comparaŃie cu cele ale
unui Ńăran obişnuit, deoarece cleruhii îşi achitau obligaŃiile faŃă de coroană prin prestarea
serviciului militar. În perioada mai tîrzie, fiul îi putea urma tatălui în deŃinerea aceluiaşi lot (o
moştenire mascată), iar cleruhii puteau chiar să facă schimb de loturi între ei (vezi lectura 2),
chiar dacă în principiu pămîntul rămînea în proprietatea coroanei. Cîtă vreme în Egipt loturile
cleruhilor erau răspîndite prin toată Ńara, regatul Seleucid prefera să îi concentreze în aşezări
aparte, katoikiai, unde loturile militarilor puteau fi lucrate de Ńărani dependenŃi (laoi) şi unde
soldaŃii aveau cam aceleaşi îndatoriri faŃă de coroană ca în Egipt. Uneori, asemenea aşezări
militare puteau dobîndi statutul privilegiat de polis. La fel se petreceau lucrurile şi în regatul
Pergamului. Seleucizii adăugau la aceasta şi vechiul sistem ahemenid de recrutări locale, care
erau însă de valoare militară îndoielnică, precum şi contingentele oferite de oraşe şi de triburi
şi principi autonomi.
În Egipt, modul de recrutare a cunoscut o modificare abruptă odată cu bătălia de la
Raphia (217). Dacă înainte armata Ptolemeilor era compusă în întregime din greci şi
macedoneni, cleruhi sau mercenari, după victoria egipteană de la Raphia ea avea să fie
formată tot mai mult din băştinaşi egipteni. Afluxul de mercenari de peste mări, fără a înceta,
s-a diminuat drastic.
Ptolemaios IV a fost primul rege mediocru al Egiptului, după aproape un veac de suverani străluciŃi.
Preocupat mai degrabă de plăcerile sale decît de guvernarea regatului, a rămas toată viaŃa sub influenŃa
miniştrilor săi. PrezenŃa unui asemenea rege pe tronul Ptolemeilor a constituit o încurajare pentru rivalul său
seleucid. Antiochos III, tînăr şi energic, după ce înăbuşise mai multe tentative de secesiune şi revoltă în regatul
său, a socotit că venise timpul pentru revanşa asupra Egiptului, învingător în primele trei războaie siriene.
Războiul, început în 219, l-a dus rapid pe Antiochos prin Siria Koile pînă la hotarele Egiptului propriu-zis, iar
miniştrii lui Ptolemaios au cerut un armistiŃiu şi negocieri. Timpul astfel cîştigat l-au folosit însă pentru a pune
pe picioare în grabă o nouă armată, cu care să apere Ńara în primăvara ce urma. Timpul era prea scurt – şi banii
prea puŃini – pentru a se recurge la metoda obişnuită, aceea a recrutării de mercenari greci de peste mări; astfel,
miniştrii regelui s-au văzut nevoiŃi să recurgă la aceia care fuseseră pînă atunci ocoliŃi, căci erau consideraŃi prost
material militar: autohtonii. Au fost aşadar recrutaŃi egipteni care au alcătuit o falangă echipată şi instruită după
model macedonean.
Astfel au înfruntat egiptenii trupele seleucide la Raphia în Gaza, în anul 217. Ambii comandanŃi îşi
împărŃiseră elefanŃii pe cele două aripi; ambele armate au înfrînt inamicul pe flancul drept al fiecăreia.
Antiochos, furat probabil de entuziasmul tinereŃii, s-a lansat în urmărirea cavaleriei inamice care bătea în
retragere, scăpînd din vedere faptul că centrele ambelor armate rămăseseră intacte. Pînă să revină el din urmărire,
falanga egipteană o pusese pe fugă pe cea seleucidă. Antiochos s-a retras spre capitala sa Antiocheia. Celui de-al
patrulea război sirian i s-a pus astfel capăt cu pierderi teritoriale minime pentru Egipt.
ConsecinŃele bătăliei de la Raphia au fost însă mult mai ample pentru Egipt. După ce
egiptenii dăduseră astfel în mod incontestabil dovada capacităŃilor lor de luptători, era greu să
continui să-i Ńii deoparte pe motiv că ar fi proşti soldaŃi. Au fost astfel recrutaŃi tot mai mulŃi
egipteni, care au pretins – şi au obŃinut – să fie trataŃi la fel ca mercenarii greci sau
macedoneni în slujba Ptolemeilor. Aceşti ma/ximoi – „apŃi pentru luptă” – au primit aşadar şi
ei loturi de pămînt în schimbul obligaŃiei de a presta serviciu militar, precum şi alte privilegii
acordate cleruhilor. Acesta era însă doar începutul; adăugîndu-se poverilor fiscale tot mai
apăsătoare, această conştiinŃă de sine sporită a egiptenilor a dus, pe de o parte, la o mai mare
apropiere a casei regale de tradiŃiile monarhiei egiptene – Ptolemaios IV a fost primul dintre
suveranii elenistici ai Egiptului care a apărut în inscripŃii cu titulatura faraonică completă, nu
numai în texte egiptene, ci şi în unele greceşti –, pe de altă parte la o insubordonare crescîndă
a egipteanului de rînd faŃă de stăpînire şi faŃă de aparatul administrativ. Astfel, vreme de
douăzeci de ani (207-186), Egiptul de Sus, în revoltă, a scăpat complet autorităŃii regale şi şi-a
ales faraoni proprii. Aici intervenea şi sprijinul puternicei, bogatei şi influentei preoŃimi a
divinităŃilor egiptene tradiŃionale, care preoŃime continua să-şi extindă privilegiile şi datorită
donaŃiilor şi scutirilor de taxe şi corvezi acordate de Ptolemei. Celebra piatră de la Rosette, cu
ajutorul căreia Champollion a descifrat hieroglifele, nu este altceva decît un asemenea decret
prin care Ptolemaios V acordă scutiri de sarcini – eufemistic numite philanthropa,
„binefaceri” – către temple.

Romanii
Sosirea Romei, care a răsturnat echilibrul de forŃe în lumea elenistică, a făcut să sune
şi ceasul falangei macedonene. Polybios, în cartea a şasea, descrie în amănunt armamentul,
structura, comanda, ordinea de marş şi cea de luptă a armatei romane; mai tîrziu arată care
sunt motivele superiorităŃii tactice a legiunii romane asupra falangei macedonene (v. lectura
1). ForŃa de şoc a legiunii se îmbina cu flexibilitatea dată de complexitatea structurii sale
interne, chiar în contact cu inamicul.
Cel mai limpede a fost demonstrat raportul de forŃe în cazul bătăliei de la Pydna, care a pus capăt celui
de-al treilea război al Romei cu Macedonia, precum şi existenŃei regatului macedonean. Cele două legiuni
comandate de L. Aemilius Paullus au înfruntat armata macedoneană comandată de regele Perseus; cele două
armate erau aproximativ egale ca efectiv, în jur de 40.000 de oameni fiecare. Aemilius Paullus, care se aflase
pînă atunci în multe bătălii, dar niciodată în faŃa unei falange, avea să mărturisească mai tîrziu că nu văzuse
niciodată ceva mai teribil şi mai înspăimîntător. La început, inexpugnabilitatea falangei la atac frontal şi-a spus
cuvîntul: romanii, nevăzînd nici o cale de a dăuna adversarului, au început a bate în retragere. Macedonenii au
avansat pe urmele lor, şi iată că, înaintînd în grabă pe teren accidentat, unitatea falangei a început să se destrame.
Legiunile romane au profitat de aceasta şi de faptul că macedonenii nu se puteau regrupa destul de repede, şi au
atacat în aceste goluri ivite în flancurile falangei. În lupta corp la corp, spada romană mai lungă şi scutul mai
greu erau fără discuŃie superioare spadei scurte (mai mult un pumnal) şi armurii mai uşoare a macedonenilor.
Frontul macedonean a început să se destrame, iar bătălia s-a transformat într-un dezastru pentru macedoneni:
cam 20.000 de morŃi şi 10.000 de prizonieri faŃă de pierderi romane de doar cîteva sute. Regele Perseus, fără a
face uz de cavaleria grea în fruntea căreia se afla şi care nu se angajase deloc în luptă, a părăsit cîmpul de bătaie
– hotărîre pentru care a fost mai tîrziu acuzat de laşitate.
 Această din urmă bătălie a însemnat eliminarea falangei macedonene din rîndul
formaŃiunilor militare prestigioase. Vreme de aproape un veac după moartea lui Alexandru,
nici unul dintre suveranii elenistici nu s-a ridicat la înălŃimea predecesorilor, nici unul nu a
încercat să aducă modificări unui sistem care îşi dovedise eficienŃa într-un mod atît de
redutabil. Astfel, tipul de unitate şi tactica prin care fusese cucerit Orientul şi care se
dovediseră de neînfrînt vreme de un veac şi jumătate au dispărut de pe cîmpurile de bătaie
fără a lăsa nici o urmă, înlăturate de o nouă unitate şi de o nouă tactică care nu le datorau
nimic şi care aveau să facă din romani stăpînii lumii elenistice în doar trei bătălii:
Kynoskephalai, Magnesia, Pydna.

ComparaŃie între armele şi tacticile macedoneană şi romană

Polybios 18, 30: Din cîte am relatat, nu este greu să-Ńi închipui cam ce trebuie să însemne lovitura dată
de o falangă în totalitatea ei cînd porneşte la atac, ce putere de şoc are numărînd şaisprezece rînduri de soldaŃi în
profunzime. Dintre aceşti soldaŃi, cei care se află după rîndul al cincilea nu mai au putinŃa să-şi folosească
lăncile. De aceea, fiecare soldat în parte nici nu-şi duce lancea cu vîrful înainte, ci o sprijină de umerii celor ce-l
preced, pentru a protegui astfel spaŃiul de deasupra capului; în felul acesta, lăncile fiind extrem de strînse unele
de altele, săgeŃile care zboară peste primele rînduri ale falangei sunt oprite să cadă asupra rîndurilor din spate.
Chiar şi prin greutatea corpului, în momentul cînd oamenii pornesc înghesuindu-se unii pe alŃii, cei din urmă îi
împing cu violenŃă pe cei din faŃă, într-un iureş nestăvilit, dar nici posibilitate de a da înapoi nu există. Iată dar
cum este constituită falanga în general şi în detalii.
Să trecem acum la armamentul folosit de romani şi la tactica lor de luptă, să le examinăm caracterele
specifice şi să schiŃăm o comparaŃie între cele două sisteme. Şi la romani un soldat roman înarmat ocupă un
spaŃiu de trei picioare; cum însă în modul lor de a se lupta fiecare soldat are nevoie de a face mişcări, fie pentru
a-şi apăra trupul cu scutul, mutîndu-l mereu în direcŃia de unde aşteaptă lovitura, fie pentru a tăia în carne vie sau
a izbi cu sabia, este evident că va fi necesar ca oamenii să păstreze mereu între ei o distanŃă şi un interval de cel
puŃin trei picioare dacă vor să-şi facă datoria aşa cum trebuie. De aici rezultă că un singur soldat roman va
înfrunta doi soldaŃi din primele rîndri ale falangei, cu alte cuvinte că se va găsi în faŃa a zece lănci Ńintite spre el.
Odată acŃiunea angajată, acestui soldat îi va fi peste putinŃă să le anihileze cu forŃa, cum pe de altă parte nu va
izbuti nici să-şi croiască drum; la rîndul lor, oamenii din şirurile aşezate în adîncime nu mai sunt capabili să
contribuie cu nimic la intensificarea atacului şi la vigoarea loviturilor de sabie date de tovarăşii lor de arme
aşezaŃi în faŃă.
Din cele spuse reiese că, aşa cum am relatat încă de la început, nimic nu poate rămîne în picioare în faŃa
iureşului dezlănŃuit de o falangă, atîta vreme cît ea izbuteşte să-şi păstreze formaŃia ce-i este proprie şi puterea de
şoc. (...)
[32] Mărturie asupra celor ce afirm nu mai este nevoie să cauŃi prin argumente logice, ci chiar din
faptele petrecute. Pentru a egala frontul format de falangă, romanii nu pun în linie de bătaie toate legiunile <ce le
au la dispiziŃie>; o parte este Ńinută în rezervă în vreme ce cealaltă intră în luptă. Mai departe. Dacă soldaŃii din
falangă izbutesc să-i respingă pe cei ce li se opun sau dacă sunt respinşi de aceştia, specificul structurii falangei
se pierde; dacă cumva ei îi urmăresc pe adversarii care se retrag sau dacă ei înşişi fug în faŃa acestora, sunt
nevoiŃi să părăsească celelalte unităŃi ale armatei lor, ceea ce odată petrecut, înseamnă că ei cedează rezervelor
inamicului terenul ce-l ocupau, deschizîndu-le o trecere prin care aceste trupe vor putea să se năpustească asupra
lor nu numai frontal, ci căzînd din flanc sau pe la spate. Dacă, prin urmare, este destul de uşor să se evite
mijloacele de luptă şi condiŃiile avantajoase în care se află o falangă, ceea ce falangei însăşi îi este peste putinŃă
de realizat, cum să nu fie evident că, practic, diferenŃa între cele două sisteme de luptă mai sus menŃionate apare
enorm de mare? În plus, cei care fac parte dintr-o falangă sunt obligaŃi să străbată terenuri cu orice fel de relief,
să-şi aşeze tabăra unde se nimereşte, să ocupe cu prioritate poziŃii favorabile, să facă sau să sufere asedii;
falanga, de asemenea, mai este expusă şi unor atacuri neaşteptate; desigur, toate acestea sunt aspecte ale
războiului, avînd o pondere considerabilă în obŃinerea unor victorii, uneori chiar capitală. În toate aceste cazuri
ordinea de bătaie adoptată de macedoneni este puŃin recomandabilă, mai bine spus inacceptabilă, deoarece în
cadrul falangei soldatul nu are disponibilitatea să acŃioneze nici împreună cu alŃii, nici de unul singur. În schimb,
ordinea de bătaie a romanilor este foarte bună; un roman, de îndată ce este înarmat pentru luptă şi intră în
acŃiune, este totodată pregătit să facă faŃă oricărei situaŃii, indiferent de locul, şi momentul în care se găseşte. El
este oricînd gata, tactica de luptă este mereu aceeaşi, fie că este vorba de o angajare generală, sau pe
detaşamente, pe manipule sau corp la corp. Iată dar de ce, cu o folosire atît de eficientă a diferitelor părŃi din
ordinea lor de bătaie, mult superioară în raport cu cea a altor popoare, legiunile romane au în aceeaşi măsură
avantaj în cele mai multe din confruntările armate. Am considerat că este necesar să insist asupra acestei
probleme, deoarece încă în zilele noastre multă lume în Grecia priveşte înfrîngerea Macedoniei ca pe un
fenomen imposibil de acceptat, şi pentru că si pe viitor pentru mulŃi rămîne deschisă întrebarea cum de se întîplă
ca falanga macedoneană să rămînă în inferioritate faŃă de legiunea romană.

Trei picioare: aproximativ 90 cm

Lotul fiului orfan al unui militar (P.Mil.Congr. XVII 1 = Bagnall, Derow 123, a. 142)
Către Pankrates, comandant în garda regală şi director al syntaxis, de la Antimachos fiul lui
Aristomedes, macedonean din unitatea lui Apollonios din a treia hipparhie, cleruh de 100 de arure, şi de la
Herakleides fiul lui Ariston, trac, din aceeaşi hipparhie, orfan, al cărui reprezentant legal pe baza contractului
de căsătorie este mama sa Thais, fiica lui Apollonios. Dat fiind că rudele sus-menŃionatului orfan şi ale mamei
sale au ridicat obiecŃii suplimentare în privinŃa limitelor lotului de 40 de arure de lîngă Kerkesoucha şi satul lui
Ares din raionul lui Polemon, lot pe care sus-numitul Antimachos îl oferise odinioară în locul lotului pe care tatăl
lui Herakleides, Ariston, l-a dat la schimb de lîngă Bubastos din raionul lui Herakleides, te rugăm să dai poruncă
printr-o scrisoare adresată lui Nikolaos, epistatele celei de-a cincea hipparhii a lui Ar---, să desemneze numitul
lot de 40 de arure în conformitate cu descrierea amănunŃită dată lui Antimachos, din care anexăm o copie. Dacă
astfel se va întîmpla, vom fi beneficiarii bunătăŃii tale. Rămîi cu bine.
(Urmează o descriere detaliată a lotului).

Hipparhie = unitate militară de cavalerie, cuprinzînd între două şi patru ilai (unităŃi de cîte 200-300 de călăreŃi)
Arură = unitate de măsură de suprafaŃă: circa 2700 mp. SuprafaŃa acoperită de un plug tras de boi într-o zi
Reprezentant legal = chiar şi pe baza unui contract de căsătorie, nici o lege nu prevedea ca un orfan să se afle sub
tutela unei femei.
 V. ISTORICI AI EPOCII ELENISTICE

Dacă, după expresia lui Theodor Mommsen, istoriografia antică este un imens cîmp
de ruine, cu atît mai mult sunt valabile aceste cuvinte pentru operele ce privesc epoca
elenistică; nici un autor care se referă la ea nu ne-a parvenit integral.
Marii istorici ai epocii clasice, Herodot şi Thukydides, scriseseră istorie
„contemporană”, deci relatări ale unor evenimente la care participaseră direct sau care
avuseseră loc în timpul vieŃii lor. Urmaşii lor foloseau de regulă ca punct de pornire
momentul unde se oprise un predecesor. (De exemplu, Xenophon, în Hellenika, în care
prezintă istoria Greciei pînă la 362, porneşte de la 411, pînă unde ajunsese relatarea lui
Thukydides despre războiul peloponesiac). Obiceiul istoricilor greci de a scrie Hellenice,
deci istorii focalizate pe Grecia şi evenimentele care o priveau direct (şi de obicei
concentrîndu-se pe istoria contemporană), avea să continue pînă în antichitatea tîrzie (de
exemplu, atenianul Dexippos a scris în secolul III p. Chr. o Chronika şi o Skythika, ambele
descriind atacurile barbare ale secolului III exclusiv asupra Greciei); în epoca elenistică însă,
datorită lărgirii orizontului, apare un gen istoriografic nou, istoria universală, care integrează
istoria regională greacă cu evoluŃia evenimentelor din întreg bazinul mediteranean. Acesteia i
se alătură istoriile locale, naraŃiuni privind cîte un oraş sau o regiune. Lipseşte elementul
intermediar, istorii ale unuia sau altuia dintre regatele elenistice; acestea nu erau privite drept
patria cuiva; după cum lipsesc în epocă şi biografii ale suveranilor elenistici sau ale altor
personalităŃi ale vremii; abia în epoca romană avea să înflorească acest gen. În schimb, apar
în descendenŃa lui Herodot lucrări care îmbină istoria cu geografia şi etnografia, cum e de
pildă cea a preotului egiptean Manetho, a cărui împărŃire a faraonilor egipteni pe dinastii încă
mai stă la baza cronologiei moderne a istoriei Egiptului, sau descrierea începuturilor
imperiului Maurya, al cărei autor este Megasthenes, ambasadorul lui Seleukos I la
Chandragupta. Pe măsură ce epoca elenistică se apropie de sfîrşitul ei, operele din toate
aceste genuri deveneau din ce în ce mai stufoase şi mai enciclopedice.
Urmează prezentarea autorilor celor mai relevanŃi (deşi nicidecum singurii) pentru
istoria epocii elenistice, autori fie care au trăit în această epocă, fie aparŃin celei următoare, a
Principatului.
 Appian
S-a născut la Alexandria Egiptului şi a trăit aproximativ între 95 şi 165 p. Chr. Şi-a
început cariera în Egipt, apoi a practicat avocatura la Roma, pledînd în faŃa împăraŃilor, şi a
sfîrşit prin a deveni, şi ca urmare a influenŃei prietenului său M. Cornelius Fronto, procurator,
ceea ce înseamnă că era sau devenise membru al ordinului ecvestru.
A scris în limba greacă o Istorie romană (9Rwmai+ka/), încheiată probabil încă în timpul
lui Antoninus Pius. Este o istorie a creşterii Romei în 24 de cărŃi (majoritatea pierdute),
organizate după un plan etnografic; mai mult o istorie a popoarelor supuse de Roma. CărŃile
păstrate integral sau în parte, de folosit în ce priveşte istoria epocii elenistice, sunt Syriake
(istoria regatului Seleucid), Makedonike-Illyrike (istoria Macedoniei şi a neamurilor din
Illyria), Mithridateios (istoria războaielor Romei cu Mithradates al Pontului), Bellum Civile
(cel dintre Pompei şi Caesar).
Opera lui Appian ridică două probleme majore. Una o constituie cronologia. Appian
foloseşte foarte puŃine date exacte în toată opera sa; majoritatea indicaŃiilor temporale sunt de
genul „nu mult mai tîrziu” sau „la scurtă vreme”, şi rămîne în sarcina cititorului să
stabilească cam cît ar fi aceasta. Cealaltă problemă sunt izvoarele lui Appian. Afară de faptul
că l-a utilizat pe Polybios, ele sunt mai dificil de identificat decît în cazul multor autori antici.
Un exemplu îl constituie relatarea lui Appian despre izbucnirea războiului cu Mithradates VI Eupator,
regele Pontului. La Titus Livius şi epitomatorii săi găsim varianta romană oficială: Mithradates este singurul
vinovat pentru acest conflict, provocările sale neîncetate la adresa Romei au silit Senatul să hotărască
intervenŃia militară. Appian prezintă altă versiune. După el, războiul ar fi fost provocat de lăcomia de aur a
reprezentanŃilor Romei în Asia Mică; aceştia l-au silit pe Nikomedes, regele Bithyniei, să atace regatul Pontului,
obligîndu-l astfel pe Mithradates să riposteze. Aceasta este varianta acceptată de istoricii moderni; întrebarea
care se pune este însă: de unde îşi culegea Appian informaŃiile? După explicaŃia recentă şi convingătoare a lui
Attilio Mastrocinque, izvorul folosit de Appian aici au fost memoriile lui Sulla. Ştim că ele au existat, alŃi autori
(Plutarh de exemplu) le-au folosit. Sulla avea tot interesul, ba era cam singurul care avea interesul să-l prezinte
pe Mithradates ca partea lezată în izbucnirea războiului, deoarece el, Sulla, fusese aspru criticat pentru că prin
pacea de la Dardanos, încheiată în anul 85 la sfîrşitul primului război cu Mithradates, acesta din urmă a fost
tratat cu relativă blîndeŃe faŃă de durata şi dificultatea războiului şi de pierderile provocate Romei. Sulla a fost
acuzat că i-ar fi acordat lui Mithradates condiŃii nemeritat de favorabile deoarece era grăbit să se întoarcă în
Italia şi să reia conflictul cu popularii. Ca atare, Sulla era direct interesat să demonstreze că a încheiat pacea cu
Mithradates în condiŃii blînde nu din interes personal, ci fiindcă regele Pontului nu era cel vinovat de izbucnirea
conflictului.

Diodor din Sicilia (Diodorus Siculus)

 Născut la Agyrion în Sicilia, Diodor a trăit aproximativ în epoca lui Caesar şi
Augustus. Opera sa, Bibliotheca historica, este o istorie universală în patruzeci de cărŃi, care
merge de la origini pînă în vremea sa; ultimul eveniment menŃionat se plasează în anul 36.
Cartea 17 cuprinde istoria lui Alexandru cel Mare, cărŃile 18-40 descrierea epocii elenistice;
însă după cartea 20 (care se încheie cu anul 302) textul e păstrat foarte fragmentar. Ca formă
de naraŃiune a ales-o pe cea analistică, cu datarea după consulii Romei şi arhonŃii eponimi ai
Atenei. A folosit ca surse, între alŃii, pe Hieronymos din Kardia, pe Polybios şi pe
Poseidonios, dar nu este niciodată mai bun decît sursele sale, lipsit de spirit critic, cu
frecvente repetiŃii şi confuzii (Mommsen îl numea „der elendste aller Skribenten”, cel mai
mizerabil dintre toŃi hîrŃogarii). Însă a folosit cele mai bune surse şi le-a folosit fidel.
Valoarea sa constă în faptul că frecvent naraŃiunea sa este singura continuă pentru perioade
întinse de timp; printre acestea se numără aşa-numita Pentekontaetia, perioada de
aproximativ cincizeci de ani dintre sfîrşitul războaielor medice şi izbucnirea războiului
Peloponnesului, pe care Thukydides o tratează foarte pe scurt, sau epoca Diadohilor pînă la
302, pentru care este principala autoritate.

Hieronymos din Kardia

S-a născut în oraşul cu acest nume din Chersonesul tracic; era astfel compatriotul
diadohului de mai tîrziu Eumenes, în preajma căruia a şi rămas pînă la moartea acestuia. Lui
în principal îi datorăm imaginea lui Eumenes, prezentat ca acela dintre diadohi care a rămas
cu consecvenŃă fidel principiului dinastic şi legitimităŃii. A trecut apoi în serviciul
Antigonizilor şi a murit la curtea lui Gonatas în vîrstă de 104 ani.
Opera sa istorică e în întregime pierdută (gurile rele spuneau că e atît de lungă încît
nimeni n-o poate citi). Ea cuprindea – probabil – evenimentele care au urmat morŃii lui
Alexandru şi mergea pînă la moartea lui Pyrrhos în anul 272. Deşi nu mai poate fi
reconstituită în detaliu, modernii o consideră o operă de înaltă calitate, care făcea uz de
documente oficiale şi se baza pe cercetarea atentă a faptelor şi pe experienŃa directă, mai ales
militară, a autorului. Nu a fost apreciată de contemporani, probabil datorită simplităŃii
stilului. ImportanŃa ei constă mai cu seamă în faptul că mulŃi dintre istoricii de mai tîrziu au
folosit-o, între alŃii Diodorus Siculus şi Plutarh.

Flavius Josephus
Iosif fiul lui Mattia din Ierusalim a participat activ la războiul iudaic început în 66 p.
Chr. În 67 p. Chr., în împrejurări oarecum neclare, s-a predat romanilor şi ca prizonier le-a
furnizat informaŃii asupra revoltei aflate în curs. Mai tîrziu a fost eliberat şi a primit cetăŃenia
romană de la împăratul Titus. Aflat la Roma şi sub patronajul Flavienilor şi-a scris operele
cunoscute.
Bellum Iudaicum, relatarea revoltei iudeilor şi a războiului cu Roma, cuprinde în
cartea I un rezumat al evenimentelor istoriei elenistice. Ioudaike Archaiologia, AntichităŃile
iudaice, în douăzeci şi una de cărŃi, expun istoria, legea şi obiceiurile evreilor; în cărŃile 12-
14 tratează istoria evreilor în epoca elenistică.
Josephus s-a străduit în permanenŃă să prezinte iudaismul într-un mod atrăgător
pentru ne-evreii cultivaŃi, să prezinte cultura ebraică drept una de mare vechime, şi mai ales a
pledat constant pentru compatibilitatea dintre aceasta şi cultura greco-romană. Ca opere
istorice însă, scrierile lui sunt mediocre, apologetice şi didactice. ImportanŃa informaŃiei pe
care o transmite constă în faptul că ea constituie singura alternativă profană la cărŃile
Maccabeilor pentru perioada luptei antiseleucide şi a regatului Hasmoneilor, dar mai ales
pentru că prezintă contextul iudaic în care a apărut creştinismul; ca atare, opera sa este de
importanŃă mai mult decît regională.

Memnon din Herakleia

S-a născut şi a trăit la Herakleia Pontike într-o perioadă dificil de precizat mai
îndeaproape (secolul I sau II p. Chr.?); practic nimic nu ne este cunoscut despre persoana lui.
Opera sa este o istorie a oraşului său, Herakleia, o istorie regională aşadar, dar care aduce
frecvent informaŃii noi despre evenimente de mai mare amploare ale epocii elenistice. Nu s-a
păstrat integral; a ajuns pînă la noi un rezumat amplu din secolul IX al patriarhului şi omului
de litere constantinopolitan Photios, care cuprinde însă doar cărŃile 9-16 ale lui Memnon.
Evenimentele aici descrise merg de la tirania lui Klearchos la Herakleia în secolul IV pînă la
trimiterea unui ambasador la Caesar după victoria acestuia asupra lui Pompei. Memnon nu
este un istoric foarte profund şi informaŃiile pe care le dă despre instituŃii şi particularităŃi
romane sunt frecvent eronate, dar opera sa este valoroasă pentru că acoperă întreaga epocă
elenistică, fie şi dintr-un punct de vedere local, şi deoarece constituie singurul exemplu
păstrat pînă la noi în linii mari al unui gen destul de răspîndit în epocă, istoria regională.

Pausanias
A trăit în secolul II p. Chr. şi este autorul celei mai celebre şi mai documentate dintre
relatările de călătorie antice, Periegesis, descrierea Greciei europene.
 Născut probabil în Lydia, a întreprins călătorii îndelungate în Egipt, Siria, Macedonia
şi Italia. Călătoria prin Grecia l-a dus prin Peloponnes şi nordul Greciei. Descrierile sale
numai rareori se referă la frumuseŃile naturii (deşi îl preocupă fenomene ca mareele,
cutremurele sau mările îngheŃate ale nordului); pe Pausanias îl interesau monumentele – mai
cu seamă arhitectura şi arta religioasă de la Delphi şi Olympia –, obiceiuri şi datini locale,
credinŃe şi superstiŃii, mituri şi legende (pe care uneori le critică) şi desigur evenimente din
trecutul locurilor pe care le vizita. Opera sa cuprinde digresiuni istorice de lungimi variabile.

Plutarh
S-a născut la Chaironeia în BeoŃia, cîndva în timpul domniei împăratului Claudius. A
primit o educaŃie aleasă, între altele la Academia din Atena. A călătorit mult în tinereŃe,
inclusiv de două ori la Roma, dar cea mai mare parte a vieŃii şi-a petrecut-o în oraşul natal. A
dus o viaŃă civică şi socială foarte activă, a fost magistrat la Chaironeia, ambasador în
repetate rînduri şi preot al lui Apollo la Delphi, dar a găsit şi timpul să scrie un număr enorm
de lucrări, biografii, filosofie, etică; multe din operele sale au supravieŃuit pînă astăzi.
Cea mai importantă dintre ele este VieŃile paralele, 46 de biografii păstrate ale unor
bărbaŃi de seamă ai Greciei şi ai Romei. Ele sunt grupate cîte două, fiecărui „erou” roman îi
corespunde un grec; dubletului biografic îi urmează o comparaŃie. Uneori, paralelele sunt
evidente, ca între Alexandru şi Caesar, Demosthenes şi Cicero sau între fraŃii Gracchi şi regii
reformatori ai Spartei, Agis şi Kleomenes; alteori uşor forŃate, ca între Perikles şi Fabius
Maximus (i-ar fi fost şi greu lui Plutarh să găsească în istoria Romei un echivalent pentru un
om de stat democrat şi conducătorul unei democraŃii, aşa încît paralela se bazează mai mult
pe strategia defensivă asemănătoare propusă de fiecare pentru respingerea unui inamic aflat
pe pămîntul patriei decît pe altceva). Scopul lui Plutarh era ca, scriind dintr-o Grecie înfrîntă
şi supusă, provincie a învingătorului, să-i amintească acestuia că pentru fiecare dintre bărbaŃii
care au clădit măreŃia Romei, grecii pot numi unul la fel de mare.
Plutarh nu scrie istorie. Motivul pentru care a ales forma relatării biografice, după
propria declaraŃie, este că, pentru a prezenta un personaj şi a-l face inteligibil şi viu în ochii
cititorului, nu este nevoie de descrierea faptelor de arme glorioase sau a marilor decizii
politice: caracterul omului se arată la fel, sau chiar mai limpede, în episoade ale vieŃii
cotidiene sau în anecdote mărunte. În acestea, biografiile lui Plutarh abundă. Dar, chiar dacă
nu a urmărit în mod special redarea evenimentelor de importanŃă istorică, opera sa cuprinde
suficiente asemenea informaŃii pentru a putea fi considerat un izvor istoric important.
Dealtfel, stilul viu şi atrăgător în care sunt scrise, simŃul dramatic şi puterea de evocare a
autorului au contribuit la a transforma VieŃile paralele într-o influenŃă majoră asupra
literaturii europene din epoca Renaşterii încoace, mai ales în Anglia şi FranŃa.
Plutarh prezintă mai puŃini “eroi” greci pentru epoca elenistică decît pentru cele
anterioare; lipsesc mai cu seamă suveranii elenistici. Utile pentru perioada în discuŃie sunt
vieŃile diadohilor Demetrios Poliorketes şi Eumenes, a lui Pyrrhos regele Epirului, ale regilor
reformatori ai Spartei Agis şi Kleomenes, ale conducătorilor ligii Acheene Aratos şi
Philopoimen. Epoca era considerată una de decădere în comparaŃie cu gloria epocii clasice,
iar a glorifica un monarh contravenea idealului libertăŃii greceşti, care la acea dată nu mai era
demult o realitate, dar refuza şi să dispară din capetele oamenilor. În schimb, el oferă
informaŃii importante legate de înaintarea Romei în Orient în biografiile de „eroi” romani ai
acestei perioade.

Polybios
Cel mai important istoric al epocii elenistice s-a născut la Megalopolis în Arcadia,
oraş membru al ligii Acheene, pe la începutul secolului II. Tatăl său, Lykortas, era unul din
conducătorii ligii Acheene; el însuşi era hipparch (ofiŃer de cavalerie) al ligii în momentul în
care a izbucnit războiul Romei cu regele Macedoniei Perseus, în care acheenii au încercat să-
şi menŃină neutralitatea. La încheierea războiului, romanii, nemulŃumiŃi de politica ligii, i-au
cerut, drept garanŃie de bună purtare, să-i cedeze o mie de ostateci, care au fost duşi la Roma
(a. 166); printre ei şi Polybios. Acolo, el a avut şansa să pătrundă în cercul de oameni de
litere şi filosofi din jurul unuia dintre cei mai importanŃi oameni politici ai vremii, Aemilius
Paullus, învingătorul regelui Perseus, şi a devenit educatorul fiului său, Scipio Aemilianus. A
făcut parte din cercul de literaŃi şi oameni de cultură din jurul acestuia şi l-a însoŃit în cîteva
din campaniile sale (a asistat de exemplu la distrugerea Cartaginei în 146 şi a contribuit la
instaurarea stăpînirii romane în Grecia după distrugerea Corintului în acelaşi an). A avut
ocazia să cunoască prin experienŃă directă felul în care funcŃionează mecanismul politic al
republicii romane. A rămas la Roma şaptesprezece ani şi aici a început să scrie Istoria
universală, unica sa operă păstrată.
Scopul lui Polybios era de a arăta cum, din ce cauză şi în cel fel a ajuns Roma în doar
53 de ani stăpîna lumii cunoscute. (Cei 53 de ani îi socotea de la începutul „războiului
aliaŃilor” în 220 pînă la sfîrşitul celui de-al treilea război macedonean. Mai tîrziu a prelungit
relatarea pentru a cuprinde şi evenimentele care au dus la distrugerea Cartaginei şi a
Corintului, în 146). Pentru a explica acestea, Polybios socotea că nu se poate limita la nimic
mai puŃin decît istoria universală. Relatarea este cronologică, datată prin olimpiade, dar el
urmăreşte desfăşurarea evenimentelor în trei teatre de acŃiune principale: Roma cu Italia şi
Sicilia; Grecia şi Macedonia; Egiptul şi Siria. Introduce toate acestea printr-un excurs
cuprinzînd relatarea pe scurt a primului război punic şi a evenimentelor din Grecia care
preced izbucnirea războiului aliaŃilor şi le completează prin excursuri asupra armatei şi a
constituŃiei romane, socotite esenŃiale pentru explicarea victoriei finale a Romei.
A fost participant direct la o parte din evenimentele pe care le descrie, iar pentru
celelalte a întreprins călătorii îndelungate prin lumea mediteraneană, a intervievat veterani ai
feluritelor războaie şi a căutat acces la materiale de arhivă. (Poate cel mai discutat exemplu
este textul tratatului între Cartagina şi Roma, datat la 509 şi pe care Polybios îl reproduce
integral). Polybios este partizanul unei relatări sobre şi la obiect, care să explice atît modul de
desfăşurare cît şi cauzele evenimentelor; a evitat cu grijă excesele istoriografiei dramatice şi
retorice la modă în vremea sa, care cu uşurinŃă sacrificau adevărul în favoarea efectului şi cu
care polemizează constant; după cum îi dezaproba şi pe „istoricii de birou”, care nu-şi dădeau
osteneala de a vizita locurile despre care scriau sau de a dobîndi experienŃă politică. Probabil
însă că tocmai sobrietatea stilului său l-a făcut să fie mai puŃin gustat de contemporani şi
urmaşi, astfel încît opera sa nu ne-a parvenit integral. S-au păstrat întregi numai primele 5
cărŃi, din restul de 35 au supravieŃuit fragmente de lungime inegală.
Este socotit de mulŃi a fi succesorul lui Thukydides în ce priveşte obiectivitatea şi
judecata raŃională şi precursorul cercetării istorice savante şi meticuloase în sens modern.

Pompeius Trogus
A trăit în epoca lui Augustus. Provenea din tribul celtic al Vocontii-lor din Gallia
Narbonensis; bunicul său primise cetăŃenia romană de la Pompei, tatăl său servise sub Caesar
ca secretar şi interpret. Trogus era aşadar un exemplu timpuriu al acelei aristocraŃii
provinciale provenite din rîndurile barbarilor romanizaŃi, care în veacurile următoare avea să
se ridice la cele mai înalte demnităŃi în statul roman. Însuşi titlul ales pentru opera sa arată
dorinŃa autorului de a se distanŃa de tradiŃiile patriotismului roman.
Trogus însuşi era un om de o erudiŃie enciclopedică. Opera sa, Historiae Philippicae,
este pierdută şi cunoscută numai prin intermediul sumarelor (prologi) celor 44 de cărŃi şi prin
rezumatul făcut de un anume Iustinus în secolul III p. Chr., confuz, dar oferind numeroase
date utile. Opera cuprinde istoria creşterii Macedoniei sub Filip II (de la care îşi trage
numele) şi evenimentele următoare, oprindu-se, ca Titus Livius, în anul 9 p. Chr.; este istoria
expansiunii romane văzută prin intermediul monarhiilor elenistice. Omite istoria timpurie a
Romei anterior contactelor directe cu monarhiile elenistice şi este o lucrare mai sobră şi mai
puŃin retorică decît cea a lui Titus Livius.

Poseidonios din Apameia

Încă unul dintre autorii care, deşi au exercitat o influenŃă considerabilă în epocă, au
fost neglijaŃi de posteritate şi opera lor nu a ajuns pînă la noi decît sub forma unor fragmente.
Poseidonios din Apameia (unde s-a născut) sau din Rhodos (unde s-a stabilit mai tîrziu) a
fost atît filosof cît şi istoric, politician, astronom şi geograf. A studiat la Atena, iar în Rhodos
a urcat pînă în primele rînduri ale societăŃii: a ocupat magistratura supremă (prytania) şi a
fost desemnat ambasador la Roma, în perioada tulbure a războaielor dintre Marius şi Sulla,
ceea ce i-a îngăduit să întreŃină legături cu membri ai elitei romane, inclusiv Cicero şi
Pompeius, care l-au vizitat mai tîrziu la Rhodos. A întreprins călătorii îndelungate în Grecia,
Hispania, Africa, Italia, Sicilia, Dalmatia, Gallia, Liguria. Lucrările sale, scrise într-o
multitudine de domenii, conferinŃele pe care le Ńinea l-au făcut atît de faimos, încît şcoala
filosofică întemeiată de el la Rhodos a avut un succes durabil şi după moartea sa, atrăgînd
numeroşi studenŃi, greci ca şi romani.
Ca istoric, opera sa, Istorii, care începe din punctul unde se oprise Polybios (la 146),
este de asemenea o „istorie universală” în sensul că se ocupă de evenimentele din răsăritul
grec şi din bazinul occidental al Mediteranei şi merge pînă la moartea lui Sulla (a. 78). Este o
descriere a imperialismului roman, pe care Poseidonios pare să-l fi susŃinut, ca fiind singura
forŃă stabilizatoare într-o lume turbulentă. A fost folosită ca izvor de istorici romani ca
Sallustius, Caesar şi Tacitus, precum şi de Plutarh.

Strabo
A fost aproximativ contemporan cu Augustus. Era originar din Amaseia în Pont, care
devenise parte a imperiului Romei cam pe cînd se năştea el, şi se trăgea dintr-o familie
înstărită. A primit o educaŃie îngrijită şi a studiat şi la Roma, mai tîrziu a întreprins călătorii
îndelungate, între altele în Egipt şi Etiopia. Deşi este astăzi cunoscut mai ales ca geograf, a
fost şi istoric şi filosof. Ca filosof era un stoic, în politică era un susŃinător al extinderii
Imperiului Roman. A scris Istorii în 43 de cărŃi, astăzi aproape în întregime pierdute.
Geographia, opera sa principală, în 17 cărŃi, păstrată aproape integral, este o enciclopedie a
cunoştinŃelor geografice din vremea autorului. A fost încheiată cîndva sub domnia lui
Tiberius şi cuprinde numeroase digresiuni istorice, dintre care multe sunt utile pentru epoca
tratată.
 Titus Livius
Din Ab Urbe condita, pentru epoca elenistică pot fi folosite cărŃile 21-45, care
relatează evenimentele începînd cu al doilea război punic şi pînă la al treilea război
macedonean. Ca izvoare, depinde din fericire mult de Polybios; dat fiind că relatările păstrate
ale celor doi se suprapun parŃial pentru această perioadă, măsura în care istoricul latin
depinde de cel grec poate fi verificată, la fel şi veridicitatea informaŃiilor.
 VI. ORAŞE VECHI ŞI NOI

Dincolo de strălucirea curŃii şi complexitatea administraŃiei regale, dincolo de

multitudinea de limbi şi tradiŃii, de religii şi obiceiuri, fără pompă şi emfază, noile structuri
statale se sprijineau pe ceea ce constituia de secole modul de viaŃă şi unicul cadru statal
socotit de greci acceptabil pentru o persoană civilizată: oraşul autonom, polis. Vitalitatea şi
diversitatea oraşelor, adaptabilitatea cu care se acomodau condiŃiilor schimbate, menŃinîndu-şi
în acelaşi timp specificul şi tradiŃia, arată cîtă dreptate avea marele epigrafist Louis Robert
spunînd că „la cité grecque n’est pas morte à Chéronée”.

Izvoare: Pentru acest subiect, mai ales izvoare epigrafice, care ilustrează cîte un aspect particular al situaŃiei
oraşelor în epoca elenistică. Voi indica doar cîteva exemple, provenind de la: Teos (OGIS 309, decret în cinstea
reginei Apollonis; SEG 41, 1003, două decrete ale oraşului în cinstea lui Antiochos III şi o scrisoare a regelui
către oraş), Iasos (SEG 26, 1226 = IK 28.1 Iasos 4, scrisoare a reginei Laodike către oraş şi decret al acestuia
pentru regele Antiochos III şi regina Laodike), Magnesia pe Maiandros (Syll3, 557, declaraŃia de asylia a
oraşului; RC 31-34, răspunsurile regilor; Syll3, 560, răspunsul oraşului Epidamnos)

1. Oraşe vechi
Pe teritoriile regatelor elenistice se aflau atît oraşe de mare vechime cît şi unele nou
întemeiate de Alexandru şi succesorii săi. Cele dintîi erau adesea oraşe odinioară
independente, chiar mari puteri, cum fusese de exemplu Atena, şi care se împăcau greu cu
noua lor situaŃie. Foarte puŃine erau oraşele aflate în situaŃia, nu numai de a-şi menŃine
neatîrnarea, dar şi de a juca un rol în politica mondială.
Cel mai important dintre acestea este Rhodos. Una dintre cele mai mari insule greceşti, a fost unificată
printr-un synoikismos în 411, dar abia epoca elenistică a făcut din ea un actor economic şi politic important.
După cuceririle lui Alexandru, Rhodos s-a regăsit la intersecŃia celor mai importante două căi comerciale ale
vremii: cea est-vest care lega Grecia şi Macedonia de noile regate răsăritene şi dincolo de ele de India; şi cea
nord-sud, care făcea legătura între Egipt şi bazinul Mării Negre. Acest fapt a pus bazele prosperităŃii insulei, care
a devenit acum cel mai mare centru de schimb al lumii elenistice. Nu foarte bogată în resurse proprii
(principalele produse sunt uleiul şi vinul), insula oferea mărfurile cele mai variate din toate colŃurile lumii, în
primul rînd însă grîne. Sprijinită de o redutabilă flotă comercială şi militară şi de fortificaŃii care au rezistat cu
succes chiar asediului unui general ca Demetrios Poliorketes, această prosperitate se baza pe un regim politic în
principiu democratic, în care însă frîiele puterii se aflau concentrate în mîinile unei oligarhii de comercianŃi
fabulos de bogaŃi; aceştia aveau însă prevederea de a face şi păturile de jos ale societăŃii părtaşe la belşugul
general, astfel încît insula era scutită de cutremurele sociale care zguduiau periodic majoritatea statelor greceşti.
Date fiind sursele prosperităŃii sale, Rhodos a fost apărătorul cel mai constant al libertăŃii mărilor şi al libertăŃii
oraşelor greceşti: a combătut cu îndîrjire pirateria, precum şi tentativele unor monarhi elenistici de a îşi
subordona oraşe libere. Astfel, cînd în jurul anului 220 oraşul Byzantion a încercat să impună o taxă pentru
trecerea prin strîmtori, Rhodosul s-a opus cu înverşunare şi, în alianŃă cu regele Bithyniei Prusias I, a pornit un
război din care oraşul Byzantion a ieşit înfrînt şi nevoit să renunŃe la taxă. Tot cam la acea vreme, regele
Pontului a încercat să cucerească oraşul Sinope, iar Rhodosul a acordat oraşului un ajutor substanŃial constînd în
trei mii de monede de aur, patru catapulte cu ingineri cu tot, o mie de armuri, mari cantităŃi de material militar şi
nu mai puŃin de zece mii de amfore cu vin, totul în valoare de o sută patruzeci de mii de drahme. ImportanŃa
Rhodosului în comerŃul şi politica internaŃională este demonstrată între altele de cutremurul din anul 227, în care
oraşul a fost în mare parte distrus şi care a dărîmat şi celebra statuie a colosului, înfăŃişîndu-l pe Helios, care
fusese ridicată pentru a celebra respingerea asediului lui Demetrios Poliorketes: atunci, din toate părŃile lumii
elene, regi şi oraşe au sărit cu fonduri şi materiale în ajutorul oraşului calamitat, pentru ca acesta să-şi poată relua
cît mai repede activităŃile comerciale.
Cu excepŃia Rhodosului şi a altor cîtorva republici maritime – ca Byzantion sau
Herakleia Pontike – care reuşeau să-şi păstreze o independenŃă nesigură navigînd pe apele
tulburi ale echilibrului sau conflictelor dintre marile puteri, oraşele care doreau să evite
căderea sub stăpînirea vreunuia dintre regi nu aveau altă opŃiune decît cuprinderea într-o
federaŃie de poleis. Presiunea exercitată de puteri mai mari decît ale oricărui oraş singur a
făcut ca epoca elenistică să fie epoca federaŃiilor. Cele mai importante dintre acestea au fost în
Grecia liga aetoliană şi cea acheeană (v. cap. II). Celor care nu puteau – sau nu doreau – să
recurgă la această soluŃie li mai deschidea doar perspectiva ateniană sau cea spartană.
Atena, după înfrîngerile de la Chaironeia, Amorgos şi din războiul lui Chremonides (v.
cap. II) care au silit-o să-şi abandoneze rînd pe rînd veleităŃile de mare putere, de putere
maritimă şi de putere regională, s-a resemnat să devină un fel de vastă academie în aer liber,
unde continuau să se strîngă filosofi şi gînditori din toate colŃurile lumii greceşti şi unde
notabilii din alte oraşe, din regatele elenistice şi mai tîrziu din familiile senatoriale romane îşi
trimiteau copiii la studiu. Datorită acestei retrageri forŃate din marea politică, Atena s-a
bucurat, în calitate de centru cultural, de mare prestigiu; suveranii elenistici şi apoi generalii şi
împăraŃii romani au copleşit-o cu onoruri, privilegii şi donaŃii. Sparta, dimpotrivă, continua să
se poarte ca şi cum într-o lume în permanentă schimbare pentru ea nimic nu s-ar fi schimbat.
A refuzat, pînă cînd a fost prea tîrziu, să-şi reformeze propria structură socială arhaică; a
refuzat să admită că tactica sa militară, care se dovedise victorioasă de atîtea ori în trecut, era
depăşită acum de alŃii; a refuzat să se încadreze în vreo alianŃă şi să accepte astfel că ar putea
avea egali. Astfel, ea a invitat aproape duşmanul să calce pămîntul Spartei (v. cap. II); iar
după cutremurătorul şoc al invaziei, Sparta s-a debarasat subit de bună parte din povara
trecutului. Însă era prea puŃin şi prea tîrziu; condusă de tirani, Sparta nu mai era decît o

2
amintire a ei însăşi, o umbră palidă şi strîmbă a unui regat elenistic pe picioare de lut, un mare
războinic degenerat în bătăuş de cartier.

