!

\ ",tt' I
rl d

...;'

n,,
iril
tif.t*i"P
ti
ili

INTRODUCERE: De ce istoria Greciei antice?

Istoria civilizatiei grecegti nu a incetat sd fascineze congtiinla istoricd a epocii moderne;
r,d'zutd,oVreme,caunarlretipalidentitd!iieuroperre,instr6inatdapoi9iuneorichiardenun!atd -\'
pentl.Lr cornplicitatea ei involuntard cu o ir*. prea increzdtoare in sine
qi in propria-i excelen!E;

irddatd pr,1fru zdri rnai exotice gi pentru felurite Africi, mai mLrlt sau mai pulin interioare, cultura
creatdde cele citeva cetdli minusculd care au ?nflorit vreme de citeva sute de ani pe malurile
Nlediteranei a sfirgit, cred, prirr a fi recunoscttt6, cu paftea ei de familiar, cu partea ei negtiutd 9i
stranie, cu raionalismul ei iriumfbtor gi cu profunda-i intuitie a revelaliei gi entuziasmuir"ri, drept
ceeit ce este: o experienld fondatoare a spiritLrlui european, tot atit de aproape qi de deparle, de
asemdn6toare gi de strdind spiritLrlui nostnr cit ne sinter#tiecare noLrS ingine de cunosculi 6i de
ne;tirili decpotrivE.
De li Herodot incoace - de cind Grecia a aflat despre pluralitatea istoriilor - istoria greacd
a:. jvenit gi subiect, gi obiect al reflecliei umane. Fiecare generalie gi-a scris propria istorie
greacd,fiinaca inteniitatea acestei experienle gi extraordinaracalitate a actorilor gi a mattorilor ei
aLr stirnit irevocabil o cdutare a inteligibilului de care alte domenii au fost
mai apdrate cumva gi
miri s6race, Cees ce generalia mea de istorici va fi addr-rgat stratificdrilor de modele 9i de
raiionarnente pe terna rdzboaielor medice sau a destinr"rlui institLrliilor qi cultLrrii acestei lumi
reprezinti, probubil, o cr:mbinalie specificd de luciditate destul de amard, de spiLit analltic 9i de
voin!6 clemistilLcatoare, cu Lut respect aproape secret fala de capacitateaacestei lumi de a se
asurra inventindu-se, o vreme, cu o ingeniozitate fErd egal. Practica analizelor anlropologice 9i a
tunci sol'isticate Ei incredule lecturi a oricdrui text, aspiralia cdtre o istorie global6,
care sd dea
seema cle coerenla gi cle diversitatea isomortE a unive'r'suiui uman, toate aceste experienle ate
cslturii cor-rternpgrane qi-au pus semnrrl pe refleclia cotttemporand care pome$te, ca sttbiect :iilll
:

nr6car c?t pt.etext, de la ciocr-rinentele gi monumerrtele create acun"] aproape tlei milen;i de cl lninf,
cle oanreni cle pe malurile lr4editeranei.
l"4ai r-nult, poate, in partea noastrS de lume, statutul cvasihsubversiv al culturii oiasice,
pr.ejuclecata pr.in exceienld burgheza, a evitat orice complicitate a clasicismulLricLr di:tatlira - cllrn
nu se intimpiase ?n Occicientul interbelic, unde regimr.rrile totalitare instrilmentalizas,lrir i) antll'lle
irnagile simplificat6 gi vLrlgarizatd a antichitdtii cLsice, de la viziunea imperiald cle opeletD a lui
Mussgliiri Ia ideal-rl jo.ian at Olimpiadei lui Hitter; condilia marginalS a cultLrrii clasice i-a l5sat
rcesteia intact potenlialirl de refleclie liberd pe care aceastd istorie l-a conlinut dintotdeatrna. A5a
lrrcit spectacolLrl eis, uei, pentru eteinitate, .,.i* tp.tu Tr-rcidide, al infruntdrii ?ntre tiranie 5!
libertaie, iptre violelga gi lege, ?ntre proiect gi faptd, ntt ostene$te sd'atragd privirile unei generalii
carrr, toclnai fiindci a trdit clirect aceste dureroase experiettle, nu poate sd nu le recunoascd in
r.ligie; mai sirlple poate, rnai distante oricum, gi deci mai susceptibile de a fi inlelese qi rtu
pdtimite.
llctinifii qi perioclizare.
Istoria civilizaliei grecegti incepe odat6 cu epoca bronzului, cind, in Creta qi in aria
insulard, apar prirnele'civilizalii palaliale, gi cirrd, spre sfirgitul mileniului III, primii vorbitori de
grai indo-european, pdstori gi ralboinici, pdtrund din nordul Balcanilor gi se instaleazd durabilin
pind azi, cu o unicd gi remarcabilA continuitate
[ar1ea de miazd-zi a'peninsulei. Ea continuA
iirrgvisticfl pe care nifi o alt| civiliza!ie a corrtinentului nostru nu o lnai vddegte. Orice decupaj in
acest contiluunr istoric are partea lui de arbitrar; o periodizare rdmine tottr$i indispensabili,
cu
condilia - curn spLlne o Vorbd de duh - de a fi abandonatd la vreme. --
Cipd, ir-r 529 e.n., din ordinul lgi lustinian, se inchidea gcoala de la Atena, ceva esen!ial se
schimbase, in Gr.ecia gi in lume. in cursLrl acestor milenii, citeva fepere intermediare ne
orienteazh: o primfr gi strdlircitd civilizafie a bronzului, clezvoltatain mileniul Il in ju|ul'unor
,I200
cejttre pr.irTciare fastiroase clin Creta gi de pe continent, se pribuqegte dupi i.e.n.; du;:6 o
 (v
€ /4

perioada intermediard de aproape patru secole, ?nfloresc, adesea pe aceleagi locuri.

o sumede'ie
de rnici state indepetidente, pe eare siirsele le nLrniesc poleis,{e:l5ti: curind, asernenea
foitna{ii se
rdspindesc pe coastele Mediteranei gi ale MfrriiNegre, intr-o lnigcare de roire la
sfirgitul cdreia,
cdtre finele secolului Vl, un univers politic qi c.r-rltural grec se afirnia cu particularitalile
gi
destinul sdu. DLrpd ce, ?tr secolele V gi IV, aceastd pleiida de conrunitdli politice autonome
inscrie nenuntdrate fapte qi opere in istorie, centrui de greutate al lurnii se deplaseazd irevocabil
-
mai int?i inspre Orient. unde, qub comanda regelui Macedoniei, Alexandru Mur-, aimatele
greco-n'lacedonene cllceresc, intre 334 qi 328 i.e.n., vaste ".1
linuturi ale Imperiului persan, 6i unde,
vreme de airroape trei secole, se dezvoltd pe temeiLrri irr rnare mEsurd noi, o civiliza{ie greacd gi-
ca lirnbfr,9i ca tradi!ie, pe care istoriciio numesc civilizalia elenisticti, apoi, pe rirdsgrdie
pgterea
Rotlle] cuceregte, unLtl cite unul, regatele pi cetdlile estului mediteraneean, lulneagreaca i'trAin
orbita ImperiLrlui, al c6rui destirr il va irnpErtfrgi p?na la sfirgitul antichitAtii - qi chiar ciincolo
de
acesta.
E.iementr-rl prim de identitate a acestei civilizalii este lintba greacd. Aceasta este
o limb6
din familia idiornurilor irtdo-europene, formata dupd instalarea, peleritcriul actual al Greciei, a
Llnor grupltri pastoral-rdzboirrice de migratori, cdtle sfTrgitul mileniului IIll. Atunci, numeroasele
infiltralii dinspre Balcani ating, se pare, un prag critic, ilustrat cle urme de clistruger.e violenta in
intreaga peninsuld, precLrm gi de aparilia citorva elemente noi de civilizatie matel'iala - ceramica
denunritd ntinttana, de pilda.
In procesr,rl de cristalizare a limbii grecepti, elementele fundamentale aparlin arealului
indo-europcan, chiar dac6 la acest proces participd gi idiornurile populaliei autohtgne, despre
identitatea IingvisticEa cdleia, ?n absenla unor texte descifrate, nu se poate spllne mai nimic.
Citeva particrrlaritSli fornrale qi un numdr relativ irnportant de cuvilrte deseninind realitali
necLi:ioscLite lizboinicilor indo-europeni inainie de instalarea lor durabild in peninsul[ - plante
niediteraneelte, ca hiacintul - hiakltnlhos - sau mfrslinul, eluios, gi vita de vie ori vinr-rl _ ii,rrr,.
nlarea 'cdreia, in lipsd de ceva mai bun, noii venili ?i spun "sdrata", hals, sau "cimpia f6rd hotar",
pontos', dar pentrtt care imprumutd gi de la localnici cLrvintLrl lhalassa, ?n fine, dar nu ?n ultinrLrl
rind, o parte Inrportantd a vocabularului institulional,gi mai ales tennenii clesemnind formele
sttpe rioare de aLttoritate, anex Si basilews, dar gi formele de clependenld: doulos.
in sclrilnb,
vocabularul de I'udenie e integral indo-european, doveclind ca noii u"riili au impls nu doar limba.
ci gi formele fi"tndametrtale de structurare socialS mediului in care s-au instalat.
Ciitre 1450, aceastd limbfl este cristalizat6, ca limbE indo-europe arfi. aparte. prirnele texte,
scrise intr-ttn sistem silabic ?mprumutat gi adaptat de la scribii palateior cretane. inceo s6

' Deoarece.nu md voi referi decit cu totul incidental la evecnmentele mai tirzii. toate datele din texr pentru care nu
existd o altd menliune sint date inainte de era clegtinA. - Transcrierea cuvintelorgrecegti
in limba romAnd e destr.rl
de incertd, existind nume, nrai ales proprii, care au c6pdtat?n tirnp o forrni romdnizati, Atena,
Teba, pericle, Eschil;
altele, destul de subiectiv apreciate ca "mai pulin cunoscute" au printit fie rnscrieri latinizate,fie gi-au
p6strat fornta
gleac6. Pentru a evita confuziile, anr adoptat Lrrm[torul cod: forrna greach a cuvintelor, fie
nunre, verbe sau
sintagme, este scrisl crt ilulice bolil (atdine); ternrenii ronrAnizati sint scrigi ctr italice, iar nLrmele proprii
cut.ente -
Atena, Sparta, etc. sint scrise ctt caractere obignrrite. In transliterdrile care pistreazi fonna greacd, am
transcris c, i
srtttetul cirrtervocalic,Pentruaevitapronuntareainmuiati,cu rrsunetul grecapropiat detr.[t.ance:,cuclt
-
aspirata asfrh, ctr /i - aspirata initialh, cu ou sunetui apropiat de ronrdnescul u: iota sub sau ad-scr.is
- - apare
adscris in text alattrri cje l'ocala anterioari. dar nrr se pronun!6.Sunetul g c.lin greaci e totdeaLrpa
tare, cai' ronr.
Gheorghe. Chiar in cazul unor nune de persoane destul de cunoscute, anr men{ionat gi numele grec, uneori
difbrit
ca surlet de variantele sale moderne
-Aiscltulos fatb de Eschil - pentru a inlesni incepitorilor cdutar.ea in
lexicoatrele pLrblicate in alte limbi decit cea romAn6.
 consemneze prestalii qi ofrande in arhivele dinagtilor gfeci din insuld, 1a aceastd datd cuceritd,
nrc/-nrn
Piiluiii
ci
ii ui
nc nnnfinert
dc P! lvirlrrrvr Ilnrrerla
ssB innnntecfahi!i
rUvvriiuJLqUirq sa sysr
nq!"lenentei swlrLut
ar-ectrri 5r
or"rrn vv nrior"ntnri
uP r{e rr!1614Lvll

sedentarizali in Grecia epocii bronzului la aria indo-europeana, $i, mai mult incd, dovada cd
ace;tia reprezinta un grup de vorbitori ai unei forme arhaice de lirnbd greacd, a fost frcutd prin
descifrarea, in 1953, de cdtre Michael Ventris giJohn Chadwick, a acestor documente de arhiv6,
care au deschis un orizont cu totul nb studiilor de istorie gi lingvisticd greacd.
Destinr-rl ulterior pe care ii traverseazdlimba greacd - o diferenliere dialectald niajord ia
sfirgitul rnileniLrlui II, gi un proces Ia fel de irnpoltant de unificare in epoca elenisticS, va mai fi
invocat in paginile care urmeazd; frtd a intra acum in prea multe detalii, trebuie sd spunem cd,
dupd;dele mai recente concluzii ale comparaliilor intre idiomul tabletelor rniceniene gi greaca
,,homi:ricd", se contureazdipoteza urrei diferenlieri ?ncd in orizontul micenian a unor arii
dialectale - nteridionald, cuprinzind deja, aldturi de dialectul arcado-cipriot, un grup proto-
ionian. gi nord-vesticd - arii din interacliunea cdrora se vor dezvolta distincliile ulterioare din
epoca istoricd. Oricum, ideea cd, labaza dezvoltdrii civilizaliei grecegti ca un continr:um istoric
std un continuum lingvistic, cristalizat in epoca bronzului pe ,,continentul" grec ai ?n c?teva
insule, reprezintd un dat pe care nimeni nu il mai contestd azi.

- I CWil,IZATII FALATIALE IN EPOCA BRONZULUI (mileniile III -II)

Lttmea egeeand Ei Creta
'
Odatd cu senzaf ionalele cercetdri incepute in i 870 la Troia, continuate in 1874Ia Micene,
apoi la Tirint, de cdtre Heinrich Schliemann, genialul diletant care a inaugurat seria marilor
descoperiri relevind lurnii savante civilizalia nricenian6, interesul arheologilor gi istoricilor
pentru epoca bronzului in Egeea nu a incetat sd sporeascS. In primii ani ai veacului nostru,
s6pf;tLrrile intreprinse de Arthur Ev_ans la Cnossos aveau sd adaLrge un capitol inc6 gi mai vechi, gi
rndcar tot atit de bogat, acestei istorii: civilizalia cretand. Extinderea ulterioard a cercetdrilor
alheologice atit ?n Creta, cit gi in zona inconjur6toare, in Ciciade gi in Cipru, au permis
reconstituirea unei arii de civilizatie corespunzind rnai cu seamd epocii bronzului incipient qi
matur.
Insulele Ciclade cunosc o inflorire importantd - qi relativ subitd - indatd dupd anr,rl 3000,
odati cr.r inceputul bronzulr-ri timpuriu, cu arii culturale convergente, dacd nu uniforme, in
ceirtrele de la Syros, Amorgos, Naxos, Vddind inflLrenle deopotriv6 din zona Greciei continentale
ca gi din Asia Micd, complexul cultural cicladic are totLrgi un profil propriu gi o evolu!ie
autonom6, al cdrei apogeu e reprezentat de ctlhn'a Syros, care - contemporand cu Heladicul vechi
Si cu Minoicul vechi - atinge maxima ei inflorire cdtre 2500. Tehnicile metalurgice originare din
Cicladti influenleazd metah"rrgia bronzului cretan gi igi fac simlite influenla pind in nordul Greciei
continentale. Obiectele din argild gi marmurd se r6spindesc pind departe, Agezdri destul de
importante, chiar dacd lipsite de fortificatii, marcheazd un stadiu protourban caracteristic epocii
tirnpLrrii a bronzului,
Cea mai spectaculoasd categorie de obiecte cicladice sint idolii de marmurS, statuete gi
statui de dimensiuni foarte variate - de la ciliva centimetri la exemplarul de 1,5 rn pdstrat in
MuzeulNational din Atena - descoperite in cantitdli mari in morminte, at?t in cele din arhipelag,
cit gi pe contirrent gi in Asia Mic5. Nu gtim ce sernnificafie ritualS vor fi avut aceste statui, aga
cum nu gtim exact ce inleles sd ddm sanctuamlui datind din epoca mijlocie a bronzului qi care a
fost descoperit la Ceos: este vorba de un adev6rat templu - cel rnai vechi pini acurn in aria
egeeand-prirrtreruinelecdnrias-audescoperitrestLrrileacel pLrlin I9statui antropomorfe
fenrinine din lut ars ?n mdrime naturalS.
 .* -fh*

Sanctr.iarul din insula Ceos este contemporan cu o fazd dacd nu de declin, cel pr-riin de
relativd staghare a culturilor cicladice. Centrul de greutate al'iicestei arii se deplaseaz'E spre sud.
in Cipru gi apoi ir Creta.
Insula Cipru, cea mai nrare dintre irrsulele Mediteranei, este sitr-ratd irrtr-o zond mai
apropiatd de Asia Micd gi de coasta sirian6 dec?t de viitoarele centre grecegti. Cele doud condilii
esenliale ale dezvoltdri Cipnrlr"ri incepind din epoca bronzultri sint exploatdrile de minereu de
clrpruL gi pozilia sa extrem de favorabil6 in raporl cu drumurile maritiine ale Levantuh-ri. Aparilia
primelor centre proto-urbane in insul6, gi mai ales - dupS- 2000 - inflorirea remarcabild a
civiliza{iei cipriote, al cdrei apogeu se situeazd intre secolele XVII gi XVil, se datoreazd acliunii
conju$ate a celor doi factori. Comerful maritim cu Creta gi cu OrientLrl (textele de la Mari
menlioneaz6 importuri de bronz din Alasiya, identificatd cu Ciprul) condilioneaz6 progresele
rapide ale centrelor urbane de pe coastd; dupA 1400, prezenla in cantitdli de-a dreptul enorme a
obiectelor miceniene (de exerrplu la Enkomi) vddegte locLrl important pe care continentul grec il
ocupd in raporturile Ciprului cu ariile inconjr-rrdtoare. O corabie, probabil siriand, care a putut fi
adus6'la suprafald lingd capul Gelidonya, in S-V Anatoliei, gi care naufragiase aici c6tre anul
i200 (*50 ani) era incdrcatd cu obiecte gi turte de bronz gi aramd, cintdrind cel pulin o tond gi
provenind din Cipru,
Orice concluzie privind statlrtul politic al comunit6!ilor cipriote depinde de acceptarea
identitdlii ?ntre Alasiya (menlionatd in numeroase documente egiptene, hitite. siriene,
babiloniene) gi CiprLr - sau mdcar cLr zona controlatd de dinagtii de la Enkorni, "Regele ditr
Alasiya" e un personaj importarrtin Estul Mediteranei:ii scrie faraonului egiptean numindr-r-i
"fratele meu" gi primegte scrisori de la regele din Ugarit care-i scrie "pdrintele meu", rezistd timp
indelungat eforturilor regilor hitili de a-gi instar"rra controlul asupra !inutului Alasiya.
identificarea Cipmlui cu Alasiya nu este insd certd: numele grec al insulei inseamnd,
evident, linr.rtLrl aranei - dar nu in lirnba greacd, ci in limbile modeme. Locuitorii Ciprr-rlui par sd
fi utilizat - mdcar irr scris - idiomuri succesive, mdrturie a unei stratificdri dintre cele inai
elocvente pentnr acest punct de joncliune a cdilor marttime ale Levantului. Abia cu pLr{in inainte
cle 1200, apare silabarurl cipriot notind un dialect grec descirtzind din lirnba tabletelor in lineanil
B din Grecia. Pdtrunderea aheilor in doui valuri succesive este atestatd de descoperirile de la
Enkomi, Kition gi Salarrrina. Complexitatea fenomenelor lingvistice gi obscuritSlile acestui
proces de fuzir-ine au drept corespondent importante semne de intrebare privind structurile socio-
politice ale epocii bronzului: dacd, intr-adevlr, Ciprul e Alasiya, ar trebui sd imagindm un regat
cipriot de tipr-rl celor anatoliene sau siriene, dar centrele fortificate din irrsuld par sd ateste
existen{a a numeroase mici fonnafii dinastice, ca in Grecia aheeand.
DLrpi o dezvoltare pulin spectaculoasd in epoca neoliticd, insula Creta devitte o zond de
lnare ilrflorire a civilizaliei, odatd cu inceputul epocii bronzului. Prirrcipalele etape ale acestei
evolutii, schilate rnai intii de Evans - Minoicul vechi, rriijlocir-r gi tirziLr, fiecare cu cite trei
sr-rbperioade - ar-r fost precizate, cu o infinitate de ritrnr-rri locale, datoritd amplelor cercetdri
arheologice de la Cnossos, Phaistos. Mallia, Ha-qhiaTriada,Zakro etc. Punctul de pornire al
acesteievolulii poate fi stabilit aziin jumlanilor 2500, cirid - odatd cr"r trecerea 1a Minoicul vechi
Ii - cregte bmsc nivelul de prosperitate al comunitdlilor rurale, ca gi cel al productiei artizanale,
reprezentatd de obiecte de lux clin piatr6gi rneta!; fald de fondul tradilional de utitaj litic din aria
agro-pastoral6 a insulei, se detageazdnet elernente ale unei civiliza\ii protourbane 5i deci ale unor
grupuri sociale privilegiate, dispersate in mai multe cetrtre de aLttoritate irrcipierrid care explicd
diferenlele regionale nrultiple ale acestui orizont. J'ot acum asistEm la incepLrturile unui fenomen
care se va accelttua in prirnajurrdtate a rnileniulLri Ii, gi anLurle integrarea Creteiitttr-tui atilplu
sistem de schinrburi est-mediteraneene Ia care parlicipS. deopotrivd, Egiptul ;;i Cicladele, Asia
h4icfr, Siria gi Grecia continentald.
 In epoca Minoicd de mijloc - intre 2000 qi *1580 apar principalele centre palaliale cretane,
expresie a "revolutiei urbane", adicd a apariliei unor formaliuni conduse de dinagti suficient de
pirtemici pentru a-gi transmite din generalie in generafie puterea gi pentru a gi-o manifbsta prin
mari constrLrclii de un tip aparte, domin?nd ;;i exploatind aria rLrralS ce le e subordonatd, Vaste
clddiri cu etaje qi scdri de piatr6, cu intrdri monumentale, portice gi sdli de ceremonie, cu depozite
gi arhive, aceste construclii meritd numele de palate. In jurul acestor centre politice gi, de bund
seamd, sacerdotale se grupeazd o aristocralie aulicd gi o populalie urband de meqtegugari,
neguldtori,.poate mdrr"rnli furrcliogrri. Micul centru urban de la Gournia, unde locuinle modeste gi
mici ateliere se aliniazfr de-a lungLrl unor strdzi inguste gi gerpuitoare,;i mai ales cartierele de
Iocuin{e de la Mallia, atestd realitatea acestei cristalizdri urbane incd din prima jumdtate a
mileniului II; lor li se adaugd micile centre me$te$ugaregti din Creta meridionalS, in vreme ce
"vilele" de la Gortys, Tylissos, Vathypetro rcprezintd., de bund seamd, sedii ale unor dinagti
locali. Faptu! c6, incd din aceastd perioadd, se dezvoltd, alSturi de prelucrarea metalelor, gi
produc{ia ceramicd la roatd confirmd ponderea megtegugurilor independente in economia unei
societd{i?n care ocupaliile secundare - gi chiar terliare, cum o atestd urmele schimburilor intense
la distanld, ca gi palatele --ioac6 un rol tot mai important. Evident, agricultura continuE sd
reprezinte domenir-rl prioritar al ecorromiei, gi aparilia depozitelor de cereale gi ulei in interiorul
complexelor palatiale vorbegte deopotrivd despre acumularea plus-produsului gi despre funclia
redistlf butivd a monarhiei cretane.
. Epoca Minoicd dezvoltatd (+1580 -1400) atestdo remarcabildinflorire aacestortradilii,
manifestd in a doua serie a palatelor cretane gi culminind, intre i450 gi 1400, cu marele complex
recent de ia Cnossos,. Aparilia unei dinastii continentale vorbind limba greacd nu altereazi in
profunzirne coordonatele acestei civilizalii. Acest element de continuitaL, manifest de la
agriculturd gimegtegr-rguri la formele de administrafe gi aLrtoritate reprezentate de palat, de la
arhitecturd gi plasticd la religie gi serbdri. ne ingdduie sd proiectdm imaginea pe care documentele
in "linearul B" descoperite la Cnossos ne-o oferS pentru reconstituirea societdtii gi civiiizaliei
cretane in fazd donlinaliei aheene (dupd 1450) asupra ansamblului procesului istoric desfEgurat in
prima jtrmState a mileniului al ll-lea. Aceasta cu atit mai mult cu cit, in civilizalia bronzului de pe
continent, de urrde proveneau gi vorbitorii de limbd greacd instalalipe la 1450 la Cnossos,
modelul cretan joaci un rol decisiv: elementele debazd ale sistemuluipalalial, caracterul
centralizator gi redistributiv al producliei, existenfa unei administrafii birocratice gi a
instrumentului sdu, scriere silabic6, reprezirftd, in civilizaliagreacd de pe continent, domeniiin
care participarea componentei cretane pare cert6; or, acest fapt ne ?ngdduie utilizarea datelor
referitoare la formalir"rnile miceniene, mai bine cunoscute pentru reconstituirea, fie gi ipoteticd a
civilizaliei cretane gi ?n acele domenii in care morrumentele arheologice nu pot da o informalie
suficientd.
E vorba in primul rind de dorneniul raporturilor sociale fundamentale. Inventat incd din
prirnele secole al Mirroicului mijlociu, sisternul de scriere silabicd numit de Evans linear A nu a
putut fi descifrat; simpla lui existenld insd, gi a documentelor de arhivd pe tablete de argild crudd
(conservate accidental de pe urma cite unui incendiu) reprezintd ?n sine un semn caracteristic
pentm o societate ierarhic structuratd, in care dinagti locuind palatele de la Cnossos, Phaistos sau
Kato Zakro dispuneau de serviciile Lrnor scribi specializati.care inregistrau inventare de
redeven{e, ofrande sau recensdminte de capete de vite. Aldturi de faptul arheologic cert al
acumulSrii deprovizii in palate, preclrm gi al existenlei, ?n interiorul acestorpalate, aunor
ateliere megtegugdregti, aceste elemente sugereazl o societate asemdndtoare cu cele ale OrientulLri
Apropiat, structuratd ierarhic in jurul unor dinagti care stdpinesc cu titlu suveran teritoriLrl
formaliunii respective gi in raport cu care restul claselor sociale, gi in primul r?nd producdtorii
direcli, se afld in stare de dependenld. Absenla unor documente descifrate ne interzice insd sd
mergem rnai departe: caracterul exact al raporturilor sociale, variatele forme concrete in care se
 * ;
w"*

va fi exercitat dreptul suveran al dinagtilor gi dimensiuriile reale ale fenomenelor

nu pot fi, cel
pLrtin in acest stadiu, restituite. ,{
Oricum, aplicarea fie a modelului oriental. fie a celui grec clin principatele miceniene,
ne
esie interzisE de citeva particularitdli semnificative. FaptLrl, de pildd, .'a e"isia
numeroase
elemente atestind un contact strins al Cretei cu Egiptul contemporan nu ne poate
impiedica sd
observdm cd, fald' de hieratismul gi convenlionaliiaiea riguroase a picturii .gipt.n.
clasice,
reprezentdrile arlistice din palatele cretane atestd o liberlate de expresie artiltic6,
o exuberan!6 gi
o creativitate aproape lLrdicd, deosebindu-le - ?ntr-un clonreniu esen{ial cle mentalitate
- de cele
egiptene; cd moltumentalitatea opresivd a grandioaselor construcfii egipterre
nu are corespondent
in Creta, unde predomin6, dimpotrivd, o viziune subtil nuanlata a spaliului. Masiva
structurare
ierarhicd a societdiii egiptene nu poate fi transpusi in Creta, cum nici controlul gi
coordonarea
irigaliilor gi digurilor pe vaste spalii unificate nu are cum fi regdsit in micile principate
egeene.
Pe de altd parte, in Grecia continentalS, autoritatea dinagtilor l6cali are un aspect
dominant
|dzboinic; in Creta, dimpotriv5, Iipsesc atit citadelele fortificate, cit gi mormiritele
de gefi militari
cu inventar specific, aga ?ncit trebuie sd posturldm aici o icleologie dinasticd de un
alt tip, probabil
justi!iar pi sacerdotal rnai degrab6 dec?t militar.
r In aceeagi direclie ne orienteazd gi faptul cd practicarea cultelor cretane este polarizatd
in
doud mari direclii - sanctuarele naturale (grote, culmi miintoase, dumbravi sacre) gi
palate. care
comportd spalii deschise consacrate unor serbdri gi spectacole de caracter ritual -
concursuri
gimnice, dansuri, taurornahii - pe care le ghicirn in reprezentdrile decorind perefii
acestor edificii.
Aparilia recurentd a Llnor sirnboluri de suveranitate - iecLrrea dLrbla qi mai uirr .ourn.le
de taur
stilizate, care conferd palatelor cretane prestigiu gi sacralitate coroboratd de elemente
-
anrintire se pestreazS ?n legendele de maitirziu ale grecilol despre resalitatea sacr6 gijustiliar6
a c6ror
a
itti Minos' st-tslitt aceste ipoteze. insugi faptul c5 in tiadilia greacd r-rlterioard amintirea reguiitali
'
ct'eiane 5i a fr-rncliei ei religioase se conservd cloar mediat, in legende despre
Lrn tirnp rnitic, in
vrei'ne ce funclionaliratea sanctuareior "naturale" gi istoriile sacre Iegate de acesteaiint
integrate
rlemijiocit credinlelor qi practicilor din epoca arhaicd gi clasicS, reprezintd o sugestie
in acei-agi
sens: intr-adevdr, aspectul regal al cultelor cretane nir putea rrpruui.lui regalita;ii
insegi decii
rnijlocit gi distorsionat intr-o tradilie orald despre vremLrri imemoriale, in vreme ce practicile
"l)opulare" continud efectiv din generaf ie in gerreraf ie de-a IungLrl intre-eii epoci ,'obicure,,
pind in
orizontLrl grec care ne e mai familiar.
O problenrS.dintre cele mai aprig clisputate este cea a rolului comercial gi politic
al Cretei
?n lLrmea egeeanfi din prima jLrnrdtate a rnileniului IL lntemeiatd pe
citeva elemente de origine
diversd - abunden{a bronzttrilor gi absenla cositolului ?n acest spaliu, legendele grecegti
clespre
Minos 9i deducliile lui Tucidide cu privire la ceea ce el numea ihotorro-k.olia (siap?'irea
mdrilor)
cretan6, prezenla obiectelor cretatle, in nunreroase puncte cercetate dip aria
est-nrecliteraneea'A gi
a cretanilor ingigi in documentele qi replezentdrile egipterre - ipotezele
clespre un irnperiu cretan
al nrdrilor tt-au int?rziat sa se formuleze. Cercetarea aitLraia este in genere inult
mai
prudentd:alnliza bronzurilor cretane dovedegte cd ele nLr depind, in ansamblu.
de surse de cositor
care ar fi putLrt implica prezen[a navigatorilor din insir]d in Spania
sau in Britania; critica mai
sel'erA atradiliei legendare gi faptul cert al unei dominalii aheene Ia
Cnossos; absenla unor
Irdrtttrii palpabile de unitate politicd a insulei; critica raiionamentulli analoglc al
lui Tircidide,
care imagineazd urt regat cretan dupd modelul dorninaliei maritime a Ateneicontemporane
- roate
acesteainlocuiesc ce.rtitudinile genera{iitor antebelice de istorici cLr o problematicd
mai prLrdent6
;;i nlai congtientd de lacunele sllrseor. Nu e ma pulin aclevdrat cd, in secolele Xr/l
Si XV, obiecte
cretalle apar ?n SiciliaSi in isulele Lipari, ambasade cretane aiung in Egipt gi
sint reprezeniare pe
frescele din vrernea Iui Tutmes al III-lea; cd la Phylakopi in insuL fr4ef oi gi
mai ales in insula
Tlrera (azi Santorin) monuntente de tip minoic atestd o pre zentd, cretau 6 efectivd,
?n vreme ce
 4
,e +3

nllmeroase elemente de civilizalie cretend se regasesc nu nurnai in cipru,

cl4hera sau Rodos, dar
este de
gi la Ugarit, in vreme ce in Pelopones 9i in ?ntreaga arie greacd, influenla cretand
netdgdduit.
o navigalie frecventd
Aceasta presLlpune o vastd circulalie de bunuri, de idei 9i de oameni,
nu neapdrat un impenn
gi relativ sigur6, un comerl activ gi un sistem de raporturi stabil instituite:
gi o familiaritate remarcabilS cu spaliul
al m6rilor, oricum insd o civilizalie deschisd spre exterior
un fapt de necontestat,
mantim. prezenla cretanilor ca factor activ in aria mediteraneeand rdmine
elemente'
in ciuda redimension6rii calitative a implicalii1or istonce decurgind din aceste
', Civiliza{ia miceniand
abia evocatd'
'Unitatea cultural6 a spaliului egeean se intemeiazd, poale, pe tradilia cretand
derivat istoric ai acesteia,
dar va fi realizatd in a doua jurnatate a mileniLrlLri Il cie principalui
pe care incleo.bqte o tlumim miceniand, dup6
civilizalia creatd in aria greicdcontirtentald 9i
numele primlilui centru str,rdiat sistematic din Argolida - Micene.
au dezvdluit o
Inaugurate in 1876 de c6tre H. Schliemann. sdpdturile de la Micene
extrem de fertil al
civilizalie iftpundtoare gi extrem de bogatd, deschizind cercetdrii domeniul
publicarea, in 1953; a primelor rezultate ale descifrdrii
epocii bronzriluiin Grecia continentala.
docr-rmentelor scrise aparlinind acestui orizont a deschis o noud
erd - cea a studiilor miceniene'
aspect lingvistic Ai istoric' in
continuind gi azi extrem de activ 9i sub aspect arheologic, 9i sub
- ale civilizaliei miceniene s-ar
lumina acestor ample cercetdri, inceputr.rrile - destul de modeste
sitr"ra in r.rltimele secole ale mileniutui ltt, atunci cind,
pe la2150, se poate postula penetralia in
coborind din nordul
Grecia de azi a Ltnor grupuri de pdstori 9i r6zboinici indo-europeni
din aceeaqi direclie (aqa cum
peni's,lei. Ei fuseseia probabil'precedali de importante infiltralii
'upur"de gi de migcdri coristante din direclia anatolian6, egalonate de-a
pildd, la Eutresis),
"u
lLrngul intregtrh-ri mileniu al il-lea.
Civilizalia heladicului tirnpuriu Il, dezvoltatb pe o arie vastd, de ia fluviul
Spercheios pina
la Troia (fazelell gi II) gi bine ateitata in Argolida, la Tirint,
Lerna (faza iil) sau Chalandriani, in
insula Syros, fusese o epocd prosperd, "u utpl. contacte d-e schimb 9i cu fenomene de
cdtre 220A-2100' violent in
concentrare a puterii irr formaf iuni proto-urbane. Ea se incheie,
influx destul de masiv
Argolida, poaie nraitreptat in rgstui Greciei, in condilii care sugereazdun
irnporturilor rneridionale 9i a
cle pop'lafie alogerrd. lncepincl-cu decolul XVI, cregterea
ttrasivd a
conjugd cu fenomene de
producliei'locale"de !r-rx, influrenlate de produse est-mediteraneene) se
in aparilia r"rnor palate qi a
mai mare adincime, ?n care procesele di cristalizare urband se traduc
unor adevdrate necropole regale, atestind o fazd calitativ noud
in dezvoltarea civiliza{iei
(1600 - 1200 cca.) nu au termen
bronzului. Formele pe care iL imbraca aceasta in Heladicul tirziu
;;;";;;;;ii. in a.iuolrarea anterioard aconiunit6lilor aheene, care intrd acum intr-o epocd
dinastic6.
procesul de cristalizare a dinastiilor aheene este clar atestat la Micene, unde o primd arie
funerard circulard (cercul de morminte B) vddeqte detaqarea
unui grr-lp dominant de rdzboinici
de la Marathon (Atica), Peristeria
bogali; asemenea cercuri de morminte apdrLrte 9i in sdpdturile
seama de faptul c6' la
(in Vestul Peloponesului) etc., i;i capdtd deplina semnificalie dacd linem
A, descoperit incd de Schtiemann -
Micene, al doilea cerc de monninte, ceva mai tirziu - cercul
c6 e vorba de morminte dinastice'
avea sd fie irrtegrat incintei citadelei, ceea ce dovedegte
de amenajarea unei incitrte circulare, ca 9i de
sernrrificali a sa{.xalizantd a acestei arii e accentr,rata
de vindtoare regal6; inventarul
stelele funerare reprezerrtincl scene sirnbolice cie victorie 9i
extraordinar de bogat al acestor morminte, cr-rprinzind citeva
mii de obiecte de mare pre! - arme
cle paradl, vase gi bf uterii de aur gi argint - pi."u* 9i
m69ti.de aur, este dovada unor reprezentdri
Ele indicd 9i o opulenld, 9i un
escharologice deoseLite de cele legate de inmormintdrile obignuite.
statut de exceplie al defr-rnclilor.
 * 8*
Diircolo de originalitatea evidentd a acestor inventare in raport gi cu obiectele din
il6taOilut mijldciLr, gi cu cele cretane cont6mporane, ele atesia criitalizarea unei forme de
dominalie reprezentate cam in aceea;i vreme saLr pLrlin timp mai tirziu, cdtre i400, in multe alte
oentre ale Greciei. Cdci mormintele monumentale cu tholos, falsa cupold, de dimensir.rni
impresionante (la Micene, cel mai impundtor dintre ele mdsoard 13 m indllime gi aproape 15 rn
diametru al "cupolei") devin semnul unui statut singularin ierarhia sociald. Mormintr-rl cu tholos
este pandantLrl citadelei-palat, cu zidurile ei "ciclopice". Ambele monumente indicd prezenfa unei
pleiade de dinagti care domind gi asupra unei aristocralii bogate (ale cdrei morminte "cu catner6"
gi inventar bogat atestd fenomene pregnante de diferenliere, dar gi Lrn statut de subordorrare fa16
de regii inmormintaliin tholos) gi asupra populaliei din teritoriile depinzind de centrele
fortificate.
Numdrul mare de complexe heladice dinfaza tirzie (1400-1200), in care asocierea
citudeld-tholos revine nlereu, evocd o multitr.rdine de formaliuni politico-militare asemdndtor
structurate gi irnpdrfindu-gi Grecia; intre aceste principate, alianle, rdzboaie, cdsdtorii sau
vendefte se vor fi ficut si desfEcut de-a lungLrl celorpatru secole de civilizalie micenianS: atit
urmele frecvente de distrr-rgere, cit gi complicatele tradilii legendare ale grecilor din epoca
cetdlilorpar sdtrimitd la asemenearealitdli, proprii unei societdti lerarhice in care rdzboiul, jaful,
acurnularea de bunuri de prestigiu gi de semne ale opulerrlei gi puterii reprezintd o coordonatd
fundarnentald a existenfei aristocraliei dorninante, gi mai ales a dinagtilor. Uriagele fortificaiii din
secolele XIV-XIII de la Eutresis in Beolia sau de la Petra in Tesalia, p?nd la Pylos in Mesenia,
nrarcheazd apoger-rl acestei civilizafii gi a r'dzboiLrlLri.
RdzboiLrl ca privilegiu este esenlial in constituirea ph,rralit6lii de mici principate aheene,
repi'ezentind calea principalS de dobindire gi exercitare a controlului asupra comunitdgilor
respective. Acest lbpt trebuie sd fi generat o instabilitate perrnanentA gi un echilibm de forJe
1l'zigil. atit in inleriorLrl fiecdrr"ria d'ntre aceste nrici state (legeridele grecegti abr-rndd ?n episoade
violente de uzurpare) cit giin raportririle dintre acestea. Elementu! stabil al acestor structuri este
conferit insd de statr-rtul privilegiat al dinagtilor in interiorul urrui sistem economic gi social
palalial, aga clux ne este el revelat de documentele din arhivele de la Micene, Pylos, Teba gi
Crrossos.
Nr,r putenr preciza exact momentul in care dinagtii de pe continertt au inceput sd-gi exercite
autoritatea cu ajutorul unei categorii de firnclionan-scribi ?nregistrind documentar nrigcSrile de
bunLui gi oameni din teritorir-rl controlat de palat; sirnilitudinile intre scrierea lineard B gi
prototipLrl ei cretan, lirrearul A, precum gi defectuoasa adecvare a scrierii silabice Ia caracterul
specific al idiomului grec pe care ajLrnge sd-l ?nregistreze sugereazdun rol deosebit de important
al conrponente cretarre in acest proces. Poate c5, in cursul secolului a XIV-lea, prinfii rdzboinici
aheeni atrag - sau aduc capradd. - ?n citadelele lor gi scribi cretani, cum par sd fi avut 1a dispozilie
gi megteri cerarrriqti sau fEurari din Creta, care remodeleazd omamentica de origine insulard Ia
comanda noilor lor stdp?ni. Oricurn ar sta lucrurile, ii perioada de apogeu a civilizaliei heladice
(Heladicul recent III a gi b), cdpeteniile miceniene dispun de arhive gi de o ierarhie
func!ion5reascd gi militard asigr"rrindu-le controlul economic qi politic asupra teritoriulLri aferent.
Din docr.rrrerrte r'ezultd un l'apt esen{ial: prinful - \ra-rlct -ka In limba tableteior miceniene -
este stapinul teritoriului gi al oamenilor, cam in felul in care regele hitit era stapinul regatului sdu.
GrLrpaliirr comunitd;i (da-mo) intr-un fel sau altul dependente, producfrtorii direcli delin, cu titlu
precar, pdmintLrl pe cafe \tcreazd, citd vreme administratia palatului inregistreazd prestalii in
bunuri din partea acestora qi intervine in gestiunea pdmintului. GradLrl ior de dependenld trebuie
sd fi r,ariat de la o categorie la alta, gitextele atestd rnai ntulte categorii - delinfrtorii de ki-ti-nte-
nct ko-to-na, loturi relatirr independente; cei celuueazd ke-ke-nte-na ko-to-na,loturi acordate de
colectivitdtile numite du-rtto in schirrbLrl unol obligatii;aga numilii o-tm-ta, probabil r-rn fel de
 vi ,_

arendagi - una$i aceea$ipersoanAputind dealtminterideline loturi cutitluridiferite de posesiune.

Aristocrafia acestei societdti - te-ri-ta ?n textele miceniene -lrimeqte ,si ea loturi de pdmint (intr-
un caz,la Fylos, se poate deduce cd un asemenea lot e de trei ori-mai mic decit domeniul
admirristrat direct de v,a-na-ka). Dinastul este defindtor al unor pdminturi denumite tenlenee, et)
acelagi cuv?rri careva desemna in mileniul I aria templelor sau pdminturiior conceciate cie
colect'ivitdfi basileilor homerici in schirnburl apdrdrii teritoriului. Problenra de a gti dacd dot6rile
cu atari domenii sint efectiv revei6ibile este greu de solufionat, darinregistrareaprestaliilor,
rechizitiilor gi statutelor in arhivefe palaliale indic6, oricum, o proprietaie nominala a palatului,
indifeient de gradele qi fonnele sale de exercitare. In aceeagi direclie ne orienteazd gi
documentele referitoare la megtegugari, de la olari gi fburari la boiangii, bldnari gi fabricanli de
parfnriruri, ale cdror prestalii pentru v,a-na-lca indicd diferite grade de dependenld fald de palat.
Activitatea militard este gi ea controlertddewa-na-ka, administralia palatului consemnind
numeroase inventare de arme: l6nci, sdgefi, sdbii. Apogeul civilizaliei miceniene coincide mdcar
parfiai cu larga ?ntrebuinlare a carelor de luptd trase de cai, gi aceste obiecte sint gi ele in
stdpirrirea dinagtilor, care doteazd cu care pe rdzboinicii de elitd de rang inalt. O bund parte a
plusprodusului - gi, de bund seamd, redevenfe in muncd ale diferitelor categorii dependente - sint
utilizate pentru lucrdri defensive'de maridimensiuni- incinte, drumuri - gipentru intrelinerea
armat'dior "regale". Un lot important de documente de ia Pylos, seria numitd ka, prezintd
irnaginea unei complexe organizdri militare, cu comandan{i gi liste ale trupelor pentru apdrarea
coastei, liste de v?slagi gi de anne,:distribulia metaluh-ri?ntre diferite ateliere de atmurdrie
(eventual chiar rechizilii de metal din tezaurele templelor in caz de urgenf6).
Sintem agadar, in pofida dimensiurrilor relativ reduse ale fiecdrei forrnaliuni miceniene ?n
pade, in fala unorsocietSli cornplexe, centratein jurulpalatului gi funcliei dewa-na-ka, pornind
de ia care se organize azd in trepte ierarhice - ra-wa-ke- ta (cf . lafos, in epopee, popor tnarmat)
comandantul militar, e-qe-ta, "t0var6gii", o elitd militard (cf. hom., gr. hetairoi) coincizind sau nu
cr"r elita lLrptdtorilor dotali cu care; te-re-la, o aristocralie de avere gi de fLrnc{ie, intre care
remarcdm cdpetenii locale care poartd numele de pa-si-re-u (c hom.. gr. basileus), uneori ajutali
de un sfat local; rnaijos incd, aga rir.rmilii ko-re-te, rnicii func{ionari conducind administralia
satelor, da-mo. Categoria scribilor palatului e gi ea caracteristicd societdtii miceniene; informa{ii
indirecte, deduse din studiul tabletelor, dovedesc cd vorba de o categorie foarte specializatd gi
relativ numeroasd (atit de nurneroasd incit John Chadwick presllpune cliiar cd nu e vorba de
scribi, ci de inalli func!ionari care inregistrau documentele propriulLri departament): clasarea
tabletelor de la Cnossos dupd particularitdfi ale transcrierii textelor a permis identificarea a 40 de
scribi lucrind simultan. Grupa{i in biror-rri gi ierarhizali, acegti administratori gi contabili
specializali delin o competenld privilegiatd gi constituie de bund seam6 o birocralie cu un statut qi
o merrtalitate aparte.
in acest cadru, se dezvoltd in Grecia - cu prec6dere in zona centrald gi meridionald - o
crvilizalie rernarcabild prin bog6lia, rronlrmentalitatea qi coerenfa ei, gi al cdrei apogeu se
s\tueazdin secolul XIIi. Incinte impundtoare gi palate monumentale - cea de la Micene.
fortificind nrasiv acropola de pe malul povimigLrlui Khaos, cu monumentala "Poafid a Ieilor" gi
cu palatul care o dorn ind; cea de la Tirint, cu tunele boltite intr-un zid gros de l7m; la Gla, pe o
insula in mijlocul lacului Copais. in intregime fortificat6pe un perimetru de 3 km; la
Orchomenos gi Teba, la Atena gi la Eutresis; la Pylos, unde un imens palat foarte bine conservat
amintegte de tradiiia despre dinastia Neleizilor - toate dovedesc gi capacitatea de dominare
exercitatd de dinagti, gi funclia lor rdzboinic6, dar gi o viziune sever6 gi simetricd a rnegterilor
constructori. Ei au mogtenit tehnici cretane, pe care insd Ie-aLr reelaborat itttr-o concep!ie esteticd
autonomS. Arhitecli de geniu, cum trebuie sd fi fo.st constructorul porlii Leilor de ta Micene gi al
"tezaurului iui Atreu", dornin6 suveran dificultdtii tehnice considerabile, creind monumente de o
impundtoare gi orgolioasS monurnentalitate, pe potriva aprigilor stSpini ai timpLrlui. Fresce
 *- f ff*
inspirate de cele cretane, dar mai hieratice gi sever ritmate, Ia Pylos, la Tirint, la Micene chiar; o
ornarnenticd bogati, disc.ilrlinind exuberanla gi dinamica pl,"lrimorfd a artei cretane ?iiir_o
structurare clar centratd a irlaginii; conceplia monLrmentald in orfeyrerie, armurerie gi chiar
ceramicS, unde tectonica obiectelor domind 5i ordoneazd detaliile; toate aceste elemente, legate
de economia gi ideologia palatului pi prin condiliile lor de prodLrcfie, gi prin mentalitateu piur.
o atestd, conferd nu numai strdlucire, ci gi o rernarcabilS originalitate civilizaiiei miceniene.
. Raportu! creator, de restructurare si integrare ?ntr-Lrn ansamblu cle reprezentdri a tradiliei
cretane este evident gi in domeniul religiei miceniene, Componenta de traditie indo-europ eand a
acesteia este vadita ?n numele pe care-l poartd mul{i dintre zeii rlenlionafi de documente - Zeus,
Hera, Poseidon, Hermes, Ares, Dionysos, Athena care, ca gi numele comun lheos, zeu - ca gi in
strttctura de ansamblu a ttnui panteon care se organiz.eazdin ierarhii tripartite. cu precddere i'
reprezelttdrile religioase ale suveranitalii gi rdzboiului. Sinteza religioasd creto-micenian6
irrtegrieazd tradiliilor gi cr-rltelor aheene personaje gi cLrpluri divine de origine cretana - zeul-
copil de pe muntele Ida, Maica Zeilor gifiica ei,zeile ale p5m?ntului rodnic, zeitaftarelor,
Fotnia tlteron, zeLtl clttremurelor gi rndrii (care-gi adaLrgd atribLrtele celor aparlinirrd lui
Poseiclon), rnongtri sau duhuri ale labirintului sau ale vintLrrilor gi duce la particularizarea
credinlelor qi rniturilor grecegti in raport cu ansamblLrl tradiliei indo-europene. Universul
lascinant gi hibrid al duhr-rrilor secundare - Sirerre seducdroare gi Sfinge sdlbatice, Hidre otr6vite
6i Hirnere ?naripate, Grifoni tnonstruogi gi hidoase Corgone - sirrt evidente transpuneri ale unor
divinitdliteriotnorfe din aria cretand sau orientali; generalii succesive depersoriaje eroice, clivine
sau cvasi-divine, de tradifie precumpdnitor greac5, se opLlu Llnor asemenea mongtri pe care eroii
greci ai legendelor ulterioare ii vor birui cu forla sau iscusin!a lor. Cea mai mare parte a miturilor
eroice ale Greciei cetdlilor igi au originea in aria micenianfr, legindLr-se, pe cit ne pLrtern da
seaira, de fi-rncfia r'dzboiiticd, sacerdotaid gi sacralizanta a dina$tilor nticenieni. Cultul dinastic
Inicenian, cu eschatologia sa particulard, reprezintd o componentd cu evidente elemepte de
originalitate a acestui ansamblu.
For{a de iradiere a civilizaliei miceniene se manifesta pe o arie vastd, de la Ugarit gi AI-
Mina in 9iria pind in Italia de Sud - lingA Tarent, Ia Eboli - ca qi la Thapsos in Sicilia, gi pind in
Etruria. Inspre nord, obiecte miceniene apar in zona ponticd gi chiar intra-carpaticd., iar iri Egipt,
la El-Arnarna, prezenta vestigiilor miceniene este remarcabild. in Troada (Troia Vf gi VII a), ia
cos, Samos gi Rhodos, ?n cipru gi creta, vestigiile miceniene abLrndd.
Pe ce cfri anrui'te se va fi extitis civilizalia rniceniand a Flelacliculuitirziu (fazele IIi a gi III
b, pind cdtre 1200) in toat6 aceastd arie? Absenla cornpiexelo palaliaie inafara sediilor originale
din Grecia pare a indica mai degrab6 variate forrne de schirnb, de Ia stabilirea unor contoare
comerciale (Al-Mina in Siria, Ponle dei Corvi lingd Tarent) la obiecte vehiculate cle negustori
sirieni sau cdpetelrii locale. in Cipru, prezen!a miceruand pare a fi mai activd iar?n Creta, cum
spuneam 9i mai stls, o dinastie continentald s-a instalat la Cnossos dupd catastrofa vulcarricd gi
seismicd de la sfirgitLrl secolului XV, de care ne vorbesc rezuttatele sdpdturilor de la Akrotiri, in
insuia Thera (Santorin), Aghia Marina irr insula Keos. probabil qi de la Mallia, Kato Zakro,
Phaistos.
Nirnic din acest ansamblu nu indreptdtegte ipoteza unei unitali politice miceniene care si
corespLtndA retnarcabilei unitali culturale a spatiului egeo-mediteranean. Principala jLrstificare a
unei atare presllpunel'i - corespondenta intre civilizalia descoperitd de arheologi la Micene gi
Troia gi societatea pe care epolleea o infdli;;eazh - a fost infirrnatfr de descifrarea documenfelor
Inicenietre. Acestea atestd ierarhii gi folnre de autofitate, tipuri de funcfii gi de avLrfie, o intregd
strtlctLtrd social6, institLrlionalfr gi de rnentalitate fhrd coresporrdent in lunrea eroilor lui Honrer.
Posibilitateaunei marikoine aheenecaresAfipurtatun?ndelungatrdzboiinAsiaMicdestecLr
atit tnai redr"rsd ct-t cit o cercetare arheologicd mai atentd ia detalii a modificat datarea niveleior de
 * f $*

distrugere de la Troia. Noile date nu mai corespund datei tradilionale a R.izboiuh-ri Troian (cca.
tz40).
Aceste constatdri nu exclud existenla unor expedilii militare frecvente 1a distanle relativ
mari, a cdror amintire difuzd sd fi fost cornprimatd in tradilia eroicd ulterioard; in ansamblul ei
ins6, aceastd tradilie este o mdrturie a unei cu totul alte civiizalii decit cea aheeand din epoca
bronzului, gi care nu s-a constituit,'cum vom vedea deindatd, decit dup6 ce palatele pe care
entuziasm"tl Lrnei investigalii incipiente le atribiria lLii Nestor sau lui Agamemnon se vor fi
pr6buiit irevocabil in ruind gi uitare.
,, Criza Si prdbuSirea civiliza{iei palaliale
/-:+-^ ^A-^r.ul
\,clr,r g )Ilr secolului XIi qi inceputul secolului urmdtor, un val de evenimente
DlLl
nea$tepate intrerupe violent evolulia civilizaliei bronzului tirziu in Grecia; etapa heladicului
recent III b este un moment de criz6, in care palatele de la Micene, Tirint. Teba gi Pylos sint
distruse; cele de la Orchomenos gi Gla, in Beotia, ca gi Menelaion-ul de la Sparta s?nt, ?n schimb,
pdrdsite f5rd urme de incendiu. Nu este. totugi, vorba de o succesiune de fapte coerente in spaliu
gi timp, cllm s-a presupus multd vreme, incercindu-se sd se prin6 pe seama unei invazii care sd fi
parcurs, dinspre nord spre sud sau invers, aria miceniand, O cronologie,mai precisd a nivelelor de
distrugere gi abandonare dovedegte, dimpotrivd, o migcare mai degrabd dezordonatd, care, chiar
pe spalii restrinse, determind fluxuri gi refluxr"rri diferenliate: Micene gi Tirint sint distruse mai
iritii concom itent, gi reocupate - odatd in HRIII b I , pe \a 1200, a doua oard in HRIII b2, la
distanla de cca. 30 de ani. Micene este insd reocupat6 gi dupd aceasta a doua catastrofE, dar
citadela incendiatd nu mai e refEcutd. in schimb, citadela cle la Asine, tot in Argolida, continr,ra sd
trdiascS netulburat6. Dupd o vreme foarte agitatd, in care tabletele din arhivd consemneazd o
mobiiizare disperatd de forle militare, palatr-rl dirr Pylos este distrus gi abandonat definitiv, in
vreme ce Nichoria, tot in Messenia, nu pare a fi afectatd, curl nu sint nici palatele de la Atena sau
de la lolcos, in Tessalia. Istmul de Corint este fortificat, ca gi cetatea de la Gla, in Beofia, curind
pdr6sitd fErd urme grave de distrugere, Pe de atld parte, deplasdri d:,populalii de pe continent in
insule - mai ales in Cipru - se constataincd. de la sfirgjtul HR II a, Intr-r-rn cuvint, o epoc5 de
extremd agitalie gi violerrfe, a cdrei interpretare nu poate fi unitar6.
Incercind sd coroboreze o tradi!ie anticd - istoriile despre intoarcerea in Argolida a
Lrrmagilor lLri Herades, str6rnogii legendari ai dorienilor- cu evidenla dialectald gi cu
descoperirile arLreologice dirr nordul Balcanilor gi din aria micenianS, a dus la ipoteza unui val
unitar de distrr-rgere pus pe seama unei invazii doriene compacte, care ar fi coborit dinspre nord
spre Pelopones. Mdrturiile arheologice din spaliul micenian nu confinnd de fapt o atare ipotezd,
pe care nici str-rdiul istoriei limbii nu o suline: Chadwick a demonstrat cd multe dintre
parlicularitdlile graiurilor doriene se explicd in context micenian, gi cd unitatea lor de fond cu
celelalte idiomuri ale Greciei nu poate fi inleleasb decit in interiorul ariei de formare a limbii
grecegti, care este aria miceniand.
Pe de altd parte, viitoarea arie meridionald doriand are,la aceastd vreme, un destin citugi
de pufin unitr ea insSgi: Peloponesul e distrus gi depopulat, Creta gi Rodos, dimpotrivd, igi
continud evolulia fhrd mari modificdri, aqa incit e greLl sd explicdm pebaza aceleiagi ipotetice
invazii faptul c5, ?n epoca istoricS, peloponesLrl, Creta gi Rodos vor folosi acelagi dialect dorian.
Sub aspect arheologic, pe de altd par1e, distrLrgerile repetate nu sintinsolite de elemente noi de
civilizalie, ldsind in urmd rurine, dar gi o evidentf,, chiar dacd s6rdcitd continuitate cu tradifia
nriceniarrS. Toate aceste considerenteinterzic explicarea crizei gi sfirgitului civilizaliei miceniene
prin invazia unor triburi din nordul ariei grecegti, '