2. Oraşe noi

Harta 4. Întemeieri de oraşe elenistice

Lui Alexandru, tradiŃia consemnată de Plutarh (şi neconfirmată de izvoarele

contemporane Cuceritorului) îi atribuie întemeierea a nu mai puŃin de 75 de Alexandrii;
succesorii săi, mai ales cei timpurii, i-au urmat exemplul. Au apărut astfel, din Egiptul de Sus
pînă pe Yaxartes şi din Tracia pînă la Indus, o sumedenie de oraşe noi, botezate de regulă cu
numele întemeietorului, dar care copiază vechile oraşe ale Greciei şi Ioniei în tot ceea ce
defineşte o polis. Erau locuite de greci şi macedoneni, dar şi de neamurile în mijlocul cărora
fuseseră implantate: egipteni, sirieni, persani, bactrieni, evrei, traci, lidieni, fenicieni,
babilonieni. Oricît de bălŃată le-ar fi fost compoziŃia etnică şi lingvistică însă, toate aveau în
comun: o agora pentru şedinŃele adunării Poporului, localuri pentru Consiliu şi pentru
magistraŃi, un gymnasion pentru educarea tineretului, un teatru în care erau reprezentate
piesele tragedienilor clasici, dar şi comediile modernilor, temple şi sanctuare, portice şi
biblioteci, statui şi fîntîni, pe scurt tot ceea ce defineşte şi înconjoară modul de viaŃă grecesc.
Acesta, precum şi limba vorbită şi scrisă de grecii expatriaŃi, se păstra la fel de pur şi puŃin
atins de influenŃe barbare în Macedonia ca şi la hotarele stepelor scitice, în delta Nilului ca şi
pe podişurile afghane. Cuceririle lui Alexandru au declanşat prima formă de globalizare.
Capitalele noilor regate erau de regulă oraşe nou întemeiate; chiar şi acolo unde oraşe
mai vechi existau, regii îşi preferau evident propriile ctitorii. (ExcepŃia este regatul Pontului,
unde Pharnakes I a abandonat mai vechea capitală Amaseia din interiorul Ńării în favoarea
vechii colonii milesiene Sinope de pe coastă, proaspăt cucerite). Astfel, Antigonos
Monophthalmos a întemeiat în nordul Siriei o uriaşă Antigoneia, mai tîrziu desfiinŃată de
Seleucizi; Lysimachos, cu regatul său de ambele părŃi ale Strîmtorilor, nu-şi putea stabili
capitala în Byzantion, oraş liber, aşa încît a întemeiat o Lysimacheia în Chersonesul tracic;
Kassandros, care nu ducea lipsă de oraşe, a Ńinut totuşi să creeze în golful Thermaic un oraş
care s-a dovedit a fi un mare succes şi pe care l-a botezat după numele soŃiei sale, o fiică a lui

3
Filip II: Thessalonike; iar Demetrios a întemeiat în golful Volos una din cele trei „cătuşe ale
Greciei”, Demetrias.
Cele mai spectaculoase ctitorii sunt însă cele din regatele Seleucizilor şi Ptolemeilor,
iar Alexandria Egiptului a fost dintre toate cel mai mare succes.
Cel mai mare oraş al lumii elenistice era Alexandria Egiptului, oraşul întemeiat de Alexandru la
vărsarea în mare a braŃului vestic al deltei Nilului, pe locul unui sat autohton numit Rachotis. Cartierul regal şi
palatele au fost scufundate în mare de un cutremur, iar restul oraşului este în întregime acoperit de metropola
modernă, însă au fost efectuate suficiente săpături pentru a permite o reconstituire în linii mari a planului său,
deşi nu şi a celor mai importante monumente. În mai puŃin de două generaŃii, datorită patronajului regal şi
succesului economic, oraşul atrăsese oameni din toată lumea greacă şi din întreagă Ńara Egiptului şi devenise o
metropolă de prim rang şi un strălucit centru cultural. Ptolemaios I şi urmaşul său Ptolemaios II au întemeiat
faimoasa Bibliotecă, cea mai mare a lumii vechi şi îmbogăŃită continuu prin obligaŃia tuturor corăbierilor ce
acostau în portul Alexandriei de a îngădui să se facă copii după cărŃile pe care le aveau la bord, precum şi
Muzeul, iniŃial un Musaion, un sanctuar al Muzelor, dar care a strîns rapid în jurul său savanŃi şi literaŃi din toată
lumea elenistică şi a devenit cel mai faimos institut de cercetare al vremii.
PopulaŃia oraşului era extrem de compozită, ceea ce se reflecta şi în împărŃirea sa pe cartiere. Lîngă
mare şi port se afla cartierul grecesc, cu palatele regale, cele mai importante edificii publice, Biblioteca, Muzeul,
principalele sanctuare. Străzi largi, umbrite de portice, se intersectau în unghi drept, după un plan hippodamic.
Cartierul era despărŃit de restul oraşului printr-un zid, iar porŃile se ferecau în fiecare seară. La răsărit se afla
cartierul evreiesc, care adăpostea cea mai mare comunitate a acestei etnii din afara Palestinei în această epocă;
doar din secolul II a devenit obligatorie pentru evrei reşedinŃa numai în acest cartier al oraşului. În fine, cea mai
mare parte a oraşului, care purta numele satului iniŃial Rachotis, era formată de cartierul locuit în majoritate de
egipteni. Stări de tensiune sau încăierări violente între cele trei părŃi, respectiv cele trei etnii ale oraşului nu erau
rare.
Locuitorii oraşului, pe lîngă faptul că erau de etnii diferite, aveau şi statut juridic diferit. Între ei se
numărau străini – greci din oraşe din afara Egiptului şi care îşi păstrau cetăŃenia originară, meteci – greci care
locuiau în Egipt uneori de mai multe generaŃii şi care îşi pierduseră sau uitaseră cetăŃenia iniŃială, egipteni de
baştină – care alcătuiau majoritatea, şi greco-egipteni, rezultatul căsătoriilor mixte. Între toŃi aceştia, cetăŃenii cu
drepturi depline ai Alexandriei – respectiv cei născuŃi din ambii părinŃi cetăŃeni – constituiau o minoritate ce pare
a nu fi depăşit 15%. Dealtfel, prezenŃa curŃii regale atrofia mult funcŃionarea instituŃiilor specifice unei polis –
boule, demos –, deşi acestea existau. Însă prezenŃa suveranilor în oraş nu-i împiedica pe alexandrini – mai cu
seamă pătura săracă şi puŃin distinsă alcătuită din Ńărani egipteni sărăciŃi refugiaŃi la oraş, imigranŃi de peste mări
care sperau că aici vor prinde norocul de-un picior, plebea sărmană cu sînge şi moravuri amestecate, dar plină de
o aroganŃă fenomenală, toŃi aceştia umplînd pînă la sufocare străzile oraşului, certîndu-se, negociind, luîndu-se
peste picior, rîzîndu-şi de străini – să constituie cea mai turbulentă, mai imprevizibilă şi mai periculoasă
populaŃie urbană din întregul bazin al Mediteranei. (Nici chiar plebea urbană a Romei nu face excepŃie; acolo,
obiceiul distribuŃiilor de grîne gratuit sau la preŃ subvenŃionat mai atenua pofta de revoltă a sărăcimii). I-a căzut
victimă de exemplu Kleomenes, fostul rege al Spartei, refugiat sub protecŃia Ptolemeilor după înfrîngerea de la
Sellasia, şi n-a lipsit foarte mult să aibă şi Caesar aceeaşi soartă. Alexandria era dar o metropolă fascinantă şi un
ghem de contradicŃii, rafinată şi savantă, dar şi vulgară şi violentă, plină de marmură şi plină de noroaie, elegantă

4
şi zgomotoasă, impresionantă şi josnică. Ea nu făcea de fapt parte din Egipt – era un corp străin ataşat Ńării
Nilului, care îi consuma resursele fără să producă ea însăşi, 0Aleca/ndreia pro\j th\n Ai1gupton, Alexandria ad
Aegyptum.
Dacă Alexandria Egiptului era cel mai mare oraş al Ńării şi incontestabila capitală,
Seleucizii, şi datorită imensităŃii regatului lor, au preferat formula mai multor centrale urbane.
Cele mai importante se găseau în nordul Siriei şi în Mesopotamia. Seleukeia pe Tigru,
întemeiată pe malul de vest al fluviului, la vreo 60 km nord de Babylon, a fost unul dintre cele
mai mari oraşe ale lumii elenistice, cu o populaŃie estimată la 600.000 de locuitori. În colŃul
de nord-vest al Siriei, aproape de mare, Seleukos I a fondat patru oraşe: Seleukeia,
Antiocheia, Laodikeia şi Apameia, numite aşa respectiv după numele său, al fiului, al mamei
şi al soŃiei sale.
Cel mai însemnat dintre acestea a ajuns a fi Antiocheia (astăzi Antakya, în Turcia), pe valea Orontelui,
locul unde se încrucişează drumurile care duc spre Asia Mică şi spre valea Eufratului. Ca şi la Alexandria, oraşul
avea un plan regulat hippodamic, cu două bulevarde cu colonade care se intersectau în centrul oraşului; oraşul
grecesc, care cuprindea palatele regale, era izolat de restul cartierelor, locuite de autohtoni. PopulaŃia oraşului era
compusă, afară de coloniştii greci şi macedoneni (estimaŃi la ca. 20.000 în momentul întemeierii), din sirieni şi
evrei; ea a cunoscut o creştere spectaculoasă, depăşind în epoca elenistică tîrzie şi romană timpurie cifra de
500.000 de locuitori. Oraşul a fost unul dintre cele mai somptuoase, vestit pentru modul său de viaŃă şi luxul său,
mai puŃin vestit însă drept capitală culturală.
Aceste numeroase întemeieri de poleis răspundeau unor scopuri multiple. Pe de o
parte, ele dădeau satisfacŃie veteranilor şi imigranŃilor din Grecia şi Macedonia, mînaŃi de
lipsa de pămînt de acasă şi atraşi de mirajul fabuloaselor bogăŃii ale Orientului. Pe de altă
parte, prezenŃa lor contribuie la intensificarea caracterului hellenic al noilor regate şi la
difuzarea culturii şi a modului de viaŃă grecesc între orientali. Dar acesta nu a fost niciodată
un scop în sine; nici un suveran sau om de stat al epocii elenistice nu şi-a propus elenizarea ca
obiectiv politic.

Pe trei căi pot fi întemeiate poleis. Prima metodă, cea mai des folosită la început (de
Alexandru şi diadohi), este fondarea de oraşe pe loc gol, lipsit de vreo aşezare prealabilă;
exemplele cele mai renumite le-am întîlnit deja. O a doua metodă constă în ridicarea la rang
de polis a unui oraş autohton deja existent. łările Răsăritului nu erau, desigur, lipsite de
tradiŃie urbană; marile oraşe ale Mesopotamiei sau Egiptului, Babylon sau Memphis,
continuau desigur să existe, chiar să prospere, privind cu superioritate neliniştită spre noile
centre atît de agitate. Ce le lipsea lor însă, în ochii grecilor, era acel element fără de care nu
exista viaŃă civilizată, anume autonomia municipală, adică libertatea, instituŃii politice

5
specifice şi dreptul de a se folosi de propriile legi. Acestea puteau fi acordate unor oraşe
atunci cînd erau socotite suficient de adaptate modului de viaŃă grecesc, cu sau fără prezenŃa
unei numeroase comunităŃi de greci. Asemenea cazuri sunt de exemplu oraşele feniciene Tyr
şi Sidon (pentru ele vezi cap. XIV), sau oraşul lidian Sardes.
Sardes fusese sub Ahemenizi capitala satrapilor Lidiei (care cuprindea şi Ionia, cu vechile oraşe greceşti
de pe coastă). După cucerire, oraşul devenea capitala întregii Asii Mici seleucide; căzut în mîinile suveranilor
Pergamului, a devenit polis în 226/5 prin graŃia lui Attalos I şi şi-a constituit rapid instituŃii sociale şi culturale
specific greceşti: teatru, gymnasion, temple după model grecesc. Cînd a revenit sub stăpînirea Seleucizilor,
aceştia i-au menŃinut statutul, dar i-au impus o garnizoană importantă şi plata unui tribut.
În fine, o a treia modalitate a fost aplicată numai în regatul Seleucid şi în cel al
Pergamului, unde exista obiceiul de a coloniza militari activi în aşezări numite katoikiai (v.
cap. IV). În unele cazuri, rare, asemenea colonii militare puteau primi privilegiul transformării
în poleis (v. lectura). Prin aceasta, evident, aşezarea, devenită autonomă, ieşea (cel puŃin
teoretic) de sub autoritatea regală şi înceta şi obligaŃia cetăŃenilor ei de a presta serviciu
militar coroanei.

3. Raporturile dintre monarhi şi oraşe

ExistenŃa unor comunităŃi autonome cum sunt oraşele greceşti intra în conflict cu
principiul autorităŃii monarhice. Pe de o parte, suveranul era conducător cu puteri nelimitate al
statului în fruntea căruia se afla, uneori chiar stăpîn în sens propriu al întregului pămînt şi al
roadelor sale. Pe de altă parte, un oraş grecesc se bucura, principial şi din vremuri imemoriale,
de autonomie (adică dreptul de a se conduce singur, fără intervenŃie străină – ceea ce implică
absenŃa unor garnizoane străine – şi în conformitate cu propriile legi) şi de autarhie (dreptul
de a dispune liber de propriile resurse, ceea ce implică lipsa plăŃii oricărui tribut). Dat fiind că
monarhii elenistici, fără excepŃie (chiar în Egipt), au considerat întemeierea de oraşe greceşti
ca fiind indispensabilă pentru structura noilor state, contradicŃia dintre autonomia municipală
şi autoritatea regală trebuia rezolvată printr-un compromis.
Evident, disproporŃia de forŃe dintre monarhiile elenistice (chiar cele mai slabe) şi
oraşe (chiar cele mai puternice) era atît de mare, încît problema unor acŃiuni armate ale
acestora din urmă împotriva celor dintîi practic nu se punea. Tot ce puteau spera oraşele era
fie, ca republica Rhodos, să dispună de fortificaŃii suficient de redutabile pentru a face faŃă
unui eventual asediu (dealtminteri, Rhodos era menajată datorită însemnătăŃii sale
comerciale), fie să intre într-una din marile confederaŃii de poleis care să-i asigure (pînă la un
punct) protecŃia. Oraşele care nu dispuneau de nici una dintre aceste posibilităŃi erau nevoite

6
să ajungă la un compromis cu monarhia, iar problema se punea în primul rînd pentru acele
oraşe care chiar de regi fuseseră întemeiate.
Pe de altă parte însă, regii nu îşi puteau permite luxul de a încălca în mod prea flagrant
autonomia oraşelor. Aceasta nu datorită respectului – rareori existent – pe care regii l-ar fi
nutrit faŃă de tradiŃia autonomiei, ci din considerente pragmatice: Din momentul în care, în
315, Antigonos Monophthalmos inclusese în proclamaŃia de la Tyr şi o clauză privind
libertatea grecilor (v. cap. I), orice suveran care avea ceva de împărŃit cu vecinii săi se folosea
de dragostea grecilor pentru libertate ca de o pîrghie pentru destabilizarea regelui rival. Un
stat elenistic era cu atît mai vulnerabil la asemenea instigări la răscoală cu cît pe cuprinsul său
se aflau mai multe oraşe greceşti. Faptul că Macedonia, pentru a-şi asigura supunerea vechilor
şi mîndrelor cetăŃi din Grecia, s-a văzut nevoită să instaleze garnizoane într-un număr dintre
acestea, a constituit una din slăbiciunile majore ale acestui regat. În general însă, regii
foloseau forŃa numai atunci cînd nu părea deschisă nici o altă cale; existau alte metode, care
erau de preferat în raporturile cu oraşele.
Una dintre funcŃiile regale importante, cel puŃin în percepŃia celor mai mulŃi dintre
supuşi, era cea de binefăcător. Generozitatea regală trebuia să corespundă puterii militare şi
averii suveranilor şi instituia un tip de raporturi, nou pentru greci, între monarh şi supuşi prin
care dărniciei regale îi răspundea loialitatea şi devoŃiunea acestora din urmă. Erau multe
lucruri pe care un suveran le putea face (şi, în percepŃia supuşilor, era dator să le facă) pentru
un oraş: să-l apere de duşmani (aici intră şi construcŃia de ziduri pentru oraş sau echiparea
unei flote militare); să-l ajute în caz de foamete, epidemii sau cutremure; să-l scutească de
impozite sau alte contribuŃii; să-i acorde libertatea şi scutirea de garnizoană; să ridice sau să
finanŃeze ridicarea unor edificii publice; să-i facă daruri care pot lua cele mai puŃin obişnuite
forme.
Astfel, Sardes, care fusese ridicată la rang de polis, dar era datoare cu tribut Seleucizilor (şi chiar unele
clădiri publice din oraş erau proprietatea regelui, care le închiria oraşului), deci model de oraş aservit, putea
negocia cu regele în ce priveşte garnizoana cantonată în oraş, şi a beneficiat de cadouri sub formă de lemn din
pădurile regale ca ajutor pentru reconstrucŃia oraşului sau de donaŃii de ulei pentru gimnaziul „tinerilor”.
În schimb, oraşele astfel sprijinite răspundeau cu onoruri cvasi-divine pentru suveran:
votau decrete onorifice în cinstea lui, îi ridicau statui în locuri publice, îi acordau cununi şi
onoruri şi în fine îi confereau cinstirea cea mai înaltă, adresîndu-i-se ca unei divinităŃi şi
practicînd riturile cultului suveranilor. Căci divinizarea regilor, în oraşele greceşti, nu a fost
niciodată un lucru de la sine înŃeles şi nici unul impus cu forŃa: el era rezultatul construirii

7
acestui tip de relaŃii între rege şi oraşe, în care închinarea în faŃa suveranului era rezultatul
atenŃiei, ajutorului şi binefacerilor acestuia faŃă de poleis.
Astfel, regele seleucid Antiochos III a reconstruit oraşul Iasos din Caria, distrus de un cutremur, i-a
redat libertatea şi legile, iar regina sa Laodike a poruncit administratorului finanŃelor sale (dioiketes) să dea
oraşului, în fiecare an vreme de zece ani, cîte o mie de medimne attice de grîu, iar banii rezultaŃi din vînzarea
acestuia urmau să constituie zestrea fetelor cetăŃenilor săraci, dar nu mai mult de 300 de drahme attice de fiecare.
În schimbul acestor binefaceri, oraşul Iasos a votat un decret onorific prin care, între altele, se dispune ridicarea
unul altar pe care să se aducă sacrificii zeilor oraşului şi regelui Antiochos şi de asemenea alegerea în fiecare an
a unei preotese a cultului Laodikei, asimilată aici Aphroditei. La Milet, Antiochos I s-a oferit să construiască un
portic; veniturile rezultate din utilizarea clădirii urmau să fie folosite pentru lucrări întreprinse la marele sanctuar
al lui Apollo de la Didyma, iar edificiile construite din acest fond urmau a fi considerate ofrande ale regelui. În
schimb, oraşul se angaja să ridice pe portic o inscripŃie de construcŃie cu numele regelui; să-i ridice lui Antiochos
o statuie ecvestră de bronz; să-i ofere loc în primul rînd la spectacolele şi întrecerile în cinstea zeilor; să-i asigure
dreptul de prioritate în consultarea oracolului de la Didyma, iar toate aceste privilegii urmau să fie acordate şi
succesorilor lui Antiochos.
Desigur, nu toate oraşele se aflau în fericita situaŃie de a obŃine bunăvoinŃa regală. Din
acest motiv, curtenii suveranilor se aflau la mare căutare. Oraşul care număra printre
concetăŃenii său pe vreunul care reuşise să devină favoritul sau ministrul unui rege se afla într-
o situaŃie privilegiată, deoarece avea siguranŃa că doleanŃele sale au şansa să fie prezentate
regelui. Oraşele care nu aveau asemenea noroc erau nevoite să le facă o curte insistentă
diferitelor personaje care le puteau fi de folos pe lîngă rege. Le obŃineau bunăvoinŃa în acelaşi
fel, acordîndu-le diferite privilegii, între care, cel mai de preŃ, propria cetăŃenie, votîndu-le
titluri onorifice – ca „binefăcător” –, cununi sau statui etc. Cu cît un personaj avea mai mare
importanŃă la o curte regală, cu atît mai multe oraşe îşi disputau favorurile sale.
De exemplu, un apropiat al lui Antigonos Monophthalmos, un anume Nikandros fiul lui Aristandros din
Kos, a fost cinstit de nu mai puŃin de unsprezece oraşe şi comunităŃi civice: Atena, Samos, Chios, Ephesos,
Miletos, Phokaia, Antandros, Hamaxitos, Gryneon, atenienii din Lemnos, Erythrai. Nikomedes le fusese de
ajutor ambasadorilor trimişi de aceste oraşe la Antigonos şi a primit pentru aceasta cetăŃenia unora dintre ele,
titlul de binefăcător, cununi de aur, statui de bronz şi alte cinstiri. Iar oraşul Teos a tranşat definitiv problema
încheind un acord de isopolitie (v. mai jos) cu capitala Seleukeia; cei din Teos puteau astfel fi siguri că vor avea
întotdeauna la îndemînă în caz de nevoie cîteva zeci de mii de „concetăŃeni” de la care sperau că vor interveni în
favoarea lor pe lîngă regele ce le era atît de aproape.
OperaŃiunea intra în conflict, mai ales în cazul oraşelor de veche tradiŃie democratică,
în primul rînd Atena, cu repulsia faŃă de noŃiunea de regalitate şi de slugărnicia pe care o
implică în ochii lor calitatea de curtean sau chiar de ministru al unui suveran. Această reŃinere
e vizibilă mai ales în decretele de la începutul epocii elenistice, în care un oraş se simte dator
să-l cinstească pe un astfel de personaj, în acelaşi timp însă ezită să-i reproducă titlul exact,

8
aşa cum prevedea protocolul de curte, şi se folosesc în schimb felurite formule eufemistice
(„... care se afla la curtea regelui...” sau „... pe lîngă regele ...”), cu scopul de a masca
adevărata calitate a celui cinstit.

4. Raporturile dintre oraşe

Însă intruziunea noilor monarhii nu a suspendat raporturile dintre oraşe. Chiar în afara
federaŃiilor, oraşele sunt legate între ele printr-o varietate de relaŃii care fuseseră elaborate cu
multă vreme în urmă, pe cînd nu exista nici o autoritate superioară la care poleis să fie nevoite
să se raporteze şi care aveau să subziste şi multă vreme mai tîrziu, sub stăpînire romană.
Unul dintre principiile de politică externă cele mai des întîlnite în epoca elenistică este
syngeneia. Acest cuvînt înseamnă la origine „înrudire”; aplicat unor oraşe, semnifică o origine
comună, aşa cum există între colonii ale uneia şi aceleiaşi metropole. De exemplu, către
sfîrşitul secolului I oraşul vest-pontic Odessos emitea un decret onorific pentru un cetăŃean al
oraşului Tomis; el este descris în text nu numai ca binefăcător, ci şi ca „rudă de sînge”
(sungenh=j), o trimitere la originea comună a celor două oraşe, ambele colonii ale Miletului.
Însă termenul nu se limitează la acest tip de „înrudire”, ci se referă şi la înrudiri de natură
mitologică.
În anul 226, micul oraş Kytenion din Doris în Grecia centrală a fost lovit de un cutremur; distrugerea a
fost desăvîrşită de trupele regelui Macedoniei Antigonos Doson, aflat în drum spre Pelopones în războiul cu
Sparta (vezi capitolul II). Douăzeci de ani mai tîrziu, zidurile oraşului încă nu fuseseră reconstruite, iar
ambasadorii săi cutreierau lumea greacă în căutare de fonduri. O asemenea ambasadă a ajuns tocmai în Lykia, în
sud-vestul Asiei Mici, în oraşul Xanthos, care adăpostea un mare şi faimos sanctuar al zeiŃei Leto. Un adevărat
dosar epigrafic din acest oraş a păstrat cererea ambasadorilor din Kytenion, precum şi răspunsul oraşului
Xanthos, care justifică pe larg suma modestă (doar 500 de drahme) la care a fost nevoită să se rezume. Or, unul
dintre argumentele principale înaintate de ambasadori a fost cel al înrudirii dintre cele două oraşe, care se baza
pe pretenŃia celor din Xanthos că ar fi de origine doriană. Cu alt prilej, oraşul Xanthos însuşi a folosit această
metodă şi a obŃinut imunitatea fiscală de la Antiochos III, arătînd că atît cetăŃenii din Xanthos cît şi Seleucizii
erau cu toŃii descendenŃii lui Apollo.
Scopuri practice aveau în vedere eforturile de a constitui corpuri civice mai puternice.
Pretutindeni în lumea polisurilor greceşti, cetăŃenia propriului oraş era un motiv de mîndrie şi
un privilegiu păstrat cu gelozie; acordarea dreptului de cetate unui străin necesita aprobarea
întregului corp cetăŃenesc, se aproba foarte rar şi era unul din privilegiile cele mai preŃioase.
(Acordarea cetăŃeniei apare în decrete onorifice, dar de obicei atunci cînd oraşul în cauză era
destul de sigur că cel astfel cinstit nu va face uz de privilegiul obŃinut: ca în cazul în care sunt
cinstiŃi regii sau miniştrii lor). Orice oraş, şi mai cu seamă marile centre comerciale, cuprindea

9
un număr variabil de „străini”, care, chiar dacă trăiau de multe generaŃii în acel oraş, nu aveau
perspective de a dobîndi cetăŃenia. Dimpotrivă: de exemplu, la 451 adunarea poporului
ateniană a votat restrîngerea dreptului de cetate la doar aceia care aveau ambii părinŃi cetăŃeni
atenieni. Asemenea măsuri restrictive erau cu deosebire populare între cei mai săraci dintre
cetăŃeni – se împotriveau astfel la tentative de a le fi înstrăinat bunul cel mai de preŃ şi unicul
privilegiu.
Rezultatul cel mai nefast al acestui exclusivism, practicat de toate oraşele greceşti, a fost contribuŃia sa
la împiedicarea realizării unităŃii politice greceşti, altfel decît prin supunerea sub mîna de fier a lui Filip al
Macedoniei. Imperiul maritim atenian nu a depăşit niciodată stadiul raporturilor dintre stăpînitori şi supuşi şi nu
a reuşit să se sudeze într-o unitate durabilă, dovadă numeroasele revolte antiateniene ale membrilor ligii; iar
Sparta a trecut de la conducerea unei federaŃii care lăsa autonomia membrilor, în linii mari, neatinsă, direct la
hegemonia brutală şi unanim detestată asupra Greciei însîngerate de războiul peloponnesiac. O singură grupare
de poleis a avut inteligenŃa politică de a imagina o alternativă la cetăŃenia exclusivistă: La începutul secolului IV,
oraşele care formau federaŃia Chalcidică (în peninsula Chalcidică din nordul Greciei, la hotarele Macedoniei), în
frunte cu Olynthos, au experimentat cu un sistem de dublă cetăŃenie: CetăŃenii fiecăruia dintre oraşele membre
ale federaŃiei deŃineau atît cetăŃenia propriului oraş cît şi un drept de cetate general, al ligii. Acestui sistem, care
aminteşte de cel introdus cu mult mai mult succes de Roma mai tîrziu, i-a pus capăt brutal intervenŃia spartană,
care a silit oraşul Olynthos să dizolve federaŃia (379).
Însă tentative de a lărgi întrucîtva propriul drept de cetate şi de a obŃine astfel o unitate
politică mai largă decît cea a unei simple polis au întreprins mai multe oraşe. Cea mai radicală
dintre metode este sympoliteia. Ea constă în contopirea deplină a două comunităŃi, astfel încît
ele nu mai alcătuiau decît un singur stat; este diferită de synoikismos – metoda arhaică de
întemeiere de oraşe prin contopirea mai multor mici aşezări rurale într-un centru urban – prin
aceea că oraşele care făceau obiectul procedurii deveneau un singur stat, dar rămîneau aşezări
distincte. Dat fiind că procedura implica renunŃarea la identitatea statală, scumpă oricărui
grec, sympoliteia se întîlneşte rar şi mai cu seamă între poleis mici şi lipsite de însemnătate,
care nu se puteau apăra altfel de duşmani.
Mai frecventă este isopoliteia. Ea constă într-un acord între două oraşe, în urma căruia
cetăŃenii fiecăreia dintre părŃile semnatare primeau drepturile cetăŃeneşti şi ale celuilalt oraş.
Ea se putea acorda şi individual, nu numai colectiv, şi se referea în primul rînd la drepturile
politice. De exemplu, în anul 200 atenienii, ca mulŃumită pentru ajutorul acordat de rhodieni,
au decis ca toŃi rhodienii să aibă la Atena aceleaşi drepturi politice ca propriii cetăŃeni. Uneori
se adăugau şi privilegii economice; aceasta se întîmpla mult mai rar, deoarece scopul
isopolitiei nu era să-i încurajeze pe cetăŃenii unuia dintre statele semnatare să se mute în
celălalt; dealtfel, dreptul de a dobîndi proprietate funciară/imobiliară într-un stat străin (gh=j
e1gkthsij) era de departe privilegiul care se acorda cel mai rar.

10
 Alte instituŃii, şi ele de dată foarte veche, reglementau situaŃia cetăŃeanului în
străinătate. Proxenia derivă din raportul arhaic dintre oaspete şi gazdă: aceasta din urmă avea
obligaŃia să se îngrijească de bunăstarea oaspetelui său, să-i ofere securitatea şi ospitalitatea
căminului său, iar în cetate să-l ajute pentru atingerea scopurilor pentru care venise, să-l
reprezinte în justiŃie (deoarece străinul nu avea această posibilitate în afara oraşului său de
origine) etc. Din ceea ce fusese iniŃial o relaŃie pur personală într-o vreme în care autoritatea
statului era limitată şi reglementările internaŃionale erau practic inexistente, a evoluat
proxenia ca instituŃie publică, aşa cum este sesizabilă în documente începînd din epoca clasică
tîrzie: Proxenul unei polis acorda sprijin în patria sa cetăŃenilor statului al cărui proxen era el:
le acorda găzduire sau o facilita, îi familiariza cu specificul locului, făcea uz de contactele sale
pentru a-i ajuta să-şi rezolve afacerile sau treburile pentru care veniseră, le acorda asistenŃă
juridică în caz de nevoie etc. FuncŃiona, pe scurt, ca un consul al unui stat modern, atît că nu
era cetăŃean al statului ale cărui interese le reprezenta, ci al celui în care trăia. Este lesne de
închipuit cît era de important pentru un stat de a avea un proxen într-un oraş străin, iar
deŃinătorul acestui titlu se bucura de mare prestigiu. În epoca elenistică însă, mai ales către
finele ei, acordarea titlului de proxen devenise una din cele mai răspîndite forme prin care un
stat îşi arăta aprecierea sau recunoştinŃa faŃă de un străin, aşa încît ea a pierdut mult din
valenŃele sale practice şi devenise mai degrabă un titlu onorific.
Obiceiul arbitrajului, larg răspîndit în lumea greacă, era o modalitate amiabilă de a
pune capăt numeroaselor conflicte, atît celor dintre statele greceşti cît şi a celor interne, dintre
facŃiunile politice. Această instituŃie, de dată foarte veche, a cîştigat considerabil în importanŃă
în epoca elenistică, nu în ultimul rînd datorită intervenŃiilor regale – cerute sau benevole –,
deoarece regii nu priveau cu ochi buni conflictele în care erau implicate oraşele lor, căci
puteau constitui pretexte de intervenŃie pentru puteri străine. PărŃile aflate în conflict puteau
recurge fie la o altă polis – care trimitea o comisie de arbitraj la faŃa locului –, fie la un
judecător numit individual, dintr-un oraş neimplicat în conflict. Procedura presupunea,
desigur, acordul benevol al ambelor părŃi de a se supune arbitrajului extern şi de a nu-l
contesta ulterior sau prin alte metode.
Astfel, o comisie de arbitraj din Milet a fost chemată în jurul anului 140 pentru a tranşa o dispută între
Messene şi Sparta în legătură cu stăpînirea unui teritoriu. Comisia era compusă din numărul maxim de membri
îngăduit de lege, 600 – probabil pentru a preveni pericolul corupŃiei. Disputa cu pricina era una foarte îndîrjită,
iar arbitrajul Miletului nu a fost nici primul, nici ultimul – Filip II atribuise teritoriul în 338 messenienilor, iar
ultima decizie – în acelaşi sens – a fost luată de împăratul Tiberius în anul 25 p. Chr.
La Samos în jurul anului 280, tribunalele oraşului văzîndu-se în imposibilitate de a se pronunŃa asupra
unor contracte în litigiu, s-a făcut apel le judecători străini, aleşi din oraşele Milet, Myndos şi Halikarnassos, care

11
au rezolvat litigiile supuse lor fie prin judecată, fie prin conciliere, ceea ce a dus la restabilirea concordiei între
cetăŃeni.
Mai tîrziu, pentru arbitraje de toate felurile avea să se recurgă din ce în ce mai frecvent
la Senatul roman, iar şi mai tîrziu la împăraŃi.
Asylia era o altă metodă prin care oraşele căutau să se pună la adăpost de inamici din
afară. Atunci cînd cetăŃenii unui oraş erau consideraŃi vinovaŃi de a fi comis o nelegiuire faŃă
de un alt oraş, acesta din urmă avea dreptul legal de a uza de represalii împotriva oraşului
răufăcătorilor; acest drept se chema syle şi, dat fiind că se făcea uz de el destul de des, nu
arareori şi cetăŃeni nevinovaŃi aveau de suferit. Pentru a evita aceasta, se făcea recurs la
asylia, care înseamnă aşadar libertate faŃă de syle; cu alte cuvinte asupra unui oraş cu statutul
de asylos represaliile unui alt oraş care se considera lezat nu se mai efectuau. Evident, pentru
ca un oraş să fie recunoscut drept asylos era nevoie de acordul unui număr cît mai mare de
alte state. Acesta este un privilegiu iniŃial rezervat templelor, iar obŃinerea recunoaşterii
asyliei avea cu atît mai mult succes cu cît putea fi legată de epifania vreunei divinităŃi sau de
răspunsul vreunui oracol. Chiar şi aşa, era util să-Ńi asiguri sprijinul unui rege sau măcar a
uneia din marile federaŃii de oraşe.
Unul din cazurile cele mai bine cunoscute este cel al oraşului Magnesia pe Maiandros, care s-a declarat
asylos în numele său şi al marelui templu al zeiŃei Artemis Leukophryene. Procedura de recunoaştere a trecut
prin următoarele etape: epifanii ale lui Apollo şi ale Artemidei (aceasta din urmă la 221/20), după care oraşul a
hotărît să instituie jocuri pan-asiatice în cinstea zeiŃei şi să se proclame hiera kai asylos; consultarea oracolului
din Delphi, care şi-a dat aprobarea; o primă proclamaŃie de asylia, care a trecut neluată în seamă; la 207/6,
ambasade ale Magnesiei s-au adresat mai multor regi, popoare şi oraşe pentru a obŃine recunoaşterea jocurilor şi
a statutului de asylos; dintre regi, Ptolemaios IV al Egiptului, Antiochos III, fiul său Antiochos şi Attalos I al
Pergamului şi-au dat încuviinŃarea. Ca urmare, Magnesia şi-a văzut recunoscut statutul rîvnit.

Aşadar, sistemul regatelor elenistice, cu echilibrul său de forŃe, s-a suprapus peste, şi
nu a înlocuit, sistemul nenumăratelor oraşe greceşti. Chiar cu independenŃa politică limitată
de prezenŃa şi influenŃa marilor puteri, vitalitatea şi creativitatea oraşelor nu au fost cu nimic
diminuate. Ajungînd la un modus vivendi cu regii, fie recunoscîndu-le caracterul divin, fie
făcîndu-se indispensabile lor, fie manipulînd un rege împotriva altuia, oraşele au continuat să-
şi menŃină tradiŃionalul mod de viaŃă, să-şi Ńeasă propria reŃea de relaŃii externe, iar dacă le
erau închise unele căi de manifestare externe, se întorceau spre interior, concentrîndu-se
asupra vieŃii interne, a înfrumuseŃării urbane, a culturii.

12
 Ridicarea katoikiei Toriaion (Tyriaion) din Phrygia la rang de polis (L. Jonnes, M. Ricl,
Epigraphica Anatolica 29, 1997, 2-29), 197-159
Noroc bun!
Regele Eumenes către katoikoi din Toriaion, salutare. Ambasadorii voştri Antigenes, Brennos şi
Heliades, pe care ni i-aŃi trimis pentru a mă felicita pentru toate realizările şi întoarcerea în bună sănătate –
pentru care aŃi adus sacrificii şi aŃi dat şi tot ce trebuie pentru a aduce ofrande zeilor – şi pentru a cere, pe
motivul bunăvoinŃei de care daŃi dovadă faŃă de noi, să vă acordăm o politeia, dreptul de a vă folosi de propriile
legi şi de a fonda un gymnasion şi să vă acordăm şi alte avantaje care Ńin de acestea, aceşti trimişi au vorbit cu
mult entuziasm şi după ce au declarat că sunteŃi sincer hotărîŃi să faceŃi tot ce este mai avantajos pentru noi, ne-
au cerut încuviinŃarea. Căci au spus că recunoştinŃa care mi se cuvine va fi veşnic păstrată de oamenii voştri şi că
nu vă veŃi depărta niciodată de ceea ce este avantajos şi necesar pentru mine. În ce mă priveşte, am observat că
într-adevăr nu este lucru mărunt să vă acord ceea ce îmi cereŃi, dat fiind că acestea sunt legate direct de chestiuni
de mare importanŃă. În fapt, orice favoare pe care vi-o acord acum va fi durabilă, deoarece am deplină autoritate
asupra acestui teritoriu, în virtutea faptului că l-am primit de la romani, care l-au dobîndit atît în război cît şi în
urma încheierii tratatului. (…)
Astfel, dată fiind bunăvoinŃa de care daŃi dovadă faŃă de noi, aşa cum aŃi demonstrat la momentul
potrivit, vă acord atît vouă cît şi celor care trăiesc împreună cu voi în sate (xwri/oi) dreptul de a vă organiza într-
un corp cetăŃenesc (politeuma) şi să vă folosiŃi de propriile voastre legi. Dacă sunteŃi voi înşivă mulŃumiŃi,
anunŃaŃi-ne şi vă vom trimite oamenii capabili de a organiza sfatul şi poporul, de a împărŃi poporul şi de a-l
distribui pe triburi, de a construi un gymnasion şi de a furniza uleiul pentru tineri. (…)
După ce aŃi primit onoruri atît de mari din partea mea, arătaŃi prin fapte bunăvoinŃa voastră în toate
împrejurările.

Regele Eumenes către sfatul şi poporul torienilor, salutare. Dat fiind că v-am acordat o politeia şi un
gymnasion, dorim să facem cunoscută bunăvoinŃa noastră şi să ne sporim favorurile, şi vă dăm pentru
cumpărarea de ulei deocamdată excedentele de venit procurate de agoranom, pînă cînd Herodes Unu-şi-Jumătate
va examina problema şi îi va aloca alte venituri, fie ale unui domeniu sau lot de pămînt, fie de altă origine pe
care o va alege, în aşa fel încît să fie colectată a zecea parte a produselor. În general, vă asigur că dacă vă păstraŃi
bunăvoinŃa faŃă de noi, veŃi primi adesea numeroase privilegii.

Tratatul: este vorba despre pacea de la Apameia (188), care a pus capăt războiului Romei cu seleucidul
Antiochos III. Prin această pace, regatul Seleucid a pierdut toate posesiunile sale din Asia Mică dincoace de
munŃii Taurus; cea mai mare parte a acestora a fost atribuită de romani Pergamului, drept răsplată pentru
sprijinul acordat în război.

Descrierea Alexandriei Egiptului

13
 Polybios 34, 14, 6: Era locuită [Alexandria] de trei categorii de oameni: mai întîi de egiptenii de baştină,
aprigi şi civilizaŃi; în al doilea rînd de mercenari, o gloată arogantă, numeroasă şi recalcitrantă – căci după un
vechi obicei era menŃinută acolo o forŃă armată străină care se obişnuise mai degrabă să conducă decît să se
supună, datorită slăbiciunii regilor; în al treilea rînd, de alexandrinii înşişi, care de asemenea nu erau întru totul
deschişi faŃă de viaŃa civică, din aceleaşi motive, erau totuşi superiori mercenarilor, pentru că, deşi erau o
populaŃie amestecată, erau de origine greacă şi nu uitaseră modul lor de viaŃă comun grecesc. Dar cînd această
populaŃie a fost anihilată, mai ales de Ptolemaios Euergetes Physkon, în vremea căruia a vizitat Polybios
Alexandria, – căci Physkon a fost deseori victima facŃiunilor, şi a dat populaŃia pe mîna trupelor sale şi astfel a
nimicit-o – situaŃia a devenit de aşa natură încît, cu cuvintele lui Homer, „drumul Egiptului era lung şi
primejdios”.

14
 VII. SOCIETATE ŞI VIAłĂ COTIDIANĂ

I. Structurile sociale
În epoca elenistică, vremea luptelor pentru egalitatea tuturor cetăŃenilor în faŃa legii şi
în drepturi politice era demult încheiată, la fel vremea luptelor dintre democraŃi şi oligarhi
pentru determinarea constituŃiei statului şi pentru controlul asupra treburilor publice. Forma
de stat cea mai răspîndită era un regim democratic moderat, atenuat de preeminenŃa unei elite
care însă nu se mai definea nici în termeni de sînge şi rudenie, nici doar prin avere. Această
preeminenŃă era necontenit repusă în discuŃie de mobilitatea socială a unei epoci fără stricte
reglementări şi fără caste, de mobilitatea geografică fără precedent a anumitor categorii
sociale, mai ales cele ale profesioniştilor, de intruziunea – provocată sau nu – a monarhilor, de
agravarea prăpastiei dintre săraci şi bogaŃi.

1. Elitele
Cei care formau elitele oraşelor nu mai erau descendenŃii vechilor aristocraŃii arhaice,
demult decimate de războaie şi răsturnări sociale; cei care mai persistau se fereau să încerce a
dobîndi capital politic din acest fapt. De multă vreme, obŃinerea egalităŃii în drepturi politice
deschisese calea ascensiunii unor pături de întreprinzători bogaŃi, care îşi trăgeau averea nu
din proprietatea funciară, ci din comerŃ, meşteşuguri, operaŃiuni financiare. Această categorie
aflată în ascensiune socială fuzionase cu vechea aristocraŃie sau o înlocuise, aşa încît elitele
cele noi îşi justificau privilegiile în egală măsură prin descendenŃă din familii – nu de sînge
ales, dar aflate de multă vreme în poziŃii de prestigiu, prin averea care le permitea să finanŃeze
şi întreprinderi publice, prin educaŃia care le îngăduia să se lanseze în viaŃa publică şi prin
relaŃiile de familie şi legăturile personale care le îngăduiau să se menŃină acolo.
Însă însuşirile pe care trebuia să le deŃină un notabil, aşa cum reies din documente
contemporane, erau mai întîi calităŃile morale şi apoi – mai importante – acŃiunile pe care le
săvîrşea în favoarea oraşului şi/sau a cetăŃenilor săi. Astfel, euergetismul – de la eu0erge/thj,
binefăcător – devenea una dintre activităŃile definitorii pentru un membru al elitei şi una din
cele mai vizibile – în izvoarele de care dispunem – trăsături ale oraşului elenistic (şi mai apoi
ale celui roman).
 Dintotdeauna, oraşul grec a recurs la serviciile neremunerate ale acelora dintre
cetăŃenii săi care se aflau în situaŃia de a le oferi – fie în ce priveşte iscusinŃa politică,
diplomatică sau militară, fie simpla bogăŃie care putea fi pusă la dispoziŃia unei cauze
comune. Leiturgia (leitourgi/a), preluarea benevolă a unor sarcini publice de către cei
bogaŃi, a stat la baza raporturilor dintre stat şi particulari; multe realizări de seamă ar fi fost de
neconceput fără ea, de exemplu construirea flotei ateniene în ajunul războiului cu Xerxes, căci
trierarhia, asocierea a doi sau trei particulari pentru construcŃia unei triere, este o leiturgia.
Multă vreme, acoperirea unor necesităŃi publice prin contribuŃiile particularilor nu a constituit
o problemă; abia tîrziu în epoca Principatului, în contextul crizei generalizate a finanŃelor
orăşeneşti, leiturgia devine, din contribuŃie voluntară, o sarcină impusă.
Astfel, era de la sine înŃeles că notabilii îşi aduceau substanŃiale contribuŃii voluntare
la bunăstarea comună, asumîndu-şi sarcini pe care statul nu putea sau nu voia să le rezolve.
Domeniile în care notabilii puteau fi activi ca euergeŃi erau foarte vaste. De exemplu, un cetăŃean îşi
putea asuma iniŃiative militare împotriva unei ameninŃări din partea unor duşmani din afară. Xanthippos din
Phokaia a fost cinstit pentru că de două ori şi-a eliberat patria de „cătuşele sclaviei tiranilor“, adică de garnizoane
macedonene (la sfîrşitul secolului IV). Pregătiri pentru război, construcŃii de ziduri sau fortificaŃii, armarea de
corăbii de război constituiau cazuri frecvente în acelaşi context al binefacerilor de natură militară. La Priene,
binefăcătorul Moschion, împreună cu alŃi cetăŃeni, a luat asupra sa recrutarea unor mercenari şi plata soldei lor
pe două luni din mijloace proprii în războiul împotriva regelui Pergamului Attalos II şi a regelui Cappadociei
Ariarathes (ca. 156), care război a afectat grav oraşul şi căruia abia intervenŃia romană i-a pus capăt.
Între realizările politice se număra de exemplu încheierea de alianŃe sau obŃinerea protecŃiei unui
suveran, pentru care relaŃiile personale erau de mare importanŃă. Gorgos şi fratele său Minnion din Iasos au fost
cinstiŃi de oraşul lor pentru că se întîlniseră cu Alexandru cel Mare în tabăra acestuia şi obŃinuseră de la el
returnarea către Iasos a unui golf marin care era de mare importanŃă pentru pescuitul şi deci pentru mijloacele de
subzistenŃă ale oraşului.
Ambasadele către suverani greci sau barbari, mai tîrziu către potentaŃi sau împăraŃi romani, presupuneau
eforturi, frecvent riscuri şi invariabil cheltuieli, astfel încît nu arareori oraşele se aşteptau ca ambasadorul să
întreprindă misiunea pe propria cheltuială. Moschion din Priene a călătorit de mai multe ori în interesul oraşului
său, la curtea Seleucizilor şi în numeroase oraşe, şi şi-a finanŃat călătoriile singur; doar pentru drumul mai lung
spre curtea lui Ptolemaios (VI sau VIII) s-a folosit de finanŃarea publică, dar şi atunci a preluat cheltuielile
suplimentare cauzate de faptul că ambasada a fost nevoită să petreacă mai mult timp în Egipt decît se prevăzuse
iniŃial.
Cum pirateria constituia o preocupare permanentă pretutindeni, mulŃi şi-au dobîndit merite din
combaterea piraŃilor. La Olbia, un cetăŃean al cărui nume nu ni s-a păstrat a fost onorat pentru că i-a alungat pe
piraŃi din insula Leuke (insula Şerpilor), unde se afla un celebru sanctuar al lui Achilleus Pontarches (Ocrotitorul
Pontului), aflat pe atunci sub protecŃia Olbiei (secolul III). Dealtfel, erau frecvente cazurile în care un cetăŃean,
prin intervenŃia sa directă, contribuia la combaterea unui duşman. Deosebit de dramatică era situaŃia oraşelor de
la vestul şi nordul Mării Negre începînd cu a doua jumătate a secolului III. Decretele pentru Protogenes din
Olbia şi Agathokles fiul lui Antiphilos din Histria vorbesc pe larg despre pericolele necontenite cărora le erau
expuse aceste poleis de la periferia lumii greceşti. Ele atestă necesitatea pentru oraşe de a-şi găsi un protector
printre barbarii din vecinătate pentru a-i combate pe alŃi barbari care ameninŃau teritoriul, recoltele şi viaŃa
cetăŃenilor. Textele detaliază de asemenea cheltuielile şi ostenelile pe care le-au luat asupra lor aceşti cetăŃeni de
frunte pentru a plăti răscumpărări, a achita tributuri, a recruta mercenari, a repara incinta fortificată – toate
acestea în bună parte pe cheltuiala proprie.
Principalul motiv pentru care notabilul se supunea unor asemenea eforturi şi cheltuieli
era dorinŃa de glorie eternă – filotimi/a. Răsplata pe care i-o acorda demosul recunoscător
venea în întîmpinarea acestei dorinŃe. Onorurile publice acordate binefăcătorilor erau derivate
din cele rezervate iniŃial suveranilor, dar care în cursul secolelor III-I au coborît treptat pe
scara socială şi au fost extinse şi asupra simplilor cetăŃeni. Cinstirile puteau merge de la
acordarea de titluri onorifice – cum este tocmai cel de „binefăcător“ – la ridicarea de statui în
locuri publice, la oferirea de cununi de aur care erau proclamate cu prilejul marilor sărbători
ale oraşului, şi culminau cu onorurile odinioară rezervate eroilor fondatori: acordarea titlului
de
, întemeietor, sau dreptul de a fi înmormîntat înlăuntrul zidurilor oraşului.
Desigur, nici binefacerile, nici răsplăŃile oferite de oraşe nu erau limitate la propriii
cetăŃeni. Şi străinii se puteau afla în situaŃia de a aduce servicii însemnate unui oraş în care
rezidau temporar, şi străinii puteau constitui obiectul unor onoruri acordate lor ca răsplată de
către popor.
Rhodianul Polykles, deŃinător a numeroase funcŃii civile şi militare, activ în vremea războaielor Romei
cu Mithradates al Pontului, a fost cinstit, între altele, de oraşele Astypalaia, Milet, Hyllarima şi Kys din provincia
Asia, cu proxenia, cetăŃenia, cununi de aur şi statui de bronz, pentru binefacerile sale, atît militare cît şi politice.

2. Profesioniştii
Dacă în epoca clasică reprezentaŃiile dramatice constituiseră principala formă de
spectacol public, în epoca elenistică, pe lîngă extinderea acestui tip de reprezentaŃii pe vaste
spaŃii şi în faŃa unor auditorii diverse, apar asociaŃiile de artişti profesionişti itineranŃi. Aceste
asociaŃii – care poartă nume ca oi9 texni=tai tou= Dionu/sou, artiştii lui Dionysos –, atestate de
exemplu la Atena sau la Teos, oraş ionian, erau organizate ca nişte corporaŃii religioase şi
aveau sarcina de a oferi specialiştii necesari pentru organizarea de sărbători. Aceştia
călătoreau neîncetat, din oraş în oraş, de la o sărbătoare la alta; deşi blamaŃi, ca actorii din
toate timpurile, pentru morala lor îndoielnică, ei au constituit fără îndoială o legătură culturală
dintre cele mai puternice şi mai fecunde între oraşe şi regiuni.
Epoca vede apariŃia profesionismului şi în sport. Cîtă vreme atleŃii şi participanŃii la
marile concursuri panellenice ale epocii clasice erau amatori prin excelenŃă şi după cîştigarea
premiului reveneau la activitatea lor de bază, în epoca elenistică avem de-a face cu fenomenul
profesionalizării sportivilor, pentru care concursurile atletice deveneau îndeletnicirea
principală.
Apar astfel personaje precum crainicul Valerius Eclectus din Sinope (secolul III p. Chr.), care a fost de
trei ori periodonikes, adică învingător în toate cele patru mari competiŃii panellenice de la Olympia, Delphi,
Nemeia şi din Istm; în plus, a fost premiat de trei ori la jocurile Capitoline de la Roma, la jocurile Severiene de la
Nikaia în Bithynia, la jocurile din Beroia în Macedonia şi multe altele; a fost de asemenea onorat de multe oraşe,
care i-au acordat cetăŃenia şi chiar calitatea de membru al Consiliului.
Militarii se numără printre categoriile cele mai mobile din lumea elenistică. Sărăcia
endemică din Grecia propriu-zisă pe de o parte, nevoia noilor regate elenistice de a dispune de
trupe de elită, echipate şi antrenate în tradiŃia greco-macedoneană pe de alta, au pus pe
drumuri mii de oameni. Recrutorii suveranilor elenistici, în primul rînd ai Lagizilor, care erau
cei mai activi (v. şi cap. IV), străbăteau întreaga lume elenistică în căutare de bărbaŃi amatori
să-şi rişte viaŃa în slujba unui domn străin, iar documentele – mai ales cele papirologice
egiptene – au păstrat amintirea unor astfel de oameni stabiliŃi peste mări şi Ńări de locul lor de
baştină. Unii alegeau să revină în patrie, aducînd cu sine – pe lîngă răsplata materială a
serviciului lor – experienŃa şi influenŃa unor Ńări şi oameni străini.
ComercianŃii erau elementul cel mai mobil şi mai dinamic al populaŃiei. Odată cu
deschiderea vastelor spaŃii ale Orientului pentru negustorii greci, îi întîlnim pretutindeni, de la
Ńărmurile Atlanticului pînă în fabuloasa insulă Taprobane (Sri Lanka), din gerurile scitice pînă
în arşiŃa Nubiei. Pytheas din Massalia, marele navigator, a întreprins cam între 330-320 o
vastă expediŃie maritimă care l-a dus de-a lungul Ńărmurilor atlantice ale Hispaniei şi Galliei
pînă în Marea Baltică, în insulele Britanice (la el apare prima dată acest nume) şi într-o insulă
situată la şase zile nord de acestea, numită Thule (Islanda? insulele Shetland? pe coasta
norvegiană?); a fost primul care a scris despre soarele de la miezul nopŃii, aurora boreală şi
gheaŃa polară. Şi-a descris călătoriile într-o carte intitulată Despre ocean. Spre sfîrşitul epocii
elenistice, navigatorii egipteni au deprins mecanismul vînturilor musonice, fapt care a uşurat
legăturile pe mare cu India. Acestea nu erau însă o noutate. Drumul spre India era frecventat,
atît pe mare de navigatorii ptolemaici, cît şi pe uscat, de-a curmezişul regatului Seleucid. Din
India veneau mirodenii şi felurite mărfuri exotice. Alte produse, aur, fildeş sau animale
sălbatice (elefanŃi, struŃi) ori chiar sclavi negri îi soseau Egiptului din Nubia şi interiorul
Africii. Alexandria devenea astfel cel mai mare centru comercial şi de tranzit al Egiptului
lagid, care exporta în lumea mediteraneană, pe lîngă produsele proprii Egiptului (în primul
rînd grîne, apoi Ńesături, papirus, obiecte de orfevrărie etc.), şi aceste mărfuri aduse din Ńări
îndepărtate. łinuturile de la Marea Neagră ofereau în continuare grîne, dar acum rămîneau în
urma concurenŃei egiptene, iar datorită crizei de amploare de care sufereau oraşele greceşti de
aici începînd cu mijlocul secolului III, zona devenea ocazional importator de grîne; mai erau
aduse de acolo peşte, vite, lemn, miere, ceară, nuci şi – mai cu seamă – sclavi. Unul dintre
produsele cel mai larg comercializate era vinul, mai uşor de urmărit datorită obiceiului – ce
apare începînd cu secolul IV – de a ştampila amforele în care era transportat cu simbolul
locului de provenienŃă, numele unor magistraŃi sau olari. Printre cei mai mari exportatori de
vin se numără Rhodos şi Thasos, în bazinul Mării Negre Sinope şi Herakleia; vinurile de
Chios sau Samos, de mai bună calitate şi în consecinŃă mai scumpe, circulau în cantităŃi mai
mici. Din porturi, amforele pătrundeau de-a lungul rîurilor şi a drumurilor comerciale adînc în
interior, inclusiv în Ńările barbare; amfore greceşti se găsesc în toată Tracia, în Ńara scitică sau
în podişul Transilvaniei. Placa turnantă a întregului comerŃ era Rhodos (v. cap. VI), dar nu
puŃine erau oraşele care înfloreau mai ales de pe urma comerŃului maritim (Atena în
continuare, Byzantion, Ephesos) sau a celui caravanier (Palmyra, Beroe/Alep, Seleukeia pe
Tigru).
Oamenii care se dedicau comerŃului la mari distanŃe aveau de înfruntat, pe lîngă
dificultăŃile generate de depărtare şi natură, şi greutăŃi cauzate de oameni. Pe mări, piraŃii
provocau mai multe pierderi decît furtunile, în ciuda eforturilor unora dintre puterile navale
(Rhodos, Bithynia, Egipt) de a face poliŃia mărilor; iar pe uscat, drumurile caravaniere erau
ameninŃate de triburile de beduini din deşert sau de muntenii aspri din Zagros ori Hindukush.
Meşteşugarii duceau o viaŃă nu mult diferită de epoca anterioară. Desigur, existau
oraşe specializate în producŃia manufacturieră, în aşa fel încît numele lor se leagă de produsul
respectiv. Astfel, vechiul oraş fenician Tyr era atît de vestit pentru producŃia sa de purpură,
încît varietatea cea mai preŃioasă purta numele de purpură tyriană. Oraşul Sidon era renumit
pentru producŃia de sticlă, iar oraşul Pergamon şi-a dat numele acelui soi de piele de oaie
prelucrată care urma să constituie o alternativă pentru papirus ca suport al scrierii. Însă nici în
asemenea centre nu s-a ajuns vreodată la nivelul producŃiei de masă. Marile ergasterii,
atelierele meşteşugăreşti de mari proporŃii, alcătuiau excepŃia, iar nu regula. Norma o
constituiau, ca şi mai înainte, atelierele mici, în care lucrau proprietarul şi vreo doi-trei sclavi,
şi într-o bună proporŃie munca la domiciliu.

3. łăranii
Cu toată strălucirea şi rafinamentul oraşelor, cea mai mare parte a locuitorilor lumii
elenistice continuau să trăiască la Ńară, la fel cum cu tot avîntul şi vitalitatea comerŃului,
finanŃelor şi meşteşugurilor cea mai importantă activitate rămînea agricultura şi principala
formă de bogăŃie stăpînirea asupra pămîntului. Însă nici un istoric nu a scris istoria satului
elenistic şi nici un cronicar nu a descris modul de viaŃă al Ńăranului.
În Grecia mica Ńărănime liberă, deşi afectată de criza economică şi socială ce îşi avea
începuturile deja în secolul IV, s-a menŃinut ca principal producător, fără a avea de înfruntat
concurenŃa marilor latifundii lucrate de sclavi, cum avea să se întîmple în Italia. Desigur,
latifundii existau, mai ales odată cu intervenŃia romană; necontenitele războaie din secolele II-
I au contribuit pe de o parte la depopularea mediului rural, pe de alta la slăbirea micii
proprietăŃi, dar fenomenul nu a atins amploarea celui italic. Marii proprietari par a fi fost mai
degrabă rentieri decît activ implicaŃi în exploatarea domeniilor lor; se recurgea frecvent la
arendaşi. Micile ferme – mai uşor de sesizat pe calea fotografiei aeriene decît pe teren, date
fiind materialele perisabile din care erau adesea construite – constau adesea dintr-o casă cu
turn; acesta din urmă, construit cu ziduri groase într-un colŃ al clădirii, putea servi şi drept loc
de refugiu în caz de primejdie.
În Orient, majoritatea pămînturilor erau lucrate în continuare de comunităŃi de oameni
liberi sau semidependenŃi. Mai ales pe aceştia din urmă se baza exploatarea pămînturilor, iar
comunităŃilor rurale pare să li se fi lăsat în mare măsură mînă liberă în privinŃa metodelor de
lucru. În cazul satelor aflate pe teritoriul unui oraş, spre deosebire de situaŃia din Grecia,
locuitorii deseori nu se bucurau de cetăŃenia oraşului respectiv. Existau însă şi sate autonome,
care nu aparŃineau nimănui; mai cu seamă în regiunile de urbanizare redusă, aceasta a fost
principala formă de locuire. Ele se grupau în koina, asociaŃii, deseori în jurul cîte unui
sanctuar local, şi erau frecvent puse în situaŃia de a se apăra împotriva tendinŃelor
acaparatoare ale cîte unui oraş din apropiere.

4. Sclavii
Sclavia rămînea însă principala mînă de lucru în numeroase domenii. Ergasteriile
lucrau cu sclavi; la fel carierele de piatră, minele şi ocnele. Mai blîndă era soarta sclavilor
casnici, care, deşi aflaŃi şi ei la cheremul stăpînilor, erau trataŃi mai omeneşte şi aveau mai des
şansa de a-şi răscumpăra libertatea. O elită între sclavi o constituiau cei specializaŃi, de
exemplu cîntăreŃi la diverse instrumente, dansatoare, sclavi specializaŃi în anumite
meşteşuguri, cum ar fi prelucrarea pielii. Un asemenea sclav putea ajunge la preŃul de zece
mine de argint, faŃă de o mină şi un sfert un lucrător agricol sau trei pînă la şase mine un
făurar de cuŃite. După eliberare însă – spre deosebire de metoda romană –, fostul sclav nu
dobîndea cetăŃenia stăpînului său; el îngroşa rîndurile celor desemnaŃi adesea drept meteci,
adică oameni liberi fără drept de cetate.
Cele mai importante surse ale sclaviei erau, pe lîngă autoperpetuare, războiul şi
pirateria. Necontenitele războaie dintre regatele elenistice, şi mai cu seamă perioada
intervenŃiei romane în Mediterana orientală au constituit un nesecat izvor de mînă de lucru
servilă, tendinŃă accentuată dramatic în secolele II şi I de procesul constituirii, în Italia şi
Sicilia, a marilor latifundii lucrate de sclavi, care absorbeau tot ceea ce profitabilul comerŃ cu
fiinŃe umane le putea oferi. E bine cunoscut faptul că la Delos, în perioada de apogeu a
prosperităŃii acestui port liber sub protecŃie romană, se tranzacŃionau pînă la 10.000 de sclavi
într-o singură zi. Pirateria era a doua mare sursă de sclavi. Ea a luat un avînt fără precedent
mai ales după ce romanii au frînt puterea acelor state care în mod tradiŃional luptau împotriva
ei, fără să pună altceva în loc. Cîtă vreme notabilii sau oamenii bogaŃi luaŃi în captivitate
aveau posibilitatea de a se răscumpăra, cei care nu aveau această şansă erau vînduŃi pe marile
pieŃe de sclavi, unde provenienŃa mărfii nu constituia subiect de investigaŃie.
Cît de frecvente erau asemenea cazuri ne-o arată literatura vremii, comedii şi romane, în care reunirea
unei familii risipite ca urmare a răpirii de către piraŃi este un loc comun; de exemplu, autorul roman de comedii
Plautus, care prelucra adesea piese greceşti, a introdus acest motiv în Menaechmi, unde cei doi fraŃi cu acest
nume fuseseră despărŃiŃi în copilărie de piraŃi (piesa stă la baza Comediei erorilor a lui Shakespeare), sau în
Miles gloriosus, unde un sclav purtător al unor informaŃii importante este răpit de piraŃi.

II. Honoratiorenregime
ViaŃa politică internă a oraşelor greceşti în epoca elenistică, fără a fi calmă şi
armonioasă, suferea mai puŃin de tulburări interne violente. Mai cu seamă în decursul
secolului IV fusese o boală endemică stasis; astfel erau numite disensiunile interne care
culminau nu arareori în război civil. (Thukydides a descris cu detalii impresionante violenŃele
din oraşul Korkyra în 426). Atunci, opoziŃia politică dintre partizanii oligarhiei şi cei ai
democraŃiei degenerase frecvent în revolte violente ale păturilor urbane sărace, care – pe de o
parte încurajate de deŃinerea sau de perspectiva deŃinerii drepturilor politice, pe de alta mînate
de sărăcie, sau mai bine zis de prăpastia crescîndă care separa pe cei bogaŃi de cei săraci –
urmăreau mai cu seamă îndeplinirea a două revendicări: xre/wn a0pokoph/, gh=j a0nadasmo/j,
ştergerea datoriilor, împărŃirea pămînturilor. În numele acestor Ńeluri, multe oraşe greceşti au
fost zguduite de revolte şi războaie civile; cazul cu cea mai tristă faimă este cel al oraşului
Argos, unde în 370 o mie de cetăŃeni bogaŃi au fost omorîŃi în bătaie cu bîtele (skytalismos). În
epoca elenistică, situaŃia socială nu se schimbase mult; însă contextul politic diferit făcea ca
disensiunile interne, fără a lipsi, să capete forme mai puŃin violente.
Regimul politic cu cea mai largă răspîndire în oraşele greceşti ale vremii era
democraŃia. În epoca clasică – mai cu seamă odată cu izbucnirea ostilităŃii dintre Atena şi
Sparta – această rivalitate se oglindea în sprijinirea, pe faŃă sau indirect, în oraşele aliate a
regimurilor democratice de către Atena şi a celor oligarhice de către Sparta. Filip, Alexandru
şi Kassandros susŃinuseră în Grecia regimuri oligarhice sau tiranice ca o garanŃie a propriului
lor control asupra acestor oraşe, iar romanii, fără a recurge frecvent la intervenŃie directă,
preferau să aibă de-a face cu oraşe conduse oligarhic. Cu toate acestea însă, regimurile
democratice erau cele mai des întîlnite. Nu era vorba însă despre democraŃii radicale, după
model atenian.
În majoritatea democraŃiilor vremii, cadrul instituŃional democratic era respectat.
Aceasta înseamnă că deciziile politice erau luate de către Sfat şi Popor, inclusiv unele legate
direct de actul guvernării, că toŃi (sau măcar majoritatea) cetăŃenilor aveau drept de vot, că
accesul la magistraturi era deschis oricărui cetăŃean şi că ele se ocupau prin vot sau prin
tragere la sorŃi. În practică însă, avem de-a face în măsură crescîndă cu regimuri elitiste, în
care, în pofida cadrului democratic, pîrghiile de decizie erau controlate de un număr restrîns
de persoane, de notabili (v. mai sus). Această stare de lucruri se reflectă în: deŃinerea unei
magistraturi în mod repetat de către o persoană sau cumulul de funcŃii; faptul că iniŃiatorii
unei hotărîri a poporului nu mai erau cetăŃeni individuali, ci magistraŃi sau colegii; şi – mai cu
seamă – prezenŃa în generaŃii succesive a membrilor cîte unei familii în funcŃii de conducere
ale statului.
De exemplu, o serie de inscripŃii dedicate de strategii oraşului Mesambria (astăzi Nesebăr, pe litoralul
bulgar al Mării Negre), coroborate cu emisiunile monetare ale oraşului care poartă numele magistraŃilor emitenŃi,
permit stabilirea unor mici arbori genealogici: în perioada de pe la mijlocul secolului II pînă la jumătatea
secolului I, în nu mai puŃin de trei cazuri s-au succedat în magistraturi de frunte ale oraşului membri ai aceloraşi
familii, într-un caz de-a lungul a patru generaŃii.
Un alt faimos exemplu îl constituie Protogenes din Olbia, cetăŃean de frunte al acestui oraş din nordul
Mării Negre. Protogenes a acordat în repetate rînduri ajutor financiar oraşului său, greu încercat de crize
alimentare şi de presiunea barbarilor din vecinătate; fie prin împrumuturi, fie ca donaŃii către casa publică, a pus
în joc sume atît de importante, încît pare că era mai bogat decît oraşul. (Într-una din împrejurări, a donat 900 de
stateri care urmau să acopere „darurile“ datorate de oraş regelui scit sau sarmat Saitaphernes. Suma se ridică la
ca. 76 de kilograme de aur!). A fost ales vreme de trei ani la rînd în funcŃia de şef al administraŃiei financiare a
oraşului şi a îndeplinit felurite şi repetate însărcinări diplomatice în numele şi în interesul Olbiei. Sursa enormei
sale averi nu este cunoscută; ipoteza cea mai plauzibilă însă este comerŃul cu sclavi, singura îndeletnicire care, în
vremuri atît de tulburi, era de natură a asigura venituri considerabile şi constante.
 III. FinanŃele publice
Principalele surse de venituri ale tezaurului oraşelor constau în taxe şi impozite, de
regulă indirecte; contribuŃii directe nu erau percepute de la cetăŃeni decît în situaŃii
extraordinare. Taxele cele mai frecvent întîlnite erau cele vamale, pe intrările şi ieşirile de
mărfuri, pe vînzări, pe activităŃile portuare şi pe tranzit; apoi pe chirii, pe eliberările de sclavi
– dar în fond aceste taxe puteau fi multiplicate la nesfîrşit (şi deseori erau). De exemplu,
oraşul ionian Teos punea taxe speciale pe sclavii care vindeau lemn sau cărbune, pe importul
de purpură şi pe grădini; în alte părŃi puteau fi scoase la vînzare funcŃiile preoŃeşti publice. Se
adaugă veniturile din amenzi, confiscări, darea în arendă a terenurilor publice, dările Ńăranilor
dependenŃi. Metoda încasării taxelor era cea a dării în arendă, care avea avantajul că scutea
aparatul funcŃionăresc public de un efort substanŃial. Neajunsul metodei era însă că în cazul
cel mai bun era destul de puŃin eficientă, iar în cel mai rău caz dădea naştere la abuzuri
considerabile.
Aceste venituri rareori erau pe deplin echilibrate de cheltuieli. Din tezaurul oraşului se
finanŃau ridicarea şi întreŃinerea edificiilor publice, ceremoniile şi sărbătorile, cheltuielile
militare (fortificaŃii, eventual întreŃinerea unei flote, dar mai cu seamă plata mercenarilor,
principala forŃă militară a oraşelor greceşti în această perioadă), cumpărarea de grîne la preŃ
subvenŃionat, trimiterea de ambasade etc. Toate acestea înghiŃeau sume considerabile, mai
ales atunci cînd oraşe vecine şi neprietene înŃelegeau să concureze între ele în somptuozitatea
ceremoniilor organizate şi splendoarea imaginii lor publice. Însă sume apreciabile solicitau şi
conflictele armate cu vecinii sau cu marile puteri, tributul care trebuia plătit suveranilor
regatelor elenistice (în caz că oraşul nu beneficia de vreo scutire) sau şefilor triburilor barbare
din vecinătate, crizele periodice cauzate de lipsuri alimentare sau catastrofe naturale,
incursiunile piratereşti etc. În asemenea cazuri tezaurul public se putea afla în situaŃia de a nu
mai face faŃă solicitărilor.
În asemenea condiŃii, dată fiind insuficienŃa tezaurului public şi prăpastia crescîndă
dintre bogaŃi şi săraci, o parte din ce în ce mai importantă a cheltuielilor publice trecea pe
seama particularilor bogaŃi. Primul simptom al acestei evoluŃii l-a constituit dispariŃia
remuneraŃiilor (misthoi) plătite funcŃionarilor publici. La Atena, deja în secolul IV dispăreau
treptat aceste remuneraŃii, odinioară unul dintre stîlpii democraŃiei radicale. Astfel, sarcinile
constituite de funcŃiile şi demnităŃile oraşului deveneau în tot mai mare măsură apanajul celor
cu dare de mînă. În continuare, sistemul leiturgiilor (v. mai sus) s-a extins: tot mai multe
sarcini publice erau preluate şi finanŃate de particularii bogaŃi, de exemplu gymnasiarhia,
administrarea unui gymnasion, cu toate cheltuielile pe care le presupune aceasta (v. mai jos).
În acest fel, oraşul se baza din ce în ce mai mult pe disponibilitatea celor mai bogaŃi dintre
cetăŃenii săi de a prelua magistraturile şi leiturgiile. Ca urmare, însăşi natura regimurilor
politice democratice se altera (v. mai sus).
Oameni atît de colosal de bogaŃi – ca Protogenes din Olbia, numit mai sus, sau Agathokles fiul lui
Antiphilos din Histria – îşi datorau probabil averile şi influenŃa comerŃului cu sclavi; puŃine alte surse de avere îi
permiteau celui care o deŃinea să dispună în acelaşi timp sume mari de bani lichizi şi de influenŃă asupra
barbarilor din vecinătatea oraşului, cu care trebuiau duse tratative.
Însă nu numai cei foarte bogaŃi contribuiau la cheltuielile publice. O metodă
alternativă o constituiau subscripŃiile. Nu puŃine au fost edificiile publice ridicate prin efortul
comun al mai multor cetăŃeni, care au contribuit fiecare cu o sumă mai mare sau mai mică,
după puteri, sau chiar numai cu zile de muncă.
De exemplu, la Kos, cîndva între 205 şi 201, într-o situaŃie de urgenŃă cînd oraşul era ameninŃat de un
duşman, s-a făcut apel la voluntari nu numai dintre cetăŃeni, dar şi dintre paroikoi şi străini; s-au strîns astfel în
jur de 150.000 de drahme. Stela care a înregistrat evenimentul îi numeşte pe toŃi cei care au contribuit, iar sumele
donate se eşalonează între 50 şi 7000 de drahme (aceasta din urmă de la iniŃiatorul acŃiunii); ceea ce oferă o idee
despre gama averilor în acest oraş.
În caz că nici tezaurul public, nici contribuŃiile cetăŃenilor nu erau suficiente, rămînea
varianta împrumutului extern. La aceasta, oraşele recurgeau cu mai puŃină plăcere, deoarece
străinii aveau mai puŃine motive decît propriii cetăŃeni de a se arăta binevoitori în cazul unei
eventuale întîrzieri sau imposibilităŃi de plată. Cînd, totuşi, acesta era cazul, creditorul era
cinstit în mod public în termeni extravaganŃi.
Astfel, viaŃa civilizată era finanŃată prin eforturile reunite ale statului şi ale
particularilor înstăriŃi. Natura documentelor de care dispunem face ca rolul acestora din urmă
să apară disproporŃionat de mare în comparaŃie cu cel al modului normal de finanŃare: nimeni
nu ridica statuie unui funcŃionar pentru că şi-a făcut datoria, în schimb numeroase decrete
onorifice laudă contribuŃia generoşilor binefăcători pe care se bazează modurile extraordinare
de finanŃare.

IV. Cadrul vieŃii cotidiene

1. Edificii şi activităŃi publice

a. Urbanismul (v. şi cap. XI)
Spre deosebire de epoca clasică, în care eforturile publice în materie de urbanism se
limitau aproape exclusiv la edificiile religioase, epoca elenistică a fost cadrul unor eforturi
susŃinute de înfrumuseŃare şi sistematizare a spaŃiului public. Întemeierea a numeroase noi
oraşe a permis structurarea lor planificată: faimosul plan hippodamic, după numele
arhitectului Hippodamos din Milet, consta într-o reŃea de străzi care se intersectau în unghi
drept, iar în centrul oraşului se găseau agora şi principalele edificii publice.
Oraşele mai vechi, care rareori se aflau în situaŃia de a îşi reface structura stradală în
întregime (cu excepŃia unora ca Miletul, care fusese distrus de perşi în 494 şi refăcut după
principii hippodamice), continuau să prezinte acelaşi aspect urbanistic dezvoltat în funcŃie de
necesităŃi şi nu de principii. Şi aici însă, multă grijă şi cheltuială s-a acordat amenajării şi
înfrumuseŃării spaŃiului public.
Acelaşi fenomen se înregistrează în toate oraşele vremii. Edificiile care adăposteau
sediile instituŃiilor statului – buleuterion, sediile magistraŃilor – au fost extinse, consolidate,
împodobite cu bogate decoraŃii arhitectonice.
Nu arareori, asemenea edificii impresionante şi costisitoare nu puteau fi acoperite numai din bugetul
public. La Halikarnassos în secolul III, oraşul s-a împrumutat (fără dobîndă) de la cetăŃenii săi pentru a construi
un portic. La Palmyra, colonadele monumentale care flancau bulevardele aveau adaosul mai puŃin obişnuit al cîte
unei console pe fusurile coloanelor; pe acestea fuseseră plasate statuile donatorilor care contribuiseră la
finanŃarea construirii şi împodobirii porticelor.
Desigur, nu toate oraşele dispuneau de aceleaşi posibilităŃi materiale. Însă, oricît de
modest era un oraş, oricît de ameninŃat din afară sau oricît de izolat în mediu barbar, două
erau instituŃiile de care nici o polis nu se putea lipsi: gymnasion şi teatrul. Ele erau mult mai
mult decît edificii pentru spectacole sau pentru competiŃii sportive; ele constituiau cadrul
educaŃiei cetăŃenilor şi garanŃia modului de viaŃă elen, cu atît mai necesar resimŃite cu cît
oraşul se afla mai departe de centrele principale ale elenismului.
b. Gymnasion
Era principala instituŃie de educaŃie pentru tineri. Era dedicat în primul rînd educaŃiei
fizice, atletismului (după cum arată şi numele: gymnos înseamnă „gol“, aşa cum obişnuiau
atleŃii greci să se antreneze), dar nu numai; se predau într-un gymnasion şi literatura, retorica,
filosofia, muzica. Dispunea de o palestră, o curte largă înconjurată de portice, în care se
efectuau antrenamentele în aer liber, şi de un stadion pentru alergări. Încăperile interioare
cuprindeau săli de curs şi de lectură, băi şi vestiare. Oraşele mari puteau avea mai mult de un
singur gymnasion; la Pergamon existau trei, pe grupe de vîrstă: unul pentru băieŃi (pai=dej),
unul pentru adolescenŃi (e1fhboi) şi unul pentru tineri (ne/oi). Atena avea cinci; trei dintre
acestea, Lykeion, Akademe şi Kynosarges, au oferit cadrul pentru trei dintre cele mai
importante şcoli filosofice ale vremii, şcoala peripateticiană a lui Aristotel, Academia lui
Platon şi şcoala cinică.
Conducerea unui gymnasion îi revenea unui gymnasiarh. Date fiind cheltuielile
apreciabile pe care le presupunea administrarea instituŃiei, gymnasiarhia era o leiturgia.
Gymnasiarhului îi revenea sarcina de a procura materialele de care avea nevoie un gymnasion
pentru a funcŃiona (achitarea uleiului folosit de atleŃi pentru a-şi unge trupul, a lemnelor de
foc pentru încălzirea băii); de a angaja profesorii şi instructorii şi de a le superviza activitatea;
de a se ocupa de întreŃinerea clădirii; de a supraveghea recrutarea membrilor. Cheltuielile
pentru toate acestea proveneau parte de la bugetul de stat, parte de la donatori (uneori,
suveranii se implicau în construirea şi dotarea unui gymnasion), parte de la gymnasiarhul
însuşi (v. cap. VIII, lectura 1).
Un gymnasion nu era o şcoală generală. Scopul său iniŃial fusese acela de a-i pregăti
pe tineri pentru serviciul militar. În unele oraşe exista instituŃia efebiei, care îi grupa pe tinerii
între 18 şi 20 de ani într-un fel de serviciu militar pregătitor: de exemplu, la Atena, vreme de
doi ani efebii asigurau paza graniŃelor. Mai tîrziu însă, pe măsură ce apărarea oraşelor era
preluată din ce în ce mai mult de mercenari, pregătirea tinerilor nu mai urmărea în principal
acest scop. Se adăuga, cum am văzut, instruirea în literatură şi arte, gymnasia adăposteau
prelegeri ale unor conferenŃiari itineranŃi; în acelaşi timp, gymnasia deveneau din ce în ce mai
elitiste. În principiu, educaŃia în această formă nu era decît în cazuri excepŃionale accesibilă
celor cu mijloace modeste; era pentru copiii celor înstăriŃi. În epoca elenistică tîrzie şi apoi în
cea romană, gymnasia din anumite oraşe cu înalt prestigiu cultural deveniseră şcoli rîvnite de
mulŃi, inclusiv din afara acelor oraşe. La Atena de exemplu veneau să-şi desăvîrşească
educaŃia tineri din familii bogate chiar din afara Greciei (aşa cum astăzi unii tineri din Ńările
petroliere merg să studieze la Oxford sau la Sandhurst).
Căci educaŃia oferită de gymnasia, care îmbina antrenamentul fizic cu pregătirea
intelectuală şi spirituală, era semnul cel mai înalt şi mai grăitor al modului de viaŃă elen, era
ceea ce marca şi definea un om ca fiind grec. Renumitul retor Isokrates afirma încă în secolul
IV că „atît de mult a depăşit oraşul nostru (Atena) restul omenirii în chibzuinŃă şi vorbire,
încît elevii săi au devenit învăŃători pentru restul lumii; şi a făcut în aşa fel încît numele de
helleni nu se referă la rasă, ci la inteligenŃă, şi greci sunt numiŃi cei care se împărtăşesc din
cultura noastră mai degrabă decît din sîngele nostru” (Paneg. 50). Faptul este ilustrat între
altele de reacŃia vehementă a evreilor în momentul în care regele seleucid Antiochos IV,
încercînd să transforme Ierusalimul într-o polis, a permis întemeierea unui gymnasion unde
tinerii evrei urmau să fie educaŃi şi să se antreneze după model elen; rezultatul a fost
izbucnirea revoltei Makkabeilor.
c. Teatrul
Una din trăsăturile frapante ale epocii elenistice este răspîndirea fără precedent a
edificiilor teatrale. Orice oraş demn de acest nume dispunea de unul, fie din piatră – de
preferinŃă –, fie din materiale mai puŃin durabile. Mărimea lor corespundea proporŃional
numărului populaŃiei. La Ephesos de exemplu, teatrul, unul din cele mai mari din lumea
elenistică, avea o capacitate de 24.000 de locuri, iar sanctuarul lui Asklepios din afara oraşului
îşi avea propriul teatru mic. În teatrul de la Pergamon puteau lua loc 10.000 de spectatori în
80 de rînduri de locuri, dintre care cel mai înalt se afla la 36 m deasupra nivelului orchestrei.
Edificiile trec în epoca elenistică printr-o serie de modificări arhitectonice care reflectă
schimbările produse în natura spectacolelor (v. cap. XI).
Teatrul era spectacolul grecesc prin excelenŃă, un spectacol complet, împletind
performanŃa actoricească cu studiul caracterelor şi al situaŃiilor de viaŃă, actul religios cu
apelul larg popular, puritatea şi flexibilitatea limbii cu fastul şi strălucirea reprezentaŃiilor.
Splendoarea festivalurilor, bogăŃia repertoriului atrăgeau cetăŃenii din oraş şi din satele
înconjurătoare la un spectacol fără egal şi impresiona nespus pe barbarii care îi erau martori.
Ceea ce putea duce la rezultate bizare. După bătălia de la Carrhae (53), în care proconsulul M. Licinius
Crassus a fost învins şi ucis, regele parŃilor, Orodes II, aflat la curtea regelui Armeniei, a asistat la o reprezentaŃie
cu Bacchantele lui Euripides. Cînd, aflată în extaz dionysiac, Agave a prezentat spectatorilor capul şi mîna
dreaptă ale fiului său Pentheus, pe care ea însăşi îl sfîşiase fără a-l recunoaşte, au fost folosite ca recuzite, spre
încîntarea regelui şi a spectatorilor, capul şi mîna dreaptă ale lui Crassus, retezate după bătălie şi aduse în triumf
la Artaxata. Actorii erau greci!
Edificiile teatrale erau însă folosite şi în alte scopuri decît cele ale spectacolelor
dramatice. În epoca romană, cu modificări, unele dintre ele au putut fi adaptate pentru a
adăposti jocurile de gladiatori (amfiteatrele din jumătatea răsăriteană a Imperiului au rămas
extrem de puŃine). În numeroase oraşe exista obiceiul ca proclamarea cununilor acordate
euergeŃilor şi a altor onoruri să aibă loc în teatre, de obicei cu prilejul celebrării Dionysiilor.
În fine, în nu puŃine poleis (mai ales în condiŃiile în care agora sau alte spaŃii publice,
umplîndu-se cu monumente, deveneau insuficiente) teatrul servea drept cadru pentru şedinŃele
Adunării Poporului.

2. ViaŃa privată
În acest cadru, viaŃa unui cetăŃean oarecare se putea desfăşura în tipare familiare de
secole. Desigur, unui om nemulŃumit de ceea ce îi oferea oraşul său de baştină, sau pur şi
simplu pus pe aventuri, vremurile îi ofereau posibilităŃi fără precedent: putea intra în slujba
vreunui rege şi, ca soldat sau ca administrator, ca artist sau ca savant, putea să prospere sau
să-şi frîngă gîtul, în orice caz însă în Ńări depărtate, între popoare străine, cărora însă lustrul de
civilizaŃie greacă le dădea un aer familiar; putea să se ocupe de comerŃ cu Ńările pe care
deschiderea Orientului în urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare le adusese mai aproape,
fără a părăsi sfera în care se vorbea limba sa. Nici cel rămas acasă nu era, desigur, ferit de
răsturnările soartei; oraşul său putea fi cucerit de duşman sau ameninŃat de barbari, el însuşi
putea fi lovit de tîlhari sau răpit de piraŃi şi vîndut ca sclav (toate dealtfel locuri comune ale
producŃiei teatrale a vremii). Însă în mod normal viaŃa sa se scurgea în tipare familiare şi îl
vom urmări în cele ce urmează pe un cetăŃean de mijloc din toate punctele de vedere: avere,
ambiŃie şi destin.
La naştere, noul cetăŃean – calificat ca atare dacă ambii săi părinŃi (sau numai tatăl)
erau cetăŃeni – era recunoscut formal de tatăl său în mod public şi înscris pe listele tribului sau
subdiviziunii corpului cetăŃenesc de care avea să aparŃină. După care, vreme de cîŃiva ani, era
lăsat pe mîna femeilor din familie, pînă venea vremea educaŃiei formale. Aceasta se desfăşura
fie la şcoală (v. cap. VIII), fie, dacă era suficient de înstărit, acasă, cu profesori particulari
(asemenea cazuri erau însă foarte rare). EducaŃiei elementare îi urma cea din cadrul unui
gymnasion, urmată eventual de o perioadă de pregătire militară. Aceasta odată încheiată,
cetăŃeanul nostru era pregătit să îşi înceapă viaŃa de adult, atît în sfera publică cît şi în cea
privată. Afară de cazul că Ńinea neapărat, era mai puŃin probabil să se afle în situaŃia de a-şi
vărsa sîngele în slujba patriei, dat fiind că în mod normal oraşele înarmau acum trupe de
mercenari. Dacă avea sau nu să urmeze o carieră politică, depindea în mare măsură de statutul
său social şi de averea sa şi a familiei, chiar şi în statele cu constituŃie democratică; oricum, de
numele celui care prefera să se Ńină departe de viaŃa publică nu se mai lega condamnarea
publică generată de înalta conştiinŃă civică a epocii clasice (elocventă este de exemplu
evoluŃia semantică a cuvîntului i0diw/thj, care la origine însemna „particular”, cetăŃean fără
funcŃii publice). În epoca elenistică, o anumită presiune morală mai era legată doar de
membrii elitelor, ai familiilor de frunte ale oraşelor, care se simŃeau obligaŃi să se ridice la
înălŃimea părinŃilor şi înaintaşilor (chiar dacă asta însemna numai să cheltuiască o mulŃime de
bani pentru oraş). Astfel încît cetăŃeanul nostru se putea simŃi liber să se abŃină de la
participarea activă la viaŃa politică, mulŃumindu-se să voteze în alegeri şi să contribuie
ocazional la subscripŃii publice pentru ridicarea cîte unui edificiu public mai costisitor.
ViaŃa sa particulară nu era nici ea mult mai agitată. Era însurat, desigur; lumea nu
privea cu ochi buni pe cei care evitau căsătoria şi viaŃa de familie, iar homosexualitatea, deşi
practicată pe faŃă şi chiar încurajată în cazul spartiaŃilor sau a unor unităŃi militare de elită
cum fusese „Batalionul sacru” al thebanilor, nu era privită la fel de favorabil de majoritate, la
Ńară şi mai puŃin decît la oraş. SoŃia şi-o alegea după considerente legate de familie, avere şi
educaŃie; dragostea romantică, cîntată de poeŃi şi atît de des prezentă în piesele şi romanele
vremii, acolo se cuvenea să şi rămînă, sau între cei foarte săraci, care oricum nu aveau ce
pierde. Numărul copiilor avea să încerce să-l limiteze; prea mulŃi moştenitori ar fi însemnat
fărîmiŃarea averii familiei, mai ales a pămîntului; dat fiind că cetăŃeanul nostru nu era atît de
bogat încît să lase soarta averii sale pe seama angajaŃilor şi îşi supraveghea gospodăria
personal, asemenea considerente aveau mare importanŃă pentru el.
Odată ce erau stabilite toate aceste coordonate care defineau rolul său de cetăŃean, tată
de familie şi gospodar, viaŃa sa în cetate se împărŃea între sarcinile sale publice şi
îndeletnicirile private. Chiar dacă nu îşi făcea din politică o carieră, omul nostru înŃelegea să
îşi facă datoria de cetăŃean, votînd în alegeri sau îndeplinind pentru cîte un an o funcŃie
publică. Se îngrijea personal de conducerea gospodăriei respectiv a afacerii sale; asta însemna
că îşi petrecea o parte din timp pe pămîntul său, supraveghind munca sclavilor sau a Ńăranilor
dependenŃi, respectiv în atelierul pe care îl stăpînea sau în piaŃă ori în port, dacă era
comerciant; însă, dat fiind că munca fizică propriu-zisă o făceau alŃii, îi rămînea suficient timp
liber pentru a se dedica acelor îndeletniciri care făceau ca viaŃa să merite a fi trăită.
Nu în sensul că omul nostru ar fi fost neapărat mare consumator de artă. Însă, la fel
cum cetatea se preocupa în mai mare măsură decît în epoca clasică de propriul aspect, în
acelaşi fel locuinŃele particulare, odinioară foarte simple chiar pentru cetăŃenii de vază, se
înfrumuseŃau acum. Casa prezenta o faŃadă care atrăgea foarte puŃin privirea, cu puŃine
deschideri spre exterior, protejînd astfel intimitatea familiei. LocuinŃa era organizată în jurul
unei curŃi/grădini înconjurată de portice pe toate laturile (peristil); înspre această curte se
deschideau încăperile casei, în jurul acestui spaŃiu deschis spre cer se concentra viaŃa familiei,
ferită de privirile străinilor. Încăperile principale destinate uzului familiei sau oaspeŃilor erau
acum împodobite: picturi murale în culori vii înfăŃişau peisaje sau scene mitologice,
mozaicuri figurate sau ornamentale acopereau podelele, chiar statui de marmură apăreau în
casă sau în peristil. Mobilele erau acum din materiale scumpe şi frumos împodobite, sculptate
şi încrustate; perdele din materiale scumpe Ńineau deseori locul uşilor, perne şi cuverturi
contribuiau la confortul precum şi la încîntarea oaspeŃilor din sala de banchete sau din andron.
Acesta din urmă, o încăpere destinată bărbaŃilor, era locul unde stăpînul casei îşi primea
prietenii, întinşi fiecare pe cîte o kline – un pat –, luau masa, erau distraŃi de cîntăreŃi şi
muzicanŃi (v. lectura 2) şi purtau discuŃii asupra unor subiecte care puteau varia de la
evenimente cotidiene la cele mai elevate teme filosofice. Asemenea întîlniri cu prieteni,
apropiaŃi şi oameni de spirit, desfătările prilejuite de o masă bună, muzică şi – mai cu seamă –
conversaŃia aleasă constituiau principala sursă de distracŃie; aceste symposia – ospeŃe –
constituie cadrul cel mai frecvent al dialogurilor platoniciene.
În afara cadrului intim oferit de căminul propriu, timpul liber era petrecut de
cetăŃeanul nostru în cîteva locuri predilecte. ToŃi cei pe care treburile nu-i împiedicau treceau
măcar odată zilnic prin agora (cu cît erau mai săraci, cu atît era mai important să fie văzuŃi
acolo: ca să demonstreze că au cel puŃin un sclav acasă care să facă treaba în locul lor); aici se
întîlneau cu prieteni şi cunoştinŃe, aflau ultimele noutăŃi, se discuta politică şi sport, se puneau
la cale afaceri etc. InovaŃiile epocii elenistice în materie de edificii publice, mai cu seamă
porticele ridicate pe laturile pieŃei şi de-a lungul străzilor principale, contribuiau la sporirea
confortului unor asemenea întîlniri. AlŃii se duceau în gymnasia pentru a urmări
antrenamentele tinerilor sau pentru a asculta eventuale prelegeri Ńinute acolo. Tineretul rafinat
prefera băile publice, care, ca şi termele romane de mai tîrziu, nu serveau doar pentru
curăŃenia corporală, ci şi drept loc pentru petrecerea timpului liber.
SoŃia sa ducea un alt fel de viaŃă. În continuare, locul femeii era în casă, principala sa
sarcină era Ńinerea gospodăriei şi creşterea copiilor, iar ca statut juridic ea se afla sub
autoritatea tatălui, soŃului, fiului sau a rudei celei mai apropiate de sex masculin (kyrios,
stăpîn). Ea nu putea deŃine proprietate, nu avea dreptul de a lua decizii majore în privinŃa
propriei persoane şi, desigur, nu avea drepturi politice. EducaŃia ei era concepută în
consecinŃă: doar noŃiuni elementare de scris, citit şi socotit, încolo o educaŃie mai înaltă era
socotită ca fiind irosită pentru femei.
Una dintre caracteristicile epocii este însă şi faptul că în privinŃa statutului şi
drepturilor femeii practica era mai permisivă decît teoria (v. şi lectura 3). Legăturile de
familie erau mai puŃin strînse şi mai puŃin austere decît în vremurile anterioare, aşa încît
femeilor li se îngăduiau anumite libertăŃi. Desigur, în continuare sfera privată rămînea cea în
care erau cantonate femeile, dar în epoca elenistică tîrzie s-au înmulŃit cazurile de femei care
se bucurau de cinstiri publice datorită activităŃii lor euergetice, şi ocazional apar chiar femei
care deŃineau magistraturi sau funcŃii publice. Aceste excepŃii – căci mai mult nu sunt – se
limitau însă la femei din rîndurile elitelor, familia ilustră – sau doar bogată – din care făceau
parte prin naştere sau căsătorie justificînd ieşirea lor din sfera ce le era rezervată. Încolo,
femeile cu prezenŃă publică rămîneau în continuare cele care plăteau prin lipsa onorabilităŃii
– cîntăreŃe, dansatoare, actriŃe, curtezane.
 Cu toate că rămînea în picioare principiul că o femeie nu poate deŃine proprietate, erau
tot mai numeroase cazurile în care – mai ales atunci cînd ruda de sex masculin cea mai
apropiată nu era foarte apropiată – unei femei i se îngăduia să îşi administreze propriile
bunuri, să încheie tranzacŃii – şi implicit să ia şi alte decizii, cum ar fi cea privind măritişul,
care o priveau direct. În această privinŃă, în anumite regiuni se făcea simŃită şi influenŃa
tradiŃiilor negreceşti – ca de exemplu în Egipt, unde statutul femeii egiptene era mai
emancipat decît al celei elene, ceea ce de bună seamă a influenŃat şi situaŃia acesteia din urmă
(v. şi cap. III, XIV). Desigur, nu mică va fi fost şi influenŃa exemplului redutabilelor regine
elenistice, cărora legea nu le îngăduia intervenŃii directe în viaŃa politică; desigur, asta nu
constituia o oprelişte suficientă.
Cea mai celebră dintre ele, Kleopatra VII a Egiptului şi ultimul său suveran, îşi datorează o mare parte a
celebrităŃii mult mediatizatelor sale legături cu Caesar şi cu Marcus Antonius. Acestea au înflăcărat imaginaŃia
multora, făcînd să fie trecute cu vederea realele calităŃi politice ale reginei. Un alt exemplu va fi aşadar mai
elocvent: Arsinoe II, fiica lui Ptolemaios I din a doua sa căsătorie cu Berenike. Căsătorită la o vîrstă foarte tînără
cu Lysimachos, pentru a pecetlui alianŃa politică dintre cele două state, i-a dăruit acestuia trei fii şi a fost
considerată – poate în mod exagerat – principala responsabilă pentru hotărîrea lui Lysimachos de a-l înlătura de
la succesiune şi condamna la moarte pe Agathokles, fiul său cel mai mare dintr-o căsătorie anterioară. După
moartea lui Lysimachos la Kurupedion, Arsinoe, prinsă în vîrtejul evenimentelor ce au însoŃit prăbuşirea
regatului său şi invazia celtică, a trebuit să-l înfrunte pe noul pretendent la tronul Macedoniei, Ptolemaios
Keraunos – fratele ei după tată. Au convenit la o căsătorie pe care nici unul din cei doi nu o lua în serios. Arsinoe
avea speranŃa că va reuşi astfel să scape cu viaŃă; Ptolemaios urmărea însă alte scopuri: după ceremonie, la ospăŃ,
a pus să fie ucişi cei doi fii mai mici ai lui Lysimachos cu Arsinoe, care, deşi foarte tineri, i-ar fi putut contesta
dreptul la tronul pe care căuta să-l ocupe. Arsinoe a reuşit să fugă; s-a refugiat la Samothrake (pentru care insulă
şi mai cu seamă pentru sanctuarul Kabirilor, care o adăpostise, avea să dovedească mereu recunoştinŃă) şi de
acolo, din insulă în insulă, a izbutit să se întoarcă în Egipt. Acolo domnea între timp Ptolemaios II, fratele ei bun
după mamă şi după tată. A primit-o cu braŃele deschise pe mult încercata sa soră, a aşezat-o la curtea sa şi după
scurtă vreme – amănuntele ne scapă – şi-a repudiat soŃia şi s-a căsătorit în loc cu sora sa. Aveau să constituie mai
tîrziu obiect de cult sub numele de theoi philadelphoi – „zeii iubitori de frate/soră”. Aportul Arsinoei la politica
egipteană pînă la moartea sa (270) este intens discutat, unii mergînd pînă la a spune că această căsătorie nu ar fi
fost decît una de convenienŃă, o alianŃă politică ce i-ar fi îngăduit lui Ptolemaios, care prefera compania
literaŃilor, artiştilor şi prietenilor săi faŃă de cea a miniştrilor şi petrecerile treburilor de stat, să le lase pe acestea
din urmă în seama soŃiei/surorii sale, care ar fi aşadar adevăratul autor al succeselor Egiptului, pe plan intern şi
mai cu seamă pe plan extern, sub această domnie.

*
 Pentru Ńările elene, cucerirea romană nu a însemnat o cezură totală, cum s-a întîmplat
în Ńările barbare; aşadar, modul de viaŃă în poleis nu s-a schimbat substanŃial. Cu acest cadru
social, cu aceste structuri sociale şi cu aceste moravuri, locuitorii statelor elenistice au trecut
sub stăpînire romană şi le-au păstrat în linii mari pe parcursul epocii Principatului.

Decretul în cinstea lui Bulagoras din Samos (SEG 1, 366 = Bagnall, Derow 76, ca. 240)
Hotărîre a Sfatului şi Poporului, propunere a prytanilor în legătură cu chestiunea iniŃial ridicată de
Hippodamas al lui Pantinaktides, şi anume ca Bulagoras fiul lui Alexis, care a adus numeroase servicii
Demosului în ansamblu şi individual multor cetăŃeni, să fie cinstit şi încununat după cum vor hotărî Sfatul şi
Poporul: Deoarece Bulagoras înainte vreme, cînd proprietăŃile erau confiscate în teritoriul Anaiitis, care era
supus lui Antiochos rege, iar cetăŃenii cărora le fuseseră luate proprietăŃile apelaseră la Popor şi ceruseră să fie
trimisă o ambasadă la Antiochos pentru a recupera ce era al lor, a fost numit ambasador şi s-a dus mai întîi la
Ephesos, iar cînd Antiochos a pornit la drum l-a însoŃit pînă la Sardes şi şi-a pus la bătaie întreaga energie şi
întregul zel, avînd de înfruntat în timpul ambasadei opoziŃia celor mai iluştri dintre Prietenii lui Antiochos, care
se întîmplau să se afle în posesia proprietăŃilor confiscate, aşa încît Poporul, recuperînd proprietăŃile confiscate la
acea vreme, le-a putut înapoia celor cărora le fuseseră luate; şi a adus scrisori în legătură cu toate aceste chestiuni
de la Antiochos către oraşul nostru şi către comandantul garnizoanei sale de la Anaia şi către dioiketes,
mulŃumită cărora cei care fuseseră lipsiŃi atunci au redobîndit folosinŃa propriilor lor bunuri şi mai tîrziu nimeni
din cei aflaŃi în serviciul lui Antiochos nu a mai încercat să confişte proprietatea cetăŃenilor.
(...) şi în anul curent, cînd a sosit timpul să fie trimişi theoroi la Alexandria, ştiind că Poporul pune mare
preŃ pe onorurile către regele Ptolemaios şi sora sa regina Berenike, din moment ce doar fonduri limitate erau
disponibile pentru cununi şi pentru sacrificii, pe care theoroi trebuie în mod obligatoriu să le întreprindă la
Alexandria, în timp ce pentru cheltuielile de călătorie pentru architheoros şi pentru theoroi care trebuiau să ducă
la Alexandria cununa şi să aducă sacrificiile nu erau bani deloc, nici nu aveau de unde să facă rost la vremea
respectivă, dorind (Bulagoras) ca nimic să nu lipsească din onorurile anterior decretate pentru rege şi regină şi
pentru părinŃii şi strămoşii lor, a promis să avanseze sumele necesare pentru toate acestea din propriile resurse, o
sumă nu mult mai mică de şase mii de drahme;
şi cînd oraşul a fost lovit de o lipsă de grîne, iar cetăŃenii, dată fiind urgenŃa crizei, au numit trei comisii
pentru a cumpăra grîne, nu a arătat lipsă de zel şi de dragoste de onoare, ci (...) a considerat mai important binele
comun şi ca poporul să poată trăi în bunăstare; şi în toate chestiunile continuă să se arate zelos şi binevoitor atît
faŃă de Popor în general cît şi individual faŃă de fiecare dintre cetăŃeni, dînd cele mai bune sfaturi şi împăcîndu-i
pe cei în litigii şi dînd bani cu împrumut fără dobîndă din propriile sale resurse multora dintre cei aflaŃi în
dificultate;
Aşadar, pentru ca să fie limpede că noi îi onorăm pe bărbaŃii buni şi îi îndemnăm pe mulŃi dintre
cetăŃeni spre aceeaşi purtare, să fie hotărît de către Popor: să îl laude pe Bulagoras al lui Alexis pentru virtutea şi
bunăvoinŃa sa faŃă de cetăŃeni şi să îl încununeze cu o cunună de aur la tragedii în timpul Dionysiilor, iar
agonothetul să se ocupe de anunŃ; iar exetastai să înscrie acest decret pe o stelă de piatră şi să îl expună în
sanctuarul Herei; iar trezorierul fondurilor sacre să pună la dispoziŃie cheltuiala din banii pe care îi încasează din
amenzi.

Antiochos rege: Antiochos II Theos.

theoroi: mesageri oficiali ai unui oraş sau sanctuar pentru a anunŃa data unei serbări religioase.
Ptolemaios, Berenike: Ptolemaios III Euergetes şi sora/soŃia sa Berenike.
agonothet: magistrat însărcinat cu organizarea şi coordonarea jocurilor şi sărbătorilor publice.
exetastai: magistraŃi însărcinaŃi cu publicarea documentelor oficiale.

O dansatoare angajează un flautist (CPR XVIII 1 = Bagnall, Derow 151, a. 231)

Sosos fiul lui Sosos, coborîtor din siracuzani, s-a angajat la Olympias (fiica lui ----), o dansatoare
ateniană, cu al ei kyrios Zopyros fiul lui Marikkos, de neam galat, în următorii termeni: va colabora cu ea cîntînd
la flaut, din luna Hyperberetaios a anului al şaisprezecelea vreme de douăsprezece luni, pentru un salariu lunar
de patruzeci şi cinci de drahme de bronz. Sosos primeşte ca avans de la Olympias cincizeci de drahme de bronz.
Nu va absenta de la nici un concurs sau altă ocazie la care va fi prezentă Olympias, nici nu va cînta pentru
altcineva fără acordul lui Olympias. Păstrătorul contractului este Olympichos fiul lui Herodotos din Kleopatrai
(...) Sosos are cam treizeci de ani, înalt, cu piele de culoarea mierii ... Olympias are cam douăzeci de ani, scundă,
cu pielea albă şi faŃa rotundă ... Zopyros are cam ... ani, cu pielea de culoarea mierii şi faŃa lungă. Olympichos
are cam patruzeci de ani, de înălŃime mijlocie, cu pielea de culoarea mierii, faŃa lungă, un început de chelie la
frunte.
Scris în anul 16, Hyperberetaios.

Hyperberetaios: lună în calendarul macedonean

Anul al şaisprezecelea: al domniei lui Ptolemaios III Euergetes

Contract de căsătorie între doi greci proaspeŃi imigranŃi în Egipt (Pap. Eleph. 1 = Bagnall, Derow
145, a. 311)
Sub domnia lui Alexandru fiul lui Alexandru, în anul al şaptelea, sub satrapia lui Ptolemaios în al
paisprezecelea an, în luna Dios. Contract de căsătorie între Herakleides şi Demetria. Herakleides (din Temnos) o
ia de soŃie legiuită pe Demetria din Kos, fiind amîndoi născuŃi liberi, de la tatăl ei Leptines din Kos şi mama ei
Philotis; ea va aduce îmbrăcăminte şi podoabe în valoare de o mie de drahme, iar Herakleides îi va pune la
dispoziŃie Demetriei toate cele cuvenite unei soŃii născute liberă, şi vom trăi împreună oriunde le va părea
potrivit lui Leptines şi lui Herakleides de comun acord. Dacă Demetria este descoperită făcînd ceva rău spre
ruşinea soŃului ei Herakleides, va pierde toate cele pe care le-a adus, dar Herakleides îşi va proba orice acuzaŃii
împotriva Demetriei în faŃa a trei bărbaŃi pe care îi vor accepta amîndoi. Nu va fi legiuit pentru Herakleides să-şi
aducă acasă altă soŃie spre necinstea Demetriei, nici să aibă copii cu altă femeie, nici să-i facă rău Demetriei sub
orice pretext. Dacă Herakleides va fi prins făcînd oricare dintre aceste lucruri şi Demetria le dovedeşte în faŃa a
trei bărbaŃi pe care amîndoi îi acceptă, Herakleides îi va înapoia Demetriei zestrea de o mie de drahme pe care a
adus-o şi în plus îi va da o mie de drahme în moneda de argint a lui Alexandru. Demetria şi cei care o ajută pe
Demetria să obŃină plata vor avea drept executoriu, aşa cum derivă dintr-o acŃiune stabilită juridic, asupra
persoanei lui Herakleides şi asupra tuturor bunurilor lui Herakleides, atît pe uscat cît şi pe apă. Prezentul contract
va fi valabil în toate privinŃele, oriunde îl invocă Herakleides împotriva Demetriei, sau Demetria şi cei care o
ajută pe Demetria împotriva lui Herakleides, ca şi cum acordul ar fi fost încheiat în acel loc. Herakleides şi
Demetria vor avea dreptul de a Ńine contractul separat în păstrare şi de a îl invoca unul împotriva celuilalt.
Martori: Kleon din Gela; Antikrates din Temnos; Lysis din Temnos; Dionysos din Temnos; Aristomachos din
Kyrene; Aristodikos din Kos.

Alexandru fiul lui Alexandru: regele Alexandru IV, fiul (minor) al cuceritorului. În timpul vieŃii sale, aceasta era
modalitatea legală de datare a documentelor.
 VIII. CULTURA ŞI LITERATURA

1. Limba
Particularismul înverşunat al grecilor dusese între altele la formarea unei sumedenii de
dialecte diferite; reciproc inteligibile, dar fiecare cu specificităŃile sale. Globalizarea epocii
elenistice a pus capăt şi acestei stări de lucruri: peste dialecte s-a suprapus, înlăturîndu-le în
cele din urmă, limba comună, koine. Aceasta se baza pe dialectul attic, cel mai cultivat idiom
elen, şi a stat la baza limbii greceşti bizantine şi apoi moderne. Ea s-a îmbogăŃit prin
împrumuturi de cuvinte din egipteană, babiloneană, aramaică, ebraică, mai tîrziu din latină, şi
a nivelat particularităŃile dialectale într-un limbaj unic, comun întregii lumi elenistice, folosit
deopotrivă, dacă voiau să fie înŃeleşi de toată lumea, de poeŃi şi prozatori, dar şi de ofiŃeri şi
administratori. Dealtminteri, o contribuŃie esenŃială la răspîndirea şi generala acceptare a
limbii koine a avut-o tocmai administraŃia regală a statelor elenistice, cancelariile şi arhivele
regale, care au impus un model adoptat apoi pretutindeni. Scrisori particulare şi alte
documente pe papirus din Egipt ne arată că acolo limba koine era de universală folosinŃă, în
timp ce, în regiunile „tradiŃionale”, unele oraşe – mai ales dintre cele doriene, Rhodos, Argos
sau cele din Creta – continuau să-şi folosească propriile dialecte; pînă la începutul erei
creştine însă, şi acestea au dispărut treptat din documentele scrise. Din secolul I a apărut însă
o tendinŃă „atticizantă”, tendinŃa de revenire la puritatea dialectului attic şi de corectare, după
acest model, a limbii vorbite în popor. Ea stă la originea sciziunii dintre limba populară
(dhmotikh/) şi cea cultă (kaqareu/ousa), care a persistat în Grecia pînă recent.
DispariŃia dialectelor din limba scrisă a precedat – greu de spus cu cît – dispariŃia lor din limba vorbită.
Mai ales în afara oraşelor, oamenii vor fi continuat să vorbească în dialect încă foarte multă vreme. Cît de multă,
ne oferă un indiciu actualul nume al oraşului Byzantion/Constantinopole, Istanbul, care în ciuda aparenŃelor nu
este turcesc. El provine de la o expresie folosită de Ńăranii din preajma oraşului, care, cînd îşi duceau mărfurile la
piaŃă sau mergeau cu altă treabă în oraş, sigur nu spuneau: „merg la Byzantion” sau „la Constantinopole”, ci pur
şi simplu „mă duc la oraş”. Expresia „la oraş” se cheamă ei0j ta\n po/lin (de unde numele modern al oraşului
Istanbul), dar nu în koine, ci în vechiul dialect dorian!

2. EducaŃia
Pentru prima dată se generaliza acum educaŃia elementară. Ea progresase în oraşele
greceşti pe parcursul epocii clasice, aşa încît probabil încă în secolul V într-un oraş ca Atena
mai toŃi cetăŃenii ştiau carte. În epoca elenistică, învăŃămîntul primar se răspîndea în afara
zonelor greceşti tradiŃionale, în oraşele nou întemeiate din Orient. Şcoli de stat nu prea
existau, se aflau însă numeroase şcoli particulare care preluau sarcina învăŃămîntului primar şi
unde erau educaŃi băieŃii de la şapte ani în sus şi uneori şi fetele. Li se preda scrisul, cititul şi
socotitul, după metode sumare şi adesea brutale. ÎnvăŃătorul (dida/skaloj) era plătit, şi
anume prost, cu doar puŃin mai mult decît un lucrător calificat; în general, condiŃia sa era
privită cu dispreŃ şi compătimire (quem Dii oderunt, paedagogum fecerunt).
Dealtfel, termenul de „pedagog” (paidagwgo/j) îl desemna pe sclavul care avea îndatorirea de a-l
însoŃi pe copil de acasă pînă la şcoală, de a-l aştepta pînă se terminau orele, de a-l duce înapoi acasă şi de a-l
supraveghea cînd îşi făcea temele. Deşi el nu era propriu-zis parte a procesului de învăŃămînt, prezenŃa sa
constantă lîngă copil, exemplul, supravegherea şi influenŃa sa l-au făcut treptat să devină şi el un educator, uneori
chiar foarte important.
Această educaŃie primară era urmată de un fel de învăŃămînt secundar, cam de la
paisprezece ani, care se concentra din ce în ce mai mult pe studiul literaturii clasice, în primul
rînd al lui Homer, la vîrsta efebică (18 ani) de pregătirea oferită de gimnazii (v. cap. VII) şi
apoi de învăŃămîntul superior, care lua în principal forma studierii retoricii şi a filosofiei.
Cîteva centre atrăgeau studioşi din toate părŃile lumii elenistice, mai tîrziu şi din Roma: în
primul rînd Atena, centrul filosofic prin excelenŃă, Alexandria Egiptului şi Pergamon, datorită
bibliotecilor lor şi a Muzeului, apoi Rhodos, unde au studiat Cicero şi Caesar. Un învăŃămînt
tehnic propriu-zis lipsea, ca în toată antichitatea dealtfel; domeniile în care o pregătire de
specialitate era indispendabilă, ca de exemplu dreptul, ingineria, topografia, navigaŃia, par să-
şi fi format specialiştii prin dobîndirea de experienŃă practică pe lîngă un specialist deja
rutinat. Singura excepŃie pare a fi fost studiul medicinei, pentru care s-au constituit veritabile
şcoli, mai cu seamă pe lîngă marile sanctuare ale lui Asklepios. Celor mai vechi de la Kos şi
Knidos li s-au adăugat în epoca elenistică şi altele, în primul rînd şcoala de la Pergamon, de
pe lîngă faimosul sanctuar al lui Asklepios Pergamenos. Desigur, nici în cazul medicinei nu
era vorba despre un învăŃămînt superior instituŃionalizat: pe lîngă aceste sanctuare erau activi
medici vestiŃi, care strîngeau în jurul lor discipoli cărora să le împărtăşească ştiinŃa lor. Şi aici,
metoda era esenŃialmente pragmatică: se preda teorie puŃină, discipolii îl însoŃeau pe maestru
la diferitele cazuri şi li se încredinŃau pe rînd sarcini de dificultate crescîndă.