Agitalia pe care, incd de la sf?rgitul secolului XI o provoacd in aria est-mediteraneeand un

conglomerat rdzboinic cunosclrt sub nLrmele pe care sursele egiptene i-l dau, "popoarele mdrii"
sLrscith faraonilor dinastiei a XX-a mari preocLrpdri, Tot in aceeagi vreme, capitala hititd este
distrusi gi regatul ?nsupi intr'6 in umbrd pentrlr rnai bine de un veac, Troia e devastatd, ca gi
 * fA-*

lllltrleroase agezdri de pe coasta siro-palestirriand. Documentele egiptene par a incrimina gi"

grirpr-rri de aheerri pdr-taqi la aceste expediliidisiructive, iarin Cipiii giin
aqezdrile,"Filisteniloi.,,-
care dau 5i nr-rmele linutului unde sint instalafi de faraoniiegipteni, Palestina - ceramica
este cle
tradilie eviderrt micenian[. Toate aceste argumente atestd cd, mdcar in parte, evenimentele
est-
mediteraneene sint un efect al perturbdrilor din aria greacd; e insd rnulimai greu sd le
identific6m
drept cauza prdbugirii miceniene.
'Cel pulin drept cauza directd; indirect, ruptura de
ecliilibru in lv{editerana orientald nu
putea sd nu afecteze raportr,rrile de for{e ?rr lumea aheean6, atrdgind ca intr-o bulboand tot mai
mul!i rSzboinici, refirgiati, aventurieri sau desperali, intrerupind circuitele tradilionale de schimb
maritim - 9i deci fEcind din bunurile de prestigiu obiecte rarissime gi neprefuitr, p.ntrr, .ur"
merita'sd porli un rdzboi sau sd organizezi o expedilie la marginea lumii; agravind, agadar,
elemente gi a$a greu de gllvernat in h-unea nticenianS, mai vulnerabild deciiputea pdrea
la
suprafa{d. Circumstanle naturale - o sensibilS rdcire a climatului, precum gi b perioadd cle intensd
activitate seisrnicd gi vulcanicd - vor fi addugat difici-rltdlile lor unui ru*,il de imprejur6ri din
care, in fine, nu au cutrl sd lipseascd tensiunile inteme: lupte intre dinagti, o .*.rslue ,olicitare
a
resursglor materiale gi maiaies umane - corvezi gimobilizdri afect?nd simultan pin6la 1000
de
persoane, in centre minuscule sub aspectul disponibiluh-ri de oameni, ca Tirintuisau pylosul.,
cheltr-rieli excesive, eventual pentru trupe de mercenari.
Rigid qi fragil deopotrivS, sistemulpala{ial nu supraviefuiegte perioadei de crizdacutd
decitpealocuri,gi p?ndcel maitirziucdtreanu! ll00.ins5inaintedeaceastadatd,unfoaftegrav
fenonren de pr:ibugire dernografic6 ?ncepe sd se facd simfit, deopotrivd cu disparilia totald
a
unitatii deansarnblualurri; aireene; disparmicile agezdriclinjJrLrl centreiormajore_inLaconia,
falA de 46 d: sirLrrt din HR IIIa, acum sint doar 4. Un nou val de distrugeri cdtre finele
veacului
Xll - lolcos, Empolio in insula Chios, Miletul, dar gi Micene - sint preiudiul unei sdrdcir.i aproape
generalizate. efect conjugat a! absenlei de poterr{ial uman qi al intreluperii dramatice
a cdilor de
comLrnicalie maritimd gi terestrd. GrLrpr-rri conseratoar. ,r",b aspectul civilizagieiincearc6
-Perati, la
Micene sau la Lefcandi, la Encomi sau in bogatut cirnitir de Ia ?n Atica, s6 reinvie o vreme
splendorile civilizafiei heladice; dar ceva se schirnbase iremediabil, dovadd redescoperirea gi
reforrnttlarea unor uzante funerare individLrale (inmormintarea in cistd); acestea inlocuiesc marile
construc{ii funerare pentru care ItLt mai existd suficiente forfe in comunitSlileizoiategi dimi'uate
aie secolului "submicean".
Sfirgit de veac, desigr"rr; dar declinLrl unei civilizalii complexe ca cea miceniand pune in
valoare 9i forfe noi - o anume inventivitate local6, o nrai male diversitate a uzanlelor gi stilurilor -
care, chiar intr-o lume sdrdcitd gi destul de pustie, anunta restructurarea n1ajor.6 a civilizatiei
Greciei de la ?nceputul milenir,rlui I e.rr.

XI. VREIuEA EROII-OR

Epoca "olxscurd'l
Secolele X 9i IX s?nt, pentru istoria Greciei, o epocd greu de definit, datoritfr surselor
precare gi a contrasttrlui cu monuntentalitatea epocii miceniepe, dar qi cu ulterioara inflorire
a
civilizaliei grecegti in epoca de cristalizare a cetdfilor. Disparilia centrelorpalatiale gi
?ntreruperea marilor circtrite de schimb mediteraneean apdrut istoricilor coinparabili cr-r primele
veacrtri ale EvLrliri Mediu eLlropean, de unde gi nurnele convention al de Dark Ag.e pe care aceastd
epocd il poartd adesea in literatura istoricd anglo-saxon6.
ln trrtele privinte, epoca este cu ader,Srat "obscuri": cea mai izbitoare este prdbuqirea
dernograficd, evaluatd de sar,'aniii nroderni ca literalnrente catastrofald, afectind cam 70%dit
totaltrl popLrlaliei. ceea ce depdgegte chiarconsecin{ele rnariiepidemiieuropene din anul 1348 al
erei clegtilte; aceste constatdri iudearnnA in irltirla vrelne pe cercetdtori sd presup1rn6 cd raritatea
 t11
l.Ft*

descoperirilor trebuie sd fie explicat6,?rintr-Lrn complex de fenomene, in care o seddere majord

a

densitdlii de populare se va fi conjLrgat cu modificarea calitativd a tipului de civilizalie'

predominar.u ,nei perrduiari pastorale, cu limitarea drasticd a crealiilor de mari dimensiuni sau
durabile, o modificare radical-a a practicilor funerare, ale cdror urme materiale vor fi
devenit rnai
greu identificabile, ar putea expliia, impreund, frecvenla foarte redusd a descoperirilor.
Oricum, acestei sirrt limitate la citeva insule umane intr-un pustiu odinioard prosper.
Nichoria, Argos, Asine gi Tirint in Pelopones, Lefcandi in Eubeia, Atena, sint cetltre unde, ce-i
drept, tehniciie debazdale agnculturii, oidritului gi prelucrdrii metalelor nLr dispar, dar unde
produsele lor sint puline 9i simplificate la maximum.
;, Aceste copstaiari g.nerale nu trebuie ins6 sd fie absolutizate:
cazul necr:opolei de la
Lefcaldi obligd la puanle. S-a descoperit aici un-mormint deosebit de bogat din a doua jumatate
de un tumulus
a secolului XI - o constr:r-rc1ie absidatd, inconjuratd de coloaue de lemn 9i acoperitd
de mari dimelsiuni, addpostea resturile incinerate ale unui cuplu princiar, pentru care s-au
sacrificat nu mai pulin de patrLr cai; inevitabil, amintim funcfia de bun de prestigiu a cailor in
istoria ulterioard a cetdliloi din insula gi epitetul cu care Herodot desemna casele nobile ale epocii
arhaice - tetrippotrophoi, "cei care cresc patru cai". Detaliile de ritr-ral amintesc de
ritualul descris
cle Homer p.niru iniinerdrile eroice cu mari construclii tumulare. in fine,
trebuie remarcat faptul
cd zona funerard in care se situeaza mormintul continub sh fie utiliz atd' mai bine de doud secole
ca zonb funerard "nobila" a comunitSli din Lefcandi.
, Descoperirile din Cipru se inscriu gi eie intie dovezile unei civiliza!ii rnai complexe 9i rnai
diferenlia decit putea perea la prima vedere aceastd epo "obscur6". Aici, morminte cu camera
funerarh de tip micenian continud sd fie utilizate, cu tot ceea ce ele irnplicd sub aspectul
continuit6lii de stil gi de structurl sociald. Inmormintdri cu care de luptd delimiteazd extrem de
sr-rgestiv fenomenele de continuitate - cdci carul este un obiect micenian
prin excelenld - dar 9i de
diJcontinuritate: in principatele miceniene, carul era proprietatea regald' alvi wa-na-ka,
qi nu avea
cum insofi, ca bun personal de prestigiu, pe r6zboincii regali dincolo de moafte, in vreme
ce
gi
aclllrr, acest obiect apare ca proprietate individr-rald semn al uni statut personal 9i
"autodeterminat" de autoritate gi rang.
Aga cum sugeram mai sus, acestor dovezi palpabile de organizare complexd trebuie sd
Ie

acl6ugdm, foarte probabil, considerente decurgind din modificarea echilibrLrlLriintre ocr"rpafiile

agricole gi cele pastorale. Intr-cl vreme agitatd,qi intr-o lume depopulatd, avulia iu turme e mai
,ior de gestionat clec?t lucrarea pdmintului, gi poate fi considerabi16, chiar dacd urmele ei
rnateriali sint mult mai greu de surprins. Or, numeroase elemente tind sd confirme aceastd
ia
ipotezd, de la toponimeli care se pdstr:eazd, degi locuirea se intrerurpe pentru c?teva secole'
tiadilia eroicd ilLrstratd de epopee, in care avulia se mdsoar6 in vite mai degrabS decit ?n pdmint
arabil. Alalizepolinice....ni. atestd, in linii generale, in Macedonia 9i Beolia, o altemare de
cereale sau plante de culturS, prezente la sfirgitul epocii bronzului 9i apoi revenind
tirziu, in
secolul VIli cu absenla acestora in primele secoie ale mileniului 1; la Nichoria, in Messenia,
cre$terea cornllretor mari, tipicd p.ntru jnceputr-rl epocii fierului, modificd in
profunzime
habitatLrl, uzanlele atimentare gi economia.
pe de-alid parte, aceastd epocd este gi autoarea unor inovafii tehnice decisive !inind de
difgzignea metahirgiei fierr-rlui. Obiecte din fier erau de rnultd vreme cunoscute in bazinr-rl
mediteraneean, clar-procecleLrl de reducere a minereului fusese, pin6 spre sfirgitui mileniului
II, un
prabugirea regatulr-ri anatolian duce la r6spindirea treptatd a noi
secret al megterilor iegali hitili.
tehnologii, iut. upur"ln lumea greacd ?n secolul XI, cind, brusc, devine preponderentd pe coasta
de est -Tn Argolida, Eubeia giAtica - irr vreme ce in vestul Peloponesului, de
pildd, nu apare
decil inspre sfirgitul secolului urmdtor.
Rezultat al unei pengrii cle aramd pi bronz, metalurgia fieruh-ri ntt e, in sine, un progres
de o calitate
absol-rt: fierul e mai greir de prelucrat decit bronzul, gi prinrele serii de obiecte sir-rt
 */4*

mai degrabd indoielnica. Supenoritatea acestlri material irr perspectivd lirte totLrqi de doud
eiemelte: de mai marea frecvenld azdcdmintelor, ceea ce ?l face sd fie mai ieftin, gi de duritatea
sensibil mai mare a produselor, ceea ce face ca utilitatea gi eficacitatea iot' sd fie superioard. Aga
incit, pe termen lung, multiplicarea centrelor de prelucrare a acestui metal duce la un grad sporit
de difuziune a tel-rnicilor gi inai aies 1a o pdtrundere a Lrtilajului din fier in economia cotidiand a
gospoddriilor rurrale. Spre deosebire de bronz, rezervatarmelor gi obiectelor de prestigiu, fierul
este comun, accesibil qi prodLrc6tor de ef-ecte in viala de fiecare zi.
. Intr-o lLime din care structr.rrile rigide ate economiei palaliale dispdruserd, aceste inovalii
tehnice au efecte muitiple. Dacd, intr-adevdr, accentuarea temporard a componentei pastorate in
econornia agricold asigurd posibilitdli mai rapide qi nrai lesnicioase de acumulare autonomd, gi
permit diferen!ieri altrninteri structurate decit in cornLuritdtite epocii bronzului, r5spindirea
utilajului din fier asigr.rr6 gi gospoddriiior de nivel mediu o independenald economicd gi o
soliditate care rnodificd raportLrrile intre diferitele componente ale societd!ii. In condiliile irntri
randament superior, o gospoddrie famlialS, ct-t citeva ajutoare ocaziorrale sall permanente, igi
poatedobirrdi gi subzistenfa, gi r-rn srirplus necesar pentru procurarea uneltelor qi a citorva altor
bunuri pe care nu le produce ea insSgi, In perspectivd, instrumentarui din fier va ingddui o noud
structurare a economiei agrare, dinspre creqterea vitelor spre cultura pdmintulr-ri, dar gi ditrspre
obgtiile teritoriale ale epocii nticeniene inspre gospoddria individLrai6. Asigurind autonomia
econonricd a gospoddriilor de nivel mediu, generalizarea obiectelor dirr fier accentueazd tendinla
de pLrlverizare pe care destructurarea lumii palaliale o instaurase. Pe un plan convergent,
accesibilitatea gi frecvenla mai rnare a obiectelor din fier trebuie sd fi dimintrat distanfa, alt6datd
iredLrctibild, ?ntre posesorii de arme, rdzboinici pnvilegiali aparfinind cindva unei lumi
intangibite, gi comrlnitdlile de ldrani, a cbror dependen!6 de aristocralia localS devine tot mai
abstractd.
"Decapitarea" societdlii rdzboinice din epoca miceniand lSsase loc unei pluraiitdli de mici
cerrtre izolate unr-rl fa{6 de celdlalt gi dorninate de o aristocralie pe care ant putea-o denumi
flrrida. Destinul cuvirrtului micenian pa-si-re-u, cindva desemnind un tnic funclionar local al
prinlilor micenieni, gi ajung?nd si denoteze cdpetenia rnilitard locald. deasupra cdreia nu mai
exista nici o altd aLrtoritate, basileus, exprimd cLIn r1u se poate mai limpede aceastd pulverizare a
puterii. Vagi amintiri ale unor rapofturi rnai prestigioase gi nta conrplex ierarhizate ddinuie in
epopee; dar reaiitatea veacurilor obscure este doininatd de o puzderie de personaje rdzboinice in
jurr"rl cdrora se fac ai se desfac strr"rcturi fragile de pr"rtere.
Precaritatea acumuldrilor, corelatd cLr traditia sLrmptuard a unei opulenle calificante, ddruite gi
expuse cu ostentalie, frecvenla raziilor menite sd sporeasc[ prada. ea gi acerba concurentd intre
basilei, pluralitatea gi rnobilitatea centrelor de putere - toate acestea se regdsesc in lumea greacd
de la inceputLrl miieniului I, chiar dac5 aceastd lurne pdstreazd incd amintirea unor fonne de
autoritate mai stabilS, gi chiar dacd, intr-un alt sens, prefigureazd transferr-rl treptat cdtre fornte
stabile de privitegiu, gi in primul rind cdtre stdp?nirea asupra pdmintLrlui, care va structura durabil
societatea greacd. Daraceastd structurare nu va rtrai regdsi formele ierarhice rigide ale societ6lii
palaliale, fiindcdva fi organizatdca o plLrralitate de conrunit6fi de proprietari relativ autonomi $i
autosLrficienli ai unor gospoddrii. Autoritatea basileilor nu se \/a exercita niciodatflasupra fiecdrei
gospoddrii itr pafte, ci generic Ai rnediat de comunitate, se va limita la orgartizarea citorva
domenii de interes comun - rdzboi, culte comurre, transrniterea reglementatd a pdmintLrlui gi
statLrtelor, solLr!iorrarea reglementatd a stdrilor conflictuale. De burti seam5, ttici destructurarea
societdlilor pala{iale, cu labilitatea formeior de pLrtere care le ia locul. nici difuziLrnea gi
generalizarea utilajului din fier nLr reprezintd condilii sr,rficiente ale acestei noi organiziri a
societ6tii; ambele sirrt, totugi, condilii necesare ale acestui cotnpler de restructurdri care vor duce
la constitr,rirea cetAtilor Greciei arhaice.
 - l/t-

Cd nu ne afl6m in fa{a unei prelungiri de crrzd,pauperS;i pLrstiitd,acivilizaliei bronzr"rlui,

ci in faia unei noi lumi ira statu raascendi ne-o dovedegte gi observarea mai atentd a codurilor
estetice ale protogeometricului grec; inovalii in tehnica pictLrrii pe vase, care descoperd ntt doar
compasul, peria mLrltipld qi roata rapidd, ci un mod nou de a construi decoruri abstracte gi
ordonate geometric, nrai impersonale in sirnplitatea lor severd, mai aproape de transfonndrile de
mentalitate pe care le atesta tranzilia de la riturile de inhumalie la ceie de incineralie. Aceste
mutalii se petrec prioritar in zone cert neafectate de vreo modificare de populalie, ?nainte de toate
in Atica, ceea ce dovedegte elar ci€ vorba de prefaceriin mentalitate, gi nu de inova{ii importate
din afara spaliu!ui cultural al Grecei: disparilia in legend6 a regilor - mediatori intre
colectivitalile umane qi marea ordine cosmicd marcheazd o rupturd intre universul uman pi lumea
zeilor gi o congtiinla rnai acutd a fragilitSlii gi vremelniciei destinului omenesc.
CorrtextLrl acestor evolr-rtii se precizeazdin secolete XI-X gi sub aspect etno-dialectal, carezultat
al str6rnutirilor gi firziunilor care, incepute ?n perioada de crizd a societdlii palaliale, se incheie
aclur], definind marile arii dialectale gi culturale ale secolelor urmdtoare. Un grup de vorbitori ai
unor.dialecte conservatoare ale tradiliei consemnate de documentele rniceniene se retrdsese deja
in zona muntoasd a Arcadiei, in vreme ce allii se strdrnutaserd in Cipru, Tradilia anticd amintegte,
pe de,:altd pafte. de un val de populare septentrionald pomit din Beotia gi Tessalia, ajungind. prin
Tracii gi Propontida, spre Cyzicos, Lesbos gi Cymai eolica, precum gi de o altd migralie, pornitd
din Messenia gi ajungind, prin Atica gi Ciclade, pinI la Milet; tot acolo se instaleazd grupLrri de
provenien!6 variatd, din Achaia, Focida gi Beolia, constituind marile centre ioniene din jurul
sanctuarului iui Poseidon Heliconios de la capul Mycale, dar gi aqezdrile eoliene ca Smyrna, sau
mixte ca Magnesia de la virsarea fluviului Maiandrios. Inspre sud, pe pr"tntea insLrlard dintre
Creta, Tlrera, Melos, Rhodos gi Sporade, un alt grup se instaleazdin zona meridionalS a Asiei
Mici, ia Cnidos gi Halicamassos. Nu este vorba de grupuripreformate 9i compacte, ci mai
degrab6 de nuclee proto-dialectale destul de amestecate gi care igi dobindesc pe parcllrs
specificitatea gi coerenla in mdsuri destul de diferite r"rnr"rl fatd de celdlalt.
Acestor distribr-rlii dialectale le r6spund doar in parte ariile culturale arheologic
identificabile: Atica e solidard dialectal cu lonia, qi cultural - cu Eubeea 9i nordul Ciciadelor,
Creta e autonome cultural, iar Asia Micd, diversificatd dialectal, este relativ unitard sub aspectul
civilizaliei. Fondul micenian comun qi experienle similare din vremea marilor crize duc ai ele
spre o relativizare a acestei diversitdli. pe care epocile ultelioare vor construi o lume de plLrralitSli
consonante.
Epopee Si istorie
Dificgltdlile teoretlce de definire a unei perioade de tranzilie ca aceea care desparte
sfirgitul principatelor miceniene de momentul in care putem constata existenla activh a unor
colectivitdti structurate, in secolele IX qi VIII, 1i se adaugd acelea decLtrgind, de data aceasta, nu
direct, din natura etapei istorice a\alizate, ci din natura izvoarelor de care dispunem pentru
reconstituirea acestei etape. Intr-adevdr, odatd cu dislocarea sistemuiui palalial dispar arhivele
miceniepe gi insdgi deprinderea scrisului, tnemoria colectivd reintegrind pe deplin practicile,
proprii chiar celor rnai arhaice societd{i, de transmitere a informatiei exdusiv pe cale orald.
Materia analizabild. de cdtre istorici s-ar limita astfel din nou, ca pentru epoca pietrei, la
documentele arheologice, dacd nll am dispLrne de r,rn grup important de texte care inregistreazd,in
primele veacuri aie epocii cetdlilor, ceea ce subzistase din traditia oral6a secoleior anterioare.
Forma privilegiati - poate nu unicd, dar oricum cea mai veche gi mai cuprinzdtoare - a
acesteitrarrsrrriteri este poemul epic cLr subiect eroic, povestind in lungi versuri cu o ritrnicitate
aparte, ca un fel de recitativ, ispr6vi strdlucite ale unor rdzboinici de o neintrecutA vitejie.
poemul eroic apare ca Lln gen de literaturd orald caracteristic societdlilor rdzboinice in faza lor de
tranzilie cdtre forme mai durabile de organizare politicE gi, corespunz6tor, unei etape anterioare
 r/t
- rc)*

apariliei culturii scrise ca formd dominantd a cirlturii, Saga nordicl., chanson de geste sau alte ,
fortne de poem eroic preziiiid numeroasc sirnilitLrdini cir epica eroicd greacd gi sub aspect Iitei'ar,
qi sub cel al mediului social in care au fost create, transmise gi apoi fixate in scris.
Din nenumdratele poeme eroice care vor fi circulat in Glecia "epocii obscure", citeva doar
ail supravieprit pind cind deprinderea de a scrie le va fixa pentru posteritate - gi anurne poemele
Iegate de ciclul troian, rememorind, adicd, faptele de glorie ale vitejilor cu prilejul unui rdzboi
purtat de ahei in Asia irnpotriva cetelii Troia. Nu-i vorba insd de transmiterea, din generalie in
generalie, a unor poeme compuse cirrdva gi recitate apoi de urmagi, ci de poveqtl despi vrernuri
de demult re-create de fiecare datd de balzi nurnif i aezi (aoidoi), care improvizau pe teme in parte
mogtenite, ?n parte dezvoltate gi modificate, cu ajutorul unei tehnici de compunere qi versificatie
complexe: fiecare aed mai de seamd dispr-rnea de un vocabular extrem de bogat, memorat in
cursul un lr"rngi ucenicii, gi in care grupuri recurente de cuvinte constant asociate qi de versuri
potrivite cu variate inrprejurEri reprezentau "materia primd" a unei alcdtr-riri in care izbinzile
fiecdrui poet se ?nscriau intr-o neintreruptd tradi!ie, gi in care fiecare inovalie cdpdta forma unei
alterdrj aproape imperceptibile a fondului comun mogtenit. Experienla cotidiand a poetLriui gi a
auditorilor este astfel proiectatd intr-o nara!ir-rne despre intimpldri neobiqnuite dintr-ur-r trecut in
bttn6 ntdsurrd imaginar - dotat, oricLrrn, cu atribLrte de exceplie, eroice qi supradimensionate - aezii
evoc?ucl Lrn veac apus, nrai rndret, nrai strdlucit gi rnai exaltant decit existenla contemporand.
Nu putem prec\za cind anume incep sd compund aezii atare poeme; faptul cE hexametriiin
care sint compuse nu par a fi adecvat la parlicLrtaritdlile ritmice ale lirnbii grecegti poate trimite la
o tradilie extrem de veche; nici rru putem preciza cind diferitele saga locale au inceput sd se
concentreze in jurul unor teme mai arnple, Ultima fazd, a acestui proces ne e in schimb cunoscutd
mdcar sub aspectut rezultatelor sale; c5ci. la capdtul acestei atit de bogate tradilii se situeazd doud
mari compozilii epice de o grandoare neobignuitd- Iliada, istorisind un episod al rdzboiulLri
troiart qi Ocliseea, povestind peripefiile inl'untate in drr-rm spre casd de unul dintre eroii aceluiagi
rdzboi, Odysseus. Alte c?teva poeme sirnilare ca facturd - Cdderea Ilionului.lntoarcerile aca,sit
ale eroilor (lYostoi). - alr supravielLrit atit cit sd ne fie mdcar arnintite de autori mai tirzii, dar
acestea dou6, exceplionale prin monumentalitatea compoziliei gi prin geniul celor ce Ie-au dat
aceastd supremd formd, s-au bucurat gi de un destin exceplional. Curind dupa compunerea lor,
gcoli specializate de recitatori le-au transmis fhrd alterdri importante, pind ce, in secoh"rl al Vl-lea,
au fost inregistrate ?n scris. Textul Ior a circulat apoi in intreaga lume greacf, gi, in epoca
elenistic6, o br"rnE parte dintre savanfii filologi qi-au consacrat eforturile epurdrii acestr-ritext de
addugiriie tardive, restituirrd o lbrrnd cit mai apropiatd de original gi instituind astfel definitiv
tradilia scrisd a textulLri epic pe care, clr mici modific6ri, il citim gi azi.
Natura gi sLrbstanla informativd a textelor hornerice au fost diferit evaluate, de la grecii
care credeau in istoricitatea deplind a lui Honrer ca gi a faptelor narate, ia savanlii secolelor XVII
gi XVIII, un d'Aubignac sau un Fr. A. Wolff, care le considerd o coleclie de poeme anonirne
artificial adunate intr-o alcdtuire lipsitd de unitate reald; de la scepticismul diferitelor gcoli critice
ale secolului XiX ia entuziasmul lui Schliemann, care reconstituia topografia Troiei ai a
Argolidei recitind hexanretrii Iliadei. In ultima jurndtate de veac, doud progrese decisive au
precizat exigenlele rnetodologice ale Lrtilizdrii epos-ului caizvor istoric: studiile de folclor
comparat balcanic ale lLri Milnian Parry, desl?gurate incepind din 1934, gi care au pernris
inleiegerea mecanisnrelor de complrnere qi transmitere orald a traditiei; apoi. dupd 1953, studiul
tabletelor miceniene, care i-a ingddLrit lui M.l. Finley sd fbrmLrleze destul de repede - gi foarte
energic - concluzia dup5 care epopeea iru transmite infonnafii despre lumea micenian6, gi'nr"r
poate deriva din traditii contemporane clr apogeul civilizaliei bronzului, ci se structrreazl.in
fir nc!ie de real itdli le epoci i post-m icen iene.
Utilizarea epopeii caizvor istoric se slrplrne agadar unei duble exigenle - aceea a evaludrii
foarte precise a nctlut'ii unor infornralii oferite cle poeniele eloice, gi aceea a tratdrii diferenfiate a
 I *'f
-- 0+*

fiecdrei informaliiin parte, Nu e suficient, de exemplu, sE constatdm cdpoemele homerice

descriu obiecte aserndnbtoare cu cele descoperite la Micene sau Troia; trebuie sb vedern 9i ce rol
joacd eie in naraliunea epic6. Pentru a da c^iteva exemple: carul de luptd are antecedente
miceliene certe, dar, in Iliada, acest obiect apare ca proprietate strict personald 9i ca obiect de
prestigiu fErA Lrtilitate oferrsiva; obiectele din metal incrustat cu aur 9i argint, amintesc de armeie
O. pu*aa miceniene, dar in epopee sunt obiecte magice, pe care doar zeul Hefaistos mai gtie sZ
le frureascd prin procedee tainice; palatele sunt ades invocate, dar descrierea lor nu are nici o
legdtgid cu'palatul micenian, fiind doar supradimensionarea ltnei banaie locLrinle instdrite.
Reatitatea miceniand nu mai e cunoscutd nici poetului, nici ar-rditorilor, 9i doar memoria citorva
elemente disparate caphtd o funclie stilisticd asemindtoare cu cea a palatelor sar.r codrilor de
aramd din basme. Poemele homerice pdstreazd amintirea nelamuritd a unor vremuri apuse 9i
spun despre Micerre cloar atit cit generafiile succesive ale "epocii obscure" mai putear-r line mirrte
intr-o traditie oral6 fErd contact rremijlocitcu realit6lile epodi bronzului. r,
Pe de aftd parte. chiar dacd incorporeazi tradifJe constitLritd in "epoca obscurd , poemele
nu transmil decit flrd voia aezilor informalii despre aceastd epocd, atita vreme cit pretind c6
evocd_trecutul eroic, nu prezentul. Forma finald a poetnelor din ciclui troian, Iliada Si Odiseea,
este c,bntemporan6 cg doud mari evenimente novatoare in viata comunitSlilor greceqti:
constituirea de poleis gi roirea acestora in marea migcare de instalare a apoikiilor grece$ti in
Meditbrana, dai arnbele poeme evitd sistematic referirea la aceste evenimente, legitimind in
schimb preienlia aristocialieiveacutni al VIII-lea la o tradilie de putere anterioard cristalizarii
cetaliloi gi independenfi fa!6 de acestea. Orice lecturd a textu homeric presupunind lransparen[a
acesigia in r.aport cu oricare dintre epocile la care pare a se putea rapolta, orice incercare de a
identifica c{ir,:ct in text informatii imediat utilizabile de cdtre istorie este metodologic eronat6.
Lumea lomericd este elocventd gi pentru vremea in care au fost colnpuse poemete monumentale,
gi pentru veacurile anterioare, in care s-a constitr.tit tradilia epicd, cu condilia unei analize
prealabile care sd nu ignore particr-rlaritilile cornpoziliei epice. Universul strdlucitor, insingerat 9i
eroic al rdzboir,rlgi in Tliada, in contrapunct cit Odiseea, care evocd qiJumea "de-acas",Itaca cu
prinlii gi pdstorii ei, dar gi irnaginea fabLrloasd a !inutLrrilor populate de monPtri pe care eroul o
pur.urg", au de spus mr.rlte gi desp16 felul in care trdiau grecii veacltrilor "obscllre", 9i despre ce-
gi uor fi arnintit ei din trecut, cLlm all de spr-rs multe despre felulin care vedeau oamenii 9i zeii,
r,'iala gi rnoaftea, llatura qi alcdtuilile iscLtsite ale muritorilor.
Epopeea este urr c?nt eroic: dirr punct de vedere al anaiizei istorice, aceasta inseamnd,
inainte de toate. cd poemeie se referd constant la elita unei aristocra{ii rdzboinice 9i bogate -
ba,silees, hegemone-s - gi doar incidental la aite categorii de oameni; in al doilea rind, cd doar
faptele de vftejie gi glorie, aventurile excepfionale ale acestor cdpetenii sirit subiectul poemelor,
car-e ajung, ialagi in-iAental, sd povesteascd gi cite ceva din existenla lor paqnicd
gi cotidiand.
Totugl, .itruordi,.tura bogdlie de imagini gi imprejurdri pe care Ie pune in joc epica honlericd
ingdiuie o reconstituire, fie gi par{ial6, a structurilor debazdaie societdlii- ocupafii, forme de
avirlie gi schirnb, me$te$Llguri, forme de agregare 9i de diferenliere sociale.
Activitatea productivd eserrfiala este, evident, agricultura, Aceasta rczU\td 9i direct, din
imprejr-rrdri .uo.ui. de textul honreric - cimpul rodnic din Itaca sar-r eroii care cad in luptd ca lanul
,...rit - gi indirect, din faptul cd lucrarea pdmintului e o condilie necesard a urnarritSlii, ?trrpreund
cu.iertfa adLrsa zeilor gi cu cdsdtoria legitimd. Termenul honreric desemrrind oameniiin genere
inseamnd in sens propriu "mincdtor de piine', gi prilnul gest al lui OdiseLr ajitns acasd este sd
sdrute brazdarodnica, zeidoros at'oura. Cind vrea sd spLtnd cit e de bogat stdpinul sdu, porcarul
Eumaios incepe prin a spLrne cd are pdrninturi intinse gi ttenutndrate turrtre - boi, oi. capre 9i
porci. Pdminturiie p" cresc lanuri de griu gi ovdz, viile gi livezile, pdgunile pentru turme, sint
"ui"
iemeiLrl esenlial al avuliei; ele pot fi st6pinite din tatd in fiu, sporite prin deslelenire, cum e
 \/l

--\ \-

gospoddriS bdtrinului Laertes. sau ddruite: GlaLrkos si Sarpedont.in lliada, au primit temenea
iertile de la iicieni in schimbul apdrdrii teritoriilor pi oamenilor ?n calitate de cf,petenii rdzboirrice,
iar Agarnemnon It prornite ILri Ahile ca dar de impdcare gi de nuntd ;apte cetdii cLr ogoarele lor cu
tot. Corrdi!ia precisd a acestor proprietdii legate de servicii aduse comunitdlit nu pare insd a
coniporta vreo nuan!6 de precaritate; ele sint solidare cu partea privdegiatd din prada de rdzboi gi
din hrana de la ospefe, precllm gi cu alte daruri, al cdror statut nu are strictelea mecanicd a
sjstemului de prestatii micenian, ci aparline universului reglementat de schimbul general de
danrri, cu un cod arlraic al bunei cr-rviinfe reciproce, lipsit de vrelrn sistem de constringere.
Pelitorii Penelopei rivnesc la bogdliile lui Ulise, dar comunitatea din Itaca nu pare a avea vreulr
control asupra acestora.
Se schileazd astfel, incd de la acest nivel deterininant al raporluriior cu pdmintul, imaginea
unei societdliin care elita cdpeteniilor, basilees, constituie o aristocratie de rream, rlzboinic6 gi
bogatd, protectoare a oamenilor de rind - dar in raport cu care colectivitatea anoniml a demos-
ului nu se af15 intr-un statut de dependenla, ci intr-unul pe care l-am pr,rtea numi de reciprocitate
inegald gi asimetricS.
Acest raport este cu deosebire evident in uzanlele care reglementeazd. rdzboiul. Acolo.
basileii defin gi comanda, gi binrinta, gi roadele ei, in confonnitate cu un cod de comportament de
o naturd specificS: hotdririle importante le ia Agamemnon cu acordul sfatului, boule, al
chpeteniilor, dar adunarea tuturor ogteniior e chematd sh afle ce s-a decis; incidental. un rdzboinic
de rind poate sd se impotriveascd. dar vorbele lui nr,r au eficacitale $i atitudinea Iui e sanclionatd
ca necuviin!6 - nu insd ca incdlcare a vreunei norme anurne; la impdrlireaprdzii, basileii de frunte
prirnesc "cle la aheeni" - adicd in adunare, in vdzul ogtirii - partea "aleasd" din pradd; restul,
?rnpiiriitin pdrli egale, se distribuie prin tragere la sorlifiecdrr.ri rbzboinic, inclusiv cdpeteniilor.
Descrierea scenelor de luptd se supLrne aceluiagi model, cu dueluri decisive intre eroi gi cu ndvala
anonirnd a r6zboinicilor de lind, comparali cu roir-rri de albine, cu marea frdmintatd de valuri sau
cu un lan cldtinindu-se in vint, Comunitatea se lasd definitd, dincolo de ecranul pe care-l
constiluie istoriile eroilor. ca martor gi garant al autoritSlii acestora.
Insugi faptr-rl cd epopeea stabilegte o echhvalerrld irnplicitS, dar constantd, intre exercitarea
alrtoritAlii -iphi anassein - qi exercitarea capacitdlilor rdzboirrice -iphi machesthai - ale eroilor
subliniazd caracterul relativ al acestei alltoritati. Ea nu se definegte in chip absolut, ca autoritatea
vnui v'a-nct-ka mediator intre oameni qi zei. Singura instanfd in care Lln aselreltea tip d regalitate
divind e evocat se leagd de numel legendanrlui N,linos, nrarcind tocmai ruptLtra intre orizontul
pala{ial gi categoriile unei societdtipentru care amintirea confuzd a acestuitrecut apar{ine
mituliri, nrr istoriei. Agarnemnon este anaxandron, dar este gi basileuteros, adic6 "ntai basileu"
clr un semnificativ (qi insolit) grad de comparalie al substantivnlvi basilelLe, c,are marcheazd
astfel statutttl de primus inter pares ai AtridLrlui. Puterea eroului este de naturb personald,
interneiata pe avu{ie gi faim6. Desigur, faptu! ci originile acestord urc6 mai multe generalnt tirnp
nu face decit sd le sporeascd, dar nLr le instituie de la sine, ca intr-o structurd dinasticd. Ideologic,
basileii aspird la o autoritate suverand(anassein) darin fapteiimparlcu cei asemenea loro
aLrtoritate concureri!iald (basileuein) : coalilia condusd de Agamemnon se constituie reuneind
cdpeterii legate printr-un jurdmint, care vin lardzboi cu cetele lor proprii de rdzboinici, putind sd
se retragA la rrevoie - in tabdr5, ca Ahile. sau chiarinapoi acasd, cunt amenin{d eroulnu o dat6.
Statutul fiecdruia depinde de pozilia Ir-ri personald in raport cu rdzboiul, dar propria vitejie
sau iscLrsintfi devin eficace in rlSsura iu care sint sustinute de avLrlie - pdniinturi, turme gi bLrrruri
rnobile depozitatein "tezallr", obiecte de metal - arnle) trepiede, ca7-ane,lingouri -tesdtLtri fine,
rezerve de hrand, ulei gi vin. Acestea toate it ingdduie eroului sd-gi intreacd tovardgii in daruri gi
ospefe, sh !inh pe lingd casd cete de rdzboiriici incercali gi de tineri care-gi fac ucenicia armelor,
sd cigtige prietenia unor cfrpetenii din alte finuturi gi sd-qi chsdtoreascd fiicele "bogate in boi" ct"t
alti rfrzboinici de vaz6. Oarnenii de rincl recLurosc Ai laLrdd pllterea gi avulia basileilor, adaugd
 tr,
l"\
tl -

daruri ceJor primite de la "oaspelii" de neam, le sint martori colectiv, ascr"rltd de tkemistes,
regulile pecare ledeslugesc fruntagii (1e deslugesc, nu le iiisiituie: noima iranscede auioritatea
reiativd a unui basiletts) - dar nu le sint supuSi in sensul strict al cuvintului. Autoritatea suverand
a basileiloL se exercitd doar in luptd - sau asupra propriului grup din gospod6rie: oikoio onax,
stdpirir"rl casei.
Pe de alta parte, abstractizarea reprezentdrilor de autoritate este abia incipientd gi nu existd
o instanlE definitd care sd reuneascd 5i sd domine plLrralitatea de olkoi. Polrs inseamnd de cele
maimulte'orifortificatie. gi colectiVitatea politicS este o realitate ignoratd.
, Noliunea de oikos -gi realitatea pe care aceasta o desemneazd - apare agadar ca
fundamental6 in societatea homericS; asemenea termenuiui latin domus, oikos nu desemneazd
casain sens colrcret, ci complexul ile bunuri gi oamenistdpini!i de capul familiei: cirnpuri gi
acareturi. vite gi avu!ii in metai, solie gi sdavi, fii gi slLrjitori. Nu e vorba de o celul5 economicd
familialS, ci de o unitate de produclie pi consum structuratdin jurul familieinucleare, dar
dep6gind-o calitativ. Tendinla de autarkie economici a acestor unitali este evidentA, cita vreme
nu numai hrana, ci gi ?mbrdcdmintea gi alte produse artizanale se produc gi se consumdin oikos.
Acest fapt impune un modei dominat de economia naturald qi lirniteazd calitativ,naturagi
ponderea relafiiior de schimb. Acestea - menite sd procure cu deosebire metal, solii gi sclavi - sint
organizate inainte de toate ca schirnb de daruri gi completate masiv, cel putin la nivelul gr:upului
privilegiat, de prdzile de razboi; reialiile comerciale existd, dar ca fenomen marginal gi
inciderrtal, qi se divid intre negolut nobiliar. activitate ocazionall, gi colateraid a stdpinului de
oikos plecat odat6, departe, sd cumpere argint sau cai, gi dind in schimb ceva din ce-i prisosegle,
gi negot mdrunt - atribuit ca profesie doar strdinilor, fenicienilor in speld - care-l degradeazd, pe
cel care-l practicd. Absenia monedei gi existenfa unui echivalent general natural - capetele cie vitd
-accentlreazd caracterul arhaic al acestei sfere a raporlurilor intercomunitare gi locul gospoddriei -
oikos in economia gi societatea homericd.
.in funclie de raportul cu oikos-trl se definegte gi statLrtLrl fiecdrui individ in societate.
Stdpinul se afld in frunte, fiui sdu nevirstnic e doar virtual deocamdatd un stdpin qi el, soa{a e
respectatd ca strajuitoare a bunurilor, dar e supr.rsd autoritalii depline a stdpinului, fie el so! sau
fiu; sclavii sint dntoes, oameni de cas6, qi pe mSsura integrdrii lor in gospodarie sint rdspldtili,
pedepsili sau ucigi, dar nu s?nt strdini. Veneticiiin sclrimb - argali gi zilieri, cergetori rdtdcind la
curlile basiieilor sau sdrmani aezi in cdutarea unui auditoriu - sint, tocmai datorilfl marginalitSlii
gi non-apaftenenlei lor, nigte declasali aslrpra cdrora se poate exercita o putere oricit de abuziv6.
Chiar gi rnegtegugarii au r"rn statr-rt ambiguu: preluilipentru iscusinla lor, ei sint desconsiderali
datoritd caracterului itinerant gi subordonat al exercit6rii acesteia gi marginalizali ca grup, chiar
dacd, cu titlu individual, un fEurar sau Lrn aed, un medic sau un ghicitor, pot avea parte de
bundvoinla basileilor, dar la fel de bine pot fi alungali fbr[ nici o rdsplatd.
Aceste realitdli ale societdfii hornerice se traduc in epopee intr-un complicat cod de onoare
eroicS, ?nterneiat pe categoria mentald de arete, excelenla. Cuvintul, tradus mecanic prin
"vinute", desemneazd de fapt o valoare competitivd gi publicS. Arete denotd o intiietate care
trebuie sd fie mereu recunoscutA $i reconfinnat5. Ea este temeiul gloriei nemuritoare gi implic6
un comportament concurenlial perpetuu a cdrr"ri incamare absolutd este, in epopee, Ahile.
Corectate gi frinateirr parte de regulile cuviinlei, cridos, actele eroilor exprimd totugi o violen!6
continuS, gi doar Odiseu multiscusitul, ar putea schila o attemativ6 al carei caracter de exceplie
apare totugi cLr evidenfd. Indatoririle fald de egali gi inferiori fac parte dirr obligatiile care depind
de arete, dar nu-i sini decit parlial constitutive; acestora ii se adar,rg6, evident, indatoririle,fa{dde
zei - jertfE bogatd gi ascr-rltare prLrdentd - dar, dacd sacrificiul este o obligalie definitorie a
umanitAlii eroilor, el este gi un mod privilegiat de ostentalie a bunurilor gi prestigiului de care se
br-rcurd acegtia. Cit despre ascultare, ea nu e supLrnere oarbd, ci optiune prudentd, gi reversul
acestei atitudini seaflSinfaptul ci,oric?tarfidepiogi gi deiubi!i clezei,eroii nr-rsintapdrali nici
 hn.
-l\j*

de minia OIimpienilor, nici de soartd gi moarte. Societatea divind este o supradirnensionare a

societ5tii eroice, tot a$a cum societatea eroic6 apafe ca proiecfie supradimensionatda Llitor
rapoftLrri sociale in curs de prefacere qi cristalizare.
E{esiod Ei |untea rwysld a secolului al VIII-lea
Tradilia literard greacd postula contemporaneitatea epopeii homerice gi a ceior doud
mari poeme didactlce compuse de un poet din Ask-ra (Beofia), pe nume Hesiod. Identitatea
acestuia - spre deosebire de cea a lui Horner - nlr a fost contestatd de critica modemd, dar unitatea
celor doud poeme? Teogonia qi Mtmci Si Zile,a trebuit sd fie demonstratd , gi demonstralia n-a
convjns pe toatd lumea. Iardgi spre deosebire de epopeea homericS, opera poetului din Askra ne
informeaz5 direct despre viala acestLria, amintind de pdrintele sdu, plecat din Eoiida in cdutare de
pdmint mdi rodrric, de conflictul pentru mogterrirea p6rinteascd in care se infruntd cu fratele sdu
Perses; pe Llrl alt plan, poetul vorbe;te despre propria-i experienld poeticd invocind muzele gi igi
expune pdrerile la persoana I, ceea ce-l desparte de tradilia irnpersonald a epos-ului eroic.
Acestor elemente de originalitate forrnald le corespurr de pozilia origiriatd a autoruiui ?n
raport cu tradilia care il precede. intr-adevdr, Hesiod este, ca gi "Homer", un cintdre! profesionist,
dar, spre deosebire de ceilalli aezi sau rapsozi, el are in chip manifest un punct de vedere propriu,
independent de preferinlele sau de ideologia nobililor gl adresindu-se chiar gi acestui aLrditorir,r in
nurnele altor idealuri decit cele ale grupului aristocratic. DacA e sd ni-i inchipuiln pe Horner, il
vom reclllloaqte sub infEligarea aedului Dernodokos, cintind la ospelet regiior din Feacia gi
ospdtat gi el in schimbul povegtilol de vitejie; Hesiod formr:leazd preceptele unei drepte conduite
etico-religioase, increzdtor in plopria-i menire de poet inspirat, interrnediar intre oaineni qi zei,
mustrind sau ldudind fapta celui de rind ori a basileLrlui ca unul care nll depinde de niciunul
dintre ei pentru a-gi duce viafa. Idealul luinu e rdzboinicLrlviteaz, ci vrednicul gospodar tlr-rdind
pentru a se supLlne ordinii instituite dezei pentru lucrareapdmintului gipentrLr indreptarea faptei
gi gindLrlLri omenesc.
La ttn prim nivel. diferenta intle aedul homeric Ai un poet ca Hesiod este un fenomen
!inind de sociologa literaturii; transformarea enunlului poetic intr-un crez personal al poetulLri,
expresie autottomd a propriei sale conceplii, depinde ?nsd in sens mai larg, de conturarea unui
orizottt de reflexie independerrtd a celor ce alcdtuiaLt demos-ul gi de sporireafrrd,precedent a
autononriei de congtiinfd a acestiria, pind la participarea nemijlocitd gi explicitd la actLrl de crealie
cultural6.
Micro-societatea lui llesiod este structurat5 in aceiagi termeni ca gi cea homericS; zei gi
mut'itori, basilei gi oarneni de r?nd, rdzboinici, sclavi sau me$te$ugari, venetici cle tot soiul, apar gi
in Mttnci si Zile cum apSreau gi in epopee.Accentele sint insd cu totul altele, universul cotidian al
urtt-ti oi&o.r modest gi laborios - stdpirtul, soala cu grijd aleasd sd fie vrednicd gi bund gospodind ca
albina, un singur fiLr, ciliva sclavi gi, la nevoie unul sau doi zilieri pentru secerig - tr6iegte aproape
inchisd asuprd-gi; doar Ia orizontLtlindepdrtat gi mai degrab6 sLrspect al acestei lumi se ivesc
"ceilal!i": mai aproape - vecinii. cll care trebLrie sd te ?ngrijegti sdte ai bine, caciili sint rnai
aproape ca rudele la o nevoie; fierarul, in atelierul cdruia Lln oln cumsecade nu zdbovegte fErd
t'ost; mai departe - basileii "mincdtori de danrri". hrdpdreli gi nedrepfi, pe care poetul ?i mustrS;
rdzboinicii, infruntindu-se fEri noim6; regii buni, dfit5tori de dreptate, dar aparfinind rnai degrabi
unui ev revolut dec?t veacului "amestecat" gi primejduit de degradare in care trdiegte poetLrl. De
toate astea catb si se fereascd ornul drept, a cfrrui existenfd e o trudd fhri preget pentru a-gi feri
gospoddria de prirnejdii nettumdrate. de la secetd sau mand la nedrept6ti 9i procese. Lln calendar
riguros situeazd fiecat'e act, cictul nruncilor agricole apdrind ca forma privilegiatd de inserfie a
onrulLti in marile ritrnr"rridivine ale universLrlui. Ascezei cvasi-religioase care dicteazd, relalia cu
pdrn?ntul, gi care incorporeazd o experier-r{ipopulard de rnilenii intr-o revendicare a lucrdrii
pdmintLrlui ca act drept, pios gi dernn de laudd, ii rdspr-rnde moderalia - precaritatea chiar - a
resurselor unei lurri ?n care nu bogdlia ostentativd gi prestigioasd este ideal qi normi, ci
 fi
otl
Iil?