3. Literatura
Epoca elenistică a fost una de extraordinară efervescenŃă creativă, în care nu numai
aria geografică a cultivării literelor elene a crescut nemăsurat, dar şi varietatea genurilor
literare şi apelul la o audienŃă mult mai amplă şi mai diversificată, atît din punct de vedere
social cît şi etnic. Însă epoca a fost mai degrabă una a epigonilor decît a marilor creatori, mai
degrabă a furnicilor decît a greierilor. Însăşi amploarea pe care au luat-o studiile de gramatică
şi stilistică, importanŃa atribuită criticii de text şi stabilirii primelor ediŃii critice ale clasicilor
(în primul rînd ale lui Homer) demonstrează aceasta.
a. Poezia lirică şi epică
Poezia lirică este ceea ce ne-a lăsat mai valoros literatura epocii elenistice. Mai cu
seamă în preajma curŃilor regale a avut loc o adevărată renaştere a liricii, în forme noi însă.
PoeŃii vremii nu cîntau, ca aceia ai epocii arhaice, faptele de arme ale războinicilor şi nici nu
se aplecau cu privire critică asupra neajunsurilor societăŃii. Nici poezia propriu-zis aulică, în
cinstea regilor şi a faptelor lor, nu este cea care a lăsat operele cele mai notabile. În
continuare, cadrul poeziei lirice este banchetul, symposion, la care convivii, stimulaŃi de
bucate alese, băutură şi conversaŃie, se întreceau în improvizaŃii lirice care să le demonstreze
talentul, spiritul şi – mai ales acum – erudiŃia. Iar temele astfel tratate mergeau de la poezia de
dragoste – subiect omniprezent – pînă la mitologia cea mai bizară.
Căci lirica epocii elenistice era spirituală şi delicată, erudită pînă la obscur şi rafinată
pînă la decadenŃă. Genul preferat era epigrama, poeme scurte, concise, dar extrem de cizelate
ca formă şi exprimare. PoeŃii vremii – dintre care cel mai de seamă era Kallimachos –
colectau aşa-numite glose, cuvinte şi expresii rare sau dificile, puŃin cunoscute, pe care le
îmbinau în subtile jocuri de cuvinte şi double entendre, aşa încît rezulta o poezie accesibilă
doar spiritelor alese, un fel de joc între iniŃiaŃi. (Faptul că asemenea poeme, cu toate acestea,
erau recitate şi public, ne arată cît era de cultivat acest public al epocii – cel puŃin la
Alexandria). Opera cea mai apreciată de contemporani a poetului celui mai important,
Kallimachos, anume Aitia – Cauzele –, conŃine, în patru cărŃi şi în forma unui dialog cu
Muzele, explicaŃia cauzelor legendare pentru fondarea unor oraşe, întemeierea unor culte sau
ceremonii religioase, diverse obiceiuri locale, majoritatea obscure şi puŃin cunoscute; deja la o
generaŃie de la moartea poetului (după a. 246), multe pasaje aveau nevoie de o transcriere
literală în proză pentru a putea fi înŃelese.
Kallimachos, originar din Kyrene şi educat la Atena, s-a stabilit ulterior la Alexandria, atras de mirajul
marii capitale, şi a dobîndit favoarea lui Ptolemaios II. A fost educatorul copiilor regali şi bibliotecar, în care
calitate a alcătuit monumentalul Catalog al Bibliotecii (Pinakes), în 120 de cărŃi, care cuprindea titlurile
lucrărilor aflate în Bibliotecă, împărŃite pe rubrici tematice şi după autori şi însoŃite de notiŃe biografice pentru
aceştia din urmă. În opera sa se întîlnesc poetul, educatorul şi eruditul bibliotecar. Îi îndemna pe poeŃi să caute
„drumurile neumblate”, adică să nu încerce cu orice preŃ a imita pe Homer sau Hesiod; aşa a făcut el însuşi,
lăsînd opere în varii genuri poetice. Lexiconul Suda îi atribuie nu mai puŃin de 800 (!) de titluri – desigur,
majoritatea lucrări scurte: Kallimachos a refuzat tot timpul să scrie o operă majoră dedicată unui singur subiect,
mitologic sau de altă natură; „carte mare, mare belea”, spunea el. Poemele sale cîntă pe suverani şi faptele lor,
celebrează festivalurile de curte, evocă miturile Ńesute în jurul zeilor, îi plîng pe prietenii dispăruŃi, dar descriu cu
spirit şi frumuseŃea băieŃilor (niciodată a femeilor) şi suferinŃele din dragoste ale poetului.
Destul de firesc, mediul urban, civilizat, cosmopolit şi artificial care a produs aceste
poeme nutrea o nostalgie nemărturisită după simplitatea unui mod de viaŃă apropiat de natură.
Astfel apare din pana lui Theokritos, prima dată ca gen aparte, poezia bucolică şi pastorală.
Theokritos, născut la Syracusa, ca mulŃi alŃii a dobîndit celebritatea ca poet abia după strămutarea la
Alexandria (în prima jumătate a secolului III). Patria sa siciliană însă nu a dat-o uitării niciodată, ea şi oamenii ei
apar frecvent în poeziile sale. Idilele lui Theokritos au drept personaje păstori care se întrec în versuri, într-un
cadru de frumuseŃe idilică nealterată; subiectul este şi aici, de cele mai multe ori, dragostea. În formele şi cu
temele lirice consacrate ale vremii, poetul păstrează apropierea de prototipurile umane de la care a plecat:
păstorii săi vorbesc (uneori) ca în popor, îşi fac unii altora glume grosolane, îşi ocărăsc turmele. Poetul reuşeşte
astfel să rămînă cu un picior în ambele tabere, cea a intelectualilor rafinaŃi şi cea a poporului. Aceasta a
determinat în mare măsură popularitatea de care s-a bucurat creaŃia lui Theokritos atît în epocă cît şi în faŃa
posterităŃii: El este poetul elenistic cel mai gustat şi mai accesibil astăzi.
Epopeea ca gen literar aparŃine tinereŃii popoarelor, epocii lor eroice. Epopeea
cultivată în epoca elenismului însă, într-o perioadă atît de tîrzie, lipsită de sursa firească de
inspiraŃie a unui poet epic – tulburările, faptele eroice şi crearea de noi valori care însoŃesc
prăbuşirea unei civilizaŃii şi geneza alteia –, descinde direct din Homer, poartă însă în acelaşi
timp amprenta spiritului livresc şi anticar al vremii. Reprezentantul notabil al genului a fost
Apollonios din Rhodos, autorul Argonauticii, o descriere a expediŃiei lui Iason şi a tovarăşilor
săi, îmbarcaŃi pe corabia Argo, spre Colchida, în căutarea Lînii de aur.
Apollonios (care a trăit în secolul III) nu era de fapt „din” Rhodos, ci se născuse probabil în Egipt, dar
şi-a petrecut o parte importantă a vieŃii pe insulă. A fost elevul lui Kallimachos şi a devenit, probabil pe la
mijlocul veacului, director al Bibliotecii din Alexandria. Argonautica încheie un compromis între modelul
homeric şi imperativele poetice ale vremii sale: este mai scurtă decît epopeile homerice (are doar patru cînturi);
zeii sunt puŃin prezenŃi şi puŃin activi, ceea ce corespunde tendinŃei spre raŃionalism a vremii; eroul, Iason, este
mai uman şi mai puŃin redutabil decît eroii lui Homer; Apollonios a evitat (de exemplu în ceea ce priveşte
crimele Medeei) aspectele oferite de mit care erau prea şocante pentru sensibilitatea contemporanilor; iar
relatarea include frecvente aitiologii (explicarea originii unor nume, locuri sau tradiŃii), excursuri geografice şi
mitologice, descrieri detaliate ale unor moravuri şi obiceiuri locale şi alte subiecte dragi epocii elenistice.
Toată această efervescenŃă poetică nu avea să treacă în veacul următor cu aceeaşi
prospeŃime, acelaşi rafinament şi aceeaşi bogăŃie de imagini. Floare de seră, ea nu avea
vigoarea necesară pentru a rezista viscolelor politice ce aveau să agite lumea elenistică; deja
de la sfîrşitul secolului III, poezia devenea repetitivă şi imitativă. Aceste imitaŃii însă aveau
să-i asigure ecoul încă multă vreme, de la aceia dintre romani dispuşi să accepte modelele
poetice elene, pînă la reînvierea gusturilor poetice ale antichităŃii în Renaşterea europeană.
 b. Drama
Acesta este un domeniu în care oraşul a rămas dominant. Nu la curŃile regilor înflorea
în primul rînd această artă – deşi desigur şi suveranii erau amatori de teatru –, ci în oraşe, de
la cele de veche tradiŃie la cele mai modeste. Sărbătorile – de obicei anuale – în cinstea lui
Dionysos, care se numărau printre cele mai importante în multe oraşe, deveneau şi prilejul
organizării concursurilor dramatice. Nenumărate piese erau scrise pentru aceste ocazii; puŃine
au supravieŃuit pînă la noi.
Sunt cunoscuŃi după nume vreo şaizeci de autori dramatici ai epocii elenistice, nu însă
şi opera lor. Autorii de tragedii erau umbriŃi de marii poeŃi ai secolului V. Aischylos,
Sophokles şi Euripides dobîndiseră statut de clasici; erau reprezentaŃi pretutindeni şi mult
după moartea lor (prima dată au fost reprezentate piese vechi în 386), operele lor au ajuns a fi
studiate în şcoli. Cei mai noi, în ciuda numărului mare şi a efervescenŃei creaŃiilor dramatice,
nu s-au ridicat la înălŃimea predecesorilor.
Comedia epocii elenistice se deosebeşte fundamental de comedia zisă veche a
secolului V, al cărei cel mai bine cunoscut reprezentant a fost Aristophanes. Nu atît formal –
structura şi desfăşurarea spectacolelor nu diferă foarte mult –, ci în ceea ce priveşte
conŃinutul. Dacă Aristophanes îşi alegea subiecte inspirate din politica vremii sale, care îi
vizau direct pe toŃi atenienii – agitatorii la război în Acarnanienii, sofiştii şi educaŃia sofistă în
Norii, pasiunea atenienilor pentru procese în Viespile –, din ultimul sfert al secolului IV
comedia nouă s-a abătut de la aceste teme, întorcîndu-se spre subiecte care prezentau mai
mult interes pentru spectatorul atenian al vremii. Comediile se ocupau acum de îndrăgostiŃi
persecutaŃi, familii dezbinate de loviturile soartei, dobîndirea şi pierderea averilor, răsturnări
neaşteptate de situaŃie şi lovituri de teatru, şi deveneau prilej pentru autor nu de a satiriza
neajunsurile societăŃii, ci de a crea comedie de situaŃie şi de limbaj, reliefînd în acelaşi timp
caracterele personajelor. Acestea erau concepute ca tipuri general umane, în acelaşi timp însă
suficient de nuanŃate şi diferenŃiate pentru a rămîne veridice.
Cei mai bine cunoscuŃi autori de comedii sunt Philemon, Diphilos şi mai cu seamă Menandros. Acesta
din urmă, atenian, a fost autorul a în jur de 100 de piese. Multă vreme, operele lor au fost cunoscute doar din
fragmente şi mai ales din prelucrările autorilor de limbă latină (Plautus, Terentius). În anii ’50, în Egipt a fost
descoperit un papirus cu manuscrisul unicei piese a lui Menandros păstrată în întregime, Dyskolos (Ursuzul); tot
din Egipt provin şi alte descoperiri de fragmente mai întinse din piesele sale şi ale altora.
c. Romanul
Acest gen literar apare prima dată în epoca elenistică (chiar dacă nouă nu ne-au
parvenit decît opere datînd din perioada imperială). Este un produs al unei vremi în care
impactul contactului cu spaŃii şi culturi noi şi exotice se îmbina cu o ştiinŃă de carte din ce în
ce mai răspîndită, deschizînd astfel o posibilitate de lectură pentru cei ale căror gusturi literare
nu se ridicau la înălŃimea lui Kallimachos (sau a lui Euripides).
Subiectele romanelor sunt invariabil aceleaşi: o pereche de îndrăgostiŃi este despărŃită
de loviturile soartei (războaie, piraŃi etc.) şi urmează o serie de peripeŃii care îi poartă prin
locuri diverse, dar, evident, happy-end-ul era garantat. Între toate peripeŃiile, fidelitatea
reciprocă a celor doi era pusă la încercare şi – întotdeauna în cazul ei, de obicei în cazul lui –
ieşea învingătoare. Aşadar, dincolo de amănuntele aventurilor, mesajul romanelor elenistice
era că dragostea e singura constantă într-o lume instabilă. Însă romanul elenistic – gen care a
fost numit bastardul epopeii îmbătrînite şi al capricioasei istoriografii elenistice –, era
atrăgător, pe lîngă tribulaŃiile personajelor sale, datorită cadrului creat pentru ele, format din
Ńinuturi pitoreşti, personaje neobişnuite, obiceiuri nefamiliare, ceea ce răspundea şi curiozităŃii
şi gustului pentru exotic al vremii.
d. Critică şi specializare
Acum încep literele greceşti să se aplece asupra propriului lor trecut. Apăreau primii
specialişti ai literaturii care nu erau ei înşişi poeŃi. La Alexandria erau alcătuite primele ediŃii
critice ale autorilor socotiŃi „clasici”, în primul rînd ale operelor lui Homer şi Hesiod. Erau
întocmite liste de glose şi dicŃionare de termeni, era desăvîrşit aspectul formal al operelor (de
acum datează împărŃirea în cărŃi, cînturi, capitole a celor mai multe dintre ele), erau eliminate
fără milă orice inserŃiuni sau modificări aduse de-a lungul timpului şi socotite lipsite de
autenticitate de savanŃii alexandrini. Exemplul dat de Alexandria era urmat şi în alte oraşe
unde fuseseră întemeiate instituŃii asemănătoare. Bibliotecarii Alexandriei au fost mai toŃi
filologi şi critici de text, specialişti mai cu seamă în Homer: Zenodotos din Ephesos,
Aristophanes din Byzantion, Aristarchos din Samothrake, Apollonios din Rhodos nu se
mulŃumeau însă cu restabilirea şi curăŃarea textelor, ci îşi elaborau propriile interpretări
pornind de la ele, care stîrneau cu atît mai mult interes cu cît se înmulŃea în epocă numărul
bibliotecilor şi cel al cititorilor.
Abordarea savantă a literaturii o înscria între ştiinŃele specializate şi erudite ale vremii
(v. cap. IX) şi genera apariŃia de relaŃii privilegiate între savanŃi şi discipoli, la crearea de
adevărate şcoli. Aceasta ducea la rîndul său la un fenomen mai sesizabil în cazul criticii de
text decît în cazul altor ştiinŃe şi care frapează ca fiind neaşteptat de modern: polemici şi
rivalităŃi expuse în mod public şi în scris. Aceste dispute luau frecvent un ton personal foarte
veninos, dar ele plecau de regulă de la chestiuni de principiu controversate, legate de modul
de abordare a studiilor lor. Nu arareori, o chestiune aflată în dispută era preluată de discipolii
iniŃiatorilor şi se putea perpetua astfel timp îndelungat (de exemplu, Ammonios, discipol al lui
Aristarchos, a scris o luare de poziŃie intitulată Despre inexistenŃa a mai mult de două ediŃii
din recenzia lui Aristarchos la Iliada). Iar o vehemenŃă deosebită puteau dobîndi
controversele atunci cînd opuneau savanŃi din centre rivale, ca Alexandria şi Pergamon.

4. Patronaj şi literatură
Mai tuturor regilor le plăcea să se înconjoare cu literaŃi, artişti şi gînditori. Antigonos
Gonatas era filosof peripatetician amator, Ptolemaios IV a scris o tragedie; fiecare capitală
regală avea o bibliotecă, deşi nici una nu se putea măsura cu strălucita Bibliotecă întemeiată la
Alexandria de Ptolemaios I, alături de Mousaion, un institut de cercetare care strîngea
specialişti în varii domenii din toate colŃurile lumii greceşti. Cele două aşezăminte se aflau
sub direct patronaj regal; directori ai Bibliotecii au fost numiŃi iluştri poeŃi sau savanŃi ai
vremii lor, de regulă critici de text şi editori ai lui Homer: Zenodotos din Ephesos, Apollonios
din Rhodos, Eratosthenes din Kyrene (în secolul III), Aristophanes din Byzantion, Aristarchos
din Samothrake (în secolul II).
Grija Ptolemeilor pentru biblioteca lor mergea pînă acolo încît fiecare corabie care intra în portul
Alexandriei era vizitată de agenŃii regali, care confiscau fiecare manuscris literar pe care îl găseau, pentru a i se
face o copie pentru biblioteca regală. Ptolemeii nu se dădeau înapoi de la mare lucru în goana lor după
manuscrise: Sub Ptolemaios II, o cerere oficială a fost adresată Atenei de a împrumuta regelui manuscrisele
originale ale tragediilor celor trei clasici, Aischylos, Sophokles şi Euripides; drept garanŃie pentru returnarea lor
în bună stare, egiptenii au depus o mare sumă de bani. La acea vreme, atenienii, oricît de puŃină poftă ar fi avut
să rişte preŃioasele lor manuscrise, nu erau în situaŃia de a îl supăra pe regele Egiptului, de a cărui bunăvoinŃă – şi
mai ales de ale cărui stipendii – depindea în bună măsură continuarea politicii lor antimacedonene. Aşa că
manuscrisele au luat drumul Alexandriei. Evident, la cîtăva vreme atenienii au primit expresia profundului regret
al regelui, care prefera să se lipsească de bani şi să păstreze manuscrisele; atenienii nu le-au mai revăzut
niciodată.
De ce atîta osteneală? Regii, după cum am văzut (cap. III, VI), îşi întemeiau
legitimitatea pe ascendenŃa lor divină şi pe ideologia victoriei, îşi dobîndeau loialitatea
supuşilor printr-o combinaŃie de etalare de forŃă şi acordare de privilegii. Toate acestea nu
erau însă suficiente în ochii supuşilor lor greci. Asupra suveranului erau proiectate mai
vechile valori ale aristocraŃiei greceşti: în conformitate cu aşteptările supuşilor, un rege
trebuia să fie un bun conducător militar, dacă nu chiar un glorios cuceritor, un administrator
competent şi interesat de problemele locuitorilor regatului, fie ele oricît de mărunte, trebuia să
se împărtăşească din gloria divinităŃii, dar trebuia să fie în acelaşi timp un iubitor şi protector
al artelor şi cel mai important comanditar. Aceasta indiferent de opŃiunile sale personale: rolul
de protector al culturii făcea parte din ceea ce grecii considerau normal şi pretindeau din
partea elitelor lor, iar de la Alexandru încolo el a ajuns să facă parte şi din „meseria” de rege
(deşi tradiŃia vechii monarhii macedonene îi pretindea regelui doar să fie un bun conducător
de oameni şi un vajnic războinic, călăreŃ şi vînător, nu şi un iubitor al artelor).
CurŃile regale atrăgeau acum pe cei mai străluciŃi literaŃi şi artişti, dar în afara lor
oraşele continuă să joace rolul tradiŃional de comanditari. Adevărat, pentru ridicarea unor
edificii monumentale se aştepta acum frecvent intervenŃia sau ajutorul vreunui rege; oraşele
însă continuau să patroneze artişti şi filosofi, mai ales pe aceştia din urmă, dat fiind că
obişnuinŃa gîndirii libere nu prea prosperă în atmosfera curŃilor regale.
ConferenŃiari autodesemnaŃi colindau dintr-un oraş în altul în căutare de angajamente, şi unii, cei mai
talentaŃi, puteau trăi destul de bine din asta. La Xanthos în Lykia, un asemenea filosof itinerant a fost plătit cu
400 de drahme, ceea ce era la vremea respectivă (sfîrşitul secolului III) o sumă apreciabilă (v. lectura 1).
Cît de multe aveau în comun cititorii lui Kallimachos şi cei ai lui Daphnis şi Chloe, cei
care studiau pe Polybios şi cei care ascultau Romanul lui Alexandru, amatorii de Aischylos şi
cei de pantomimă? Cît de departe se afla cultura elitelor de cea a omului de rînd? łăranului
sirian sau păstorului iranian fără îndoială toate acestea îi erau suprem indiferente; însă în ceea
ce îi priveşte pe greci şi pe cei care doreau să devină greci (v. cap. XIV), aproape sau departe
de curŃile regale, indiferent de tradiŃii sau origine, ei se întîlneau constant pe terenul comun al
culturii urbane şi al spiritualităŃii polisului.

Decret al oraşului Teos asupra unei donaŃii în scopuri educative (Syll3, 578 = Bagnall, Derow 77
(secolul II)
... pentru a fi educaŃi copiii născuŃi liberi, cum Polythroos fiul lui Onesimos, gîndind la viitor, a anunŃat
Poporul şi a dat pentru acest scop treizeci şi patru de mii de drahme, ridicînd astfel un prea nobil monument
iubirii sale de glorie, (s-a hotărît) să fie numiŃi în fiecare an la alegerile pentru magistraŃi, după selectarea
secretarilor, trei profesori de gramatică pentru a preda băieŃilor şi fetelor; să i se plătească celui ales pentru
nivelul întîi şase sute de drahme pe an, celui pentru nivelul al doilea cinci sute şi cincizeci de drahme, celui
pentru nivelul al treilea cinci sute de drahme; să fie numiŃi doi instructori de gimnastică, iar fiecare să primească
drept salariu cîte cinci sute de drahme pe an; să fie numit un cîntăreŃ la liră sau harpă, iar cel ales să fie plătit cu
un salariu de şapte sute de drahme pe an; va preda muzica şi cîntatul la liră sau harpă copiilor apŃi de a fi aleşi
pentru nivelul întîi şi celor cu un an mai tineri decît aceştia, la fel muzica efebilor; (...) paidonomos şi
gimnaziarhul îl vor plăti pe instructorul de arme şi pe instructorul de tragere cu arcul şi aruncarea suliŃei, după ce
chestiunea va fi supusă aprobării Poporului; aceştia să le predea efebilor şi celor pentru care s-a prevăzut aici
instruirea în muzică; să se dea un salariu de două sute şi cincizeci de drahme instructorului pentru tragerea cu
arcul şi aruncarea suliŃei şi trei sute de drahme instructorului de arme; instructorul de arme va preda pentru o
perioadă de nu mai puŃin de două luni; pentru ca copiii şi efebii să fie bine instruiŃi la lecŃii, paidonomos şi
gimnaziarhul să supravegheze cu atenŃie, aşa cum s-a stabilit pentru fiecare dintre ei în conformitate cu legea;
dacă profesorii de gramatică se ceartă între ei în legătură cu numărul de copii, să hotărască paidonomos şi ce
stabileşte acesta, ei să se supună ...

şi fetelor: educarea fetelor în gimnaziu, împreună cu băieŃii, nu era cîtuşi de puŃin regula.
paidonomos: supraveghetor al educaŃiei, desemnat de stat.
 IX. FILOSOFIA ŞI ŞTIINłA

A. FILOSOFIA
Filosofia epocii elenistice descinde în întregime, într-un fel sau altul, din filosofia lui
Socrate. Acesta a realizat o ruptură cu preocupările filosofice ale celor dinaintea lui: Cîtă
vreme presocraticii – Thales din Milet, Anaximandros din Milet, Anaximenes din Milet,
Herakleitos din Ephesos – se aplecaseră cu precădere asupra marilor întrebări legate de natura
lumii şi de felul cum este ea alcătuită şi funcŃionează, Socrate pusese în centrul gîndirii sale
omul şi raporturile sale cu lumea, cu semenii săi, cu posibilitatea cunoaşterii. Aceasta a
schimbat cursul gîndirii filosofice greceşti. Şi concepŃiile filosofice elenistice sunt sisteme
complete, care cuprind o ontologie, o metafizică, o logică şi o etică; însă în ce priveşte
preocupările promotorilor lor, ca şi în ce priveşte impactul pe care l-au avut asupra
contemporanilor, aceasta din urmă este de departe cea mai importantă.
Patru erau şcolile filosofice importante ale vremii. Şcoala lui Platon, Academia (aşa
numită după Akademe, sanctuarul din afara Atenei al eroului legendar Akademos, unde îşi
avea sediul), continua învăŃăturile fondatorului ei, însă, în ciuda longevităŃii sale (a fost
închisă de împăratul Iustinian), nu a mai dat gînditori de acelaşi calibru şi nu a adus înnoiri
majore. Şcoala lui Aristotel, Liceul (după numele gymnasiului Lykaion, unde preda), avea de
asemenea să supravieŃuiască mult întemeietorului ei, dar succesivii ei conducători aveau să o
îndepărteze treptat de acesta şi să o întoarcă tot mai mult în direcŃia scepticismului. Amîndouă
continuau să fie prestigioase şi să atragă numeroşi discipoli şi auditori; cu toate acestea, ele
aveau să cedeze întîietatea unor şcoli noi, întemeiate abia după moartea lui Alexandru cel
Mare, epicureismul şi stoicismul. Cele două şcoli au fost constante rivale şi concurente.
Plecau dealtfel de la concepŃii diametral opuse, chiar dacă ajungeau la concluzii nu atît de
fundamental diferite.
Şcoala epicureică („Grădina“) poartă numele creatorului său, un atenian născut în
Samos la 341. Stabilit la Atena, Epicur începea de la 307 să îşi expună doctrina în acest oraş
şi crea astfel o şcoală ce avea să dăinuiască pînă în antichitatea tîrzie.
Doctrina lui Epicur prelua integral atomismul lui Democrit. În această concepŃie, tot ceea ce există în
lume, de la pietre şi Ńărînă la plante, flori şi animale, inclusiv omul şi sufletul său, se alcătuieşte din atomi –
particule infime, indivizibile, identice în ce priveşte mărimea, forma, greutatea, mobilitatea, lipsite de culoare,
gust, miros. Tot ceea ce există nu este altceva decît o alcătuire de asemenea atomi, în mişcarea lor permanentă şi
fără Ńel. Atunci cînd un obiect este distrus sau o fiinŃă vie moare, atomii constitutivi (inclusiv ai sufletului) se
împrăştie pentru a deveni parte a unui alt obiect sau a unei alte fiinŃe.
Această concepŃie stă la baza mesajului principal pe care Epicur căuta să îl transmită adepŃilor săi.
Supremul Ńel care trebuie căutat de filosof este netulburarea – ataraxia –, iar calea către aceasta trece prin două
stadii principale: eliberarea de teamă şi căutarea plăcerii. În privinŃa primeia, Epicur identifică două surse de
frică pentru muritori: teama de zei şi teama de moarte. Pe aceasta din urmă o înfruntă cu ajutorul sistemului
atomist preluat de el: dacă moartea nu e urmată decît de descompunerea trupului şi a sufletului în atomii
constitutivi, dacă sufletul nu supravieŃuieşte morŃii trupului, aceasta nu mai formează motiv de spaimă („atît cît
exist eu, nu există moartea, iar cînd există moartea, nu mai exist eu“). Cît despre zei, filosoful îi elimină din
sistemul său: fără a fi ateu, el considera că zeii îşi trăiesc existenŃa departe de muritori, fără a se preocupa de
necazurile sau plăcerile acestora şi fără a interveni în viaŃa lor, ca atare nici ei nu trebuie să constituie motiv de
nelinişte pentru oameni.
Cît priveşte căutarea plăcerii, acesta a fost motivul pentru care adepŃii şcolii epicureice şi fondatorul ei
au fost cel mai adesea şi cel mai pe nedrept blamaŃi şi prezentaŃi ca nişte uşuratici căutători de desfătări; chiar
cuvîntul „epicurian“ a intrat cu această accepŃie în limbile moderne. Dimpotrivă, modul de viaŃă al lui Epicur şi
al discipolilor săi apropiaŃi, cei pe care îi strîngea pe lîngă sine în grădina sa, era de o mare simplitate. Căci prin
plăcere filosoful înŃelegea satisfacerea nevoilor imediate şi nu mai mult decît atît, excesele de orice fel fiind prin
ele însele cauzatoare de suferinŃă. Aşadar, plăcere e să mănînci atunci cînd îŃi este foame, mîncăruri simple şi
doar cît e necesar ca să te saturi; să bei pentru a-Ńi stîmpăra setea şi nu pentru a-Ńi pierde minŃile; şi la fel pentru
celelalte. Dimpotrivă, Epicur îndura fără a se plînge lipsurile şi suferinŃele trupeşti şi chiar boala cumplită care
avea să-l răpună.
Idealul ataraxiei îl aducea pe Epicur în conflict şi cu etica cetăŃenească, sau ce mai rămăsese din ea (vezi
cap. VII). El socotea că aspiraŃia spre funcŃii şi putere era la fel de dăunătoare netulburării sufleteşti ca şi goana
după avere, motiv pentru care cerea retragerea înŃeleptului din viaŃa publică („trăieşte ascuns“, îşi îndemna el
discipolii).
Un anonim epicurian de mai tîrziu avea să rezume în patru versuri (aşa-numitul
Tetrapharmakos, „Leacul în patru părŃi“) formula de fericire a lui Epicur: „Să nu te temi de
zei, / Să nu te neliniştească moartea, / Cele bune sunt uşor de obŃinut, şi / Cele rele sunt uşor
de îndurat.“
Un izvor tîrziu, dar important pentru cunoaşterea filosofiei epicuriene îl constituie inscripŃia lui
Diogenes din Oinoanda în Lykia. În jurul anului 200 p. Chr., Diogenes (despre a cărui viaŃă nu ştim nimic decît
ceea ce reiese din text) a pus să fie gravat pe zidul unui portic o amplă inscripŃie (păstrată fragmentar; avusese
iniŃial cam 25.000 de cuvinte şi acoperise 260 m2 din suprafaŃa zidului) care expune concepŃia lui Epicur în
domeniul fizicii, eticii şi cunoaşterii. InscripŃia cuprinde trei tratate scrise de Diogenes, precum şi mai multe
maxime şi scrisori ale lui Epicur şi Diogenes (v. lectura 2).
Tot la Atena sosea în jurul anului 300 Zenon din Kition în Cipru, oraş cu populaŃie
amestecată, greacă şi feniciană. El întemeia şcoala stoică, numită aşa după „Porticul Pictat“,
stoa poikile, din agora, unde îşi Ńinea prelegerile.
 Spre deosebire de epicurieni, stoicii nu porneau de la o esenŃă pur materială a lumii. Principiul material,
amorf şi lipsit de însuşiri, nu era în sine suficient fără intervenŃia principiului activ, raŃiunea, care îi dă formă şi
înŃeles. Acest principiu activ, eminamente raŃional, este identificat cu divinitatea şi este numit de stoici cel mai
adesea Zeus (sau Apollo, sau chiar Hera ori Atena). Lumea este deci şi după stoici materială, dar nu compusă din
atomi, ci o masă continuă.
Şi pentru stoici, scopul principal era obŃinerea liniştii sufleteşti; dar propuneau altă cale decît epicurienii
pentru a ajunge acolo. Dat fiind că întreg cosmosul era guvernat de raŃiune şi providenŃă, rezultă că a fi natural şi
a fi raŃional sunt sinonime. ÎnŃeleptul trebuie aşadar să trăiască în conformitate cu natura, fiindcă tot ceea ce se
opune acesteia este dăunător. Stoicii traduc aceasta prin acceptarea cu detaşare a tot ce le pregăteşte destinul,
inclusiv a celor mai cumplite lovituri ale soartei (de aici accepŃiunea comună a cuvîntului „stoic“), precum şi
printr-un mod de viaŃă de o simplitate dusă pînă la austeritate, excluzînd plăcerile (mai ales pe cele trupeşti),
socotite dăunătoare. Iarăşi spre deosebire de percepŃia generală asupra stoicilor, ei nu sunt nişte oameni lipsiŃi de
haz şi de orice satisfacŃii; se pot bucura de plăceri, cu condiŃia să o facă în mod virtuos. Natura îi conducea deci
pe epicurieni spre plăcere, pe stoici spre virtute.
Pornind de la aceeaşi idee a principiului raŃional ce stă la baza lumii, stoicii trăgeau concluzia
fraternităŃii universale: natura umană comună transcende graniŃele date de calitatea de grec sau cea de barbar, de
cetăŃean al unei polis sau al alteia, chiar de calitatea de om liber sau de sclav; cu toŃii sunt fraŃi. (Sigur, o
asemenea convingere nu îi determina neapărat pe filosofii stoici să-şi elibereze sclavii). Acest cosmopolitism al
stoicilor se alătura indiferentismului epicurian în a se distanŃa de spiritul civic al polisului, care cerea cetăŃenilor
pe de o parte să pună treburile publice înaintea oricăror interese personale (inclusiv căutarea netulburării
sufleteşti), pe de alta să îi considere pe toŃi cei din afara polisului, chiar pe locuitorii oraşului vecin, drept străini
şi duşmani.
Stoicismul avea să cunoască cea mai strălucită evoluŃie dintre şcolile filosofice
elenistice: avea să continue mult în epoca romană, numărînd printre iluştrii săi reprezentanŃi
unii romani de frunte ca L. Annaeus Seneca şi nimeni altul decît împăratul Marcus Aurelius
(care a scris dealtfel în limba greacă opera sa de căpătîi, Ta\ ei0j e9auto/n, „Către sine însuşi“,
tradusă mai tîrziu în latină sub titlul Meditationes), fără ca în această lungă perioadă să piardă
din coerenŃa doctrinei sau să eşueze în imobilism.
De mai mică popularitate, dar de constantă atenŃie s-au bucurat şcoli precum cea
sceptică, postulînd imposibilitatea cunoaşterii, sau cea cinică. Aceasta din urmă îşi trage
numele de la gymnasionul Kynosarges din Atena, dar mai cu seamă de la porecla de Kyon,
„Cîinele“, dată celui mai celebru dintre cinici, Diogenes din Sinope.
Diogenes, strămutat la Atena, a fost primul dintr-un şir de filosofi cinici pentru care bunul cel mai de
preŃ îl constituia libertatea spirituală a gînditorului, căreia îi erau subordonate orice alte considerente. Cinicul se
lipsea de bogăŃie, onoruri, putere, faimă, reputaŃie, confort, chiar de familie şi uneori de curăŃenia personală, şi
denunŃa preŃuirea lor de către alŃii cu o vehemenŃă uneori sălbatică. Despre Diogenes din Sinope se povesteşte că
trăia într-un butoi, că a respins oferta lui Alexandru cel Mare de a face ceva pentru el cu cuvintele „Nu-mi lua ce
nu-mi poŃi da“ (referindu-se la lumina soarelui pe care Alexandru, aplecîndu-se peste butoiul lui, i-o umbrea), şi
că umbla pe străzile Atenei cu un felinar aprins, ziua în amiaza mare, spunînd: „Caut un om“.
Astfel, filosofia elenistică, pornind de la cu totul alte premise şi întrebuinŃînd cu totul
alte metode, ajungea pe o cale altfel ocolită să ofere aceleaşi soluŃii pe care le ofereau religiile
vremii. Acelea vorbeau despre mîntuire, despre viaŃa de după moarte, despre contopirea cu
divinitatea; filosofii vorbeau despre netulburarea sufletească, despre autarhia spirituală a
înŃeleptului. Nu zadarnic a fost numită filosofia elenistică „medicină pentru suflet“. Ea îşi
propune nu atît să explice şi să convingă, cît să consoleze şi să ofere speranŃă.

B. ŞTIINłELE
Încă Aristotel considera ceea ce numim astăzi ştiinŃe ca fiind domeniul de interes al
filosofului, iar el şi discipolii săi au alcătuit tratate care au constituit multă vreme
fundamentele a ceea ce socotim astăzi a fi ramuri aparte ale ştiinŃelor: fizica, logica, poetica,
ştiinŃele politice, muzica, nimic nu rămîne în afara preocupărilor filosofului. Ele constituiau
însă doar fundamentul pentru o viziune atotcuprinzătoare asupra lumii.
Dar în epoca elenistică ştiinŃele se despărŃeau de filosofie, iar cei care se dedicau lor
nu mai elaborau, pornind de la ele, concepŃii de ansamblu; aceasta era de acum treaba
filosofilor. O vreme a predominat figura savantului enciclopedist, căruia nici una din ştiinŃe
nu îi era străină şi care se apleca cu egală dezinvoltură asupra filologiei şi geografiei, fizicii şi
medicinei, astronomiei şi teoriei literare. Treptat însă, după cum am văzut în cazul
filolologilor alexandrini (v. cap. VIII), specializarea cîştiga tot mai mult teren; pînă la sfîrşitul
epocii, specialistul triumfase asupra enciclopedistului.
Medicina elenistică avea o îndelungată asociere cu filosofia, încă de pe vremea lui
Hippokrates, despre care pitagoreicii susŃineau că a pus de acord medicina cu filosofia şi care
a elaborat teoria bolii ca rezultat al unui dezechilibru între cele patru umori (sînge, bilă,
flegmă, fiere neagră) care se găsesc în trupul uman; această teorie a dominat medicina
europeană pînă în vremea Renaşterii. Şi în epoca elenistică, tratatele medicale erau scrise pe
ton filosofic, ca de exemplu Despre cauze a lui Erasistratos, care era influenŃată în teoria sa
fiziologică atît de Epicur cît şi de stoicism (între altele, combătea teoria hippocratică a
umorilor). Cu toate acestea, marii teoreticieni ai epocii erau invariabil medici practicanŃi.
Acum, marii şcoli de pe lîngă sanctuarul lui Asklepios din Kos i se alăturau şcolile medicale
de nu mai mică valoare de la Pergamon, Alexandria şi Smyrna. Cei mai însemnaŃi medici au
fost Herophilos din Kalchedon şi Erasistratos din Keos, ambii activi în prima jumătate a
secolului III. Cel din urmă, medicul personal al lui Seleukos I şi întemeietor, alături de
Herophilos, al şcolii medicale din Alexandria, era preocupat mai cu seamă de anatomie şi
fiziologie. Herophilos, interesat de leacuri noi (căci farmacişti nu existau; medicii îşi preparau
singuri medicamentele) şi autor al unei tehnici de diagnostic bazată pe diferenŃierea dintre
feluritele tipuri de puls uman, studia şi organele trupului, mai cu seamă creierul sau duodenul,
pentru care folosim şi astăzi numele pe care el i l-a dat.
Matematicile duceau mai departe cercetările începute de studioşii epocilor anterioare.
Fără îndoială, cel mai celebru (şi pomenit încă şi azi de elevi) a fost Eukleides (Euclid), poate
originar din Tyr, care a activat la Alexandria, contemporan al lui Ptolemaios I. Elementele
sale, poate cel mai bine cunoscut produs ştiinŃific al epocii, au sistematizat şi completat
cunoştinŃele de geometrie ale predecesorilor şi constituie o prezentare riguroasă şi sistematică
a teoremelor matematice. Geometria astfel concepută de Euclid a rămas la fundamentele
acestei ştiinŃe pînă cînd, de-abia în secolul XIX, matematicienii Europei moderne au creat
geometria neeuclidiană.
Archimedes din Syracusa era un talent mai universal: s-a ocupat de geometrie (unde a
calculat valoarea aproximativă a numărului
), de aritmetică, de astronomie, de mecanică,
unde realizarea sa cea mai bine cunoscută a fost inventarea hidrostaticii (mai cu seamă
faimosul principiu care îi poartă numele, pe care l-a descoperit – strigînd Heureka!, nu
Evrika1 – într-o zi cînd făcea o baie).
Archimedes nu se limita însă la studierea principiilor teoretice. Lui şi altor ingineri
cum ar fi Ktesibios din Alexandria (prima jumătate a secolului III), Philon din Byzantion (a
doua jumătate a secolului III) sau Heron din Alexandria (secolul I) li se atribuie invenŃii cum
ar fi pompa de apă, orga hidraulică, felurite maşinării cu aer comprimat, scripetele compus,
şurubul fără sfîrşit sau nivela portativă cu apă, precum şi tot felul de jucării mecanice. Chiar
forŃa aburului era cunoscută, dar nu era folosită pentru aplicaŃii practice.
Heron din Alexandria a inventat aşa-numita aeolipilă (de la numele zeului vînturilor, Aiolos), o
maşinărie în care aburul emis de apa care fierbea într-un recipient făcea să se învîrtă o sferă.

Fig. 14. Aeolipila

Tot el a născocit o orgă acŃionată de o moară de vînt.

1
În pronunŃia greacă antică însă, nu în cea modernă!
Fig. 15. Orga eoliană

Dar printre aplicaŃiile cele mai spectaculoase se numărau cele folosite în tehnica militară, adică diverse
maşini de război. Alături de tot felul de catapulte şi berbeci, în impresionanta desfăşurare de forŃe etalată de
Demetrios Poliorketes la asediul oraşului Rhodos se aflau şi „Ńestoasa“ lui Agetor (Hegetor) din Byzantion, o
enormă cuirasă de lemn şi metal care avea scopul de a proteja pe cei care săpau la temeliile zidurilor sau care
mînuiau berbecele la porŃile cetăŃilor, dar mai cu seamă faimoasa Helepolis, „Cuceritoarea de oraşe“. Aceasta era
un turn de asediu cu mai multe etaje, înalt de peste 40 m, purtat pe opt roŃi, îmbrăcat cu plăci de metal pe cele
trei laturi expuse duşmanului. Cîntărea cam 160 de tone, avea nevoie de 3400 de oameni pentru a se putea
deplasa şi purta mai multe catapulte de diferite dimensiuni, precum şi alte aruncătoare de proiectile mai puŃin
spectaculoase.

Fig. 16. Balistă

Matematicile sunt strîns legate de astronomie, iar aici descoperirea cea mai
senzaŃională a fost cea a lui Aristarchos din Samos. Deja la începutul secolului III, acest
important astronom al vremii a emis ipoteza revoluŃionară că stelele fixe şi Soarele sunt
nemişcate şi că Pămîntul evoluează pe o orbită în jurul Soarelui. Însă ipoteza heliocentrică nu
a fost dezvoltată şi majoritatea astronomilor a continuat să susŃină modelul geocentric, care
presupunea calcularea unor mişcări şi orbite foarte complicate pentru Soare şi planete în jurul
Pămîntului. Acest model, care avea să-şi atingă apogeul în lucrarea lui Claudius Ptolemaeus
în secolul II p. Chr., avea să domine imaginea europenilor despre sistemul solar pînă în
vremea lui Copernic.
Eratosthenes din Kyrene, savantul alexandrin, a fost cel care, către sfîrşitul secolului
III, a socotit lungimea circumferinŃei terestre; folosindu-se de mijloace simple şi de o intuiŃie
corectă, a obŃinut o cifră remarcabil de apropiată de cea calculată cu metode moderne. Era un
savant cu multe preocupări; de aceea i se spunea „Beta“, ceea ce însemna că era al doilea în
multe discipline, dar primul în nici una. Această glumă maliŃioasă ilustrează mai bine ca orice
altceva atitudinea specialiştilor faŃă de spiritele enciclopedice.
Dealtfel, către sfîrşitul epocii, soarta unui alt spirit universal ilustrează abandonarea idealului aristotelic
şi fragmentarea ştiinŃelor într-o sumedenie de compartimente distincte. Poseidonios din Apameia, filosof stoic,
prieten al lui Cicero şi ambasador al statului Rhodos la Roma, era în acelaşi timp un istoric care a aspirat să
continue opera lui Polybios, un etnograf original care a descris obiceiurile celŃilor (şi a fost citat de Caesar şi de
Strabon), un înveterat călător şi geograf; a studiat logica şi matematica, botanica şi zoologia, seismologia,
geologia şi mineralogia, meteorologia şi tactica, fizica şi astronomia. Era un cititor vorace şi un scriitor prolific,
poate nu un spirit profund original, însă unul cu o lărgime de vederi şi o agerime a investigaŃiei care justifică pe
deplin faima de care s-a bucurat printre contemporanii săi: Strabon îl numea „cel mai învăŃat dintre toŃi filosofii
din vremea mea“, l-au citit şi citat numeroşi autori, istorici, filosofi, geografi asupra cărora a exercitat o influenŃă
de intensitate şi extindere destul de greu de estimat, în lipsa unor opere păstrate. Căci în ciuda respectului de care
se bucura printre învăŃaŃi, opera lui Poseidonios nu era pe gustul publicului, lucrările sale au început a nu mai fi
copiate şi s-au pierdut, doar unele fragmente şi titluri au supravieŃuit pînă la noi. Vremea spiritelor enciclopedice
trecuse.

ŞtiinŃa şi tehnica elenistică nu au schimbat faŃa lumii. ErudiŃia savanŃilor, ştiinŃa

concentrată în marile instituŃii de cultură, la Alexandria sau aiurea, patronajul suveranilor,
toate acestea nu au dus la o revoluŃie tehnologică. Relativ puŃine sunt aplicaŃiile practice ale
descoperirilor ştiinŃifice: în poliorcetică, în ridicarea de greutăŃi, în scoaterea de apă la
suprafaŃă şi alte cîteva puŃine. Asta nu fiindcă descoperirile savanŃilor, invenŃiile inginerilor ar
fi fost de slabă calitate sau de importanŃă minoră; ci deoarece societatea vremii nu era
pregătită să le folosească pentru a uşura munca sau a spori confortul oamenilor.
Pe de o parte, atitudinea celor care se aplecau asupra ştiinŃei, cu puŃine excepŃii, era
indiferentă sau chiar ostilă faŃă de aplicaŃiile practice ale descoperirilor: Treaba unui savant
era căutarea adevărului, nu inventarea maşinii de spălat. Această atitudine se bazează la rîndul
ei pe mai mulŃi factori, între care dispreŃul faŃă de munca fizică aşa cum reiese din numeroase
izvoare încă din epoca clasică, precum şi atitudinea filosofilor care, odată cu despărŃirea de
ştiinŃe, nu mai erau interesaŃi decît de atingerea netulburării sufleteşti şi care probabil nu
împărtăşeau impresia care a devenit monedă curentă în zilele noastre, cum că progresul tehnic
este cheia tuturor binecuvîntărilor.
Pe de altă parte, descoperirea forŃei aburului şi chiar folosirea ei, oricît ar fi de
importante, nu sunt suficiente, luate în sine, pentru a produce o revoluŃie. Construirea unei
maşini, de pildă, care să funcŃioneze cu aburi are nevoie de mult mai mult decît de acesta, are
nevoie de interacŃiunea multor factori de progres tehnologic de care epoca elenistică nu
dispunea. Dealtfel, forŃa de muncă a vremii – fie ea liberă sau servilă – era atît de abundentă,
de ieftină şi de lipsită de pretenŃii încît trecerea la o producŃie mai tehnologizată presupunea
un efort pe care nimeni nu era dispus să-l facă.

Bază de coloană cu o dedicaŃie şi cinci maxime delfice. Aï Khanum, Afghanistan (L. Robert, De
Delphes à l’Oxus. Inscriptions grecques nouvelles de la Bactriane, CRAI 1968, 421-439, prima jumătate a
secolului III).
Textele au fost copiate de la Delphi de Klearchos (posibil Klearchos din Soloi, un discipol al lui
Aristotel), care le-a expus la Aï Khanum în sanctuarul lui Kineas (întemeietorul oraşului, probabil; coloana se
afla într-un heroon).

Cînd eşti copil, să fii cuviincios,

cînd eşti tînăr, stăpîn pe tine,
la vîrsta mijlocie, drept,
la bătrîneŃe, bun la sfat,
cînd vine sfîrşitul, să nu ai regrete.

InscripŃia lui Diogenes din Oinoanda (M. Ferguson Smith, The Philosophical Inscription of Diogenes
of Oinoanda, Viena 1996, ca. 200 p. Chr.)
[fr. 2] ... văzînd că mulŃi oameni suferă de pe urma unor idei greşite despre lucruri şi nu ascultă de trup
atunci cînd acesta aduce acuzaŃii importante şi juste împotriva sufletului, arătînd că este fără motiv schingiuit şi
maltratat de către suflet şi tîrît la lucruri care nu sunt necesare (de fapt, nevoile trupului sunt mici şi uşor de
mulŃumit – şi sufletul de asemenea poate trăi bine luînd parte la aceste bucurii – cîtă vreme nevoile sufletului
sunt mari şi greu de mulŃumit şi, pe lîngă faptul că nu aduc beneficii firii noastre, chiar atrag după sine
primejdii). Aşadar, ca să revin la ce spuneam, observînd că oamenii sunt în această dificultate, le-am deplîns
purtarea şi am jelit irosirea vieŃilor lor şi am considerat a fi răspunderea unui om bun să dea ajutor de bună voie,
atît cît îi stă în puteri, acelora dintre ei care sunt apŃi să îl primească. Acesta este primul motiv pentru această
inscripŃie.
SusŃin că deşarta teamă de moarte şi cea de zei ne Ńin în gheare pe mulŃi dintre noi, şi că bucuria
adevărată e dăruită nu de teatre şi ... şi băi şi parfumuri şi uleiuri, pe care le-am lăsat maselor, ci de ştiinŃele
naturii ...
[fr. 3] Şi voiam să-i contrazic pe aceia care acuză ştiinŃele naturii că ar fi incapabile să ne fie de vreun
folos. În acest fel, cetăŃeni, deşi nu iau parte la treburile publice, spun aceste lucruri prin inscripŃie, ca şi cum aş
acŃiona, şi mă străduiesc să demonstrez că ceea ce face bine firii noastre, anume a fi liber de tulburare, este
acelaşi lucru pentru toŃi. (...)
[fr. 30] Am întreprins această inscripŃie pentru ca, chiar stînd acasă, să pot expune ce are bun filosofia,
sigur, nu pentru toŃi cei de faŃă, dar pentru aceia dintre ei care sunt cultivaŃi; şi nu în ultimul rînd am făcut asta
pentru aceia cărora li se spune „străini”, deşi nu sunt cu adevărat străini. Căci deşi diferitele părŃi ale pămîntului
dau cîte o Ńară pentru diferitele neamuri, întregul cuprins al lumii dă tuturor neamurilor o singură Ńară, pămîntul
întreg, şi un singur cămin, lumea.
 X. RELIGIA

În secolul al III-lea, locuitorii oraşului Oinoanda din Lykia se adresau oracolului lui
Apollo de la Klaros cu întrebarea: „Ce este zeul, care e natura sa?“. Răspunsul a fost înscris
pe zidul oraşului, acolo unde îl ating primele raze ale soarelui care răsare. El începe cu
cuvintele:
Au0tofuh/j, a0di/daktoj, a0mh/twr, a0stufelikto/j,
o1noma mh\ xorw=n, poluonu/moj, e0n puri\ nai/wn,
tou=to qeo/j: meikra\ de\ qeou= meri\j a1ngeloi h9mei=j.
(Născut din sine însuşi, fără învăŃător, fără de mamă, de nezdruncinat,
necuprins de nici un nume, cu nume multe, locuind în foc,
aceasta este zeul; noi, trimişii (îngerii), suntem doar o mică parte a zeului),
şi continuă cu îndemnul ca locuitorii Oinoandei să îi celebreze cultul rugîndu-i-se în fiecare
dimineaŃă cu faŃa spre soare-răsare.
Această divinitate necreată, atotştiutoare, care nu solicită jertfe sîngeroase, care
cuprinde în sine numele (aspectele) tuturor zeilor şi tinde astfel să se adreseze tuturor
oamenilor ca zeu suprem, faŃă de care zeii obişnuiŃi sunt doar nişte trimişi, este foarte departe
de Zeus cel homeric, aruncătorul de fulgere, şi de întreg cortegiul de olimpieni care se
deosebeau de oameni prin doar două lucruri: aveau puteri mai mari şi erau nemuritori.
Cum s-a ajuns la această modificare profundă a imaginii divinităŃii? Deşi avem de-a
face aici cu un proces complex şi de lungă durată, care începe mai devreme şi se termină mai
tîrziu decît epoca elenistică, cea mai însemnată parte a sa s-a petrecut totuşi în decursul celor
trei secole care despart pe Alexandru cel Mare de Augustus.

Izvoare: Apuleius, Metamorphoses; cultul lui Sarapis la Delos (IG XI4, 1299); oracolul de la Oinoanda (L.
Robert, Opera Minora Selecta V, Paris 1989, 617-639; R. Merkelbach, J. Stauber, Die Orakel des Apollon von
Klaros, Epigraphica Anatolica 27, 1996, 41-42).

1. Criza religiei poliade

Una din trăsăturile majore şi cel mai adesea scoase în evidenŃă ale epocii este declinul
religiei tradiŃionale, atenuarea pietăŃii faŃă de vechii zei ai cetăŃii. Trei inamici luau cu asalt
citadela religiei poliade: scepticismul, ateismul şi cultele divinităŃilor orientale.