bundstarea feritd de primejdii: griu cit sd ajungd irrtre dou6 recolte, citeva vite de jug qi citeva oi
pentru lind gi lapte, o palrnd de vie, unelte ingrijite, sd dureze. Navigalia e plind de capcane gi
primejriii, rnarea e strdind gi ostiiii; cioar pam?ntuiLri i se poate smuige, cutruci6, o prosperitate
statomicd, independenla gi demnitatea decurgind din acestea.
Intre acest univers aspru gi rustic ai h-rmea zeilor nu existd instanld mediatoare. Hesiod
ordoneazS, in Teogonic, principalele mituri cosmogonice ale Greciei gi genealogiile divine in
funclie de citeva idei majore: definirea statLrtului omului in univers ca fiinld muritoare gi culturala
'larg,
(in sensul de non-naturald, adicd trdind printre artefacte gi institulii stabile), structurarea
deveiririi in funclie de principiiie dreptalii - intr-o viziune care unificb reprezentiriie despre
condi,tia umand pe care epopeea le ierarhiza, sr-ibordonindu-le unei exigenle de justilie sociaid gi
etic6 pe care o regdsim, in generaliile ulterioare, ca element constitutiv al progresului institufiilor
grec6gti.
Din doul direclii complementare, agadar, doud imagini diferite ale acestei lumi in cdutarea
Lrnor principii de organizare durabila, Ce le reunegte, dincolo de toate deosebirile amintite, este
prezenla unui raport similar ?ntre autonomia individuald gi colectivitate; acest raport igi va vddi
caracterul determinant in procesele maiore ale epocilor ulterioare.
IV. VREMEA nWTPANTruION
' Renastereo greacd din sec.Vlil
' De curind. cercetarea istoricd gi arheologi cd a epocii geometrice (secolele iX - VIII.
denumitd astfel dupd stilul ceramic predorninarrt) a propus noliunea de "renagterea greacd" pentru
a desernna procesele istorice caracteristice pentru sfirgitul secolului IX gi prima jumdtate a
secolului VIII.Dincolo de orice simetrie cu denumirea de "Dark Agei', dincolo, iar6gi, de simplul
faptcd, in contrast cu criza secolelorprecedente, ne afldm in fala unei perioade de cregtere
spectaculoasd pe toate planurile, noliunea de "renagtere" a fost adoptatd pentrlr a da seama de un
fascicol anLlme de fenomene care sugereazd cd aceastS perioadS cultivd o rapoftare specific5,
admirativd gi repetitivd, fal6 de propriul ei trecut micenian, asemen6toare raporlului instituit de
Renagterea secolelor XIV-XV cu antichitatea greco-roman5.
Cd e vorba de o perioadd de Svint nu incape nici o ?ndoial6: o cregtere demograficd de-a
dreptr-rl spectacuioasd fald de secolele precedente, reluarea comunicaiiilor maritime gi a
importulilor de lux - fildeg din Asiria, bronz din irrtregul Orient apropiat - contacte sistematice
cu Fenicia, atestd refacerea acestor circuite. Acunr apar marile sarrctuare panelenice- Delfi,
Olimpia, Mycale- gi arta fEr"rrarilor locali incepe sE se manifeste in primele serii de obiecte votive.
Ceramica reia teme ale decorr,rlui protogeometric, dar le dezvoltd intr-o aftScutotul superioard,
prodLrcind vase de dimensiuni impresionante, cu decoruri cornplicate gi inedite, fdcind dovada nu
doar a calitatii gi inventivitd!ii artizarratului arlistic, ci gi a cristalizdrii unei categorii de
comanditari destul de avLrli gi de putemici pentru a reprezenta o clienteld permanentd a atelierelor
de lux.
Acest ansamblu de fenomene proprii secolelor IX gi VIII se traduce gi in modificarea
structuralS a agezdriior gi necropolelor. In Atica, doud elemente noi atrag atenlia in mod deosebit:
aparilia unor necropole in teritoriul atic, reflex al cregterii demografice, dar gi al formdrii
aristocra{iiJor locale atice pe mdsurd ce teritoriul era repopulat, intr-o migcare ce se va incheia
abia in secolul VI; gi, pe de altd parte, mutaliiin tipul de diferenfieri pe care le atestd inventarele
de morminte. 0 primd fazd e reprezentatd de morminte de rizboinici, de obicei cu sabie "ucis6",
adicl r6sLrcitdin jurLrl umei cinerare, pentru a urma soarta st6pinului, Maitirziu, ?n secolul VIII,
apare un alt tip de morminte bogate, in care inventarul tnarcheazd o diferentiere genericd"intre cei
avuli gi cei de rind, fErd ca obiectele distinctive pentrur statutul de rdzboinic sd mai fie relevante;
dimpotrivfi, morminte de femei gi de copii, foarte bogate, tind sd sugereze cd statutul social
comunicat de inventare nu se rnai referd at?t la persoana defunctului, cit la familia cdreia acesta ii
 nil
J- J.'
aparline. trmportanta crescindd a oikos-ulvi aristocratic, bog6,tia funciarS, valorizate de modetele
de hambare depr-rse in morminte, expi:uni- Lif i ploces de reclefinire a aristocraiiei atice. a carei
deplind expresie se afld in extraordinarirl cimitir de la Kerameikos, la poarta cetelii. Acolo, vase
imense inalte de Lln stat de om, cu un decor de o bogSlie exuberantd gi disciplinat6 deopotLiv6 de
alto"'^--., ;rlIre scette figriioi.i'. 9, J::l::lo,.rfe {oolxetrice, marclrcaz| il spaliLt nrormintele
personajelor aristocratice, fastul qi irnporlanta socia16 a acestora.
La Argos. procese similare ca naturd capdtd o expresie material6 deosebitd cle cea atic6. Dupd Lrn
nivel funerar relativ otxogen ?n secolele -XI gi X, cu morminte destu! de unifonn dotate cLr vase gi
citeva mici obiecte de metal, unneazS. in secolele IX gi VII, un orizont extrem de diferenliat Cele
mai spectaculoase sint mormintele de rdzboinici in ciste de piatrd, monumentale, cu inventare
excepfionale clllrt e, de pild5, mortnintul conlinind o intreag5. panoplie - scut, anne, cuirasd, coif
gi alte obiecte de metal, din geometricul tirziu - dar gi alte rnorminte, incd gi mai timpurii, cu
inventare bogate de arme din bronz. Numdrul gi dimensiunile acestor morminte cresc relativ
constaltt in secoiLrl VIII iar distributia lor spalial6 relev6 doLra terrdin!e semnificative: gruparea
mormintelorilt lotr-rri familiale cu reutilizarea acestora din generalie in generafie, ipractica
?nmormintdrilor "la !ard", pe pdminturile farniei, continuind, cum s-a putut observa, gi dupd ce
familia se stabilegte ?n cetate. 0 altd observalie interesantd este aceea cd astfel de morminie nu
apar decit la Argos, nu gi ?n centrele minore ale Argolidei - NaLrplion, Micene, Tirint sau Asine.
in schimb, qi la Argos, dar gi in restul Argolidei, apare Lrn alt tip de nionrnint contemporan, clar
foarle deosebit de cele in cistd, fiind practic lipsit de iriventar, gi cu depunerea resturilor funerare
in vase mari, pitltoi orientate sisternatic cu gLrra cbtre V gi S-V. Pomind de la aceste observafii, si
poate propune identificarca a doud grLrpuri sociale, poate gi de cult, distincte: o aristocratie
r6zboinic6. da 6i firnciarS., bogatd qi pr,rtemicd, gi un grltp a cdrui identitate este datd de absenJa
inventaruiLti, gi care amintegte inevitabil de faptul c5, la Argos, categoria socialmente inferioard
de ciependenfi se numea gymnelai, "cei goi", adicd cei fErd arme.
Pe un plarr incd gi nrai general, o ipotezd recent fonnulatd propune o interpretare noud a
ansamblulLtl monumentelor funerale din secolul VIII: s-apresltplls c6, prin contrast cll epoca
anterioard, abia acunr toli Iocr"ritolii stabili ai cornurritSlilor Greciei primesc dreptul de a fi
inntonnintati in necropole organizate, semn al integrSrii lor in comunitalile politice pe cale s6 se
nasc6; aceastd ipotezdar da seama gi de diferentierile mr"rlt mai pregnante de statLrt in interiorul
aceleiagi necropole, gi de absenla drarlaticd a monmintelor din epoca protogeometricd. Oricunt, e
evidentd o orientare prioritard a ritLrlLri gi ritLralr,rlui funerar c6tre exprimarea mai degraba a unui
status decit a unei conceptii eschatologice coerente; deaici gi relativa "complicitate" intre vii gi
tlorti. o anulne familiaritate cu mor[ii eroiza!i, cdrora li se aduc frecvente ofrande, care sint
nrariipLrlali irt lrrngi ceremonii de expunere,protheser's, gi procesiuni solemlrc, ekphorai.
Reprezetttarea predilectd a acestor imprejurdri pe vasele funerare geometrice, evocarea Ior in
epopee, irnpreun6 cu un ?ntreg imaginar funerar organizatin jLrnrl ideii de moarte eroicd gi
exemplard, derivd, iri ultimd instarrfd, din procesele reale de diferenliere socio-politicd a unei
aristocralii monopolizind privilegiul rdzboinic ai din de imaginea de sine pe care aceastd
aristocrafie o dezvoltd.
itt acestditt urtrd sens, nu poate fi lipsitd de sernnificalie tendinfa de valorizare deliberatd a
ceea ce rfrm6sese in aniintire din tradilia miceniand: cistele de la Argos par uneori citate ale unei
nretrrorii selective aIIiadei, in sanctuarul panelenic de la Olimpia primele intreceri, la origine
lunerare. se organizeazd,incepind din 776, ?n jLrrLri unui mormint din epoca bronzulrri. In fine,
prettrtindeniin aria civilizaliei miceniene, morminte cu tholos, uitate de patru veacuri, sint
redescoperite gi incep sA pnnreascd ofi'ande: la Micene gi Prosl,rnrra ilr Argolida, Ia Menidhi in
Atica, la Naxos, se consacrd vase gi figurine ceramice, se aduc sacrificii, se ridicd - la Teba, cle
pilda - un peribolos care imprejrnLriegte zona funerar6 micenian5. Traditia atribLrie acesie
ntorminte eroilor ?ntemeietori, regi dintr-o vrerre de derlLrlt, ale cziror isprivi sirrt tot mai des
 -L7-
evocate cu numeroase irnprejur6ri colective, Intemeietorii - Cadmos la Teba, TezeLr gi
Erechtheus la Aterra - sau personajele unLri trecut violent sugradimensionat - Oidipous gi fiii sAi,
Eieocies ;i Foiyneikos, cu ciestirreie ior deviante, atrizii ia Argos, cu memoria iapteior lor adesea
s?ngeroase care se succed implacabil, din generalie generalie - igi v6d dintr-o datd atribLiite r"rn
monument funerar din mogtenirea. pind atunci uitatS, a epocii bronzulLri.
;
. Aceastd sr"rbitd resurgen{d trebuie sd insem,ceva, cu atit mai mult cu cit e concomitentd cr-r
doui evenitnente culturale de o dimensiune cu totul exceplionala: cu aparilia marilor scene
antropomorfe pe vaseie geometrice ateniene qi cu marile poeme epice, pe bund dreptate numite
ntori'tunentaie de cerceiarea mociem"a, Iiiacia qi Odiseea. Fiecare dintre aceste evenimente
culturale depinde in mare mdsur6 de o tradilie anterioar6: de complexitatea gi rafinarea crescindd
a decorului geometric pe vasele atice, in cazul ceramicii; de tradilia aezilor din epoca "obscllr5",
care.pllr-) in joc un vast repertoriu de episoade eroice qide formLrle poetice, construind fiecare
propriul sdu epos gitransrnilind astfei substarrla, tehnicile gi forma cintuluieroic din generalie in
generafie. Dar atit marile poeme ajunse pini la noi, cit gi opera genialului ceramist anonim care
produce, vreme de dor"rd decenii, marile vase funerare din necropola ateniand, reprezintd. altceva
decit o simpid tncununare a tradiliei artizanale anterioare. Prin coerenla lor de ansamblu, prin
savanta folosire a formalizdrii, prin monumentalitatea arhitectonic6 a constructiei, qi vasele de la
Dipylon, gi rnarile poeme epice trddeazd, dincolo de gerriul individual incontestabil al autorilor
lor, o respiralie ampld a veacuiui insugi.
Ispita de a construi un lan! cauzal din toate aceste manifestdri ale secolLrlui VIII nu a iipsit,
gi. in opinia multora aparilia n']onumentalelor poeme homerice ar fi declangat o serie de
mecanisme de recuperare imaginarfi a trecutului pe jumdtate uitat, din care s-ar fi ndscut gi cultele
eroice, gi marea artd,a cerarnigtilor geometricLrlui. Numai cd nici cronologia, nici distributia in
spaliu a acestor fenomene nu permit o solulie atit de univocd; pare cu mult mai verosimil sd
credem cd tot acest ansamblu de creatii, care se influenfeazS, fErd indoiald, reciproc, igi are
originea comund intr-o prefacere globald a mecanismelor sociale gi rnentale ale epocii,
rdspunzind, prin capacitatea de organizare superioard a traditiei, unei migcdri structurale
novatoare a comLrnit6filor locale ale lumii grecegti, care igi afld acum identitatea in cadrLrl
emergent al instituliilor cet6tii, polis.
Forma monumentalS a creatiei epice, se inscrie in contextul general de constituire a
cr"rltelor eroice, a c6ror semnifica!ie in cristalizarea comunitallor civice ale Greciei arhaice este
eseriliald. Aparilia categoriei religioase a eroilor reprezintd un fenomen constitr,rtiv pentru
definirea cetAlii, deopotrivd ca teritoriLr pe care eroii locali ?[ protejeazd gi il simbolizeazd,, ca
grup Lrman care beneficiazdde pe urma acliu fondatoare gi a ocrotiriiexercitate de aceste
personaje supradimensionate, gi ca reLrnire solidard de inchindtori ai unui cult comun gi specific;
in fine, sub aspectui - indirect, dar esenlial - ai limitelor care definesc insdgi condilia
cetdleanr"rlui: cdci eroii incameazd transgresiunea destlnului excep!ional, in contrast cv grozdvia
cdrora se schileazd un compoftament civic al comunitdlii pe care eronl o intemeiazd, riu doar prin
actele sale de exceplie, ci gi prin contrastul dintre acestea gi conduita civicd prescrisd muritorilor
de r'?nd.
Arheologic, s-a constatat un fapt deosebit de sernnificativ: cultele eroice nll apar. cu foarle
rare excepfii, ?n teritoriile cetdlilor in care predomind raporturi de dependentd difuzd, de tipLrt
helotismului spartan, Or, aceast6 constatare a suscitat ipoteza dupd care cultele erolce au aphrut
nrai ales ca expresie a raporturilor pe care constituirea cetdlilor le institLrie statomic ?ntle
grupurile nobiliare gi lSrdnirnea liberd, concretizind atit aceastd relalie ca pe o relalie de cult
cornun, cit gi autoritatea legitimatd pe aceastd cale a arisiocra{iei, care nu mai dispLrne de un
statut singular, gi igi ?nterrreiazd dorninalia pe tradiiia unor genealogii iiustre, pe care le ofbrS
cetatii ca liant qi memorie colectivd. O expresie caracteristicd a acestei divLrlgdri a statutelor
nobile este heroon-ul de Ia Eretria, unde,in jurul unui mormintprinciardin secolul Vlll, integrat
 ^L4 -
?n spa!iul civic protejat de incintd, se desfEgoar6, in secolul VII, un cult civic, care dd expresie
materialS integrdrii grr-rpLrlui nobiliar ca element catalizator in structura cetAlii.
Nagterea acesteia poate fi consideratl in genere ca un proces de divr:igare a privilegiulLri
aristocratic: cetSlenii de rind devin p6rtagi la formele de stdpinire asltpra pdmintului ;i la normele
de transmitere a acestei stdp?niri pe care aristocralii le elaboreazd priniii; devin p6rtagi la acelagi
teritoriu, la aceleagi culte gi rituri, sdvirgite in aceleagi necropole; treptat, chiar gi statr:tele
rdzboinice ajung sd fie "divul{ate", impErtite intre rrobili gi oarneni de rind. Inflorilea epicii
ntonumeniale anirnatd de un ethos eroic are gi o fLrnclie compensatorie, echilibrind prin
privilegiul ideal pierderea treptatd a privilegiului real pe care institLrfiile cetalii il ?mpart tot mai
frecrient intre tofi rnernbrii coryului civic.
Inslaurarea cetd{ii
Fenotnenele pe care le-arn evocat aparlin in parte proceselor care constituie premisele
cristaiizdrii cet5lilor arhaice, in parte chiar structurilor irrstitulionaie pe care secolul VIII le vede
instaurate. E evident cd nu se poate trasa o demarcalie rigidd intre pre-politic Ai potis. dar existd
totr-rgi; elemente a cdror prezenld poate atesta concret constituirea Lrnor comunitati stabjle de
stdpinitori ai unor teritorii deopotrivd urbane gi rurale: apanlia zidurilor de incintd, ca la Smyrna,
de pi'ldd, incd in secolul IX, sau, cu pulin mai tirziu, la lasos, in Caria, saLr in insr-rla Andros -
dovada peremptorie a unei organizdri a comunitAiii gi a unei aLrtoritdii coordonatoare. Sau faptul
cd, inspre al doitea sfert al sec. VIII, o comunitate locuind pind atunci relativ dispersat in zona
colirrard a Ettbeiei, coboard c5.tre mare gi se instaleazdorganizatin locul in care se va dezvolta
?ncepirrd de acum cetatea Eretria, exact in anii in care primii ernigranfi din aceastd cetate
intenreiau. pe coasta de sLrd a Italiei, cele mai vechi apoiklu, dovedind gi in acest fel capacitatea
de actitrne corni;116 gi coerentd a rnembrilor colectivitdfii civice.
Acumularea de semne exterioare - o prirnd concep{ie urbanisticd. separind aria de locr"rire
privatb din as'lu de zonele de interes pLrblic - zone sacre, dar gi agora, piala centrald unde se
adltnd cetdfenii pentru deliberare - vorbesc tot mai clar de cristalizarea errtitdlilor cdrora grecii le
ddcleatr nttmele de polis tn sensul abstract, generalizat de greaca clasicd, de comunitate politic6
autottontS, suverand gi independentd. E intelesant de observat cE expresia greacd pentnr atare
cornunitbii este, de exemplu, he polis ton Athenaion, cetatea atenierrilor, sau, mai simplr-r, lzai
Atlrenaioi, hoi Lakedaimonioi, hoi Histrianoi- adicit (adr-rnalea politic[ a cet5fenilor) atenieni,
lacedcrlorr ieni, istrieni.
Setlnele cele mal vizibile ale acestei structur6ri stabile lin de viala religioasd a cetdtilor. E
sernnificativ contrastul intre riturile sdvirgite de basileiin numele urrui grup de parlicipanli la
ceremonie, ori ?ntre pietatea lui Hesiod, care se adreseazd l?rd itrtermediar bundvoirrlei zeilor, gi
ritLrrile comune cetalii ?n intregul ei. pe care epoca arhaicd le adaugd ritLralulLri familial pe care
fiecare cap de farnilie il sdvirqegte ?n, gi pentru oikos. Cetatea incipientd se define$te ca o
comunitate sacrificirrd laolaltd, inscriind in spa!iLrl cofnult sanctuarelor zeilor ocrotitori, ?nallind
altare qi heroa corrune.
Dintre fenomettele cafe atestd cristalizarea cLrltelor civice, aparilia altarelor publice in secolele
IX-VIII, la Samos gi Eretria, Ia Argos gi Delos - ca gi in rnarile centre panelenice despre care vom
vorbi deindatS- dovedegte nu numai statomicirea unor zone sacre a cdror identitate dd forrnd
colectivitdlilor civice, ci gi integrarea in via{a acestor colectivit6!i a institutiei esenliale a
sauificittlui, expresie palpabiid, reiteratd constarrt, a solidarit6lii gi partjcipdrii in comun la
cr:ltele ceffilii. Animalelejertfite de preoliigi sacrificatorii cetdtii - hiereis,mageiroi - sint
inrp5rfite intre zei gi oameni, fixind locul fiechnria in urrivers, gi se incheie cLr distribuirea cle pArti
egale din catlea sacrificat6 fiecdrul participarrt in mod egal, aga crrm, dupA lLrptd, fiecare
razboinic horleric primea parte egald din prada de r5zboi, GestLrl public, mereu repetat. al acestei
impdrtiri egale la care to!i cet6lenii aLr dreptLrl prin insLrgi faptul cd apar!in corrrunitdtiicivice
 -LS-
exprimd cit se poate de concret noliunea fundamentald de participare carc std la ternelia cetdlii.
In alt mod, dar cu aceeagi func{ie expresivi qi solidarizantd, aparilia sanctuarelor gi a cultelor
poliade, dind fiecirei cetSli o identitate colectivd anllme - atenienii ca inchindtori ai Atenei,
argienii - in jLrrul sanctuarulLri Herei, corintienii - protejali de Apollon Istmianul - certificd
fenomenul de siructiirare pe care il identificdm ia inceputurile cetdiii. l.lu mai pulin, ridicarea
concomitentd a unor sanctuare Ia hotarul teritoriului cite unei cetdli, in punctul primejduit prin
excelen!5 in care cetatea igi situeazd limitele, vddegte omogenitatea acestor elabordri prin care o
comunitate anume institufionalizeazd stdpinirea ei durabilS asupra unei chora, a unui teritoriu
n-rral. Intr-o lume in care nu pot f,rpdrtagi la coniunitate decit cei care au pdmint in teritoriLr qi nu
pot avea pdmint in chora decit mernbrii colectivitdlii respective, aceste sanctuare din marginea
cirnpr-rrilor arate ?nchinate Demetrei, acolo unde incep p6rn?nturile infelenite gi linutul pe
jLrrndtate sllbatec, eschatie, stdpinit de Artemis gi Dionysos, materializeazdun raport rrou gi stabil
irrtre urban gi rural qi o conceplie a spafiului divizat intre naturd gi cr-rlturS care va rdmine o
trdsdtr,r rd con stitutivA ?n intreaga civ ilizat ie ant i c6.
Intr-un anume sens, aceeagi dualitate intre sanctuareie poliade centrale gi sanctuarele de margine
se regdsegte in distribulia marilor centre de cr.rlt panelenice, dintre care unele se afld in centrul
ideal.al unei arii culturale - Delfi, unde s-a pdstrat pinb. azi piatra simbolizind "buricul
pdmintLrlui", centrul universuiuigrec, sau Olimpia, sanctuaral luiZeus gi heroon al defunctului
erou Pelops, ori Deios, insr:la fericitd a nagteriizeilor strdlucitori, or:sanctuarLtl lui Poseidon din
centrul loniei - iar altele dimpotrivd, se situeazd la,hotarul ?ntre Grecia cetdlilor gi Grecia
"neamuriior", ethne, de o elenitate tot mai indoielnicd, pe mdsurd ce elenitatea tinde tot mai mult
sd fie coextensivd cr,r organizareain poleis. Dodona in Epir, Thermon in Etolia. Complementare
gi opuse, sanctuarele panelenice qi cele poliade aparlin aceleiagi structuri de ansamblu, in care
iderrtitatea specific6 a fiecdrui grup uman ?n parte intreline o relalie complexd cu intregul.
Iderrtitatea acestor grr:pr-rri umane se desSvirgegte atunci cind, in locLrl puterii labile a unor
cdpetenii locale, se instituie un sistem stabil de exercitare iegitimd a autoritalii. In tradilia greacd,
acest rnoment este inregistrat, in cele mai multe cetSfi, sub forma inlocuirii dinagtilor locali cu
magistrali alegi ai cetAlii respective. La Atena, de piid6, ni se spune cE ultimul rege ar fi cedat de
bund-voie puterea lui unui archon, cdpetenie aleasd prin vot dintre aristocrafii cetAlii. Procesul
trebuie sd fi fost rrai pulin linear, dar este un fapt acela c6, in cursul secolelor VIII gi VII, cetSlile
s?nt de rnagistra!i alegi anual dintre cei mai nobili gi mai boga!i, itt vreme ce, mai
-euvernate
pretutindeni, puterea basileilor a intrat in legendS,
Tipul de stat pe care grecii il creeazd gi il difuzeazS in aceastd vreme are, evident, unele
trdsdturi comLlne cu formaliunile contemporane gi comparabiie ca dimensiuni din Orientul
Apropiat - ora$e feniciene sau siriene, cornr"rnitdtile, mixte deja, din Cipru. Ceea ce le deosebegte
totLrgiisrnine esenlial. S-a lEcut de mult observalia cd, in structura urband a Orientului, lipsegte
un element tipic pentru urbanismul grec - ogora, piala publicS, Or, agora nu este un element
decorativ, ci unul funclional gi definitoriu in lumea greacd (aga cum vafi Siforurr la Roma).
transcriind in spaliul civic ideea fundamentald a participdrii corpului cietdlerresc la deliberare.
Preluind tradilia spa!iulLri comLln in care deciziile cdpeteniilol rdzboinice deveneau publice, in
centrul cercului in care se stringeau toll rdzboinicii - martorii care confirmd hotdririle basileilor -
ogorfl preia ansamblul de reprezentdri gi practici participative care constituiar: statutul de paritate
al membrilor cetelor rnilitare gi il transpLrne asupra comirnit6lii cet6tenegti. Incd din epopee,
dezbatereapublicS are o valoare rru doar practicd, ci gi calificantS: Odiseu este celmai iscusitirt
vorbd gi cel rnai putemic in luptd, iar Ahile gtie despre sine cd e cel dintii dintre Aheii cu
frurnroase pLrlpare in rdzboi, chiar dacd allii sint mai bLrni in agora. Dreptul de a vorbi, la rind, irt
adunare, dezbaterea in prezenla ogtirii, instaureazi calitatea de martor 5i de sr"rrsd a autenticitatii,
pe care adundriie cetSlenegti le vor mogteni din practica cetelor rdzboinice gi nU le vor mai pierde
nicicind. Aqa cum victimele sacrificate sint irnpdrfite intre participanli la rituri, a$a cltm pdmintul
 ^r)
tt I
/ \/'\-
- 0f_- v

ce6tii este impdrlitin kleroi (loturi in sens propriu, de "parte trasd la sor{i"), tot aga gidecizia
poiiticd are drept caciru acest spatiu public cornlrn, a cdrui realitate gi a cdrui imagine reprezintd
marca semanticd a cetAtii.
Una dintre problemele cele mai activ luate in disculie in cercetarea recentd este cea a
elementelor care compun primele comLuritili cetSlenegti gi a originii lor, Intr-o viziune
tradiliorralS gi prin idetrtificarea cu structnrile considerate a fi generaie ?n toate societdlile
prestatale, trecutul prepolitic aI Greciei era socotit a fi fost Lrnul tribal: gene,in[elese in sensul de
clanttri, giirte - adicA structLrri de descendenlipe generalii succesive ai unui fondator, avind un
teritoriu, o necropolS gi cLrlte comLlne gi specifice - s-ar fi reunit in fratrii, grupate, Ia rindul lor, in
tribrrt'i; toate precedind constituirea de poleis. Problerna cea mai spinoasd iu .ur. aceastd
reconstituire se cotrftunte este aceea a documerrtdrii acestor institulii: triburile gi fi.atriile sint
trrenlionate cu totul sporadic in epopee, care nici rru explicite azdvreodatd relalia intre fratrie qi
trib; In schimb, ambele institu!ii devin vizibile in epoca de maturizare a cet5{ilor. Or, dacd ar fi
fbst vorba de relicve ale unei epoci protoistorice, ar fi fost normal sd se intimple exac invers. Cit
gene, situa{ia e gi mai complicata fiindcd ele nu apar decit relativ sporadic gi t?rziu, gi
{espr9
dovedesc o strlrctLlre foarle deosebitd de cea aclanurilor scoliene sau irocheze.
.'Un examen lipsit de prejudec6!i al acestor institLrti dovedegte de fapt cd fiecare dintre ele
are o istorie independentd de a celorlalte gi nu constituie niciodatd un sistem institulional
prepolitic; dinlpotrivd, ele reprezintd elemente ale unei structurdri a cetdtii - polis.
Singura dintre aceste institLrtii cdreia ii putem atribui fErd ezitare o origine foarte veche
este fratria, deoarece foloseqte pentru a denumi aceste confrerii simbolice un nume indo-
european foarte vechi gi el; ceea ce nu inseamnl cd sensul acestui tip de organizare va fi rdmas
acelaqi din tirnpuri imemoriale. ln momentui in care putem constata efectiv existenla fi-atriilor,
ele reprezintd, dirnpotrivd, ul"t element funclional al cetatii, asigurind integrarea generaliilor
succesive in corptri civic. In perioada de constituire a cetdlilor, fixarea calendarului religios
colnull fiecdrei cetdli este dominatd de ciclLrl de cerenronii menite sd integreze pe tinerif
rdzboinici in colectivitatea adullilor. in acest context, stravechile confierii rdzboinice sint
investite cu o funclie politicd esenfiald, de legitimare a descendenlei. Trebuie totugisd remarc6m
cbsdrbdtorite de acest tip,Apatouria, sintprezente in Atica gj in citeva cetdli ioniene, darnu in
toate zonele Greciei; pe de-altd parte, in alte zone, alte institLr{ii - ca syssttii/e la Sparta,
indeplinesc aceastd func!ie de integrare.
Triburile, phylai, nLr apar in epopee decit o sirrgLrrd datd cu sensul Ior, obignLrit mai apoi,
de grup uman care ?pi atribLrie un ascendent comun gi are u teritoriu stabil. In epoca istoricd,
ntajolitatea cetdlilor doriene au o structur6 tripartitd a tribr-rrilor, in vreme ce comunitfrlile ioniene
gi Atena aLt ?ntre patru gi gase triburi din aceea;i "listd" de gase; faptul cd, in colonii aceeagi
structurd se reg6segte, fixeazd. cindva intre trecerea Neleizilor prii Atica gi inceputLrrile marii
colonizdri perioada de formare a acestor institulii. Dartrebuie sd observdrn cdnici eolienii, nici
dorienii din nord, nici cetdlile din Eubeia sau din Ciclade nu cunosc atare subdiviziuni. Mai mult,
nunrele celor trei tribLrri doriene, H1,lleis, Dymanes Pantphiloi, trebuie sd-gi aib6 originea in zona
de nord a Greciei, unde diferite toponime gi etnonime pot fi puse in iegdtLrrd cu aceste apelative,
in vreme ce numete tribr-rrilor ioniene trimit la orizontul micenian deoarece au, m6car in parte,
sensul Lrnor nLlme de confrerii functionale:Aigikoreis, pdstorii, Hopletes, purldtorii cle ar6e.
Intet'pretarea celorlalte nLlme - Argudeis, Geleontes - e mai pufin evidentA, clar poate merge in
aceiagi sens. E deci vorba, dup6 toate aparentele, de structLrri cliferite ca origine, gicdrora doar
cetatea le confer5 o funclie identic6, In ansamblu, concluzia cercetarii recente, confornr cdreia gi
tribLrrile, qi fratriile devin elernente ale unei structuri funcfionale doarin cadrLrl cetatilor, pare ase
itrtpune. Parle integrantd.aprocesului de constituire a cetd1ii, stmcturarea intr-un sistem d-e
institulii a fratriilor gi triburilor este una dintre inovatiile constructive ale secolului VIII.
 - L+-
Cit despre gene, ele sint forme de "lignde", de descendenld verticald, exclusiv nobiliare, gi
nu martori ai unei stdri pre-politice universale.
O altd inovalie de o mare insemndtate desdvirgegte acest proces de cristalizare. Este vorba
de apari{ia gi rapida difuziune a scrierii alfabetice in lumea cet6lilor ndscinde. Disparilia
civilizalieipalatiale avusese drept rezultat gidisparilia scrierii silabice, dimpreund cu arhivele pe
care le deservea, C?teva secole, lumea greacd, uitase sd scrie, chiar dac6, incidental, documetrte
recent descoperite par sd indice cd uitarea nu fusese atit de complet6: in Cipru, de pildd, o
ofrarrd6 dih secolul XI poar1d dedrba{ia unui oarecare Opheltas, gi dovedegte astfel deopotrivd cd
uzanla scrisului nu se pierdllse cu totul gi cd folosirea lui era cu totul alta acum, nu ca sistem de
inregistrare contabild, ci ca instrument prin care o relalie aparte intre un individ anulne gi zei este
ficutd publicd.
' Rehiarea contactelor cu Orientul a permis grecilor sd se familiarizeze cu sistemele de
scriere simplificatd din Fenicia;tradilia anticd gi, pe unnele ei, tradilia modemd vorbesc de cele
mai multe ori despre faptul c[ fenictenii ar fi inventat alfabetLri gi grecii l-ar fi imprumutat apoi,
adaptindu-1. Lr-rcrdri recente suslin un punct de vedere diferit, remarcind pe bund dreptate ci
scrierea feniciand este o folmi extrem de simplificatd a scrierii silabice, care noteazf, exclusiv
consoane. Adevdrata invenlie a alfabetului, adicd a unui sistem de scriere in care fiecdrui sunet,
consdan6 sau vocald, ii corespunde un semn diferit, este o invenlie greacddin.secolul al VIII-lea.
- Lds?nd la o parte importanla r"rlterioard a acestei invenfii, din care derivd nu doar toate
scrierile alfabetice ale lumii; ci gi r,rn intreg sistem cultural depinzind de simplitatea unui cod
grafic care poate fi invdlat de un copil de 6 -7 ani in citeva luni (spre comparalie amintirn cd
scrieiea savantd chinezd cuprinde peste 80.000 de semne, aga incit doar Go-mo-Jo, pregedintete
Academiei din Pelcin, le gtia, se pare, pe toate), vom releva doarciteva elemente care leag6 acest
evenirreni cultural capital de efervescenia creativd a Greciei cetalilor incipiente. Difuziunea
explozivd a scrierii gi a alfabetelor locale, prezente aproape concomitent cdtre jumdtatea secolului
VIII gi in Er-rbeia, gi in Atica, precum gi in primele colonii din Italia de sud, a avut dintrLr inceput
o funclie de divulgare caracteristic6 pentrr"r clviliza{ia cetalii. Dedicaliile pe ex votouri depuse in
zoneie sacre ale cet5lilor gi in marile sanctuare vorbesc in egald mdsurS de pietatea gi de bog6lia
calificantd a inchindtorilor, care se adreseazd nu doar zeilor, ci gi tot rnai vizibil, muritorilor,
contemporani sau urmagi. nraftori admirativi ai bogatelor ofi'ande, Publicarea timpurie a
normelor careregleazd viafa cet5tilor scoate de sub imperiLrl accidentaluir-ri aceste llorme,
supuriindu-le cunoagterii comune gi unui examen critic a cdrui importanld politic6 gi cuitLrrald
abia dac6 rnai e de relevat. Semndtura unui olar, la Pithecr.rssai, pe la 710, scurtele dedica!ii in
versuri de pe ex votounle de la Delfi, Olimpia ori Delos, inscriplia pamflet din agoru ateniand, de
pe la 700, dovedesc rdspindirea in profunzime a scrisului, accesibil, practic, oricr,ri. Fald de
tradilia Orientului, in care scrierea servea unei gtiinle secrete gi privilegiate, alfabetr"rl grec
apar!irre comunitdlilor civice qi servegte irrainte de toate divulgdrii, practica constitutivd a cetAtii
irr toate ipostazele ei.
Marea colonizare greacd
Raporlul de forle sociale inpolis cornportd de la origine doud conrponente: puterea $i
prestigiul, evidente ambele, ale aristocra{iei se afl6irrtr-un rapoft contradictoriu permanent cu
forla latentd a masei cetdlenilor stdpini de oikoi, deci participind, fie gi fonnal, la viafa obgtei . Cd
e aga, ne-o dovedegte forma cea mai spectacuioasd de expresie a cetdlii !ainceputurile ei, cea pe
care, tradifional, o numim mcu'ea colonizare greacd.
Terminologia tradilional6 este, ca de obicei insuficientd gi ingelStoare: "colotlizarea"
greacd nu seamdnd de Ioc cu migcarile de expansiune colonialS din epoca nrodemS, gi reprezintd
un proces de roire, nu unul de anexiune. "Colonizarea" greacd duce la rnultiplicarea de state -
poleis in bazinul mediteraneean, nLr la l619irea ariei controlate de o metropold sau de un grup de
 - L8*

metropole. Orice apaikia - instalare a unui grup str6mutat din

!inutul sdu cle bagtind - presupune
iniliativa otganizatd de ar"rtoritatea unei potris:'tnand", waettapolis, gi duce la fondarea u'ei alte
polis independetrte, cu teritorul ei Lrrban gi agrar, cu corpul eicivic^ clistinct de cel din metropold,
cu legile 9i cultele ei. Aceastd formd de emigrare se deosebegte^ agadar, gi de anexiunea coloniald
de mai tirziu, gi de migratiile anterioare mari colonizdri; se deosebegte,
ie de-alt6parte, gi de
coloniiie romane, a cdror corp cetdjenesc era o fraclir-rne a celui de ia Roma. O angrnit6.Lluli.
,1.
'defei'en!5." politicd gi religioasd lega o apaikia cle metropola ei, de la care moqtenea, in chip
firesc, o seamd de tradilii (grai, scriere, obiceiuri gi legi. iredinte 5i cLrlte) - dai nu existd
o
obligafie formald in acest sens, gi atit alian!ele. cit qi conflicteie ?ntre meiropote gi colonii'ici
s?nt la
fel de frecvente ca gi intre oricare alte cetd!i.
' Aceastd vastd "roire" a grecilor ?nspre vestul Mediteranei, Tracia, Pont. Calcaz gi norclLrl
Africii, angajind citeva zeci de metropole gi ducind la colstituilea a incd gi mai multe cetdli
coloniale, reprezintd, un fenomerr remarcabil prin amploarea qi consecinleie sale: problemade
a
qti care i-au fost caLtzele a preocllpat istoriografia in cel mai inalt grad. Documenialia
arheologicd
tot mai abundentd a innoit in buna m6surd temeiurile unei analize de acest tip (sdpdturile
de la
Eretria, Megara Hyblaia, Pithecoussai, Elis, Selinus. Istros. Olbia, etc,); pe Ae-atta parte analiza
rnai'nuanlaffi a textelor literare gi a celor citeva inscriplii referitoare la itriemeieri de apoikii
(decr:etr"rl de intemeiere a cetSlilor Naupactos, din sectiLrl VI, din mediLr locrian
in itaia cle SLrd;
aga zisul "decret de intemeiere a Cirenei", text apocrif din secollrl IV, care pistreazd
ipsh
rern in iscenle arhaice).
Pomind de la aceste cercetdri, citeva elemente pertirrente pelrtru a descifra semnificatia
ntarii colonizdri par a se impune in prezent. Inceputd inainte de jumdtatea veacului al VIII-lea,
cind se intemeiazd llrirnele apoik chalcidiene in Italia de Sud (CLune, Naxos, Leontinoi. Catania)
urnrate repecje de ctitorii megariene (Megara Hyblaia) sau corintiene (Corcyra, Siracusa),
colonizarea continud aproape ne?ntrerupt pind c6tre sfrrgitul secolLrlui VI, cu doud mari
etape
distinctegi subaspectul direcliei gi subcel al intensitatii.PrimLrl,dela cca.lT1pindspre 670.ur"
drept principalS directie Italia de sLrd (supranumitd din aceastd pricind "Grecia Mare")-gi
Sicilja,
drept principale nretropole cetdlile din Eubeia, din zona istmuliri cle Corirrt gi di citeva
alte pLrncte
ale Peloportesullti, gi drept principa obiectiv - tentorii agncole rnaiincdpdtoare gi mai rodnic,e
decit cele din metropole. A doua etapd este nrult mai diversificatd.gi sLrt aSpectiri zonelor cle
emigrare, angajind centre aie Greciei continentale (Megara), insulare
learos.Teos, Chios) gi cetdti
ionietle, intre care Miletul ocupl un loc aparte, gi sub cil al direcliilor de emigrare (continui
roirea in Grecia Mare gi Sicilia, dar nu in ritmul primelor apoikii; i se adaugd ?rrsd coasta
tracicd,
strinltorite gi Ponttrl Euxitt, nordul Africii pi, dup. 600, coasta de syd a Galiiei gi cea occidental6 a
Flispaniei); itt fine, aceastd a doua etapd pare a rdspunde unor probleme rrrai complexe ale
metropolelor - pAmint, desigitr, dar gi comer{, conflicte politice gi lLrpte de facliLrni - care
artgajeazd' 9i rnediLrl colonial ?nsugi, citd vreme rnulte apoikii devin la rindLrl lor metropole
sau
centre ale unei pleiade de mici poleis, subordonate (Sybaris, Massalia).
Diversitatea Ltnor fenomene succedindu-se aproape doud secole interzice, desigur,
generalizdri prea categorice; rdmin ?nsd citeva fapte esentiale. Mai intii - acela cd marea
colonizare rdspurlde ttnei nevoi de pdrnint arabil, cdreia i se adauga nevoia de aprocura metale gi,
desttrl de repede, sclavi. PLrlirrele rndrlLrrii de care dispirnem pentru prirnele instalari coloniale
vorbesc, invariabil, despre fenomene de crizd agrard qi alirnentard care preced gi motiveaz6
triniiterea de colonigti:chalcidieniiintemeiazd Rhegion ln urnra Lrnei foarnete, iot aga gi
cetateaThera hotdrdgte s6 trirneatd o expedilie in Africa pentru a pllne capdt unei crize
similare. ir.r
rnediul colonial, reglementarea strictd gi distribLr{ia controlatd a loturilor de pdntipt in teritori,l
cetdfii apare pretutindeni ca fiind gestul egen{ial al intennieierii: persopajLrl evocat de Archiloc (el
insLrqi conducZtorde expedilie colonialS la Thasos), Aithiops, care, incd pe corabia clr
care se
indrepta spre locLrl unei noi colonii?n Italia, igi cecleazS, nesdbuit, lotul de pdnript pentru o
 d'L

- l_-l-
^

pldcintd, evocd ?n registru satiric o lunie in care fiecareparticipant la expedilie gtia de la bun
inceput cd va primi o bucatd de pamint mdsuratd gi concedat6 de colectivitate. insugi numele
acestui lot, kleros, (insemnirrd sorli,loz in sens propriu) trimite la o distribulie normatd a
pdminturilor, pe care inscrierea in spaliu a noilor aqezdri o confirmE.
Desigur, aceastd preocupare nu va fi fost unicul lel al colonizdrii: Rhegion. citat
adineauri, reprezintd, impreund cu qetatea Zancle, de pe malul sicliari al strimtorii Messinei, un
pi"rnct de control al traficului maritim dinspre Grecia spre Italia, ca gi al cdilor terestre spre
Etruria, a cdror importanfd in apdraiea navelor impotriva pirafilor nlr poate fi neglijatS; ctitoriile
cie ia'Pirhecoussai gi Curnai cieschid caiea conier{ului cu minereu cie fier, tot a$a cum cetdlile din
strimtorite Mdrii Negre asigLrrd circulafia navelor aducind griu din !inuturile pontice. Dar
dominanta acestui vast proces pe tot parcursul sdu rdmine distribufia de plmint arabil qi nu
iristalarea de emporia, de factorii comerciale, Faptul cA este azi doveditd absenla unor faze
incipente sau a unor centre temporare de schimb (cindva postulate de unii istorici), gi cd primele
dovezi arheologice ale prezenlei colonigtilor greci sint dovezi ale statornicirii lor durabile in
poleis constituite prin delimitarea unuiteritoriu urban gi a unei clrora impdrlite noilor cetSleni, cd
direc,fiile principale de instalare nu sint cele ale traficului comerciai permanent, ci acelea ale
controlului asllpra cimpiilor apropiate de coast6, faptul cd, in fine, ?n cetd{ile metropoiitane
activitAlile rnegtegugbregti sint incd limitate, gi cd se vor dezvolta doar mai tirziu, toate acestea
dovedesc cd dezvoltarea me$te$Lrgurilor gi comer{Lrlui reprezintd o consecin!6, gi nu o cauzd a
colonizdrii.Desigur, negolul menit s5 aprovizioneze lumea greac6. cu c?teva bunuri esenliale -
griu, metal, sclavi - e o componentd a marii colonizdri; dar modelul colonial in care o civilizatie
in cdutare de "pielede desfacere" gi-ar fi anexat spaliul circummediteraneean in antichitate
precum o va face ?n epoca modernd igi dovedegte lipsa totald de adecvare in condiliile roirii
grecilor din epoca arhaicd.
S5 fie atunci vorba de o sirnpiS crizd demograficd gi de aprovizionare? FaptLrl cd in
secolele IX - VIII populafia centrelor grecegti mai de seamd cregte destLrl de rapid este
neindoielnic, dar relatia intre acest factor gi procesLrl de colonizare este cu rnult mai cornplicatd gi
rnai rnediatd decit ar putea pdrea la un prim exarnen, Elementul care dd sens acestui rapor-t este
relaf a esenlial6 intre colpnizare gi polis. Dimensiunea politicd a marii colonizdri se manifestd
sub dor.r6 aspecte la fel de irnpoftante gi complementare: cel al originilor - trirniterea de expeditii
coioniaie este un act politic. asumat gi realizat in cadnrl instituliona! al cetdiii qi ca o parte
integrantd a procesului de constituire a acestora - gi cel al rezultatelor - instalarea unei apoikii
reprezentind fondarea unei polis cu toate caracterele ei definitorii.
SapdtLrrile recente de la Eretria sugereazd cd interreierea cetdlii (sesizabil6 odatd cu
strdrnutarea agezdrii de colina in zona portulLri, organizatd, acum ca spa{iu urban coerent) este
concomiientd cu trimiterea primelor expedilii colonia eretriene; aceastd concluzie subliniazd cd
intemeierea de colonii este o parte integrantd a procesului ?nsLrgi de cristaiizare a unei polis.
Organizarea cetdtilor este, inainte de toate, cristalizarea formelor de distribufie gi delinere a
pamintului civic; in aceste condilii, procesul coexstensiv de colonizare, cu dominanta lui agrar6, -
de distribLrire reglementatd de kleroi - nu rdspunde urrei simple insuficien{e de pdmint, ci faptului
cd delinerea urrui lot de pdniirit este temeiul participdrii la colectivitatea politici. Acei membri ai
comunitdtii amenin{a!i cu ruinare - deci cu pierderea statutului lor social gi a drepturilor politice -
nu pot fi, pur gi sinrplu aservili sau l6sa!i sd piard. Dominate de o aristocralie funciarfr, cet6!ile rrLr
se coufundd clr aceasta, 9i sint, tocnrai de aceea, inrpinse cdtre cdutarea unor solufii care
multipticd corlunitdtile de proprietari - cetSleni evitind disolulia corpului civic din nretropold.
Evident, roirea de poleis exprimd, la rrivelLrl prodLrcfiei, incapacitatea societdlil antice de a
pfogresa altfel decit prin extensie in spa{iLr gi reproducere a modelului Iimitat care le e propriu;
dar la nivelul rapofturilor sociale, calitatea de proprietari-cetdteni a oamenilor de rind interzice
aservirea lor qi concentrarea avLr{iei funciare exclusiv in miinile aristocratiei, ficind astfel
 D ,ri
-JL'.-