1
 Fenomenul este perceptibil încă de la sfîrşitul secolului V, din vremea războiului
peloponesiac, şi avea să se accentueze în perioda următoare. Cauzele sale sunt multiple şi la
fel de variate pe cît îi sunt şi efectele. Una din cauzele majore se află în legătură cu fenomenul
nu mai puŃin complex al crizei generale a polisului, cu începere din epoca clasică tîrzie.
Religia tradiŃională înflorise multă vreme, atîta vreme cît poleis însele – singurul mod
de viaŃă acceptabil, în viziunea grecilor, pentru un om civilizat – formaseră cadrul unei
existenŃe care, desigur, nu era paşnică şi ferită de primejdii (războaiele între oraşe erau
frecvente, deşi rareori devastatoare). Ea era în schimb cea care le asigura cetăŃenilor
libertatea, posibilitatea ca şi dreptul de a îşi trăi viaŃa aşa cum o înŃelegeau, cu propriile legi,
cu propriile obiceiuri, în aşa fel, încît fiecare să se simtă atît stăpîn pe propria soartă cît şi
parte a mecanismelor de decizie care hotărau viitorul statului în care trăiau. Însă de îndată ce
această stare de lucruri s-a schimbat, odată cu lovitura sinucigaşă pe care Grecia şi-a dat-o
sieşi prin războiul peloponesiac, odată cu imixtiunea altor puteri – Imperiul Persan şi
Macedonia – în afacerile greceşti, pe care ajung curînd să le domine, în sfîrşit, odată cu
căderea Greciei sub stăpînirea macedoneană, într-un cuvînt odată cu pierderea independenŃei
politice a Greciei, şi religia poliadă a avut de suferit. Într-adevăr, pe măsură ce locuitorii
oraşelor vedeau cum în tot mai mare măsură deciziile care îi afectau pe toŃi erau luate în altă
parte, la curŃile regilor şi pe cîmpurile de luptă care îi opuneau unii altora pe suverani şi
armatele lor de mercenari, pe măsură ce deveneau din ce în ce mai conştienŃi că puterea pe
care o avuseseră cîndva de a-şi hotărî singuri soarta, sau măcar de a avea un cuvînt de spus, le
era luată din mîini, în aceeaşi măsură ei începeau să se îndepărteze de vechii zei ai cetăŃii.
Aveau acum tot mai mult impresia că aceştia se îndepărtau de ei, se dezinteresau de soarta lor,
sau erau pur şi simplu neputincioşi (v. cap. III, lectura 1). Acest gol odată creat trebuia umplut
cu altceva, cu imaginea unei divinităŃi atît atotputernice cît şi atotmilostive.
În acest context, al sentimentului de neputinŃă al cetăŃilor, dobîndeşte o importanŃă fără precedent cultul
lui Tyche. ZeiŃa norocului, a întîmplării oarbe, diferă fundamental de întrupările mai vechi ale ideii de soartă aşa
cum şi le imaginaseră grecii vremurilor trecute: cele trei Moire, Klotho, Lachesis şi Atropos, care torc, răsucesc
şi taie firul vieŃii umane şi cărora chiar zeii le sunt supuşi; sau, pe un plan mai abstract, ideea filosofică de
heimarmene, destinul implacabil, pe care o regăsim şi în operele tragicilor greci. Toate acestea presupun un
destin care, dacă nu este evitabil, este măcar inteligibil şi coerent. Tyche însă este divinitatea norocului haotic,
care nu este hotărît de nimeni şi nu se află sub controlul nimănui, cel mai puŃin al omului; ea te ridică sau te
coboară, te fericeşte sau te nenoroceşte, fără să existe vreun motiv inteligibil şi fără ca omul să poată prevedea,
influenŃa, abate de la sine sau chiar înŃelege ceea ce i se întîmplă. Nu este deloc întîmplător că tocmai în epoca
elenistică a dobîndit acest cult preeminenŃă şi o atît de largă răspîndire. Tyche era frecvent invocată în întîmplări
de fiecare zi şi în rugăciuni, efectele sale erau prezentate de romancieri şi autori de tragedii, de oratori şi filosofi,
iar subiect de cult propriu-zis, cu imagine de cult proprie, a devenit în ipostaza de Tyche tes poleos, de divinitate

2
ocrotitoare a cîte unui oraş. Lua astfel imaginea unei divinităŃi feminine cu un corn al abundenŃei, iar pe cap
purta o coroană de zid (corona muralis). Cea dintîi în ordine cronologică a fost Tyche a oraşului Antiocheia,
înfăŃişată alături de un zeu bărbos, personificarea rîului Orontes pe care se află oraşul.

Fig. 17. Tyche din Antiochia, copie de marmură după originalul lui Eutychides din secolul III

O altă latură a schimbării vremurilor a avut un impact hotărîtor asupra religiei

tradiŃionale. Aceasta era o religie a unei polis, adică a unei comunităŃi închise de cetăŃeni, care
se refuza celor din afară. Desigur, aceleaşi divinităŃi constituiau obiect de adoraŃie pentru
grecii de pretutindeni şi formau, alături de limbă, strămoşi şi modul de viaŃă poliad, una dintre
legăturile care definesc calitatea de elen aşa cum le înşira Herodot; cu toate acestea,
diferenŃele regionale de tradiŃii, mituri, epitete şi detalii de ritual făceau ca zeiŃa Athena
adorată la Atena să nu fie întru totul identică cu Athena, de exemplu, din Corint. Mai mult,
cultul divinităŃilor cetăŃii rămînea cu stricteŃe rezervat cetăŃenilor în toate împrejurările, iar
străinii erau excluşi, indiferent ce servicii aduseseră oraşului respectiv şi chiar dacă locuiau
acolo de mai multe generaŃii. Decretele de epocă elenistică acordînd unor străini proxenia şi
orice alte privilegii pe care oraşul le putea acorda precizează invariabil excluderea lor de la
ceremoniile religioase publice. Religia poliadă trasa aşadar cercul ce despărŃea pe cei
„dinăuntru“ de cei „din afară“, aşa cum îl trasa pe cel ce despărŃea ceea ce era acceptabil de
ceea ce era interzis.
Or, după cuceririle lui Alexandru, nu numai cadrul politic al vieŃii grecilor s-a
schimbat; deschiderea spaŃiilor nesfîrşite ale Orientului, crearea întinselor regate succesoare,
convieŃuirea cu oameni şi comunităŃi de origini şi cu tradiŃii diferite au adus grecilor mai
aproape ideea fundamentalei unităŃi a omenirii şi au făcut ca îngustele cadre spirituale trasate
de religia tradiŃională să pară insuficiente. Se simŃea tot mai mult nevoia unor zeităŃi care să se
adreseze tuturor oamenilor, indiferent dacă sunt cetăŃeni ai unui oraş sau al altuia, dacă sunt
greci sau barbari, dacă sunt chiar – de neînchipuit! – liberi sau sclavi; în acelaşi timp, zeul
trebuia să se adreseze fiecărui credincios în mod individual, nu în calitatea sa de membru al
unei comunităŃi sau al alteia.

3
 Desigur, toate acestea nu înseamnă că vechii zei au fost uitaŃi şi abandonaŃi.
Dimpotrivă: la fel cum folosirea termenului de „criza polisului“ nu înseamnă că oraşul grec ca
formă de viaŃă politică şi socială a încetat să mai existe, ba chiar s-a extins asupra unor spaŃii
neatinse de el pînă atunci şi s-a îmbogăŃit cu noi valenŃe, nici religia poliadă nu a dispărut, ci a
trăit în epoca elenistică o nouă efervescenŃă. Întemeierea de noi oraşe de către Alexandru şi
succesorii săi a dus la ridicarea de temple, statui şi ofrande votive pînă în Afghanistan şi în
străfundurile Egiptului; noi festivaluri şi competiŃii religioase în cinstea zeilor tradiŃionali au
fost înfiinŃate; chiar trăsături ale religiozităŃii noi, cum este cultul suveranilor, au fost integrate
vechii vieŃi religioase.
De exemplu, atunci cînd oraşul Teos hotăra cinstirea lui Antiochos III şi a soŃiei sale Laodike (pentru că
acordaseră oraşului inviolabilitate şi îl scutiseră de tribut), dispunea ridicarea de statui de marmură (agalmata)
ale suveranilor care să le imite pe cele ale zeilor, aşa cum şade bine unor subiecte sacre, şi să fie puse în
sanctuarul lui Dionysos, cu care să împartă templul şi ritualurile şi să treacă împreună drept salvatori (soteres) ai
oraşului. La fel, la întoarcerea regelui Pergamului Attalos III în oraşul Pergamon, acesta a hotărît să-i ridice
suveranului o statuie în cuirasă în sanctuarul lui Asklepios Soter şi să proclame adorarea regelui în acelaşi
sanctuar (regele devine astfel synnaos al lui Asklepios); de asemenea, s-a hotărît ca ziua revenirii sale la
Pergamon să fie declarată sacră pentru totdeauna şi în fiecare an în acea dată urma să fie organizată o procesiune
din prytaneion pînă la sanctuarul lui Asklepios şi al regelui, însoŃită de sacrificii şi de un banchet.
În paralel cu aceste evoluŃii apar, mai cu seamă în epoca elenistică, fenomene noi,
răspunzînd noii sensibilităŃi religioase, iar acestea, evoluînd încet şi aparent periferic, sunt
cele care vor sfîrşi prin a detrona vechea religie a polisului din minŃile şi inimile oamenilor.

2. Înnoiri religioase
Noutatea cea mai vizibilă şi mai caracteristică epocii este cultul suveranilor (v. cap.
III). Acesta era doar în parte de origine orientală, în parte se lega de vechea tradiŃie greacă de
a îi considera mai presus decît simpli muritori (heroes) pe aceia care în timpul vieŃii
săvîrşiseră fapte ieşite din comun.
Intrau aici de exemplu întemeietorii coloniilor greceşti (ktistai), aceia care fuseseră desemnaŃi să îi
călăuzească pe colonişti dincolo de mări şi să conducă înfiinŃarea noului oraş, unde după moarte avea să le fie
închinat un cult eroic. De asemenea, în epoca arhaică şi clasică singurii muritori care aveau parte de cinstirea
cvasidivină de a li se ridica statuie şi de a le fi închinate ode de către poeŃi erau învingătorii la marile competiŃii
panellenice.
Mai puŃin spectaculoasă, dar mai gravă în urmări este prăpastia care se deschidea deja
din epoca clasică tîrzie între spiritualitatea elitelor şi cea a maselor. În secolul V, abaterile de
la norma impusă de religia poliadă fuseseră puŃine şi privite cu suspiciune. Filosoful
Anaxagoras bunăoară fusese adus în faŃa tribunalului şi persecutat pentru afirmaŃia că soarele,

4
zeul Helios deci, nu era decît o piatră incandescentă pe cer; opinia publică ateniană se
întorsese împotriva lui Alkibiades abia din momentul în care de numele său se legaseră, pe
drept sau pe nedrept, scandaluri de impietate; Socrate plătise cu viaŃa acuzaŃia că ar intenŃiona
să introducă în cetate zei noi.
Acum însă, în condiŃiile erodării religiei tradiŃionale, elitele şi poporul începeau a
urma căi diferite. Filosofii, adepŃii şcolilor filosofice ale vremii (v. cap. IX) şi toŃi aceia
dispuşi să le urmeze se îndreptau spre un raŃionalism care atenua trăsăturile ce ajunseseră a fi
socotite prea umane ale zeilor şi mergea uneori pînă la ateism.
De numele lui Euhemeros din Messene se leagă un gen de interpretare (care îi şi poartă numele,
evhemerismul) raŃionalistă şi istoricistă a apariŃiei credinŃei în zei. După el, zeii nu ar fi fost decît nişte muritori,
suveranii în vremuri îndepărtate ai unei insule fabuloase din oceanul Indian (identificată cu Ceylon/Sri Lanka).
După moartea lor, amintirea faptelor lor excepŃionale s-ar fi amplificat în memoria colectivă, în aşa fel încît ei ar
fi început a fi adoraŃi ca nişte divinităŃi.
În schimb, cei mulŃi, pentru care asemenea interpretări erau prea abstracte şi lipsite de
substanŃă, se îndreptau spre soluŃii mai atrăgătoare şi mai pline de promisiuni. Pretutindeni în
lumea greacă, divinităŃile salvării cunoşteau un avînt fără precedent. Îmbrăcînd adesea formă
iniŃiatică, ele ofereau celor trecuŃi prin probele şi ritualurile prescrise de fiecare credinŃă
mîntuirea, viaŃa veşnică sau cel puŃin revelaŃia divinităŃii, prezenŃa zeului sau chiar contopirea
credinciosului cu el, o experienŃă spirituală extatică, inaccesibilă celor neiniŃiaŃi.
Religiile de mistere nu erau o noutate pentru greci. De multă vreme existau misterele
de la Eleusis, în teritoriul Atenei, unde prin intermediul mitului legat de răpirea Persephonei şi
de rătăcirile Demetrei în căutarea ei s-a format un cult care comporta o parte publică
(procesiunea de la Atena la Eleusis) şi o parte secretă, care, datorită tăcerii surselor, a rămas
pînă astăzi, ei bine, secretă. Putem doar presupune că ea le oferea iniŃiaŃilor calea spre o
existenŃă după moarte, poate prin intermediul simbolisticii morŃii şi învierii vegetaŃiei. De
asemenea, o vîrstă venerabilă aveau misterele lui Dionysos sau cele orfice. Lor li se adăugau
acum culte cum sunt cele ale Marilor Zei din Samothrake, obiect al unui ritual misteric şi
frecvent asimilaŃi Dioscurilor, gemenii divini Kastor şi Polydeukes (Castor şi Pollux la
romani), cu care aveau în comun calitatea de protectori ai navigaŃiei; cultul lui Asklepios, care
a preluat de la divinul său părinte Apollo latura vindecătoare a personalităŃii acestuia şi,
devenit zeu al medicinei, a început din secolul IV un marş triumfal care avea să-l ducă pînă la
hotarele lumii civilizate; sau cultul lui Herakles, care, ca şi Asklepios, a început prin a fi
semizeu şi a sfîrşit prin a fi asimilat divinităŃilor propriu-zise, ca zeu care ocroteşte de
primejdii şi alungă răul.

5
 3. Sincretism şi aculturaŃie
Însă şi mai seducătoare s-au dovedit religiile de mistere sosite din Orient, care îmbinau
promisiunea mîntuirii şi caracterul iniŃiatic cu apelul universal. Unele dintre ele le erau
cunoscute grecilor mai dinainte.
Kybele
Dintre multele zeiŃe-mame anatoliene cu trăsături comune şi variaŃii doar regionale,
Kubaba/Kybele, Magna Mater cea cu sanctuarul principal la Pessinus în Phrygia, s-a bucurat
de cea mai largă răspîndire. Cultul ei era prezent încă din epoca arhaică în oraşele greceşti,
unde Kybele se contopea cu Rhea, mama zeilor, al cărei nume l-a preluat. Ea îmbina
trăsăturile Marii Mame a zeilor, divinitate suverană, cu cele ale unei zeiŃe a fertilităŃii şi
fecundităŃii, a naturii, Stăpînă a Animalelor (potnia theron). Era reprezentată de regulă ca o
zeiŃă matură, tronînd, purtînd un polos (acoperămînt de cap de formă cilindrică), cu unul sau
doi lei ghemuiŃi lîngă tron.

Fig. 18. Statuie a Kybelei din Nikaia în Bithynia

Cultul ei cuprindea elemente extatice, străine în principiu sensibilităŃii greceşti

(exemplul cel mai extrem: preoŃii Kybelei, galloi, erau eunuci, care se aduceau singuri în
această stare în mod public, în delir extatic fiind, ca o supremă ofrandă închinată zeiŃei).
Aceste trăsături exotice însă nu mai constituiau în epoca elenistică, perioada de largă
răspîndire a cultului, un handicap. Cultul a fost introdus la Roma în anul 205 în urma
interpretării unui vers din oracolele sibylline, şi mai tîrziu avea să se răspîndească pe întreg
cuprinsul Imperiului.
Sarapis
Acesta este cel mai notabil caz de divinitate artificial creată care a avut un succes
neprevăzut şi nesperat, deoarece s-a dovedit a corespunde aşteptărilor şi sensibilităŃii
religioase a vremii sale. Sarapis era necesar pentru regele Egiptului, Ptolemaios fiul lui Lagos,
primul cu acest nume, care avea de mulŃumit atît pe supuşii săi egipteni proaspăt cuceriŃi cît şi

6
pe macedonenii şi grecii săi încă ameŃiŃi de beŃia victoriei. Avea nevoie regele de un zeu care
să li se adreseze în egală măsură şi unora şi celorlalŃi, care să fie grec şi egiptean în acelaşi
timp şi care să-i fie de folos în tentativa sa de a guverna această Ńară cu populaŃie atît de
amestecată, în care avea de înfruntat şi rezistenŃa (mai mult pasivă, dar redutabilă) a influentei
preoŃimi a zeilor egipteni tradiŃionali.
Ptolemaios I s-a folosit în acest scop de sfaturile a doi consilieri, unul grec, iniŃiat în
misterele de la Eleusis, pe nume Timotheos, şi unul egiptean, Manetho (autorul faimoasei liste
a dinastiilor egiptene de la Menes pînă la Ptolemei). Împreună au creat imaginea unui zeu al
cărui nume a fost derivat de la cel al unor divinităŃi egiptene (Osiris-Apis) şi a cărui înfăŃişare
amintea de Zeus. Regele Egiptului a trimis o solie la Sinope la Marea Neagră pentru a aduce
de acolo la Alexandria statuia noului zeu, care îi fusese dezvăluită regelui într-un vis
confirmat şi de consultarea oracolului din Delphi.

Fig. 19. Sarapis. Copie romană după originalul din Serapieionul din Alexandria

Sarapis este un zeu matur, cu barbă şi plete, al cărui atribut distinctiv este un kalathos
(coş) purtat pe cap, simbol al abundenŃei. El îmbină trăsături ale lui Zeus, Hades şi Asklepios,
este o divinitate suverană, chtoniană şi vindecătoare. În ciuda inspiraŃiei egiptene pentru
creaŃia acestei divinităŃi, zeul se adresa în primul rînd grecilor; între egipteni nu a fost
niciodată popular.
Aceasta explică şi răspîndirea foarte rapidă şi largă a cultului lui Sarapis, în afara Egiptului, în insulele
mării Egee, în oraşele din Asia Mică şi chiar în bazinul Mării Negre. (Încă în secolul III, Histria trimitea o
ambasadă la oracolul lui Apollo din Kalchedon pentru a-l consulta cu privire la oportunitatea introducerii noului
cult în oraş). Această răspîndire, în ciuda aparenŃelor, datorează prea puŃin influenŃei sau dominaŃiei politice a
Lagizilor în afara Egiptului; ea poate fi pusă şi numai pe seama apelului şi puterii de atracŃie a noului cult.
Lui Sarapis i se adaugă cultul zeiŃei Isis, care, în forma în care s-a răspîndit în epoca
elenistică – o zeitate universală cu aspect grecesc şi adresîndu-se unor greci –, nu mai are
foarte multe în comun cu prototipul ei egiptean. Îşi datorează succesul mai cu seamă
capacităŃii sale de a absorbi diverse alte divinităŃi feminine; i se spunea Isis myrionyma, Isis

7
cea cu zece mii de nume. Marşul triumfal al divinităŃilor egiptene a continuat în epoca
romană, cu acelaşi succes şi în provinciile europene occidentale.
Mithras
Triumful lui Mithras se plasează într-o epocă mai tîrzie, în timpul Principatului, dar
începutul transformării sale a avut loc în epoca elenistică. Originea lui Mithras este iraniană,
el apare în panteonul iranian avestic, unde cultul său nu presupunea nici un ritual secret, iar
procesul de transformare a sa într-o divinitate a misterelor ne este necunoscut. El nu apare ca
atare în Iran sau în Ńinuturile aflate sub stăpînirea Arsakizilor sau Sassanizilor; procesul de
transformare a lui Mithras trebuie să fi avut loc în spaŃiul civilizaŃiei elenistice şi divinitatea
rezultată se adresa, ca şi Sarapis, în primul rînd grecilor. Prima atestare a misterelor lui
Mithras le plasează la jumătatea secolului I, toate celelalte izvoare datează abia din perioada
Principatului.

Fig. 20. Relief mithriac din secolele II-III p. Chr.

Misterele lui Mithras, spre deosebire de mai toate celelalte, nu se centrează în jurul
mitului unei divinităŃi care moare şi reînvie. Partea cea mai importantă a misterelor – pe care
le cunoaştem mai cu seamă din reprezentări figurate – cuprindea sacrificiul taurului săvîrşit de
Mithras, iar sîngele taurului ucis aducea viaŃă şi prosperitate pe pămînt. Misterele nu
comportau trăsături exotice sau extatice, ca majoritatea celorlalte culte iniŃiatice, nimic străin
sau respingător, şi excludea femeile de la iniŃiere. Mithras, zeul persan al luminii cereşti,
luptătorul cosmic pentru puritate şi cinste, ducea o bătălie neîncetată pentru adevăr şi dreptate;
iar adoratorii săi, înzestraŃi cu (sau aspirînd către) aceleaşi virtuŃi, erau respectaŃi pentru
sobrietatea, austeritatea şi disciplina lor, care le aminteau romanilor vechile lor virtuŃi. Din
toate aceste motive, cultul lui Mithras s-a răspîndit în timpul Imperiului, mai cu seamă printre
soldaŃi şi în mediul militar, mai presus de cultul oricărei alte divinităŃi.
Theos Hypsistos

8
 O divinitate a cărei natură sincretică o face în acelaşi timp larg răspîndită şi greu de
definit, purta numele ambiguu de „Zeul Preaînalt“. Hypsistos poate fi un epitet al mai multor
divinităŃi suverane şi era purtat mai cu seamă de Zeus sau de Sarapis. În acelaşi timp, el
constituie circumscrierea în greacă a numelui Dumnezeului iudaic, care nu putea fi rostit;
termenul apare deja din secolul III. Este uneori foarte greu de făcut distincŃia între dedicanŃii
păgîni şi cei evrei ai lui (Zeus/Theos) Hypsistos. PrezenŃa unor comunităŃi ebraice în multe
oraşe ale vremii – mai cu seamă centrele comerciale şi de navigaŃie importante –, urmare a
intrării Iudeii sub stăpînirea unuia sau a altuia dintre regatele elenistice şi mai apoi a Romei, a
avut drept consecinŃă contacte nemijlocite între aceste comunităŃi iudaice din diaspora şi
populaŃia oraşelor greceşti în care se stabiliseră. Frecvent, locuitorii acestora erau impresionaŃi
de devoŃiunea evreilor faŃă de zeul lor unic, atotputernic, fără nume şi fără chip, la care se
adăuga admiraŃia lor faŃă de coeziunea comunităŃilor evreieşti şi faŃă de obiceiurile şi
moralitatea lor mai austere. Astfel s-au constituit în numeroase oraşe comunităŃi de aşa-numiŃi
hypsistarieni, care, fără a fi evrei, fără a dori (sau a primi) convertirea, fără a nega măcar
existenŃa şi a altor zei, îl adorau numai pe unul, pe acest Hypsistos. Cei mai numeroşi se
întîlnesc în Asia Mică şi la nord de Marea Neagră, în Regatul Bosporan; probabil răspîndirea
acestui cult a favorizat adoptarea cu o viteză atît de uluitoare a creştinismului în Asia Mică.
Tatăl lui Grigore din Nazianz – unul dintre marii teologi cappadocieni – era adorator al lui Hypsistos şi
a fost convertit la creştinism de nişte episcopi în trecere prin Cappadocia spre Conciliul de la Niceea din 325.
Trei ani mai tîrziu, Grigore însuşi devenea episcop al orăşelului său.
Ne aflăm aici pe terenul alunecos dintre păgînism, iudaism şi – mai tîrziu – creştinism,
unde – spre groaza puriştilor din toate cele trei religii – credinŃele şi practicile rituale se
întrepătrundeau şi se fertilizau reciproc în adorarea unei divinităŃi supreme care încă mai
menŃinea legături cu multiplele divinităŃi ale pantheonului păgîn.
Budismul
În drumul său dinspre India spre Ńările Extremului Orient, imperativele geografice au
silit budismul să întreprindă un ocol enorm care l-a dus, prin India de nord-vest, Bactria şi
Sogdiana, spre bazinul Tarim şi stepele Asiei centrale, înainte de a ocoli podişul tibetan pe la
nord şi a se îndrepta spre China. În acest lung drum al său, religia indiană a intrat în contact cu
civilizaŃia greacă în forma pe care o luase aceasta la hotarele răsăritene ale imperiului lui
Alexandru (v. cap. XIV). Ea s-a îmbogăŃit astfel cu trăsături noi, care nu vizau atît dogma
budistă cît aspecte exterioare ale cultului, aşa cum erau ele percepute de credincioşi.
Este acesta un proces de lungă durată, din secolul IV a. Chr. pînă în secolul V p. Chr.,
în care răspîndirea budismului în direcŃia Asiei centrale (începînd cu secolul I p. Chr.) a fost

9
pregătită de contactele prealabile dintre civilizaŃia greacă şi cea indiană, iniŃiată de expediŃia
lui Alexandru, continuată de constituirea regatului Bactrian şi mai apoi a regatelor greco-
indiene şi a regatului elenizat al Kushanilor.
Buddha însuşi a devenit, dintr-un filosof care a cunoscut iluminarea, un om-zeu
reprezentat, ca în arta occidentală, în formă umană idealizată. Teologia budistă prezintă unele
influenŃe care se datorează, măcar în parte, pătrunderii ideilor filosofilor greci – sofişti, stoici
sau cinici –, precum şi conceptelor cosmologice persane şi greceşti. Buddha apare înconjurat
de un panteon care cuprindea, în zona de influenŃe reciproce greco-irano-indiene, pe lîngă
numeroşi Boddhisatva semidivini – făpturi iluminate care din compasiune îşi amînă intrarea
în Nirvana pentru a-i ajuta pe alŃii –, şi figuri limpede influenŃate de divinităŃi ale panteonului
grec, ca de exemplu Herakles sau Tyche.

Fig. 21. Buddha flancat de Herakles/Vajrapani şi Tyche/Hariti

Însă cele mai notabile influenŃe de origine greacă sunt prezente în arta budistă (v. cap.
XII). Cea mai însemnată este pătrunderea în arta, anterior convenŃională, a reprezentărilor
budiste, a realismului artei greceşti, de care sunt pătrunse chipurile statuilor budiste. Se
adaugă de asemenea reprezentări de elemente decorative ca amoraşi înaripaŃi, ghirlande de
viŃă de vie, sau personaje mitologice cum ar fi centaurii sau tritonii.
Cu această înfăŃişare, îmbogăŃit cu elemente de origine greacă sau persană, avea să-şi
înceapă budismul călătoria de-a lungul drumului mătăsii spre Extremul Orient. Vagi ecouri
ale unor concepte artistice elene mai pot fi sesizate în arta budistă a Chinei sau Japoniei.

4. Magie şi credinŃe populare

La un alt nivel însă, dincolo de vechea religie poliadă, dincolo de noile culte de
mistere şi de raŃionalismul gînditorilor luminaŃi, se afla un întreg univers de credinŃe şi
superstiŃii a căror origine se pierde în trecutul cel mai îndepărtat şi care erau acum fertilizate
şi potenŃate de contactul cu Orientul. Punctul de plecare al multora dintre ele se află în
credinŃele legate de viaŃa de apoi. Nu mulŃi erau, în această epocă, suficient de filosofi pentru
a spune, ca Epicur, că „atunci cînd exist eu, nu există moartea; iar cînd există moartea, nu mai

10
exist eu“; deci sfîrşitul existenŃei, ca o flacără care se stinge, nu constituie subiect de nelinişte
pentru filosof. Pentru toŃi ceilalŃi însă, gîndul la ce îi aşteaptă după moarte nu avea nimic
liniştitor, iar imaginaŃia multora era apăsată de spaime. Demonilor subpămînteni şi morŃilor
neîngropaŃi li se adăugau diverse spirite şi entităŃi mai mult sau mai puŃin malefice, cu nume
de la banale la cele mai bizare, iar toată această faună infernală era invocată, implorată,
conjurată în două scopuri principale. Unul era obŃinerea de cruŃare şi ajutor, iar acestuia îi
serveau feluritele amulete, reprezentări şi formule magice (scrise sau recitate) cu rol
apotropaic, care urmăreau aşadar îndepărtarea răului şi ocrotirea celor care le foloseau.
Celălalt scop, mai bine documentat dacă nu mai important, dar era cel de a face rău
duşmanilor. Erau lucrate figurine din diverse metale, presupuse a reprezenta pe duşman, care
erau apoi străpunse cu ace sau fiare; erau de asemenea scrise imprecaŃii – cunoscute sub
numele de tabellae defixionis –, pe lemn, piatră sau metal (mai cu seamă plumb), prin care
erau atrase tot felul de nenorociri pe capul inamicului.
Un singur asemenea text (o tăbliŃă de plumb din Cipru din secolul III) invocă de-a valma pe Pluton, pe
Hekate Chthonia şi pe Hermes Chthonios, Eryniile subpămîntene, dar şi pe demonii Mathyreuphramenos (paznic
al Hadesului!), Achalemorphoth, Ouchitou, Aothiomos, Miothilamps, zei ai Hadesului, şi încă mulŃi alŃii, pentru
a arunca tot felul de belele pe capul a doi inşi cu care avea autorul imprecaŃiei un proces.

Religia greacă, o religie fără dogme, fără cărŃi sfinte şi fără personal sacral specializat,
a înconjurat cultul zecilor de divinităŃi, semizei, eroi, spirite şi personificări sacre cu o
multitudine de rituri, rugăciuni, jertfe, sărbători, întreceri şi concursuri în cinstea zeilor,
asociaŃii de cult şi de mistere, procesiuni şi spectacole. Toate acestea, de la gesturile cultice
cotidiene pînă la marile spectacole periodice, constituiau cadrul familiar şi persistent al
religiei poliade. Ele s-au menŃinut multă vreme după ce alături de credinŃele tradiŃionale s-au
ridicat noile culte care promiteau salvarea şi se adresau individului; deşi pierdeau treptat din
aderenŃi şi din fervoare, s-au menŃinut în anumite forme pînă în Antichitatea tîrzie.

11
 Decret al asociaŃiei lui Zeus Hypsistos de la Philadelphia în Egipt (SB V 7835 = Bagnall, Derow
162, ca. 69-58)
Noroc bun. Legea pe care au dat-o în comun cei din asociaŃia lui Zeus cel Preaînalt, ca să aibă
autoritate. În conformitate cu prevederile ei, au ales drept primul lor preşedinte pe Petesouchos fiul lui
Teephbennis, un bărbat cu stare, vrednic de locul ocupat şi de tovărăşia în care se află, pentru un an din luna şi
ziua pomenite, pentru a organiza pentru toŃi contributorii un banchet pe lună în sanctuarul lui Zeus, la care într-o
sală comună să aducă libaŃii, să se roage şi să îndeplinească celelalte rituri obişnuite pentru zeul şi stăpînul care
este regele. ToŃi să li se supună preşedintelui şi servitorului său în chestiunile legate de asociaŃie şi să fie de faŃă
la toate ocaziile de poruncă prescrise lor şi la adunări şi întruniri şi ieşiri. Nu va fi îngăduit nici unuia dintre ei să
... sau să organizeze facŃiuni sau să părăsească frăŃia preşedintelui pentru o alta sau ca oamenii să intre în relaŃiile
de familie ale altora la banchet sau să-l insulte pe altul la banchet sau să bîrfească sau să dea în judecată sau să
acuze pe altul sau să-şi dea demisia în cursul anului sau să tulbure simpozioanele sau ... să-l împiedice (pe
conducător?) --- (?) cotizaŃii şi alte contribuŃii şi fiecare va plăti ... Dacă vreunul dintre ei devine tată, va
contribui (?) ---.

Originea lui Sarapis

Tacitus hist. 4, 83: Originea zeului (Sarapis) încă nu a fost tratată de autorii noştri. Marii preoŃi egipteni
povestesc după cum urmează: că regelui Ptolemaeus, primul care a întemeiat puterea macedoneană în Egipt, i s-a
arătat în somn, pe cînd construia în nou înfiinŃata Alexandrie ziduri, temple şi culte, un tînăr de frumuseŃe
neobişnuită şi statură mai mult decît omenească; acesta l-ar fi îndemnat să-şi trimită prietenii cei mai de
încredere în Pont şi aceştia să aducă de acolo statuia sa: aceasta va aduce fericire regatului, precum şi putere şi
faimă lăcaşului care va primi statuia. (...) Stîrnit de acest semn şi miracol, Ptolemaeus le-a dezvăluit viziunea sa
nocturnă preoŃilor egipteni, care obişnuiau să interpreteze aşa ceva. Cum însă aceştia nu se pricepeau la Pont şi la
toată străinătatea, l-a întrebat pe atenianul Timotheus din ginta Eumolpizilor, pe care îl poftise în calitatea lui de
mare preot al misterelor de la Eleusis, oare ce fel de arătare, ce fel de divinitate să fie aceasta. Timotheus i-a
întrebat pe cei care călătoriseră deja în Pont şi a aflat că exista acolo un oraş Sinope şi în apropierea acestuia un
templu foarte vestit din vechime printre locuitori, al lui Iupiter Dis (Pluto); acolo s-ar afla şi o statuie feminină,
numită de mulŃi Proserpina. (...) A poruncit atunci să fie trimişi soli cu daruri regelui Skydrothemis, care domnea
pe atunci la Sinope, şi le-a poruncit înainte de plecare să îl consulte pe Apollo pythianul. Au avut o mare
favorabilă, iar oracolul a fost limpede: trebuiau să meargă şi să aducă cu ei statuia părintelui (zeilor), iar pe cea a
surorii sale să o lase acolo. (84) (...) Pe zeul (Sarapis) însuşi mulŃi îl leagă de Aesculapius, pentru că vindecă
boli, unii de Osiris, cea mai veche divinitate la acele popoare, foarte mulŃi de Iupiter ca fiind stăpînul întregii
lumi, cei mai mulŃi însă de Dispater, fie datorită atributelor sale vizibile, fie datorită unor raŃionamente mai
complicate.

12
 XI. ARTĂ ŞI ARHITECTURĂ

A. ARHITECTURA
Principiile fundamentale ale arhitecturii greceşti, ordinele care îi sunt definitorii,
tipurile de edificii, decoraŃiile, toate acestea fuseseră deja elaborate în epocile anterioare, iar
elenismul a adus aici puŃine înnoiri. Folosirea ordinelor doric şi ionic a devenit mai flexibilă,
de asemenea ordinul corintic, socotit în epoca clasică prea flamboaiant pentru exterioare de
clădiri, este întrebuinŃat pe scară din ce în ce mai largă, inclusiv la exteriorul unor edificii
religioase majore (cum este Olympieionul de la Atena, vezi mai jos). Bolta şi arcul au început
a fi folosite mai frecvent decît înainte, fără însă a dobîndi importanŃa pe care aveau să o
cunoască în arhitectura romană, aceasta mai ales din cauză că, în principal pentru edificiile
majore, grecii continuau să prefere materialele “nobile“, piatra şi marmura, a căror greutate
făcea construcŃia de bolŃi şi de arce dificilă. De asemenea, una din principalele moşteniri
lăsate arhitecturii romane de arhitectura acestei epoci constă în separarea dintre structura
arhitectonică şi decoraŃie şi înflorirea fără precedent a arhitecturii ornamentale: faŃade bogat
structurate, cu coloane aparente/angajate, frize cu reliefuri, împărŃire în etaje, nişe şi statui,
cărora nu le corespunde însă nimic din structurarea internă a clădirii astfel ornamentate. Însă
în ansamblu nu avem de a face cu înnoiri majore.
Epoca este însă cea în care aceste principii ale arhitecturii greceşti au fost răspîndite
pînă la hotarele lumii cunoscute, urmînd întemeierea de atîtea noi oraşe (v. cap. VI), iar
impactul major asupra romanilor a avut loc în această perioadă. Ceea ce alcătuieşte profilul
inconfundabil al epocii îl constituie revalorificarea şi adaptarea unor principii familiare la
domenii noi.

1. Urbanismul
Planul urban socotit cel mai tipic pentru un oraş grecesc, cel în care străzile se întretaie
în unghi drept, cu agora şi principalele edificii publice aflate în centru, este numit hippodamic,
după numele arhitectului Hippodamos din Milet. Acesta a trasat în secolul V planul oraşului
său în momentul cînd a fost iniŃiată, cu sprijin atenian, reconstrucŃia după distrugerea
provocată de perşi.
Fig. 22. Planul oraşului Milet

Numele său desemnează astfel un tip de plan urban destul de rar întîlnit în Grecia
egeeană la acea dată, dar care avea să fie reluat, în elenism, în condiŃii schimbate: Cîtă vreme
vechile oraşe crescuseră de-a lungul veacurilor, mai mult sau mai puŃin la întîmplare sau în
funcŃie de necesităŃi, noile oraşe întemeiate de Alexandru şi succesorii săi, multe create pe loc
gol, au putut fi gîndite de la bun început conform unui plan sistematic. (În parte, acest
fenomen se petrecuse deja în unele dintre coloniile întemeiate în epoca arhaică, mai cu seamă
în Sicilia, dar el nu a repercutat asupra metropolelor). Astfel, oraşe precum Alexandria
Egiptului, Antiocheia pe Orontes, Seleukeia pe Tigru, Pergamon, marile capitale deci, dar şi
oraşe mai mici, Priene, Olynthos, Aï Khanum, sunt cu toatele dispuse în conformitate cu
planul hippodamic.
La Priene s-a mers chiar pînă acolo încît respectarea cu stricteŃe a principiului străzilor care se întretaie
în unghi drept nu Ńine deloc cont de starea terenului: Oraşul se află pe o pantă destul de abruptă, diferenŃele de
nivel merg pînă la 100 m, iar parte din străzi sunt de fapt şiruri de trepte!

Fig. 23. Planul oraşului Priene

Una din preferinŃele cele mai marcate ale epocii este crearea de mari ansambluri
arhitectonice care să cuprindă într-un întreg armonios edificii diverse, chiar aflate pe teren
accidentat. Asemenea efecte se obŃineau de regulă prin adaptarea unui plan axial şi/sau prin
folosirea teraselor şi a porticelor.
Acropola oraşului Lindos din insula Rhodos adăpostea un templu al Athenei (Athana Lindia) încă din
secolul VIII. Ea a fost însă regîndită în secolul III şi transformată într-un ansamblu monumental cuprinzînd o
suprapunere de terase şi o succesiune de portice.
Fig. 24. Acropola oraşului Lindos în epoca elenistică

Privitorului care urca şirul de trepte săpate în pintenul abrupt de stîncă pe care se află acropola şi care
pătrundea prin poarta din incinta de zid i se înfăŃişa mai întîi o primă terasă susŃinută de arce masive de zidărie,
înlăuntrul cărora se aflau depozite şi magazii. Un şir de trepte ducea pe prima terasă. Aceasta era înconjurată pe
trei laturi de un prim portic de dimensiuni monumentale (87 m lungime, 42 de coloane), în stil doric. Partea sa
centrală rămînea deschisă pentru a oferi perspectiva spre o scară monumentală de 34 de trepte, cu lăŃimea de 21
m, care ducea spre a doua terasă. Aici, vizitatorul era întîmpinat de propileele templului, compuse dintr-un dublu
portic, unul întors spre treptele de acces, celălalt spre templu. Între cele două portice se afla un şir de încăperi.
Treptele şi propileele datează deja de la mijlocul secolului IV.

Fig. 25. Propileele templului zeiŃei Athana Lindia

Propileele dădeau spre curtea de formă neregulată a sanctuarului; în punctul cel mai înalt al acropolei se
afla templul Athenei, un tetrastil prostil de mici dimensiuni (22 x 8 m), reconstruit şi el în secolul IV, dar tot în
stil doric şi pe străvechiul amplasament al acestui lăcaş de cult. Cu această singură excepŃie, întreg ansamblul
este organizat simetric în raport cu o axă centrală care trece prin mijlocul celor două portice şi al celor două scări
de acces; simetrie cu atît mai remarcabilă cu cît cadrul natural aflat la dispoziŃie, creasta unui abrupt pinten de
stîncă ce se prăbuşeşte în mare, este atît îngust cît şi extrem de neregulat.

Fig. 26. Planul acropolei oraşului Lindos

Celui care privea de pe treptele de acces pe prima terasă i se înfăŃişa o alternanŃă de orizontale şi
verticale, simetrice şi complementare.

Capitala regatului Pergamului a oferit cea mai strălucită rezolvare a unei probleme similare, recurgînd la
edificarea unei succesiuni de terase semicirculare o pantă destul de abruptă.
Fig. 27. Aspectul actual al acropolei oraşului Pergamon. Se disting templul divinului Traian, teatrul şi
terasa cu templul lui Dionysos.

Terasele şi clădirile pe care le susŃin, deşi se conformează unui plan unitar, au fost ridicate pe parcursul
unui veac şi jumătate. Ele se desfăşoară în evantai în jurul unui deal în formă de semilună, pe care se sprijină
auditoriul teatrului.

Fig. 28. Machetă cu reconstituirea oraşului de sus

Fig. 29. Planul oraşului de sus de la Pergamon

Pe cea mai înaltă terasă se aflau palatele regale şi arsenalele, precum şi templul divinului Traian, ridicat
de împăratul Hadrian. Pe următoarea se afla incinta sacră a Atenei, care cuprindea templul zeiŃei înconjurat de
portice pe trei laturi; unul dintre ele adăpostea faimoasa Bibliotecă a Pergamului, ce conŃinea 200.000 de
volume.

Fig. 30. Terasa cu templul Atenei şi biblioteca

Mai jos venea terasa teatrului, cu capacitatea de 10.000 de locuri, o terasă lungă şi îngustă, cu templul
lui Dionysos la unul din capete şi un portic pe toată lungimea.
Fig. 31. Teatrul din Pergamon

O altă terasă era închinată faimosului altar al lui Zeus (v. mai jos).

Fig. 32. Terasa cu altarul lui Zeus

La poalele muntelui se afla una din pieŃele publice (agora) ale oraşului, apoi se întindea aşa-numitul
oraş de jos. DiferenŃele de altitudine de la o terasă la alta sunt frecvent mascate prin portice care au două nivele
pe una din părŃi şi numai unul pe cealaltă.
Dar chiar dacă puŃine dintre oraşele vechi îşi puteau permite să îşi restructureze
integral planul urbanistic, constatăm în ele, ca şi în cele noi, eforturi similare pentru
reorganizarea şi înfrumuseŃarea spaŃiului public. În epocile anterioare, aproape singurele
edificii care se bucurau de atenŃia generală, a căror construcŃie era finanŃată din bugetul
public, pentru care erau angajaŃi cei mai buni arhitecŃi şi artişti plastici, care ilustrau în modul
cel mai strălucit bogăŃia, puterea şi gustul unui oraş, erau templele. Doar construcŃiile
închinate divinităŃii justificau asemenea eforturi, ele erau singurele clădiri somptuoase dintr-
un oraş.
Lucrurile se schimbau deja începînd din secolul IV. Odată cu căderea Greciei sub
dominaŃie macedoneană, odată cu scăderea importanŃei politice reale a oraşelor, eforturile lor
de autoreprezentare părăseau sfera politicului pentru a se îndrepta spre cele ale spiritului.
Oraşul îşi concentra asupra sa însuşi energiile pe care nu le mai putea orienta în afară. Astfel
lua naştere acel aspect al oraşelor pe care epoca elenistică avea să-l exporte în Ńările Orientului
şi spre Roma.
SpaŃiul public de cea mai mare însemnătate politică era agora, piaŃa. Dacă în oraşele
mai mici ea avea simultan funcŃii politice, religioase şi economice, în cele mari funcŃia
economică (adică vînzarea de mărfuri) era delegată spre alte zone ale oraşului, iar agora
rămînea cu scopul principal de a servi drept cadru adunării Poporului (Poporul, Demosul,
înŃeles ca instituŃie politică, deci totalitatea cetăŃenilor cu drepturi depline, ceea ce nu
coincidea nici chiar în statele cu regim democratic cu totalitatea locuitorilor). Pînă în epoca
clasică inclusiv, acest spaŃiu, care în principiu cuprindea ce-i drept edificiile socotite esenŃiale
pentru funcŃionarea instituŃiilor (sediile Sfatului şi ale magistraŃilor, ale tribunalelor, arhivele,
sediile standardelor de măsuri şi greutăŃi, unul sau mai multe temple), era puŃin amenajat,
clădirile amplasate fără a Ńine cont una de cealaltă, suprafaŃa pieŃii nepavată, laturile ei
nereglementate. În epoca elenistică însă, regula devine amenajarea acestor spaŃii,
sistematizarea lor, ridicarea de edificii somptuoase. SuprafaŃa pieŃii căpăta margini regulate,
era pavată, după buget chiar cu lespezi de marmură, iar pe una ori mai multe laturi ale pieŃei
erau ridicate portice.

Fig. 33. Agora din Milet în epoca elenistică

Porticul este cea mai vizibilă şi mai caracteristică trăsătură a urbanismului elenistic.
Nu era o inovaŃie a epocii, dar acum folosirea sa se generaliza. Porticele serveau unor scopuri
multiple, estetice, dar şi practice: FaŃada lor, deseori supraetajată, cu şirurile de coloane
respectînd regula suprapunerii stilurilor (doric la parter, ionic la etaj) alcătuiau un ansamblu
simetric, plăcut privirii. În interior se aflau frecvent mici prăvălii, iar galeriile deschise,
umbrite şi răcoroase, ofereau un loc agreabil pentru a discuta afaceri, a Ńine prelegeri (cum
făcea Zenon în Porticul Pictat de la Atena) sau pur şi simplu a te întîlni şi a te plimba cu
prietenii. Curînd, porticele flancau nu numai laturile pieŃelor, dar şi bulevardele mai
importante, care deveneau astfel un loc plăcut de promenadă.
În oraşul Perge, în sudul Asiei Mici, în mijlocul unui asemenea bulevard care lega poarta oraşului de o
fîntînă publică ornamentată cu reliefuri şi statui (nymphaion) a fost săpat un canal îngust prin care curgea în
permanenŃă un fir de apă. Astfel, cei care se plimbau puteau să se bucure de un strop de răcoare în zilele de
arşiŃă.
Toate aceste inovaŃii s-au extins pînă la hotarele lumii greceşti, priveau însă şi cele mai
vechi şi ilustre poleis.
De exemplu, la Olbia pe litoralul de nord al Mării Negre, la sfîrşitul secolulului IV suprafaŃa pieŃei a
fost extinsă în detrimentul temenosului adiacent; latura de nord a pieŃei a primit un portic care o despărŃea de
acest temenos, latura de est o clădire aproape de lungimea pieŃei, care adăpostea prăvălii. PiaŃa a dobîndit un
pavaj, nu din piatră ce-i drept, ci din fragmente ceramice mari, iar pe celelalte laturi ale pieŃei de formă
neregulată se aflau clădiri mai vechi (gimnaziul, un sediu al magistraŃilor).
La Atena, încă din secolul V agora nu mai funcŃiona drept sediu al adunării Poporului, pentru bunul
motiv că devenise neîncăpătoare pentru toŃi cetăŃenii democraŃiei radicale. Adunarea se mutase pe colina Pnyx,
iar agora rămăsese cu funcŃia reprezentativă. În epoca clasică, piaŃa, un pătrat neregulat, fusese doar parŃial
amenajată: pe latura sa de vest se aflau buleuterionul (sediul Consiliului), Prytaneionul (sediul comisiei
executive a prytanilor), un Metroon (templul Marii Mame a Zeilor), un templu al lui Hephaistos, Porticul Pictat
(stoa poikile) şi un mic portic zis Regal (stoa basilike).
În epoca elenistică, piaŃa a fost rapid şi drastic reamenajată. Pe latura de sud a fost ridicat un prim
portic, dublat ceva mai tîrziu de un al doilea, paralel cu el, denumit Porticul median. Cel mai mare edificiu de
acest gen a fost ridicat însă în unghi drept faŃă de ele, pe latura de est a pieŃei. FinanŃat de regele Pergamului
Attalos II, el a rămas cunoscut sub numele de Porticul lui Attalos. E o clădire cu două nivele, cu ieşiri şi pe
laturile scurte, către oraş, şi cuprinzînd o sumedenie de prăvălii în interior. Astăzi, acest portic a fost în întregime
reconstituit (cu fonduri americane) şi este vizitabil; el adăposteşte colecŃiile unui muzeu dedicat descoperirilor
din agora.

Fig. 34. Stoa lui Attalos, reconstruită

Fig. 35. Stoa lui Attalos, exteriorul

Tot un suveran al Pergamului, Eumenes II, a ridicat un portic asemănător la poalele Acropolei, în
vecinătatea teatrului lui Dionysos. Iar un rege seleucid, Antiochos IV, a reluat construcŃia unui impunător templu
închinat lui Zeus Olympianul, Olympieionul, început deja de Peisistratos şi care avea să fie terminat abia de
împăratul Hadrian.

Fig. 36. Templul lui Zeus Olympianul, văzut de pe Acropolă

 Afară de aceste edificii somptuoase, spaŃiul pieŃei s-a acoperit treptat cu un număr mereu crescînd de
monumente de mai mici dimensiuni. Este vorba mai cu seamă despre monumente onorifice închinate pe de o
parte suveranilor elenistici (iar mai tîrziu împăraŃilor romani) care au acordat binefaceri oraşului, pe de altă parte
cetăŃenilor care, pentru diferite motive, erau astfel cinstiŃi de oraş (v. mai jos). Astfel, ceea ce fusese iniŃial un
spaŃiu deschis devenea treptat o aglomerare de aedicule, coloane, socluri, monumente, statui şi grupuri statuare.
Fenomene similare întîlnim şi în alte oraşe, mai vechi sau mai noi. Pînă în epoca romană, agora ateniană
devenise un fel de sanctuar de stat, un mare lăcaş de cult al autoreprezentării ateniene.
Preocuparea pentru decoraŃii se extindea şi asupra amenajării străzilor: principalele
bulevarde ale oraşelor erau acum frecvent flancate pe ambele laturi, pe toată lungimea, de
portice monumentale, uneori cu două nivele, care ofereau umbră şi răcoare cetăŃenilor care se
plimbau; ele permiteau accesul spre prăvălii şi spre intrările în locuinŃe. Din loc în loc,
colonada era întreruptă de arce care se deschideau spre străzi laterale sau spre intrarea în
edificii mai importante.
La Apameia în nordul Siriei, colonada bulevardului principal s-a păstrat în picioare pe o lungime de mai
bine de 2 km; ea prezintă particularitatea că aici coloanele nu sunt identice, unele dintre ele prezintă caneluri
spiralate.

Fig. 37. Bulevard din Apameia

2. Edificii
Sunt relativ puŃine tipurile de edificii noi care apar în această epocă, iar tipul cel mai
spectaculos este şi cel mai puŃin documentat. Este vorba despre palatele regale, care lipsiseră
pînă atunci în lumea greacă, aşa cum lipsise şi instituŃia corespunzătoare. Acum, desigur, toŃi
suveranii elenistici îşi înălŃau palate care mai de care mai somptuoase; din păcate, cu o
excepŃie, ele nu s-au păstrat. ExcepŃia o constituie palatele regilor Pergamului, care sunt de un
folos doar limitat: Aceşti suverani şi-au construit o imagine mai puŃin impunătoare decît a
celorlalŃi regi elenistici (v. şi cap. III), iar palatele lor o reflectă: Arătau mai degrabă ca vilele
unor burghezi, mai mari desigur, mai luxoase şi mai confortabile, dar nu fundamental diferite.
Alte tipuri de edificii au trecut prin anumite modificări faŃă de epocă clasică. Teatrele
reflectă structura schimbată a spectacolelor dramatice. Teatrul devenea, mai mult decît fusese
vreodată în epoca clasică, un teatru de caractere şi mai puŃin de acŃiune dramatică (v. şi cap.
VIII), aşadar un teatru al actorilor, nu al personajului colectiv care era corul. Atît în
reprezentaŃiile de comedie cît şi de tragedie, rolul corului se diminuase, aşa încît apropierea
fizică dintre el şi actori nu mai era indispensabilă. În consecinŃă, înălŃimea scenei tindea să
crească, pînă cînd uneori cîŃiva metri îi separau pe actori de orchestra. De asemenea,
suprafaŃa acesteia se restrîngea: nu mai era nici circulară (cum fusese în secolul IV la
Epidauros), nici în formă de potcoavă (ca la teatrul lui Dionysos din Atena), ci se reducea la
un semicerc.

Fig. 38. Reconstituire grafică a teatrului lui Dionysos din Atena

Scăderea importanŃei corului în spectacole se traduce şi prin invadarea orchestrei de

jilŃuri rezervate spectatorilor de vază (magistraŃi, preoŃi, ambasadori etc.), care erau acum
dispuse la extremitatea semicercului format de orchestra, la distanŃă de altarul dispus în
centrul acesteia – căci spectacolul dramatic era şi rămînea legat de cultul lui Dionysos, parte a
sărbătorilor în cinstea acestui atît de popular zeu. Tot cu scopul de a crea spaŃii speciale pentru
spectatorii cei mai de vază (membrii casei regale, acolo unde era cazul), cele două parodoi
(coridoarele de acces direct în orchestra, prin faŃa scenei), odinioară descoperite, susŃineau
acum un tavan, iar deasupra lor se ridica, în poziŃie privilegiată deasupra scenei, cîte o lojă.
Skene se transforma acum într-un somptuos edificiu cu două sau trei etaje, străpuns de intrări
(reale) şi ferestre (false), împodobit cu coloane, arce şi statui.

Fig. 39. Teatrul din Priene

3. Arhitectura domestică
Şi locuinŃele începuseră încă din secolul IV să treacă prin modificări. Ca şi spaŃiile
publice, în epocile arhaică şi clasică locuinŃele fuseseră remarcabil de simple şi funcŃionale.
Chiar şi oamenii bogaŃi, care şi-ar fi putut permite felurite forme de lux, trăiau acasă foarte
simplu şi locuinŃele lor nu erau foarte diferite de cele ale oamenilor mai săraci; nu exista
conceptul de confort domestic. (Manifestările de lux se limitau la mîncăruri şi băuturi, la
vesela de masă, la arme şi cai.) O locuinŃă confortabilă şi luxos amenajată era socotită la fel
de puŃin compatibilă cu spiritul civic ca şi cheltuielile nemăsurate pentru înfrumuseŃarea
oraşului. Însă după marea criză a războiului Peloponesiac, începînd cu secolul IV, odată cu
ascensiunea individualismului în societatea greacă, aşa cum oraşele începeau să înfrumuseŃeze
spaŃiul public, la fel particularii începeau să-şi înfrumuseŃeze locuinŃele. Ele deveneau treptat
plăcute, confortabile şi împodobite.
Tipul de casă socotit definitoriu pentru epoca elenistică este casa cu peristil. Aceasta,
după cum i-o spune şi numele, era organizată în jurul unei curŃi interioare care era pavată şi
cuprindea un altar domestic, un bazin cu apă, bănci, aproape niciodată vegetaŃie; la casele de
oraş, grădina a apărut abia la sfîrşitul epocii elenistice. Din această curte se deschideau
majoritatea încăperilor casei, dormitoarele membrilor familiei, încăperile de primire etc. Ele
aveau rareori ferestre în afară, îşi primeau lumina şi căldura dinspre curte, de care le despărŃea
cel mai adesea nu o uşă, ci o simplă draperie. Pentru a proteja intimitatea familiei, casa era
întoarsă arhitectonic asupra sa însăşi: viaŃa familiei se concentra în acest spaŃiu interior, iar
deschiderile spre exterior erau reduse: ferestre mici şi aşezate de preferinŃă la nivelurile
superioare, uşi şi porŃi cît mai puŃine cu putinŃă. DependinŃele – bucătăria, mai rar baia: relativ
puŃine case aveau baie proprie, toŃi ceilalŃi foloseau băile publice – se aflau de regulă în partea
din spate a locuinŃei.
Aceste case începeau dar acum să fie înfrumuseŃate şi făcute confortabile şi chiar
luxoase. Mozaice parietale sau pavimentale, pereŃi ornamentaŃi cu stucatură şi tencuială
pictată (rareori monocromă şi la fel de rar figurativă – frescele erau rezervate edificiilor
publice), draperii multicolore şi măşti (de Meduze, satiri sau războinici), vase pictate şi statui
de marmură, covoare şi perne moi (pe mobile ce rămîneau însă funcŃionale şi nu decorative),
toate contribuiau la a face locuinŃa plăcută şi confortabilă. Dealtfel, curtea-peristil şi
andrones, încăperile bărbaŃilor, constituiau cadrul atît al vieŃii de familie cît şi al vieŃii sociale,
al convivialităŃii, al întîlnirilor cu prietenii.
Felul cum arătau casele greceşti poate fi cel mai bine urmărit la Olynthos în peninsula Chalcidică şi la
Priene în Asia Mică. Ambele oraşe au în comun faptul că nu sunt suprapuse de aşezări moderne. La Olynthos,
carourile formate între cîte patru străzi cuprindeau fiecare zece case cu etaj şi cu o curte pavată. Vilele cetăŃenilor
bogaŃi prezintă unele dintre cele mai timpurii exemple de mozaic pavimental din Grecia. Fiecare casă măsura
cam 17 x 17 m. Accesul se făcea printr-un vestibul, care dădea frecvent în sala bărbaŃilor, andron. Acesta avea
de-a lungul pereŃilor paturi, pe jos adesea mozaic. Din vestibul se trecea în curtea pavată, cu portice pe una sau
mai multe laturi; într-un colŃ se găsea scara care ducea la etaj. De partea curŃii opusă intrării se găsea o sală
transversală, care ocupă de regulă întreaga lăŃime a casei. Din aceasta se trece în principalele încăperi: cea
principală (oikos), în care se găsea vatra, alături bucătăria, uneori o baie (însă nu şi latrine), precum şi alte
încăperi de locuit.
Acest tip de casă, cu peristil, atît de potrivit climei blînde mediteraneene, a fost preluat
şi integrat arhitecturii romane, alcătuind, împreună cu mai vechiul tip italic de casă cu atrium,
ceea ce s-a impus sub numele de casa pompeiană. Desigur, nu era acesta singurul tip de casă,
era locuinŃa celor mai înstăriŃi şi permite prin ea însăşi ilustrarea unei diferenŃieri sociale.
Casa cu curte/grădină interioară avea să cunoască un succes nesperat: în forma ei romană,
noua casă „pompeiană” avea să se răspîndească de jur-împrejurul Mediteranei; adoptată de
arabi, s-a răspîndit mai departe; introdusă în Spania, a fost de acolo exportată în Lumea Nouă,
unde mai poate fi întîlnită şi astăzi.

B. ARTA

1. Sculptura
PuŃine dintre sculpturile epocii elenistice ne sunt cunoscute cu numele creatorilor lor şi
încă şi mai puŃine pot fi datate cu oarecare precizie. Aceasta se datorează în bună parte felului
cum asemenea date au ajuns pînă la noi, în primul rînd intermedierii romane: Romanii, mari
amatori – şi colecŃionari – de artă elenă, care imitau şi reproduceau sculpturile cele mai
vestite, admirau şi apreciau în primul rînd operele clasicismului grec. Sculpturile elenistice le
desconsiderau în general, socotindu-le produsele unei epoci de decădere. Cu toate acestea,
printre ele se numără cîteva dintre operele pe care chiar un profan le recunoaşte ca fiind
definitorii pentru arta greacă.
Ca şi în cazul arhitecturii, sunt puŃine genurile noi care apar abia în epoca elenistică.
Cea mai notabilă este arta portretului, care, în adevăratul înŃeles al cuvîntului, nu existase
înainte. Aceasta din motive extra-artistice: Era socotită hybris lucrarea de chipuri cioplite
pentru simpli muritori; imortalizarea prin sculptură era rezervată divinităŃii. Singurii care
făceau excepŃie, în epocile arhaică şi clasică, erau atleŃii învingători la marile competiŃii
panellenice; aceştia erau cîntaŃi de poeŃi şi primeau privilegiul atît de rar al imortalizării prin
statuie. Acestea, desigur, nu erau propriu-zis portrete: nu reproduceau trăsăturile individuale,
ci imaginea ideală a atletului învingător.
Portretul a devenit un gen de sine stătător odată cu ascensiunea Macedoniei şi mai cu
seamă odată cu Alexandru cel Mare. Faimosul portret „romantic“ al lui Alexandru lucrat de
Lysippos a marcat profund portretistica suveranilor elenistici şi influenŃa sa se regăseşte şi în
unele portrete ale unor bărbaŃi de stat romani.

Fig. 40. Alexandru cel Mare, copie romană după un original de Lysippos

Fig. 41. Portret al lui Alexandru descoperit la Pergamon

Fig. 42. Portret al lui Pompeius Magnus

Cum de la Alexandru încolo portretele (idealizate) ale suveranilor făceau parte din
ideologia regală, toŃi suveranii statelor succesoare îşi elaborau propria imagine oficială şi
propriul stil iconografic. Portretul oficial al suveranului era idealizat, prezentînd lumii o
imagine a chintesenŃei frumuseŃii şi vigorii fizice, a vitejiei şi înŃelepciunii unui rege care, să
nu uităm, era un zeu. În schimb, efigiile monetare ale suveranilor sunt uneori idealizate,
alteori însă de un realism care frizează caricatura.
Fig. 43. Monedă cu efigia lui Alexandru

Fig. 44. Monedă a lui Pharnakes I, regele Pontului

Fig. 45. „Suveranul Termelor”, rege seleucid neidentificat

Odată lansat acest trend, al portretelor cu trăsături individuale distincte (chiar dacă
idealizate), el a coborît rapid pe scara socială: personalităŃile culturale (o adevărată galerie de
filosofi începînd cu Socrate), curtenii, notabilităŃile oraşelor (în spaŃiile publice), în sfîrşit
simplii cetăŃeni (în spaŃiile private, funerare sau domestice), toŃi îşi comandă portretul. Ia
naştere astfel o vastă galerie de tipuri care, deşi individualizate, deşi portrete, descind în mult
prea mare măsură din tradiŃia clasicismului secolului V pentru a fi cu totul străine de aspiraŃia
spre idealul de frumuseŃe umană al acestei arte. Portretul grec nu a atins aşadar niciodată
realismul necruŃător al portretului roman republican.
În schimb, se deschidea acum interesul sculptorilor şi comanditarilor pentru o gamă
mult mai variată de tipuri umane. În epoca clasică constituiseră subiect de artă doar tipurile
umane ideale: bărbatul în deplinătatea puterilor sau cel tînăr, femeia matură sau fata, frumoşi
cu toŃii. Alte vîrste apăreau doar cu totul periferic, iar în cazul reproducerilor de copii, de
exemplu, copilul era redat cu proporŃiile trupului unui adult, reduse la miniatură. În epoca
elenistică însă, nu numai toate vîrstele, dar şi toate tipurile umane erau redate de artişti, de la
copii la bătrîni, de la atleŃi la dansatoare, de la regi la cerşetori.
Fig. 46. Copilul cu gîsca

Nu erau ocolite nici acelea care frizează grotescul, cum este de exemplu reprezentarea
unui jocheu mic şi emaciat.

Fig. 47. Jocheul de la Cap Artemision

Tipurile deja consacrate treceau acum prin modificări care tindeau uneori spre a le goli
de conŃinut. Reprezentările de atleŃi evoluaseră deja în epoca clasică, de la atleŃii masivi ai lui
Polykleitos la cei mai zvelŃi ai lui Lysippos. Acum, deşi desigur continuau să se lucreze în
număr mare asemenea statui care urmează prototipul clasic, apăreau opere ca aşa-numitul
Hercule Farnese, sub chipul unui bărbat masiv pînă la mătăhălos, înfăŃişat însă nu ca un atlet
triumfător sau relaxat, ci unul istovit de întrecere sau de luptă, rezemîndu-se greoi în ghioagă;

Fig. 48. Hercules Farnese

sau statuia de bronz a unui pugilist, înfăŃişat probabil după o înfrîngere, cu o faŃă abrutizată,
cu nasul şi urechile turtite de lovituri.
Fig. 49. Boxerul „Quirinal” (sau „al termelor”), înfăŃişat cu cestus (mănuşa de box)

La fel se continua mai puŃin îndelungata tradiŃie a reprezentărilor nude de zeiŃe:

Aphrodita Knidiană a lui Praxiteles reuşea, în ciuda goliciunii, să-şi păstreze aura de maiestate
divină, ceea ce este cazul şi al unora dintre urmaşele sale din epoca elenistică (celebra
Aphrodita din Melos, mai bine cunoscută drept Venus din Milo, sfîrşitul secolului II).

Fig. 50. Aphrodita din Melos

Dar ele coexistau acum cu statui care o înfăŃişau pe Afrodita aşa cum nici un sculptor
din epoca clasică nu ar fi îndrăznit s-o facă, drăgălaşă, frivolă şi complet lipsită de demnitate.

Fig. 51. Afrodita şi Pan, grup statuar din Delos

Nu pot fi identificate sau departajate „şcoli“ de sculptură pentru epoca elenistică, cel
puŃin nu pe criterii geografice. Acestea fiind zise, există anumite preferinŃe ale cîte unuia sau
altuia dintre marile centre de cultură, care dau operelor produse în fiecare o atmosferă proprie,
aparte.
Atena în primul rînd continua tradiŃia sculpturii de epocă clasică.
AparŃine acestei şcoli o serie de portrete, mai cu seamă de filosofi, oratori şi tragedieni, respirînd
seninătatea şi nobleŃea sculpturii epocii clasice.

Fig. 52. Demosthenes. Copie romană după un original de Polyeuktos, ca. a. 280

Fig. 53. Filosof. Dintr-un atelier attic, ca. a. 250

Alexandria se specializa mai degrabă în reprezentarea de scene de gen, împrejurări

obişnuite, din viaŃa de zi cu zi, personaje graŃioase sau ilare, în orice caz lipsite de semnificaŃii
profunde sau de gravitate.
Unele centre urmau linia inaugurată de Skopas: sculptura dramatică, subiecte tragice,
redarea pasiunilor şi suferinŃelor umane în modul cel mai impresionant cu putinŃă.
Fig. 54. Nike din Samothrake

Cea mai vizibilă este această tendinŃă la Rhodos sau Pergamon.

La Pergamon, după victoria asupra galaŃilor, regele Attalos I a poruncit ridicarea unor monumente care
să glorifice această victorie. Două dintre ele s-au păstrat: Unul înfăŃişează un Gal murind, reprezentat nud, doar
cu un torques la gît şi cu armele alături, luptînd cu moartea care deja îi închide ochii. Celălalt, un grup statuar,
întruchipează pe un gal care se sinucide după ce şi-a ucis soŃia, pentru a nu cădea de vii în mîinile duşmanului.
Dramatismul vibrant al acestei compoziŃii reiese atît din subiectul însuşi cît şi din multiplele contraste între
trupul armonios, dar inert al femeii care se prăbuşeşte şi cel viguros, încordat al bărbatului care se pregăteşte să
îşi înfigă arma în trup, între musculatura nudă a bărbatului şi faldurile flasce ale veşmîntului femeii. Grija cu care
au fost redate detalii de port şi armament ale acestor războinici barbari corespunde gustului pentru exotic şi
etnografic al epocii.

Fig. 55. Gal rănit („Galul Ludovisi”)

Fig. 56. Gal ucigîndu-şi soŃia înainte de a se sinucide

Tot la Pergamon a fost ridicat, pe una din terasele oraşului de sus, un altar monumental închinat lui
Zeus (aflat astăzi la Berlin). Masa de sacrificiu propriu-zisă se afla într-o curte înconjurată de portice, înlăuntrul
cărora se afla o serie de reliefuri ilustrînd mitul lui Telephos, fiul lui Herakles, din care susŃineau regii
Pergamului că se trag. Ansamblul se sprijinea pe un soclu masiv, întrerupt de o scară monumentală ce permitea
accesul spre altar.

Fig. 57. Altarul din Pergamon

Această scară se afla pe partea opusă a edificiului în raport cu intrarea în incinta sacră, astfel încît cel ce
voia să ajungă la ea ocolea mai întîi soclul, admirînd cu acest prilej friza monumentală (înaltă de 2,30 m) ce îl
împodobea. Această friză, datorită căreia altarul este atît de celebru, înfăŃişează o Gigantomachie, lupta zeilor cu
GiganŃii. „AcŃiunea“ începe din mijlocul laturii opusă scării, unde Zeus şi Atena, încleştaŃi în luptă cu uriaşii, se
află în mişcare în direcŃii opuse, inaugurînd astfel cele două şuvoaie de acŃiune care ocolesc soclul altarului, pînă
la scară.

Fig. 58. Zeus în luptă cu gigantul Porphyrion

Friza reprezintă o succesiune de scene de luptă extrem de dramatice, care umplu pînă la margini
suprafaŃa soclului, aşa încît un fundal aproape nu mai există; efectul dorit a fost cel de a face suprastructura
altarului să pară că pluteşte deasupra tumultului bătăliei în piatră. Mişcarea violentă a celor implicaŃi în bătălie e
subliniată de învolburarea faldurilor veşmintelor, de contorsionarea membrelor şi de expresia de intensă suferinŃă
– dar numai de pe chipurile GiganŃilor, căci Olimpienii îşi menŃin chiar şi în luptă expresia de suverană
netulburare.

Fig. 59. ZeiŃa Atena în luptă cu un gigant

O notă picantă o dă un fapt care ar fi fost de neconceput în epoca clasică: Nu te poŃi înşela cu privire la
identificarea corectă a numeroaselor personaje divine reprezentate, deoarece lîngă fiecare îi e scris numele!
 Una din sculpturile cele mai celebre ale întregii antichităŃi clasice se datează către sfîrşitul epocii
elenistice. Laokoon şi fiii săi este opera a trei sculptori originari din Rhodos, care lucrau însă probabil pentru un
comanditar din Italia. Grupul înfăŃişează lupta disperată a preotului troian şi a celor doi fii adolescenŃi împotriva
şerpilor monstruoşi trimişi de Poseidon ca pedeapsă pentru că Laokoon îndrăznise să îi sfătuiască pe troieni să nu
introducă în oraş uriaşul cal de lemn în care se ascunseseră luptătorii ahei; dacă ar fi fost ascultat, ar fi prevenit
căderea Troiei. Statuia era probabil gîndită a fi expusă într-o nişă, aşa încît singura vedere este cea frontală.
Încordarea extremă a trupurilor celor trei, cel mai masiv şi mai viguros al tatălui, cele mai zvelte şi mai fragile
ale băieŃilor, chinul şi disperarea întipărite pe chipurile lor, lupta zadarnică împotriva încleştării din ce în ce mai
strînse a inelelor lucioase ale şerpilor, toate alcătuiesc o compoziŃie de un dramatism extrem, zguduitor.

Fig. 60. Laokoon şi fiii săi

Dealtfel, grupurile statuare incluzînd cel puŃin două personaje erau o caracteristică a
epocii. Erau adesea compoziŃii complexe, astfel încît privitorul era obligat să le contemple din
toate părŃile, căci un singur punct de vedere nu era suficient pentru a putea fi înŃelese, şi
frecvent piramidale, astfel încît liniile converg spre punctul cel mai înalt al compoziŃiei.

2. Pictura şi artele minore

Foarte puŃin din pictura epocii elenistice, din pictura antică în general, a supravieŃuit
pînă la noi. Din izvoarele literare cunoaştem numele unor pictori, cum ar fi Apelles, pictorul
de curte al lui Alexandru cel Mare, căruia i se atribuie mai multe portrete ale acestuia şi ale
tatălui său, precum şi o Aphrodite Anadyomene (Afrodita ridicîndu-se din valuri), poate
inspiraŃia pentru o pictură murală din Pompei). Mai ştim că, la fel ca în sculptură, apăreau
acum genuri noi, de pildă natura moartă, caricatura, scenele de gen, dar nimic din toate
acestea nu s-a păstrat. Se picta de obicei – chiar pictura monumentală – pe panouri de lemn;
pictură parietală găsim în context funerar, de exemplu în morminte macedonene cu cameră
sau pe stele funerare. Multe dintre picturile găsite în locuinŃele romane din Pompei derivă
foarte probabil, măcar în parte, din prototipuri elenistice, dar data acestora, ca şi măsura în
care artistul roman le va fi modificat, sunt cu neputinŃă de stabilit.
Fig. 61. Pictură murală pompeiană cu reprezentarea lui Venus Anadyomene („care se ridică din mare”)

Uneori, mozaicuri păstrate ne permit să ne facem o idee despre coloritul,

complexitatea compoziŃiilor şi genul subiectelor alese de pictorii epocii elenistice: Faimosul
mozaic pavimental din Casa Faunului de la Pompei, care înfăŃişează bătălia de la Arbela,
reproduce foarte probabil o pictură cu trei secole mai veche.

Fig. 62. Mozaicul lui Alexandru, înfăŃişînd bătălia de la Issos. Mozaic din Pompei

Dealtfel, mozaicurile, parietale sau pavimentale, constituie atît una dintre decoraŃiunile
interioare cele mai răspîndite ale epocii cît şi o formă de artă care variază de la simple
ornamentaŃii geometrice sau florale în două culori pînă la compoziŃii complexe policrome şi
figurative.

Fig. 63. Paviment de mozaic cu scenă de vînătoare de cerbi, Pella

Însă chiar artiştii renumiŃi nu se socoteau mai presus de a prelucra metalele preŃioase
destinate şi unor scopuri practice: vesela din aur şi argint care orna mesele celor bogaŃi,
bijuteriile, gemele sunt obiecte lucrate cu fineŃe şi deseori de mare frumuseŃe. Tehnicilor mai
vechi ale filigranului şi granulaŃiei li se adăuga acum gravarea gemelor, iar marile cantităŃi de
metale preŃioase şi de pietre scumpe, unele din ele anterior necunoscute grecilor, au stimulat
atît arta prelucrării lor cît şi aplecarea spre lux a comanditarilor.
Fig. 64. Coroana de aur a lui Filip II de la Vergina

Fig. 65. Pectoral din aur cu protoma Artemidei

Din materiale mai puŃin nobile, dar cu aceeaşi înaltă desăvîrşire artistică erau lucrate
statuetele şi reliefurile din ceramică şi teracotă. Exista o amplă producŃie meşteşugărească, o
adevărată industrie de masă în acest domeniu, iar produsele locale sunt frecvent de o calitate
îndoielnică; însă existau şi piese de înaltă calitate. Printre ele, de cea mai mare faimă se
bucură aşa-numitele tanagrale, după numele oraşului beoŃian Tanagra, unde au început a fi
produse în a doua jumătate a secolului IV. Ele reprezintă mai cu seamă personaje din viaŃa de
zi cu zi, în veşmintele şi cu accesoriile cotidiene, mai rar divinităŃi sau personaje cunoscute
din comedii.

Fig. 66. Statuetă de Tanagra, secolele IV-III

XII. IRADIEREA CULTURII ELENISTICE. BARBARII DE DINCOLO DE
HOTARE

InfluenŃa greacă asupra altor neamuri s-a făcut simŃită de cînd eubeenii s-au aşezat
prima dată în Italia, la Pithekussai şi Kyme – sau de cînd regele trac Rhesos a ajutat la
apărarea Troiei împotriva aheilor. Desigur, ea nu a mers niciodată într-un singur sens şi lumea
greacă a beneficiat la rîndul ei de influenŃele primite din afară. Fascinante şi tulburătoare sunt
aceste zone de interferenŃă, unde cultura greacă şi cele străine se fertilizau reciproc. Ne vom
opri în cele ce urmează asupra a doar două exemple.

I. Tracia
Tracia este unul din acele Ńinuturi care s-au aflat doar pentru scurte perioade de timp
sub stăpînirea nemijlocită a vreunei puteri elene (a Macedoniei, de la Filip al II-lea la
Lysimachos), care a fost în schimb expusă secole de-a rîndul influenŃei culturii greceşti.
Aceasta a mers de la simpla pătrundere a mărfurilor greceşti (sesizabile arheologic sunt în
primul rînd ambalajele ceramice pentru vin sau ulei) pînă la preluarea unor culte elene şi a
obiceiului grecesc de a ridica inscripŃii şi reliefuri, trecînd prin legături personale şi prin
contacte diplomatice, politice şi militare. Desigur, influenŃele erau reciproce, după cum arată
introducerea cultului zeiŃei trace Bendis la Atena (e adevărat, în contextul alianŃei dintre
Atena şi regatul trac al odrysilor la începutul războiului peloponnesiac) sau al zeului Derzelas
(Megas Theos) în oraşul vest-pontic Odessos (Varna). Primul dintre exemplele care urmează
se referă la efectele prezenŃei unui nucleu de comercianŃi greci situat adînc în interiorul
teritoriului tracic, al doilea la tentativa de introducere a unor elemente fundamentale modului
de viaŃă grecesc într-un oraş întemeiat de un suveran trac; ambele ilustrează simbioza celor
două culturi.

1. Pistiros
În anul 1990 a fost descoperită o inscripŃie greacă de secolul IV, refolosită în zidul
unei staŃii de poştă romane, Lissae/Bona Mansio, de pe rîul Hebros/Marica (în apropierea
satului Vetren, cam la 100 km vest de Philippopolis/Plovdiv). Cam la 2 km NV de locul
găsirii inscripŃiei a fost descoperită şi este cercetată arheologic din 1988 o aşezare cu
pronunŃat caracter comercial, identificată cu emporion Pistiros menŃionat de inscripŃie. Textul
este un decret al unui suveran trac odrys prin care se clarifică statutul juridic al locuitorilor
emporion-ului şi li se acordă diverse privilegii şi garanŃii. Descoperirea a aruncat o lumină
nouă şi neaşteptată asupra raporturilor dintre greci şi traci şi mai cu seamă asupra modului în
care era organizat comerŃul grecilor în Ńară barbară.
InscripŃia se datează în intervalul 359-350, la scurtă vreme după moartea regelui odrys
Kotys I (359). Acesta refăcuse, începînd cu 383/2, regatul odrys anterior fărîmiŃat, şi îi
restaurase în bună măsură întinderea şi prosperitatea; după moartea sa însă, regatul s-a rupt
din nou în trei fîşii longitudinale între Marea Egee şi munŃii Balcani, care aveau să fie rînd pe
rînd cucerite de Filip al Macedoniei. Decretul de la Pistiros aparŃine unuia dintre aceşti regi
succesori (probabil Amadokos II, care stăpînea fîşia centrală).
Textul, fragmentar păstrat, fără început şi sfîrşit, cuprinde în prima sa parte o serie de garanŃii oferite de
suveran grecilor aşezaŃi în emporion Pistiros. Acesta nu era o polis, deci nu avea autonomie şi nici proprietate
asupra pămîntului, însă locuitorii săi aveau dreptul să îşi împartă singuri loturile de pămînt aflate în folosinŃă,
fără intervenŃie regală. Beneficiau de asemenea de extrateritorialitate, deci litigiile dintre emporitani urmau a fi
judecate între ei, nu de tribunalele regelui. De asemenea, regele se angaja să nu cantoneze trupe la Pistiros; să nu
trimită reprezentanŃi de-ai săi acolo; să nu anuleze datoriile supuşilor săi traci către emporitani; să nu confişte
loturile de pămînt sau păşunile emporitanilor şi să nu le modifice întinderea; să nu perceapă taxe pe drumurile
care duc la şi dinspre Pistiros. Toate aceste drepturi şi privilegii fuseseră deja acordate emporitanilor de către
regele Kotys şi erau reconfirmate acum. A doua parte a documentului este un jurămînt al lui Kotys, prin care
regele se angaja să nu confişte bunurile cetăŃenilor din trei oraşe greceşti: în primul rînd Maroneia (care probabil
fondase emporion-ul Pistiros), Apollonia şi Thasos, aflaŃi la Pistiros, să nu îi aresteze şi să nu îi ucidă,
angajament luat şi în numele alor săi.
Aşezarea fortificată de la Pistiros datează din secolul V şi a continuat să existe pînă în
primul sfert al secolului III, cînd a fost distrusă, posibil de către celŃi. Avea caracter urban, cu
tramă stradală, străzi pavate, canale de drenaj şi locuinŃe sau clădiri publice cu soclu de piatră
şi acoperiş din Ńigle. Era locuită de o populaŃie mixtă, greci şi traci, după cum demonstrează
graffiti pe ceramică cu nume greceşti şi trace, precum şi materialul arheologic descoperit.
PrezenŃa ei în Tracia şi comerŃul desfăşurat prin intermediul ei cu oraşele greceşti de pe
litoralul Mării Egee şi al Mării Negre ilustrează intensitatea pătrunderii elene în Tracia,
precum şi faptul că această pătrundere nu avea loc numai de-a lungul celor două litoraluri şi
de acolo spre interior, ci şi de-a lungul marilor rîuri care străbat Tracia. Mai important,
documentul demonstrează existenŃa unor raporturi juridice între cele două părŃi, certificate
printr-un act – scris de partea greacă, fără îndoială nescris de partea tracă, dar pecetluit prin
alte metode, nu mai puŃin solemne. În acest cadru, comercianŃii greci, obŃinînd ocrotirea
suveranului trac, beneficiau de garanŃii ale siguranŃei persoanei şi mărfurilor lor. Formularea
documentului atestă o apreciabilă sofisticare în reglementarea funcŃionării aşezării şi a
activităŃii sale comerciale. Fără aceste garanŃii, activităŃile lor în Ńară barbară ar fi devenit – nu
cu neputinŃă, puŃine lucruri sunt cu neputinŃă unui negustor, dar mult mai riscante, pînă la
nerentabilitate. Pe de altă parte, suveranul trac, acordînd aceste garanŃii şi privilegii – cu riscul
de a-i nemulŃumi pe unii dintre supuşii săi –, obŃinea certitudinea că grecii nu vor ocoli
Ńinuturile interioare ale regatului său şi că acesta va beneficia de pe urma relaŃiilor comerciale
stabile astfel constituite. Fără îndoială, asemenea raporturi între comercianŃii greci şi o entitate
politică barbară existau – deşi necertificate în formă scrisă – şi în alte părŃi, la frontiera între
lumea greacă şi cea barbară; condiŃia indispensabilă pentru funcŃionarea lor era însă
continuitatea entităŃii politice barbare, astfel încît garanŃiile şi privilegiile acordate de ea să nu
fie repuse în discuŃie la fiecare generaŃie.

2. Seuthopolis
În anii 1948-1954, cu prilejul construirii barajului „Koprinka“ pe valea rîului Tundža,
la 8 km vest de Kazanlăk, nu departe de ieşirea din pasul Shipka, a fost cercetată arheologic o
aşezare tracică fortificată identificată ulterior drept Seuthopolis, capitala regatului trac al
odrysilor de la sfîrşitul secolului IV şi începutul secolului III. Oraşul – care nu era o polis, ci o
reşedinŃă regală – acoperea o suprafaŃă de doar 5 ha între ziduri şi fusese construit după
modelul oraşelor greceşti, cu tramă stradală regulată, străzi pavate, case cu peristil şi o agora
la intersecŃia străzilor principale, unde se aflau structuri din piatră, poate un templu şi altar al
lui Dionysos. LocuinŃele se aflau în majoritate în afara zidurilor, înlăuntrul acestora se găseau
mai cu seamă clădiri administrative şi oficiale. În nordul oraşului, un alt zid delimita o mică
incintă (0,5 ha), acropola fortificată a oraşului. Aici se afla un sanctuar al Cabirilor, care poate
era în acelaşi timp şi reşedinŃă regală. Oraşul a fost ridicat pe locul unei aşezări mai vechi de
către regele trac Seuthes, al treilea cu acest nume din dinastia odrysă, căruia i-a slujit drept
capitală, după modelul oraşelor întemeiate de suveranii elenistici. În anii 270, oraşul a fost
distrus, probabil în urma invaziei celtice, şi nu a mai fost locuit de atunci.
Seuthes III ajunsese la putere probabil în urma expediŃiei eşuate la nordul Mării Negre a lui Zopyrion,
unul din guvernatorii Traciei în vremea lui Alexandru cel Mare. După moartea lui Alexandru şi împărŃirea
imperiului său, Seuthes i-a ridicat pe traci împotriva diadohului Traciei, Lysimachos. Conflictul, care a durat mai
mulŃi ani şi ale cărui detalii nu ne sunt cunoscute, s-a încheiat printr-o pace care, în lumina descoperirilor de la
Seuthopolis, se dovedeşte a fi fost una de compromis: Seuthes a acceptat suzeranitatea lui Lysimachos asupra
întregii Tracii pînă la Dunăre, iar Lysimachos a fost nevoit să accepte existenŃa unei stăpîniri a lui Seuthes (şi a
altora afară de el), care bătea chiar monedă (de bronz, imitată după monedele macedonene) cu propria efigie,
ceea ce înseamnă că părŃi apreciabile din Thracia scăpau controlului efectiv al lui Lysimachos. Dealtfel, Seuthes
a profitat de prima ocazie care i s-a oferit, revolta oraşelor vest-pontice împotriva lui Lysimachos din anul 313,
pentru a ridica din nou armele împotriva acestuia.
Dintre puŃinele inscripŃii în limba greacă descoperite în oraş, majoritatea graffiti pe
ceramică, două sunt de interes. Una dintre ele îl menŃionează pe un preot al lui Dionysos,
purtător al unui nume trac. Cealaltă este deja faimoasa inscripŃie a lui Epimenes.
Acest text (datat în ultimul deceniu al secolului IV sau în primul deceniu al secolului III), redactat, într-
o limbă elenă corectă, de o persoană familiarizată cu formularul obişnuit al inscripŃiilor greceşti, îmbină cu toate
acestea elemente din mai multe tipuri de texte: jurămîntul, decretul şi tratatul. Este un angajament luat de
Berenike, regina lui Seuthes, în numele ei şi al celor patru fii ai lor, privind înapoierea lui Epimenes, împreună
cu toate bunurile sale, lui Spartokos, regele din Kabyle, pentru ca Epimenes să îi aducă serviciile sale lui
Spartokos. Epimenes fusese, cu cîtva timp în urmă, încredinŃat de Seuthes lui Spartokos, în schimbul unor
garanŃii; între timp, dintr-un motiv necunoscut, el se refugiase în sanctuarul zeilor din Samothrake de la
Seuthopolis, iar acum urma să fie returnat, fără a i se face vreun rău şi împreună cu bunurile sale. Sunt indicate
locurile unde acest text urma a fi expus public: la Kabyle în Phosphorion şi în agora lîngă altarul lui Apollo, la
Seuthopolis în sanctuarul Marilor Zei (din Samothrake) şi în agora în sanctuarul lui Dionysos lîngă altar (v.
lectura).
Acest text, în ciuda bogăŃiei de informaŃii pe care le cuprinde, e la fel de frustrant ca o pagină smulsă
dintr-un roman, de pe la mijloc: nu ştim nu numai ce urmează să se mai întîmple, dar nici ce s-a întîmplat
înainte. Singurele personaje cunoscute si din alte surse sunt Seuthes însuşi şi Spartokos, a cărui capitală, Kabyle,
se află pe rîul Tonzos (Tundža), la ca. 100 km est de Seuthopolis, lîngă actualul Jambol. Kabyle fusese fortificată
de Filip II, care stabilise şi o colonie de greci acolo. Spartokos a bătut de asemenea monedă, ca şi Seuthes numai
monede mărunte de bronz, dar spre deosebire de acesta a înscris pe ele titlul de basileus. Berenike, judecînd după
nume, provenea dintr-una din casele regale macedonene. Este cunoscut faptul că Lysimachos, cu prilejul
încheierii păcii cu Seuthes, a luat de soŃie o principesă tracă; probabil Seuthes a încheiat şi el, cu prilejul vreunei
alianŃe politice cu vreunul dintre diadohi, o căsătorie asemănătoare cu o macedoneană, dar dacă aceasta provenea
din familia lui Lysimachos, a lui Antigonos Monophthalmos sau a altcuiva, e cu neputinŃă de stabilit.
Şi mai misterios este Epimenes, centrul pasiv al întregii acŃiuni. Pentru care motiv a fost el „dat“ de
Seuthes lui Spartokos şi de ce a căutat din nou azil la Seuthopolis? Care erau relaŃiile dintre el şi cele două case
regale trace? Care era statutul său social şi juridic? Care era natura serviciilor pe care le presta celor doi
suverani? Ce erau acele „bunuri“ ale sale care par a fi la fel de importante ca persoana sa (şi care erau probabil
mobile, din moment ce urma să părăsească templul împreună cu ele)? Textul nu dă răspuns la aceste întrebări şi
de aceea este mai puŃin ilustrativ pentru situaŃia politică a vremii în Tracia decît ne-am fi putut aştepta de la o
inscripŃie de asemenea lungime şi atît de bine păstrată.
Mai limpede este situaŃia cultelor atestate de inscripŃie în cele două reşedinŃe regale. Cultul lui Apollo
era desigur larg răspîndit atît în Macedonia cît şi în oraşele greceşti din Tracia şi în cele vest-pontice. Phosphoros
(Purtătoarea de lumină) este un epitet de cult purtat atît de Artemis cît şi de Hekate (înfăŃişate cu cîte o făclie în
fiecare mînă), aşa încît distincŃia este uneori greu de făcut. Pentru Kabyle, unde Phosphoros era divinitatea
principală, originea acestui cult s-ar putea urmări pînă la Byzantion, unde Artemis Phosphoros a ajutat oraşul,
conform legendei, să scape de asediul lui Filip II din anul 339. Cultul Marilor Zei din Samothrake (divinităŃi
contopite în unele locuri cu Cabirii) s-a bucurat, mai ales începînd cu secolul III, de o largă răspîndire în oraşele
macedonene de la Marea Egee şi în oraşele greceşti de pe litoralul Mării Negre, pînă la Olbia. Acest cult este
unul al misterelor, dar nu e limpede dacă la Seuthopolis existau comunităŃi de mystai, de iniŃiaŃi în misterele
acestor divinităŃi. În fine, cultul lui Dionysos are la traci o îndelungată tradiŃie, dar şi aici instituirea unui
sanctuar cu altar trădează influenŃa greacă.
InscripŃia, în ciuda întrebărilor rămase fără răspuns, este în multe privinŃe foarte
relevantă pentru impactul civilizaŃiei elene asupra tracilor. Mai întîi este important însuşi
faptul că atît Seuthes cît şi Spartokos şi-au clădit capitale, cîtă vreme suveranii traci se
lipsiseră pînă atunci de vreo reşedinŃă stabilă. Apoi, faptul că textul că a fost redactat în limba
greacă şi destinat expunerii publice arată că se aflau de faŃă în cele două reşedinŃe ale unor
regi traci cititori capabili să îl înŃeleagă. În ciuda amestecului de formulare, textul
demonstrează suficientă familiarizare a redactorului şi a comanditarilor cu stilul şi structura
unor documente publice greceşti. În fine, atestarea cultelor şi sanctuarelor unor divinităŃi
greceşti în inima Traciei (inclusiv cu obiceiul elen al dreptului de azil în sanctuare) atestă
elocvent gradul de pătrundere a influenŃei elene în Tracia.

II. Asia Centrală şi India

Pătrunderea grecilor în stepele Asiei Centrale şi în India şi formarea regatului bactrian
şi apoi a celor greco-indiene (v. cap. II) a generat o sinteză culturală care îmbină elemente
greceşti, persane şi indiene într-un amestec nu întotdeauna armonios, dar mereu fertil. În fîşia
de teritoriu care merge de la Syr-Daria la Indus şi de la hotarele podişului iranian în Punjab,
Ńară a cărei istorie frămîntată şi pătată de sînge o cunoaştem doar în frînturi mai mult sau mai
puŃin întinse pentru ultimele trei secole dinainte de Christos, se năşteau filoane noi de gîndire
şi noi mijloace de a le exprima în piatră, metal sau ceramică.
Cîteva cuvinte greceşti au pătruns în limba sanscrită, mai ales dintre cele referitoare la
scriere sau la arta războiului. Limba greacă era încă folosită în vremea kushanului Kanishka,
în secolul II p. Chr., şi probabil a continuat să fie utilizată – în legende monetare şi inscripŃii –
pînă în epoca invaziei arabe. La Taxila în Punjab, suveranii indo-parŃi primeau încă în secolul
I p. Chr. o educaŃie de specific grecesc.
Majoritatea monedelor bătute de regii greco-indieni erau bilingve, cu legendă în
greceşte pe avers şi în limba pali (în alfabetul kharoshti) pe revers. Este singurul exemplu în
întreaga lume elenă pentru o asemenea concesie făcută unei alte culturi. Simboluri şi
reprezentări de divinităŃi hinduiste au apărut – pentru o scurtă perioadă – pe monede
bactriene. InfluenŃe veneau şi dinspre zoroastrism: Mithras cu boneta sa frigiană a fost
reprezentat frecvent pe monede greco-indiene. S-au păstrat de asemenea dedicaŃii budiste
ridicate de purtători ai unor nume greceşti.
O spectaculoasă sinteză a valorilor şi simbolurilor celor două culturi, greacă şi indiană,
o întîlnim în artă, mai cu seamă în cea a regatului Gandhara. Mare şi intensă a fost aici
influenŃa greacă asupra redării unor scene cu tematică sau specific indian. Aceasta începe de
la prezenŃa în reprezentări a unor obiecte specific greceşti (amfore, kantharoi), a unor
personaje indiene în veşminte greceşti (chiton, himation) şi cu pieptănături specific elene.
Există apoi scene bacchice sau de symposia, inclusiv în contexte budiste, la fel cum, invers,
apar greci în scene de devoŃiune budistă. În fine, numeroase reprezentări au fost lucrate de
artişti vizibil familiarizaŃi cu stilul, elementele stilistice şi canoanele artei elene.

Fig. 67. Banchet greco-indian, secolele I-II p. Chr.

InterferenŃe similare s-au produs şi pe planul speculaŃiei teoretice şi al curentelor de

gîndire. Urme ale gîndirii filosofice indiene pot fi identificate în preceptele unor filosofi greci,
ca de pildă Pyrrhon din Elis (care se pare că l-a însoŃit pe Alexandru cel Mare în expediŃia sa),
primul filosof sceptic şi întemeietorul şcolii filosofice care îi poartă numele (pyrrhonismul),
sau filosoful cinic Onesikritos din Astypalaia. Una din operele cele mai strălucite ale prozei
clasice indiene, Milinda Panha (Întrebările regelui Milinda – forma dată de indieni numelui
grec Menandros), este dialogul în stil platonician între regele greco-indian Menandros
(secolul II) şi înŃeleptul budist Nāgasena în legătură cu această credinŃă. Dealtfel, regele
Menandros pare să se fi convertit la budism; pe monedele sale apare roata, simbol budist.
Budismul Mahayana, avînd în centru figura omului-zeu Buddha, pare să fi absorbit unele
influenŃe ale gîndirii filosofice greceşti, mai cu seamă ale tradiŃiei democriteene, sofiste şi
sceptice. Paralele au fost făcute şi între anumite raŃionamente ale şcolii cinice şi ale
budismului Zen. Dar şi un aport persan poate fi identificat: Foarte popularul Buddha al
viitorului, Maitreya, a fost pus în legătură cu divinitatea zoroastriană Miθra, acelaşi care a stat
la baza unui cult sincretistic în bazinul Mediteranei sub numele de Mithras.
ConsecinŃele cu bătaia cea mai lungă ale acestei sinteze culturale sunt legate însă de
aportul la transformarea budismului din doctrina filosofică Hinayana în şcoala Mahayana,
forma sub care această religie s-a răspîndit în China, Tibet şi Japonia. Este posibil ca mişcarea
Mahayana să fi apărut, măcar în parte, prin secolul I în nord-vestul Indiei, în spaŃiul acestor
interacŃiuni greco-indiene. Gîndirea greacă pare să fi avut o anumită influenŃă asupra unor
chestiuni de metafizică budistă sau a unor întrebări ca aceea în jurul naturii umane sau supra-
umane a lui Buddha. Această formă de budism, influenŃată de gîndirea greacă, este cea care a
călătorit spre nord şi est de-a lungul drumului mătăsii. Încă în a doua jumătate a secolului II p.
Chr., călugări budişti din regatul Kushanilor călătoreau, prin bazinul Tarim, spre capitala
chineză Loyang, unde aveau să devină primii traducători în chineză ai textelor sacre
Mahayana.
Mai cuprinzătoare – sau mai uşor de urmărit – sunt influenŃele artei elene asupra celei
budiste. Reprezentări antropomorfe ale lui Buddha nu au existat multă vreme în arta indiană;
Iluminatul era înfăŃişat doar prin intermediul unor simboluri (un tron gol, urmele paşilor săi,
floarea de lotus, copacul Bodhi, roata destinului). Doar în regiunile aflate sub influenŃă greacă
(Gandhara, Mathura) a apărut imaginea umană a lui Buddha; cele mai vechi exemple datează
din secolul I p. Chr. Multe elemente stilistice trădează influenŃa greacă: veşmîntul pe care îl
poartă Buddha este himation-ul grecesc; reprezentarea în picioare în poziŃia de contrapost;
părul buclat în stil mediteranean, strîns în vîrful capului într-un nod derivat probabil de la cel
al lui Apollo din Belvedere; şi mai cu seamă realismul în redarea detaliilor, a faldurilor
veşmintelor, în modelarea volumelor, toate reflectă naturalismul artei greceşti de epocă
clasică şi elenistică.

Fig. 68. Statuie a lui Buddha, Gandhara, secolele I-II p. Chr.

De-a lungul drumului mătăsii, influenŃele artistice greco-indiene, însoŃind difuziunea

budismului, au călătorit prin Asia Centrală spre răsărit şi le regăsim pe unele dintre ele pînă
departe în China şi Japonia. Fascinantă este de exemplu preluarea şi transformarea imaginii
lui Herakles. În arta greco-budistă, protectorul lui Buddha, Vajrapani, are o înfăŃişare direct
inspirată de cea a lui Herakles, prezentat cu ghioaga, iar în Extremul Orient, ocrotitorul
templelor budiste, Shukongōshin, este reprezentat cu aceleaşi detalii iconografice.
Fig. 69. EvoluŃia iconografiei lui Herakles: 1. statuie romană de bronz; 2. monedă a regelui greco-
bactrian Demetrios I (ca. 200-180); 3. Vajrapani, ocrotitorul lui Buddha, reprezentat ca Herakles,
Gandhara, secolul II p. Chr.; 4. Shukongōshin, ipostază a lui Vajrapani, Japonia

Frapantă este şi asemănarea dintre reprezentările divinităŃilor greceşti ale vîntului (în
primul rînd personificarea vîntului de nord, Boreas) şi cele ale zeului japonez al vîntului,
Fujin. Trăsătura caracteristică a ambelor reprezentări o formează vălul învolburat ce se umflă
deasupra capului zeului. O verigă intermediară pe drumul mătăsii între lumea elenistică şi
Extremul Orient o găsim în reprezentări din bazinul Tarim în Asia Centrală, care prezintă
acelaşi detaliu al vălului umflat de vînt.

Fig. 70. EvoluŃia iconografică a reprezentărilor zeilor vîntului: stînga: zeu grec din Hadda
(Afghanistan), secolul II p. Chr.; centru: zeu al vîntului din Kizil, bazinul Tarim, secolul VII p. Chr.;
dreapta: zeul japonez al vîntului, Fujin, secolul XVII

Desigur, influenŃele merg în ambele sensuri: Aureola apare în arta creştină abia în
secolul V p. Chr., aproape fără precedente în arta Imperiului Roman. Era în schimb cunoscută
mult mai devreme în răsărit: ea apare în unele reprezentări persane de regi şi de zei, pe
monede ale unor regi kushani, şi mai cu seamă apare în majoritatea reprezentărilor lui Buddha
în arta greco-budistă, începînd cu secolul I p. Chr.

Fig. 71. Statuie a lui Buddha, Gandhara, secolul I p. Chr.

InscripŃia de la Seuthopolis (IGB III/2, 1731; W. M. Calder III, The Seuthopolis Inscription IGBR
1731, a New Edition, în Transitions to Empire. Essays in Greco-Roman History, 360-146 B. C., in Honor of E.
Badian (ed. R. W. Wallace, E. M. Harris), Norman – London 1997, 167-177, sfîrşitul secolului IV – începutul
secolului III)
Noroc bun. Jurămîntul Berenikei şi al fiilor ei faŃă de Epimenes: deoarece Seuthes, sănătos fiind, l-a
predat pe Epimenes şi bunurile sale lui Spartokos şi Spartokos i-a dat în schimb garanŃii, să fie hotărît pentru
Berenike şi fiii ei Hebryzelmis şi Teres şi Satokos şi Sadalas şi pentru cei (...) să îl dea pe Epimenes lui
Spartokos, pe el şi bunurile sale, pe toată viaŃa, iar Epimenes să-şi pună la dispoziŃie serviciile lui Spartokos sau
celor pe care îi desemnează acesta, pe cît îi stă în puteri; fiii Berenikei să îl scoată (pe Epimenes) din sanctuarul
zeilor din Samothrake în aşa fel, încît să nu-i provoace nici un prejudiciu, ci să-l predea lui Spartokos, pe el şi
bunurile sale; să nu-i ia nimic din bunurile sale, dacă nu comite vreo nedreptate; dacă pare a comite vreo
nedreptate, arbitru să fie Spartokos; acest jurămînt să fie scris pe stele de piatră şi expus la Kabyle în
Phosphorion şi în agora lîngă altarul lui Apollo, şi la Seuthopolis în sanctuarul Marilor Zei şi în agora în
sanctuarul lui Dionysos, lîngă altar; dacă jură cinstit şi îşi respectă jurămîntul, să le fie bine şi de folos, din partea
Berenikei să rămînă (valabile) faŃă de Epimenes vechile jurăminte.
 XIII. SOSIREA ROMEI

În cele ce urmează nu voi oferi o relatare a evenimentelor care au însoŃit

expansiunea romană în bazinul răsăritean al Mediteranei şi dispariŃia, rînd pe rînd, a
regatelor elenistice. Acestea pot fi găsite cu uşurinŃă în orice lucrare care tratează istoria
Romei. Vor fi în schimb scoase în evidenŃă cîteva dintre aspectele majore ale sosirii
Romei în Orient şi ale interacŃiunilor sale cu lumea regatelor elenistice şi a oraşelor
greceşti, cum ar fi: mult disputata chestiune a imperialismului roman; percepŃiile
reciproce ale romanilor şi grecilor; reacŃiile diplomatice şi politice ale grecilor faŃă de
înaintarea romană.

1. PercepŃii
În vara anului 217, la Naupaktos aveau loc tratativele de pace care urmau să pună
capăt războiului (zis „social” sau „al aliaŃilor”) dintre regele Macedoniei Filip V şi liga
Aetoliană. Conflictul dura de trei ani, ambele părŃi suferiseră pierderi şi pacea încheiată a
fost una de epuizare, căci nici una din părŃile combatante nu îşi atinsese scopurile
propuse. Cu un an mai înainte, în apus începuse războiul Romei cu Hannibal. Şi iată că
Polybios, în relatarea pe care o face tratativelor de la Naupaktos, pune în gura
aetolianului Agelaos, care îndemna la pace, faimoasa referire la norii care se strîng în
Occident şi ameninŃă să acopere Grecia (lectura 1) – aluzie la potenŃialul pericol roman.
Este acesta foarte probabil un vaticinium ex eventu, o prevestire făcută după consumarea
faptului, care ridică întrebarea în ce măsură la vremea respectivă ascensiunea Romei era
văzută ca o primejdie din Grecia şi în general care era imaginea pe care romanii şi grecii
o aveau unii despre alŃii.
Romanii fuseseră expuşi influenŃei greceşti încă din epoca arhaică, fie direct,
datorită oraşelor greceşti din Campania şi sudul Italiei, fie indirect, prin intermediul
etruscilor. Şi grecii egeeni aveau cunoştinŃă de existenŃa Romei: ea era menŃionată în
izvoare deja în secolul V. Însă romanii erau mult mai interesaŃi de Grecia şi mai atenŃi la
evenimentele de acolo: tradiŃia asupra unor episoade din trecutul mai îndepărtat al Romei
(pe care o regăsim, de exemplu, la Titus Livius) face în repetate rînduri apropieri mai
mult sau mai puŃin forŃate cu evenimente similare din Grecia (alungarea regilor din
Roma, la 509, coincide aproape cu data alungării tiranilor din Atena, 510; asediul
oraşului Veii a durat zece ani – 409-396 –, ca războiul Troiei; redactarea legilor celor
Douăsprezece Table, 450, ar fi fost precedată de trimiterea unei ambasade în Grecia, care
să studieze în primul rînd constituŃia lui Solon, dar şi legile altor oraşe greceşti). Chiar
dacă multe din aceste apropieri oferite de tradiŃie nu rezistă criticii istoricilor moderni, ele
arată în orice caz cît de interesaŃi erau romanii de ceea ce se întîmpla în Grecia. În
schimb, preocuparea grecilor pentru Roma, pentru bazinul occidental al Mediteranei în
general, era mult mai redusă: prevestirea oferită de Polybios, chiar dacă nu este autentică,
ilustrează faptul că că pentru majoritatea grecilor la vremea respectivă urmărirea
evenimentelor din războiul Romei cu Cartagina nu constituia încă o prioritate.
Lucrurile aveau să se schimbe, desigur, odată cu intervenŃia, mai întîi indirectă la
sfîrşitul secolului III, apoi directă la începutul celui următor, a armatelor romane în lumea
elenistică. Pentru greci, aproape totul la romani constituia o surpriză: de la sistemul
onomastic roman (grecii nu îl înŃelegeau şi de aceea găsim frecvent în autorii timpurii
personaje romane numite, de exemplu, Lucius fiul lui Lucius, fără indicarea nomenului
sau cognomenului, ceea ce face identificările uneori dificile) la eficienŃa armamentului şi
tacticii romane (foarte mare surprindere a cauzat de exemplu obiceiul invariabil al
romanilor de a ridica în campanie mereu castre, indiferent dacă se aflau în contact cu
inamicul sau nu, spre deosebire de practica grecească de a se adapta condiŃiilor naturale
aşa cum se aflau la îndemînă) şi mai ales la subtilităŃile instituŃiilor romane, dintre care
multe le erau străine şi greu de înŃeles (vezi tendinŃa grecilor de a îi trata pe comandanŃii
romani victorioşi ca pe nişte obiecte de veneraŃie, după modelul propriilor lor suverani;
doar cu greu au înŃeles natura puterii unui magistrat roman, v. mai jos).
Pentru romani, reacŃiile la contactul direct cu Grecia au fost mai limpezi, dar şi
mai împărŃite. Erau pe de o parte aceia – mai cu seamă în rîndurile elitei, familiarizată
deja prin educaŃie cu cultura greacă – dispuşi de la bun început să admire tot ceea ce era
grecesc şi să îi trateze pe greci cu indulgenŃă. Printre aceştia se numărau Scipionii
(Lucius Scipio fusese comandant în războiul cu Antiochos III, iar fratele său Africanul
făcuse parte din statul său major), T. Quinctius Flamininus, învingătorul regelui
Macedoniei Filip V la Kynoskephalai, precum şi numeroasele personaje mai puŃin ilustre
care începeau trendul de a îşi trimite fiii la studii în Grecia, de a se apleca asupra operelor
literare şi filosofice elene şi de a colecŃiona opere de artă greceşti. La cealaltă extremă se
aflau cei care socoteau dăunătoare pentru Roma influenŃa greacă; printre aceştia, cel mai
vehement era M. Porcius Cato, Cato cel Bătrîn. El îşi închinase întreaga viaŃă menŃinerii
şi consolidării constituŃiei romane tradiŃionale şi a vechiului mod de viaŃă roman, auster şi
demn, iar acum socotea că deschiderea Romei spre Orientul elenistic constituia o
ameninŃare. Nou descoperita dragoste a romanilor pentru filosofia, retorica şi artele elene,
socotea el, nu făcea decît să deschidă uşa înclinaŃiei spre plăceri, dragostei de lux,
desfrîului şi nestăpînirii de toate felurile; aşa încît, pentru a feri tineretul roman de
corupŃie şi vechile moravuri de disoluŃie, influenŃa greacă în toate formele ei trebuia
stîrpită în faşă. Astfel că respingea orice fel de cultură sau ştiinŃă grecească, îl numea pe
Socrate un palavragiu şi un aŃîŃător şi mergea pînă acolo încît îi detesta pe medici şi se
ferea de ei cît putea (la vremea aceea, majoritatea medicilor din Roma erau greci).
Episodul cel mai spectaculos al confruntării dintre cele două orientări a avut loc în anul 155.
Atunci a sosit la Roma o ambasadă ateniană condusă de filosoful Karneades, care aparŃinea şcolii sceptice.
În aşteptarea deciziei Senatului, membrii ambasadei au oferit prelegeri publice pe teme filosofice, care
atrăgeau un mare număr de auditori, mai ales dintre tineri. Mai cu seamă renumele şi strălucirea artei
oratorice a lui Karneades au cucerit oraşul, încît se spunea că tineretul roman a renunuŃat la distracŃiile sale
obişnuite şi nu se mai entuziasma decît pentru filosofie. Unii salutau această noutate, nu însă şi Cato, care
credea că astfel tineretul va fi abătut de la pregătirea militară. Cele mai faimoase au fost discursurile lui
Karneades Despre dreptate: în prima zi, a lăudat dreptatea romană, în ziua următoare şi-a demolat propria
argumentaŃie din ziua precedentă, arătînd că dreptatea nu este o parte intrinsecă a virtuŃii, ci doar un
instrument de folosit pentru funcŃionarea eficientă a unei societăŃi bine organizate. Îngrozit de această
piruetă retorică, pe care o interpreta ca relativism moral, şi scîrbit de abilitatea în argumentare a grecului,
Cato a cerut şi a obŃinut ca ambasada ateniană să fie trimisă acasă. Este regretabil că nu ni s-a păstrat şi
reacŃia lui Karneades.
Desigur, pe măsură ce implicarea Romei în lumea elenistică continua şi se
adîncea, tradiŃionaliştii pierdeau treptat partida. SoldaŃii romani activi în Orient, precum
şi sclavii, ambasadorii, prizonierii de război, medicii, negustorii şi artiştii greci care
soseau la Roma aduceau cu sine modul de viaŃă, limba şi valorile elene. Casele celor
bogaŃi se umpleau cu opere de artă aduse – cumpărate sau jefuite – din Orient, casele
celor mai puŃin bogaŃi deveneau mai confortabile. EducaŃia tinerilor se făcea din ce în ce
mai mult după modele greceşti şi, la o sută de ani după începutul prezenŃei romane în
răsărit, nimeni nu se mai putea numi educat dacă nu stăpînea limba greacă. Literatura
latină se năştea, în secolul III, sub influenŃa celei elene; poezia, istoriografia, tratatele
morale, drama purtau pecetea indelebilă a modelelor greceşti, dar nu erau simple imitaŃii;
romanii au avut întotdeauna geniul de a transforma creator ceea ce preluau de la alŃii.