evidentd tensiunea permanenta intre caracterul privat al proprietatii funciare gi caracterul pLrblic
al de{inerii 9i transmiterii acesteia. Fe plan politic, aceasta se traduce prin fapiui c6 statul igi
asumd rdspunderea transferdrii unei parli a corpului civic in alte teritorii pentru a evita orice
tentativd de redistribuire a privilegiilor in metropol6.
Oric?t ar fi de obscure tradiliile despre intemeierea Tarentuiui, rezultd totugi cd un grLrp de
oameni revendicind integralitatea drepturilor lor civice contestate Ce autoritatea cet6tii -uiu '
nurnilii Fartlnenioi, "bastarzii" - pdrdsesc Spafta, intr-o vreme in care lipsa cle pdrnint dr-rsese la
un rdzboi de expansiune gi intemeiazdo nolra cetate pe lsrmLrrile italiei: caracterut global, agrar gi
polilic deopotrivd, al acestui episod este revelato, p.ntru intreaga atmosferd a fonddrii de
apoiklai.
Aceastd atmosferd poate fi, m6car in pafie, reconstituitd pornind de la izvoarele literare,
epigrafice gi arheologice care evocd plecarea peste mare a unor grupuri de emigranli desernnati
de o cetate - ltneori de doLri sau chiar trei - cdrora li se vor fi aldturat, de bun6 searna, o mullime
variabilS de indivizi domici sd se expatrieze (Archiloc adreseazd invective pletorei de hamesili
n6pLtstindir-se la Thasos, da.:' ;! indemnuri tovaragilor sai, hetairoi, gi conceiafeni). In fr.untea
lor,
Lrn np[il oiki'rre1,;cf cle expedilie desemnat de cetatea-mama, avind in grijd instalarea
cultelor in
noua'cetate gi consacrarea teritoriului, probabil gi distribLrtia loturilor pJntru case gi agriculturd,
rezervind. alStLrri de spaliul templelor, zr:ne publice pentru adLrndri ale cetdlenilor (agora),
precum qi o parte din chora controlatd direct de cetate. Mulli dintre acegti oikistai rdminpin6
Ia
sfirSitrrl vielii in noile ctitorii, unde, nu odatd, Ii se consacra un cult eroic gi se povestesc generatii
de-a rindrrl iegende despre isprdvile lor, Lui Archiloc i se va ridica un ronur.nt comemirativ
pe lespezile chruia se vor grava versurile poetului - oikistes.
At-ttonornia cetAtii t'totl intemeiate nu exclr-rde raportuli privilegiate cu metropola, dar nu doar in
sensul influenlelor receptate de colonii, ci gi ?n cel influentelor exercitate de ansamblui medi,lui
colonial asupra Greciei propritr-zise. Edificareaex noyo a unei cetdti cu zonele ei sacre gi publice,
'
cu pielele incintele ei, crt teteaua de strdzi gi drumuri, nu are a
!ine seamd. in mediLrl coloriial, de
cotrstt'ucfii anterioare, 9i relevd mai limpede inscrierea in spaliLr a unei
Jtolis;tot aga, instituirea
structurilor politice cetdlii este mai articulatd gimai limpede in aria coforriala, clarificind in
beneficiul intregii h-rmi grecegti Iiniile majore de fortd aie normelor proprii cetAlii.
Pe de-altd parte, aparilia niediului colonial solufioneazd, pentru o vreme mdcar, telsir-rnile
care stinjeneau dezvoltarea cetd!ilol rnetropolitane, creind astfel cadrul unui avint rapid
al
econotriei 9i societltii in irttregLrl ei. Odatd cLr aparitia unei zone coloniale stabile, se cleschide
pentrtt cetdtile Greciei posibilitatea unei rapide urbanizdri - atit sub aspectul acoperirii
necesarttlui de alimente, mai ales cefeale, prin cump6rarea Iui dinafari lrmii greceqti, cit gi sub
acela al untri disponibil de forld de muncd dinafara cetAlii gi a aproviziondrii constante cu
sclavi,
care reprezintd pentru multe colectivitdli grecegti o altemativE mai eficace decit menli'erea
unui
regim de aservire generalizatd a producdtonlor directi. Apar astfel premisele Lrnei dezvoltdri
a
prodLrcliei pentrll pia!d, a schimbului pennanerlt gi a unLri activ trafic maritinr. Totodatd
se
instituie utr rapoft permanent gi cu ulmSri deosebit de insernnate intre greci gi popLrlaliile
autohtone.
Lumea greacd depinde in bund mdsurd de corelatLrl acesta al universLrlui non-grec,
caracterizat ?n genere, ?n montentLrl instal5rii coloniilor, printr-un stadig pre- salt proto-statal
de
organizare, cu aristocralii militare putentice gi doritoare de bLrnr-rri de prestigiq, sLisceptibile de
rapoffuri de schirnb gi de raportLtri de autoritate durabile cu locuitorii cetdliior nou intemeiate.
DLrpd o primd fazd, arheologic caracterizatd - cel pLr!in in Italia gi Sicilia - cle o retragere prucientd
a colectivitililor indigene in zona de coline, aceste rapolturi devin statomice gi, ?n a'samblu,
pagnice. Desigur, exist5 ltrme ale unor conflicte inaugLrrale in legendele cle iniemeiere,
dar gi a
unor alianfe de primS ori cu aristocratia locald (Emporion. Massalia); peletralia greacd poate fi
preculnpdnitor comercialS, ca in zonapontic6, sau cu elemente de donrinatie militari. ca in
 ..][
"- 1L-
vecinetatea Siracusei gi Gelei. Prezenta obiectelor grecegti este insd tot mai frecventd in mediul
autohton, unde aceste obiecte ilustreazd gi ?nt6resc prestigiLrl cdpeteniilor locale. Megteri greci
incep sd lucreze la comanda prinlilor sci1i, traci sau lucani, a cdror putere cre$te verliginos tocmai
de pe urma acestor contacte, gi care igi intdresc propria pozilie pentru a putea oferi in schimbul
obiectelor de lux produse de megtegugarii eleni bunuri de pre! - metal gi gr?ne, miere gi pegte, aur
gi sclavi. Pe de-altd parte, in zonele invecinate nemijlocit cu cetdliie, unele dintre ele izbutesc sd-
gi asigure dominafia aslrpra populafiei indigene, transfonnind-o,ca la Siracusa sau la Heracleia
Pontic6, iritr-o populalie dependentS de prodr"rcdtori agricoli direcli. Procesul de elenizare a
autohtoniior se vdciegte, pe cdi gi c1l rezultate diferite, in ambele direclii, gi, dacd aristocratia
etruscd sau tracd adoptd modele de comporlament, costum gi uzante ale grecilor, gi rmariandynoi
din chora Heracleei, qi kiltyrioi dijr teritoriul siracusan tind sd devind mixhellenes, barbari
elenizali.
lnfluenla acestui mediu indigen asupra grecilor este mai greu de circumscris, imbrdcind
forme mai complicate de mdnifestare. Pe de-o pafte, cum ar6tam mai sus, iumea greacd depinde
iri tot mai multe feluri de lumea autohtond cu care vineintr-un permanent contact gicare-i oferd gi
produse, gi forfa de munc6; pe de-alta parte ins6, civllizatia greacl. a ce6tii este organic legatd de
structuri riguros definite de reprezentare, care absorb gi modificd profirnd influentele culturale,
integi?ndLr-le unei vizir.rni antropocentrice deosebite de cea a tlrturor civilizatiilor contemporane.
In Sicilia, grecii int?lnesc, de pilda, culte consacrate unor cupluri de divinitdli feminine, dar nu le
adoptd ca atare. ci elaboreazd o noud. versiune a mitului Demetrei gi Korei, in care rdpirea
Persephonei se situeazd in Sicilia; in iconografia monumentelor grecegti din cetdlile nord-
pontice, nu circuld motivele zoomorfe pe care megterii greci le foiosesc in decorarea vaselor de
metal prelios destinate comanditarilor scili; limba docurrentelor epigrafice sau literare din
rnediul coloniai nu se deosebegte nici mdcar sub aspectul Iexicr-rtui de cea a centrelor
metropolitane, gi nu se pot observa imprumuturi de la idiomurile ar"rtohtone; numele purtate de
urrrragii "intemetetorilor" repetd ftrd ezitare ternele orromasticii din metfopold, gi liu avem atestdri
de nume "barbare" decit in mediul foarte restrins al unei aristocralii grecegti "de virf', ?rr care
cdsdtoriile dinastice duceau la inrudiri cLr principii locali. Dar aceasta e o caracteristicd exclusivd
a mediului aristocratic, nu a mediului cultural colonial. Cel mai celebru grec purtind un nume
tracic este probabil Oloros, descendent al unui nobil aterrian cdsdtorit cu o principesd tracd gi
pdrinte al ceh,ri mai mare istoric g'ec, atenianLrl Tr,rcidide.
Structttri ale realului Si structuri al inaginurului in cetd(ile arhaice
Prin dubla migcare, internd qi exterioard, care fondeazd cetatea greacd,lumea acesteia se
inscrie intr-un spaliu propriu, acoperind aproximativ sferlr-rl de nord-est al litoralului
mediteraneean. Reluind cdi c?ndva str6bdtute de negr"rfdtori, poate qi de ogteni, din principatele
epocii bronzului, spre Milet gi spre Smyrna, spre vdrsarea Orontelui sau spre golful Tarent,
navigatorii veacurilor de "renagtere" regdseau adesea itinerarii pe jum6tate doar uitate. Cu toate
acestea, periplul lui Odiseu nu e o banald expedilie, ci istoria unei aventuroase pdtrunderi intr-un
univers de alteritate populat de mongtri sau de rnagicieni; Hesiod igi avertizeazd ar-rditorii despre
miile de primejdii pe care calea apelor le ascunde. gi de care ornul cuminte cautd.a se feri din
rf,sputeri. Veacurile obscure au fEcut din orice navigalie care se abdtea de la citeva c6i familiare -
de la Troia la lthaca, de piidd - o aventurd plind de primejdii gi de rnonstrLroase infEligdri ale
inurnanului. O veche prejudecatd fEcea din greci, dirr tirrrpuri imemoriale, nigte oameni ai mdrii;
pLrline literatu construiesc atit de sistematic imaginea unei lumi ne?ncrezfrtoare ?n ape gi definite
inainte de orice prin lucrarea pdmintului.
Roirea cetSlilor arhaice a ldrgit, desigur, olizontul spalial al grecilor, dar nu l-a instr6inat
cu totul, gi, oricum, n-a modificat esenlial aceasta percepfie lungilor plutiri pe mdri necunoscute
ca accident primejdios, ispravi eroied gi riscantd. Nobiii pornili in cdutarea argintului sau a
 Ql--
J*

fierului, a cailor de rasd sau a aurului, se pot 1?li cLr faptele lor cum s-ar iZli cu prada
bogath a
Lrnui rdzboi; colonizarea inseamnd insd inainte de toate strdmutarea
unei lurni de !6Lani care igi
phrdsegte {inLrtul debagtind pentru a gdsi nlr aventura maritima,
ci un ogor mai roditor gi mai vast.
Aceastd primd expansiune
-Iume exoticd; ceva mai bogate,
circummedjteraneeand nu-i strdmuta de altfel pe greci ?ntr-o
ceva mai spafioase, ariiie coloniale nu sint fundainental diferite
de cele rnetropolitane. Aceeagi flord gi faund. aceeagi lurnind gi aceleagi
constelalii se regdsesc
aproape preJutindeni. Finitudinea,mai cu seamd, este aceea$i, gi se regdsegte
maipretgtilrdeli o
anLlme scard comund a formelor de relief, care face ca orclinea sd fie pirceptibild
gi cr-r atit mai
clard'ctt cit contrastLrl rnajor ?ntre lumiud gi umbr6 accelttLleazd,toate contururile.
Un univers
nattrrdl pe mdsura ornLrlui gi o anume limpezime unesc rnah-rrile Mediteranei gi
reprezintd o
cottstdntd a spaliLrlui pe care il iau grecii in stdpinire, gi care, cumva, ii
stdpinegte la rindu-i.
II- ^-^+:..2,- - t
-- -
un spaliLi iii contrast, ciesigur', cu nemdrgirririie m6rii, perceputd ca b cimpie intinsd,
pontos, cu cdrdri ne6tiute; 9i, ?n acelagitirrp, parte integrantd aorizontului
lor terestru, citd vreme
e tnai ugor sd ajLrngi pe mare nu doar la insulele.ur. ,i intrezdresc,
niciodataprea depar-te, ci gi,
ocolind un cap stincos gi debarc?nd inh r.rn golf limpede gi linigtit, de la Atena sau
Corint la Delfi.
Spaliul acesta fragmentat, ?n care fiecare regiune e Lrn fei de insuld terestrd, cind
nu e o insuld in
sens propriu, determinA desigur o configurafie aparte a habitalului uman,
cir o pleiada de micro-
economii a cdror Iege de dezvoltare pare a fi rnai degrabd roirea dec?t cregter.u.
Subdiuiziunile
sint nrai stricte in Grecia metropolitan5, unde lanluri muntoase abrupte ocupa
aproape 415 din
sr'rprafafa, corrrpartimentiind relieful in mici zone de ges, despbrlite de
crestl abiupte Cimpiile dih
nord - Macedonia gi Tessalia - separate drastic de restul teritoriului de cuhnile
Ossei qi
Olimpuluri, reprezintd o zond distincta. Pindul desparte doud mari arii; cea de vest -
Epirul,
Acantattia gi prelungirile lo insulare - cu o clima unredd si vegetalie mai abLrndentd,
dar relativ
izolatd gi rnarginaifr; qi cea de est, unde culmile ceva mai scLrride ale pamasului
fragrnenteazd
dileritele zone elle creciei centrale: Beofia, Atica, Focida gi Locrida, prelr-rngite
de insula Eubeia
9i deschizindit-se spre o dirbld plrnte insulard, Cicladele (Paros Naxoi, Delo"s; spre sud, Tasos,
Samotrace, Lemrros I Lesbos spre nord, care leagd continentul grec cu strimtoriie
gi coasta Asiei
Mid' Puntea insulard spre Asia Mic6 ?nchicle spre sud Marea Egee prin marile insule
Creta gi
Rodos.
PeloponesLrl e dominat de masivele inalte care izoieazd Arcadia gi Achaia, gi
care separ6,
in centrulpeninsLtlei, Laconia, de cinipia Messeniei spre vest gi a Argolidei spre
est. Golfuri
prielnice in nord gi nord-est, tot mai pu!ine gi rnai dificile spre capullainaroi,
duc Ia o altemare
!e.1|e deschise spre lxare gi de regiuni inchise qi relativ i)olate'care vor orienta desti'ul ,,insulei
lLri Pelops".
Spre est, aceeagi structurd se extinde cdtre coasta Asiei Mici, la fel de fragmentara,
limitatd
in nord de masivele muntoase pontice. coborind spre intr-o fonnalie colinira
!5rrn mai accesibild;
?rt centru. cirnpiile aluvionare ale MeancirulLri gi Hermosului
asigLrr5 gi agricLrltura gi zone de
coastd propice debarcdrii, in vreme ce, spre sud, c?mpia Cariei gi cete
doira depresiuni, pamfilia gi
Cilicia, mai sdrace gi mai secetoase, permittotu$i o dezvoltale irnportanta aci,viliza\iei.
Spre vest, Italia de sud gi Sicilia par o reluare, la scard ceva mai ffrare, a
aceluiagi peisaj: coasta
de sud-vest. unde se instaleazd primii coloniqti, de la Pithecusai gi Cumae
la poieidonia gi Eleia,
beneficiazi de ingusta cirnpie dintre i\4area Tireniand gi Apenini. iar Sicilia are in
cenrru un
ntasiv stitlcos 9i coline ?nalte. itrspre care se retfag populafiile locale, siculii gi
sicanii, ldsind
coasta de vest colonigtilor cartaginezi, iar cimpiile nreliclionaie gi rdsaritene
grecilor, care oc'p6
t'epede litoralul ctr golfuri ap6rate gi vdi roditoare, Goll'r-rl Tarenf oferd probafiil
,onu cea mai
Iargd 5i nrai mdnoasd, dar gi aceasta este lirnitatd spre vest de podigLrl
LLrcaniei gii cle Bruttium, cu
un relief inait;i abrllpt. gi stdpinite cde triburi rizboinice, spre est - de
ldrmul ,i?nro, stdp?nit cle
Apuli gi Messapieni,
 ,,'\ \-.-
^ t-J

Dac6, pe coastele rneridionale qi chiar vestice ale Pontului Euxin, aceastd structurd
fi'agmentard a teritoriilor este intrucitva prezentd, clirnagi marea sint destul de diferite, cu alte
rittrut'i qi alte constringeri. Coloniile nord-pontice se situeazd nu la addpostulunei zone ?nalte
despdrfind marea de interior, ci la marginea marii cimpii scitice, deschisd vastelor spalii bintuite
de neamuri nomade de c6ldreli; spre est, micile centre dinspre Colchida deschid un lpaliu liminar
gi ciudat, dominat de culrlile CaucazLrlui, care, n-iultd vreme. vor apdrea ca Lrltim prag rdsdritean
^:1.,,*^-^:
^l \Jr^uillglltrt.
4l
Cornunicaliile in acest spaliir sint, cum spuneam, relativ Ll$oare pe mare (rnai pulin cea pe
care gt'ecii, ca s-o irlbune, o vor nunri Ewsceinos, "ospitaliera"); cabotajLrl folosind baicazuri
Ll$oare cu p?nze patrate, s-a practicat din timpuri imemoriale, transportind din insuld ?n insiuld gi
din golf in golf oameni. obiecte qi tehnici, povegti gi idei. Marea problemd a comunicaliiior pe
mare est insd pirateria, care reprezintd o constantd a vielii circummeelrta.ra,neraneene; cu exceplia
scurtelor perioade cind o cetate sau Lrn stat maritim putemic reugegte s controleze acest -spaliu
(Atena ?n secolul V, Egiptul Lagid gi Rodos-ul in epoca eienisticd, Roma de la mandatLrl
extraordinaral lui Pompei), aceastd form6 de "r6zboi sdlbatic" este endemicd, gi explicdefortul
difer:itelor cetali de a stdpini mdcar trecdtorile -strimtoarea Messinei, de exemplu - sau accesul i'
porturi.
. Cdile terestre sint puline gi dificile, putind fi strbbdtute cel rnult cu catiri cdrind poveri,
adesea doar cu cdr5ugi. Cele citeva puncte de tranzit- IstmLrl de Corint, trecdtoarea Th-ermopytai
sau trecdtorile mr-rnliior Taurus - sint totngi esenliale gi fac din timpr-rri strdvechi obiectul unei
confruntdri; cetatea care le controleazd eindeobgte mai bogat6, pinE la o vreme din jefirirea
strdinilor, apoi din taxe gi din controlul exercitat asllpfa acestor citeva axe de comunicalie
terestra.
Fiecare cetate, oricurn, se organizeazd, dintruirrceput funclie de caile de comunicare intre
orag 9i chora, gi, mai departe, spre finr,rturile inconjLrrdtoare atre cetdlilor vecine sau ale prinlilor
barbari, cll care se afl5, vrind-nevrind, intr-o relalie permanentd.
De la Homer la primii geografi ai secolului VI, lumea aceasta este perceputd in registre
diferen!iate gi ideal concentrice: in mijloc, lumea de acas6. cea dupa care t?njegie OcliseLr, dar care
cuprinde acutn intreg spaliul litoral coextensiv cu spaliul de instalare at apoikiilor grecegti. Din
Asia Micb pind la coasta tirenianS, acesta e spaliul familiar gi sediul identitelii elenice. De jur
imprejur, pind la limitele podigulLri anatolian. la Nil gi Ia Dundre, pin6 la coloanele lui Heracles
(Gibraltar) spre vest, o centurE. de linutLrri "de margine", locuite de felurite neamuri ale c6ror
graiLrri ininteligibile seamdnd cu ciripitul unor p6sdri: barbaroi. Catre limitele sal exterioare,
aceastd zond de tranzitie spaliald gi culturald intre lumea greacd gi neant e locuitd de fiinte tot rnai
ittut.ttane, de la scilii nomazi gi antropofagi - sar-r ascelii hippernolgi refuzind camea animalelor gi
vdrsarea de singe - la ciclopi. grifoni, gi skiapozi (oameni care au talpa piciorului at?t de lungd
inc?t o pot folosi da pe o urnbrelh de soare, de la skia, umbrd, gi por-rs, podos. picior): lr,rrni
altemative gi stranii care deschid spre pLrstiuriie fierbinfi ale Africii salr spre pustiurile glaciale
ale septentnonului.
Oikoumene, ltlmea locr-rita gi cunoscutd, apare capluralitate de nuclee cu o structlrrare
interioard coerentd gi clar articulat6, cetdlile, poleis, care se integreazd,?ntr-o structurd de
ansamblu laxd, dominatd mai degrabd de interferenfa unor cercuri concentrice decit de articularea
itrtr-ttn sistem ierarhizat salr compaat. Un rnetabolism tot mai latent leagd centrul de margine,
pornind de la reia!ia itrtre acropole gi orag, trecind la raportul intre aria urband gi chora, gimai
departe, intre lumea cetd!ilor pi ceea ce le e exterior. strdin qi totugi din ce in ce mai vital, lumea
pe care gredi se vor dbignui sd o numeasc6 barbard.
In mod ideal, fiecare cetate se imagineazd pe sine, intr-un spafiu finit, ca rrn univers de
sirre stdtdtor, autosuficient gi autonom;in fapt, aceast6 autsrkeia e doar o l'atA a lumii, reversul ei
 ,- .)1,l
"\lt
_)
-

de care aceastd lume e legatd tacit gi coirstant: cetali vecine, prietene ori
ill:! :-l*:structLrrile
dii$iri&i-rei spafiiti poiari.zat in jLrrui citcr",za rnari sanctuare pane leleirice, dar
;i spagiul comlrn,
chiar dacd imaeinar, al aceluiagi trecut epic. De la Micene ?n Ithaca, de la Aulis la
Troia, cLrrind
din Pelopones la Coloanele ILri lJeracles - o traditie persistentd pretindea cd un fluvir,r
subteran
lega Siracusa de Grecia rrtetropolitanS, gipoelii erei coloniale, in frunte cu
Stesichoros, au lesut
sute de itinerarii lr1itice care sd dea seamd de aceste interdependenle. Dar gimaideparte,
fierul
etrltsc. grineie din Pont, sclaviide pretuiindeni leagd Greciei spaiiui
iinutuiile de continental,
absorbind'in schimb tot mai multe vase qi stofe, chipuri de zei qi obiceiuri grecegti.
Fildeggl
pentru ofrande la Delfi sau la Olirnpia cbldtoregte ?mpreund cLr povegti desfre
divinitdlile Apei
primordiaie,.dinspre porturile siro-feniciene, dircinclacolo argintul Greciei,
UniversuriplLrrale
cultivind cr-r indirdtnicie sentimentLrl de unicitate etanga, cetalile Greciei nu pot fi evocate
acestor metabol isme constitutive.
i' afara
O clir1ld asemdnitoare, agadar gitmuri cornLrne ale vielii cotidiene, scandeaza curgerea
vremii, pretutindeni in aria mediteraneeand. Doud mari anotimpuri, o iamd ploioasd, nu odat6
bintuitl de vinturi tdioase gi reci, dar rareori frigLrroasa cu adevarat, gi un anotimp uscat, bun
pentni lucrarea pdmitttului, pentrll navigalie gi pentrLr rdzboi,din maitie pind tirziu,
spre sfirgitul
ILri octonrb.rie, cu tranzilii scurte gi aproape neobservate ritrneaz|ciclul inual. prima
, parle a
acestuia e legatd de culturile cerealiere: pregdtirea cimpLrlui din vreme - rrai pretuti6deni
e
nevoie, inainte de ardtLrrS, de curAlirea de pietrigul aluvionar gi defrigari - apoi arat,l gi
semdrrat,l
in mattie, cind pregdtesc ai viile pentru var6; in aprlie gi maipraqila,'secerigul qi treieiatLrl pe
arie
in iLrnie. Lunile toride de vard nu sittt propice cimpr-rr'ilor, ciaiclin septembrie pina tirziu i'
octotnbrie, livezile 5i viile cer o muncd asidLr6. Peste iarnd se culeg gi se pretrcreaza mdslinele,
numai bine pentru a reincepe lucrarea ogoarelor la sfirgitul februane,
Domittantele acestei agriculturi sint dictate de climat pi de caracterul, destul de
rudimentar, al uneltelor-gi tehnicilor agricole, care, dupd momentul de progres evident
legat de
difuziunea metah-rrgiei fierului, rdmin neschirnbate pina in epoca imp.iiala roman6, plugul
tras
de vite, care taie brazda, dar nu o rEstoarnd, sapa, hirlelul, grapa, s"..ru gitoporLrlpentrJdefrigdri
epfizeazd' inventarulesenlial. Numeroase lucrdripregbtitoire - desleleniri, defrigaii,.
c,r51irea de
pietre cdrate pe cimp de torentele de la sfirgitLrl iemii, araturile repetate de toamna pentlr
a sparge
crusta Ltscat6 peste var5 - fac din lucrarea pdrnintului o trLrdd constantd. Practica aproape
g.n.rula
este cea asolametrtulLri bienal, cll pauze intermitente pentrLt a ldsa pdmintul sli
rasuf'le.
Coroborate, aceste elemente tehnice explicd anxietatla permanenta a unei lu6ri de
fdrani, in care
mentinerea unor suprafele de cuitLrrd care sd asigure supravieluirea nu e cle Ioc ugoard, gi
Lrncle
chiar cei avuli se tem de fragmentarea propnetdfii fundire prin mogteniri succesive.
Creqterea vitelor joac6 in aceastd lume un rol aparte: dupd prirnele veacuri ale mileniului
I. cind pdstoritul pare sd aibd o pondere predominant6, acest tipdeactivitate intra intr-un
fel de
laten!5. rnai degrabA irlaginard decit reaid. DacS e sd jLrdecdm chiar gi nunrai dupd
nLrrnilrl de
Vite sacrificate Ia ceremonii - gi care reprezintd sursa aproape unicd a consurmLrlui alime'tar
de
came pentrLr cei mai mLrlli locuitori ai cetSlilor - cregterea bovinelor trebLrie sd fi fost
cantltativ
in-rportantd; oile, caprele gi porcii nu vol'fi lipsit nici din gospodariile mai modeste, gi,
dacd
inlelegern pnn zeugitai.de la Atena - posesorii censului hoplitic - in sensLrlde "proprietari
ai cel
pLrfin unei perechi de vite de jug" - ceea ce seanrdnS cLr evocdrile lui Hesiod -
r.fu..r un orizont
de economie rLtrald mixtd cit se poate de verosirnil. Izvoarele literarc care fac din lucrarea
efectiva a pdntirrtulLri o ?ndeletnicire cvasi-sacrd, sursa ihsdgi a calitlfii cie cetdlean,
vorbesc
sporadic Ai eliptic de cregtereavitetor. Sintern. irr rnod evident, in fala unei leciuLi ideologice
a
faptelor, care percepe gi transmite elementele calificante sub aspect socio-politic, dar
oculteazd ca
margittale ocupaliile complemerrtare legate de pdstorit. O informalie greu be intapretat p?nd
la
capdt amintepte cd tiranul Megarei, Theagenes, ar fi poruncit mdceldrirea turmeloi
de oi ale
aristocralilor, ceea ce ar ptttea ?trsemna c5, in aceastd cetate din istrn, sdracd in pdmirrtuti arabile,
 o,{
-))-/'

dar vestitd pentru lesdtLrrile ei, posesiunea tunnelor gi a pdgunilor - gi nLr a pbm?ntulu i arabil, ca
mai pretLrtindeni - reprezenta bogdtia calificantd. Pe de-alta oa$e, cre$terea ca,ilor, a clror utillrate
ptacticd ?n Grecla este aproape nuid, e in mod constant un semn al rangului inalt: ttippels sint,
rnai?n toate cet6file, nobilii, nu cdldrelii?n sens militar, gi in ELrbeea, clasa aristocraticitpoartd,
nttmele de hippobotai , crescdtorii de cai. Dimpotrivi, itineranli, oierii care se trag spre munte
din aprilie pind toarnn a tirziu s?nt nigte margirrali in raport cu lumea de
ldrani statorrici pe care
cetatea se intemeiazd.Marea, in fine, nu e doar un dmm, ci gi o sursd de hrand;inrudit CLr
vindtoarea ca obiect gi cLr megtegugurile ca iscusin!6, pescuitul marin e o constantd discretd, dar
foarte eficace, in viala cotectivitatilor grecegti.
,', O lume relativ inchisd, gi totugi obligatd sd se deschidS, periodic mdcar, spre exterior, de
care depinde in mtrlte privinfe, caei Grecia propriu-zisd e un
linut sdrac in resurse ale sLrbsolul'i:
minereurile de fier nu sint abundente, dar existd dispersat in Pelopones gi in insule, ceea ce
pennite dezvoltarea timpurie a citorva centre arhaice, dar gi stimiileazd.expansiunea coloniald in
Italia, de unde fierul alimenteazd permanent cetdfile metropolitane. Concentrarea aramei in Cipru
gi absen{a cositorului a reprezentat o problemd constant5., nu doar a epocii bronzLrlui - criza
civilizaliei miceniene este iti mare mbsurd, o crizd. a cdilor de procurare a minereurilor - ci gi a
epocii cetdlilor. care folosesc. de indati ce drumurile maritime se pot retlra, gi pentru arme ori
podoabe 9i ustensile de lux. gipentru ofrande gi statLri, acest aliaj. in ce mdsurd.arama
dinTransilvania a reprezentat o altemativd la minereurile din Cipru e greu de evaluat cu
exactitate, dar unele analize efectuate asupra materialelor heladice tind sd indice cd aceastd sursa
are o importanld mult mai mare decil se crede indeobgte; rdmine deschisd problema de a gti cild
5i in ce condilii a fost ea accesibi16. Citeva zd,cdminte de argint, mai ales in Atica gi in inzula
Siphnos, completeazd acest tablou; aurul nu se gisegte in Grecia, ci doar in zonele limitrofe - in
Frigia, stdpinitd de legendarr-rl Midas, sau in sudul Traciei; de aici qi vaioarea hiperbolizat6 a
acestui metal exotic, talisman regal - cain legenda linei de aur- gi semn a! uneitogalii fabuloase
qi calificante.
Ceea ce. in schimb, abunda in Grecia metropolitand gi se gdsegte gi in aria coloniald este
argila - materie primi a unei precoce dezvoltdri artizanale de virf - gi piatra, de la cea comuna,
calcar gi tLrf virlcanic, la marmura cu un indice de translucenld cu totul exceptional, in mod
deosebit in Atica (Pentelikos) gi ?n Ciclade.
Pe aceste temeiuri, Lrn echilibru complex gi destul de vulnerabil se instituie odatd cLr
instituirea cetdtii. Aceasta reprezintd, sub aspect socio-economic, o comunitate de proprietari de
pdmint care igi rezervd, rnonopolul r:nui teritoriu agricol, elaborind norme care s6 defineasca
stdp?nirea lLri legitimd gi institLriii care sd vegheze asupra trarrsniiterii legiLrite, din generaliein
generafie, a acestei duble calit61i, de proprietar gi de cetdlean. De aici decurge caracterul
reverslbil al relaliei intre calitatea de proprietar gi calitatea de cetdtean, care se detenni Llna pe
cealaltd; de aici - definirea 5i competenli magistrafilor, structura statutelor gi raportr-rrilor soiiale,
precLllll 9i ansamblLrl rept'ezentdrilor gi comportamentelor, al imaginarLrlui gi mentalitalilor
caracteristice cetAli i.
Dintre grupurile sociaie care participd la aceastd alc6tuire, aristocrafia ceta!ilor ipcipiente
este, de departe, cea mai activd gi cea mai vizibild. In mdsura in care constituirea cet6tiior tiaduce
o divulgare gi o impar{ire de competente, fie gi fornialZ o vreme, intre succesorii basileilor
homerici gi IocLritorii statonrici ai fiecdrLrilinLrt, ini!iativa giforrnele acestei integrdri apar-!in mai
cu seamd celor dint?i. Cetatea incipientd folosegte institLrlii gi reprezentdri derivincldin practicile
cetelor rAzboinice - adunalea tlrturor cetdlenilol transcrie in cadru pacific tradi{ia adLrndrii
ogtenilor gi poartd ades acelagi ttume, ogora;practicile distributive in lotLrri a teritoriului preiau
conrpoftanrentele gi vocabularul impdr{irii prdzii de rdzboi, qi insugi numele lotului de p6mint,
kleros, e, la origine, numele pdrlii de pradd pe care sorlii auhdrdzit-o fiecdrui o$tean. In jurul
persorrajelor aristocratice se creeazd iegende de intemeiere culte eroice, formele cdsdtoriei
5i Si
 )P
-rfui
-
mogtenirii din familiile nobile se extincl la ansamblLrl corpului civic, cLrltele
poliade si't de cele
mai multe ori dezvoltdri ale unor culte farniliale aparlinind urlor "nearr
uri", gene, aristocratice.
Desigur. acest lan! de divLrlg6ri rdspunde,-,no, pr.iiuni pe care poenrele
lui Hesiod ne irigdduie sd
le identificdm ca vetrind, mdcar in parte, clin afira cerciilLri restr?ns
al nobililor, dinspre !6ranii cu
stare gi fErd privilegii, a cdror greutate specificS in viala cornLrnitdlilor
greceqtl e cLr atit mai mare
cu cit autonomia lor socto-ecorur,i;c; sporegte. qi a cdior nrediere
e totlnai necesara ?n perpetuul
agort, intrecerea, in care nobilii igi rnacind eloic fbrfele. Dar, Ia urma
urrrei, Hesiod insLrgi lste,
dupartoate'probabilitdlile, vldstarul unei familiide nobili silifi sd se expatrieze
din cauza s6r5cirii.
' Discursul paritar al cetSlii incipiente, cle la sacrificiile comune la traseul ordonat gi
sinretric al primelor apoikiai, caMegiraHyblaia sau Naxos, la poemele
lui Archiloc, iirvocind
fi'atemitatea cet5lenilor de curind instalaf i laThasos, este elaborat de aristocralie,
ca gi
forrnularistica primelor irrscriplii normind principiile de conviefuire
;i organiz.ueinpolis. Doar
nobilii aveau autoiitatea gi pricepere a de ao face, chiar dac6 urif"l r.arpr-,,id.u,-,
unor exigenle gi
unor presiuni venind din afara cercului nobiliar.
Aceastd irnagine tot mai explicitd a cetalii ca spaliu comun gi paritar este
agaclar IiantLrl
care fondeazdreprezentdrile despre polis gi conferd ..iaiitor greceqti. incd
cie la origine, o
dimensiune imaginard ?mpartdgiia di toate componentele societdiii.
In acelagi timp, aristocraliaelaborcazd"inia gi un ansambhireprezentlri gi
institLrlti, un cod
partieular de comportament gi de vatori care, in inieriorLrt universului paritar,
ii Iegitlmeazd
privilegiirl gi autoritatea. Acest proces devine perceptibil intrucitva prin
am nurnit
"l'etlagterea greac5", ?n mdsura in care elabolarea superioard a "..u.."atit in epopee,
idealriiui eroic, cit gi
in icottografia cet'amicii geometrice, curind gi in plaitica din bronz a ofrandelor
in marile
sanctuare panelenice, afirnrb excelenla rdzboinicd gi trece aproape sub tdcere
marile ino'alii ale
secolului VIIi, aparilia cetSlii gi expansiunea coloniald. Afinnaria pluriformd
a idealulr-ri de
excelenfi rdzboinicd poate fi cititd ca un rdspuns al aristocraliei tradilionale
de diogeneis,
"ndscttfii dinzei".laprincipiul deparitategi sirnilitLrciineinstauratdecetate,clrtoatecdaceeiaqi
aristocralie contribuie decisiv tocmai la elaborarea gi difuzarea categoriilor
rnentale q;i
institLrliilor de paritate. Singr-rra calitate care le nrai aparline exclusiv aristocralilor.,
.fa d.
rrzboinic, este astfel supra-evallratd in raport cLr stbpinirea aslrpra p6nrintului
care este aclrnl Lrn
drept al oricdrr-ri cetdlean.
Nttmele insLrgi care denoteazd, aceastd.categorie, hoi aristoi, trirnite la biruinfa
cottcuren{iald a rdzboinicilor ale c5ror isprdvi, aristeiai,le cint6 epopeea, excelenra
mereg
cuceritd intr-ttn ltnivet's agonistic gi mereu avind nevoie de recunoa$tere p'blicd
sub forma
privilegluiiri, geras, time, gi a gloriei, kleos.ln diferite cetati, aceaste aristocralie
originar6 ?gi
coclificd tot mai fi'ecvent privilegiul ca deriv?nd nu cloar din izbincla personal6,
ci din traditia
larnilialS iltrstrd, reafirmatd la fiecare generalie de excelenta desceldenlilor.
d r";J-;"bii;;;..
agadar, cu instittrfii gi coduri comportamentale aparte, situindu-se
intrucitva in afara cetdlii - pe
care o fondeazd, dar c6reia pretinde mereu cd-i premerge - clr toate cd,
sub un alt aspect, se afld in
chiar centrul spatiLrlui politic. Eupotritlai, genietai,..i d. neam ales. g amoroi,
cei ce gi-au
imparlit la origine pdrlintLrl unui {inut - toate aceste denLrmiri care indi-ca un trecut pre-politic
trimit la aceastd arnbigLritate constitutivd a raportului ar.istocra{iei cu cetatea.
Astfel se structttreaz6, sub dLrblul sernn al participdrii qi alprivilegiului, institg!iile
originare ale cetdiii' Dincolo de diversitatea de n,",,rr. p" cale le poarta, e-ie sinig.r,..ui.
gi simple:
o adrtttare a t'.tturor cet6lenilor, pe care o putenr bEnLri a fi fost rlriltd vreme
doar maftor al
deciziilor cdpeteniilor, dar care existS, fie gi fornral, pretr,rtindeni: ctgora, ecclesia
sau halia, ea
desemneazd pe cei ce se adund laolaltd. De cealaltd parte, in locul bisileilor
a caror putere labila
esteinlociritd pretLrtindeni de autoritatea Lrnorcfrpeteriii alese - ceea ce inseamna,
prbbabil,
aclanrate - pe terlren lirnitat, de un an gi, nu odaia, impdr{ind puterea intre
cifiva egali: cei trei
arlronfi ia Atena (ttn archon, hl cIrLri nurne este eponinr pentru anul de exercitiu,
u6
 potremercho& comandant militar, gi un basilerm, mogtenitor al calitSlii sacerdotale a vechilor
basilei atici) dar gi cei doi regi ia Sparta sau in cetalile doriene din Pont; clamiourgos Ia Argos
sau kosmos in cetdlile cretane sint magistraji supremi, dar tocmai aici, reguli foafte precise apdrd
cetatea de eventuale incercdri de excesivd concentrare a puterii.
Componenta stabilS. a acestui sistem institutional este consiliul aristocratic al fiecdrei
cetdti. Numit indeobgte boule (dar gi gerousia, sfatLrl bdtrinilor, la Sparta), compus cel mai
adesea din fogti magistrali cooptali sau alegi pe viala (la Atena, Areiopagul era format din toli
fogtii.arhoirfi), acest consiliu, asemeni Senatr-rlui roman, reprezintd elementul de continuitate gi un
corrcelltrai de putere, de prestigiu, de experieng6 care domina ciar reaiitatea poiiticd a cetdlilor
arhaice qi exprima ?n cel mai inalt grad forla aristocraliei care domind de fapt cetatea. Dr-ralitatea
latentd intre adunare gi consiliLr e incd ocultatd de puterea ;i autoritatea nobililor, care folosesc
alternativ instituiii le obgti i, dorn inindu-le necontestat.
Infrastructura acestui sistem e constituitd din triburi, phylai,dominate de cite un grup
nobiliar - in aga mdsurd incit reforma lLri Cleisthenes. tiranul Sicyonei, ca gi cea a nepotulr"ri sdLr
atenian, are nevoie de destrr-rctlrrarea acestor alcdtuiri pentru a diminua puterea aristocraf ei, gi
Aristotel va consemna cd, pentru a omogenlza corpr,rl civic atenian, Cleisthenes a impus
elirninarea distincliilor politice dupd vechile triburi: me phylokrinein.Apoi neamul, to genos, (nu
ginta, clrm se inlelege prea adesea, ci o structurd familiald vefticald, privilegiind exch:siv filia!ia),
care desemneazd mari familii aristocratice ce-gi transmit ereditar competente politice gi de cult
exclusive. La Atena, unde aceste mari faniilii sirrt mai bine documentate, evolulia aristocraliei
este un proces complex de stratificdri ierarhice pe care le implica unificarea treptatd a intregii
Atici. Acest proces este, in mare mdsurd,un agon intre aristocralia Atenei gi aristocratiile locale,
formate incd in secolul VIII: in necropola de la Eleusis, de pildd, apar ca elemente calificante gi
de prestigiu itr morminte miniaturi de hambare cu cinci incdperi, sugerind, irezistibil, o apropiere
de nunrele solonian al clasei censitare superioare a pentacosiomedimnilor, cei care recolteazh cel
pr.rtin cinci sute de nredirnni (bani!e) anual. Dimensiunea simbolicd a acesteidiferenlieri este
esentiald, gi atistocralia de la Eleusis nu poate fi despdrlitd de cultr-rl iniliatic al Demetrei
Eleusine, in care cel pLrtin doud mari gene - Euntolpidai Ei Kerukes, igi pdstreazd, pind, tirziu
calificarea privllegiatd. In cetdlite din Ionia, asemenea "neamul'i", dinastii tocale, exercitd o
plrtere aproape regald: Neleizii la Milet, Basiliclai, "urmagii basileilor", la Efes. Aserneni lor,
Penthelidai ia Lesbos ori Bacchiazii dela Corint, o dynasteia de vreo doud sute de nobili?nrudili
care monopolizeazd putelea politicE, practicind endogamia ca sd nu difizeze plivilegiul.
La Atena. curiozitatea unor lexicografi din epoca elenisticd ne face sd intrevedem funclia gi
evoluliafratriei. Pentrtr explica un termen devenit obscur, ni se citeazd un text al atidografului
Plriloclroros despre o reformd soloniand a fi'atriilor ateniene. Nu intereseazd.acutn data reformei,
care e,'dupd toate probabilitSlile, anterioard lui Solon. lmportarrtd e existenla unor "frd1ii"
sirnbolice grupirrd persoane care pretindeau cE descind dintr-un strdmog ilr-rstru comun, de vreme
ce-gi spuneau gi gennetai, cei de neam nobil, gi ltontoiogalsktai, cei care au supt acelagi lapte.
In fine, Itetaireia, ceata de rdzboinici din juml unei cdpetenii, devine o structurd permanentd a
nrodului de via!6 aristocratic, grupind nobili mai de vaz6.Si rnai mdrunli care-pipetrec tirnpul
impreunS, gi ?mpreLrnd incearcd sd fie in frLrnte merelr, in viafa cetafii, la intrecerile sportive, la
ospete gi la rdzboi. In cet5lile aristocratice din Creta, aceste hetoirii devin o formd codificatd
.f rrridic de apartenen{d
Ia grupul deprivilegia!i, in opozilie cu cei opetairor, inferioriidin afara
hetairiiior. In intrega h-rme nobiliard a cetdlilor arhaice, aceste agregdri descinzind din cetele
rdzboinice ale epocii eroice se manifestd ca o structurd definitorie a grupului aristocratic.
Dublul destin al aristocraliei cetdlilor arhaice se vddegte din chiar destinLrl divergent ai
acestor forrne de solidaritate nobiliar6: fratriile ateniene sint obligate la un moment dat sd includd
gi alte grupLrri, devenind o institu!ie a cetAlii care garanteazS.apartenenla la corpr"ilcivic a
descetrrdentilor fiecdrLri membru al fratriei; pruncii le sint infdligati acestor phrotores dupd
 ' A,'?\"
,- )u

nagtere, iar baielii din nou ?n pragul efebiei, astfel

?ncit fratria poate depune mdrturie oricind
---r'- calit;tii Aa
.2S!lnr'A oet;tcqr a^ uIrL'crrLrr
uv vvlqlwqrr rrlslllu!Ll. F
^-:^:-..:.--^---r-... l'l-alrla oevlne astiel o strllctlira mai dgscliisra,
fafra
de genos, care rdnrine o formd de agregare exclusiv
aristocratic6. chiar dacd functia sacerclotald a
membrilor sdi e tot mai frecvent conferitd cle cetate: din cele
doLr6 famliide preoli eleusi'i,
Eumolpidai 9i Kerykes, ate.nieni aleg pe aceia, anurrle, ce implirresc
riturile iniliatice ale
-. Demetrei; tot'a$a. "nealrlLtl" Buzygiioie legat de u,', .,-,lt agrar deschis acum iniregii cetali.
cit
despre dinaStii din Corint gi Lesbos, era refinnatorilor gi
a-tiranilor ?iva deposeda definitiv de
privi legii le lor pol itice
'
In schimb, hetairia evolueazdca o institutie pe cit de exclusivd, pe
atit de centrif'gd,
prezentd in toate conflictele care divid, nu odatd
cLr violenta, cetatea. HeiaiLia inconjoard
deopotrivd pe aspiranlii la tiranie qipe adversani acestora.
se aruncd in comploturi gi co'flicte
singeroase, 9i aceasta pina t?rziu in epoca clasica. Herodot
este martor cd hetairia se mai numea gi
slasls, dar s/asl^s, "factiune", desemneazd, prin extensie, in intrega
literaturd gre;acd,rdzboiul civil.
ExclusivislnLrl ilrstitLrliilor sociale aristocritice se accentu eazdinmomentul
in privilegiul
rdzboinic al nobililor e divulgat cetSlenilor de rind prin refoma "u., VIi.
hopliticd din secol,l Atunci,
tocmai ca reactie la aceastd dimirruare a puterii efective, un
intreg cod de comporlament se
instaleazd spre a coufirma autoritatea inca exclusivd a nobililor:
cdsdtorii dinastice tot mai
fastuoase, nu odatd cu prinlese exotice, trace sau lidiene;
ostentatia, tot mai provocatoare, de
bogafie rafinament , habrosune - a cdrei expresie paroxisticd
este, de pildd, traditia despre nobilii
din Sybaris - compun un cod vestimentar'gi gestuat care merge de la
bijuterii gi stof'e somptuoase
Ia fastul risipitorat nunlilor, cdldtoriilorruu ul funeraliilor,
evoc?nd imagineauneicategorii care
pare ?ntruparea insdgi a nemdsurii, hubris. Ofi'ande tot
mai rragnifice sJadirna in sanctuare, cu
deosebire in sauctuarele panelenice, unde intrecerile sportive gi
mai ales de care cll cai de rasd
sernnificd deopotrivd bogSlia exceplionald gi harul birLrinlei ddnrite
de zei: o tradilie persistentd
pretinde cd invingd.torii ia intrecerile panelenice nLr intraLipe
poarla propriei cetaii Ia intoarcerea
de ia oJirnlria sau de la Delfi, cdci mdretia lorintrecea dimeniiirnil.'u,r,on.
gi impunea sd Ii se
spargd o intrare anurne in zidul de incintd (aceasta ar fi,
se spune, originea aicului de triumf).
Cdtre jrrrnatatea veaclllLri al VII-Iea, pe calea tot mai fi'ecventeior
irnporturi din orientr-rl
Mijlociu, parvine in Grecia ttzanta,la origine apar{inind curtii regale
asiriene, de a perrece
fastuos timpr-rl Ia banchete ?n care convivii nu ,. ui.u.a pe
uanciiuu p. ,.uu,re, ci se lungesc pe
nigte canapele speciale cu utt sittgt-rr spdtar, Mocla banchetului
insolit cle acestd recuzitd se extinde
cu atit lnai rapid cu cit comensalitateaera,irr Grecia hornericd
inc6, o forrn5 esenliald de
solidaritate; ospalul eroic, in care cdpetenia jerlfea vite nenumdrate pentrlr
a-gi vddi generozitatea
5i llttterea, evolLtase ins6 ?n paralel cu ospelelepublice. unde oricare dintre ceialenii parlicipanli
la riturile sacrificiale se bucura de ddrnicia celor de neam
nlare. agu ii1.ii,-,r;i;i;, acolo uncle
uzan\a festinelor rdzboinice tindea sd dispard, syrnposion-ul,
reuniunea de dup6 cina pe.tru a bea
impreun6, devine ceutrul de greutate al siilului de viald aristocratic.
Nu e uorLu de o simpld
petrecere, ci de o institulie socialS a banchetului nobii,
care codificd regulile de participare,
relalia lor cu ansamblul nonnelor din cetate, stabilind criterii gi
aparterienle. nici se consacrd -
dupd ritualuri care integteazd' unui cod de comportament nobiliar
vechi practici de pederastie
irriliatica oriprobe de vitejie gi de iscusinta vindtoreascd - intrarea
in virsta adultd a tinerilor de
vi15 nobilS; aici se fac ai se desfac alian!e politice, conjuralii qiproiecte
de expedilii razboinice:
aici se decide o bLrnd parte a treburilor obgtii, aga cunriot aici se clddesc
reputatiile poelilor -cle la
Alkaios la Solon gi la Anacreon - sau ale ?n{eleplilor iscusili in treburile
publice. In aga nldsurd
devine banclretul o institu{ie definitorie a stitutiriaristocratic
?nc?t vasele pentru ,syntpos,io, iatr
Iocttl anmelor ilt inventarele funerare. ca semn prin excelenla
al rangLrlLri nobil - i u..urtu .hiu.
dincolo de orizontLtl grecesc, in mecliile italo-etl'Lrsce gi sLrd-tracice
iir care eiviliz'aliade tip grec a
banchetu I rr i mar cl-teazd fo rm area un ei pu tenr i ce aristocrati i ioca I e.
 -'2,q-
Fe aceastd cale devine mai inteligibilA pi unitatea, $i marea varietate de forme a ceea ce
numim indeobgte cultura epocii arha.ice, r-rnind sub acelagi nume manifestlri extrern de divei.se.
Aceste extraordinare creafii - cdci ne afl6m in fala unei epoci de exuberantd creativitate - au drept
numitor comLln, explicit sau latent, mediul nobiliar, publicul privilegiat gi cornanditarul crealiilor
acestei epoci. Aristocralia greacd este rasplrnzdtoare de organizarea cultelor poliade, a cdror
slLrjire privilegiatd ii revenea gi ale adror forme exterioare - sacrificii, procesiuni. rituri de
propiliere gi de purificare - le sSvirpe;te in numele ?ntregii comunitati civice;aceste clilte confera
o dimensiune sacri principiilor de ordine gi de suveranitate pe care se intemeiazi cetatea,
legitimindu-i raporturile de putere. T'ot aga, e evident cd, in intemeierea cultelor eroice.
aristocralii. care igi revendicau tocmai de la asemenea ascendenldprestigiul gi forta, au jucat un
rol esenlial. ni tot ei, iri calitate de magistra{i ai cetdiilor, vor fi sustinut edificarea marilor
sanctllare ale secolelor VII gi Vl, inveirtarea gi difuziunea celor doud ordine arhitectonice majore
- severul ordirr doric gi eleganla ornatd a ceiui ionic - alegind arhiteclii gi sculptorii cei mai
vestiti, chemindu-ide la mari distanle, mindrindr,r-se sd le inscrie numele ca pe o ofrandd al cdrei
pret se adduga pretioasei inchindri: agalma. Ei sint cei care consacr6, atit in tentenos-ui zeilor
poiiazi cit gi sanctuareie de la Delfi gi dela Oiirnpia, acolo unde o lume intreag5 putea sd se
minuneze de bogSlia gi de ddlnicia lor, statui gi obiecte de pre!, uriage trepiede de bronz, care de
lLrpt6"pi care de cllrse, vase din metal prelios, frumos ?mpodobite.,Al6turi de acestea, tot mai
adesea, dedicaiii, nr'r odatd in versuri, fac publicd ddrnicia dedicanlilor gi fala Ltnor nume ce se
rdspirrdeau in intrega lr.rme greacd,
Evident, gicreditele religioase, gicelelalte manifestdriculturale ale Grecieiarhaice
transcend aceste Iimite gi inglobeaz6 intregul corp civic. Inchindtorii lui Zeus Basileus sau ai
Aienei Fecioare, a iLri Apoion Puhios sau ai Demetrei Thesrnofore nu sint doar nobili cu
bogatele lor ofl'ande, ci gi ldrani e consacrd zeilor intiiul snop de griu sau primele roade pirgr-rite,
rnielLrl cel mai frumos ori guvila de pdr. Nobili gi cetdleni de rind, nu doar meqtegugari, sint
inclrinatori ai lLri Hefaistos sau aiAtenei Ergane. Liniade despdrfiretreceintre cetdleni gi
"ceilalli", respectind clivajele structurate ale cetdtii -fi'atrii, triburi, corp civic - ginu deosebirile
socio-economice, care nu se suprapun distribuliei privi IegiLrlui politic.
Pe de altd parte, existd deosebiri locale gi preferinle - la Brauron se sdvirgegte cultui
Artenridei Ursoaica, la Sparta - al Artemidei Orthia, arnbele legate de ritLrri de trecere ale
adolescenlilor; obiceiLrri anume leagd de anumite firnctii ale fiecdrui zeu anumite tipuri de
inchinare; o biruin{d ltr jocuri saLr ?n rdzbor suscitd niai degrabd dedicafii luiZeus sau lui
Appolon, cdldtorii ?nchind lr-ri Hermes o modestS oflandd inainte de a pomi la drum, tinerele fete
dedicd Arlernidei inairrte de nunt6 jucdriile unei copilSrii de care se despart pentru totdeauna.
Principiile de ar,rtoritate pi ordine pe care le incameaza divinitAlile Greciei sint insd venerate
laolalta de intreaga cetate, care ia parte ca Lln corp comun la sacrificii gi la procesiuni. Magistralii
cetdlii sdvirgesccet'emoniilesacreinnumeletuturor,gi preotii, hiereis,sintalegi deadunarea
cetdtenilor ca orice alt magistrat.
Arlr"rmite polaritdli nu sint excluse: Asclepios pare mai degrabd un zell popular. gi pe de
alt6 parte, fairna marilor sanctuare oraculare ale iLri Apollon - Delfi, Claros, Didyma, Delos - sau
a jocLrrilor sacre de la OIimpia, de la istrnul de Corint ori de la Nenteea gi Delfi depind ?n mare
mdsurd de aristocralia cet6iilor, singura in mAsurd sd le frecventeze constant, fie in nume propriu,
fie in numele cetdtii. Asta nu inseamnd cd !6rarrii sau ordgenii de rind nu spuneau povegti despre
prevestiri celebre sau despre triumfuri otimpice la care nu putuserd asista decit incidental, dar pe
care le consideratt la fel de < ale lor > ca gi modestul sanctuar din imprejurirni.
Sttb acest aspect, al relaliei intre structu cet6lii arhaice pi culte, o persistentd confuzie intre
real gi imaginar a dominat cercetarea istoricd alrroape un secol. Este vorba despre problerna
cLrltelor dionisiace gi despre componenta lor sociald. Accept?nd consideratiile istoricilor antici
despre aparilia clionisismLrlLri irr Grecia ca o inova{ie, pdtrLrnsd in secolele VII-VI de undeva
 i'
,-4Q-
dinafara spatiului grec, de preferin!d din Tracia, riturile dionisiace
au fost interpretate ca formd.de
protest religios, asemdndtoare ?ritruc?tva ereziilor cregtinismulgi
medieval sau renascentist,
or, descifrarea tabietelor miceniene a dovedit fErd pLrtinfd de indoiala c6 Dionysos
este, i'
aceeiagi mdsr-rrd cu ZeLts sall clt Poseldon, o diviriitate a panteonului
grec originar, gi cd, deci,
alteritatea lLtl nLt este conjuncturalS gi concret5, ci structirrala gi rnetalorica,
- incameazdprin dionisismul
exceletr!5- ctltemcttit,i stt'ttctztralda uni.,,ersului reiigios oi.donat
de citre cetate:
sacrificiLrliri normat de reguli civice i se opune hditLrirea gi sfigierel victimei
cu miinile goale,
diaryaragmos' ritLrlui citadirl in preajma altarelor cetalii i u. opun. extazul
delirant al cortegiilor
de menade in trans6, a$a cum culturii i se opune natura haoticd qi
incdrcatd de o dezordine
expiozivd 9i vitalS; anularea oricdrui hotarfntre curninlenie giclelir, intre
viafd gi moarte, libera gi
liberatoarea ignorare a oricfrrei distirrclii gi un fel de clevdtmdgie originard
sint, efectiv, pLivilegiul
dionisismului in ordine ideald, gi Nietzsche avea, in felLrl saLr genia! dreptate
ia confrunte
ordinea apollinic6 9i haosLrl dionisiac. Numai cd aceastS confrintare
este operanti la nivelLrl
strltcturilor irnaginarului, nu la cel al realului istoric: dionisismul este o componenta
organicd a
r-rniversutr,ri religios al Greciei, gi nr-r o addugire tardivd gi revolLr!ionar5.
I
Desigur, ceva se intimpld l5 Sicyone, de pilcla, cincl tiranui cetdlii organizeazd,cgltul
civic
al lrri Dionysos' sau la Atena?n vremea Pisistratizilor, cind sdrbdtorile rurale gi
locale ale zeului,
integrate acum in centrul spa!iului urban, exprimd concret onrogerrizarea
cetaiiigi solidaritatea
intre polis qi chora' a$a cum exprimd
9i capacitatea poiiticulLri Je a organiza delirul qi de a
inscena periodic dezordinea gi haosr,rl, intr-un ununl. sens, aceastd schirnbare
de accent
reprezintS. desigur. 9i afirmarea tutei irnagini diferite gi rnai ample a sferei
de cuprindere social6,
ca gi a sferei de cornpeten!d a cetalii. Civitizaliaaristocraticd a i{ornei
va proceda, dimpotrivd,
prin excltrderea drasticd a cultLrlr-ri bachic. Dar dionisismul in cetalile
Greliei este mai begrabd un
camaval decit o erezie, gi, intr-o lume lipsit6 de constringerile dogmei gi
f;ra o ierarhie
sace|dotalS specializatS, drarna integrdrii lui Dionysos iripanteopirl cet6lii
e o metafbrd a
opoziliei complementare dintre ordine gi haos, nu un rdzboi religios.
Cultr-lra cetdfii arhaice este, agadar,
lrrecumpdnitor integratoare, prelungind mecanismele
de integrare poiiticd aie cetdliiincipiente; fendenfiala izolarecultr:rald
a nobililornu e niciodatd
cornpletd - 9i va fi explicit ingrSditd de evolulia mentalitalilor civice, care
pnvilegiazd sistematic
temele paritare 9i chiar interzic, de la r-rn punct inainte, osientalia bogdliei
Atetta, Iegile sunrptuare atnbuite liri Solon aLr drept consecinla direcia disparilia
ii rafinanrentului: la
stelelor funerare
care rnaierializau fastul post lnortent al aristocratiei. Faptul cd marile
opeie de arhitecturd gi
scr-rlptr-rr6 ale epocii sint, lErd excepfie, temple gi statui ale
zeilor, clomin?nd pe acropole sau
irnpodobind marile sanctrtare panelenice, este cel mai clar exemplu al acestui
caracter integrator
al actului cultural.
Marile creafii arhitectonice ale acestei epoci - sanctuarele de la Samos gi Thernos.
in
Etolia, care, ?ncd in secolLrl VIII, irrpurn modelLrl templLrlui cu colonadd centraid,
sau edificiile
periptere (cr-rcolonaddexterioar6)dinsecolLrl VII, cupronnos,navacentraldsiopistho4omos
(camera tezaurului, dirr spatele naos-ului), care configureazdordinul
doric - temptut Herei de Ia
Olimpia sau al lLriApollon de la Corint - sau cel ioniC- Heraion-ul de la Samos,
templLrl
Artemidei din Sardes - sint sanctuare poliade. Chiar dacd inifiativa, adesea fina'tarea
acestor
opere aparfin aristocrafiei, ele se ntaterializeazd.ca expresii ale cetdlii ?n
intregll ei. mdrt,risind o
unitate de conceplie politicd, esteticd gi religioasd tru".rreazdclivajele sJciale gi le afirmd ca
elemente firnclionale gi compiernentare ale corpulLri "ur"
civic. Decorul sculptLrral al acestor
monumente,frizele gi rnetopeie care pLur in scend legende clespre zei gi ispravi
eroice, reprezintA
o tnaterializare a menloriei colective a cet5lii, gi nu optica rnr-ii r.g'n.nt distinct
al acesteia.
0 expresie extrern de elocventd a acestei unitdli culturale.ui. nu exclude
diferenlierile gi
accentele este relalia dintre scris 9i oral ?tr civilizalia arhaicd. O mecanicd
destul de brutald a
 {.rt
{L

tl
-l\l/

istoriei culturale opung oralitalii - "popular6" prin definilie - sfera nobite a clrlturii scrise. Or.
analiza fenomenelor literare antice interzice acest model sirnplist.
Reinventarea scrisului este. cllm am vdzut, un element corrstitutiv al "renagterii" din
secolul VIII, gi rapida difuziune a deprinderii de a scrie face colp comun cu efervescerifa de
ansamblu a lumii grecegti in secolele VJii-VIL Numdrul inscripliilor cre;te fulgerdtor in acest
r6stimp, gi varietatea acestora, de la dedicalii la scrisori private, la scurte texte zgiriate pe un vas
sau pe tln zid gi la descintece orfice pe laineie rje aur sau de plr,rmb, doveciegie o cregtere
constantd ir niveluh-ri de alfabetizare. Persistenta tradiliei orale in aceastd societate care scrie tot
mai mult, dar e departe de a scrie orice, este totr-rgi iin fapt iircontestabil; aceasidpersistenld nLr
este insd o remanentd, in sensul cd nLr corespr-rnde decit parlial unor clivaje sociale: dacd e lesne
de presupus cd un aristocrat citea ceva mai mult gi ceva mai Lrgor decit un !6ran tmdindu-gi zilnic
ogorul, e tot atit cle evident, de exemplLr, cd femeile erau irr cel niai bun caz semianalf,abete,
indiferent de categoria sociald din care fEceau parte. Pe de-altd parte, cei mai multi citeau, dar
scriau accidental: scrierea curentd este o scriere cu majuscule, ca gi cea tnonr.lmental6, ceea ce
exprimd o familiaritate redusd in genere cu scrisul.
Dincolo cliiar de aceasta, tradilia orald este mare mdsurd o traditie aristocraticd, sau,
oricuRr, nu neapdrat populard: genealogii gi legende de intemeiere, principii ale dreptr,rlui
cutumiar, thentistai, intreaga literaturd gnornicd gi normativd a epocii aparline fErS exceplie qi
donreniului oral, gi spiritului aristocratic. Ca sd nu mai vorbim de tradilia recitdrii poemelor
eroice la cr-rr{ile nobile; evident, aceasta nu exclude, ci, dirnpotrivd, presr"rpune gi recitdri publice,
in zile de tirg sau de sdrbdtoare, dar tocmai aspectr"rl unificator al traditiei orale este ceea ce ne
preocup5 irr argumentul de fa!6.
Chiar ceea ce a parvenit pind la noi ca literaturd scris6 a epocii - gi, ?nainte de toate,
poezia liricd (adicd acompaniatd de acordLrri de lird), principala inovalie a arhaismului grec sub
aspect literar - !ine de doud universuri cutturale, cel al oralitdtii gi cel al scrisului, a$a cum line gi
de doud universLrri sociale. cel a[ hetairiei aristocratice gi cel al cetdlii,fdrd, ca sferefe sociale s[
fie neapdrat coextensive cu cele culturale. ScrisLrl nu este o modalitate intrinsecd a crealiei
literare, care Llrrneazdinc6. vreme indelungatd regLrlile compoziliei orale, Scrierea servepte
divr-rlgdrii unor poeme inci supuse regulilor oralit5tii. Fie cd e vorba de corurile lr"ri Alcman ori de
poemeie civice ale lui Tyftaios, la Spafta, sau ale lui Mimnerm la Colofon, de exhortaliile pe care
Archiloc din Paros le adreseaz[ concetSlerrilor lui tdin Tliasos, colonia la fbndarea c5reia poetul
?nsugi participase. Poezia liricd de caracter cetdfenesc, educativ. giprivilegiind temele de
solidaritate, se inscrie in chip evident in categoria producliilor publice; este ins[ de observat
faptr-rl, rnai pulin previzibil, dar extrem de semnificativ. cd gi alte tipLrri de poezie - lirica
s.|tmpoticd, de pild6, a unui Anacreon, sau chiar poemele erotice ale lui Sappho -se inscriu in
aceeagi clasd de poeme destinate recitdrilor publice gi se supun aceloragi principii, chiar dacd
publicul lor nu mai e, mdcar in principiu, cetatea intreg6, ci hetairiile de nobile de participanli la
bartchete sau confreriile ferninine de inchinhtoare ale Afroditei din; Lesbos. Caracterul formativ,
paideic, al acestor productii titerare rdspr.rnde formei orale de compozilie, in care comunicarea
presupune reacfia promptd gi previzibilS a pirblicLrlLri, gi irr care mesajul poemului nu se
epttizeazd in interiorul textului, ci se realizeazdla intersectia intre ceea ce rostegte poetul gi ceea
ce recepteaz6 auditoriul. CaracterLrl public al prodLrcjiei intelectLrale gi artistice a Greciei arhaice
rAspunde, agadar, caractenrlui partrcipativ al institLr{iilor politice. Cetatea este deopotrivd
nratricearealuluigi rlatricea imaginarul acestei civilizalii. care nLr poate fi descifratdin afa
acestui cod predominant. Asemeni cetdlii corrcrete, imaginea de sine a acestei societdti este incd
dominatd de reprezentdri aristocratice, pe care intlegul corp civic le accept6 deocarndatd fbrd
obiec!ii.
E drept insd cd accesul posteritdlii la forme de expresie provenind din mediile non-
aristocratice este gi lim'rtat, gi, de cele mai multe ori, inclirect. Abia dacd in traditia fabLrlelor
 - ltL-
esopice, de pilda, recllnoa$teln un filon aparlinind unei logicia rdsturnlrii aparenlelorcare e mai
aproape de tradi{ia ironic6 decit de cea eroicS. Abia dacb, ?nddrAtul exageratetor lamentatii ale
Itri Theogrris saLI a normelor sumptuare irnpuse de reformatori gi tirani, intrezdrim categorii noi
de cetdleni care refrtzd codr,rl vestimentar gi de comportament aristocratic, hgbrosune, delicatLrl
rafinament ai ltnei bogafii ostentative, ;i care izbLrtesc chiar s6 impun6, odatd cu reforrnele de la
sfirgitul secolului VII gi din secolul urmdtor, o mai severd rrormare a atitudinilor qi o rnai
cornpleta predominare a modelutui paritar al cet5lii. Ostiiitatea crescindd intre hoi aristoi gi restgl
cetdlenilor devine perceptibild chiar gi la nivelLrl vocabularului, gi disprelului cu care cei de neam
ntrmesc pe concetdtenii lor non-aristocra\i hoi pollol n-iutprnea, hoi deiloi, cei de toatd seana, hoi
kQko:i, "neanturile proaste", ii rdspunde ironia celor simpli, care-i numesc pe afistocrati hoi
pacfreis, grisanii.
T\i-r^-+- )Pc\,rIr!c1 2-+-^
urrrctrrLct ^^^^:J:^x l-^: urtJtUl
ttILttr ttut ^-":^)^t ^: [^-: r- --a. -rrt - - r ^
>I Ugl UC llIlU CUnlpflma, Og lapt, llllf-O Slng[fa
categorie o rnullime de condilii particulare, al cdror singur element comun este faptLrl de a se
situa inafara cercului privilegiat al nobililor. Mai ?ntii, cetAlenii de rind, intre care, dirr secoiul
VII, tncep sa se distirrgE cei cu destuld stare pentru a pLrrta rdzboiul ca hoplili. Aga cum vom
vedea, acegtia vor dobindi treptat o greutate specifica in viala politicd a celor mai multe cetali,
dar trebrrie sh recunoagtem c5, inainte de acest moment, ceea ce gtim despre ei - dincolo de
mdrtttria lui Hesiod - e mai degrabd insubzistent; cel mult dacd le putem atribui fermele
descoperite in teritoriul Metapontului, fErE a avea certitudinea ca inventat'ul modest al acestora
corespttnde efectiv nivelului de existenld cotidiand al proprietarilor: cu drept de cetdlenie gi tot
mai precise atribu!ii in polis.
CadastrLrl metapontin aduce, oricum, in disculie o dimensiune esenliald a distribufiei
dreptLirilor in cetate gi in teritoriLr; faptul cd loturile sint efectiv egale ca suprafald trimite
deopotrivd la traditia literard care atribuia coloniilor"o egalitate originard a proprietdlilor gi Ia
imaginea spalial5 a multor cetdti (rnai ales din mediul colonial), unde, incd din secolele VII-VI,
un plan ttrbanistic diviz?nd oragul prin strazi egale, paralele gi perpendiculare, intr-un fel de
"tabld de gah", oferdinscrisdin spaliLr gi vizLralizatS noliuneainsagi de isonornia, de distribulie
egalda par{ilor, Aceste imagini par a contrazice radical tot ce gtim despre locul aristocralilor gi
aristocraliilor itr aceste colectivitali arhaice, dacd nLr !inern seama c5. e vorba, tocmai de o
irnagine. Teritoriul metapontin este cheiaacestei aparente aporii: nimeni nu poate spune dacd
lotr-rrile egal divizate din teritoriul MetaporrtLrlui aparlin fiecar'e cite unui proprietar, sau dacd ulii
delinear"r un singur lot gi allii - mai mr,rlte. Tennenul de polukler'r.e, persoarra clotatd cu mai mulli
kleroi, apare incA din epopee, gi ne amintegte de rnodLrl in care se distribuie prada de rdzboi:
fiecare rizoinic ale dreptul la o parte egald trasi la sorfi, dar basileii de fiLrnte primesc qi geras,
partea aleasd pi semnLrl material al excelenlei lor rdzboinice, ceea pLirre de acord egalitatea cu
privilegiLrl. Tot aga se vor fi distribuit gi lotLrrile coloniale, tot aga se distribuie gi puterea in polis
?tttre comtttritatea tutlrrof cetdfenilor, homoioi, cei asentenea, qi cei de nearn, alegi - curn statua o
Iege ateniar:, .- aristinden kai plotdinden, dupd ob?rgla nobild gi dLrpd avere.
Pe acest tetnei se clddegte nrigcarea generalS de omogenizare a categoriilor sociale Iibere care
formeazd clasa cetdlenilor cu dreptLrri depline. Aceasta este coordonata esenfiald in dinamica
secolelor arhaice: ?ntrevedem doal rezultatele locale ale acestLri proces: integrarea in fratriile atice
de hornoiogalal<tai a membrilor unor thiasoi, confi'erii de cirlt - poate dionisiac - cindva ?nai6te de
inceputLrl secolulLri VI; dr-ralitatea intre mesele comLrne ate tutirror rhzboinicilor de la Spar;ta,
syss'iteiai, qi mesele comune restrictiv aristocratice, s.r,'mpos'ia rezevate hetairiilor nobjle.
Oricum, opozitia constitutiv6 intre ospdlulde traditie regald, prilej de ostentafie a d6miciei gi
risipei de prestigiu a basileulLri, gi selbdrile agreste in care fiecare participant igi aduce de acasi
ca la Arnrindeni, rnincarea gi bEutLVa, eratTos, indicd o polarizare a forrnelor de comensalltate
sugestirrd pentnr intregul context socio-cultural in care ne situbm analiza.
 l,?-
.r'"1 )

Aceeagi polaritate se regAsette in opozilia propllsa de autorii antici care, ca Tucidide,

reconstitr"rie ?nceputuriie pre-politice ale istoriei Greciei: polaritatea intre cadrul de viatd urbap6 gi
habitatul rural, kata kornais. Cetatea se constituie prin treptata unificare intre polis qi chora, ca
expresie a solidaritilii intre rural gi urban, rezvltantl a unui proces indelungat ginLr lipsit
tensiuni. Autorii antici sustirt, pentru epoca arhaicd echivalenla intre astoi,locuitorii oragulLri
Atena qi aristoi, aristocralii. Acest model simplificat, ca gi tradilia care susline intemeierea cet6lii
prin sinoicism 6i o dateazd. in vremea legendarulLri Tezeu, condenseaz6 o foarle lungd evolutie,
care pornegte din epoca micenian6, cind Atena este doar unul dintre centrele de putere Aticii -
poate cel mai irnporiani - gi continird "epoca obscurd"; procesul de depopulare gi repopulare a
penin,sulei, de Ia sfirgitLrl epocii bronzului gi pina in secolele VIII-VI se incheie in linii mari
prin anexarea "regatului de la Eleusis", adicd a sanctuarului, a oragului gi a cimpiei Triasia gi e
coexterrsiv cu consiituirea r-rrror strat!ficari locale de a',,u!ie giputere, Aristocralia din orapul
Atena igi extinde treptat influenla gi autoritatea asupra aristocraliilor locale, fhrd a le domina ci-r
toiul. in acest context, echivaien\a astoi=aristoi pare a se referi Ia lupta de prestigiu intre
aristocralia din Atena gi celelaltegrupuri nobiliare atice, mai degrabS decit la o structurd simpll,
cu un':centru rezideniial gi cu un teritoriu rural locLrit de proprietari mai modegti. IncE in vremea
instaurhrii tiraniei lui Peisistratos, cdtre 560, Herodot ne spune cd viitorul tiran se opunea
fracfunii celor din asty, de la orag. adicd aristocra{iei dln Atena, in fmnte cu Allcrneonizii.
'l Expansir.rnea aristocraliei ateniene in direclla teritoriLrlui atic, corelatl cu evolula centrelor
nobiliare gi sacerclotale din jr-rr:ul marilor sanctuare de la Eleusis sau Brauron, creazd o structurd
conrplexd de ierarhii slrpraplrse:conflicte ?ntre mai multe gnrpuri aristocratice, fiecale cu propna
satraditie. clientela gi putere, se grefau pe opozilii - fie gi latente -intre fiecare dintre aceste
grirpuri dominarrte gi categoriile non-aristocratice. Stnrctr-rrile de putere bazatd.pe oikos,
caracteristice pentnt Eupatrizi, par sd se afle ii opozilie bipolard cu institulia pe care Tucidide o
rlLrnTea panoikesia, "marea farniiie indivizd" a fdranilor ai funclionind incd "dupd vechile
obiceiuri" la inceputul rdzboiului peloponesiac, atunci cind, scrie el, ldranii din Atica locuiau
incd la lard cle sine sldtdtor, eutonontos . Aceste rnari gospodarii indivizate, pe care incd Hesiocl
le recunogtea ca altemativd a diviziunii patrimoniale a cdrei victimd se considera, trebuie sd fi
reprezentat textura de bazd, a acelor demoi atici, conrunele rurale care transmit epocii dasice
elemeuteie constitutive ale organizdrii administlative pe criterii teritoriale (apropiate probabil, de
obai de la Sparla), Am puteapresuplrne, agadar, in fala "caselor" nobile, autoare ale dinanricii
asociative gi agonistice a cetdlii, de la clientele la sinoicism gi de la gene gi fratrii lastaseis, o
structurd diferit6, relativ autonomd gi constantd , a ceea ce Aristotel va numi georgikos clemos,
!6ranii atici. Faptul cd termenul de geomoroi, trtilizat de Plutarh pentru a-i desemna, are o
forrna{ie sirnetricd clt cea a numelui de hectemoroi care desemneazd categoria de i5rani serni-
dependenli din Atica arhaicd poate irrdica o tradilie locaid a statutelor rurale gi o timpurie
stratificare complexd a teritoriului Dacd addugdrr acestei diviziuni triparlite - Eupatridai,
geontoroi, lrectentoroi - gi varietatea gnrpurilor clieritelare men{ionate de surse, intelegem ceva
mai bine dinamica Llnor procese care, treptat, vor duce Ia grave confruntdri intre aristocrafie gi
tlemos.
Aga cr,rm splrneam, cazul atic e singular prin complexitatea lui, ceea ce interzice
generalizdrile internpestive; el rdmine sugestiv mai degrabd pentru marele numdr de necunoscute
in fala cdrora se afla o refleclie modernd asuprd categoriilor extranobiliare ale cetdlilor arhaice.
Textele sint ceva mai diversificate cu privire la categoriile de ldranidependenli - institulie
revolutd gi arhaicS, stimind, tocmaiprin insolit, cLrriozitatea amatoriiortirzii de antichitdli; aceste
categorii, pe care o sursd avea sd le denumeasc1 metnxu eleutheron kai doulon, intermediari
intre oamenii liberi qi sclavi, sint prezente, la originile cetalii. in multe linuturi ale Greciei
rr-retropolitane gi colorriale. O lungd dispLrtd irr istoriografia anticd asupra originilor acestor
categorii dependente gi deja anacronice ?n momentui in care istoricii greci incearcd sd le descrie
 -'-4q -
nll aduce' de fapt, elemente concrete decit pentru intelegerea modLrlLri irr eare aceste institulii
erau
din Creta, je
percepute in rapoft cLr categoriile cetdlii. Fie cd evorba de mnoilui sauwoikees
hilolii de la Sparta, de aga-numilii gumrcetai d.e la Argos, de penestcti din Tesalia sau de
lrecternorii atenieni, de kitrtrwrioi de la Siracusa sau de mayicnclunoi dinl{eracleea Fonticd,
aceste
categorii de producdtori par a avea, dincolo de varietatea locala a detaliilor, un numitor
comun:
depencienla lor coiectivd fald de o cetate. Intr-adevdr, spre cleosebire de sclavii
cLrmp6ra{i, acegtia
Ittt se afl5', fiecare in parte, in stdpinireaprivatl a cite unui cetdtean, ci intr-o stare clf
aepenOenla
dif\trt 9i cblectivd. I\4arginali in raporl cu statutele civice la care nu irrceteazd sd aspire. aceqti
"inferiori" nlt pot fi asimilafi cu sclavii, de care ii deosebesc prea multe - faptul cd nu pot fi
vindttti saLt cnmpirati, cd nu pot fi despdrfili, cle reguld, de pamintirl pe careil lucreazd,cd
au o
casd'q;i o familie; cE sittt, intr-un anLrme fel, partagi gi exclLrgi deopotiivd din corpul
social.
Penestai ?narmali constituie detagame rnilitare ate nobililor Aleuadai; hiiolii u, gi ri o
f,ncfie
militard constantd, aga incit, cind afldln ci un tiran din Cumae ar fi silit pe soliile cetileniior
s6 se
clsdtoreascd cu asemenea servi rurali, sau cd parthenii de la Sparta, ni ai fritolilor qi ai
soliilor
o$tenilor spartani plecali Ia rdzboi colorrizeazd Tarentui, trebLiie sd ghicirn ind'dratLrj acestor
fantasme ale tnarginalitalii o migcare de integrare a acestei categoriiin corpul civic al cet6tii
ajunse la maturitate.
De bLrrrd seamd aceas migcare integratoare nu poate fi generalizatl: sei.sachtheia
clesfnnlezd statutele de hectemori Ia Atena, dar in zona pontiCd, de pildi, aceste gtatLrte cle
dependen!6 difirza par sd se prelungeasc6 pina cdtre sfirSitul epocii etenistice, cagi la Sparta.
Tendinta dominantd a cetdlilor este de a se integra unei economii deschise gi de a structura
cetatea ca pe un corp solidar giprivilegiat in intregul sdu, inlocuind spectrele sociale difuze gi
stdpinirea asLlpra ac_estor categorii dependente, greu de
linut in ascultare, cu expioatarea sclavilor
- mariE. Inlocuirea fonnelor colective gi publice de clependentl cr-r cea privatb, a sclavilor
curnpdrali (dar gi cu exploatareaarendagilor, argalilor gi ,ili.t:ilor liberi) clepinde de capacitatea
fiecdrei cetfrli de a-gi procura constant gi la r-rn pret acceptabit aceastd forld de muncd
sLtplitrtentarS', adicd de ttn nivel ecclnomic relativ ridicat gi de o deschideie cAtre activitalile
cotnerciale gi cAtre producerea pentrLr schimb a unorcantitdti suficiente de bunuri. Ea esie,
deci,
variabi16 ftrnclie de condilille concrete ale fiecbrei zone; tendinfa de ornogerizarea corpului
civic
pe temeiul r-rnor privilegiipolitice gi sociate egale este insd generalA ip ceiatile secoleloi
VII-VI,
gi se traduce, aga cum vom vedea de indatd, printr-o erh a refomelor care ipcheie procesul
cie
cristalizare a instituliilor in polis.
Toate aceste consideratii ar trebLri sd fie intregite cu un exalnen rninu(ios al fiecdrei cetdli
in parte, cdci e vorba doar de tendinte ?ntr-o anumitd rndsLrrd generale, gi nu de sitLralii uniforme.
Nici spectrele sociale clifLrze ale dependenlei de tip arhaic nu sint un ferromen general, nici
integrarea itr sfera unei econornii interstiliale de mdrfun nu este un factor de uriitate - dimpotrivd
chiar - 9i nici ltLl putem considera cd sclavia clasica ar fi, acum sau mai tirziu. o dominanta ?n
egald mdsurA comttnd tuturor cetdtilor gi zonelor. Cam aceleagi componente sociale - aristocratia
funciard, proprietarii liberi, ldranii clependenli sau sdraci, megtegugarii gi ciiivaneguldtori, up
num5r variabil de rezidenli strdini gi de sdavi - sint prezente in fiecare cetate, clar pr-oporiia,
accentele gi efecteie atnestecului sint extrem de cliverse de la o cetate la alta,in interibrui chiar
al
ttnor subzone restrinse, grell se poate gdsi un nt:mitor riguros comun: cetalile ioniene, de pilda -
MiletLrl, ElbsLrl, Smirna, Coloforir-rl, ca gi nlarile cetdfi insulare - nLi par a clrnoagte stfrri diiuze de
dependerllA 9i manif-esti o vocatie rnaritirrd certd. Evolulia lor a fosi insd reconitltuitd cu
totLrl
arbitrar in terrnenii cvasi-renascentigti ai unei Iumi de artizari gi negustori: clominate cJe
o
puternicd aristocralie care se "specializeazd" irt relafii privilegiate cu regatele Orientului,
mai
alescu Lidia, dar care conferd acestor relalii un stil nobiliar, derivat din practica schimbLrlLri
de
 )6-
daruri gi a alianlelor matrimoniale princiare, cetdtile ioniene nu s?nt in nici un eaz un fel de orage
hanseatice ale antichi itdti i.
Aristocralia de hippeis din Colofon sau Magnesia, dar gi dinastiile de nawklerol, cordbieri
de stil princiar, ca acel Corobios din Creta, plecat in Africa dupd purpr"rrS, sau ca samianul
Colaios - arnbii amintili.de Herodot - eralr, cum spune un fragment al istoricului Charon din
L,anpsakos, farnilii de rang;i putere regaldcare se indeletniceau;i cu "cele pri..,ate". cll negolul
de prestigiu !a mare distanld. gi Ia h4ilet, gi la Chalcis, existd confrerii ale aga-nurritilor
aeinautai, "vegnicii navigatori", care sint confrerii aristocratice de cult qi tradiiie eroicd a
expedililor pe mare, nu ghilde de de negustori imbogAlili din comerlul maritim. Desigur, o parte
tot mai importantd a acestor actvtdli se va fr transferat, pe mdsura diversificdrii 1or, asupra unor
clienli ai marilor familii nobile, formAndr:-se cu timpul gi o categorie specializatd ?n nego!; dar
ponderea acestei categorii in viala publicd a cetSllor Greciei va deveni vizibila abia tirzir,r in
epoca elenisticS.
Deocamdatd, aristocraliile funciare, legate deopotnvd de tradilii locale, de marile aventuri
maritime, de raporturi privilegiate cu regatul lidian gi cu prinlii frigieni sau carieni ai Asiei Mici,
domina viala cetblilor micro-asiatice. Dinastia Penthilizilor la Mityiene, a Neleizilor la Milet, a
Basilizilor ia Et'es sau Ery'threia, ilr:streazl acest tip de societate nobiliard pe care cucerirea
lidian6, sub Alyattes, la 600, o consolideazd temporar. Prezenla lidiand este totugi mai degrabd
nominalS, aga incit evolulia autonomd a cetalilor din Asia Micd va continua nestingherit, pind
cind, in 546, CirLrs cel Mare, regele Persiei, il invinge pe Croisos, dinastul lidian celebru pentru
Iegdturile 1ui cr-r marile sanctLrare aie Greciei; abia prezenla persand va intrerupe elaborarea
reformatoare a instituliilor cetdliiin aceastd zonS esen!iald a elenitSlii arhaice,
Acest cadru social gi rrerrtal al ocupaliilor terliare nr-r se limiteazd, evident, la Ionia. El e
propriLr tuturor cetdtilor deschise cdtre mare gi c[tre noile spalii mediteraneene explorate prin
colonizare. Megara 9i Corintul, Corcyra gi cetSlile din Eubeea, dar gi o mare parte a oragelor
grecegti din Italia gi Sicilia se dezvoltd iri aceleagi direclii. O parte impoftantS a lurnii grecegti nu
participd ?nsh decit sporadic la asemenea expansiune maritimb - cetallie beoliene au un profil
agrar gi un ritm extrem de lent de evolulie; Sparta se inchide irevocabil aslrpra ei insdgi dupd
ctrcerirea in secoleie VIII-VIl, a Messeniei; ca sd nu vorbim de zonele unde structurile de polis ntr
exist6, practic, de loc, Etolia sau Tesalia, EpirLrl gi Macedonia, Achaia sau Arcadia, unde mari
senioriai pdrrrinturilor sau ai rlzboiului gi pirateriei contiirud sd domine, ducind o viald de tip
"eroic"
Chiar in interiorLrl cet6{ilor celor mai dezvoltate, viala ruralb rdmine esenliald atit pentru
rapor-turile socio-econonrice, cit gi pentru structurile politice, gi de mentalitate. Megtegr-rgurile se
practicd pe scard mult mai rnodestd decit se irnagina in istoriografia entuziastd a secolului XIX:
ateliereie cr"r doi-trei megteri sint o reguld absolutd; chiar in cele mai dezvoltate centre, acestea nu
depdqesc un numdr foarle restrins pe fiecare rarnurd (la apogeul productiei ateniette de vase
pictate, in secoh:l V, firnclioneazd concomitent nu mai mult de l5 mici ateliere). Condilia
rnegterilor e destul de asemdndtoare cu cea a clemiurgilor din epopee, gi depinde de produs gi de
cornanditar - arhiteclii sau scujptorii in bronz sint nu o datd chemafi la mari distan!e pentru cite o
ofrandd somptLroasd - dar rdnrine in esenla ei, corrdilia unor venetici, fie ei gi celebri;cit privegte
condilia megterului obignuit, olar sau dulgher, aceasta este aproape asirnilatd cu cea a sclavului
aldturi de care lucreazd.lntr-un cLlvint, nici economia urban6, nici exploatarea sclavilor-marfE nu
reprezintd un destin comun gi originar al Greciei in intregLrl sdu, ci o evolulie particulard, care
apare mai degrabd ca o consecinfa a evolLrliei categoriilor politicului decit ca o cauzd a acestora.

Intre arhaisrn Si inovalie: Sportu tn secolele VIII-VI.

 -- EG-
IJna dintre cele mai strdlucite cet6!i ale orJ,., arhaice,sparta,
este gi r,rna dintre cetatile a
cdror istorie ridicr numeroase sernne de intrebaie cercetirii
coniernporane. izvoareie scrise, cele
maimulte t?rzii' sint rezultatul unei idealizdri?n care cetatea laconian6 reprezintd
un adevdrat
miraj' Mirajul unei "cetdfia egalilor" intr-o vrenre a inegalitrtilor flagralie,
al stabilitaliiintr-o
de niari prefaceri, Sparta nu e mai nicioclati r.ruLta sub speci-a
)/feme adevarului" ci inyocatd ca
idea.litate, intr-un conflict ideologic violent gi pdtimag, ca principil
argurnent al partizanilor
traditiei impctriva doritoriior de inovafie, al cdror model rdmineAteni,
FaptLrl cd, ?n aceastd
conft'untare, prestigiul unor mari autori. de la Tucidide gi Platon la
Isocrate gi plutarh, intrd in
joc; fbptul, iar5.qi, cA disputa, departe de a se fi stirrs odaia
cLr sfirgitul lumii cetdtilor, continua
pind in zilele noastre aproape, intr-o istoriografie deloc indifer.nia
lu marile clivaje ideologice
ale pt:ezenttrlLri, 9i pentnt care gi Sparta, gi Atena continud sd-gi pastre ze
valoareade sirnbol, nu
face decit si coniplice o problematicd gi aga conrplicatd prin natura
ei. Dac6 aclfiugdm acestor
dificLrltdti gi pe cele rezult?nd dintr-o cercetare ar'heologica foarle limitata,
vorn inlelege mai lesne
de ce atitea incertitLrdini daintrie irrcd in istoria incepLrturilor acelei
cetd{i care, mrd aoir gi poate,
domind istoria Greciei metrcpolitane in epoca arhaicd.
'spartaseconstitLriecapolisinsecotelelX-VIil,?nurmaunuiprobabilprocesdefuziunea
ullor grllpllri de dorieni coborind dinspre nord-vestul Greciei gi a mai vechiloi
iocuitori ai
Laconiei instala{i statornic aici incd in epoca bronzulLri. Tradi!ia atribuie inceputurilor
cetdlii -
dupd ttnificarea cel patrtt sate, Pitana, Mesoa, Limnai gi Kinosoura, de pe
maiurile fluvir_rlui
Eurotas - cucerirea centrului politic gi religios cle la Ailyclai; or, aici exist6
dovezi arheologice
cefte ale une? infloritoare prezente miceniene. Din prn"t de vedere dialectal,
aceast6 component'
nll e prezenta in trratet'ialLrl de care dispirnem. In schirnb, sub aspect institulional,
citeva dlntre
particularitdlile Spartei arputea sii clerive clintr-o fuzinne in care tradilia rniceniana
sd fi jucat r"rn
rol nrai importzrnt decit irr alte zone. Este vorba, pe de-o parte, de ddinuirea
a dor-,d dinastii -
Ageazii g Errlypontizii - exercit?nd concomitent lunclia regala. O tradilie
locald, vie incd ?n
pragLrl epocii clasice, afirnta cA una dintre aceste dinastii era
aheeand, degi cetateaera doriand. In
fapt, citev'a eleinettte ale autoritdlii regale ata cLrm este ea exercitat6 de ambii
regi ai Sparlei -
funclia deopotrivi religioasd gi militard a regior, singr,rlantatea Lrnor funeralii
..gol. in care
?ntreaga suflare a Laconiei este obligatd sd participela doliu qi
in care corpul rJgelui defunct gi
chipLrl ILri cit rnai bine pdstrat sint valorizate ?n mod extrem de ciLrdat
iptr-o civi'iizalie clominatd
de anoniniatul rrlolfilor obignuili - pot reprezenta inclicii ale Lrnei traciiiii
anterioare stnrcturdrii
cetalii dorielre.
Pe de-altd parte, istoricii atttici aur plrs pe seama componentei aheene gi
a primei cuceriri
doriene partictriaritdlile organizdrii sociale sparlane, in carscetd{enii cu
drepiuri'depline trdiau
exdusiv din exploatarea unei categorii dependente cle producdtor:i agricoli
aga numilii heitotai.
Interpretarea dLrpd care aceastd categorie ar reprezenta pe vechii loiitori
ai linutului supus prin
cilcerire este sttstinutd deopotrivd de istoricii antici gi de o parle insemnatd
a istoriografiei
modenre.

- Or.estedacd
.indivizi principiLrl exploatdrii exelcitate asupra Lrnor colectivitali gi nu asupra
efectiv
unor
sLrsceptibil de a descirrde din sistemul palaliai micenian, realitdlile concrete
ale institLrliei hilotice nu pot fi reduse Ia sinrplLrl act al cuceririi. Faptul. depildE,
c6nu ni se
semnaleazd nici cea rnai micd deosebire de Iirnbd intre spartanii doiieni gi
tiiloliipresLrpugi aheeni
tirrde sd ne indice o sitLrafie nrai complex6; tot aga, faptui c5, ?n plini epoca
istoricd, cldinLrie
llLlmeroase eletnetlte de pernreabilitate, in ambele sensuri, ?ntre iriloli
credem c6, pe scheletLrl unei traditii de dependenlS coiectiva qi difLrzd
;i spar.tani ne face sd
u uno,. sate de prodr,rcdtori,
tradilie care poate fi pre-doriart6, se vor fi grefat procese de polarizare socialfr
mult nrai
complicate, antren?nd-$i ftrziunea unei p6rli a elitelor, gi declderea doriepilor
sdrdcili la statutLrl
de dependen!6, 9i t-tttificarea lingvisticd gi intrLrc?tva chiar cultural-religioasd
a celor doud
componente.
 u*-
In mod traditional, istoria Spartei incepea, pentru antici, cu o reformd fondatoare, atribuita
lui Licurg, a cdrei datb ar fi fost foarte timpurie - c?ndva ?ntre secolefe Xi gi IX. PersonajLrl
reformator insugi avea o identitate incerld, unii socotindu-l erou sau zelr, allii- legislatoi inspirat;
cit despre datd, o analizE fie gi supeLficiaia a reformelor ce i se atribuie le situeaza intr-un
moment de relativd maturizare a cetdlii, nu mai devreme de jumdtatea secolului VIL Dupd toate
probabilitdlile, iniliativele refonnatoar'e foarte indrdznefe datind de dupb 650, vor fi fost
legitimate, cum se intirnpla adesea ?n Grecia prin prezentarea lor ca restaurare a
';nei stdri ideale
cu mult anterioare.
, Pe cit putem jLrdeca azi, Sparta trebuie sd se fi cotistitr-rit ca polis intr-un ritm asemdndtor
cr"r c.el al altor cetSli timpirrii; poate, datorita bogdliei Laconiei gi in grine, gi ?n fier, ceva mai
repede. Primele evetrimente relativ certe din istoria ei timpurie au drept terminus ante qztent a.;.tr1
J05, data traditionald a intemeierii singurei oolonii a Spartei, cetatea Taras, Tarentul de azi, in
golful cu acelagi nume din sudul Italiei. Izvoarele ?nscriu aceastd intemeiere intre consecin{ete
urrui lttng rdzboi de anexiune, prin care Sparla a cucerit bogatul linut al Meseniei. La sfirqitLrl
acestui rdzboi, conflicte interne acute contestind drepturile cetdlenegti ale uneipdr!idin locuitorii
cetAtii s-ar fi incheiat cu emigrarea celor socotifi nelegitimi, aga-nuniilji partheniai (copiii
fecioarelor, copii din flori), care fondeazd dincolo de mare o cetate care aveasd devind ilustrd,
Tarentul. Cum cercetdrile arheologice desfhgurate aici par sd confirme gi originea laconiand a
elementelor de civilizafie, gi datarea intemeierii la sfitgitul secolLrlui Vlll, putem ponri in
reconstituirea istoriei timpurii a Spartei de la acest reper,
, Sintem in fala a doLrd planLrri istorice corelate: un rdzboi de cucerire pe de-o parte, di
conflicte sociale interne, legate de definirea calit6!ii de cetdlean cu drepturi depline al cetdlii, pe
de altd parte. Aceste doud planuri reprezintd, de fapt, manifestarea prin excelenid a insugi
procesului de cristalizare a cetdtii. Faptul c[ Sparla igi asuma povara - care se va dovedi foarte
oneroasE - a unei cuceriri dr"rrabile a Meseniei o singularizeazdincd de la inceput intre cetatile
Greciei. Cdci, dac6 fiecare dintre acestea a purtat numeroase rdzboaie cu vecirii pentru stapinilea
unorfigii deteritoriii gi pentrupradSocazionald-rfizboiul lelantin,intreChalcisgi Eretria,sau
conflictele intre Atena gi Megara pentru insula Salamina sint exernple in acest sens - nici o alt6
cetate cunoscutS. de noi nr,r gi-a asumat rdspunderea cr.rceririi durabile a unui intreg finut, ai cdrLri
locuitori sd fie cu tolii supugi cetalii biruitoare. Aceastd cucerire - pe care sursele antice o numesc
pritnul riizboi rnessenian - dovedeqte cel pulin dou5 lucruri: intii, cd Sparta dispunea cle urr
poten!ial rlilitar gi uman cu mult nrai mare decit al altor cetdli; ?n ai doilea rind, cd, tocmai dirr
cattzd, ci dispune de un numdr relativ important de oameni capabili sd poarle armele, avea gi o
nevoia acutd de noi teritorii. Marea majoritate a cetSllor din acestd vreme se confrurntd cLr
probleme similare, dar aleg de preferin!5 calea intemeierii de apoikii pentru a le rezolva. Sparta
opteazd' pentru soluilia expansiunii de durat6, ceea ce tine, probabil, de particularitdile propriei
tradilii r5zboinice, cum {ine gi de un potenlial militar superior. Fapt e cA altemativa sparland la
colonizare este rdzboiul de cucerire, gi doar atunci cind, epuizatb de acesta, nu-l mai poate
extinde, trimite un contingent de nemulfurnili dincolo de mare.
Acest cumul de solufii indicd insd un cumul de tensir"rni legate de problemele accesului la
proprietatea asllpra pSmintulLri gi la drepturite cetfilenegti depline, condilionate toclnai de aceastd
proprietate. Atr"rnci cind Tucidide sau Aristotel ne informeazd cd,,la origine, Spalta era o cetate
sfrgiat6 de conflicte inteme gi de o "proastd r?nduial6" a treburilor obgtegti, rlusnomia, cdreia abia
mai tirziu, prin reforme, i-a luat Iocul bLrrra r?nduial6, eunomia, poate sd fie vorba de o
reconstructie IogicS, dar poate sd fie gi amintirea acestor teltsiLrni ale inceputLrrilor.
Dificultdlile expansiLttrii dLrrabile explicd lesne de ce n-a fost ea adoptatd de alte cetali,
cdci stlpinire unui !irrut ostil gi nedeprins cu statutul de dependenla obligd la efortLrri neincetate gi
extrem de oneroase, impunitrd o restructurare de ansamblu a rniiloacelor. subsumate tot nrai
 'o-/
-\'u
complet necesitd{ilor care decurg din menlinerea
statutLrlui dominant, qi suscitind, in rnod
paradoxal, un adevdrat sindrom il "rtarii
cie asediu" iri chiar cetatea dominatoare.
?ncd dirr secoltrl VIII, clificLrltatile clin
Messenia devenisera eviderrte. In plan intem,
avea nevoie de o cottsolidare indefectibii6 cetatea
a Lrnit6lii tr-rtr-rror celorprivilegiafi, cet6lenii
depline' pentru a rezistapresiLrnii constanre cu drepturi
a masei de supugi; r,ulnerabiiitatea cetdlii
agresiune devine evidentd, cel pulirr din 669., la orice
.ino, oupa fldilie, Sparta ar fi fost invinsa in rdzboi
de cetatea Argos, condus6 pe aiLrnci de regele ptreioo,r.
strdin de marea rdscoala a mesetrienilor - aga numitLrl
a..rt eveniment nu va fi fost
'iiitar - pe care
al doilea rlzboimesenian spaftanii
n-au'reuqit sd o indbr-r$d decit dupd ani grei de
lLrpte gi, maiales dupd o restructurare integral6
instituliitor gi chiar'rodurLri Ior ie viald gi a obiceiLirilor a
comLrne.
' Aceastd restrltctltrare are drept opllcliv general
irrcontestabil al Lacedemonei ?n intreguiPelopo"nes;
asigurarea unui primat militar gi politic
n. un'ar in fala unei acliunipolitice gi
nrilitare complexe, al cdrei rezultat fiial este itututr.il
r-rnic al Spartei in t,,niea gr eacd. a
arhaismului mattrr'.Dinspre-centrrt spre.margine,
ca sa spunem apa, este vorba de L o reformd
rnilitard 9i politicd intemd, 2. de consolidarea sistemLrluicle
dominatie asupra cet6lilor din
imed'iata vecinEtate, perioikis - gi, in fine,3.
de un sistem de alian!e militare care se structlrreaza
in cea dintii 5i cea mai intportantd coalilie rdzboinicd
o .fo.ii, Liga peloponesictcd.
' Punctul de pomire al reformei inteme este o reformd tacticda-carel necesitate se impune cu
deosebire dLrpd victoria Argosului: Pheiclon
invinsese datorita r-rnei inovalii rfizboinice a
inventare ise atribuie de cdtre istoricii antici, darcare, cdrei
de fapt, sepregdtea latent de mai rnult6
vreme' In epopee, rdzboiul se redLtce, de fapt, la
o sume cle dueluriinire basilei, in pr"ulr'u cdrora
rdzboinicii de rind se napustesc ei unul iinpotriva
ai altuia. chiar oaca exisia.pirouo" i' care
ghicim cd e vorba 9i de ac!irrni nrai corelate,
ele s?nt izolate gi cumva eliptice, ?ntreaga ierarhie
virtLrlilor e ilLrstratd de Ahile "cel iute c1e picior", a
minat de exaltarea conh-unrdrii gi de o frenezie
eroicd' Iussa' sorabtrndcunebultia,ostarede.spiritproprieLrrrui
rdzboipLrnatdeglrprl restr.ins
gi privilegiat al aristocraliei militar"e traditionale.
or, ceea ce se intimpla in Grecia cetatilor arhaice reprezintdo
rupturd totald fald de acest
tip de rdzboi eroic' Itlventarea forrnatiei compacte.r"
ogi*igreu inarmafi -falangain Grecia,
legio laRoma - reprezintd o adevaraia revolLrlie tacticd,gi
aduce cu sine o restructui.are de
ansamblu a raportLrrilor ?n cetate. Noua tacticipr.rupur,.
ungular.u irr conflict, colcomitent, a
citorvamiiderdzboinici, acdrorfortdnust6infrenezie,ciinclisciplindpi
solidaritate.Chiar
arntattrentLri de care dispLrn acegti hoplitoi,hopliyii
(cle la trr hopla, unr.i.; impune coordonarea
actiunitor, c?tfr vrenle fiecare ogtean . dotut cu un scLrt
rotund care il acoperd pe jumitate pe cel
care-l poarta, gi pe jurridtate pe ogteanul din dreapta
lui.
Aceastd opliune tacticd, implicd deci o restructurare
masiva de ordin social - de vreme ce
utr numdr cu mult mai mare de cetdleni clecit
elita tradi{ionala sint chemafi sa poarte rdzboiLrl.
Aceasta inseamna, pe de-o parte, cd acegtia dispun
de rnijloace nratenale suficientepent*r a-$i
procllra armatnentul (deloc ieftin, de vreme ce
cintdrea aproximativ 45 Kg. o. ,r,.tut, prelucrat
prin mttnca, foarte catificatd, gi deci scump5, a megteriloi
fiLrrari) gi pentru a-gi pdr6si, la nevoie,
gospoddriile pe tirnp de varh, aclicd tocmai atLrrrci
cind muncile agiicole sint in tii. sparta rezolvd,
altful dec?t celelate c.etdfi acest tip de problem6, gi hotaragte
ca hopli!ii sd nLr aib6 o altE
ocLtpafie decit rdzboiul gi treburile obgtii. Ei 'ici
erau dotali cLr lotLrri de pdmint de expJoatarea cdrora
ntt se ingriieau, ldsind pe seama hilofilor.toate activitaiile
agricole giprimind oinloneu acestora
o parte din produse' Pe de-altdparte, extirrderea privilegiuliirazboinlc
?nsemna - gi aici Sparla
l'lll avea cum sd deroge de la regula generalS - revenclicarea
extinderii corespunzdtoare a
capacitfrlii politice: d.e veacuri, deciiiapolitica era
nronopo llzatd, deelita razboinic., aga incit
lransferarea cetttrultri de greutate al raztoiLrlui pe
seama..u1.nltol. de rind avea drept consecintS
 L0','
-r4)
inevitabilS exigen!a restructurdrii raporturilor de autoritate ?n polis in conformitate cu noile
raporturi de putere.
Dacde sd ddm crezare unei relatdritirzii, r6zboinicii sparlani de elitd, aga-numilii hippeis,
cei trei sute de cavaleri - e vorba de rang, nu de rizboinici cdldri - ar fi ndscocit mai intii ei siitul
de lupta in formalie compactd, pentm ca apoi, convirrgindu-se de extraordinara Iui eficacitate, sd
antreneze in taind un numlr de noLrd mii de lacedemonieni care pind atunci nu purtaserd armele.
Aga s-ar fi ndscttt falanga spaftand, reprezentind cetatea insSgi sub arme: e lesne sd observdm cd
esen!,a acestei inovalii std.in divtrlgayea pnvilegiului rdzboinic dinspre cercul foarte restrins de
nobil'i cat'e-l monopolizau chtre un giup reiativ important de cetSleni "de rilld", care erau astfel
integati elitei militare a statului. Modificarea profundd a insSgi acestei elite este Ia fel de
evident5, ca gi faptul cd acest proces duce cdtre mutalii de mentaiitate gi de contponament cu
totul radicale qi c6tre o afirmare r6spicat6 a spiritului civic.
La jurndtatea secolLtlui VIi, agadar, Sparta se intemeiazd pe un sistem de institLrtii sociale
in centrul cdruia se aflau cetd.lenii cu drepturi depline avind in st6pinire nu doar Iotr-rri de pdmint
(kleroi) in teritoriul civic, ci gi pe producdtorii care le locuiau, hilolii. Ceea ce deosebegte situalia
Spartei de cea a celorlalte zone de dependentd difuzd a producdtorilor rurali este scara la care
fenomenul helotic se extinde odat6 cu rdzboaiele meseniene gi caracterul exclusiv al acestei
fonne de subordonare, care, neavind nici o altemativd, devine absolut indispensabi16
sr"rpravie{uiri i cetali i.
' In aceste condilii, raporturile intre spartiali gi hilofi devin extrem de complicate.
Principala dificultate decLrlge din faptLrl cd statutul helotic, degi extrem de opresiv, nu este decit
rnarginal gi nu cu totltl exterior gi strdin fa{d de statutul civic, citd vreme hilotii au qi r-rnele
drepturi: viald de familie, uzanta p6mintLrlui de pe care nimeni nu-i alung5, chiar gi un anume rol
militar, precum gi amintirea inc6 vie a libertdlii pierdute. Mai niult, bariera intre statutul de hilot
9i cel de cetdlean tru e de netrecut, gi existd categorii intermediare - categoria de neorlamocleis, d.e
pild6, cea a cetdtenilor recenli, comparabild poate cu clasa libertilor de la Roma, care dovedesc
efectiv cd trecerea de la statutul de hilot Ia statr-rtul de cetdlean era posibilS; tot aga cr-rm existd gi
categorii de cetSleni de drept diminuat - aga-nurni!ii ltupomeiones, "inferiorii" (poate cetafenii
ruinali) satt trcssntes, "tremurdtoni", lagii - cetdteni degradali din pricina incondLritei pe cimpul
de lLrpt6, Aceastd dispersie a statutelor sociale intr-un spectru difuz creeazd un cimp de presiLrni
foarte gfave aslrpra cetdlenilor pnvilegiali, mereu solicitali sE inrpartd privilegiul cu categoriile
inferioare dar nu exduse din polis.In mod particular', permanenta revendicare de drepturi din
partea hilolilor creeazd o stare conflictuald perpetud gi impr-rne spartaniior o vigilen!5 agresivd
constantS.
Dimpotrivd, locuitorii cetdtiior din preajma Spartei, nurnili perioikoi ("cei ce locuiesc irr
imprejurimi") par a fi fost satisfbculi de soarta lor, in ciuda evidentei infbrioritdlj care le gtirbeqte
autonomia gi drepturile. Cetalile periece au viafa unei cetdli oarecare, cLr cetSleni liberi, cu
adrnirristralie proprie, probabil cu o via!5 religioasd qi comunitard destLrl de liberd; le lipsegte irisd
cu totttl capacitatea de decizie politicS gi rnilitar6, fiind silite sd participe aldturi de spartani la
rdzboaie pe care doar acegtia le decisesere, tot a$a cum Ie Iipseqte iibera dispozilie aslrpra
teritoriului agricol al cetdfilor lor, de vreme ce spartiafiiau dreptr-rl de a fi proprietari inchora
acestor cetdli. Aceste limite ?n dorneniile prin excelen!6 definitorii ale autonomiei cetSlilor antice
amputeazd aSezdrile din perioikis de identitate politicS. dar nu par sd fi sLrscitat vreo opozilie
consistentd fafi de Sparta; dirnpotrivd, periecii par sd secondeze cu o indefectibitA fidelitate
Lacedemona, ceea ce nu poate insemna altceva decit cd avarrtajele sinrbiozei asimetrice cu Sparta
depdgeaLr inconvenientele autonomiei limitate. Dincolo chiar de securitatea pe care le-o oferd
vecinAtatea cu cea mai putemicd cetate a vremii, trebuie sd bdnuim cd specializarea exclusiv
rdzboinicd a Spartei l6sa in seama periecilor o mul{ime de indeietniciri lucrative, dacd nu
 f- tt
-- .3 t-)-

aducdtoare de glorie; tdcereaaproape total6 a izvoarelor?n legitr-rrd

cLr periecii ne lasd sE ghicim
o prosperitate fErE ambilii, dar gi fbrl conflicte rnajore.
Din momerrtLrl ?n care hoplilii sparlani au devenit indispensabili perpetudrii
cetdtii,
revendicarea unui statut integral privilegiat din parlea acestora
trebuie si fi'devenit primejdios de
negiiiat' Acesta este contextul in care se petrece restructurarea institutiilor
spartane in secolul
VII, atestat de exhortatiile civice cuprinse in poernele lui Tyrtaios, ,logiu zd egnontict
spartana ca pe Lln ansamblu de norine ce au incd nevoie de argumente "ui.gi de indemnuri; pe
de-altd
parte, de tin text cll sigLrranld foarte vechi pe care PlLrtarh tl
n4me;te "N,{area Rhetra,, (=iiai.ele
eclici)' Cete cloLrd izviare igi r6spund unul altuia in chip izbitor - cu
observatia cd nici textul citat
de Plutarlr, nici elegiile civice ale liri Tyrtaios nu amintesc numele
lui Licurg, creditat, ulteriorcu
ini!iativa acestei restnrcturiri.
Elementele esenf iale ale reformei spartane clin secoiul VII sirrt deopotriva politice
gi
rnorat-religioase, ldsindu-ne sd ?nlelegem cd in aceastdfazd,a evoluliei
.rialii nu existd incd un
domeniu autonom al politiculLri pe care reforma sd-l vizezein sine; reforma
incearca
reglementarea de arisamblu a "r?nduielilor" cetdlii. Textele nu amintesc
direct de problema
pamintLrlr'ri, dar intrega tradilie ulterioard proclamd ca esen{d
a "reformelor lui Licr,rrg,, instituirea
egalit6!ii cetdtenilor Spartei pe temeiul unei egalitdti a distiibuliei pdnrintului
arabil.-,'Licurg,, ar
fi irrzestrat pe fiecare dintre cetdteni cLt c?te utilot egal de pdmint in teritoriu (sau cLr
doud, unulin
Laconia 5i at doilea in Mesenia). In fapt trebuie sa piesuprinern cd rdzboaiele
meseniene aLr
pernris distribtrlii de kleroi tllturor cetdtenilor dupa modelul curent
al distribuiriiprdzii cie rdzboi,
din care o$tenii prittieau o parle egald prin tragere Ia sorfi. Aceasta egalitate
originard era
dealtrninteri feritf; teoretic de clegraclare prin absoluta inalienabilitate a acestor
ioturi, asllpra
carora doar cetatea ?n intregul ei avea drept de proprietate, inzestr?ncl pe
fiecare cetilean doar cu
dreptul de folosinfi a iotutui, de la nagtere pinIta moarte. De fapt, spartialii
avealr dreptLrl la
redeven!a pe care hilo!ii de pe lotLrl respectiv le-o datorau, gi care, celpLrlin
in Mesenia, ca
.pedeapsd pentru rezisterrla localS, reprezenta, dupd spLrsele'luiTyr-taios, o jumdtate din recolta.
Ditl acest uzLtfruct' cetdlenii erLra obligafi sd participi cu cote egele cle alimente
ia masa comund,
s ussitia.