2. Imperialism?
Înaintarea Romei spre răsărit s-a petrecut lent, cu întreruperi şi reculuri, mai cu
seamă deoarece procesul de provincializare a teritoriilor nou cucerite a fost incomparabil
mai lent decît progresele propriu-zis militare. Pentru mulŃi dintre contemporanii
evenimentelor, din lumea elenistică, politica Romei putea părea de neînŃeles. Într-adevăr,
după victoria în prima încleştare directă dintre Roma şi un stat elenistic – anume al doilea
război macedonean (200-198) –, învingătorul, T. Quinctius Flamininus, a proclamat la
Corint libertatea grecilor (196), urmată într-adevăr, contrar aşteptărilor unora, de
retragerea trupelor romane din Grecia (194). A urmat la scurtă vreme războiul împotriva
lui Antiochos III (192-188), în urma căruia regele a fost nevoit să cedeze întreaga Asie
Mică seleucidă de dincoace de munŃii Taurus. Întreg acest teritoriu însă nu a fost înglobat
statului roman, ci împărŃit între principalii aliaŃi ai Romei din regiune: regatul Pergamului
şi oraşul Rhodos. Următorul conflict, al treilea război macedonean (171-168), s-a încheiat
cu distrugerea regatului Macedoniei. Din nou Roma s-a retras; teritoriul statului
macedonean a fost împărŃit în patru republici autonome, supuse la tot felul de restricŃii.
După ce această soluŃie s-a dovedit a nu fi viabilă, Macedonia a fost în sfîrşit
transformată în provincie romană (148) – la mai bine de o jumătate de veac de la
începutul implicării romane în bazinul răsăritean al Mediteranei. A urmat
provincializarea sub numele de Asia (129) a fostului regat al Pergamului, lăsat moştenire
Romei de ultimul său suveran, Attalos III. Pînă la reorganizarea Orientului de către
Pompeius Magnus (64), acestea două au rămas singurele provincii romane la est de
Adriatica. Mai mult, au existat nu mai puŃin de cinci testamente ale unor suverani
elenistici prin care Romei îi erau lăsate moştenire teritorii întinse şi chiar regate întregi.
Roma a ales să nu execute decît două dintre ele (cel al lui Attalos III al Pergamului în
anul 129 şi cel al lui Nikomedes IV al Bithyniei în 74), pe celelalte trei le-a ignorat.
 De ce atîta reŃinere? Roma a demonstrat că poate cuceri orice doreşte, dar nu
doreşte să păstreze acele teritorii; aşa să fie? Întrebarea ne conduce la dezbaterea mai
amplă asupra imperialismului roman.
Dezbaterea porneşte de la Polybios, care şi-a scris a sa Istorie universală cu scopul declarat de a
arăta în ce fel şi din ce motive romanii au ajuns în doar cincizeci şi trei de ani – pe care el îi socotea de la
începutul războiului zis al aliaŃilor, 220, pînă la bătălia de la Pydna – stăpînii lumii cunoscute. DiscuŃia a
fost preluată de istoricii moderni şi continuă pînă astăzi, fapt la care contribuie – mai ales ca distorsiune –
implicaŃiile contemporane ale termenului „imperialism”.
Cuvîntul a apărut de-abia în secolul XIX, pus în legătură cu imperiile lui Napoleon I şi Napoleon
III şi mai ales cu conotaŃii negative. A mai pierdut din acestea, în primul rînd în dezbaterile care animau
viaŃa politică britanică, ajungînd să însemne o politică de expansionism, de extindere a unei puteri naŃionale
în afara hotarelor sale iniŃiale. Lenin i-a dat un nou sens; pornind de la motivaŃii şi conexiuni de natură
economică, el a desemnat drept imperialism stadiul cel mai înaintat, dar şi cel final al capitalismului, după
care trebuia să urmeze prăbuşirea sistemului.
Ca atît de des în istoria romană, Theodor Mommsen este cel care a definit termenii discuŃiei.
Scriind fără a folosi termenul de imperialism, dar dezbătînd natura celui roman, Mommsen a negat cu
convingere existenŃa unei politici agresive şi expansioniste a Romei şi a argumentat că Roma s-a lăsat
atrasă în conflicte militare doar datorită neliniştii provocate de duşmani puternici şi potenŃial periculoşi sau
pentru a proteja interesele aliaŃilor săi1. Teoria a fost preluată şi aplicată specific înaintării Romei în
răsăritul elenistic de către Maurice Holleaux, care a demonstrat cu o logică riguroasă că înaintarea Romei în
Orient a fost determinată nu de interese expansioniste ci de ceea ce ea socotea la momentul respectiv a fi
autoapărare. AlŃii erau de altă părere. Gaetano De Sanctis, care scria aproape la aceeaşi vreme ca Holleaux,
a ajuns la concluzia contrară: politica Romei în Orientul elenistic a fost expresia unui militarism agresiv şi
lacom. Dezbaterea continuă pînă astăzi, cu aceeaşi aprindere.
Cum putem aşadar explica politica Romei în Orientul elenistic? Pentru care motiv
au ezitat romanii atît pînă să tragă consecinŃele fireşti ale succeselor lor militare şi să
provincializeze teritoriile cucerite? Răspunsul trebuie căutat în structurile interne ale
statului roman.
Dintre romani, pentru cine era nu avantajoasă o politică de cuceriri? CetăŃenilor
romani li se cerea, desigur, să-şi verse sîngele în războaiele Romei; cu toate acestea,
extrem de rare au fost cazurile în care comiŃiile au refuzat pornirea unui război socotit
necesar de către Senat (cazul cel mai notoriu este votul negativ dat de comiŃii propunerii
de război cu Macedonia în anul 200, la nici doi ani de la încheierea istovitorului conflict

1
Ceea ce aminteşte de gluma care prezintă crearea Imperiului Britanic ca pe rezultatul unui “moment de
neatenŃie” (a fit of absent-mindedness).
cu Hannibal; chiar şi în aceste împrejurări, poporul a fost convins să-şi schimbe la scurtă
vreme opinia şi astfel a început al doilea război macedonean). Asta deoarece războiul nu
însemna numai efort şi suferinŃă, ci şi perspectiva unor beneficii: În afară de partea din
prada de război cuvenită fiecărui soldat, veniturile care se scurgeau în tezaurul statului se
răsfrîngeau şi asupra cetăŃenilor. Cazul cel mai elocvent este, după al treilea război
macedonean, hotărîrea Senatului de a scuti din acel moment pe cetăŃenii romani de
impozite. Beneficiile aduse de victoria lui Aemilius Paullus asupra Macedoniei au fost
atît de mari, încît statul roman a socotit că se poate din acel moment lipsi de contribuŃiile
băneşti ale cetăŃenilor săi.
Să fi fost atunci elitele cele care aveau reŃineri faŃă de extinderea mai departe a
statului roman? Dimpotrivă. În afară de beneficiile pur materiale pe care războaiele le
puteau aduce, cariera unui senator era indisolubil legată de comanda militară. Extrem de
puŃinele succese politice – mai cu seamă în ce priveşte accesul la consulat – obŃinute de
aceia care nu erau viri militares nu fac decît să sublinieze aceasta. (Cicero este exemplul
cel mai notabil, al unui homo novus care a reuşit să parcurgă o carieră strălucită,
încununată cu consulatul şi cu titlul de pater patriae, bazîndu-se exclusiv pe
excepŃionalul său talent oratoric şi fără să petreacă sub arme mai mult timp decît era
neapărat necesar). Pentru ceilalŃi, succesele militare erau indispensabile pentru cariera
politică; cu atît mai mult în cazul celor care, ca M. Porcius Cato (Cato Cenzorul) sau C.
Marius, nu aparŃineau prin naştere ordinului senatorial şi trebuiau să înceapă prin a-şi croi
drumul spre magistraturi.
Cît despre membrii ordinului ecvestru, pentru ei beneficiile materiale ale unei
politici de cuceriri erau cele mai evidente. Lor le revenea – prin intermediul societăŃilor
de publicani care încheiau contracte de arendare cu statul roman – în primul rînd
strîngerea impozitelor din provincii, dar şi diverse profituri ce reieşeau din echiparea şi
întreŃinerea unei armate în campanie.
Cu alte cuvinte, atît poporul Romei cît şi elitele sale erau profund şi direct
interesate de continuarea şi extinderea cuceririlor, precum şi de consolidarea lor prin
provincializarea teritoriilor dobîndite. Din nou, de ce s-a întîmplat aceasta atît de lent?
Să aruncăm o privire asupra modului cum erau administrate provinciile existente.
Două erau organismele prin care Roma era reprezentată în provinciile sale. Strîngerea
impozitelor se afla, după cum am văzut, în mîinile societăŃilor de publicani, care obŃineau
profituri enorme şi erau destul de puŃin interesaŃi de bunăstarea provincialilor care plăteau
aceste impozite. Autoritatea politică şi militară se afla în mîinile guvernatorului de rang
senatorial, magistrat sau promagistrat, ajutat de statul său major. Autoritatea
guvernatorului nu era limitată decît de extinderea temporală a funcŃiei sale; atîta vreme
cît o deŃinea, nu exista nici un mecanism de control sau de supraveghere a activităŃilor
sale. Desigur, odată ce i se încheia mandatul, el putea fi tras la răspundere dacă îşi
depăşise atribuŃiile sau comisese abuzuri; această posibilitate era însă mult îngreunată de
faptul că, pe de o parte, provincialii care ar fi putut dori să-l dea în judecată, nefiind
cetăŃeni romani, nu aveau personalitate juridică şi erau nevoiŃi să găsească mai întîi un
cetăŃean roman dispus să le reprezinte interesele în justiŃie; pe de altă parte, tribunalele
care urmau să-i judece pe guvernatori erau ele însele compuse din senatori, oameni care
fuseseră ei înşişi – sau sperau să devină într-o zi – guvernatori de provincii şi erau prea
puŃin dispuşi să creeze precedente condamnînd pe unul dintre ai lor.
Cazul cel mai celebru – şi cel mai revoltător – de abuzuri comise de un guvernator de provincie a
fost cel al guvernatorului Siciliei, Caius Verres. Acuzatorul în acest proces a fost Cicero, ale cărui pledoarii
au fost publicate, deşi nu au fost Ńinute în faŃa instanŃei. (Prevăzînd rezultatul procesului, Verres a preferat
să se exileze de bună voie decît să aştepte condamnarea.) Dintr-un număr copleşitor de probe şi de depoziŃii
ale numeroşilor martori care s-au deplasat din Sicilia la Roma pentru proces, rezulta că guvernatorul nu s-a
mulŃumit doar să se îmbogăŃească, ci şi-a alcătuit o enormă colecŃie de obiecte de artă confiscate abuziv, în
virtutea puterilor sale. Victimele sale erau nu numai provincialii supuşi autorităŃii sale, ci şi străini în
trecere, chiar un principe seleucid în drum spre Roma, şi – pentru a-şi încununa realizările – a pus chiar să
fie executaŃi cetăŃeni romani, sub cuvînt că ar fi sclavi fugiŃi, ceea ce constituia o încălcare foarte gravă a
legii şi a constituŃiei romane. Dacă s-ar fi abŃinut de la acest din urmă abuz, dacă ar fi dovedit doar ceva
mai puŃină măsură în lăcomia sa, Verres ar fi avut foarte mari şanse, la fel ca destui înaintea sa, să scape
nepedepsit sau cu o pedeapsă modică.
Chiar fără excese, posibilităŃile guvernatorilor de a se îmbogăŃi erau nesfîrşite.
Extrem de puŃini erau aceia care, ca de exemplu Cicero, nu se întorceau din provinciile
lor mai bogaŃi decît plecaseră.
Un exemplu grăitor: Caesar a deŃinut pretura în anul 62. I s-a încredinŃat pentru anul următor
guvernarea provinciei Hispania Ulterior. La plecarea din Roma, casa i-a fost practic asediată de numeroşii
săi creditori, care cereau să fie plătiŃi înainte ca datornicul să plece în provincie şi, cine ştie, să moară pe
acolo. Datora o mie trei sute de talanŃi. A trebuit să intervină Crassus, să plătească o parte şi să garanteze
restul datoriilor lui Caesar. Doi ani mai tîrziu, la întoarcerea la Roma, Caesar şi-a putut plăti toate datoriile
fără efort. Întreprinsese o campanie împotriva unor triburi la sud de Durius (Duero) şi capturase oraşul
Brigantium, realizări militare care desigur pălesc prin comparaŃie cu cucerirea Galliei, însă care au justificat
proclamarea lui ca imperator de către trupe, acordarea triumfului de către Senat şi mai cu seamă o pradă de
război suficientă pentru a stinge datoriile lui Caesar, a îi face fericiŃi pe ofiŃerii şi soldaŃii săi, care îşi
primiseră partea cuvenită din pradă, şi pentru a închide gura tezaurului public, care îşi primise şi el partea
sa. Toate acestea fără a stoarce provincia şi pe provinciali; dimpotrivă, Caesar a reglementat raporturile
dintre datornici şi creditori în provincia sa.
Astfel, guvernatorii provinciilor erau ocrotiŃi prin deŃinerea unui imperium cîtă
vreme se aflau în magistratură sau promagistratură, erau scutiŃi de intervenŃia oricărui alt
organism al statului în timpul mandatului, aveau puŃin a se teme de pe urma traducerii în
justiŃie pentru eventuale abuzuri în timpul funcŃiei, şi aveau posibilitatea foarte reală de a
îşi spori renumele, influenŃa politică şi averea. De fapt, în statele elenistice cucerite şi
transformate în provincii romane (Sicilia – fostul regat al Syracusei, Macedonia, Asia) ei
se substituiau în majoritatea privinŃelor foştilor suverani. Că erau percepuŃi ca atare de
către noii lor supuşi, o arată faptul că grecii, obişnuiŃi să dedice un cult suveranilor lor, au
încercat să îl transfere asupra comandanŃilor romani şi apoi a guvernatorilor de provincii.
Abia după ce natura puterii acestora a fost corect înŃeleasă, devoŃiunea grecilor s-a
îndreptat asupra statului roman ca atare; astfel au apărut în multe locuri temple ale Romei
divinizate, Dea Roma, la care mai tîrziu avea să se adauge şi cultul lui Augustus. Cît era
de mare puterea acestor viceregi, ilustrează următorul episod din vremea de după victoria
romană de la Pydna.
Atunci, Egiptul ceruse ajutor roman împotriva regelui seleucid Antiochos IV, care invadase Ńara şi
ameninŃa capitala (era cel de-al şaselea război sirian şi ultimul). Roma, care nu avea trupe de prisos, a
trimis totuşi în Egipt pe consularul C. Popilius Laenas, dar fără armată. La debarcarea în Egipt, pe plaja de
la Eleusis, l-a întîlnit pe regele seleucid, pe care îl cunoştea personal, deoarece acesta fusese în tinereŃe
educat la Roma. Regele i-a întins mîna, iar Popilius, fără să-i răspundă la salut, a pus în ea tăbliŃele cu
decretul Senatului care cerea retragerea armatelor seleucide din Egipt. Antiochos şi-a anunŃat intenŃia de a
se sfătui cu consilierii săi – lucru nu numai firesc, dar aproape indispensabil în guvernarea statelor
elenistice –, lucrul i-a fost însă refuzat brutal. Popilius a trasat cu bastonul pe care îl Ńinea în mînă un cerc în
nisip în jurul regelui şi i-a poruncit să-şi ia hotărîrea înainte de a părăsi cercul. După scurtă chibzuinŃă,
regele a anunŃat că va face cum crede Senatul că e bine; abia atunci, Popilius i-a întins mîna ca unui rege
prieten. Fără a crîcni, Antiochos IV a evacuat Egiptul la termenul prescris şi s-a retras fără să fi fost învins,
la simplul cuvînt al unui reprezentant al Romei. Şi asta în condiŃiile în care era cel mai puternic dintre
suveranii elenistici ai momentului!
 Acestor oameni aşadar, care comandau armate şi porunceau regilor, li se cerea, la
întoarcerea la Roma, să reintre în rînduri şi să redevină simpli membri ai Senatului (în
măsura în care un membru al Senatului Romei era vreodată simplu), cu nimic mai presus
decît ceilalŃi şi gata să primească la rîndul lor ordine. TranziŃia nu era uşor de înfăptuit şi,
mai cu seamă în perioada de după războiul cu Hannibal, politica internă romană se
orienta tot mai mult spre îngrădirea acelora care, dăruiŃi cu naştere nobilă, avere, educaŃie
şi legături de familie folositoare, mai aveau nevoie doar de succese politice şi triumfuri
militare pentru a îşi depăşi egalii şi chiar a pune în primejdie Republica. (Dealtfel,
reforma militară a lui Caius Marius a fost cea care, creînd o armată de soldaŃi
profesionişti, loiali generalilor lor înainte de a fi loiali Republicii, a pus în mîna
ambiŃioşilor arma de care aveau nevoie şi a contribuit decisiv la declanşarea lungii serii
de războaie civile care aveau să pună capăt republicii ca regim politic.)
Un exemplu grăitor pentru libertatea de acŃiune pe care şi-o putea îngădui un comandant militar şi
magistrat departe de Roma îl constituie campania consulului Cn. Manlius Vulso împotriva galaŃilor. Ea a
avut loc în anul 189, imediat după încheierea războiului cu Antiochos III şi încă înainte de semnarea păcii
de la Apameia, care a pus capăt acestui război. Consulul a înaintat adînc în teritoriul galat, a spulberat
trupele tribului vestic, al tolistoagilor, şi ale tribului central al tectosagilor (nu şi al celui de-al treilea trib, al
trocmilor, deoarece teritoriul acestuia se afla dincolo de rîul Halys, care stabiliseră romanii că avea să fie
limita răsăriteană a expansiunii lor). Numărul celor ucişi şi mai ales al prizonierilor din rîndurile celŃilor a
fost colosal, prada capturată apreciabilă. Vulso a fost blamat pentru această campanie căreia îi lipsea
justificarea legală: GalaŃii nu fuseseră aliaŃi cu Antiochos III în timpul războiului abia încheiat şi consulul
nu avusese acordul Senatului, ba nici măcar nu îl consultase. Totuşi, nu a avut nimic de suferit de pe urma
iniŃiativei sale
Pentru a preveni acumularea unei puteri prea mari în mîinile guvernatorilor de
provincii şi ale comandanŃilor armatelor romane în campanie, ar fi fost necesară o
regîndire fundamentală a modului în care erau administrate provinciile Romei. Aceasta ar
fi dus la concluzia inevitabilă a incompatibilităŃii între un întins imperiu teritorial şi
administrarea sa cu mecanismele şi instituŃiile unui oraş-stat. Elita Romei, în primul rînd
aristocraŃia senatorială, nu era însă dispusă să tragă această concluzie. InstituŃiile Romei
şi întreaga tradiŃie republicană ajunseseră a fi privite ca intangibile şi orice schimbare ca
neputînd fi decît spre mai rău. În plus, prosperitatea provinciilor şi soarta provincialilor
nu constituiau motiv de îngrijorare pentru nimeni la Roma: erau teritorii cucerite şi
populaŃii supuse, care şi numai din acest motiv îşi meritau soarta. Abia în timpul
Principatului administrarea provinciilor s-a modificat substanŃial. Deocamdată, singura
măsură preventivă (şi aceasta doar un paliativ) găsită pentru frînarea ascensiunii acestor
viri militares a fost – evitarea sau întîrzierea provincializării unor teritorii cucerite.
Acesta aşadar, iar nu lipsa poftei sau a putinŃei de a face cuceriri, a fost motivul
pentru care înaintarea Romei în Orient a fost atît de inconsecventă. Desigur, pe de altă
parte este incontestabil faptul că politica Romei faŃă de statele elenistice nu a fost unitară,
nici consecventă, nu a existat niciodată un plan de procedură pentru Orient, Roma se
trezea atrasă fără voia ei în conflicte pe care nu le căutase, prinsă între propriile interese
(sau cele ale unor grupuri de influenŃă), cele ale aliaŃilor ei şi manevrele diplomatice ale
statelor greceşti prietene sau duşmane. Expansiunea romană nu a fost deci niciodată
srtucturată în vederea unui scop anume, însă mecanismele care o puneau inexorabil în
mişcare se găseau în însăşi structura societăŃii romane.

3. DiplomaŃie
Roma nu a fost prezentă în lumea elenistică doar cu armele în mîini. Dincolo de
războaie şi cuceriri, statul roman şi-a ocupat locul în concertul puterilor vremii, în fruntea
lor desigur, dar fără a ocupa o poziŃie fundamental diferită. Romanii s-au conformat
uzanŃelor diplomatice şi interstatale elene, fără a căuta să le pună pe baze noi. Iar grecii
şi-au continuat multă vreme demersurile politice de parcă nici o schimbare fundamentală
nu s-ar fi petrecut.
PuŃine au fost instrumentele diplomatice noi, introduse de romani în raporturile lor cu statele lumii
elenistice. De exemplu, s-au păstrat peste douăzeci de texte ale unor foedera încheiate de Roma cu oraşe
greceşti. Este vorba invariabil despre tratate încheiate de pe poziŃii de deplină egalitate, prevăzînd ajutor
reciproc în caz de atac: tratate de alianŃă defensivă (v. lectura 3). Printre statele astfel aliate cu Roma nu se
numără nici unul din cele mai importante şi puternice, cum ar fi liga Aetoliană sau Rhodos (care au avut
ambele la un moment dat asemenea tratate, dar ele nu erau încheiate de pe poziŃii de egalitate cu Roma).
Găsim în schimb printre ele oraşe ca Maroneia în Tracia, Methymna în insula Lesbos, Astypalaia în
Ciclade, Tyrreion în Akarnania sau Knidos. Acestea erau fără îndoială oraşe prospere şi importante în felul
lor, dar disproporŃia de forŃe dintre ele şi statul roman era atît de mare încît pretenŃia de egalitate deplină
între semnatari frizează ridicolul. În ciuda formularului de politică externă la care s-a recurs, avem de-a
face aici de fapt cu un instrument de politică internă: Oraşele greceşti astfel tratate nu erau parteneri externi
privilegiaŃi, ci supuşi privilegiaŃi.
 Această adoptare a uzanŃelor elene a facilitat acceptarea Romei ca partener pentru
statele elenistice, a oferit însă şi ocazii, pentru acestea din urmă, de a manipula colosul
occidental în propriul folos.
Desigur, romanii nu ezitau să trateze statele elenistice cu asprime şi chiar să le
umilească.
De exemplu, încercarea Rhodosului de a menŃine o atitudine echidistantă în conflictul dintre Roma
şi regele Perseus al Macedoniei şi de a media acest conflict i-a atras suspiciunea şi ostilitatea Romei.
Rhodosul şi-a plătit scump iniŃiativa: şi-a pierdut posesiunile din Asia Mică (pe care le primise ca răsplată
pentru sprijinul acordat Romei în războiul cu Antiochos) şi, mai grav, romanii au transformat Delos în port
liber, ceea ce a deturnat într-acolo bună parte din comerŃul atras anterior de Rhodos. Aceasta a produs
insulei pierderi financiare considerabile; date fiind şi suspiciunile romanilor, acest moment a marcat
pierderea statutului independent al statului rhodian şi căderea sa sub dependenŃa romană.
Şi mai drastic se puteau purta romanii cu monarhii elenistici, nu în ultimul rînd
fiindcă aici se adăuga ura lor faŃă de numele de rege şi ideea de regalitate.
Crunta umilinŃă suferită de Antiochos IV am pomenit-o deja. Regele Eumenes II al Pergamului şi-
a atras şi el suspiciunea romanilor în vremea aceluiaşi război cu regele Perseus şi s-a grăbit să pornească
spre Roma pentru a se disculpa în faŃa Senatului. Cum acesta nu avea de gînd să-l primească, a votat la
repezeală o hotărîre prin care li se interzicea monarhilor străini să vină la Roma. Astfel, Eumenes, de-abia
debarcat la Brundisium, a fost nevoit să facă în mod ruşinos calea întoarsă.
Astfel încît unii monarhi preferau să se umilească singuri pentru a atrage
bunăvoinŃa Senatului.
Polybios povesteşte dezgustat cum regele Bithyniei Prusias II i-a întîmpinat pe ambasadorii
romani îmbrăcat în veşminte de sclav eliberat şi s-a prezentat drept libert al Romei, dispus să facă orice i se
spune şi să-i imite pe romani în toate. Mai tîrziu, vizitînd el însuşi Roma, a fost primit în Senat, unde s-a
aruncat la pămînt, a sărutat pragul şi s-a adresat senatorilor cu „zei mîntuitori”.
Însă nu toŃi partenerii elenistici ai Romei se găseau doar în faŃa alternativei între
umilinŃă ori sancŃiuni. Desigur, după sfîrşitul regatului Macedoniei influenŃa romană se
făcea simŃită pretutindeni şi era riscant să încerci să o ignori; nu este însă mai puŃin
adevărat că statele elenistice îşi menŃineau pînă la un punct libertatea de decizie şi de
acŃiune, precum şi sentimentul propriei demnităŃi.
Următorul episod ilustrează elocvent acest fapt. Pe la jumătatea secolului II, regele Pergamului
Attalos II adresa o scrisoare lui Attis, marele preot al templului Kybelei de la Pessinus. Scrisoarea se
referea la o întreprindere militară pe care regele şi preotul o plănuiseră împreună şi pe care regele hotărîse
să o abandoneze în urma unui consiliu la curte, pe care îl relatează în scrisoare. Mai întîi toŃi consilierii
regelui s-au declarat de acord cu planul, după aceea însă unul dintre sfetnici le-a amintit de Roma şi i-a
sfătuit cu tărie să nu întreprindă nimic fără ea. Treptat, toŃi au îmbrăŃişat acest punct de vedere, amintindu-
şi că în caz de succes întreprinderea lor va atrage din partea Romei invidie, calomnii şi bănuieli
distrugătoare, în caz de eşec ar fi un dezastru. Astfel încît regele a hotărît să trimită un sol la Roma pentru a
consulta marea putere a vremii. Surprinzător la acest episod nu este faptul că Roma a fost consultată pentru
o chestiune care nu privea direct interesele ei, ci faptul că – în ciuda raportului de dependenŃă între
monarhiile elenistice şi statul roman – a fost nevoie să li se amintească regelui şi sfetnicilor săi acest fapt, şi
că primul lor impuls fusese să acŃioneze fără a Ńine cont de Roma. Aceasta mai nuanŃează imaginea
umilinŃei şi dependenŃei statelor elenistice.
De îndată ce statul roman a putut fi perceput ca arbitru al lumii elenistice, nu mai
exista problemă oricît de insignifiantă pentru care să nu se facă apel la Roma. Nesfîrşite
ambasade ale regilor, federaŃiilor şi oraşelor se scurgeau spre Italia, supunînd atenŃiei
greu încercate a Senatului probleme care mergeau de la ameninŃarea cu război a unei terŃe
părŃi pînă la mărunte dispute de graniŃă. InspiraŃia pentru această avalanşă diplomatică o
constituia în părŃi egale neliniştea că a omite să ceri părerea romanilor însemna să îŃi
atragi nemulŃumirea lor şi dorinŃa de a le curta favoarea pentru a obŃine astfel un avantaj
asupra vecinilor sau rivalilor.
Nu era treabă uşoară. O inscripŃie din oraşul Abdera din Tracia îi cinsteşte pe ambasadorii trimişi
la Roma pentru a obŃine o decizie favorabilă a Senatului în conflictul lui cu regele trac Kotys, care emitea
pretenŃii asupra anumitor teritorii ale oraşului. Ambasadorii au suferit osteneli trupeşti şi sufleteşti, au
vorbit zilnic cu romanii de frunte, inclusiv cu cei care începuseră prin a-l proteja pe regele trac, şi s-au
prezentat zilnic în atriile lor, dimpreună cu clienŃii; şi astfel prin răbdarea lor şi-au atins scopul. Te întrebi a
cui răbdare era mai demnă de admiraŃie: cea a numeroşilor ambasadori ai numeroaselor state greceşti care
făceau antecameră la Roma, sau cea a senatorilor romani confruntaŃi zilnic cu aceste ambasade?
Utilizarea unei terŃe părŃi, neimplicate, pentru medierea unor conflicte militare sau juridice, o
veche şi foarte răspîndită uzanŃă greacă, a fost acceptată şi de romani. Un exemplu dintr-o mie: Oraşul
Lampsakos din Troada, în nord-vestul Asiei Mici, avea nevoie de protecŃia Romei împotriva lui Antiochos
III. Oraşul nu avea încă legături oficiale cu Roma şi îi trebuia un intermediar care să îi introducă
ambasadorii în faŃa Senatului roman. A fost ales în acest scop oraşul Massalia (Marsilia), aflat tocmai la
celălalt capăt al Mediteranei, care avea de multă vreme legături bune şi strînse cu Roma. Motivul acestei
alegeri? Cele două oraşe se considerau înrudite, deoarece amîndouă erau colonii ale aceleiaşi metropole,
Phokaia.
Mai evidentă este manipularea în cazul primului testament în favoarea Romei
întocmit de un suveran elenistic.
Ptolemaios VIII Euergetes II (pe care supuşii săi îl numeau ireverenŃios Physkon, Pîntecosul),
împărŃise iniŃial domnia asupra Egiptului cu fratele său mai mare Ptolemaios VI Philometor şi cu soŃia
acestuia Kleopatra II. FraŃii, desigur, nu s-au înŃeles şi au sfîrşit prin a împărŃi regatul: Philometor primise
Egiptul propriu-zis, Physkon Cyrenaica. Desigur că nici această soluŃie nu a contribuit mult la dragostea
dintre fraŃi; ura şi acŃiunile duşmănoase au continuat pînă la moartea lui Philometor (145), cînd Physkon i-
a urmat la tronul Egiptului. Anterior, Physkon a încercat să cucerească Ciprul de la fratele său; Philometor
a încercat să-şi asasineze fratele. În acest context se încadrează un document datat în anul 155 (v. lectura 2),
testamentul lui Physkon. Prin acest act, testatarul lăsa moştenire Romei posesiunile sale, în cazul în care ar
muri fără să lase urmaşi. Din felul cum este formulat textul, din aluziile puŃin voalate la cei care au
complotat împotriva sa, din faptul că o copie a textului urma să fie trimisă la Roma reiese limpede că
singura intenŃie serioasă a lui Physkon era să-l priveze pe fratele său de roadele unui eventual asasinat.
Physkon nu avea nici o dorinŃă să transforme Cyrenaica în provincie romană, avea în schimb abilitatea de a
se folosi de puterea şi potenŃiala ameninŃare pe care o constituia Roma pentru a îl intimida pe fratele său.
Astfel, cu toată uşurinŃa – aparentă – cu care statele elenistice se prăbuşeau rînd
pe rînd în faŃa înaintării Romei, Roma nu era percepută de – şi nu se manifesta în –
Orientul elenistic exclusiv ca un duşman şi un cuceritor. Realitatea neplăcută –
distrugerea echilibrului de puteri prin intervenŃia romană şi faptul că Roma devenise
arbitrul lumii elenistice – era mascat întrucîtva de faptul că statul roman era dispus să se
integreze în această lume şi să se adapteze practicilor ei, mai degrabă decît să introducă
un sistem propriu şi să îi silească pe noii săi supuşi să i se conformeze.

Din cuvîntarea lui Agelaos, reprezentantul ligii Aetoliene la tratativele de la Naupaktos (a.
217)
Polybios 5, 104: … îi ruga ca cel puŃin pentru moment să se înŃeleagă între ei şi să se apere,
privind înaintea lor la puterea armatelor şi mărimea războiului ce ava loc în apus. Căci era limpede pentru
oricine se preocupa cît de cît de treburile comune, că, fie că ar fi învins cartaginezii pe romani, fie că
romanii ar fi învins pe cartaginezi în război, nu era de loc probabil ca învingătorii să se oprească la
stăpînirea Italiei şi a Siciliei, ci aveau să-şi întindă planurile şi armatele lor dincolo de ceea ce se cuvenea.
De aceea îi îndemna pe toŃi, şi mai ales pe Filip, să vegheze asupra acestei primejdii. … Îl îndemna să
amîne pentru vremuri mai bune neînŃelegerile şi războaiele cu elenii şi mai ales să fie cu grijă ca să aibă,
oricînd ar vrea, putinŃa de a face pace şi de a se război cu ei. „Dacă norii care se arată acum dinspre apus se
vor întinde asupra Eladei, tare mă tem – zise el – ca armistiŃiile şi războaiele şi toate aceste jocuri pe care le
facem ca nişte copii acum între noi să nu ne fie retezate într-atît încît să-i rugăm pe zei să mai avem măcar
această putinŃă, să luptăm şi să facem pace oricînd am vrea şi, într-un cuvînt, să fim stăpîni pe certurile
dintre noi”.

Testamentul regelui Ptolemaios VIII Euergetes II, 155 a. Chr. (SEG 9, 7 = Sherk 31)
 În anul al cincisprezecelea, luna Loos. Întru noroc bun. Acesta este testamentul regelui
Ptolemaios, fiul regelui Ptolemaios şi al reginei Cleopatra, zeii manifeşti, fiul mai tînăr. O copie a textului a
fost trimisă la Roma. Fie a mea, cu bunăvoinŃa zeilor, răzbunarea vrednică asupra acelora care au urzit
împotriva mea complotul sacrileg şi au hotărît să mă lipsească nu numai de regatul meu, ci şi de viaŃa mea.
Dar dacă mi se întîmplă ceva, în conformitate cu destinul uman, înainte să las urmaşi pentru regatul meu,
las moştenire romanilor regatul care îmi aparŃine, căci faŃă de ei am păstrat de la început prietenia şi alianŃa
cu toată sinceritatea. Şi aceloraşi (romani) le încredinŃez posesiunile mele ca să le ocrotească şi apelez la ei
în numele tuturor zeilor şi al propriei lor reputaŃii, ca, dacă orice persoane atacă fie oraşele mele, fie
teritoriul meu, să dea ajutor, în conformitate cu prietenia şi alianŃa pe care le avem acum unii faŃă de alŃii,
după dreptate, cu toată puterea lor. Şi iau drept martori la aceste dispoziŃii pe Iupiter Capitolinus şi pe Marii
Zei şi Soarele şi pe Apollo Întemeietorul, în a cărui custodie am şi consacrat textul acestora. Întru noroc
bun.

Tratatul dintre Roma şi Methymna în insula Lesbos, (IG XII2, 510 = IGRR IV 2 = Syll3, 693 =
Sherk 33, 154 a. Chr.?)

-- nici cu arme nici cu bani nici cu corăbii să nu dea ajutor cu sancŃiune publică şi de rea

credinŃă. Poporul
romanilor inamicilor şi adversarilor poporului me
thymnienilor să nu le îngăduie
trecerea prin propria lor Ńară şi prin cele pe care le stăpîneşte poporul r
omanilor, cu sancŃiune publică şi
de
rea credinŃă,
astfel încît aceştia să ducă război împotriva poporului methymnienilor şi a celor pe care îi
stăpîneşte poporul methymnienilor,
iar inamicilor Methymnei nici cu arme, nici cu bani, nici cu corăbii
să
nu le dea ajutor cu sancŃiune publică şi de rea credinŃă.
Dacă cineva ia iniŃiativa în a duce
război
împotriva poporului methymnienilor, atunci poporul romanilor
va da ajutor poporului methy
mnienilor
după cum va părea potrivit; şi dacă cineva
ia iniŃiativa în a duce război
împotriva poporului romanilor,
atunci
poporul methymnienilor să dea ajutor poporului romanilor,
după cum va părea potrivit în
conformitate cu tratatul lor şi cu jurămintele faŃă de
poporul romanilor şi poporul methymnienilor. ---
acest tratat de comun
acord -- cu consimŃămînt public şi amîndoi
--- să adauge la tratat
-- tratatul.
 14. ACULTURAłIE ŞI SINTEZĂ

Isocr. Paneg. 50: tosou=ton d’ a0pole/loipen h9 po/lij h9mw=n peri_ to_ fronei=n kai_ le/gein tou_j
a1llouj a0nqrw/pouj, w3sq’ oi9 tau/thj maqhtai_ tw=n a1llwn dida/skaloi gego/nasi, kai_ to_ tw=n 9Ellh/nwn
o1noma pepoi/hke mhke/ti tou= ge/nouj a0lla_ th=j dianoi/aj dokei=n ei]nai, kai_ ma=llon 3Ellhnaj kalei=sqai
tou_j th=j paideu/sewj th=j h9mete/raj h2 tou_j th=j koinh=j fu/sewj mete/xontaj.
„Şi atît de mult a depăşit oraşul nostru restul omenirii în chibzuinŃă şi vorbire, încît elevii săi au devenit
învăŃători pentru restul lumii; şi a făcut în aşa fel încît numele de helleni nu se referă la rasă, ci la inteligenŃă, şi
greci sunt numiŃi cei care se împărtăşesc din cultura noastră mai degrabă decît din sîngele nostru“.

1. Asimilare
DorinŃa lui Alexandru cel Mare fusese să realizeze contopirea cuceritorilor cu
cuceriŃii, prin aceştia din urmă el înŃelegîndu-i în primul rînd pe aristocraŃii iranieni. Căsătoria
sa cu două prinŃese persane, introducerea ceremonialului de curte persan, formarea unui corp
de armată echipat şi instruit în manieră macedoneană, dar recrutat dintre persani, sunt toate
măsuri luate în vederea acestui scop. Una dintre hotărîrile sale cele mai celebre a fost aceea de
a-i determina pe ofiŃerii săi să îi urmeze exemplul şi să ia şi ei în căsătorie femei persane,
hotărîre finalizată prin căsătoria în masă de la Susa, în care zece mii de soldaŃi ai lui
Alexandru au luat de neveste femei orientale.
După moartea Cuceritorului însă, politica sa în această privinŃă, ca şi în altele, a fost
abandonată de succesori. Diadohii cu toŃii – cu notabila excepŃie a lui Seleukos – şi-au
repudiat soŃiile persane pe care le luaseră la îndemnul lui Alexandru. (ExcepŃia, faptul că fiul
şi urmaşul lui Seleukos, Antiochos, era pe jumătate persan, a contribuit fără îndoială la
uşurinŃa cu care acesta din urmă a preluat puterea după moartea tatălui său, după ce fusese
anterior asociat la domnie şi i se încredinŃase tocmai guvernarea satrapiilor superioare). În
noile state desprinse din regatul lui Alexandru, administraŃia centrală, comanda armatelor,
înaltele posturi la curte au rămas ferm în mîinile noilor veniŃi, macedoneni şi greci. Niciodată
şi nicăieri în regatele elenistice, în acest cerc suprem al puterii procentajul orientalilor nu a
depăşit 2,5%. Desigur, lucrurile stăteau altfel la nivelurile mai joase ale administraŃiei. Pe
măsură ce coborîm pe scara ierarhică, proporŃia orientalilor creştea, în timp ce greco-
macedonenii erau din ce în ce mai puŃini, mai cu seamă în posturile din administraŃia locală
(v. cap. III).
Nicăieri şi sub nici o formă nu s-a dus vreodată o politică deliberată şi conştientă de
elenizare, după cum nici statul roman nu a dus vreodată o politică de romanizare. Suveranii
erau mulŃumiŃi dacă supuşii lor le păstrau loialitatea şi îşi plăteau impozitele; faptul că
vorbeau sau nu greceşte şi adoptau sau nu modul de viaŃă elen era în acest context irelevant.
AntichităŃii îi lipseşte conceptul de identitate etnică; aşa cum nu există o cetăŃenie egipteană
sau macedoneană sau seleucidă, ci doar una a oraşelor, la fel locuitorii regatelor elenistice nu
se identificau cu acestea, ci cu acea polis unde se născuseră sau unde locuiau. Pînă la sfîrşit,
patria acestor oameni rămînea bucata de pămînt pe care o puteau vedea atunci cînd urcau pe
acropola oraşului lor.
În acelaşi timp însă, adoptarea modului de viaŃă grecesc constituia un paşaport pentru
ascensiunea socială. Atîta vreme cît regii elenistici preferau să se înconjoare cu greci şi
macedoneni, atîta vreme cît alegerea demnitarilor, a funcŃionarilor – ai regilor sau ai cetăŃilor
– se făcea de preferinŃă din rîndurile celor familiarizaŃi cu mecanismele civilizaŃiei elene, cei
talentaŃi sau pur şi simplu ambiŃioşi erau dispuşi să se asimileze. Aceasta implica, evident,
învăŃarea limbii, dar atît nu era desigur suficient; urma însuşirea deprinderilor alimentare,
vestimentare şi sociale, familiarizarea cu obiceiul de a ridica inscripŃii şi monumente, cu
modul de funcŃionare a instituŃiilor şi societăŃii greceşti – în primul rînd modul de viaŃă poliad
–, cu viaŃa culturală şi distracŃiile elene – teatre, competiŃii sportive, ceremonii religioase.
Atunci cînd la toate acestea se adăuga schimbarea numelui barbar într-unul pur grecesc, ne
este cu neputinŃă să identificăm originea etnică diferită a unui asemenea personaj.
Izvoarele ne permit să sesizăm doar etapa intermediară, cea a purtătorilor de două nume de origini
diferite. Cel mai bine ne sunt cunoscute asemenea situaŃii din nou din Egipt. Cazul cel mai elocvent este cel al lui
Dionysios Petosarapis, care în anii 60 ai secolului II a încercat să provoace o răscoală împotriva suveranilor de
atunci ai Ńării, fraŃii coregenŃi Ptolemaios VI şi Ptolemaios VIII, la a căror curte era demnitar. El poartă două
nume, aproape sinonime, unul grec, celălalt egiptean. Dacă acest personaj era într-adevăr de origine egipteană,
fie şi numai parŃial, atunci acesta ar fi primul caz cunoscut al unui egiptean care a ajuns la un rang înalt la curtea
vreunuia dintre Ptolemei. Numele duble indică de regulă fenomenul ascensiunii sociale: Ne sunt astfel atestaŃi
oameni ca Menches, scribul satului Kerkeosiris, căruia i se spunea şi Asklepiades, sau Maro fiul lui Dionysios,
un katoikos, pe care îl chemase anterior Nektsaphthis fiul lui Petosiris. Există însă, mai relevante pentru
raporturile dintre cele două comunităŃi, şi cazuri de purtători ai unor nume duble datorate unor căsătorii mixte.
Astfel, în oaza Fayyum, o regiune fertilă intens colonizată de greci, sunt atestate Eirene şi Theoxena, fiicele lui
Demetrios şi ale egiptencei Thasis, care mai poartă şi numele egiptene de Nephersuchus şi Thaues. Astfel de
căsătorii mixte se întîlnesc mai cu seamă în straturile inferioare ale societăŃii.
În consecinŃă, tendinŃa firească era ca orientalii să înveŃe limba greacă, iar nu grecii
limba Ńării. Aceasta era valabil inclusiv pentru cîrmuitori: Cleopatra VII, ultima regină a
Egiptului, a fost, după spusele contemporanilor, primul suveran egiptean care vorbea limba
poporului. Rare sunt aceste cazuri, de regulă din considerente eminamente practice, ca de
pildă dobîndirea unei clientele orientale (v. lectura 2). Dat fiind că foarte mulŃi erau aceia
care, fie din dorinŃa de a urca pe scara socială, fie din necesitatea de a interacŃiona constant şi
frecvent cu vorbitorii de greacă, făceau efortul de a învăŃa limba elenă, cei care nu o
cunoşteau deveneau Ńinta batjocurii grecilor (v. lectura 1). În aceste condiŃii, deloc
surprinzător, în unele regiuni care nu formaseră leagănul unei străvechi culturi superioare şi
literate – ca Egiptul –, limba autohtonă începea să dea înapoi în faŃa celei elene.
Aici depindem frecvent de sursele epigrafice. Însuşi obiceiul de a înregistra în scris, pe
materiale durabile, evenimente de importanŃă publică ori personală şi de a expune public
aceste texte este un obicei străin unora din regiunile atinse acum de civilizaŃia elenistică
(interiorul Asiei Mici de exemplu) şi introdus aici abia de greci. Uneori, acest imbold venit
din afară ducea la ridicarea de inscripŃii în limbile autohtone, ca în Fenicia, însă frecvent ele
erau depăşite şi înghiŃite numeric de inscripŃiile în limba greacă. Aici se deschide din nou
prăpastia între mediul urban şi cel rural. Mult mai repede şi mai uşor se răspîndea limba
greacă în oraşele cosmopolite şi constant expuse influenŃei elene decît în satele adesea izolate
şi neschimbate de secole.
De exemplu, oraşele din Fenicia, străvechile centre ale comerŃului şi explorării maritime, Tyros, Arados,
Sidon, Berytos, Byblos, s-au transformat foarte uşor în oraşe greceşti în decursul primei jumătăŃi a secolului III,
prin metoda simplă a eliminării regilor lor (şi a adăugării cîtorva magistraturi specific greceşti). Aceste măsuri
odată întreprinse, asimilarea oraşelor feniciene a fost atît de rapidă, încît pînă la sfîrşitul secolului ele fuseseră
admise la marile competiŃii panelenice, în mod tradiŃional deschise doar grecilor, iar aceia dintre locuitorii lor pe
care îi cunoaştem după nume poartă toŃi fără excepŃie nume greceşti. Desigur, asimilarea era facilitată şi de
vechile şi strînsele legături existente între oraşele feniciene şi cele greceşti. Cu toate acestea, interiorul Ńării era
mult mai puŃin atins de influenŃa elenă: Într-un sat ca Umm el-Ahmed, la doar 15 km de Tyros spre interior, toate
inscripŃiile sunt în limba feniciană şi nu este vizibilă nici o urmă de influenŃă greacă.
Toate acestea au avut drept rezultat dispariŃia unora dintre limbile ne-greceşti, fie încă
în epoca elenistică, fie în timpul Principatului; altele însă au continuat a fi folosite, fie în scris,
fie în vorbire.
Popoarele cele mai de timpuriu şi mai profund elenizate şi-au pierdut limba încă în decursul epocii
elenistice: aşa bithynienii în nord-vestul Asiei Mici, înrudiŃi cu tracii, sau mysienii de la Marea de Marmara.
Numeroase limbi asianice erau însă vorbite în continuare în epoca Principatului, aşa lykaoniana, lykiana,
lydiana, frigiana, pisidiana. Limba galată era încă vorbită în secolul IV p. Chr. In Cappadocia şi Cilicia au
supravieŃuit şi limbile indigene, cel puŃin o vreme în timpul Principatului, dar principala limbă de comunicare era
aramaica. Mai ales în regiunile din interiorul Anatoliei, Galatia, Lykaonia, Cappadocia, limba greacă era puŃin
cunoscută şi folosită.
În Fenicia, inscripŃii în limba feniciană se mai întîlnesc pînă către sfîrşitul erei păgîne şi fără îndoială, în
vorbire, şi mai tîrziu. Însă limba, ca dealtfel întreaga cultură feniciană, a dispărut la începutul epocii
Principatului, în faŃa dublului asalt al limbii şi culturii elene, dar mai ales al celei aramaice.
 2. RezistenŃă
Nu pretutindeni însă erau primiŃi noii veniŃi cu braŃele deschise. Este greu de spus în
ce măsură uşurinŃa cu care parŃii au cucerit partea răsăriteană a regatului Seleucid se datorează
sau nu vreunei nemulŃumiri a localnicilor faŃă de stăpînirea acestei dinastii. De asemenea, în
Egipt, necazul adesea manifest al egiptenilor de baştină faŃă de orhideea strălucitoare şi
parazită care era Alexandria (v. cap. VI) se datora mai degrabă neajunsurilor provocate de
aprovizionarea şi întreŃinerea capitalei decît unor nemulŃumiri de natură etnic-culturală.
DivinităŃile greceşti au pătruns în Egipt odată cu noii sosiŃi, greci şi macedoneni, dar egiptenii preferau
în general vechile divinităŃi egiptene tradiŃionale, al căror cult continua fără modificări notabile şi sub stăpînirea
Ptolemeilor, mai mult, îşi exercita forŃa de atracŃie şi asupra grecilor, după cum demonstrează succesul cultului
lui Sarapis. În fapt, arhitectura şi decoraŃia sculpturală a templelor divinităŃilor egiptene, precum şi scrierea
hieroglifică folosită de cler şi birocraŃie în legătură cu ele nu prezintă nici un fel de modificări faŃă de epoca
faraonilor. Deşi între timp Egiptul trecuse sub un număr de dominaŃii străine – asiriană, persană, macedoneană,
apoi romană –, nici o influenŃă a acestor culturi nu este manifestă în arhitectura, arta şi scrierea egipteană.
PreoŃimea continua să-şi adore divinităŃile, să-şi ridice, decoreze şi administreze templele ca şi cum nimic în
lume nu s-ar fi schimbat de pe vremea cînd armatele Ramessizilor mărşăluiau prin Orientul Apropiat. PreoŃimea
egipteană se bucura de o prosperitate economică şi influenŃă politică aproape la fel de mari ca în vremea
faraonilor, consolidate prin repetate acordări de privilegii şi imunităŃi. Aceasta se întîmpla mai cu seamă
începînd cu sfîrşitul secolului III, din momentul în care criza generală a regatului egiptean nu le mai îngăduia
Ptolemeilor să nu Ńină cont de preoŃime. ConsecinŃele bătăliei de la Raphia (v. cap. IV), faptul că de acum
soldaŃii regelui erau recrutaŃi şi dintre egiptenii de baştină, însemna că aceştia nu mai puteau fi trataŃi ca mai
înainte, iar combinaŃia celor doi factori sociali – militarii şi preoŃimea – a contribuit mult la slăbirea puterii
centrale în Egipt în secolele II şi I (v. şi cap. II). Imediat după Raphia au început revoltele indigene, care s-au
Ńinut lanŃ pînă aproape de sfîrşitul istoriei autonome a Egiptului. Insă aceste revolte îşi aveau rădăcinile într-o
mai vastă criză socio-economică, iar aspectul „naŃional” nu constituia decît o componentă.

Fig. 72. Ptolemaios VI reprezentat ca faraon

Însă, datorită atît caracterului spectaculos al faptelor cît şi naturii izvoarelor noastre,
cazul cel mai bine documentat este cel al evreilor. Revolta Macabeilor împotriva Seleucizilor
a dus la crearea unui stat evreiesc de facto independent.
DominaŃia seleucidă se instaurase asupra Palestinei odată cu victoria lui Antiochos III asupra Egiptului,
în cel de-al cincilea război sirian (vezi cap. II). Atunci, evreii arătaseră sprijin regelui seleucid şi primiseră în
schimb diferite privilegii şi înlesniri (v. lectura 3). Ulterior, mai ales datorită faptului că regatul seleucid, în urma
păcii de la Apameia, era nevoit să plătească o sumă colosală romanilor drept despăgubiri de război, entuziasmul
evreior faŃă de stăpînirea seleucidă s-a mai răcit. Revolta a izbucnit pe fundalul tensiunilor dintre evreii
tradiŃionalişti şi cei elenizaŃi, cei dispuşi să renunŃe la tradiŃii şi să adopte modul de viaŃă grec. Scînteia care a
declanşat revolta a fost o dispută în jurul numirii unui nou mare preot, în care a fost atras regele seleucid
Antiochos IV Epiphanes. Profitînd de pretextul ce i se oferea, regele a atacat tradiŃiile iudaice, a interzis în 167
practicile religioase evreieşti (sacrificiile tradiŃionale, sabbatul, circumcizia, cărŃile sfinte) sub pedeapsa cu
moartea, a impus cultele şi sacrificiile divinităŃilor greceşti, mergînd pînă la a instala o statuie a lui Zeus în
Templu, şi şi-a anunŃat intenŃia de a întemeia o polis, o Antiocheia, la Ierusalim. O parte a populaŃiei evreieşti s-a
resemnat cu aceste interdicŃii, pentru alŃii însă, mai ales în mediul rural, ele erau insuportabile. Revolta a izbucnit
în acelaşi an, în frunte cu Mattathias din familia Hasmoneilor, şi a continuat în anul următor sub conducerea
fiului său Iehuda zis Makkabi (al cărui nume s-a extins asupra întregii sale armate). Înfruntînd un regat seleucid
slăbit de înfrîngerile sale – militare şi diplomatice – în faŃa romanilor, silit să lupte pe două fronturi (şi împotriva
parŃilor în răsărit), Makkabi a reuşit, în ciuda oamenilor şi resurselor puŃine de care dispunea, folosind tactici de
gherilă, să obŃină victorii importante: în 164, Templul din Ierusalim a fost purificat şi reconsacrat lui Iahve, cu
Ionathan, fratele lui Iehuda, ca mare preot. Lupta pentru libertate religioasă se transforma însă acum într-una
pentru independenŃă politică deplină: după moartea lui Iehuda în 160, ea a fost continuată de Ionathan, apoi de
ultimul frate, Simon. Războiul a continuat încă multă vreme, cu sorŃi schimbători, cu ofensive şi contraofensive
de ambele părŃi, cu armistiŃii şi păci încheiate doar pentru a fi din nou încălcate, cu tensiuni continue între evreii
tradiŃionalişti şi „elenişti“, ba chiar cu intervenŃii ale armatelor Macabeilor în luptele pentru tron din regatul
Seleucid. Anul 142, începutul erei hasmoneene, marchează recunoaşterea, printr-un tratat încheiat cu regele
seleucid Demetrios II, a independenŃei politice a statului evreu (chiar dacă nu lipsită de vicisitudini ulterioare).
Marii preoŃi cumulau, începînd cu Ionathan, puterea temporală şi pe cea spirituală; odată cu victoria, Hasmoneii
au devenit o casă regală, iar succesiunea de mari preoŃi s-a transformat într-o formă aparte a unei dinastii
elenistice. ExistenŃa unei asemenea dinastii, în ciuda victoriilor obŃinute de reprezentanŃii ei, nu s-a bucurat de
sprijinul necondiŃionat al populaŃiei. În jurul acestui subiect s-au conturat rivalitatea şi chiar conflictele dintre
tradiŃionaliştii şi partizanii înnoirii din societatea evreiască. Sosirea Romei în regiune, transformarea Siriei în
provincie romană (a. 64) şi intrarea lui Pompeius Magnus în Ierusalim (63) au pus capăt autonomiei iudaice, însă
nu şi acestui conflict.