M' I. Finley a atras aten!ia aslrpra faptLrlLri c[ aceastd egalitate funciard nLr poate fi
acceptatd ca atare, de vreme r,rn gir de documelrte relevd irnpoitante distinc!ii
de avere la Sparta ?n
sec'VI 5i V: menlionarea lttror sparlani invingdtori la jocLrriie panelenic. pi.rupun.,
de pild6,
existenfa utror at'eri.cortsiderabile. Egalitatea minimald ,r, ."ilude insa existenla
unor familii rnai
bogate: a$acllll1 regii Spartei mincau Iamasacornundaceeagi mincare cLr
ceilalii spartani, dar
aveau dreptul Ia doua porlii, tot aga gi cetdtenii spartani aveau fiecare partea
ru.guia din pdmiptr-ri
cLtcerit al Meseniei, poate gi din cel al Laconiei, dar puteau dispune gi de
alte prolprietafi fqnciare
care, adf;ttg?ndu-se kleros-ului, nu contraziceau regula formalf,car. i,r.,pr,-r.u
egalitatea
lirndamentalS a statLrtului civic.
Astfel se institrrie principiul explicit al sirnilitLrdiniitutr-rror cetdlelilor, care se ginumesc
hoi homoioi cei asemenea", noliutre calitativa, (qi nu cantitativd, ca egalitatea)
care desemneazd
foarte exact starea la care ne-arn refbrit. Pornind de la aceasta similitlr;ine,
intieg sistemu!
irrstitutional al Spartei este redefinit in consecirr!6: marea rhetrd precizeazdrolLrl
adun6rii
cetdlenilorcu drepttlri depline, pose.sori de loturi, (apella),ca instantd suverand,
kuria. E destLrl
de limpede cf, aceastd institLrlie, descinzind ciirect dii agorfl "lromericd", preexista
reformei, dar
acLtnr periodicitatea reunirii ei devilre obligatorie. gi coirpeterrta
consiliul^ui,gerusia, este linritalh
la fornrttlarea propllnerilor pe care apella Ie aprobd sau Ie respinge. Aceasti
iefinire de
competen!e reprezintd Lln progres cu totul remarcabil. in istoria institulionaId,
a cetdlii grecegti;
este pentnt prirna data c?nd adundrii cetdtenegti i se garanteazS dreptul
suveran de decizie gi-cind
consiiiul tradifiorral igi vede restrittsd capacitatea in iaport cu adunarea. Rolul
ese'fial al gerusiei
este de a elabora o probuleu rs: deliberare plelirrinard, proiect, proplrnere,
fath cle care aclunarea
 -\-Jr-nu .-'
dobindegte dreptul de replicd, antagoria,
^ capitala. qi dreptul de decizie suverana, kratos. inovalia este

De bun[ seamd, aceastd inovalie nu trebuie sd fie anacronic supra-estimatd: gerusia

continua sd exercite controlul politic efectiv, deopotriv[ prin prestigiLrl tradilional al acestei
institulii venerabile 5i prin controlr-ri'constant asupra vielii poiitice curente. Nu gtim dealtminteri
pe ce criterii erau efectiv alegicei28 de membri ordirrari ai gerusiei, i6 virstd de peste
60 de ani.
Pe de-altd clar cd marea rhetra limiteazdcompetenla gerusiei fald de opnilo, dar sporegte
\urt?,e
contlolul sfatului asLlpra celor doi regi, care devin membri ordinari ai gerLrsiei. pierzind ceva clin
statutul lor aparte. In secolr:l urmdtor, aparilia colegiului ales anual al celor cinci efori va
complica gi rnai mult rapofturile cr.r regii, citd ur.mi eforii au drept competentd declaratd tocrnai
controlul asLlpra celor doi regi. Degiin teorie reprezentau corpulcivic inintregr-rl siu, eforii
acllorreazd adesea in concordan!6 cLr gerusia constituind un bloc extrem de conservator. Apella
irrsdgi, compusd din cetdleni educali intr-un spirit de obedienld ierarhic6 cu totul iegit din
gi supLrgi unui control constant din partea alltoritAlii, ltll avea cum fi capabi16 de elanuri "o,r'-,n
novatoare.
In ciLrda acestui fapt, cindva dLrpd publicarea marei rhetre, un amendament restrictiv se
aduce suveranitd!ii opellei, prin decizia ca, dacdadunarea adopta hotdrfri strfmbe, gerusia sd,
aibd dr"eptul sd se retragd din dezbatere. Acest drept de veto al geronlilor limit eazd, drastic
drepturile cetdlenilor de rind gi accentueazd dlsciplina unei mase gi a$a prea pulin susceptibile de
indrdzneall, in fala celor c6rora Ie datorau ascultare. Dacdaddugam gi faptul id votr-rl adundrii se
fEcea prin aclamaiii, I)ri nici o procedurd de numErare efectivE, caracteiul gregar gi lirnitat al
suveranitdlii ape I le i devirre eviderit
Rezrrltd de aici cd sirrgura institLrlie spartand intrucitva sLrsceptibila de innoiri rdmine
regalitatea, tocmaiprin caracterul ei singular, de aceea se gi creazd.institulii ca eforatul, me'rite sd
o controleze. Nu irrcape indoiald c5, de acum gi pini la sfirgitLrl istoriei Spaftei ca stat
independent, mai toate evenimentele sllsceptibile de a duce cdtre o restlicturare a vielii inteme se
Ieaga de numele gi de actiunile unor regi (sar,r regenli) rebeli - Cleomenes, Pausanias, mai tirziu
Agis sair Cleomenes cel t?ndr, ispitili sd scape de sr,rb tutela tradiliei incremenite a eunomiei.
Reforma creeazd nu numai cadrul institufional al Spartei. ci gi mijloacele de permanentizare a
acestltia, pe de-o parte bloc?nd mecinismete de inovalie conititLrlionald prin controlul riguros
exercitat de fiecare dintre institLrliile cetalii aslrpra celeilalte; pe de-altd parte blocind, iaiagi, orice
mecanistrr vizibil de diferenliere sociald, econorrricd sau de prestigiu, interzicind tot ce tinea de
sfera privat6, de la comert la viala de farnille, printr-r"rn ansamblu de norme gi uzanle care obligd
constant la o similitudine aproape mecanicd.
De la nagtere la rroarte, cetA{enii Spartei nu-gi aparfin lor ingile, ci cetatii. Nici un prunc
nu poate sLrpraviefui fErdincuviinlarea gerusiei,la gapte ani, copilul este luatdin familie gi
integrat unui sistem de educatie - agoge -bazalpe un adevlrat dresaj fizic moral qi menit sa-l
Ai
modeleze ca ogtealt sllpus, illtegrat urei mase civice perfect omogene. Dr-rpa o lungd perioad6 de
iniliere, care foloseqte vechi rituri de segregare in linLrturi de margine ale teritoriuigi civic pentrLr
a marca parcursul adolescentului de Ia s6lbdticia virstei tinere la civilizatia virstei adLrlte -
inclusiv, celpufin pentru viitorii rdzboinci de elitd, vindtoarea nocturnd de hiloli, renumita
krupteia - integrarea in cetate, marcatd de un rdzboi ritLral al tinerilor?n jlrul vechiului sanctlrar
al Anernidei Orthia, nici mdcar nLr presLrpLrne intrarea in via{a privatd, ci doar o noud fbrlni de
viald cornunitarS, in jurul meselor cornune: cutumele spartane utillzeazd, o veche tradilie de
colnensalitate rdzboirricd, intilnitd in mr:lte alte comunit6li ale Greciei arhaice; aceastd formd
tradltionalS este insa absolLrtizatd qi devine un cadru imLrabilal.controlr-rlLri colectiv aslrpra
individului, niciodatd stdpin pe propria-i existenfd. Nici un cetSlean nu poate deroga de la
obligalia participdrii la mesele comlrne, obliga{ie care definegte insugi statutLrl de cetdlean. Nici
r"rn spartiat nu poate Iocui, inaiute de virsta de 40 de arri (virstd respectabilfr in mentalitatea
 ,r'o I
)J-
^
-
-

anticd) inafara taberei militare, gi cdsdtoria spartand are Lln aer aproape conspirativ.
E evide't cb
aceqti oametri care dormeau laolaltd gi mincaLr zi de zi aceeagi mincare - relirrnitd prin
frugalitatea ei dezgustdtoare - nu aveau prea multe ganse sd gindeascd ipdependent Textele
care
descriu cu admiralie aceastd uniformizare constanta nu par congtiente de extraordinara
frustrare
pe care asemenea presiune colectivd o induce.
In mare mdsurd. aceaste tensiune trebLrie sd fie responsabild qi de violenla raporturilor intre
spartiali 9i hiloli; dincolo chiar de violenla ftzicd,cLrlminincl cu criptiile, o insuportabild.,,iclenli
de atitrrdini ctlrente, in care hiloliisint ststematic injosili - e de-ajgns sd amintini, de exemplu,
cd
la mesele colllLllle erar: adugi hilo!i pentm a fi imbStali cu de-a sila, astfel ca tinerii spartani
s6
vadd eit de degradanti este belia - are drept rdspuns resentimente la fel de violente. Cea
mai micd
o^caz-ie, e folositd de hiloti pentru a incerca sa-gi ciptige prin violenld drepturil
e (in 464,de pildd,
cind are loc Ia Sparta un cLltremur, spartanii nLr apucd nici sd se inarmeze inaipte ca hilolii sd se
r6scoale), aga cd spartanii trdiesc intr-o panicd perpetud pe care ei ingigi o alimenteazd permanent.
Dacd acceptdm cd statlll totalitar este .un mecanism de suprinlare a imagina{iei, Sparta
este, neindoielnic, primul stat totalitar din istorie. Pare eiuclat cd tocmai acea reformd caie
sDorea
capacitatea de decizie publica a cetateanLllui de rind irr dorneniul poiitic pi militar sd fie gi
inventatoarea acestei forme de opresir-rne intemi constanta. Dar sd nu r-ritdm cd reforma politicd
nu are drept scop Lrltim l5rgirea drepturilor cetdteneqti, ci solidarizareaextrernd a corpuiui civic
prin anularea diferenlierilortradifionale, a individualitdtii cetSleanglui gi a elitelor, eiective sau
virtuale, ale cetdiii. Ceea ce nu inseamn6,cd.dtare diferenlieri nu persist6; ele capdtd i'sd forme
adesea aberante: coruplia extrem5., de pildd, de care ne vorbegte Herodot, sau averile mascate. pe
de-altd parte, conservatorisnrul nivelator al sistemulLri de edLrcafie, un fe! de brain tvashi,gcl6dit
pe itrstrumentalizarea slstematici a tradiliilor extrem cle arliaice ale riturilor iniliatice, dLrci
repede la o paLrperizare culturalS cLr totul disonantd fald de extraordinarul avint al civilizaliei i'
alte cetSli grecegti contemporane. Curn scria cu umor un istoric, faimosul laconism spartan e
probabil rezultatLrl faptului cd sparlanii nu aveau de spus mai nimic.
Sparta devine astfel o lume inchisd gi cLr totul aparte, concentratd asupra propriei
identitAfi, obsedatd de starea conflictuald perpetud in raport cu hilolii, a caroi subordonare este
deopotrivd vitald gi Lrcigdtoare pentru cetate. Intregr:l egafoclaj rnilitar, care se clefinitiveazd in
secolele Vll-VI sLrb forina ligii peloponesiace, este cle la br,rn inceput subordonat rdzboiLrliri
perpetLtir cu hilo{ii, pt'oclamat la inceputul fiecdrui an de magistralii cetdfii. In ciuda faptului
ca
liga |eprezintd o formuld novatoare de cooperare militard durabilfr i1 raport cu alianlele bilaterale
ocazionale, care existau maipretutindeni in spafiul contemporan; ?n pofida faptului cb, prin
propria-i alcdtuire gi prin dominatia in Pelopones, Sparta este lErA indoiald cei mai puteinica
cetate a lurnii grecegti gi una din marile for{e ale ariei nrediteraleene, cetatea ezitd mereu sd se
angajeze ?n coriflicte nrilitare, chiar cind pasivitatea ei i-ar putea fi fatald,(cum se va ?ntirnpla in
anii premergdtori celLri de-a! doilea rdzboi medic). Spairna neincetatd de o rfiscoald a hilolilor ii
obligd pe spartani sd trdiascd un perpetuu sentiment al asediului, incremeniliintr-un unic efort de
conservare a imobilitb!ii gi a consensului. Astfelincit va reveni altor cetd!i, gi doar Sparlei nu,
fi'uctificarea clarificdrilor politice gi institulionale datorate reformei spaftane din secolul VIl.

i't
 al
"?

V. CR]Z.A L{JMII AR.T{ATCE

R-eforma spartan6 nu este decit primul semn al unei restructur6ri de ansamblu in lumea
cetdfilor, ce integreazd consecinlele multiple ale expansiuriii de apoikii, ale reformei tactice din
secolul VIi, repede generalizatd in intreaga Grecie organizatd,in poleis, ale maturizirti de
ansamblu a institutiilor gi categonilor mentale ale cetdlii. Aceastd complex6 conjr-rncfie, din care,
desigur, ntlmeroase alte componente ne scapf,, determin6, incepind cu jumdtatea secolLrlr-ri VII, o
crizdmajo.rd a structurilor originare ale cetdtii.
Aga cttm alr iltcercat sd o demonstr[m gi in paginile precedente, nu putem reduce dinamica
acesttti proces la un determinism mecanic, in care ponderii sporite a economiei urbane sd-i
corespundd o presiune sporitd din partea categoriilor sociale legate de viala ordgeneasc6,
megtbqugari ;i negLrstori. in ciuda frecvenlei cu care acesttip de explicalie a fost sustinut in
literatura istoricd a primeijumdtdli a secoh-rlui nosru, este ast5zi evident, in lumina documentetor
de care dispunern gi a interpretdrilor recente, c5 o atare mecanicd este gi simplistd, gi
nefuncfionald pentru ?nteleserea efectivd a proceselor la care ne referim.
E indiscr"rtabil cd marea expansiune de opoikiai din secoiele VII-VI a avllt efecte cu totui
renrarcabile in ce priveqte dezvoltarea activitSlilor urbane, secundare gi te4iare (adicd de
prelucrare a materiilor prime gi de "servicii" in sensulceI mai larg al cuv?ntului, de la navigafie gi
comer! Ia accentuarea diviziunii mLrncii gi specializdrilor in serviciile propriu-zise: bdrbieri gi
b.6legi, mdcelari sau hangii, prostituate, predicatori ambulanli, etc.). Dar e tot atit de adevdrat cI
aceastd dezvoltare nu rdspunde direci in sfera politicului, uncle criteriile de distribLrlie a autoritalii
gi puierii nu se schimbd mecanic, gi unde un nbbil proprietar de pdrnint continud sd detina un loc
pe care nici un megtegLtgar nu viseazd mdcar sd-l revendice, gi cu atit mai pulin ii poate efectiv
dobindi. Aga cr-rm am incercat sd-l reconstituim, universul cetalii grecegti este o lume
aristocraticd Iatent r,rnificatd, at?t in structuri, cit gi in reprezentdli, de stdpinirea cetSlenebscd a
pdnl?ntLrlLri. Aga cum vom vedea, din latentd, aceastd determinare va devenipatent6.
Acestea fiirrd zise, e evident cd, de pe lajLrmstatea secolului Vil, ceva se int?mpt6: o
curgere rnai rapidd gi rnai accidentatd a evenimentelor, o nelinigte tot mai generalizatd gi un
cumui de inovalii care strdbat ansarnblul viefii gomunitSllor grecegti, de la tehnici ale cotidianului
la institulii, credin{e gi forme ale imaginarului, cu o efervescenld care se cere totugi explicatd.
IntorcindLr-ne o clipd ta experienfa spartanS, care are. rnai degrabd decit valoarea de rnodel
istoric ce i-a fost secole de-a rindLrl conferitd, valoarea unr-ri model euristic, constatdm cd, in linii
generirle, procesele pe care conrunitatea lacedernoniandle-astrdbatLrt reprezintd un proces de
largire a sferei de autoritateinpolis, urmare a Iargirii sferei puterii:in momentu! in care
fornraliunea rdzboirncd, a cetfilenilor de rind, falanga, devine esenlial6 pent cetate, acegtia s?nt
absorbili, in calitate de hoplifi, irr sfera dejindtorilor puterii potitice prin reforma institutiilor
Spartei,
E destul de probabil c5 evolulia liberd a Llnor cetdli deschise cdtre nrare, cdtre efervescenfa
artizanald, cdtre fornre rnai complexe de evolulie - cLrm au fost Corintul sau Megara, Miletr,rl sau
Syracusa, Cumae sau Atena - pLlne gi alte problenie. Dar nu altele cr-r totul. Constituirea prirnelor
poleis este rezultatul unei coaliliide for{eiintre basilei, rdzboinicii de elitd, mindri de tradi{iile
Ior de nearn, de cetele lor de ltelairoi, de cdmdrile lor piine de bunuri de pre!, gi proprietarii de
pdminturi din linutLrrile de ei stdpinite. Cu preful expatrierii a numerogi locuitoridin aria
rnetropolitand, aceste coniunit6li de proprietari izbutescs 5-gi regleze ritmul de dezvoltare.
Efectele cortjugate ate acestei stabilizdri a raporturilor socio-politice gi ale expansiLurii
duc. pe de-o parte, la consolidarea - atit in metropolS cit gi in rnediLrl colonial - a proprietd!ii
funciare de tip cetSlenesc, qi, subsecvent, a categoriei de proprietari instdrifi. darnu nobili; pe de-
altd par1e, societatea parcurge o varietate de experiente noi, de la cea a intemeierii propriLr-zise de
ctpoikii- e cu tolul attceva sd trdiegti, asemerlea pdrin[ilor gi bLrnicilor, intr-o a$ezare care
 r' 'gt
/1 .-#,
- J5 l-

evolueaza ilnperceptibil, gi sd cortstruiegti, direct cu bLrnd gtiin!d, o cetate noud, in

!i ?mprejurdri
?n care toate nortrrele de convietuire sint pLrse Ia incercare nemijlocit,
de la aventura strdmutdrii Ia
contactul tot ittai fiecverrt cu o iunte mr-rlt mai iarg6 gi mai ciiveisd decit cea tradi!ional6.
Toate
aceste elemente aduc modificdri importante de rnentalitate, de comportament gi
de atitudine,
pnvilegiind nu doar fidelitatea fatd de valorile traditionale, ci gi o reflectie maipulin inertial6
despreliata cetalii pl a cornponentilor ei. Pe acest fond, inovai;;;.;;;. ; ;;;." c, sine rdzboiul
lroplitic desdvir$e$te deplasarea pLrterii - inilitare. dar gi, mdcar tendenlal, politice - cdtre marea
rnasd a cetdfenilor.

r.,,o,n,llll;ilffi T#;iHl'tlll;i,'lil;?i:;:::[;;,;il#:T,":l#ii#'#ff r,
cleterminata- de tensitrnile dln interiorul grupuluiaristocratic. In bLrna tradilie eroic6, acest grlrp
rttt e decit foarte rar ontogen gi solidar, fiind conipus din dinagti, fiecare inconjurat de
cete de
hetairoi, de clientele gi de supLrgi, de sclavi gi de argali; vechi rivalit6!i ale unei societdii
rdzboirrice ?n care fiecare se consideraun printus inter pares' ajung sd fie arbitrate, macar pina
la
un punct, de comunitatea civicd in intregul ei. O inscrip{ie din secoiul VII descoperitd Ia Dreros,
?n Creta, cel mai vechi act normativ al r.rnei cetb parvenit ?n forma sa originald, pune
?rr 1-rmin6
tocmai acest element constitutiv ai cetdlii. Inscrip[ia publicd este o lege prin caie se interzice
oric[rui cosmos (magistratii sr.tpremi in cetelile cretane) sd-pi repete mandatul mai devreme de l0
ani' E evident cd o aselnenea normd interesa direct pe nobilii din Dreros, care se temeau cle
concentrarea puterii gi autontdlii in miinile unei singr-rare facliuni; dar e la fel de important sd
adaugim cd legea este emisd de cetate in intregLrl ei - sau, cum st6 scris irr preambLri, hacle ewade
poli,"aSa a gdsit cu cale cetatea". Chiar dacd autoritatea cetdtii este invocaiu dou, forrnal, ea
apare totugi ca arbitru al raportLrrilor dintre cei putemici, ca instanld mediatoare gi ca surs6
ultim6
de legitimitate, CaracterLrl agonistic, conclrren!ialitateaperpetud a raporturilordintre diferitele
glupuri aristocratice - ceea ce inseamnd acum mai ales ?ntietate gi puiere politic6, odatd ce
rdzboir-rl nu mai e o sumd de dueluri, ci infruntarea a doud armate de cetaleni - reprezintd o
componentd indirecti, dar esentiald, a crizei aurtoritdfti nobiliarei n perioada arhaismului matur.
In fine, dar nu in ultimul rind, discursLrl despre cetate este de ia bun inceput rin discurs
despre similittrdinea cetdlenilor; fi'aternitatea simbolicd a acestora, rnaterializatainvatra comund
a cetAlii, cdreia i se aduce un cult comLrn, gi exprimatd explicit in poezia de exhorla{ie civicd
a
unr-ri Archiloc, de pild6; gesturile fondatoare. cie la impdrtirea prdzii la impdrlire a egaid,a
c5mii la
sacrificii 9i de la ?mpdr{irea loturilor coloniale epi tei isei kqi homoisi, cLrrn scrie un text
pretinzind cd reproduce legea de ?ntemeiere a coloniei Cyrene, "in nrod egal gi similar", Ia
inscrierea cetSlilor nou create iutr-o irnagine spaliaJd a similitLrdipii, toatd aceast6 ideologie
solidarizarltd a corpulr-ri civic omogen nu putea rdmine fErd r-rrmdri. Ea asigur6, o bund bLrcat6 de
vreme, stabilitatea gi consensliinpolis;dar, cind aristocraliiigi pierd monopolul puterii gi incep
sd impartd o autontate de care nu nrai sint atit de siguri, ecoul acestLri discuris e arnplificd
arnerr intdtor.
Aqa se face cd, mai pretLrtindeniin cetdlile Greciei dupd cca.650, autoritateatradilionald,a
aristocratiei incepe sd fie contestatd. Nu de vreo pdturd plutocraticd ori de demos-gl urban, ci de
cetate ?n ?ntregul ei, de,corptrl cetdlenesc ale cdrLri dreptLrri colective silt revendicate pe temeir.rl
obligatiilor colective c5rora le este suplls.
"Sitrt revendicate": istoricLrlui ?i vine in chip firesc acedstd forrnLrld impersonald sub pan6,
citd vreme e ctt nepuitin!6 sd rrrai distribr-rim rolurile coextensiv cu statuteie tiadilionale. VrLau
sd
spun c5, dacd esen{a conflictului care opune pe hoi aristoi, ca unici delindtori ai pLrterii gi
autoritAtii efective in cetate, gi ceea ce indeobgte se numegte ho clentos, rnLrllimea cetdtenilor de
r?nd, ceea ce se petrece ?n realitate este oarecum diferit. Forma acestor revendicdri nu e niciodata
politicd, gi nu e rrici conceptualizatl,in vreun fel: este vorba. pe cit ne putem da seama, de o
anxietate crescindd, rnanifest?ndu-se pritttr-o sensibilirate sporitd. fala de secte gi credin!e strdine
 -$-
imaginarului care legitima ordinea in polis, printr-o capacitate sporit6 de a intra in panicd fat6 de
epldernii qi rdzboaie, prin aderentd la reputalia diferilitor purificatori, prezicdrori gi inlelepli.
sophoi, a cdror preciicafie moral-religioasd fEgddueigte tot mai des vindecarea rdLrlui din cetate.
Tot aga cum este indirect perceptibila in violenla crescindd a confruntdrilor dintre facliunile
aristocratice, in care sint antrenali tot mai des gi cei de rind, care se arunc6 in luptd cu credinla
oarbd cd o cdpetenie sau altava pune cap6t tensir,inilor qi va face, in fine, dreptate.
,, Cei ce dau nume gi formd acbstei violente sint tot aristocrafii. Nu toli, de bLrnd seamd;
nrnlli dintre ei se tem gi se cutremur? de oroa in fala celor de neant prost; mulf i dintre ei incearca
sb rid.ice, intre ei di cetdleanul de rind, o bariera de comportamente ostentative, de rafinament, de
somptuoase vepminte gi podoabe, de atitudlni de castd convinsd de superioritatea ei absolut6.
Ailii.insa, fie cd doresc sI triumfe cu orice pre! in intrecerea nobiliard perit intiietate ?npolls, gi se
indreaptd tot mai stdruitor cdtre cei de r?nd pentru a-gi birui adversani nobili, fie cd infeleg mai
bine fragilitatea unel autoritdli contestate gi intemeindu-se pe o putere tot maipulin exclusiva;
fapt e c6, ducind mai deparle implicitLrl "contract originar" pe care se intemeiase cetatea, o parte a
aristocraliei exprimd ea insdgi nemullumirea celor mai mulli gi dd formd contestaliei popuiare
difuze, elaborind nu numai discursul, ci chiar reformele gi instituliile cetdfii omogene sub aspect
politic.
.,: Procesul prin care se instaureaz6, in multe din cetdtile Greciei (nLr ?n toate), acest New deal
care deschide calea cdtre virsta "clasicd" a lurnii elene, poate imbrdca diferite forme, in mr-rlte din
cazuri, violenla contestaliei este doar latentd, gi diferite fornre de arbitraj public, de reforme
legislative oi politice, focalizeazd, instituliile gi comporlarnentele tradilionale pentru a le adecva
exigenteior veacului. In alte cazuri, procesu! ?rnbracd forme mai complicate gi mai pulin legitime,
Iegate de fenomenr-rl tiraniei.
In ciLrda diferenlelor concrete gi mai ales a opoziliei de fond intre o solulie rezLrltind din
insegi principiile cetd!ii - refonna : gi o alta care le neagd radical - tirania - caracterui
complementar, de allternative ale aceieiagi problematici, al acestor doud fenomene ale
arhaismulr"ri matur rezr-rltd nu doar din logica procesului; ele sint percepute ca atare chiar de
contemporani, fie cd ne referim la Solon, care ipi prezintd, reforma ca unicS attemativi la tiranie,
saLr l,a Pittal<os din Mytilene, arbitru pubiic pe care dr,rgmanii il denun!6 ca tiran.

Legislqia suisd.
In cartea a ll-a a Politicii, Aristotel inregistra o listd destul de lungd de legislatori din
ce€lile arhaice, a clror istoricitate este destul de incertd. Dar numdrul mare al acestora e
semnificativ pentru o epocd preocupatd aproape obsesiv de normarea riguroasd a drepturilor qi
indatoririlor.
Reverrdicdrile nu s?nt univoce; exigenfa largirii cadrului civic nu se exprimd niciodatd, cel
putin in aceastd fazd,in sine, ci e o exlgenla genericd de dreptate gi buna mbsurd a drepturilor gi
indatoririlor, astfelirrcit, de pild6, elaborarea legilor scrise ca formd generald de asigurare a unei
justilii mai drepte apare ca o ocaracteristicd dominar a acestlli orizont reformator.
Semnificativd este gi tendinta izvoarelor de a institui serii de legislatori, prin imaginarea
Lrnei relalii - cu totul improbabile, in realitate - intre Thales din Milet gi primii legiuitori din ,
Magrra Graecia. Unitatea fenomenului este astfel atestatd, chiar dacd nu gtlm de fiecare dat6 ce
prevedeau anllme legile Iui Zaleukos din Locroi ori Charondas din Catania, Philolaos din Corint
ori Arrdrodamas din Rhegion.
E prea pu{in semnificativ dacd reforma legislativd a inceput in Grecia motropolitand sau
in cetSlile din ltalia gi Sicilia - degi experienfele coloniale, cu reunirea de colonigti din rnai multe
cetSli giclr norme diferite, trebuie sd fi stimuiat o cristalizare mai rapidd gi maipulin blocatd de
inerfie a unei legislalii unitare. Dar este semnificativ faptul cd niciuna dirr zonele evoluate ale
Greciei, deopotrivd metropolitane gi coloniale, nu Iipsegte dirr aceastd geografie a legiferdrii.
 h^ ,49
,\8"
JW -

FaptLrl c5 tradilia despre legislatori interfereazd in citeva cazuri

mdcar cu listele celor pe
care posteritatea i-a nuntit "cei gapte inlelepli" nu e, iardgi. lipsit
de interes, fiindcd dezvdlLrie
ceva din attnosfera reala a acestei ere a instaurdrii legiloi scrise.
Seria - invariantd ca numdr, dar
extrem de variatdsub aspectul componenlei - aga-numililor sophoi,
experfii, iscuslfii, mai
degrabd decit intelep{i, conden seazd o experienia care poate parea
comp ozitd cuinu e familiarizat
cu categoriile mentale ale cetdfii arhaice. Aceasta cuprinde p-ersonaje
nu odatd ciudate,
reformatori religiogi gi ilLrrnina{i, al6turi cle legislato,li ,.u.ri gi sistematici,
exferli ?n purificdri
rituale ca Epimenides, tirani sau, dimpotriva, filosofi ca Thales. Ceea .e ?iunlgte
nu line atita de
mijloaC.ele pe care te folosesc, cit de scopurile pe care le urnrdresc, gi
care sint intotdeauna ceie
ale unei mai armonioase alcdtuiri a cet6lii. Epimenides, ne spllne Plutarh,
aizbdvitAtepa de o
epidemie prin riturri de purificare - inch-rsiv piin exilareu ,',',uiii familii ariitocratice
a
Alcmeonizilor, care tindea sd acapareze contlolul unic in stat - gi prin instituirea de
noi culte,
ceea ce i-a fEcut pe cetd{eni "mai disciplinali gi mai binevoitori unul
fala de cel6lalt,,.
De bun6 seam6, chiar in cazul atenian, existd tentalia de a vedea in acliunea
lui Epirnenide o
purd manevr5 politicd rnenitd sd elimlne din viala cetatii prea putemica iactiune
a Alcmeonizilor.
Neriumdra{i istorici nu aLl rezistat acestei tentatii, qi, in felul ei, purificarea are gi
acest sens:
numai'ca n-o infelegem mai bine, ci mai prost clacd o reducem la o manevra poiitica
deghlzata.
Dacd insd ne amintitn cd Epimenide era un ilLrminat, care clama c[ o viziun
i a zeileiDieptalii i-
ar fi revelat solutiile pentru instaurarea pdcii sociale in Grecia; dacd,recitirn
in liteia lor
zise "politice" ale lrri Solon; dacd hldm in seamd gialte fenomene comparabile gicontempo"run., "iegiil.
de pilda componenta iiralionald a practicilorpitagoreice, sluna de ritualuri gi
de tabu-uri revelate
5i de principii moral-politice pe ca inilialii din preajma filosofului samian le propun penrru
institutrea dreptei ntdsuri in viaia cetdtii, vom inleli cd fenomenul instituiri; iegistaliei
in cetdlile
Grecieii nu poate fiijLrdecat exclusiv in termeni de Realpolili,t. gi trebuie sd fie inteles
?n termenii
sfri proprii.
Mai mttlt, un caz frecvent pare*? fi celin care "experli" dintr-o cetate anlrme legifereazd,
in cu totul alta decit ?n cea de bagtin6: Philolaos din Coririt dd legi tebanilor, Androdarnas
din
Rhegion - cetdlilor din Chalcidica,iar Creta apare ca prima rurra d. inspira a legislator.ilor
din
cetdfile italiote. In aceastd tradilie trebLtie sE vedem deopotrivd gi recunoagtereaimplicit6
a
coerenlei de ansamblu a fenomenulLri legislativ, care depagegte ?n chip evident accidentele
locale,
qi o rndrturie indirectd a dificultalilor majore ale dernersului, Intr-adevdr,
cetalile obignLriau sd
recurg6 la arbitraje dinafard tocmai pentnt a crea o instanld c?t rnai obiectivd,
atestind astfel faptul
cd posibilitalile de a gdsi in interior o atare instanla, imurrd fa!6 de sLrspiciurrile
reciproce ale
fac{iunilor ce se infrunta gi def inind o autoritate negtirbita de. concurenlialitatea perpet.r6
a
acestora' fuseser6 epuizate in interior. Acolo unde legiuitonrl izbLrtis. rl fi.
ales dintre cetdfeni,
deseori asemenea contestdri se fac auzite: sA amintini doar de acuzaliile vehemente
pe care
Alkaios din Myilene le aruncd irnpotriva Iui Pittakos , aisymnetes delegat de cetate
s6 instit,ie
Iegi, sau de versurile amare gi aprige prin care Solon r. uid. silit s6 ,. -up.rr, ca
inconjurat de o
haitd de Iupi.
Pe de-altd parte, inforinalia Iiterard cu privire Ia legislatori trebuie sd fie ?ntregitd
cu
inf,ormaliile epigrafice despre legislatie. Dispunem. in prezent, de un numdr ng prea
mare, dar
sernnificativ, de inscriplii consemnind acte normative din secolele Vll-Vl, gi caie ne indicd
m6car
sensul general al activitdlii atribLrite Iegislatorilor. In fine. trebLrie sa nrenliondtn cd
exist6 qi
dovezi impoftante despre infiinlarea, in acest context, a unor institulii peimanente
de elaborare gi
publicare a legilor, inafara - poate ?n prelungirea - mandatelor exceplionale
ale reformatorilor.
Cei gase thesmolltetai,"pdstrdtorii legii", se adaugd tocmai in aceastd vreme colegi,lui
tradilional
format din cei trei arhonli ai Atenei arhaice.
Devine palpabil astfei faptLrl cd tot acest complex de fenomene au drept conditie
necesar6
Ittt doarmatLlrizarea cetetii, ci gi deprinderea scrisLrlLii; mai mult, o anlrme ttzan[daparte
a acestui
 instrumentdecomunicare,alcdruirost,inGrecia,af6stdelabuninceputacelade apublica.de
a divr-rlga, mai degrabd dec?t cel de a consemna. Or, aparitia legislaliei scrise exprima gi confirmd
totodatd aceastd vocalie particulard a scrisului in Grecia, urrde inscriptiile publice devin nu doar
un element uzual al peisajului urban, cl gi o formi particulard de participare a corpului civic la
viala,cetdlii. Primele inscriplie provenind dirr Creta (insuld care este un jalon esenlial in
difirziunea alfabetulLri grec) consemneazd hotdrirea cetafii de a institui funclia numitd
fihoinikogt"aphes, secretar specializat.tn scrierea de tip fenician (sau cu litere purpurii, cum se
obignnia sd se intdreascd cu cuioare conturul literelor gravate ?n piatra) gi mnarnon, depozitar al
memoriei colectivitdti i.
r" Cele mai multe legi arhaice privesc conflicte intre cetdleni, semn, desigur, al stdrii
conflictr-rale cdreia ti erar"r chemate sd-i ldspurrdd: legile lui Dracon,la Atena, reglementeazd
penalitdtile referitoare la ornucidere, instituind distinc{ia revolu!ionard intre crima cu premeditare
gi ornuciderea involuntarS; ?n alte cetdli afldm cd se fixeazd tarife de amenzi care sd rdscumpere
crima, deschizind calea concilierii.
,, 0 alta categorie de legi se referd la reglementarea transmiterii proprieHlii
$i, pomind de
aici, la dreptui familial: codr"rl de legi de la Gortyna (Gortys, ?n Creta, o inscriplie monumental6
care consemneazd cea mai cuprinzdtoare reglementarejuridici dintre ceie cunoscute epigrafic
pentru epoca arhaicd; inscriplia dateazd din secolul V, dar e f,oarte probabil cd o parte mdcar a
codului este anterioard acestei date) prescrie minufios condiliile de legitimitate a cdsdtoriei gi
succesiunii. La Atena, un mare efort legislativ se referd la pioblemele testamentLrlui gi ale
sr-rccesiunii in condiliile itr care singurr-rl urma$ este o fiic5 (problemd dificild, cdci fetele nu
puteau mogteni pdmint) sau in care nu existd urmagi directi. In fine. problema adoplir-rnii intrd in
aceeagi sferd a dreptulLri succesoral, problemd esen{iald pentru cetate, de vreme ce calitatea de
cet6lean depindea de stdpinirea asupra lotului cetdtenesc, kleros. Intr-o direclie asemdndtoare, se
consemneazd,legi referitoare la pdrnintul pLrblic, la regulile de arendare, la drepturiie gi taxele
ptdtite de cdlStorii strdini, Ia ingrijirea dorneniului public, etc.
O altd categorie de legi privegte contractele gi debitele; intr-o societate in curs de
diferenliere, cum e cea greacd in aceastd vrerrle, aceste reglementdri au o importanfd capitala. Un
capitol aparte al acestei opere legislative comLrne a cetdlilor Greciei privegte reglementarea
actuluijuridic ?nsugi. Dacd ?rr ce privegte legile rnenlionate pind acum putem bdnui nu odatd cd
ele reprezintd consemnarea urlor uzante anterioare, in domeniul adrninistrdrii dreptului este
evident cd ne afldrn ?n fala unor inovalii de fond. La Atena, poate gi la Elis, o crimd poate fi
denunfatd in justitie de orice cetSfean, ceea ce inseamn6 cd nu familia victimei este parte
vdtdmatd., ci comunitatea civicd in intregul ei;la Paros, un decret pentru pdstrarea curileniei pe
domeniul public ingdduie oricdrui cetdlean sd sesizeze incdlcarea legii gi sd incaseze amenda, in
numele cetdlii. Dintr-un alt unghi. retine atenlia un decret arhaic din Argos, care legifereazd
rdspunderea individuald a fEptagulLripentru delict, interzicind, incd in secotul V, ca familia celui
condamnat sd fie persecutatd in vreun fel. In fine. regulile precise de procedurd enunlate acum
vorbesc de o logica argLtmentativa gi de o gindire abstractd, care precizeazd condifiile mdrluriei
ca expresie calitativd a ierarhiei culpelor gi criteriile evaludrii. Modernizarea acestor regLrli este
evidentS, chiar dacd penalizarea sperjurilor, de pild5, fine inc6 de sfera tradilionald a ordaliei gi a
irlnrpcafiei
In ansamblu vorbind, legislatia arhaicd vddeg aceeagi dedublare intre tradifia cutumiarS -
pe care atit de fericit a denumit-o Louis Gemet domeniul predreplului - gi o foarte rapidd
conceptualizare, o g?ndire maturd gi abstractd, intemeiatd pe un tip nou de logicd fat6 de gindirea
"miticd": logica argumentativd a terfir,rlui exclus. Tradilia susline cE primele legi, cele ale lui
Charondas, erau precedate de o incantafie in versuri, menitd sd supund cugetele ferrnecindu-ie
inainte de a institui norma riguroasd gi abstractd. Acest detaliLr - fie el 9i apocrif - ne ingdduie sd
evaludm mai complet insemndtatea publicdrii legilor in cetdlile arhaice. Fiindca e vorba, fbrd
 F,
-') &*
V'A

EJ

indoial6, nu doar de o tranzi!ie, ci gi de o ruptur6.: fal1tde logica ambiguitdtii. pe

care formele de
expresie orald o vehicufeazd prin exceleni6, gi fala de normele oraculire
versificate, cirora legea
le opune proza scrisS;.fali de dreptul cuturniar, polimorf pi existind doar
ca sumd a interpret6rilor
particLriare ale fiecdrLri caz, cd,rora Iegea scrisd Ii opune o forrnd unicd, generaiE
gi fix6; fala de
tehnicile secrete de tiansmitere a normelor tradif ion ale, themiitai, cdroialegea scrisd
le substituie
o normd publicd enunlatd de comunitatea civicd in intregLrl ei gi consemnati spre
clrno$tinla
tuturor, o dat6 pentrll totdeauna. Legislatorii sint delegafii cetdlii, investili in mod exceplional
-
de eetate, nu de vrelln zeLr - cu capacitatea de a enLrnti in numele gi in beneficiLrl
corpuiui civic
regLrli clare 5i stabile ale convie!,iirii in polis. Chiar ddci legile loi n-ar fi modificat nici o iot6 din
normele dreptulr-ri cutumiar anterior, gi incd aceastd legiferare ar insemna, in sine, un
moment de
cotitLrrd in istoria cetalii, care se afirmb acum in caiitate de unicd sursd gi executant
al dreptr-r1-ri.
Reformatorii
Aristotel, preocupat mai ales de istoria gi de tipologia constituliilor,politeial, observa cd
majoritatea legilor arhaice nu s?nt legi constitLrtionale. In fapt ?ns6, reformele se infEligeaz6,
acolo
r"rnde le putem examina in litera lor, ca o iege (sau o sumd de legi) referitoare
la orgonirur.u
instituliilorpolitice, gi nu ca o constitulie ?n sensul complet gi sistematic al tennenului: astfel,
marea'rhetra spartand este, formal, o lege, dar reorganizeazd institLrliite fundamentale ale
Spartei; reforma lui Solon a irnbrdcat forma unor legi, consemnate pe mai multe table de
lemn,
Qxones, care se roteau in jLrrul Llnor axe, kurbeis, montate pe Acropole. 1l literatura istoricd
a
secolului IV. confuzia intre legislatori gi reformatori este constantd, intretingtd dealtminteri
de
disputele politice in care fiecare grllpare atnbuia unui venerabil predecesor propriile propqneri
de
reformd constitufionald; apa s-a ajuns ca gi Dracon gi alli legiuitori sa fie creditali necare
cu c?te o
cor.rstitufie - integral6 gi perfect anacronicl.
Inafura de refortna spartand gi de refornra lui Solon, cele mai importante gtiri despre legi
constitufionale inovatoare itt secolele VII-VI provin din descoperiri epigrafice. Este uortu, pJd.-
o parte' de legi regletnentirid funclionarea magistraturilor gi limitele competenlei magistralilor
-
problemd spinoasd de doLrd ori, de vreme ce eventlralitatea unei concentriri abuzive u put"ril
interesa gi raporturile dintre diferitele facliLr nobiliare, vegnic in concurentd, gi cetateain
intregLrl
ei, pe care astfei de uzurpdri o dezechiiibreazd,inadincime. Al5turi de inscr:ip1ia din Dreros
existau legi din aceeagi categorie de la Eretria, in Eubeia, gi de la Erythrai. Poate in leg6turd
cu
aceea;;i problematicd se pLrblicd liste de magistrafi eponimi - lista arhontilor atenieni,
,uu u
aga-nurnililor demiougoila A'lgos - liste care, clincolo de ordonarea cronologicd a faptelor,".u
contribLtie,laprecizar"ea exact6 a rdspunderilor in polis, Aceasta este, de fapt, problema
centrald a
legilor organice: sistematizarea, fie gi incipientS, a unor norme care sd stabileascg i;rd echivoc ce
poate 9i ce nu poate face ttn magistrat, gi ce instantd.urrneazd,sd judece transgresiurrile.
Chiar
dacd nu adunarea poporulr.ri, ci tot consiliul nobiliar tradifional este celin fala caruia r6spupd
magistralii, ca la Atena, Iegiferarea acestei sitirafii rnodificd radicai poziyiaacestord, care alunec6
astfel. fie gi implicit, de Ia statutul de archontes', cdpetenii, la cel de-mandatari ai cetatii.
Se intimpla ch.iar, cel pufin intr-urr caz,ca instanta in fala cdreia rdspund magisiralii
sfr fie
emanalia directd a adrrndrii corpului civic, denrcs.' o celebrd inscriplie din Chios, datind
cel mai
tirziu de la jurndtatea sec. VI, prevede alegered, din aclunarea cetSlenilor, a unui consili' nurnit
boulb demosie, ceea ce inseamnd cd trebuie sd cleosebim aceastd institirie de vechiLrl co.siliu al
cetilii aristocratice, gi-iatribuie o competen{d politicd globalS gi mai ales rostul de insta'td in
controlul ntagistraturitor superioare.
in filte, textele din aceastd perioadd incep sd conlind prevederi in leg6turd cu obligativitatea
convocdriiperiodice a adLrndrii poporLrlLri gi cu cornpetenfa aqesteia; faptui cd acum apare statuat,
pentrll prima datd in istoria lumii, principiul rnajoritar - adica ideea de pumarur.."uriA
si d.
 -I'1vl
L-
J \j

stabilire precisd a ce ?iiseamii6 iiiajoritaie - este un semn aimattrciz1rii reflectieipolitice,

care
devine tot mai rnult locul privilegiat al Linei gindiri abstracte qi cantitative,
Acestui context i se integreazd, dealtminteri, gi urra dintre inovaliile cele mai cunoscute ale
arhaismLtlui matur, inventarea monedei. Conform tradiliei, grecii ar fi invdtat de la lidie'i
sd
dividd rnetalul prefios in pl6cu{e circulare de climensiuni gi greutate constantd, garantate de
semnul autoritalii emitente. Ca gi in cazul aifabetului, este evident ci lumea g,reacda dus infinit
mai departe decit cea orientalfi aceas.td invenfie. Cdci doar in cetalile Crecieii-a utilizat ea pe
scard larg6, ducind, pind la urmd, gi la o economie monetara pe care Orientul avea s-o deprinda
abia odatd cu expansiunea greco-macedonean6.
"' $f, insemne astd oare c5, dintru inceput, moneda a aparlinut unei economii de mdrfuri, la
ale cdrei nevoi s5 fi rdspLrns apariiia ei? In felul sdu, chiar Aristote susline aceastd idee, ceea ce
nu inseamnd cd e gi adevdrata. Doud constatdri, cel pLrlin, o contrazic; pe de-o parte, faptr-rl c6
primele monede care apar sint dln argint gi au o valoare foarte mare, ceea ce leface puiin
susceptibile sd participe efectiv latranzacliile comerciale curente; funclionalitatea economicd a
monedei apare abia odatd cit apariiia, in se.V, a Lrnitdlilor divizionare din bronz. pe de-alta parte,
monedele ne sint men!ionate, in textele referitoare la aceastd perioadd de inceput, exclusiv ca
mrjloace detezaurizare - privatd, dar mai ales pLrblica - ori de'distribu{ie, p.nulitut. sau ofrandd
de cr-rlt. Descoperilik arheologice confirmd aceste constatdri.
Pare de aceea cu mult mai fireascd integrarea primelor emisiuni monetare - fie c6 le
atribuim cetSlilor ioniene sau Eginei, Argos-ului sr.rb domnia lLri Phei on ori corintienilor jn
timpul tiraniei lui Cypselos-i ncontextul general al unei epoci dominate de problemele norm6rii
9i echilibrdrii statLrtelor civice, ale evalLrdrii cantitative exacte gi ale drepteiimpdrliria avLrfiei gi
puterii: primele ernisir-rni datorate tiranilor sint considerate ca preliminare uneidistributii
reglementare gi echitabile de bunuri. Moneda apare ?n contextul unei cLrantificdri aproape
obsesive a drepturilor gi obligaliilor, de pildd odata cr-r tarifele de penalitdli pe care Je irnpun
primele legisla!ii scrise; in Iegdturd, in firre, cu afirmarea tot mai explicitd a cetatii ca i^tieg, citd
vreme efigiile monetare instituiaLr un adevdrat cod simbolic afirmind identitatea politico-
religioasd a fiecdrei polis ca stat suveran.
Cea mal ctlnoscutd dintr,e reformele epocii de care ne ocupdm este cea datoratd lui Solon,
la Atena, 9i aceastd reformd are o componentd de evaluare cantitativS, timesis, care dd, gi numele
constitufiei ce rezr.rltd din legile soioniene. Aceast6 component6 nu poate fi ins6 despdrlit6 de
mdsurile de corectare a dezechilibrelor ?n regimul proprietdlii, ceea ce pune in evidenld caracterul
global alcrizei cdreiaii rdspundeagi al solutiilorposibileinaceststadiual evolutiei cetalii.
Izvoarele - qi, in primul rind poemele civice ale reformatoruluiinsugi - explicd starea de
conflict intern premerghtoare reformei printr-o crizd afectind distribu!ia pdrnintgiui gi statr-rtelor
civice: aflErn cd un mare numdr de atenieni ruinali decad la statutul de hectemoroi ;gesari",
adicd de ldrani datori sd dea unui proprietar creditor a $asea parte din recoltd; mai mult inc6, unii
dirltre ei devin sdavi pentru datorii gi ajung s5 fie v?ndu{i dincolo de hotarele Aticii,
Putem presupllne cd este vorba in fapt, de suprapunerea a doud tipuri de raporlr-rri sociale
9i economice: pe de-o parte, o veche forrnd de dependen{d parliala a producdtorilor agricoli,
statutul de ltectemoroi comparabil cu cel al aga-numiyilor penestai din Tesald de pildd, sau al
acelor vvoiketai din Creta; aceast formd s-ar fi tradus prin obligalia de a da o parte din recoltd mai
riirilor Iocului pi se materializa prin bome de piatrS. 'horoi,pe ogoarele celor care nu erau liber
cu totul; pe de-altd parte, procesul de concentrare a avuliei ftrnciare, care imbracd forme noi,
ducind la transfonnarea unor !6rani pindatr-rnci liberi iri hectemori, ca gi la decaderea la starea de
sclavi - nrarfd a acelora cu totul ruina!i. Accentuarea acestui proces, mai aies in legdtLrrd cu
tendinfa generald a aristocrafiei acestei epoci de a-gi legitima puterea prin fast gi cheltuieli d
prestigiu tot mai exagerate, dLrce la o stare de revoltd acut6, in care denos-ul revendicd laolaltl,
 -(o--
restaurarea statutr-riui social 9i a celLri cetdlenesc al micilorproprietari
aserviti sa, primejcl,ili de
aservire.
Soiulia acceptata de ambele pirli in conflict fost alegere a,in 594,ca drhonte
cu mandat
exceplional de arbitru - archott kai ctiallshtes - a lui Solon,, un aristocrat
dirrtr-o veche familie
eLrpatridS, cunoscllt ca poet gi inlelept, sopltos (restLrl am6nuntelor
despre biografia lLri repreziritd
fabulalii ulterioare). Aga cum rezultd din analizapoemelor Iui Solon, acesta ig"i propunea
restaurarea concordiei civice prin medierea conflictului (noliLrneade mesotes,
"iit*r* mijloc,
i'
in centru"'este esenliala ?n giridirea politico-moral6 a reformatorului atenian). pe de-o
parte, el
desfi.inieazd orice formd de servitute arhaicS, smulgind bornele care marcau
acest statut , ltoroi si
proclamind: "pdmintul patriei, odiriioara sclav, aclrma este liber". Aceastd eliberare,
despre care
atidrrr cd s-a numit seisachtheia, lepdclarea poverii,a avut drept componentd gi
instaurarea
siatLrtutui de cet5lean liber pentru toli cei caie, hectemori sau chiar sclavi, gi-lpierduser6. pe
de-
altd pafte, Solon refttzd explicit sd insoleascd aceastd mdsur6 cu o redistribuire a proprietatilor.
pe
care o denunta ca specific tiranicd. O continuE, in schirnb, printr-o restructurare a
sistemului
socio-politic atenian, corelind drepturile gi obliga{iile cetdlbnegti cu statutul de proprietar
funciar,
printr-o evaluare cantitatlvb riguroasd a venituriloragricole gi a locului in poliscare
decurge
explicit din aceastd evaluare.
El imparte corpul civic in patru categorii de venit anual, mdsurat ?n unitdti de capacitate
pentru cereale satt pentru produse Iichide, vin gi ulei; pentokosiotnedintnoi (medimnLrl,
"bapita,,
de cereale, avea cca. 541.), cei care aveall un venit anual de celpLrlin S00 medim ni,
hippeis,
cavalerii, cu peste 300 rnedimni anual, zeugitai (probabil hopliliisau, ?ntr-o altd interpretare,
cei
cu o pereche de boi), av?nd atrual cel pLrtin 200 de medirnni, gi thetes, cu un venit
inferior acestei
limite. pornind de aici,51a[ite:gte o corespondenld strictfr intre obligatiile militare _ prirnele doud
clase fornrind cavateria, zeLrgilii - infanteria, iar thelii servind in trJrpele auxiiiare
sau ca vislagi -
9i dreptrrrile politice: toate clasele au dreptui sdparticipe Iaadunareapoporurlui gi sE aleagd,dar
numai primele trei pot fi alese, gi nurnai primele doud pot exercita funcliile majore - arhonte,
preot, etc' Aceastd distribulie censitard este ?ntregitd de o reglementare precisd
d dreptr-rrilor
acirrnrrii poporulLti, r{enros sau ecclesia, in aga mdsurd inc?t izvoarele ulterioare ii atribuie
chiar
infiinfarea acesteia (ceea ce nu e de acceptat, cdci in toate cetalile arhaice adunarea cetdJenitor,
a$a cLllll anr vdzttt, exist6, fie gi fornral, incd de la ?nterneiere). Periodicitatea;r
colnpetenla
sltverand a adLrndrii sint clar statuate, aceasta dobindegte gi capacitatea de a jrideca -
sub numele
de heliain - procesele in apel, gi de aceste mdsLrri se teaga gi sistematizarea, arheologic
consemnatd, a unei zone din preajrna cartierului Kerameikos, care devine o a doua
agord,
dublind-o pe cea str'Sveche de la poalele Aclopolei ; clacd.adrnitem cd Solon a infiin1a1 qi
up al
doilea consiliu, de 400 de mertrbri, alegi. ca la Chios, din toli cetdlenii, devine se6nificativd
dLrblarea instittr{iilor tradifionale prin noi organisme, menite sd contrabalanseze autoritatea
vechii
nobilirni qi sd echilibreze raporturile politice in cetate.
Acestor nrdsuri, tradilia le adaLrgd gi altele, conrplementare, al cdror sens general e de
reglementare a litigiiior de proprietate gi de Lrnificare a corpLriLri dvic. Cdci acesta e,
fErd dubiu,
mobilul esen!ial al reforrnei:concordia civicS, dobirrditd pri,', onlog.nizareacategoriei cetd{enilor,
ale cdror drepttrri gi indatoriri depind acum de criterii cantitative dincolo de care calitatea
de
cetdtean rdrnihe incontestabild gi egal6 pentru toti. E evident cd acele ipterpret6ri care
leagd de
nunrele lrri Solon o primd forntd de democratie nu au nici un fundament, cita vreme
finalitatea
explicit5 a reformei, ca gi efectele ei, au drept referent irnaginea ideald a Lrnei polis tradiyionale,
in
care cetdietrii- proprietari gi soldati, solidari prin origine comund gi similitudin., r.
supun bunei
r?nduieli a trebLrrilor ob;tei, eunomio.
In ciuda reformei, conflictele intente au continuat sd se agraveze, o bund parte a crealiliilor
instittrfionale solottiene intrd repede ?n desuetudine - sfatul celoi+00 dispare cu totul, astfel
cA
istoricii nroderni se ?ntreabd chiar clacd va fi existat, gi pind gi IocLrl cle ciesfasurare a eccle.siei
este
 ,nd
-u1f,t_ f

din nou cel traditional, ln preajrna Areiopagplui; curind, Ia Atena se va instaura, pentru o
jLlmdtate de veac, tirania, la capatul cdreia nLr institutiile solonierie, ci o noud reformd
institutionald, va aSeza cetatea pe r"rn fbgag prefigLrrind abia atunci democra!ia.
R.Srline insd r-rn nucleu, esenlial fiindcd tine de domeniul semnificatiilor profunde mai
degrabd d€cit de cel al consecinleloi practice: desfiintind toate formele arhaice ie dependenld,
i'efoi:ma pune in joc o conceplie coerentd gi nou6 cjespre corpul defindtorilor virtuali ai uno.'
drepturi gi obligalii cuantificate gi abstract omogene. Aceastd definiiie a cetalii va dainui, pentru
cd expnmd Lln proces deja realizat, gi legea dLrp6 care nici un cetdlean nu poate fi constrins sd
rdspundd cLl persoanai pentru obligaliile patrimoniale care-i incumba va rdmine o piatr6
r,r nghi u lard a si stem ul-r i po l itl co-j uridi c aten i an.

' Pornind de aici, gi unele consecinle indirecte ale legisla{iei soloniene vor avea o
importan!5 deosebita: e vorba, rnai ales, de faptul c6, refuzind o impdrlre a p[minturitor gi
Iegiferind obligalia pdrinlilor de a asigu fiilor lor o meserie din care sd trdiascd dacd nu le l6sau
un patrimoniu, Solon a stitnulat orientarea cil ocupaliile rnegtegugdregti gi o concentrare urban6
careteprezintd premisa infloririi artizanatutui gi comer{ului maritim din vremea tiraniei
pisistratide. Desfiin{area fonnelor de dependenle obligA Atena sd se orienteze cdtreprocllrarea
dle pe pia!6a miinii de lucru, ceea ce implica o dezvoltare de ansamblu a schimbului de mdrfuri
gi un statLrt aparte pentrll acea tnarfr. apafte care sint sciavii.
,' Refonna soloniand este cea mai bine cr.rnoscutd dintre cele la care recllrg diferite cetdli ale
Greciei aproximativ in aceeagi vreme, fie alegind, ca atenienii, un magistrat cr: puteri
exceplionale - Pittakos la Mytilene pe la 6A01590, Aristarchos Ia Efes pe la 550, un Epimenes la
Milet ceva mai devreme - fie chemind arbitri dinafar'6: Demonax la Cyrene, arbitrii chemali la
Milet pe Ia 550. Ad[ugind informafiilor istorice gi rndrturia inscrip{iilor, putem conchide cd
tendin{a de formulare mai riguroasd a principiilor definitorii ale cetS{ii gi de instaurare a unor
institulii mai complexe gi menitssd se echilibreze reciproc este relativ generald, Acest echilibru
nu trebuie sd fie supraevaluat nici in sensul de a atribui cetS!ilor acestei vremi toate datele Lrnui
organism politic modem, nici in acela al eluddrii violen{ei caracteristice conflictelor pe care
incearcd sd Ie rezolve reformatorii, nu {Erd o anume violen!6: Solon scria despre reforma iui cd se
va impune nomou bia, prin for{a brutalS a legii; gitot lui Solon i se atribuie o lege prin care, in
cazde rdzboi civil, orice cetdtean care nu va Iua arnrele va fi lovit de stinda, de pierderea calitalii
insdqi de cetdfean. Apelul frecvent laarbitri straini vorbegte gi el de imposibilLrl consens interior,
aga incit altemativa reforntehiranie nu e atit de univocd pe cit poate p6rea.
Trebuie dealtminteri sd observdm c5, atit in cazul reformatoriior nrandatali legitim de
concetdteni, cit gi in cazul tiranilor, care uzurpd prin fortd puterea, se manifestd, de fapt, o relalie
foarte asemdndtoare dintre un personaj charismatic gi corpul civic, incapabil sd rezolve pe cdile
uzuale criza gi incredinlindu-qi destinul unei personalitdli excepfionale, fie el arbitru sau tiran; de
Lrnde gi confuzia repetatd intre cele doua tipLrri de actiune politicd.

Tiranis Si tiranii
intr-un sens, tirania se afld, celpLrfin ca virtLralitate, la orizontui fiecdrei cetAli din epoca de
dominatie a aristocratiilor. Corrpeti{ia intre diferitele factiuni nobiliare - fiecare incercind sb
monopolizeze puterea pentru cit rnai multd vreme - reprezintd un fenomen permanent al acestor
cetdfi. Sub acest aspect, tiranii ar putea fi nigte aristocrali care au reLrgit s5-gi invingd concuren{ii.
Faptul c5, in Ir-rpta pentru putere, criteriul forlei efective este legitirnat de tirani prin criterii de
excelerrld apartinind fErd exceplie ierarhiei de valori nobiliare - capacitate de comarrdd rnilitard,
biruiri!e itt intrecerile panelerrice, opulenta 9i cheltLrielile de prestigiu; faptul, iarSgi, cd puterea
este exercitatd de cei mai mulli tirani cu ajutorul propriei hetairii, adicd tot ?n terrneni aristocratici
tradifionali, reprezintd argumente in sensul unei relative continuitdli intre tiranie gi regimurle
nobiliare care o precedd. Tot aga, cornponenta represivd a regirnurilor tiranice aparfine mai
 degrabi vendettelor intre factiuniaristocratice rivale decit unei politici sistematice
de asuprire a
corpului civlc in intregLrl sdu, ceea ce trirnite Ia acelagi context originar al cetdlii
dominate de
hetairii care se luptd pentru putere.
Fe de-altd parte, uu putem sd nu remarcdm c5, prin acliunea lor gi nu odatd prin
conpor-tament gi atitudini, tiranii aparfin altei Iumi dec?t cea a dominaliei integrale
a nobiliior.
insugi faptul cd izbr-rtesc sd dornine decenii de-a rindul cite o cetate este un semn c[
in vechile
gpoitLrli de forle se schimbase ireversibil ceva: tiranii apar pe fondul crizei de plrtere a vechiior
familii,ariitocratice, intr-ttn moment in care corpul civic nu e incd suficient de putemic pentru
a
le lui locul. Aga se explicd faptui ca tiranii igi dobindesc puterea prin uzurpare, adicd prin
rnijloace "necoventionale", de la ingeldtorie gi populisni la gdrzi personale'gi distribulii
de
pf,rninfuri; a$a se exolicd de ce principatLrl aliaiai tiranilor in tupiu cu facliumle rivale este,
dirrcolo de propria facfiune, tlemos-ul,populafia de iind a cetdiii. Aga se explicd de ce, dr.rpd
ce
dobindesc puterea exaltind propriile virtLrli nobiliare, tiranii fac apei Ia argumente de
o cu totul
altd naturd care sd le legitimeze autoritatea, mergind de la strdvecii tradilii de regalitate
mitic6 gi
justiliard la favorizarea hoplillor, la acfiuni de distribu!ie normatS, prefigurind propri,l
Ior contiar
ce se va nttmi curin d isonomia, egalitatea drepturitor in polis. Natura contradictorie a
tiraniei
arhaice rdspunde naturii tranzitorii a acestei solufii in crizacetdfilor c secolele Vll-VI.
Prima mentiutte cunoscutd de noi a cuvintulu i turannis provine dintr-un fragment de
poem al lLri Archiloc din Paros; sensul acestui termen (imprumutat de greci din lidiana
vemacularS, in care insemna "stdpin") pare a fi inc6 de pe acum cel al unei puteri exceptionale
de
facto, susjinr-rtdtriumfal de o ostentalie de bogalie qi faitpe care o vom regisiin ma'ifestdrile
conctete ale diferililor tiralri. PrirnLrl tiran grec arfi fost, dupd Aristotel, PSeidon din Argos,
rege
legitirn care gi-a depSgit atribLrliile tradiiionale: e ?ncd un paradox ai acestei forme prin excelerila
nelegitime de putere sd fie inauguratd de Lrn exces de legiiirnitate. Toate acestea nu fac, in
fond,
dec?t sd reflecte faptLrl cd o definilie forrnald a tiraniei este cLr nepLrtin!d de propus, gi
cd ne afldm
niai degrabd in fafa r-rnei pluralitali de manifestdri particulare cu unele elemente comLlne decit irr
fala r-rrrui fenonren ltnitar. Sfirgitul epocii arhaice este o vreme a tiranilor, conceptul de tira'ie
apar!ilre secolelor clasice.
in ce mdsitrd Pheidon din Argos este o figurd istoric5 realS sau un fel de erou civilizator de
o factLrrd mai recetrtd, cdruia i se atribuie diferite inovafii 'tiranice'. de la inventarea falangei
hoplitice ia inventarea tnonedei, e foarte greu de spus. In orice caz, printre cele rlai vechi
uzurp5ri tiranice de care nu ne putem indoi este cea al cdrei erou avea sd fie Kupselo.s din Corint
(657 dupd,traditie).
Corintr-rl era donrinat de oligarhiaBacchiazilor, a cdror putere exclusivd nu putea fi decit
generatoare de tensiLrni; aceasta cu at?t rnai mult cu cit numeroase probleme par s6 fi
accentuat
starea de nelinigte ?n cetate citre mijlocul sec.VII. Recurenla crizei agrare domina, dar, ca gi
in
cetelalte cet6!i contemporane, laolaltd cu problema statutetor civice, devepitA urgentd in contextul
apari{iei f'alangei hoplitice. Tradilia indicd deopotrivd o relalie sernpificativa intre Cypselos gi
hopliti, al cdror cotnandatrt era c?nd a dob?nclit tirania, gi o preocupare constant6 a tiranilor
corintieni pentru noi fcrnddri coloniale gi chiar pentru distribulii de pdmint.
NLrmai c5, relevind aceste elemente ale acfiuniipolitice pe care le putem atribui Iui
Cypselos, sintem departe de a fi spLts tot ce se clrvenea clespre un personaj in legdturd clr care
scrierile antice ne-au transmis un amestec fascinant cle gtiri gi de fabuiatii; trecindu-le s,b tacere,
riscdrn sA amputfirn noliLirr insd;i de tiranie de specificitatea ei. Un singur exernplu: tradilia
transmisd de Flerodot face din Cypselos un Bacchiad "de drept dirninuit". Aflim cd mama
sa,
Labda, ar fi fost din neamut Bacchiazilor, dar'fiiind infirmd, cunl o arat6 gi numele (Labda
?nseam "gchioapa"). a fost nSritatd impotriva uzantei, inafara clanului caie, in mod
obignuit
practica erldogamia; cd un oracol a prevestit c6 fiLrl Labdei va rdsturna puterea dinastiei,
5i cd
 /rn
-'6 -
Bacciriazii au incercai sd ucicid pruncui, dar au fost p6cdli{i de mama acestuia, care l-a ascuns
intr-un cuftr (kwpselos) qi astfel l-a salvat. Elemerrtele de folclor din aceastd legendE de intronare
sirrt absolut evidente, gi e cu nepirtinld sd le acceptdrn ca atare. Legenda nu e insd rnai putin
etocventd pentru modul ?n care era perceplrtd tirania, ca aparlinind unei lumi cumva originare, ?n
care'tiranul funclioneazd ca sernnificant al unei devieri de Ia normd, ca personaj echivoc,
deopotrivd legitim in chip virtual gi Lrzurpator in rnod real. Aceeagi atmosferd dornirrd ansarnblul
tradiliei despre tirani, rndrturisind-cd rru ne afldm in prezenla unei institulii, ci a unor personaje la
fel defabLrloasegi derealeca,depildS,acei oikistaiaiprimelorcetati dedincolodernare; ch,
oricum. nu ne afldm intr-un univers conceptual al cetdlii, ci incd intr-o lume arhaicS de tradilii
orale. Inddr6tul celor mai paradoxale gesturi atribuite tiranilor se pot identifica iniliative politice -
de pildd, in cazui lLri Cypselos, povestea despre l?gdduiala pe care ar fi fbcut-o iui Zeus de a-i
consacra toatd avu{ia Corintuiui dacd ajLrnge tiran, gipe care ar fi implinit-o instituind o
redevenld egalS cu a zecea parte din venitul fiecdrui corintian pe timp de zece ani; e foarte
probabii cd aceastd anecdotd indicd instituirea unui impozit, gi deci aparilia noliunii de avr"r{ie
publicd (o mdsurd similard ii e atribuitd gi lLri Peisistratos la Atena). Sau povested despre
confiscarea bijr-rteriilor femeilor din Corint la moartea sofiei tiranului (tot Cypselos sau fiui 9i
succesorul acestuia, Periandros), care se referS, probabil, 1a mdsuri impotriva luxulLri feminin,
uzuale in epocd (gi Solon e creditat cLr asemenea rndsuri), ca reaclie normatoare menitd sd
atenLieze disparitdlile flagrante de statut in polis. Dar analiza istoricd nu poate fi indifereirtd la
faptul cd asemenea mSsuri apar irrglobate intr-o naraliune care le travestegte sensul. Imaginarul
colectiv e solicitat de insugi comportamentul tiranulr"ri gi nu se manifestd incd in termenii unei
congtiinle politice, ci reinviind, pentru a da seama de insolitul sitLrafiei, temele arhaice desple
interneieri gi despre eroi.
Oricum, redistribuirile de pdmint gi de bunuri realizeazd o normare a averilor - de care se
leagd desigr-rr gi prirnele ernisiuni morletare - gi consolideazd popularitatea lui Cypselos, care
apare ca personaj providenlial in aga m5p'Jrd inc?t, ne spun izvoarele, nu a avut niciodatd nevoie
de o gardd personalS. Dar charisrna nu se transmite ereditar, aga cd succesorul lui, Periandros,
apare ca un personaj cu mult mai violent gi mai represiv, Confiscarea de averi gi noi legi
sumptuare accentueazd ostilitatea aristocra!ilor, in ciuda unei politici fastuoase de construclii
publice gi a exparrsiLrniipolitice gi comerciale?n intreaga Mediterand orientald, care face din
Corint o cetate dintre cele mai bogate gi rnai strdlucitoare din prima jr-rmState a veacului ai Vl-lea,
Periandros rdm?ne in nremoria colectivd ca un tiran opresiv; fiul pi succesorul sdu este rdsturnat
de o rdscoald a corintienilor. Dupd uciderea tiranului, se instaleazd la Corint un regim politic
oligarlric bazat pe criterii cerrsitare, a cdrui "bund rinduial6", eunomia, va fi elogiatd de Findar in
secolul urmitor.
Carn in aceeagi vreme, gi cealaltd cetate din Istm, Megara, este in stdpinirea unui tiran,
Theugenes, in legdtr-rrd cu care, probabil, trebLrie sd interpretdm gi poemele lui Theognis, care
deplinge prdbugirea tradiliei, cetatea invadati de oamenii de rind gi nefericirile vechilor nobiii,
clarnind cd ar bea cu nesa! s?ngele uzurpatoritor.Despre Theagertes afl5m cd gi-arfi cigtigat
popLrlaritatea masacrind turmele cetor bogali. Fdrd a putea face afirmalii mai precise, e limpede
cd ne aflSm intr-o lume de corrfiicte extrem de violente.
E probabil cd Theagenes a susfinLrt o incercare de instaurare a tiraniei gi la Atena, unde
ginerele sdu, Kulort, un tindr aristocrat faimos mai ales prin victoriiie sale olimpice, incearcd, in
tirnpul r-rrrei sdrbdtori a cetdlii sd cucereascd pLrterea. Restul eupatrizilor, in frunte cu Megacles,
dirr strdlucita familie a Alcrneonizilor - care, probabil, era cea mai putemicd lamilie nobild a
Ateneiin sec.VII - reu$esc s6-i asedieze pe tovardgii lui Kylon cu ajutorul unei mari rnulljmi
"chemate de pe cimpuri" (probabil clienti gi dependenli ai Alcmeonizilor, care igi avealr
proprietdtile in vecindtatea oragr-rlLri). Cu toate cd le fig6duiser5 cru{are dupd ce asedia{ii se
refirgiaserd intr-un sanctuar - ceed ce ii punea sub ocrotirea zeilor gi interzicea sd fie vAtamali -
 ,/') J

-lrtkl I -

Megacles ?i Lrcide, sdvirgind astfel un sacrilegiLr care va marca

destinul politic ulterior al
neamului gi, ?ntr-un fel, chiar al cetd1ii. Deocamdatd insd se dovedegte
ca acolo unde st*rcturile
tradilioriale de putere nobiliard erau incd putemice, tirania nu avea
sorli de izbind5.
In nordul Peloponesului, o cetate mai degrabd obscurd pind atunci,
Sicyone, devine brusc
l'airnoasb tot spre sfirgitul sec.VII datoritd tiranilir sdi. Despre
cel dintii dintre ei, Orthagoras,
Herodot pretirrde ci ar fi fost fiul unui bucdtar - caztipic de falsd
marginalizare a
lamiliilortiranice (si Atkaios pretinde cd Pittakos .ru d. neam prost, de;i
tct el mfrrturisegte cd.
?riainte de a fi Qis1t17171gv, ficeau parle din aceeagi lurne aristocraticd
a hetairiilor gi symposiilor). in
fapt tatfil lLri Orlhagoras era wtageiros; crivintuipoate insemna gi bucdtar
dar ?nsearnni gi
sacrificatorin ceremonii publice,;i desigurastainsearnndin acest caz. Fratele
lui Orthagoras efa
celebru prin mLrltiplele.victorii olirnpice - semn indubitabil de condilie
aristocraticd. oi-tiiagoras
pare sd fr favorizat hopliliicetalii, gi e oricum ?ntemeietorul
unei dinastii tiranice de o Ionglvitate
rernarcabild' Dintre sucoesori' Cleisthenes, nepotr:l lui, a rdmas celebrLr;
Herodot povestegte cu
voluptate nu numai povestea nuntii fiicei sale Agariste - care va reda
familiei Alcmeonizilor
prestigirrl gi forla pierdute dupd sacrilegiLr. mdritindu-se cu Megacles,lepotuladversarului
lui
Kylon - dar 9i Fe cea a reformelor lui Cleisthenes la Sicyone. Ce se poate
crede gi ce nu iaceastd
poveste e greu de spus' Herodot pretinde cd, in dugrndnia lui
fald de cetatea Argos, sub tLrtela
careia Sicyone s-arfi aflat de secole, Cleisthenes ai fi schimbat
irLrmete vechilor tribLrri ,,doriene,,
- Itruldis, Dttn'tanes gi Pornphuloi. "p6clurenii", "pestritii" gi
"cei din toate triburile,,- in
"porce5tii". "mdgdregtii" gi "purcelegtii"; in schimb, propriirlLri sau trib i-ar fi spus
arclteluoi,
"capetenii ale ogtenilor". Tot dirr aceeagipricina, tiranLriar fi intezis gi
recitariie pLrblice clin
epopee' 9i cultul erottttti Adrastos din Argos. De burrd seanrd, vechi iivaiit6ti
obscure se intre{es
cLI o politicd ostild traciiliilor aristocratice; dar Cleisthenes
se comportd ca un aristocrat el ?nsLrgi,
5i cele mai ilLrstre farniliinobite ale Gredei se precipith sii-ipefeasca fiica. Ceva nrai limpede este
efortrrI tlranr-rlui de a celebra cu fast culte locaie, pi mai a]es sdrbatorile
dionisiace;fornra de
"dornesticit'e"a acestui zeu al haosLrlui f'ertil, modalitate cle a integra
in cetate, supuni'dLr-i-o,
fierberea contestatard a nebuniei dionisiace.
Tirania orthagoridd sLrpravieluiegte pina in5 i0, cirrd, odatd cu alungarea pisistratizilordin
Atetta. Sparla intervine gi ia Sicyone, unde se instaureazd un regim olgarhL
destul cle asemdndtor
cu cel de la Corint
Lh Atena, tirartia se instaureazS,dupd,reformele lLri Solon gi, intr-un sens, caLrrnrare
a
acestora. Afl5m de la Alistotel c6, dirp6 arbitrajul solonian, la Atena auavut
loc numeroase
ircidente, de pildd in 582, cind Damasias rdmine in func{ie ca arhonte doi ani gi
citeva luli.
Conflictnl se desfliqrrra intre vechi factiLrni.rivale_ - pediakoi, "cirnpenii", marile
funlilii din jLrrLrl
sanctuarullri de la Elettsis, mLrltd vfeme inclcpendente de Atena, paraloi,
Si "cei de pe coasti,'.
desprecares-acrezutovremecds?ntordgenii,dars-aclovedit cAieprezintafactiunea
at'istocraticd a Alcnteortizilor, ale cdror proprietAli se aflau in preajrna
Atenei, c6tre mare. De Ia
un prtnct?ncolo, o a treia grllpare, huperakrioi "cei de peste mLrnte", adicdnobiliidin jLrrul
sanctuat'ult"ri de la Braltron gi din c?mpia Marathon, din N-EAticii, devin
cei mai activi, ?n frLrnte
cu Peisistrolos- (Pisistrate), care adaLrgE mijloacelor tradilionale de copfruntare
intre hetarii o
dinretrsiLtnepopLrlard insolitd: el nu se mai rezrrma Ia ciependerr!ii gi cllentela
tradilionaJd a
nobilior, ci se adreseazd intregului demos.
in 561. Peisistratos st?rneqte emofia populard pretinzind cE e victipra unui atentat gi
obtine
ogarddpeisorralfide300 dekorunephoroi,pir,'trtori clerndciLrci (perrtrLr asecleosebi
dearmata
civicd a hoplililor pLrrthtori dc lance);cu ajLrtolLrlacestora. se instaieazd pe
Acropole, c1ar este
repede alLtngat' Revine drrpd pulilr tirnp datolith unei alianfe cn
Megacles AlcmeorridLrl, cdpete'ia
paralienilol', cLl a carui fiicfr se gi cdsitoregte. Intoarcerea tiranLrlLri
iil ..tut. este pus6 in scen6 ca
o itieroganrie, Peisitratos intrind triumfal pe un car, aldtLrri de o femeie
deosebit de ardtoasd care
se da cirept zeita Aterra.
 6-
Dupd pLrlin timp insd, tiranul desface alianlacu Alcmeonizii, refuzind sd
sonsume o
cdsdtorie care, pretinde el acum, i-ar fi adLrs urmagi dintr-un neam blestemat
de zei, gi este din
nou alungat. Exilul sdLt dttreazd de aceastd datd mai mult - fErd sE plrtem precizacu
toatd
cerlitudinea cit anume - gi-i permite sd adLrne rnijloace bdnegti gi aiianle rnai importante;
cu
ajutorul acestora, angajeazd mercendri gi, debarclnd la Maraihon, unde e intimpinat
de o mullime
entuziastS, i$i ?nfr?nge adversarii Ia Pallene, lingd ternplul Atenei, gi devine,
de asta dat6 pind la
sfirgituJ vieiii, in 52817, stdpin al Aticii. Astfel consolldate, puterea poate fi tra'smisd:
lr-ri
Peisistratos ii va succeda fiut s6u mai mare, Itippias,
., Toate izvoarele sint unanime in a sublinia moderalia lui Peisistratos, care, ne splrne
'l-rtnirli.-lo J^^.. gi'Ua ^^ i--
i Livi\iiLitr. aD avLiL
-r,t'+ uoai --::: ca, iir 4.....:
iurtciiiie ceie rnai importante, s6-i t-ie alegiprietenii, giin rest a
l6sat:sd firncf ioneze instituliiie tradilionale. Chiar raporturile lui cu aristo.iuiii ut.ni"ni
par sa fi
fost pacifice: dupd o vreme, Alcmeonizii, la incepuiexila!i, se ?ntorc in Atica, gi in vremea
lui
Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscriplie atesta cd,,in 5251524, unul
dintre fiii
Irri N4egacles, Cleisthenes (Clistene), este arhonte eponim al cetdiii; cu atit mai mult
sint amicale
relafiiJe clr marea familie a Phiiaizilor, care-l suslinLrse. gi care e la rindu-i suslinLrtd in
expansiunea spre sudLrt Traciei, unde Miltiacles cel Bdtrin fondeazdcetatea Chersonesnlui
Tracic.
Aceastd intemeiere, ca gi instalarea atenienilor Ia Sigeion, contribuie la solulionarea
mdcar in
parte,j.a probtemelor agrare ale Aticii, ca gi la stabiiirea controlului atenian
asupra strimtorilor,
prin care cordbiile cu griu dm Pont ajungeau in Egeea.
Dgua direclii majore de dezvoltare a Atenei sint de remarcat: pe de-o parte cresterea
producliei destinate schimbului maritim, de la ulei gi vin la vase de lux, carelnLrnda literalmente
aria etrusco-italice spre vest, in bLrnd mlsurd gi pe cea pontic5, cu o produclie ceramicd de o
exceptionald calitate artistic6. Pe de altd parte, ittcepe un program de prestigiu in construcfiile din
Atena, fie cd-i vorba de lLrcrdri de adLrctie a apei (fintina "cLr noud guii" nrinokrounos) sau de
constritctia marelor sanctuare - Hekatontpedon, templul de 100 de picioare de pe Acropole,
sanctttarul lui Zeus Olimpianul, pe care abia impdratul Hadrian il va termina, altarr:i celor 12
zei
in agord, templLri lui Dionysos Eler-rthereus lingd Acropole, Toate dceste constructii schimbau
fafacetdlii gi nraterializau o politic6 cLrlturals prin care tiranii, protectori ai artelor, apdreau ca noi
ctitori ai cetdlii; in acelagi sens, organizareamarii sdrbdtori a Panatheneeior, simbol-al unitdlii
atice, ca gi suslinerea cultului pLrhlic al Iui Dionysos gi a primilor spectacole tragice. Li se adaug6
ptezenla,la cltrtea Pisistratizilor. a Llltor nraripoefi, ca Anacreon gi Semonirles (Sirnorricle) clin
Keos, inifiativa editarii poernelor homerice, ca gi a unei culegeri de poerne orfice: tot atitea
modaiitSli de a afirma proeminenfa gi str6lucirea pLrteriitiranitor. Esenlial6 rdmine diminuarea
presiunii aristocratilor asupra demos-ului rural. atit prin suslinerea Iui economicd, cit gi pnntr-o
j ustilie independen td,, garantatd de j udecdtori i iti n eran!i.
Multd vreme cetalile ioniene au fost socotite un teritoriu privilegiat al regirnurilor
tiranlce. Aceast5 imagine traduce, de fapt, un cumul de prejudecdfi, incep?nd cuiea a tiraniei ca
institutie imprunrtttatd de greci din Orient, continuind cLr incercarea de a inlelege tirania ca efect
al unei dezvoltdri socio-economice urbane superioare, cll care toate cetalile iolierre erau creditate
din principiLt; or, nici mdcar premisa acestui rationament nu poate fi acceptatd fdrdrezerve. gi c'
atit mai pu!in conclLrzia iui. Una peste alta, se revenea astfel, pe cdi mai savante, la prejudec-A1ile
unui Herodot cLr privire la natura ntai susceptibit6 de suplrnere a ionienilor gi la supirioritatea
tnorald a dorienilor. Aga cunt anr vAzut cetdfi doriene, ca Argosul sau Corintul, sint printr.e cele
dintii care se sllplln unor tirani.
Ceea ce nu inseamttd ci in cetdlile asiatice n-ar fi existat tirani. Chiar dacd gitirile despre
Thros-t,botrlos din Milet,contemporan cu Perianclros, sau despre tiranul-aisymnet pittakos din
Lesbos, nu sint abttrrdente, e clar cd o bund parte clintre cetAlile insr-rlare sar-imicro-asiatice, fie ele
ioniene saLl llu, vddesc aceleagi sinrptome de crizd a structurilor, instituliilor gi statutelor civice.
Tradi!ia atribuie lLri Pittakos o maximd dupd care "partea a mai bLrnd decit prea-multul" si
 ,t) ffi
-aw-
initiativa de a ?mpdrli egal intre nrytilienieni ogorr-rl cu care cetatea il rdspldtise;Thrasybulos e .
creditat cu faimosul aoolog fErb cuvinte despre eea ma,i bitni politici tiranicS - tiran,;iretez?nd
pe
c?mp toate spicele care se indlfau deasupra lanLrlLri.
Acest aspect normativ gi instaurator de echitate gi ordine este insd subordonat, dLrpd 540,
cind stdpinirea persand se extinde aslrpra cetdlilor grecegti din Asid Micd, unor noi determin6ri:
persii au generalizat tirania ca forma specificd de stapinire indirect6 asupra cet6!ilor,
considerindu-i pe tirani ca pe nigte dinagti locali, vicari ai N.4acelui R"g., numigi de acesta gi
rdspunzdtoii fa15 de satrapul Asiei Mici. Or, transformarea unei puteri exceplionale delinriie de
un personaj exceptional dotat cu o charismct cdreianu i se putea substitui favoareareg.ald,,intr-o
funcf ie perrnanenti de guvernator persan investea o stare prin excelenld tranzitorie cu-o rigiditate
care sLifoca dezvoltarea cetdlii. Aga se explicd laptul cd rdscoala ionienilor din 500-494 e in
acelagi timp indreptata impotriva stdpinirii persane gi irnpotriva tirarriei.
Ce! mai vestit dintre tiranii Ioniei rdmine Polucrates (Policrat) din Sarnos, Herodot
vorbegte de cetatea lui Polycrates ca de o mare putere maritimd, ceea ce a alimentat ideea unei
tiranii plLrtocratice; in fapt, o dedicalie a lui Aiakes, tatdl |-ri Polycnates, care inchina ?n templul
Herei o parte a prLzii dintr-o expedilie navald, indica faptul cd Samos era o cetate dominatd de o
aristoclatie bogatd in pdni?nturi, ca pretutindeni ?n Grecia, dar care igi sporea gloria qi avulia din
expedi.tii pirateregti gi dintr-Ltn comerl nobiliar Ia distanle mari - ?n Egipt, de pildd, r-rnde samienii
au un rol important in fondarea contoarului comercial de Ia Naucratis. Policrates ar fi devenit
tiran in urma unei rdscoale populare, obligind Ia exil o parle clintre alistocratii cetdtii. putirre
lucruri se pot afirma despre mdsurile efective ale tiranului; evident e insd spectacolul unei politici
de prestigiu: mari construclii, faimoasele Polukrateio erga descrise de Herodot, un apedLrci cu un
tunel de qapte staciii, reconstruirea n'lonLrmentals a Heraion-ului, ca gi o adevaratdcur-te, aduni'd
in preajma tiranului pe cei mai vestili poeli gi artigti ai veacului, numeroase expedi!ii navale, Aga
fabLrloasd clllrl e, povestea inelului lui Polycrates confirm6 ceva esential despre modul de
percepere al tiraniei ca hybt'is, despre persistenia unor imagitri de talismane ale puterii, despre
partea de imprevizibil qi iralional de care dd seama in felul ei tradilia gi va da curind r.uru
teatrul tragic - ?ntr-un cuvint, despre contextLrl imaginar al tirarriei, care aparline doar ip parte
politicului, gi e ?ncd solidard cit o viziune arhaicd global6 a$Lrpra feh-rritelor alcatLriri ale igmii.
Mai rhrrirre de spr-rs c6, dupd moartea ILri Policrates - gi dupd o incercare de eliminare a
tiraniei asllpra cdreia vom zdbovi intr-un capitol urmdtor -Sulosott, fratele lLri Policrates, clevine
tilan ca reprezentant la Sarnos al regeliri Persiei.
Spre sfirgitul sec. al Vil-lea, afl5m de primele regimr-rri tiranice gi in cetdlile grecegti din
italia gi Sicilia; dacd Panaitios din Leontinoi saLr Plialaris din Acragas sint doar niqte nume,
despre Aristodemos din Cunrai, tiran Ia sfirgitul sec. VII gi lainceputLrl celLri unn6tor, o tradi!ie, e
drept tirzie, ne spLrne cd a luat mdsuri radicale de eliberare a ldraniilor dependenti din chora. Cele
nrai multe gtiri irrsd oe parvitt in legdturd cu tirarrii sicilieni ai acestei epoci. Cdtre sfirgitLrl sec.al
Vl-lea, la Gela s-ar fi itrstaitrat tirania unr-ri nobil, Cleandros, care ar fi lLrat ntdsuri
antiaristocratice, fiind asasinat in 498. I-a succedat totugi fratele sdu Hippocrates, care rellgegre,
in ciuda rezistenlei tiranului dtn Rhegion, sd controleze printr-r,rn aliat - gi el tiran - cetatea
Zancle, adicd trecdtoarea dintre Italia gi Sicilia. Abia dupd moartea iui Hippocrates, Anaxilaos
din Rhegion colonizeazd mesenieni laZancle, care-gi schirnbd nurnele in Messina.In 476,1a
troartea ltri Anaxilaosz succesorii sdi rru pot guvenra mLrltd vrente, dar Rhegion-Lrl intrase deja
intr-un sistem dLrrabil de raporturi cLr cetdlile sicilierie. dominate de tiranii din famila
Deinonrenizilor.
Prirlul dilrtle ei, Gelon, comandant al cavaleriei lui Hippocrates, devirre tiran la rnoartea
acestuia ctr sprijinul grupului de hippeis, cetSlenii cei mai bogali ai Gelei; curind, intervine Ia
Siracusa irt ajutorul bogatilor aristocrati funciari, gamoroi, atungali din cetate de demos. Gelon ii
 * b/) +-,-{

?nvinge pe rebeli gi readuce pe rnarii proprietari in cetatea al cdre tiran devine, ldsind fratelui s6u
Hieron tirania Celei.
Cur?nd, Gelon domina intreaga Sicilie, cucerind Megara llublaia - Lrnde vinde ca sclavi
sauucidepecei sdraci,pearistocrali instalindu-i laSiracusa; laAgrigent,tiranul Theroniie
aliat, iar la Himera, unde Terillos incercase sd i se opund cu ajutor caftaginez, dobindegte o
rdsunbtoare victorie impotriva fenicienilor, pe care tradilia se complace in a o data in chiar zir-ra
victoriei grecilor Ia Salamina, in 480.
,' Politica de sus!inere a regimLrlui tiranic pe temeiul alianlei cu cei mai de vazd dintre
cetSleni deosebegte tirania tirzie a Deinomenizilor de tiraniile incipiente gi atrage atenlia asupra
faptttltri cd instaurindu-se intr-un alt context decit cel arhaic, tiranii din Gela foiosesc, pentru a
cuceri pLlterea, acel sistem de pirghiicare le-o putea oferi, indiferent de finalitatea politicd a
acliLrnii lor. Pe de-altd parte, tiraniile siciliene experimenteazdun sistern de relalii politico-
militare mult mai complex gi rnai durabil decit schilele de alianfd incercate de un Lugtlamis din
Naxos satt Polucrales din Samos in estul Mediteranei, asumind apdrarea grecilor de etrusci gi
cartaginezi, gi prefigr"rrind problematica tiraniilor tirzii. Nu-i insa mai pulin adevdrat c5. prin
fastui;,gi strdlucirea curlilor tiranice din Sicilia - Pindar, Semonide gi Eschil au fost oaspeli ai lui
Hieron - ca gi prin acfiunile lor spectaculoase, Deirromeniziiapar gi ca o ilustrare prin excelenld a
tipului arhaic de tiran, incheind o epocd gi inaugurind o alta in istoria acestei experienfe politice
singr"rlare gi megalomane.
La capdtul acestei treceri in revistd, putem, intr-adevdr, identifica, dincolo de varietatea
derutantd a faptelor, citeva elemente recurente in experienta tiraniilor arhaice. Acestea reprezirrtd
fenomene de cucerire pe cdi ilegitime a puterii, de cele mai multe ori - dar nu sistematic, gi, mai
ales, nu prograniaiic - cu sprijin popLrlar. Aceasta poate implica de multe ori gi necesitatea unui
eclrilibru nou de statute gi de prestigiuin polis. Ceea ce singularizeazd regirnurile tiranice gi le
apropie intre ele cel mai mult este insa aliajLrl de arlraicitate 9l pragmatism, modalitSlite diverse
de legitirnare a unei pr,rteri defacto cu gesturi spectaculoase gisLrpradimensionate, accentulpe
dirrensiunea sotericd gi charismaticd a persoanei tiranului, carefuncfioneazd mai degrabd in
coordonatele mitului decit intr-un spaliu politic clar delimitat. Aceastd instrumentalizare a
tradiliei nu scapb irrsd perceplia colective, care denunld artificiul, histrionismul gi viclegugul ca
sursS ultrm6 a pr"rterii tiranice. AristoJel scria, cdirn tiran care vrea ca puterea lui sd dLrreze trebuie
"sd mimeze regalitatea cit mai birte". Puterea tiranicd smulge astfel reprezentdrile legate de
politic din domeniul inertial al ar-rtoritEtii acceptate ca atare gi le proiecteaz5 intr-un univers a!
artificiului qi tehnicilor ingenioase de exercitare a puterii asupra cdrora intervenlia umand devine
posibild gi eficace. Aceastd subminare a reprezentdrilor de putere, dirnpreund cu criza de
autoritate a aristocratiilor traditionale, cu subminarea efectiv6 a unor privilegii seculare, mergind
pind la disparitia fizic6, a unor farnilii, acoio unde tirania a fost violentd gi represivS, modifici atit
raporturile de for!5 in polis cit gi irnaginarirl politic colectiv. Neindoios, tirania nu a fost o etapd a
denrocrafiei, in sensul cd nu a generat in chip necesar regimuri democratice; dar nici nu putem
g6si multe exemple de cetSli in care, fErd o experien!5 tiranicS, sd se instaureze institu!ii gi
depri nderi dernocratice.
Isonomia: politico Si cttltura in sec.Vl
La confluenla dintre inovaliile institLrtiilor gi mentalitS!ilor colective, civilizatia cetdtilor
greceqti de l6 sfirgitLrl epocii arhaice sLrferd o mutalie decisivd, pe care, cu o sintagmd rdmasd
celebrd, Louis Gemet a numit-o sintetic I'eclcttement de Ia pensee myl/1i61ys, explozia g?ndirii
mitice. Raportul dintre noile fornie de civilizalie gi reprezentdrile cetatii incipiente este analog,
de pildd, cu raportul intre statuile sacre ale arhaisrnului timpLrriu compact eficace prin insdgi
natura lor irrcdrcatd de forla transcendentS, gi dinamica imaginilor de zei gi de eroi create inspre
 _(offi*
/4ffi

sfirgitLrl.veaclltui VI cLr o evidentd tlanscriere a fiorului religios intr-un

cod estetic deliberat gi
coerent; sau cll relalia din rniturile olientale ale Apei prirnordiate qi
filosofia iLri Thales.
Filosofia sau arta reprezintS elemente constitr-rtive ale acestei rnutalii, dar nu
nfafa unor ne aftdm in
sirnple revirimente culturale. Intreaga reprezentare a lzrmii este attfel
structurata, gi r.rr.r
nou tip de g?ndire se afirmd?n toate domeniile, de la desenul cerarnic
laproiectutpolitic,
instituind ocoerenld de ansamblu a fenomenelor la toate nivelele percepliei gi
g?ndirii.
gi greu, 9i hazardat sd impunem acestei enorme restructurari
o cauzalitate univocd. E
clar, de pilda. ca o mai mare frecventd gi arie cle cupridere a experierr!elor
legate de practicarea
megtegugut'ilor, a c6rorinflorire este'evidentd?n veicLrl al Vl-lea, e irrplicit
eficacein rdspindir.ea
unor deprilrderi care se iusumeazd,, pind ia urmd, intr-o perceplie diferita
a lumii; dac6 n-ar fi
decit pentru cd timpului ciclic al ldranului, megterul e nevoitia-i substituie
un timp ireversibil gi
mdsurat: altfel curge vremea cind ari sar-r aitoiegti pornii, gi aitfel cind torni bronzJl,
repede, sd nu
se solidifice, pdstrind o temperaturd m[suratd gi constantd. Cregterea ponderii
ocr-rpatiilor
megte$ugare$ti $i anegolr"rlui, a vielii urbane in genere, a jLrcat fErd ind-oiald
un rol important in
aceastd regindire a lumii. Rolul acesta nLr este insd direct, gi nici exclusiv;
este una dintre
experientele care, lent gi cttmulativ. lucreazdaslrpra mentalLrlui colectiv arhaic.
S-a scris o datd cd
desstrbsanlierea universului in filozofie r6spLrncle dessr,rbstanfierii produsului
in monedd:
spectaculoase, asemenea scutt-circuitdrii sint ingelStoare, fiindcd sar peste
etapele intermediare:
perceperea colectivS a normdrii, indelr-rngatLrl exercitiu al echivalenleior gi
al comensurabilitaiii,
care leagd moneda.de legislalie. legislafia de viata normatd a colectivitdtii civice, gi
filosofarea -
de experienta viefii in polis.
Dacd ar fi sd proputlem o imagine a acestui complex de restructurdri, am putea
sE le vedem
ca pe Lrn fascicol derazefocalizate ca de o lentil6 asLrpra cetatii, cu nonnele gi piacticile
ei, qi
proiectate apoi din nou inafara politicLrlLri, care rdniine punctril de converg.nia'gi
matricea
esenlialA a acesttti proces. Fie exernplLrl relatiei, nea$teptate in aparenid, clintre
cetate $i
geometrie' S-a observat cd.,incd de la ?nceputurile ei, cetatease inscrie ?ntr-un
spafiu geometric
strLrctLrrat, fie cd e vorba de cerc gi centrul acestuia, care materi alizeazdpracticiie
participative gi
traduce similitudinea politic6 ?n imaginea echidistanlei: cercul lazboiniiilor care igi '
distiibuie
egal prada, aSezats,la rnijloc; centrul cetalii, simbol al dreptLrrilor gi indatoririlor
comu ne, ra
koinaI a pllne ceva la mijloc, in centru, en rnesoi, inseamna a-l face sd aparlind comunitdlii
in
intregtil ei, Sau geometria dlstribLrtiei spafiale a cetdfilor. cu un telitoriLr irrban gi agricol
divizate,
ambele, in parcele egale pnn strdzi paralele pi perpencliculare, caintr-o grila cle cLrvinte
incrucigate Relalia dirrtre aceste imagini. o falanga aliniatd cle hoptili gi-o geornetrie elementari
a
figurilor egate nu are nevoie de multe comentarii, Dar este cLr atit mai semnificativ sd observdm
cdprimii geometri ai Greciei, Thales gi succesorii lui irnedia!i, inaugureazddemersul lorcu
problernele definirii egalitalii figr-rrilor gi folosind teoreme de asenrdnare, al cdrorvocabular
este
identlc cu cel al dezbaterii politice.
Milesienii fondeazd, dealtminteri, o;tiin!5 cLr totul noLrd fatd de matematica empiricd a
Orientulr-ri, tocmai fiindcd, in loc sd cumuleze practici de calcLrl, formuleazd teoreme pe
care Ie
demonstreazd,identific?nd verigile Iogice ale argumentarii. Curn s6 nu punern in leg6iurd
abstractizarea pe care o impune teorema cLr abstractjzareapecare legile cetdtiio irnlgn,
atr-rnci
c?nd decid cd,oricine t'ct sdvfr;i cutare.faltttit,ct.f, pec{epsit in cutarn/.1?
Inurntarea derpo'strafiei
de cAtre Thales - act fonddtor al gtiin!ei ca gtiin!5.,,r-, oi. curn fi despartita de inrportanga
crescindd a argtlmentaliei politice, ?ntr-o vreme in care organisrnels coiective ale
cetatii strrt tot
mai fi'ecvent pltse ?n situalia de a decicle prin DA sau NU urup.u unei propLrneri ale
cdrei
consecinle pozitive gi negative se cer a fi explicate pLrblic cintdrite in comun.
ai
Acestei revolutii itr gindire ii raspunde aparilia unLri suport anlune, proza scrisd.
Cum se
gtie, aceast6 formd de expresie scrisd nLr e o inregistrare a uorbirii
cotidiene, ci o savantd gi
elaboratd irnitalie a comunicdrii orale. Lunrea greaca a experimentat proza prin
elaborarea 5i
 'b 'o{})n