3. Rezultate
În mod surprinzător, dar logic, extinderea şi adîncirea elenizării s-a datorat în bună
măsură şi stăpînirii romane: În unele regiuni puŃin atinse anterior de influenŃa greacă,
includerea în Imperiul Roman a facilitat pătrunderea trăsăturilor civilizaŃiei urbane prin
excelenŃă, fie ea vorbitoare de latină sau de greacă. Pătrunderea limbii latine în Orientul
elenistic a fost minimală: Acolo unde există bilingvism în inscripŃii, cea de-a doua limbă nu
este latina, ci limba authotonilor, anterior nefixată epigrafic (aramaica la Palmyra, unele limbi
din Asia Mică). Latina era folosită în armată şi administraŃie (de unde au pătruns în limba
elenă unii termeni, care traduc realităŃi specific romane, fără corespondent în lumea greacă),
foarte puŃin în afara acestor sfere, deoarece existau puŃine comunităŃi vorbitoare primar de
latină. Întemeierea de colonii de veterani s-a limitat aproape numai la perioada Caesar-
Augustus (mai cu seamă în Asia Mică şi Grecia), împăraŃii de mai tîrziu s-au rezumat la
împroprietăriri individuale de veterani. ComunităŃile care dobîndeau statutul urban nu
deveneau oraşe de drept roman – municipia sau coloniae –, ci oraşe greceşti, poleis.
După înfrîngerea lui Mithradates, atît regatul Bithyniei cît şi cel al Pontului au fost transformate în
provincii romane, în cadrul vastei reorganizări a Orientului întreprinsă de Pompeius Magnus. Amîndouă se
învecinau cu teritoriile unor vechi colonii greceşti de pe malul Mării Negre – Herakleia, Sinope, Amisos,
Trapezus şi altele –, care şi-au menŃinut autonomia şi sub stăpînire romană. Regii Bithyniei întemeiaseră în
regatul lor poleis care le purtau numele – Nikaia, Nikomedeia –, regii Pontului însă nu. Acest regat era dealtfel
mai puŃin elenizat decît majoritatea celorlalte din Asia Mică, cu o pătură conducătoare elenofonă subŃire, o vastă
populaŃie rurală foarte puŃin atinsă de cultura greacă şi o casă regală care se revendica de la tradiŃiile ahemenide.
În interiorul Ńării nu existau poleis. Aici a intervenit Pompei: a hotărît să introducă structurile unei guvernări
civilizate, şi pentru aceasta trebuiau în primul rînd create entităŃile autonome – oraşele – care să susŃină povara
administraŃiei locale şi a impozitelor. Pompei a împărŃit teritoriul fostului regat al Pontului în 11 unităŃi
administrative şi a întemeiat 11 poleis, unele transformînd mai vechi aşezări autohtone, altele întemeiate pe loc
gol, pe care le-a numit după sine sau după realizări ale sale (Pompeiopolis, Nikopolis etc.).
Aceeaşi politică a urmat-o Traian cînd, după victoria asupra dacilor, odată cu întemeierea provinciei
Dacia, a întreprins o mai amplă reorganizare a provinciilor balcanice. Şi aici, poleis existau doar la Ńărmul celor
două mări, cea Egee şi cea Neagră; interiorul era lipsit de oraşe. (Aveau să se adauge oraşe de drept roman de-a
lungul Dunării, care au apărut de regulă în legătură cu armata). Între altele, Traian a întemeiat în interiorul
Traciei zece sau unsprezece oraşe, pe care le-a numit după sine (Traianopolis, Augusta Traiana), după membri ai
familiei sale (Plotinopolis, Marcianopolis, Hadrianopolis), după victoriile sale (Nicopolis ad Istrum, Nicopolis ad
Nestum) sau le-a lăsat numele aşezărilor autohtone care le precedau (Serdica, Pautalia, Bizye). Aceste oraşe erau
constituite şi administrate după dreptul grec, limba oficială era greaca, arhitectura lor frecvent inspirată de
modele microasiatice, dar populaŃia lor era mixtă, compusă atît din greci (inclusiv imigranŃi din Asia Mică sau de
mai departe din Orient), din romani (sau cel puŃin purtători ai unor nume romane care se exprimau epigrafic în
latineşte), dar şi din mulŃi traci.
În acest fel, prin întemeierea de oraşe autonome în regiuni care nu cunoscuseră anterior acest tip de
comunităŃi, prin acordarea cetăŃeniei cu privilegiile pe care le presupunea, autohtonii erau familiarizaŃi cu modul
de viaŃă poliad şi cu obiceiurile greceşti.
Astfel, stăpînirea romană este cea care a adus sistemul comunităŃilor autonome (fie ele
de drept roman sau elen) şi în regiuni în care anterior nu existase; prin extinderea sistemului
de drumuri a facilitat legături uşoare şi rapide cu regiuni izolate (interiorul Asiei Mici, de
exemplu), conectîndu-le astfel la viaŃa Imperiului; astfel a fost trasată calea spre dispariŃie a
unora dintre limbile asianice, în timp ce limba elenă se extindea în regiuni şi asupra unor
categorii de vorbitori neatinse de ea pînă atunci.
 Care a fost soarta ulterioară a elenismului în Ńinuturile cucerite iniŃial de Alexandru?
Am văzut cu alt prilej (cap. II, XII) care a fost rolul jucat de transmiterea culturii elene
în Asia Centrală şi India. ComunităŃi vorbitoare de greacă, aflate atît de departe de căminul
elenismului, nu au rezistat multă vreme asaltului diverselor populaŃii ce au invadat regiunea
dinspre stepele Asiei Centrale; chiar dacă în secolul XIX exploratori sau militari britanici mai
întîlneau în munŃi triburi de oameni cu pielea albă care se pretindeau descendenŃi ai ostaşilor
lui Alexandru. În regiunile intrate sub stăpînirea regatului part, care ducea o politică manifest
şi deliberat ostilă influenŃei greceşti, insulele izolate de elenism nu au supravieŃuit mult timp.
În Siria şi Egipt, cucerirea arabă a pus de asemenea capăt treptat folosirii limbii elene. Aici,
rapiditatea cu care au înaintat armatele arabe şi uşurinŃa cu care au obŃinut în unele regiuni
adeziunea locuitorilor se datorează măcar în parte nemulŃumirii acestora faŃă de stăpînirea
bizantină, cel puŃin în aspectul său religios: Siria şi Egiptul fuseseră focare ale ereziilor, în
primul rînd a celei monofizite.
În Asia Mică, limba greacă a devenit vehicolul răspîndirii creştinismului, şi abia
această simbioză a dus la triumful limbii elene şi în regiunea cea mai muntoasă, greu
accesibilă şi înapoiată, Cappadocia (în care statul roman se abŃinuse de la întemeieri de oraşe).
Această Asie Mică vorbitoare de greacă a fost secole de-a rîndul coloana vertebrală a statului
bizantin şi izvorul său de putere, mai ales după ce Siria, Egiptul, Balcanii căzuseră sub
atacurile arabilor, avarilor şi slavilor. Abia sosirea turcilor, selgiucizii mai întîi, otomanii mai
apoi, a schimbat definitiv această stare de lucruri. Asia Mică, împărŃită între BizanŃ şi
principatele turceşti, a fost vreme de cîteva veacuri un cîmp de luptă aprig disputat, în care
graniŃele erau mereu fluide, în care teritorii întinse îşi schimbau stăpînul, uneori de mai multe
ori în decursul aceleiaşi generaŃii, în care populaŃia, ameninŃată de măceluri, incendii şi jafuri,
se refugia cînd de o parte, cînd de alta a acestor graniŃe. Cînd turcii otomani şi-au impus
stăpînirea asupra întregii peninsule, interiorul Asiei Mici era deja definitiv turcificat. Doar
zonele de litoral (cu adîncime variabilă), de jur împrejur, de la Trapezunt la Adana, au rămas
locuite preponderent de vorbitori de limbă greacă. Această situaŃie a luat sfîrşit la rîndul ei
odată cu schimbul masiv de populaŃie între Grecia şi Turcia din 1923, care a pus capăt
existenŃei unor comunităŃi elene vechi de aproape trei mii de ani.
În Balcani, graniŃa lingvistică dintre latină şi greacă (vezi harta) a căzut în faŃa slavilor
care au pătruns masiv în peninsulă la începutul secolului VII. Primul avînt i-a dus adînc în
Grecia, pînă în Peloponnes; ulterior, revirimentul bizantin a produs, începînd din secolul VIII,
un recul al mareei slave.
 Moştenirea culturii elenistice nu a fost cu toate acestea uitată. Topită în structurile de
civilizaŃie şi de gîndire ale culturilor bizantină şi arabă, ea a ajuns, chiar fără a fi întotdeauna
recunoscută ca atare, să fie transmisă, fie şi indirect, civilizaŃiei occidentale. Modelul poliad,
modul de viaŃă urban cu toate caracteristicile sale, tipurile de edificii publice şi religioase şi
decoraŃiunile lor, arhitectura domestică, deschiderea societăŃii spre toŃi cei dispuşi să îşi
însuşească valorile culturale elene, cultele sincretiste şi ale salvării, filosofia, poezia şi teatrul
– toate acestea au colorat, într-un fel sau altul, imaginea culturilor cu care s-a aflat în legătură
civilizaŃia elenistică.

Aşadar, suprapunerea aparatului administrativ al regatelor elenistice şi întemeierea de

poleis în Ńările Orientului, convieŃuirea unor comunităŃi greco-macedonene şi orientale în
regatele succesoare ale lui Alexandru au dus la o sinteză culturală, vizibilă mai cu seamă în
cultele sincretiste şi în artele plastice. Nu s-a ajuns însă la o reală contopire a celor două tipuri
de comunităŃi. Sigur, educaŃia greacă şi prin aceasta deschiderea spre structurile sociale elene
erau oferite şi orientalilor, însă acest fapt a vizat întotdeauna doar o minoritate a lor. In
general, cele două comunităŃi trăiau mai degrabă una alături de cealaltă decît împreună. Nu a
avut loc o elenizare durabilă pe scară largă, după modelul romanizării unei părŃi a Europei
barbare.

Plîngere a unui fost subordonat al lui Zenon pentru tratament injust (PColZen II 66 = Bagnall-
Derow 137, ca. 256-255)
… lui Zenon, salutare. Dacă eşti sănătos, e bine. Şi eu sunt bine. Ştii că m-ai lăsat în Siria cu Krotos şi
am făcut tot ce mi s-a poruncit în legătură cu cămilele şi sunt fără de greşeală faŃă de tine. Cînd ai trimis un ordin
de plată pentru mine, nu mi-a dat nimic din ce ai poruncit. Cînd ai cerut în repetate rînduri să-mi dea ce ai
poruncit şi Krotos nu mi-a dat nimic, ci îmi tot spunea să mă car, am rezistat multă vreme aşteptîndu-te; dar cînd
au început să-mi lipsească cele de trebuinŃă şi nu puteam obŃine nimic de nicăieri, am fost nevoit să fug în Siria
ca să nu mor de foame. Aşa că Ńi-am scris ca să ştii că Krotos a fost de vină. Cînd m-ai trimis din nou la
Philadelphia la Iason, deşi fac tot ce mi s-a poruncit, de nouă luni deja nu-mi dă nimic din ce ai poruncit să mi se
dea, nici ulei nici grîne, decît la interval de cîte două luni cînd îmi plăteşte şi alocaŃia pentru haine. Şi eu
muncesc de zor, vara şi iarna. Şi îmi porunceşte să primesc vin acru drept raŃie. Păi m-au tratat cu dispreŃ pentru
că sunt „barbar”. Te rog aşadar, dacă binevoieşti, să le dai poruncă să primesc ce mi se datorează şi în viitor să
mă plătească în întregime, ca să nu mor de foame pentru că nu ştiu să mă port ca grecii (hellenizein). Tu aşadar
te rog să-mi acorzi atenŃie. Mă rog tuturor zeilor şi divinităŃii ocrotitoare a regelui să rămîi sănătos şi să vii la noi
în curînd, ca să vezi cu ochii tăi că sunt fără de vină. Rămîi cu bine. (Adresat) Lui Zenon.

Zenon: Zenon fiul lui Agreophon din Kaunos (secolul III) a fost secretarul lui Apollonios, dioiketes al lui
Ptolemaios II şi Ptolemaios III. CorespondenŃa păstrată a lui Zenon constituie unui din izvoarele cele mai
relevante pentru administraŃia şi economia Egiptului ptolemaic.

Fragment din scrisoarea unei femei către un grec doritor să înveŃe scrierea demotică (UPZ I 148 =
Bagnall-Derow 139, secolul II)
Aflînd că înveŃi scrierea egipteană, m-am bucurat pentru tine şi pentru mine, pentru că acum, cînd o să
te întorci în oraş, îi vei învăŃa pe băieŃii sclavi din stabilimentul lui Phalou… doctorul de clisme, şi vei avea din
ce trăi la bătrîneŃe.

Scrisoare a lui Antiochos III care acordă privilegii evreilor pentru ajutorul lor în cel de-al cincilea
război sirian (Flavius Josephus, AntichităŃi iudaice 12, 3, 3, ca. a. 200)
Regele Antiochos îl salută pe Ptolemaios. De îndată ce am pătruns în Ńara lor, iudeii mi-au arătat
credinŃa lor, mi-au făcut o primire strălucită, m-au întîmpinat împreună cu Sfatul Bătrînilor, hrănindu-mi din
belşug pîlcurile de oşteni şi elefanŃii, şi m-au ajutat să asediez garnizoana egipteană din cetăŃuia lor. Mi s-a părut
drept să-i răsplătesc pentru faptele lor şi să le refac oraşul lovit de vitregiile sorŃii care se abat îndeobşte asupra
oamenilor, readunînd în el locuitorii împrăştiaŃi în lumea largă. Datorită evlaviei mele, am hotărît ca mai întîi să
le procur vitele de care au nevoie pentru jertfe, vin, ulei de măsline şi tămîie (...) trimiŃîndu-li-se cele necesare
pentru refacerea Templului, a porticului precum şi a altor clădiri. Materialele de construcŃie să fie luate din
Iudeea propriu-zisă, din alte provincii şi din Liban, fără să plătească nici un fel de bir. Măsura aceasta rămîne
valabilă şi pentru celelalte lucrări de înfrumuseŃare a Templului. ToŃi cei ce fac parte din naŃia lor să trăiască
după legile strămoşeşti, iar bătrînii de vază, preoŃii, grămăticii Templului şi cîntăreŃii săi să fie scutiŃi de birul pe
cap de om, de tributul pentru coroană şi de alte dări. În vederea grabnicei repopulări a oraşului, decid ca toŃi
cei ce locuiesc în el, ca şi cei ce se stabilesc acolo pînă în luna Hyperberetaios, să nu plătească biruri timp de
trei ani. Le cedez şi a treia parte a dărilor, ca să scape de năpasta lor. Pe cetăŃenii oraşului care au fost răpiŃi şi
slujesc ca robi îi eliberez, împreună cu copiii lor, şi poruncesc să li se restituie averile.

Tributul pentru coroană: tip de impozit pe persoană, plătit în întreg regatul Seleucid
Hyperberetaios: lună în calendarul macedonean
 TABEL CRONOLOGIC

323 Moartea lui Alexandru cel Mare. Reglementarea succesiunii: Filip III şi
Alexandru IV; împărŃirea satrapiilor.
321-320 Primul război între diadohi: Perdikkas şi Eumenes împotriva lui Antipatros,
Krateros, Antigonos şi Ptolemaios.
320 Acordurile de la Triparadeisos: Antipatros regent; reîmpărŃirea satrapiilor.
320-316 Al doilea război între diadohi: Kassandros şi Antigonos împotriva lui Eumenes.
316 Moartea lui Eumenes. Moartea Olympiadei (mama lui Alexandru cel Mare).
315-311 Al treilea război între diadohi: Kassandros, Lysimachos, Ptolemaios şi
Seleukos împotriva lui Antigonos şi Demetrios.
310 Moartea lui Alexandru IV (ucis din ordinul lui Kassandros împreună cu mama
sa Rhoxane).
306/5 Diadohii se proclamă regi (în urma victoriei navale a lui Demetrios Poliorketes
asupra lui Ptolemaios la Salamina Ciprului).
302-301 Al patrulea război între diadohi: Kassandros, Lysimachos şi Seleukos
împotriva lui Antigonos şi Demetrios. Moartea lui Antigonos, înfrînt în bătălia
de la Ipsos (301).
297 Moartea lui Kassandros.
294 Demetrios rege al Macedoniei.
281 Bătălia de la Kurupedion; înfrîngerea şi moartea lui Lysimachos. Asasinarea lui
Seleukos. Sfîrşitul diadohilor.
280 Formarea ligii Acheene.
279-277 Invazia celŃilor. Stabiliera unei părŃi a lor în centrul Asiei Mici (Galatia).
275/4-271 Primul război sirian (Antiochos I, Ptolemaios II).
268/7-261 Războiul lui Chremonides: victoria lui Antigonos Gonatas asupra oraşelor
greceşti (Atena, Sparta) sprijinite de Egipt.
260-253 Al doilea război sirian: Antiochos II şi Antigonos Gonatas împotriva lui
Ptolemaios II.
247 Începutul erei arsacide (dinastia domnitoare a parŃilor).
246-241 Al treilea război sirian: Antigonos Gonatas şi Seleukos II împotriva lui
Ptolemaios III.
243 Aratos capturează Corintul.
239-229 Războiul lui Demetrios: Liga Aetoliană şi cea Acheeană împotriva Macedoniei.
240-238 ‘Războiul fratricid’ între Seleukos II şi Antiochos Hierax în Asia Mică;
începutul secesiunilor în Parthia şi Bactriana; victoriile lui Attalos I al
Pergamului asupra galaŃilor.
229-222 Războiul lui Kleomenes: Liga Acheeană împotriva Spartei, învinsă prin
intervenŃia macedoneană (bătălia de la Sellasia, 222).
220-217 ‘Războiul aliaŃilor’: Filip V al Macedoniei şi liga Hellenică împotriva ligii
Aetoliene.
219-217 Al patrulea război sirian: Antiochos III împotriva lui Ptolemaios IV; victorie
egipteană la Raphia (217).
215-205 Primul război macedonean: Filip V aliat cu Hannibal, Roma aliată cu liga
Aetoliană.
212-205 Marea campanie (‘anabasis’) a lui Antiochos III în satrapiile superioare.
202-200 Al cincilea război sirian: Antiochos III cucereşte Koilesiria.
200-197 Al doilea război macedonean: victoria romană decisivă la Kynoskephalai
(197).
196 Proclamarea libertăŃii grecilor la Corint.
192-188 Războiul sirian (Roma împotriva lui Antiochos III); victorie romană decisivă la
Magnesia (189).
188 Pacea de la Apameia: Antiochos III pierde Asia Mică seleucidă; Eumenes II al
Pergamului şi Rhodos sunt principalii beneficiari.
171-168 Al treilea război macedonean; victoria romană decisivă la Pydna (168); sfîrşitul
monarhiei macedonene.
170-168 Al şaselea război sirian; retragerea lui Antiochos IV din Egipt în urma
intervenŃiei romane.
149-148 Revolta lui Andriskos în Macedonia; transformarea Macedoniei în provincie
romană.
146 Războiul acheean; cucerirea şi distrugerea Corintului de către romani.
138 Moartea lui Mithradates I, regele parŃilor. ParŃii stăpînesc Iranul şi
Mesopotamia.
133 Moartea ultimului rege al Pergamului, Attalos III, care îşi lasă regatul
moştenire Romei.
129 Crearea provinciei romane Asia.
89-85 Primul război al Romei cu Mithradates VI al Pontului.
74-63 Al treilea război cu Mithradates.
64/63 Reorganizarea Orientului de către Pompeius Magnus; sfîrşitul regatului
Seleucid; Siria devine provincie romană.
53 Victoria parŃilor asupra lui Crassus la Carrhae.
31 Bătălia de la Actium: victoria lui Octavian asupra lui Marcus Antonius sprijinit
de Cleopatra VII a Egiptului.
30 Egiptul devine provincie romană.
 MONARHI ELENISTICI

I. Egipt
Ptolemaios I Soter 323-283 (titlul de rege din 305)
Ptolemaios II Philadelphos 285-246
Ptolemaios III Euergetes 246-222
Ptolemaios IV Philopator 221-205
Ptolemaios V Epiphanes 204-180
Ptolemaios VI Philometor 180-145
Ptolemaios VII Neos Philopator 145
Ptolemaios VIII Euergetes II (Physkon) 170-116
Ptolemaios IX Soter II 116-80
Ptolemaios X Alexander 114-88
Ptolemaios XI Alexander II 80
Ptolemaios XII Neos Dionysos (Auletes) 80-51
Ptolemaios XIII Philopator Philadelphos 51-47 (cu Cleopatra VII)
Ptolemaios XIV Philopator 47-44 (cu Cleopatra VII)
Ptolemaios XV Kaisar Theos Philopator 44-30 (cu Cleopatra VII)
Philometor (Kaisarion)
(Cleopatra VII Philopator 51-30)

II. Regatul Seleucid

Seleukos I Nikator 312-281
Antiochos I Soter 280-261
Antiochos II Theos 261-247
Seleukos II Kallinikos 246-226
Seleukos III Keraunos 226-223
Antiochos III Megas 223-187
Seleukos IV Philopator 187-175
Antiochos IV Epiphanes 175-163
Demetrios I Soter 162-150
Alexander Balas 150-147 (pretendent)
Demetrios II Nikator 146-140, 129-126
Antiochos VI Epiphanes 145-142 (pretendent)
Antiochos VII Euergetes (Sidetes) 139-129
Seleukos V 126-125
Antiochos VIII Philometor (Grypos) 125-96
Antiochos IX Philopator (Kyzikenos) 116-95
Din 95 pînă la transformarea regatului Seleucid în provincia romană Siria (64), constante
lupte pentru tron şi gravă instabilitate politică.

III. Suveranii Antigonizi (Macedonia)

Antigonos I Monophthalmos 306-301
Demetrios I Poliorketes 306-283
Antigonos II Gonatas 283-238
Demetrios II Aitolikos 239-229
Antigonos III Doson 229-221
Filip V 221-179
Perseus 181-168

IV. Regatul Pergamului

Philetairos m. 263 (nu a purtat titlul de rege)
Eumenes I 263-241
Attalos I Soter 241-197
Eumenes II 197-159
Attalos II Philadelphos 159-138
Attalos III Philometor 138-133
 GLOSAR

AmficŃionie: federaŃie de oraşe învecinate constituită în jurul unui mare sanctuar.

Anabasis: „ascensiune”; numele dat expediŃiei în inima Imperiului Persan a celor Zece Mii
(de mercenari greci în sprijinul pretendentului Kyros, 401-399); titlul operei lui Xenophon
care descrie această expediŃie; prin extensie, numele dat unor campanii militare de mare
amploare vizînd Persia şi provinciile sale răsăritene: expediŃia lui Alexandru, expediŃia lui
Antiochos III.
Argeadai: dinastia regală a Macedoniei între ca. 700 şi 310. Numele îi vine de la oraşul
Argos, de unde s-ar fi tras întemeietorul ei.
Arsakizi, Sassanizi: dinastii care au domnit asupra regatului part respectiv persan. Dinastia
Arsacizilor (după numele întemeietorului său) a fondat şi condus regatul part între 247 a.
Chr.- 224 p. Chr. Dinastia Sassanizilor, întemeiată de Ardashir I după înfrîngerea ultimului
suveran part, a durat pînă la invazia arabă (651 p. Chr. moare ultimul ei suveran, Yazdegerd
III).
Buleuterion: clădirea în care se întrunea Consiliul, organul deliberativ al unei polis.
Brennos: Doi şefi celŃi cu acest nume apar în istorie: primul a fost conducătorul invaziei
celtice ce a cucerit Roma în 387, al doilea a condus invazia celtică în Macedonia şi nordul
Greciei în 279. Pare a fi vorba însă despre un titlu, nu despre un nume propriu.
Chersonesos: ~ tracic = peninsula Gallipoli (Gelibolu); ~ tauric = Crimeea.
Diadoh: succesor (din gr. dia/doxoj).
Eră: Fiecare stat îşi avea propria eră, care pornea de la un eveniment important (fondarea
oraşului, ca în cazul Romei; proclamarea titlului de rege, în cazul unei monarhii) şi în funcŃie
de care se datau documentele publice. De exemplu, era seleucidă începea în 312, momentul în
care Seleukos I a luat în stăpînire satrapia Babiloniei.
Ergasterion: atelier mare, fabrică.
Gandhara: numele unui regat aflat în estul Afghanistanului şi estul Pakistanului, care a
dăinuit, inclusiv sub cuceriri străine, între secolele VI a. Chr.- XI p. Chr.
Hetairoi: „camarazii”; începînd cu Filip II, unitate de elită de cavalerie; garda regală
macedoneană.
Hypaspistai: „purtătorii de scuturi”, unitate de elită în armata lui Alexandru şi în cele ale
succesorilor.
Indo-sciŃi: ramură a populaŃiei iraniene Saka, care au migrat între secolele II a. Chr.- IV p.
Chr. dinspre Asia Centrală în Bactria, Gandhara, Kashmir, Pundjab şi în India de vest şi
centrală. În India au întemeiat varii regate.
Katoikos: colonist militar; soldat stabilit pe un lot de pămînt acordat lui în schimbul
serviciului militar.
Kushani: unul dintre cele cinci triburi aristocratice ale populaŃiei Yüe-chi, întemeietorii unui
regat (secolele I-III p. Chr.) care se întindea din Afghanistan şi Pakistan în India de nord pînă
la Ganges.
Lagizi, dinastia Lagidă: numele dinastiei Ptolemeilor din Egiptul elenistic; tatăl lui
Ptolemaios I se numea Lagos.
Medimnă: unitate de măsură de volum, echivalentul a 52,5 l în sistemul attic de măsură.
Metoikos, paroikos: diferite nume purtate în diferite oraşe de străinii rezidenŃi (meteci).
Prytaneion: în diferite oraşe, numele sediului colegiului executiv al prytanilor.
Saka: triburi nomade în estul Iranului, vorbitori ai unei limbi iraniene. Grecii îi desemnau
drept sciŃi.
Stater: monedă echivalînd, în sistemul monetar attic, cu o tetradrahmă (4 drahme). În alte
locuri putea echivala cu o didrahmă (2 drahme).
Temenos: sanctuar; incintă sacră (cu sau fără templu).
Yüe-chi (Yuezhi): confederaŃie de triburi de origine probabil indo-europeană din bazinul Tarim
în Asia Centrală, vorbitori ai limbii tochare, cea mai răsăriteană dintre limbile indo-europene.

Monede
Obol Drahmă Mină (mna=) Talant
36000 6000 60 1
600 100 1
6 1
0,728 g 4,36 g 436,6 g 29,196 kg

GreutăŃile au fost indicate după sistemul monetar attic; în alte locuri, ele puteau fi diferite. De
asemenea, valorile indicate sunt cele pentru monedele de argint; cele de aur valorau de 10-13
ori mai mult.
 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

Această listă rămîne în mod necesar incompletă, atît datorită întinderii limitate a
volumului de faŃă cît mai ales datorită enormei bogăŃii de titluri pe acest subiect. În cele ce
urmează, titlurile apărute în mai multe ediŃii şi/sau traduceri au fost indicate fără precizarea
ediŃiei.
Să începem cu sinteze şi manuale. Remarcabilă pentru limpezime şi pentru apropierea
de izvoare într-un spaŃiu restrîns este cartea lui FRANK W. WALBANK, The Hellenistic World.
Mai cuprinzătoare este CivilizaŃia elenistică a lui FRANÇOIS CHAMOUX, apărută şi în traducere
românească, al cărei stil atrăgător se îmbină cu amploarea şi varietatea informaŃiei.
Geschichte des Hellenismus a lui H.- J. GEHRKE (apărută în seria Oldenbourg Grundriß der
Geschichte 1A, München 1995) este structurată pe trei părŃi: relatare – probleme
fundamentale şi tendinŃe ale cercetării – surse şi bibliografie, într-o abordare critică extrem de
densă. A doua ediŃie a volumului VII.1 din Cambridge Ancient History (îngrijită de F. W.
WALBANK et al., Cambridge 1984), fără a înlocui întru totul prima ediŃie, se opreşte amănunŃit
asupra multor aspecte ale istoriei şi civilizaŃiei elenistice şi constituie în acelaşi timp o
revizuire critică a unora din interpretările din trecut. Foarte utile baze de lucru reprezintă W.
W. TARN, G. T. GRIFFITH, Hellenistic Civilization; P. LÉVÊQUE, Le monde hellénistique, Paris
1969; CL. PRÉAUX, Le monde hellénistique, Paris 1978; P. Green, Alexander to Actium: the
Historical evolution of the Hellenistic Age, Berkeley 1990.
Diferite regiuni ale lumii elenistice fac obiectul unor studii aparte, care depăşesc
uneori cadrul cronologic al epocii. Numim aici: pentru Macedonia: N. G. L. HAMMOND, G. T.
GRIFFITH, F. W. WALBANK, A History of Macedonia I-III, Oxford 1972-1988; pentru regatul
Seleucid: S. M. SHERWIN-WHITE, From Samarkhand to Sardis: a New Approach to the
Seleucid Empire, London 1993; pentru Egipt: J. BINGEN, Hellenistic Egypt: Monarchy,
Society, Economy, Culture, Edinburgh 2007; amănunŃitele cercetări pe baze arheologice şi
epigrafice asupra Asiei Mici ale lui M. SARTRE (L’Asie Mineure et l’Anatolie d’Alexandre à
Dioclétien, Paris 1995; L’Anatolie hellénistique de l’Égée au Caucase, Paris 2003) sau S.
MITCHELL (Anatolia. Land, Men and Gods in Asia Minor I. The Celts and the Impact of
Roman Rule, Oxford 1993); tot aici îşi are locul Roman Rule in Asia Minor a lui D. MAGIE
(Princeton 1950), care în ciuda titlului oferă, pe baza unei cunoaşteri exhaustive a izvoarelor
şi a unei griji pentru detaliu care nu se îneacă în trivial, multă informaŃie despre epoca
elenistică; pentru Extremul Orient elenistic: W. W. TARN, The Greeks in Bactria and India,
Cambridge 1951.
Pentru istoria politică, lucrarea cea mai relevantă şi mai completă este cea a lui
ÉDOUARD WILL, Histoire politique du monde hellénistique. Urmărind evenimentele în ordine
cronologică (cu unica excepŃie a politicii externe a Egiptului lagid), cartea oferă pentru fiecare
segment cronologic izvoarele, relatarea, precum şi cîte o scurtă discuŃie critică a problemelor
aflate în dipută. În limba română avem Istoria epocii elenistice a ADELINEI PIATKOWSKI
(Bucureşti 1996). Diverse monografii se concentrează asupra cîte unei personalităŃi (R. A.
BILLOWS, Antigonos the One-Eyed and the Creation of the Hellenistic State, Berkeley –
London 1997; H. S. LUND, Lysimachus. A Study in Early Hellenistic Kingship, London 1992)
sau a cîte unei perioade ori a unor evenimente distincte (M. HOLLEAUX, Rome, la Grèce et les
monarchies hellénistiques au IIIe siècle avant J.- C. (273-205); H. HEINEN, Untersuchungen
zur hellenistischen Geschichte des 3. Jahrhunderts v. Chr. Zur Geschichte der Zeit des
Ptolemaios Keraunos und zum Chremonideischen Krieg, Wiesbaden 1972).
În privinŃa structurii monarhiilor elenistice, a administraŃiei, economiei şi societăŃii
lor, rămîne de neînlocuit mai vechea operă a lui M. I. ROSTOVTZEFF, The Social and
Economic History of the Hellenistic World. În ciuda faptului că de la apariŃia acestei cărŃi
numeroase descoperiri arheologice au venit să completeze tabloul oferit de ea, incomparabila
cunoaştere a lui Rostovtzeff asupra monumentelor şi vestigiilor i-a îngăduit să creeze o
imagine şi o interpretare amănunŃite şi profunde nu numai a aspectelor numite în titlu, ci şi a
evoluŃiilor politice şi culturale ale epocii. Ampla Prosopographia Ptolemaica (ed. W.
PEREMANS, E. VAN’T DACK et al., Leuven 1950-2002), ajunsă la volumul X, constituie o
bogată mină de informaŃii privind aspectul personal al administraŃiei Egiptului lagid. Diverse
aspecte ale acestei ample problematici sunt tratate în H. BENGTSON, Die Strategie in der
hellenistischen Zeit, München 1937-1952; P. BRIANT, Rois, tributs et paysans. Études sur les
formations tributaires du Moyen-Orient ancien, Paris 1982; CL. PRÉAUX, L’économie royale
des Lagides, Bruxelles 1939; H. J. WOLFF, Das Justizwesen der Ptolemäer, München 1970;
R. S. BAGNALL, The Administration of the Ptolemaic Possessions Outside Egypt, Leiden
1976; E. BIKERMAN, Institutions des Séleucides, Paris 1938.
Armatele statelor elenistice au făcut subiectul multor cercetări, din care vom menŃiona
doar: M. LAUNEY, Recherches sur les armés hellénistiques, Paris 1949-1950; B. BAR-
KOCHVA, The Seleucid Army, Cambridge 1972.
 Numeroase sunt lucrările dedicate autorilor care constituie izvoarele epocii elenistice.
Cîteva exemple: S. HORNBLOWER, Greek Historiography, Oxford 1994; B. GOLDMANN,
Einheitlichkeit und Eigenständigkeit der Historia Romana des Appian, Hildesheim 1988; J.
HORNBLOWER, Hieronymus of Cardia, Oxford 1981; P. BILDE, Flavius Josephus, between
Jerusalem and Rome: His Life, His Works and Their Importance, Sheffield 1998; M. JANKE,
Historische Untersuchungen zu Memnon von Herakleia, Würzburg 1963; CHR. HABICHT,
Pausanias’ Guide to Ancient Greece, Berkeley – London 1985; P. A. STADTER (ed.), Plutarch
and the Historical Tradition, London 1992; O. SEEL, Eine römische Weltgeschichte. Studien
zum Text der Epitome des Iustinus und zur Historik des Pompeius Trogus; J. MALITZ, Die
Historien des Poseidonios, München 1983; D. DUECK, Strabo of Amasia: a Greek Man of
Letters in Augustan Rome, London 2000; J. CHAPLIN, Livy’s Exemplary History, Oxford
2001. Impozantul A Historical Commentary on Polybios al lui F. W. WALBANK, în trei
volume (Oxford 1957-1979), este, pentru istoria istoriografiei epocii elenistice, la fel de
important cum e autorul însuşi în ansamblul izvoarelor privind epoca.
Oraşele şi viaŃa urbană au format subiectul atît al unor sinteze, cît şi (mai ales) al unor
cercetări monografice. Depăşite din punct de vedere al documentaŃiei, dar încă folositoare
sunt cărŃile lui A. H. M. JONES, The Greek City from Alexander to Justinian şi The Cities of
the Eastern Roman Provinces. Atena a atras, ca în atîtea alte privinŃe, atenŃia cercetătorilor:
CHR. HABICHT, Untersuchungen zur politischen Geschichte Athens im 3. Jh. v. Chr., München
1979, la fel republica Rhodos: P. M. FRASER, G. E. BEAN, The Rhodian Peraea and Islands,
Oxford 1954; V. GABRIELSEN (ed.), Hellenistic Rhodes: Politics, Culture and Society, Aarhus
1999; R. M. BERTHOLD, Rhodes in the Hellenistic Age, Ithaca – London 1984. Există mai
multe monografii ale capitalelor regatelor elenistice: monumentala Ptolemaic Alexandria a lui
PETER M. FRASER (Oxford 1972), cu mult mai mult decît o monografie de oraş; G. DOWNEY,
A History of Antioch in Syria from Seleucus to the Arab Conquest, Princeton 1961; W. RADT,
Pergamon, Köln 1988; M. ANDRONICOS, Vergina. The Royal Tombs, Atena 1984. Pentru
structurile socio-politice în oraşele greceşti şi mai cu seamă despre instituirea lui
Honoratiorenregime avem: P. VEYNE, Le pain et le cirque, Paris 1976; PH. GAUTHIER, Les
cités grecques et leurs bienfaiteurs (IVe- Ier siècle avant J.- C.). Contribution à l’histoire des
institutions, Atena – Paris 1985; FR. QUASS, Die Honoratiorenschicht in den Städten des
griechischen Ostens: Untersuchungen zur politischen und sozialen Entwicklung in
hellenistischer und römischer Zeit, Stuttgart 1993. Pentru raporturile cu monarhiile elenistice:
CHR. HABICHT, Gottmenschentum und griechische Städte, München 1970; J. MA, Antiochos
III and the Cities of Western Asia Minor, Oxford 2000, cu o cuprinzătoare documentaŃie
epigrafică. Despre statele federale numim capitolele relevante din fundamentala G. BUSOLT,
H. SWOBODA, Griechische Staatskunde, München 1920-1926; J. A. O. LARSEN, Greek
Federal States. Their Institutions and History, Oxford 1968; J. B. SCHOLTEN, The Politics of
Plunder: Aitolians and their Koinon in the Early Hellenistic Era, 279-217 B. C., Berkeley –
London 2000.
Literatura epocii elenistice a generat la rîndul ei o literatură la fel de bogată şi de
erudită. Spicuim: U. V. WILAMOWITZ-MOELLENDORFF, Hellenistische Dichtung in der Zeit
des Kallimachos, Berlin 1924; K. ZIEGLER, Das hellenistische Epos, Stuttgart 1966; S. M.
GOLDBERG, The Making of Menander’s Comedy, Berkeley – Los Angeles 1980; A. KÖRTE,
Die hellenistische Dichtung, Stuttgart 1960; H. KUCH (ed.), Der antike Roman.
Untersuchungen zur literarischen Kommunikation und Gattungsgeschichte, Berlin 1989; G.
ZANKER, Realism in Alexandrian Poetry: A Literature and Its Audience, London 1987.
Filosofia şi ştiinŃele: A. A. LONG, Hellenistic Philosophy. Stoics, Epicureans, Sceptics,
London 1974; J. BARNES et al. (ed.), Science and Speculation. Studies in Hellenistic Theory
and Practice, Cambridge – Paris 1982; G. E. R. LLOYD, Greek Science after Aristotle, London
1973; G. AUJAC, Strabon et la science de son temps, Paris 1966; M. HOSSENFELDER, Die
Philosophie der Antike 3. Stoa, Epikureismus und Skepsis, München 1985.
În domeniul religiilor, o sinteză succintă şi utilă oferă L. H. MARTIN, Hellenistic
Religions: An Introduction, Oxford 1987. Subiectul cel mai intens cercetat a fost cel al
religiilor orientale şi de mistere: utilă rămîne în continuare F. CUMONT, Les religions
orientales dans le paganisme romain; M. P. NILSSON, Geschichte der griechischen Religion
II. Die hellenistische und römische Zeit; W. BURKERT, Ancient Mystery Cults,
Cambridge/Mass.- London 1987; pentru divinităŃile egiptene: P. M. FRASER, Two Studies on
the Cult of Sarapis in the Hellenistic World, Opuscula Atheniensia 3, 1960, 20-54; L.
BRICAULT, Atlas de la diffusion des cultes isiaques (IVe s. av. J.- C. – IVe s. apr. J.- C.), Paris
2001; FR. DUNAND, Le culte d’Isis dans le basin oriental de la Méditerrannée I-III, Leiden
1973; L. VIDMAN, Isis und Sarapis bei den Griechen und Römern. Epigraphische Studien zur
Verbreitung und zu den Trägern des ägyptischen Kultes, Berlin 1970; Kybele: M. J.
VERMASEREN, Cybele and Attis: The Myth and the Cult, London 1977; Mithras: M. J.
VERMASEREN, Mithras: Geschichte eines Kultes, Stuttgart 1965; M. CLAUSS, Mithras. Kult
und Mysterien, München 1990; M. CLAUSS, Cultores Mithrae. Die Anhängerschaft des
Mithras-Kultes, Stuttgart 1992; R. TURCAN, Mithra et le mithriacisme, Paris 1981; culte
greceşti: M. P. NILSSON, The Dionysiac Mysteries of the Hellenistic and Roman Age, Lund
1957; S. G. COLE, Theoi Megaloi. The Cult of the Great Gods at Samothrace, Leiden 1984;
cultul suveranilor: CHR. HABICHT, Gottmenschentum und griechische Städte, München 1970.
Arhitectura şi arta: J. J. COULTON, The Architectural Development of the Greek Stoa,
Oxford 1976; H. LAUTER, Die Architektur des Hellenismus, Darmstadt 1986; J. J. POLLITT,
Art in the Hellenistic Age, Cambridge 1986; H. KYRIELEIS, Bildnisse der Ptolemäer, Berlin
1975; T. B. L. WEBSTER, Hellenistic Art, London 1967; CHR. M. HAVELOCK, Hellenistic Art:
The Art of the Classical World from the Death of Alexander the Great to the Battle of Actium,
London 1971; N. DAVIS, C. M. KRAAY, The Hellenistic Kingdoms: Portrait Coins and
History, London 1973; R. R. R. SMITH, Hellenistic Royal Portraits, Oxford 1988.
AculturaŃie şi influenŃe culturale: N. LEWIS, Greeks in Ptolemaic Egypt: Case Studies
in the Social History of the Hellenistic World, Oxford 1986; B. BAR-KOCHVA, Judas
Maccabaeus, Cambridge 1989; P. JOUGUET, L’impérialisme macédonien et l’hellénisation de
l’Orient, Paris 1972; A. KUHRT, S. M. SHERWIN-WHITE, Hellenism in the East: The
Interaction of Greek and Non-Greek Civilizations from Syria to Central Asia after Alexander,
London 1987.
Sosirea Romei. Majoritatea lucrărilor examinează interacŃiunile dintre republica
romană şi lumea elenistică din punctul de vedere al Romei. ExcepŃia notabilă o constituie
cartea lui E. S. GRUEN, The Hellenistic World and the Coming of Rome, Berkeley 1984.
Cartea porneşte de la contextul elenistic şi urmăreşte persistenŃa ideilor şi practicilor politice
greceşti, precum şi disponibilitatea Romei de a li se adapta. General: A. N. SHERWIN-WHITE,
Roman Foreign Policy in the East, 168 B. C. to A. D. 1, London 1984; D. BRAUND, Rome and
the Friendly King: The Character of Client Kingship, London 1984. Mithradates VI Eupator:
TH. REINACH, Mithridate Eupator. Roi de Pont, Paris 1890, în continuare singura monografie
dedicată acestui suveran; B. C. MCGING, The Foreign Politcy of Mithridates VI Eupator King
of Pontos, Leiden 1986. Regatul Pergamului: J. HOPP, Untersuchungen zur Geschichte der
letzten Attaliden, München 1977.
 ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

CPR Corpus Papyrorum Raineri I-XXVII, Wien 1895—.

CRAI Compte rendu de l’Académie des inscriptions et belles-lettres, Paris
1857—.
FGrH F. JACOBY, Die Fragmente der griechischen Historiker, Leiden 1923-
IG Inscriptiones Graecae, Berlin 1903—.
IGB G. MIHAILOV, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae I-V, Sofia
1957-1997.
IGRR R. CAGNAT et alii, Inscriptiones Graecae ad res Romanas pertinentes,
Paris 1906-1927.
IK Inschriften griechischer Städte aus Kleinasien, Bonn 1972—.
ISE L. MORETTI, Iscrizioni storiche ellenistiche, Firenze 1967-2002.
OGIS W. DITTENBERGER, Orientis Graeci Inscriptiones Selectae I-II, Leipzig
1903-1905.
P. Cair. Zen. C. C. EDGAR, The Zenon Papyri I-V, Cairo 1925-1940.
P. Col. Zen. W. L. WESTERMANN et alii, Columbia Papyri. The Zenon Papyri II,
New York 1940.
Pap. Eleph. O. RUBENSOHN, Aegyptische Urkunden aus den Königlichen Museen in
Berlin: Griechische Urkunden, Berlin 1907.
P. Mil. Congr. XVII O. MONTEVECCHI et alii, Papiri documentari dell’Università Cattolica
di Milano, Milano 1983.
P. Rev. B. P. GRENFELL, Revenue Laws of Ptolemy Philadelphus, Oxford 1896.
P. Tebt. B. P. GRENFELL et alii, The Tebtunis Papyri, London 1902-2005.
RC C. BRADFORD WELLES, Royal Correspondence in the Hellenistic
Period: A Study in Greek Epigraphy, London 1934.
SB F. PREISIGKE et alii, Sammelbuch griechischer Urkunden aus Aegypten,
Berlin 1915—.
Sel. Pap. A. S. HUNT, C. C. EDGAR, Selected Papyri I-II, London – Cambridge
1932-1934.
SEG Supplementum Epigraphicum Graecum, Leiden 1923—
Syll3 W. DITTENBERGER, Sylloge inscriptionum Graecarum I-IV, Leipzig
1915-1924.
UPZ U. WILCKEN et alii, Urkunden der Ptolemäerzeit I-II, Berlin – Leipzig
1927-1957.

Pentru izvoarele literare citate, au fost folosite următoarele ediŃii:

R. S. BAGNALL, P. DEROW, The Hellenistic Period2 (Historical Sources in Translation),
Oxford 2004
POLYBIOS, Istorii I, Bucureşti 1966, traducere de V. C. Popescu
POLYBIOS, Istorii II, Bucureşti 1988, traducere de A. Piatkowski
The Hellenistic Age from the Battle of Ipsos to the Death of Kleopatra VII (Translated
Documents of Greece and Rome 3), edited and translated by S. M. BURSTEIN, Cambridge
1985
W. M. CALDER III, The Seuthopolis Inscription IGBR 1731, a New Edition, în Transitions to
Empire. Essays in Greco-Roman History, 360-146 B. C., in Honor of E. Badian (ed. R. W.
Wallace, E. M. Harris), Norman – London 1997, 167-177
FLAVIUS JOSEPHUS, AntichităŃi iudaice I-II, Bucureşti 2001, traducere de I. Acsan
R. K. SHERK, Rome and the Greek East to the Death of Augustus, Cambridge 1984
 SURSELE ILUSTRAłIILOR

Fig. 1: http://www.livius.org/a/1/greeks/coin_ptolemy_i.jpg
Fig. 2: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Antigone_le_Borgne_(pièce).jpg
Fig. 3. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Lorber_130.jpg
Fig. 4. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Démétrios_Ier_Poliorcète_(pièce).jpg
Fig. 5. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Mithridates_VI_of_Pontus.jpg
Fig. 6. http://en.wikipedia.org/wiki/File:AttalusI.jpg
Fig. 7. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Antiochos_III.jpg
Fig. 8. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Battle_of_Leuctra,_371_BC_-_Decisive_action.gif
Fig. 9. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5c/Makedonische_phalanx.gif
Fig. 10. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Macedonian_battle_formation.gif
Fig. 11. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Battle_of_Chaeronea,_338_BC.gif
Fig. 12. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Battle_of_Gaugamela,_331_BC_-
_Opening_movements.gif
Fig. 13. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Battle_gaugamela_decisive.gif
Fig. 14. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Aeolipile_illustration.JPG
Fig. 15. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Heron’s_Windwheel.jpg
Fig. 16. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ballista_(PSF).png
Fig. 17. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Tyche_Antioch_Vatican_Inv2672.jpg
Fig. 18. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Cybele_Bithynia_Nicaea.jpg
Fig. 19. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Serapis_vatican.jpg
Fig. 20. http://en.wikipedia.org/wiki/File:MithraReliefvert.jpg
Fig. 21. http://en.wikipedia.org/wiki/File:BuddhaWithHeraclesAndTychee.jpg
Fig. 22. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, p. 208 fig. 76
Fig. 23. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, p. 186 fig. 67
Fig. 24. A. V. TATAKI, Lindos. Die Akropolis und die mittelalterliche Burg, Athen 1992, plan
la sfîrşitul volumului
Fig. 25. A. V. TATAKI, Lindos. Die Akropolis und die mittelalterliche Burg, Athen 1992, p. 37
fig. 16
Fig. 26. A. V. TATAKI, Lindos. Die Akropolis und die mittelalterliche Burg, Athen 1992, p. 35
fig. 15
Fig. 27. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Akropol_yuksel.jpg
Fig. 28. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Modell_Pergamonmuseum.jpg
Fig. 29. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, p. 72 fig. 24
Fig. 30. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, pl. 33a
Fig. 31. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bergama_tiyatro.jpg
Fig. 32. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, pl. 33b
Fig. 33. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, p. 219 fig. 81
Fig. 34. fotografia autorului
Fig. 35. fotografia autorului
Fig. 36. http://en.wikipedia.org/wiki/File:TOZathens.JPG
Fig. 37. fotografia autorului
Fig. 38. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:DionysiusTheater.jpg
Fig. 39. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, p. 198 fig. 73
Fig. 40. fotografia autorului
Fig. 41. E. AKURGAL, Ancient Civilizations and Ruins of Turkey, Istanbul 2001, pl. 25
Fig. 42. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pompejus.JPG
Fig. 43.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:PtolemyCoinWithAlexanderWearingElephantScalp.jpg
Fig. 44. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pharnaces_I_of_Pontus.jpg
Fig. 45. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Seleucid_prince_Massimo_Inv1049.jpg
Fig. 46. fotografia autorului
Fig. 47. S. KAROUZOU, Nationalmuseum. Illustrierter Führer durch das Museum, Athen 1996,
p. 67
Fig. 48.
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Napoli_Museo_Archeologico_Ercole_Farnese.jpg
Fig. 49. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Thermae_boxer_Massimo_Inv1055.jpg
Fig. 50. fotografia autorului
Fig. 51. S. KAROUZOU, Nationalmuseum. Illustrierter Führer durch das Museum, Athen 1996,
p. 86
Fig. 52. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Demostenes.jpg
Fig. 53. M. ANDRONICOS, M. CHATZIDAKIS, V. KARAGEORGHIS, Les merveilles des musées
grecs, Atena 1974, p. 173 nr. 24
Fig. 54. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Nike_of_Samothrake_Louvre_Ma2369_n4.jpg
Fig. 55. http://en.wikipedia.org/wiki/File:WoundedGaulCapitolineMus.jpg
Fig. 56. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ludovisi_Gaul_Altemps_Inv8608_n3.jpg
Fig. 57. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pergamon_Museum_Berlin_2007.jpg
Fig. 58. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Zeus_contra_Poryphion_Pergamonaltar.JPG
Fig. 59. http://en.wikipedia.org/wiki/File:FrisoaltarPergamo.jpg
Fig. 60. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Laocoon_Pio-Clementino_Inv1059-1064-1067.jpg
Fig. 61.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Aphrodite_Anadyomene_from_Pompeii_cropped.jpg
Fig. 62. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Battle_of_Issus.jpg
Fig. 63. M. ANDRONICOS, M. CHATZIDAKIS, V. KARAGEORGHIS, Les merveilles des musées
grecs, Atena 1974, p. 255 nr. 3
Fig. 64. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Crown_of_philip.jpg
Fig. 65. M. ANDRONICOS, M. CHATZIDAKIS, V. KARAGEORGHIS, Les merveilles des musées
grecs, Atena 1974, p. 99 nr. 106
Fig. 66.
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Woman_mirror_Tanagra_MBA_Lyon_E106-2.jpg
Fig. 67. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Indo-GreekBanquet.JPG
Fig. 68. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Gandhara_Buddha_%28tnm%29.jpeg
Fig. 69. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Heracles-Shukongoshin.JPG
Fig. 70. http://en.wikipedia.org/wiki/File:WindGods.JPG
Fig. 71. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:StandingBuddha.jpg
Fig. 72. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ptolemy_VI_Philometor_Egyptian_king_ring.jpg

Harta 1. http://sitemaker.umich.edu/mladjov/files/diadokhoi303nbc.jpg
Harta 2. http://sitemaker.umich.edu/mladjov/files/diadokhoi293nbc.jpg
Harta 3. A. BALDAMUS, E. SCHWABE, E. AMBROSIUS (ed.), F. W. Putzgers Historischer Schul-
Atlas. Große Ausgabe, Leipzig 1928, p. 24.
Harta 4. http://sitemaker.umich.edu/mladjov/files/hellenisticurbanf.jpg