difuzarea legilor scrise. Spre deosebire de tradilia anterioard, fie ea ( a dreptului cr,rtr..amiar grec ori
cea a Orientutui, legile scrise ale cetalilor sint rezultatul r.rnui efort novator de conceptualizare,
fiindcd nu mai rdspurrd unor cazuri pafiicLrlare de cLrlpd,ingirate cu grija de legiLritor, ci stabilesc
clase abstracte de transgresiune, cdrora le atnbuie clase diferenliate de penalizare; dincolo de
faptdl cd astfei se instaures efectiv egalitatea tuturor cetalenilor in tala legii, legea instituie gi un
rnod'de judecatd generaiizatoare, pe care practica vielii cotidiene in polisil repeta constant, ceea
ce il face sd fie, la rindul sdu, prodtrcdtor de concepte, inlocuind conotalia cu denotalia gi
metafora cu descrierea. O frazd. celebr[ spunea ed Apollon, zeu] oracr.rlar plin excelentd, nu
afirmd gi nu neaga; el doar di semn, semainei: arhaismul tirziLr inlocuiegte semnul ctt eru.mtul.
Incdin sec.Vl, aparilia primelor scrieri gtiinlifice gi filosofice instituie acest mod specific de
transmitere a reflexiei critice.
AceastS enormd indrdznealS. a insului care igi asum6 catitatea de interpret al universLrlui in
intregul siu nu ar fi putLrt exista fErE indelungata practicd a autonomiei de decizie in viala cetAlii;
experienla politica reprezintd condilia necesard a acestei emancipdri a discursului critic. Tradilia
anticd dupd care preocupdrile filosofice ale h"ri Thales ar fi derivat din cele politice poate fi doar o
figLrrd de stil; cu atit mai mult, ea exprimd funclia de matrice a politicului in raport cu
condtituirea filosofiei gi a gtiinleior.
Apariiia discursr-rlui fiiosofic nu e, dealtminteri, singr-rra ipostazd a acestei restructurdri a
univdrsului mental al Greciei arhaice. Tot in medir-rl ef'ervescent al cetSlilor ioniene apar gi
primele scrieri istorice. RevolLrliii de g?ndire pe cafe o presupune aparitia istoriei e poate mai
pulin evidentd decit in cazul filosofiei; o rapidd comparalie cu tradilia scrierilor istorice orientale
- irrregistrdri anuale de evenimente sau inchindri ate regilor cdtre zeii a cdror favoare a ingdduit o
biruin!b, subliniazd insd inovafia greacd, in care se instaureazd nu o simpla consemnare a
faptelor, ci cdutarea deliberati a rapofturilor cauzale gi congtiinla unei dinamici autonome a
faptelor ce se ?nscriu, cum spuneh Herodot, in "timpul oamenilor", Deosebit de < timpul zeitor >>

gi irevocabit desprins de acesta, timpul istoric institLrie asupra tradiliei orate a Greciei eroice
cenzura spiritului critic. Cel dintii istoric cal hlmii, Hekataios din Milet, proclamd superiara
validitate a propriei sale judec6li: scrizt toate acestea ara cutrl mi se tffi;iseazd mie ca adevdrate,
fiindcd tradiliile grecilor sfnt multe Si, dupd pdrerea rnea, ndicole.
lntr-un anllme sens, gi artele vizuate trec printr-un proces asemdndtor de decantare criticd,
de abstractizareqi de conceptualizare a imaginii. Cdutdrile formale extrem de tehnice gi de subtile
pe care le parcurge arta secolului VI cristalizeazd ceea ce E, Gombriclt socotea a fi cea mai
importantd revolLrtie esteticd din istoria artei, un ansamblu de tehnici gi de experienfe artistice
care conferS artei figurative o forld de ilLrzionare unicS; depafte de a fi vorba de o "copie" a
realului. ne afl6m in fala unei re-creeri mimetice congtiente pind in cela mai micram6lrunte de
rrrijloacele gitehnicile pe care leutilizeazd - clar-obscr"rrul, relieful, ritmul gi contrastele,
simetriile gi proporpe. Nu peste muttd vreme, Policlet avea sd scrie in celebrul sdu tratat de
sculptura, Canonul, cd izbinda creatiei depinde de stfipinirea detaliilor numerice infime. 0 tehnicd
tot rnai stdpind pe sine inlocuiegte inexorabila unitate sacrd a statuilor secolului precedent cu tot
mai perfecta irnitare a dinamicii trLrpurilor vii; de la "cavalerui Rampin", opera de geniu a
junrdtSlii veacului VI, cu o muzicald qi rafinatd cizelare a constructiei plastice, la sLrbtila - gi
iluzoria - vivacitate gi gralie a extraordirrarelor korai, statui de tinere fete ateniene de la sfirgiturl
acelLriagi veac, se desfE;oari in 6rta arhaicd un gir de fabuloase experiente de colorism, utilizare
deliberatS a lLrminii qi a perspectivei, care iniocuiesc irnaginea-simbol a arhaismulLri timpuriu cu
o esteticd a imitatiei, prin care artistLrl domina lbnnele gi spatiul.
Marile crea{ii arhitecturale ale epocii releva o sirnilard instdpinire asupra rnateriei. La
edificarea templului lui Apollon din Siracusa, doi arhitec{i ?nscriu ?n chiar dedicalia sanctuarului
biririn{a lor asupra legilor gravitaliei: Cleontenes din Cnidos a creat tentplul pentru Apollon, Si
irnpreunti cu Epicles a indlat coloctnele, preofr"urnoase isprdvi. Expresia kala erga desemna in
 /\
.J
/tr\
-J
.1-'\ )-
-

poezia eroica fapta de glorie a rdzboiniculLri; triumful arhitectLrlui asupra materiei gi legilor ei,
indllarea unor coloarre din piatrd cr,rm pLrline edificii aveau in acea vreme, e recunoscutd ca o
victorie a priceperiil omenegti gj dobindegte un statut comparabil cu cel al faptei de vitejie.
Artele plastice impun deci, deliberat gi tot rnai stdpine pe tehnicile artefactului, modele
ideale ale realLrlui. Faptul c5, exact in aceastd vrerne, Anaximandru construiegte un model al
cosnrosului, sfera celestd cu stelele gi planetele rotitoare, care vizualizeazd,in mic universul, cd
tot el desen eazd primahart6. a oikumenei, rnodei 'a scard al lumii cunoscute, care vizr-ralizeazd
tdrimuri indepdrtate ca gi lSnnurile. Greciei, line de aceeagi lr-rare ?n st5p?nire intelectuald a lumii
gi de aceeagi instrirmentalizare euristicd a nrci^lr-rlui gi a proiectulr-rl
-. Cosmosul lui Anaximandru se suplrne aceloragi legi ca qi cele ce gllvemeazd"cetatea: un
celebru pasaj din opera milesianului spr"rne cd agtrii trebuie sd respecte dike, dreapta lege a
cregterii gi descregterii, fiind supugi, altrninteri, penalitdlii. Cetatea, pe de-altd parte, e tot mai
adesea imaginatd ea insSgi ca proiect. Treptata prevalenld a rnodelelor politice face din reformele
sfirgitului de veac arhaic un capitol deopotrivd al istoriei politice pi al istoriei intelectuale a
Greciei.
., Solidaritatea celor doud aspecte este dealtminteri nu odat6 manifestd: Thales ar fi propus
ionienilor amenin[a!i de cucerirea persand sd se uneascd intr-o smgrlrd cetate al cdrei consilir,r sd-
gi aib6 sediulitr centru! geometric al Dodecapolei, astfelincit virtulile solidarizante ale cercului
sd fie benefice noii alcdtuiri. CorolarLrl filozofiei pitagoreice - care descoperea raporturile
numerice generatoare de armonie gi le ridica la rang de esen!6 a universului - este o realcdtLrire,
proporlionalS gi arrrronioas6, a cetSlii.
Pitagoreicii sint dealtrninleri,mai degrab6 decit o gcoald filozoficd, o sectd de iniliati care
propune o comportare religioasd gi moralS aparte, ceea ce presllpune o subvertire nu doar a
alc6tuirilor politice preexistente, ci chiar a principiiior de structurare a cetalii. Difuzatd masiv
mai ales in Grecia Mare (teritorir-r privilegiat al experienfelor politice) gi fascinind prin
combinalia de abstractizare radicald, de filosofare asupra numerelor gi de esoterisrn invdluit in
tabururi arhaice, inv6"ldtr.rra pitagoreici propune, ?ntr-adevdr, un model de polis in care
participarea cetdleatrulut de rirrd la treburile obgtii este Iimitatd gi proporlionaiS nu pe terneiul
averii, d pe temeiul gradLrlui de iniliere in doctrina sectei. Desigur cd, tipologic, cetatea ideald a
pitagoreicilor aparfine clasei de isonomiu oligarchike, de oligarhil paritare, clrrn e. de pildd,
Corintr,rl ?n aceeagi vrenle. Dar introducerea unLrl principiLr de distribulie a ar-rtoritSliipropor{ional
cu gradul de iniliere in doctrina sectei contestd, in fapt, llndamentele insegi ale cetdlii, opunirid
discLrrsLrlui public doctrina secretd gi neg?nd validitatea principiilor cetilii in numele unei
transcendente oarecum conspirative - insugi actul fondator al colectivitalilor arhaice, sacrificiul,
este negat de sectd.
Cetatea se structura tot mai evident ca entitate autonom6; refuzul pitagoreicilor de a
"plrne in parantezS" transcendenla propune o omologie a profanului cLr sacrul gi degenereazd
repede in dictatr-rra unor conjurali. Sfirgitul dramatic al guvemSrii pitagoreice la Crotona, unde
clemocratii, se spllne, l-ar fi ucis pe insugi fondatorul sectei, Pitagora, cindva la sfirgitui sec. VI,
pune capdt acestei experienle de gitvemare ini{iaticd, dar nu speranfelor de reformare a
institLrliilor in firnclie de revelalie qi absolut; de la Platon Ia cumplite experienfe contemporane,
fantasma cetatii conduse de filosofi pdrtagi la o doctrinh esotericd n-a incetat sd bintuie nu doar
in.raginarul, ci gi realitatea politicS.
Pretr"rtittdeni, a;adar, presiunile pentru inovarea strLrcturilor cetalii capdtd,tot mai rnult
infhtiqarea unor proiecte de ansamblu care propun solulii intelectLral rnotivate pentru probiema
esenliald a politicului - distnbulia puterii gi o noLrd legitirnare a autoritalii in polis. Exigenla
comund a acestor proiecte, mai ales in urma experienlelor tiranice, pe cale sd slirgeascd dramatic
nrai pretLrtinderri irrspre sfirgitul veacului Vi, este isonomia, adicd impdrlirea egal6 a puterii intre
toli ce! care all dreptLrl sd o exercite.
 4/? |
I t-
-rn,'

fsomornia inseamnd, inainte de orice, absenla tiraniei: un cintec de pahar, skolion, celebru
la Atena, ii elogia pe Harrnodios gi Aristogeiton, cei doi nobili care,in 514, il uciseserd pe
I{ipparchos, fi'atele tiranuluil Hippias, pentru c6, omor?ndu-l pe tiran, ii fEcuserd pe atenieni sA
fie isonomoi. $i cintecul, gi toatd povestea tirarroctonilor aga cLlm era ea istorisitd la Atena
simplificd in beneficiul aristocralilor cetdlii o situafie ceva mai cornplicat6, gi incd Tr-rcidide
protesta impotriva exaltdrii faptelor celor doitiranoctoni. In realitate, ne spune Tr"rcidide, cei doi
aveall resentimente personale impotriva fratelui tiranului, gi, degi ?ncercaserd sd-l ucidd gi pe
Hippias de teama represaliilor, numai pe Hipparchos au reugit s6-l suprime; Hippias a declangat
atunci o represiune deosebit de brutal6, torturirrdu-i pe cei doi gi pe apropiatii lor (tortura era, in
principiu, rezervatd, exdusiv sclavilor) gi implicind in complot o mare parte a aristocralilor
atenieni, astfel incit cei care au scdpat cu viald s-au grdbit sd se refugiezein afara hotaretor Aticii,
in Beofia gi la Delfi. De aco!o, au inceput sd se pregdteascd pentru alungarea tiranului din Atena.
O prirna incercare egueazd in 5I I, cind exilatii sint infrinli ta Leipsydrion, lingE grani!a cu
Beofia, aga irrcit adversarii lui Hippias incep sd caute sprijin exterior mai ales din partea Spartei.
Greu de convins, degi regele Cleomenes, prieten al nobilului atenian Isagoras, rivnea la o glorie
rizboinicd dincolo de mdsura comund, cetatea laconiand este p?nd la urm6 impinsd totugi cdtre
inte5yenfie datoritd mai ales compiidtalii intre Alcrneonidul Cieisthenes gi preolii de la Delfi:
Cleisthenes reugegte sd detennine.oracolui ca, de cite ori spartanii cereau o consuitalie, sd
condilioneze oracolul de alungarea tiranului de la Atena, Aga se face cd, in 5 l0/9. o expeditie
conjugatd a spartanilor in frunte cu Cleomenes gi a exilalilor atenieni pomegte impotriva lui
Hippias qi izbutegte sd-l ah-rnge fard mare greutate; tiranul se refugiazd ta curtea regelLri persan gi
Isagoras este ales arhonte. S-ar pdrea, deci. cd alungarea tirarrilor inseamnd. cel pLrfin pentru
aceastd grLlpare, putirrla de restaurare a vechilor stdri de lucruri.
Helodot istorisegte cd victoria lui Isagoras l-a dezamdgit pe Cfeisthenes, care sperase sd
beiteficieze inaintea altora de alungarea tiranilor. De bund seama, ambiliile personaie nu sint de
nesocotit intr-o lLrme atii de concurentiald ca cea ateniand, qi cu atit mai putin c?nd e vorba de un
Alcrneonid - adicd, de un nobil avind de purtat o dubld tradi!ie, cea a ilustruh,ri destin politic al
"casei" sale gi cea a marginalitdlii gi a exilului.Pe de-altd parte, insd, Cleisthenes il invinge pe
Isagoras cu armele popularitdfii pe care proiectLrl lui de refonnd o cigtigS, ceea ce inseamnd cd
setea de glorie a Alcmeonidului irrtilnea o aspiralie comunE a atenienilor cdtre inovalie gi o
d orin!fl popul ari de r-estructurare i nstitulional d.

Desfbgurarea concretd a evenimentelor confirmd aceastd ipotezd,: pe cit putem sd ne ddrn

seatna, Cleisthenes reu$ette, intr-un prim episod, sd stimeascd o opozi!ie putemicd impotriva
arhontatuiui iui Isagoras, agitind spirirele cu propuneriie lLri; Isagoras cere din nou ajutor lui
Cleomelres, care pdtrunde cu armata lacedemoniand pentru a doua oard in Atica, qi Cieisthenes,
impreunA cu 700 de aristocra\i din hetairia alcmeonida se exileazd din nou, Or, in absenla
cdpeteniilor aristocrate, atenienii se ?mpotrivesc totr-rgi spartanilor gi-j obligd sd se retragd luindLr-l
cLr ei gi pe Isagoras. Cleisthenes e rechemat gi igi pLrne in aplicare proiectul de reformS.
Se evidenliazd astfel citeva trdsdturi intrucitva neagteptate, oricum noi, in peisajul politic
atenian: pe de-o parte, capacitatea cetdlenilor atenieni de a rczista singuri, in ciuda dezerfiunii
cdpeteniilor. Aceastd aLttonomie politicd a cetdtenilor de rind nu se mai manifestase niciodat6
pind atLntci gi este Lln semn al rnatirrizdrii Lrnor raporturi de forle cu totul diferite de cele
tradilionale pind la acea datd. Herodot descrie cu Lrn tenlen extrem de sugestiv popLrlaritatea lui
Cleisthenes, spunirtd cE acesta "a inclus demos-ulin hetairia lui, proshetairizetai ton clemon.
Fdrd indoiald ceva din practicile nobiliare ale clientelei politice gi din comportamenteie tipice
pentru cetele nobiie rdmine ?ncd viu in rela{ia reformatorului cLr cet6tenii Atenei, giexperienla
tirarrilor, care all invirrs de cele rnai multe ori aruncind in balanfa Iuptelor potitice ponderea
demos-trluL se continud gi acum. Pe de-altd parte, atenienii nu se lupt6 de astd datd atit pentru un
 I 'fl
- -f-f -

personaj charismatic c?t pentrr,r o refonxa. Mai mLrlt, aceastd reformd este incd un proiect, gi
anllme un proiect elaborat gi corlplex, gi nu o simplS promisiLrne de mai bile.
intr-adevdr, reforma ciisteniand reprezintd o soiulie inteiectuaia ciestLri de complicatd,
purt?nd, in detaliile ei, semnele certe ale unei vremi in care speculaliile numerice qi o viziune
geornetricd asupra universului politic apar ca principii directoare ale aclir.rnii politice practice.
trntr-o ?mprejurare destul de asemdndtoare. Maiandrios din Samos, desemnat de pergi ca tiran
in
IocLrl fi'atelui sdu Folucrates exectLtat la SLrsa, igi adund concetatenii si declard cd nu doregte
tirania, ci "pune prtterea la mijloc", adicd o cld cetdlii intregi gi instaureazd, isonomio.
Nu putern ;ti curn gi cit va fi argumentat Cleisthenei iir favoarea proiectulgi sdu. Fapt e cd
reformapome$tadelaoredefinireacorpului civic,pecareil ?mpartedLipdregedinfdin l0iribLrri
teritoriale. Vechile triburi traditionate ioniene ?pi pditreazd doar ut.iUuliii. de tult, cele zece
triburi devenind strllctura debazdin organizarea Atenei. Fiecare trib era compus d>n reunirea
mai multorunitSli teritorialeminimale.unfel decomune,alcdrornumeesteiot demos,cagi
numele corpului cetdlenesc Fiecare asemenea comund are propria sa adunare, care alege a.ual un
de'ntarh, 9i are ca principalS funclie, in afara administraliei gi cultelor locale, inregistrarea
cetdtet:ilor care rezidd sau au propriet6!i funciare inscrise in demul respectiv. E ioarte probabil c6
aceste:colrlure preexistau reformei, gi ca aceasta s-a limitat la generalizarea Ior distribgirrd intree
teritoriul atic, inclusiv cel al oragului Atena, intre aceste unitdli.
'Gruparea acestor demoi ?n triburi este insd o operatie complicatS, deoarece reformatorul a
dorit sd asigure un maximum de omogenitate teritoriLrlui atic, confrLrntat de mult6 vreme clr
tendin,tele centrifirge ale vechilor centre politico-sacerdotale gi ale aristocraliilor regionale de la
Elettsis sau Brauron. Pentru a elirnina aceste prirnejdioase soiidaritdli locale. Cleisthenes
constitr-rie fiecare din cele 10 triburi din trei secliuni, trittns, grupind denri din trei zone diferite
aleteritorir,rh"ri:otreilnedinzonadeinterior, mesogeia,oadoua-dinzonadecoast6, paralia,si
ultima - din teritoriul urban al Atenei, ostu.in acest fel, singurul punct in care triburile
clisteniene igi pLrteau gdsi Lrn centrlrteritorial era oragul Atena, punct de convergenld a tuturor
institutiilor civice. Pe de-altb parte, in alegerea membrilor diferitelor organisme de conducere gi
magistratLlri, t'isct-t! Unor grupdri regionale care sd subverteascd institutiile ce6tiiin lolosul unei
pdrli doar din Atica era controlat. DecLrpajul savant al teritoriului a fost pus pe seama tragerii la
softi, dar analiza atent6 a acestei cornplicate operaliipolitico-administrative dovedegte cd-
hazarditl a fost rninuit cu multd ingeniozitate, izbLrtind efectiv sd spargd vechile soliclaritali gi sa
disocieze tot ce pLrtea fi primejdios pentru coeziunea cetalii renovate.
Aceasta se constituie din reunirea celor l0 noi triburi. puse sub ocrotirea a l0 eroi eponimi
alegi prin tragere Ia sorti de Pythia (iardgi, probabil, cLr o anume imixtiLrne a deliberdrii in jocul
hazardului, de vrenre ce din lista celor zece lipsesc eroii extrem de populari ai epocii
Pisistratizilor, Theseus gi Heracles).TribLrrile relativ egale numeric, gi ingirate intr-o succesiune
oficiald - Erechtheis, Aigieis, Pandionis, Leontis. Akamantis, Oineis, I{ekropis, Ifippolhontis,
Aiantis, Antiochis - ordoneazd tot ce are legdtura cu viala cetdlii: magistraturile, ale cdror colegii
sint acum formate din cite l0 mernbripentru a corespunde triburilor (in cazu! arhonlilor, a cdro-r
cifrd era de rroud, s-a addugat un secretar pentru a implini num6rul de l0 1?16 a anula o tradifie
atit de venerabild), structltra militard gi corrtingentele rnobilizatein caz de razboi; cea nrai
importantd inova!ie clisteniand, consiliul de 500 de membri, este 5i el ales clin cite 50 de rnembri
dirr fiecare trib.
S-a disctrtat ntult pentru a gti dacd acest corrsiliLr de 500 de mernbri reprezintd o inova!ie
sau o remaniere a consiliului de 400 atribuit Solon. Cum scriam gi mai sus, nu e cu totul de
neinchipuit ca Solon sd fi incercat, prirnul, sd opLrnd vechiului sfat aristocratic al cetalii,
Areiopctgul, un alt organisnr, ales dintre toti cetAlenii; chiar dacd acceptdrn aceastd tradilie, reiese
Iimpede din analiza criticd a documentelor cd functionalitatea acestui consiliu solonian a fost
practic nLrld (trn istoric se intreba, de pildfr, Lrnde a fost acest organisnt in ziua in care Peisistratos
 ^/n
-16.-

a oblinut dreptul de a avea o gardd personala). Aga incit Alcmeonidul a reinventat, poate,.pe teme
--.-...-^.-, mai desrabd decit sd reforrneze o institutie reald. Oric'.tm, consiiiul clistenian capdle
soloniene.
atribulii foarte precise, devenind elementul de continuitate politicd in cetate. Ales in fiecare dem
dintre tofi cetSlenii de 30 de ani cel pulin ce se declarau disponibili, caracterul clar democratic al
acestei institLrlii clisteniene nu poate fi pus laindoiald. Chiar dacd nu a fost ales de Ia inceput,
cum va fi, ?n sec.V, prin tragerea la sorli, care exprimd ?n cel mai inalt grad calificarea egal5 a
tuturorcandidalilor, ccnsiliul rdmine o institutie esenfial6 pentru cetatea isottomicfr, de vreme ce
nu existd decit o unicd limitare, aceea care prevede cd nici un atenian nu poate fi membru in
boule decit cel muit de doud ori in viata; or, tocmai aceastd reglementare referitoare la o institLrlie
cu 500 de rnembri presupune o rat6.de participare extrem de importantd a cetdlerrilor la
exercitarea marrdatului de br-rleut.
Fdrd drept de decizie legislativS proprie, acest consiliu asigurd comunicarea permanentd
intre magistrali gi adunarea poporului cdreia ii prezintd proiecte spre dezbatere. Consiliul este
divizat ei insLrgi in I 0 secliun i, prutaneiai, care grupeazd,pe bLrleu!ii din acelagi trib, incepind in
fiecare nou an cu cei 50 de membri din tribul Erechtheis giincheind. conform cu succesiunea
oficialh, cu cei din tribul Antiochis, membri consiliului, numili, in aceastd,ipostazd,pritani,
astgurd permanenfa in sedir,rl consiliuh,ri, Bouleuterion. Vechiul calendar dependent de marile
sdrbdtori gi impdrlind anul in 12 luni lunare rdmine de uzanld strict religiasd, tot aga cum cele
patrr-r tribLrri tladilionale igi pdstreazd doar funcliile de cult. Viala politicd a cetdlii se desfEgoard
acum in propria ei temporalitate, divizatd in 10 secliurri numite totpritanii, un fel de "luni"
politice de cite 35 de zile fiecare (doud doar de 37). Pritaniile scandeazd secvenlele uniforrle ale
unui timp al cetSlii, in care reprezentanlii cite unei zecimi din corpul civic exercitd o pr-rtere egalS
gi colectivS; Gustave Glotz compara aceastd inventare a tirnpului politic autonom cu calendarul
iriovat al Revoluliei franceze.
Adunarea corpului civic, denzos are un rol sporit de noua structurd politico-administrativd
a cetalii, care nu rnai permite concentrarea puterii la nivelul magistralilor, conferind-o, implicit,
binornrrlLri adttnare/consiliu. Formula introductivf, a acteior normative ateniene reflectd,
dealtnrirrteri, aceastd reechilibrare prin preambutlul stereotip edoxe toi demoi, "aga a gdsit cu cale
adunarea cetdtenilor". Pe de-altd parte, sistematizarea gi multiplicarea funcliilor politice, corelatd
cu ingrddirile de repetare a mandatLrlui (cumulul fiind oricum de neconceput), face ca - la un corp
civic de cca. 30.000 de cetSleni, numdrul atenienilor care iau parte direct la conducerea cetAfii, de
la nivelul demului la cel al magistraturilor superioare, sd sporeascd simfitor. De bund seam6. nn
oricare dintre cetdteni era efectiv disponibil, mai ales din cauza condiliei sale materiale gi de
statLrt, pentrll a candida; thelii nu candideazd, dar chiar dintre zer-rgi1i, multi vor fi fost prea pulin
prezenfi in funcliiie superioare. Mdcar pind in epoca rdzboiului peloponesiac, toli oamenii
politici devazd ai Atenei fac parte fErd exceplie, din aristocraiie. Totugi. numdrul celor care
dobindesc astfel o experienld politicd directd - in demi, in corrsilir"rl celor 500 sau in alte funclii
colective, este infinit mai nrare decit inainte.
E cert, dealtminteri, faptul cd reforma disteniand a dus la o concentrare mr-rlt mai
irnportantd de participanli la gedinlele ecclesier, cle vreme ce sdpdturile de pe colina Pnyx
dovedesc tocmai in acegii ani o amenajare sistematicd a acestui spatiu de intrutnire,liber de
tradiiia vechii agoro din preajma sfatului arhaic de pe colina luiAres, Areiopagul, gi capabil sd
reuneascdcca. 6000 de persoane.
in fine, Cleisthenes este gi autorul unuia dln cele mai disputate instrumente legate de
salvgardarea isonomiei, ostracismul, ostrakisrzos. Este vorba de o procedurd destul de stranie
prin cornbinalia de arhaism gi eficacitate politicd, menitd sd elimine din cetate orice personaj care
dddea semne cd ar putea aspira la tiranie. Nurlele instituliei vine de la cuvintul ostrakon, care
inseamna ciob, pentru cd in adurrare atenienii scriau, pe tdcute, pe cite un ciob, numele celui
sllspectat de anrbitii excesive; dacd se adunau votLrli ale majoritdfii dintr-o aditnare cu cel pu{in
 )-/t
- t6
-

6000 de participanti, persoana in cattzd. era exilatd pe termen de 10 ani, fErd a-gi pierde insd nici
averea, nici statr-rtul. Dupd 10 ani, era liber sd revinl gi sd-qi reia cariera politicS; dar, evident, in
atita vreme, circumstanlele se vor fi modificat intr-atit incit sd evite prirnejdia sLrbvertirii
isonomiei.
Ciudat fiindcd amintegte ?n mr:lte plivinte de tradlia aqa-nurnililor pharrnakol, personaje
care se ?ncdrcau periodic de impuritatea acunrulatd in cetate gi erau alungali sau uciqi ca nigte lapi
ispdgitori; ciudat, iardgi, fiindcd. tocmaicind in cetate se instaureazh dominalid incontestati a
discursLrlr"ii argumentativ, ostracismulpune in joc o procedurd "mLtti" de excluclere, institutia este
coerentd cu ansambh-ll reformelor clisteniene, reprezentind unicul mijloc legal vreodatd irlaginat
pentru'a substitLri tiranicidLrlui gi violenfei, delaliunii gi rLrmorilor necontrolate, un act politic gi
legal,,prevenind excesul de pLrtere prin suspendarea ternporard gi limitat6 a drepturilor politice.
Pentru a explica natura ostracismului, Aristotel amintegte de povestea ArgonaLrfilor care l-au
rugat pe Heracles sd nu-i insofeascd fiindcd el singLrr ii ?ntrecea in greutate pe toli ceilalli
participanli la expedilie la un loc, gi corabia Argos s-ar fi scufundat.
Exemplul atenian e cel mai bine cunoscut din izvoare, gi, probabil, cel mai complex
articuiat; el nu este insd izolat. I-a Samos, dLrpS rnoar-tea lui Policrate, Maiandrios incearcd fErd
slrcces sd prodame isonomia ca antonim al tiraniei; revolta cetSlilor ioniene impotriva dominaliei
persane, pusd la cale in 5001499 de tiranul Miletr"rlui, Aristagoras, incepe prin renunlarea acestuia
la tiranie gi prin instaurarea isonontiei. Se construia astfei, in pragul veacului al V-lea, ?n realitate
sau rndcar in proiect, r-rn sistem institLrlional complex gi coerent, care confera cetalii forma
structurat6 a unui cosmos circular, avind in centrul sdu aceastd abstrac!ie atit de vie a cetdlii
isonomice, in care cet5lenii, asemenea unul celuilalt. parcLrrg - ca agtrii lui Anaxagoras - o cale
guvematd de justilie, dobindind gi cedind, in ordinea temporald gi uniformd a timpului politic,
fiecare din poziliile simetlice care complln spaJiLrl ideal al cetalii. La punctul de convergerr{d intre
experienla politiculLri gi refleclia intelectualS. asupra unui univers cognoscibil, guvemat de legi
obiective pi irevocabile, isonontia definegte sfera politicului ca dorreniu autonom al actiunii gi
gindirii Lrrlane, deschiz?nd calea cdtre cetatea maturd a epocii clasice. t
 ^+*
Vi. LUME,A GRE,,ACA Tzu N,POC,A CN,.AS{CA (SCC. V-TV)

Rdzboaiele medice
Odata cu "Istoriile" luiHerodot, redactate gipublicate cdtre jumdtatea sec. V, congtiinla
faptului cd ciocnirea dintre cetblile Greciei continentale gi imperiul Ahemenid in expansiune au
reprezentat o cotiturd majori in istoria greacd se exprimd explicit. Aceastd idee a configurat
pentrll posteritate, inclusiv pentru istoriografia contemporand, decupajul etapelor istoriei Greciei
antice.
' Inaugurat6 de Cyros cel Mare la jumatatea secolului VI, expansiunea persan6. a afectat
inch"de atlrnci direct cetAlile grecegti din Asia Mic6, care ajung, odatd cu infringerea regelui
lidiair Croisos, in sthpinirea pergilor. Aga cum am arbtat in capitoh-rl precedent, dominalia persan[
bloca evolulia institulionald gi socio-politicE a oragelor ioniene, astfel incit incercdrile de
instaurare a isonomiei in aceste cetdli se confunda cu ?ncercarea de eliberare de sub dorninalia
ahemenidd. Duph egecul expediliei lui Dareios in nordLrl MdriiNegre, ionienii se cred capabili de
succes. Aristagoras, guvernator numit de pergi, sub numele de "tiran", la Milet, proclama - ?n
toamna anului 500 - egalitatea politica a cetdlenilor Miletului, urmat in celelalte cetdli ioniene, gi
formeazd o alian!6 a acestora pentm a lupta cu pergii. Incercarea de a obline ajutor din partea
Spartei egueaz6, Atena, in schimb, trimite o micd flotd de 20 de cordbii, iar Eretria trimite gi ea 5
triere. In 498, ionienii ajung sd cucereasci gi sd incendieze Sardes, vechea capitald a Lidiei. Perqii
vor invinge insf, una cite una cetdlile rdsculate, giin 49514 Mlletul este ras de pe fala pdm?ntului,
iar locuitorii rdmagi sint deportali in Babilonia. Perspectiva unei expedilii punitive in Grecia
insularh gi chiar metropolitand devine tot mai ameninfdtoare, gi, la Atena, Tliemistocles, fiul lui
Neocles, din familia Lycomidai, devenit arhonte in 493, incepe fortificarea comund a ceteiii $i a
portului, in vrerne ce Alcmeonizii Lrrgagi ai lui Cleisthenes cautd cdi cie inlelegere cu pergii.
In 490, o flota comandatd de Datis gi Artaphernes pornegte intr-adevdr ?ntr-o expedilie de
pedepsire care cuceregte rind pe rind cetAlile insulare, cu exceplia Delos-ului, respectat ca
sanctuar. Ajunsd in Euboia, asediazd gi distruge Eretria, transformind in sclavi pe toli
sLrpravieluitorii, pi debarcf, apoi in Atica in golfLrl de la Marathon, la 42 de kilometri spre est de
cetate. Alegerea acestui loc sugereazd faptul cd, insolifi de Hippias, fostul tiran (acum bdtrin,
Herodot povestegte c5, la debaraare; a strdnutat gi gi-a pierdLrt ultimul dinte), pergii incercau sd
rdscoale linutLrl de nord-est al teritoriului, acolo r"rnde Peisistratizii avuseserd cei mai mulli
sr-rslindtori. Pe de altd pafte, o tradifie persistentd suslinea ca se inleleseserd gi cu nobilii din
cetate, in frunte cu Alcnreonizii, care urmalr, dupS o primd victorie, sd le predea Atena.
Adunarea atenienilor, intruniti de urgenfS, reflectd in dezbateri aga cum ne sint ele
relatate r,rlterior aceste ciocniri de interese. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului
tracic, o vreme aliat, apoi rdsculat contra pergilor, acum unul dintre comandanliiarmatei
ateniene, cigtigd adeziunea popLrlari. Armata de hoplili atenieni, in numdr de 9.000, cdrora li se
adaugb 1.000 de plateieni gi de sclavi eliberali in mare grabi, se retrage din cetate pentru a nu fi
surprinsd de vreo trddare gi igi ageazd tabdra pe colinele din rnarginea cimpiei de la Marathon.
Ciocnirea e aminatd in agteptarea unui ajutor spartan, dar, cind afld c[ acest ajutor nu va veni,
comandan{ii, in frunte cu Miltiades, decid sd dea bdt6lia, parcurgind in fugd (nu in marg, cum se
obignuia) distan{a dintre tabdrl gi cirnpia unde ii agteptau pergii, pentru a evita pierderile din
caLtza arcagilor renumili ai dugmanilor. Bdtdlia e scurt[ gi decisivd, atenieniireu$esc sd spargd
liniile pefsane, prot,ocindu-le pierderi irnportante. Acegtia se retrag pe cordbii, ?ncearcf, sd
debarce la Phaleron, dar pe rrral ii a;tepta armata ateniand intoarsd in marg forlat ?n cetate, a$a
incit renunld gi se intorc irr Asia.
Pentru Dareios, aceasta a fost o infringere minord sub aspect militar, dar supdr6toare din
punctul de vedere al ideologiei imperiale, care cefea ca Marele Rege sd fie mereu biruitor. Pentru
 * --/f6*
/2

atenieni, victoria de la Marathon a devenit simbolul prin excelenlE al biruinlei civice gi dovada
cd, singurd, Atena - paind atunci o cetate ca multe altele - avea inaintea ei un destin de exceptie.
Miltiades e pentrll ciliva ani eroul acestei rezistenle in fala inrobirii de cdtre Barbari. O
expedilie eguatd ?mpotriva cetalii Paros ?i schimbd cu totLrl soarta, este condantnat la o amendd
uriagd, dar moare inainte de a o putea plati din cauza unei rini infectate, qi fiul siu, I(imon, va
tebui s-o pl6teascS ininte de a incepe el insugi o str[lucitd carierd militara gi politica.
Personajul central al anilor dintr:e cele doLrd rdzboaie cu pergii - 490-480 - este insb
Themistocles, probabil cel mai lucid dintre aristocralii din fruntea cetalii. O gans6 providentiald
face ca, ?n acegti ani, sd se descopere la Laurion un foarte bogat filon de argint. Obiceiul voia ca
acest cigtig tteagteptat, hernteion, s6 fie impdr{it in mod egal intre cetSleni, dar Themistocles
obiine din parlea aduriSrii ca venitul excedentar sa fie cheltLrit pentru construirea a 300 de triere
in 483, chrora ii se adaugd tot pe-atitea in anui urmdtor. Atena devine brusc o mare putere
maritimd: flota ei de rdzboi va fi egald, in anul 480. cLr flotele reunite ale tuturor celorlalte cetdti
participante la lupta contra pergilor.
Aceastd decizie avea raliuni strategice foarte clare. In rdzboiLrl din 490, ?ntr-un ceas de
mare primejdie, atenienii nr-r putuserd trimite in lLrptb decit un contingent mediu de pedestragi
greu inarmali, suficient poate pentru a line piept altei cetali, dar derizoriu ?n ipoteza in care pergii
ar arunca in luptd resursele Lrrnane practic nesfirgite de care dispunea imperiul. Lirnitele sociale
tradilionale ale unei armate hoplitice a cetdlii - armatd de proprietari care se echipeazd pe cont
propriLr - nu aveau cum asigura vreo gansd Atenei intr-o confruntare majora. Flota de rdzboi, ?n
schinrb, permitea mobilizarea Lrnorresurse Lrmane dezeci de ori superioare, solicitind gi pe cei
mai avLrli - care incep sd fie obligali sd construiascd, sd intrelind gi sI comande, grupali cite trei,
cite o corabie de rlzboi, prin liturgia nr"rmitd trierarhie, obligalia publicd a celor mai bogali
atenieni. Un mare numdr de cetaleni cu venituri modeste, in primui rind theli, devin vislagi gi
luptdtori ugor inarmali pe triere. Or, flota persand - indispensabild unei mari expedilii pe
continent - se cifrain jurul a 1200-1500 de cordbii feniciene gi ioniene, ceea ce nu mai reprezenta
o disproporfie imposibil de depagit pentru o for!5 maritimd greacd.
Corrsecinlele irr plan social gi politic al acestei mLrtalii radicale vor fi ele insele radicale.
Irrcd din anii irrrediat urmdtori prirnului rdzboi medic, citeva reforme irrstitulionale accentueazd
potenlialul de dezvoltare a isonomiei clisteniene in direclia democratizhrii instituliilor'gi
practicilor politice: ?n 486 se legifereazE isegorio, dreptul egal la exprimarea unei opinii in
adunarea poporr:lui, tot atunci se pare cd unele colegii de magistrali incep sd fie desemnate prin
tragere la sorli - procedurd definitorie pentru democrafie in opinia lui Aristotel, gi care avea drept
prernisd ideea ci orice cet[fean e capabil si exercite o funcfie, aSa cd doar so(ii ?l pot desernna
anLral pe cel care o exercitd efectiv. Tot din acegti ani, procedttra os'trctcistnttlui, atribuita de toate
sursele lui Cleisthenes, devine activd, eliminind temporar din cetate pe fi'untagii sLrspecf i de
incercarea de a domina adunarea suverand, demos.
E greu de afirrnat cd Themistocles ar fr vizat in rrod deliberat gi explicit sd sporeascd
ponderea politicd a cetdfenilor de rind prin cregterea exponen{iala a valorii lor pentru apbrarea
cetdiii, dar, irt logica fireascd a oricdrei polis, cregterea ponderii in rdzboi avea drept corelat
obligatoriu o cregtere a ponderii in decizia politich, gi e evident cd Themistocles nu s-a temut de
aceastd consecin!6 inevitabild a transformdrii Atenei intr-o for!5 naval6. Mai ales in prirnele
decenii de dupa al doilea rdzboi medic. in care flota asigLrrase victoria atenienilor, un qir de
conflicte politice gi de restnrcturdri institulionale vor remodela practica politicd ateniani pe
rndsura revoluliei in sistemul rnilitar iniliate de Thernistocles in 484/3.
Marea expedilie intirziase, din fericire pentru greci, din cauza rnor{ii lui Dareios qi a
dificLrltalilorirrtirnpinate de succesorul gi fiul sdu, Xerxes, in prirnii ani de lapreluareaputerii. ln
481 ?nsd, preghtirile de rlzboi erau de notorietate. aga cd atenienii exercitd o presiune politicd qi
diplomatica crescincid pentnr constituirea Lrnei largi coalilii. Un "congres" relrnit la Corint ia act
 - ++-

de ezitdrile {inuturilor de nord ale Greciei, primele expuse unui atac, gicare se ablin de la orice
rezistenfd. Liga panelenicit care, de bine, de rdu, se incheag6 atunci cuprinde in majoritate, in
afara Atenei gi a fidelei sale aliate Plateia, cetAlile din Liga Feloponesiacd, in frunte cu Sparta.
Decizia de a rezista ?mpotriva ?naintirii persane pe uscat la Thermopylai gi pe lnare ?n dreptul
capului Artemision incurajeazd pactizarca cu invadatorii a multor cetdli gi neamuri din jurndtatea
septentr:ionald a Greciei. .
In primdvara lui 480, o imensh armatd de uscat, secondatb de o flotd de peste 1200 de
cordbii, pome$te spre Grecia. Trecltbarea de la Thermopylai, foarte ingust5, e aplratd, de spartani
qi de'contingente din alte cethfi, cind comandantul lor, regele Leonidas, afldcE pergii au reugit cu
ajutoful unui localnic sd gdseascd o potecd ascunsd prin care vor ajunge curind in spatele armatei
grecegti. in conformitate cu tradi{iile rbzboirrice ale Lacedemonei, Leonidas ordond grosuh"ii
annatei sd se retragd, gi rimine sf, reziste impreund cu elita celor 300 de hippeis spartani, cizind
eroic ?n bdtalie pind la ultirnul lroplit, dar dind astfel rigaz ogtirii s5. rdmind intreagd. Bdtilia de la
Capul Artemision nu are o incheiele decisb, dar permite flotei sa se regrupeze spre sud, in
schimb, armata persand are cale liberb acum in Grecia centralS.
,. La Atena, o aprigd disputd politicd se dd intre partizanii unei rezistenle - eventual chiar ai
unei supuneri - fa!6 de invadatori, gi Themistocles, suslinut de elanul majoritdlii concethlenilor
sdi, care accepta un imens sacrificiu: retragerea completd din cetate - a combatanlilor pe cordbiile
care se retrag lingd insula Salamina, a populaliei civile la Troizen, cetate care oferise refugir"r
pentru familiile atenienilor - gi abandonarea intregii Atici, ca gi a cetalii Atena, unde o micd
garnizoand rdmine pe Acropole pentru a opune pergilor o rezistenld simbolic6.
Pergii invadeazd gi distrug intreaga Atica, incendiazd Atena 9i ternplele de pe Acropole, in
tirnp ce flota aliatd - din care mai bine de jr-rmdtate era formati din corbbiile ateniene, se stringe
in golful insr-rlei Salan-rina. Panica alialilor e coplegitoare, corintietrii proprrnind ca fiecare flotd
sd se retragd pentru a a apdra propria cetate. Aceastb dispersie putea fi f-atald tuturor, dar era cea
mai proasti solulie pentru atenieni, a cdror cetate ar fi r6mas distrus6. Themistocle uzeazd de
toate mijloacele posibile pentru a impiedica dispersarea cordbiilor, o tradi!ie persistentd vorbind
chiar de intoxicarea pergilor, printr-un fals trdddtor, care i-ar fi impins pe acegtia sd atace intr-un
moment in care credeau c5 flota e dezorganizat6.In batalia care a urmat, cordbiile feniciene gi
ioniene s-au ciocnit insd ca de un zid de corbbiile aliate, masate in trecdtoarea stimtd dintre
Salamina 9i peninsula Atica, ceea ce nu a pernris flotei persane sI uzeze de evidenta ei
superioritate tacticS. La apLrsul soarelui, dezastrul flotei persane era complet, astfel ?ncit regele
Xerxes, care comandase pinb atunci r-rn rbzboi pe care il credea victorios, se gi retrage cu o parte a
arnratei inapoi la Susa, l6sind o comandd devenitd incerld in seama experimentatului general
Mardonios.
in timpLrl iernii, acesta ?ncearc6fdrl succes sd incheie o pace separatd cu atenienii; in
primdvara lvi 479. dupd o noui invadare a Aticii, armata persan[ se retrage inspre Beotia. La
Plateia, chiar pe hotarul de nord al Aticii, o mare batilie de uscat se incheie cu victoria clard a
grecilor, corlarrdali de regentul sparlan Pausanias. Mardonios insugi moare in lupt6, gi pergii
incep o retragere grdbitS, traversind inapoi Bosforul. Flota greacd urmbregte corabiile rdmase 9i le
zdrobe;te mai intii lingd capul lviycale, in 479, apoi Lrltirna rezistenfd in 418Ia Sestos. Chiar
dac6, formal, rdzboiul nu se va incheia decit aproape 30 de ani mai tirziLt, prin pacea lui Callias
din 449, episodui central se incheie acum, inaugurind o etapd in care iniliativa greacd va domina
in forfd aceste laporturi.
Principala consecin!5 a victoriilor de la Mycale gi Sestos este redobindirea independenlei
cetdlilor insulare gi de pe coasta Asiei Mici. Temdtoare de o posibild revenire a pergilor, acestea -
in majoritate cetdli maritime cu o flotd pLrternicd gi exelsatd in catnpaniile persane - decid
?rrfiinlarea unei ligi a cbrei l.regemonie o oferd mai intii Spartei, consideratd inci cea mai
irnportantd forld militarl a lLrmii grecegti. Spartanii nu accept6, aga cd cetdlile ioniene se
 ^4E -
adreseazd atenienilor, eare primesc imediat gi, prin acliunile lui Aristeides, principalul rival al lui
Tlremistocle in anii din urm6, organizeazd cea mai rnare qi mai coerentd aliantd militard a lumii
antice, iiga maritimd sub iregemonieateniand, cu sediLrioficial in sanctuarul lui Apollon de ]a
Delos, irtsula situatd cumva, mdcar icleal, in centrul Egeei, gi controlatd inca din vremea lLri
Peisistratos de atenieni.
2. Hegemo nia mar it i mri aten iun d "
Liga de la Delos reprezint6 o inovalie majorh in practica symmachiilor (alianfelor
rnilitare) ale luniii antice, in mdsura in care reprezintd,o organizalie rnilitard gipoliticd
permanentd, gi nu o simpla juxtapunere conjuncturala de forle militare, cum erau alianlele
bilaterale saLr multiple anterioare.Liga, summachirr, are Lrn consiliu, sunedrion, convocat anual
la Delos, din care fac par-te reprezentanlii fiecdrei cetdli rnembre, fiecare avind - inclusiv Atena -
cite un vot. Plincipalul obiectiv este constituirea unei flote pennanente, gata oricind sa intervina
in favoarea oricdreia dintre cetdtile aliate;?n acest scop, fiecare cetate trebuie sd participe cu un
cotttingent de cordbii, cu echipaje mobilizate permanent, adicd cel pulin 8 luni din an, pe
cheltuial6 proprie, sau, dacd nLr poate, pldtegte o contribulie anuald, phoros,la tezaurul comutl,
pdstrat in sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii se angajeazd sd construiascd, sd
echipeze gi sd intrelirrd cota de triere care ar fi revenit fiecdrei cetdli care pldtea tributul. Aceste
cote all fost stabilite cu mare grija de cdtre Aristeides gi au fost acceptate de toate cetAlile
par-ticipante intr-un entuziasm general. Dintre cetdtile aliate, doar cele rnai importante gi mai
bogate - Samos, Chios, Thasos qi alte citeva - preferd sd dea contingente de cordbii; cele mai
multe cotrsider5 cd e mai puin irnpovdrltor sd pldteasci phoros-ul anual decit sd nrobilizeze 9i
resllrse umane, qi resurse materiale irlpoltante pentru flota corrund.
Primii ani dupd orgauizarea ligii antreneazd acestd flot[ mai importarrtd gi nrai birie
exersatb gi instrLriti decit oricare alta, in expedilii prestigioase qi profitabile, mai ales clatoritd
iniliativei lui Kin,on, flLrl lui Miltiades, cale, cel dintii, inlelege c5 o carierd victorioasl de strateg
ii poate aduce beneficii nrateriale gi o putere politic[ personalS cu totul remarcabile, ciriar in
condiliile in care forla colectivd ademos-ulLri tindea sd dirninueze drastic ponderea qi prestigiul
inclividual al aristocratieitradifionale;intre 477 gi 461, victorii sr,iccesivein zonaTraciei de sud
gi pe coastele Asiei Mici, cuim inind in 469 cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra
pergilor, putr in evidenfd potenlialLrl imens pe care liga de la Delos il punea la dispozilia Aterrei.
Aceste trir-rmfr-rri inaugurale vor fi insh contrabalansate de egecul acliunilor in Egipt,
Acolo, cdpetenia libiana Inaros, care ponre$te o rdscoald contra pergilor in 463, cere ajutor
atenienilor, gi flota ligii ajunge pina Ia Memphis. ht 456 insa, pergii trimit o puternicd flotd care ii
asediazd pe atenieni intr-o insulS diri DeltaNilului gi, doi ani mai tirziu, o inlringere eatastrofald
pune capdt acestei aventuri egiptene.
In acest context, rnai multe dintre cetatile mari ?ncearcd sd se retragd din liga, Atenienii
mutd tezaurLrl de la Delos, cortsiderat prea expus, in ten-rplul Atenei Parthenos de pe Acropole, gi
infring rind pe r?nd cetd{ile rebele unde, de cele mai multe ori, facliLrni aristocratice incercaserd gi
rdsturnarea regimurilor inspirate de rnodelLrl, tot mai clar democratic, al institu{iilor ateniene. CLr
ajLrtorul alialiloL tnai mdrLrnli, care avealr interesul de a pdstra liga, gi datoritd flotei foarte
irnportante - din ce in ce mai "ateniene" datoriti mecanisnrului tributului - Atena invirrge pe rind
rhscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis gi Eretria (447),Milet(44615). Pedepsirea
cetdliloL rdsculate e exernplard, atenienii confiscindu-le o parte din teritoriu pe care il distribLrie
propriilor ogteni instalali ca garnizoand in oragele rebele, care presteazd gi un jurdm?nt de,
fidelitate fafa de Atena. Liga de la Delos se transformd astfel intr-o adevhrata hegernonie
ateniartd, instrument al politiciiAtenei, cu at?t rnai rrult cu c?t scopLrl ei originar - apdrarea contra
Persiei - devenise caduc odatd cr-r irrcheierea pacii lui Callias. In ciLrda acestLli fapt, nrarea
majoritate a celor approxitnatl 2T5 de cetdli aliate rdmin fidele alianlei pina tirziu catre sfirgitul
RdzboiLrlui peloponesiac, plefbr?nd avarrtajele de securitate pe care liga le oferea ideaiirrilor de
 ^7q--
\rJ

suveranitate perfecta pe cafe imaginarLrl cetdlii le considera a fi o valoare definitorie a vielii in

*^t:^
t.rt_ri lJ.
Liga rdmine, in linii mari, la structura irraginatd in 478 de Aristeides, Organizarea ei ne e
mult mai bine cunoscr"rtd incepind din 454, cind tezaurul se mr.ttd la Atena gi, in schimbul
gazduirii in tempiul Ateuei Parthenos, fiecare cetate consacr6 a 60-a parte din tribut in chip de
ofrandd, aparche,pentru zei15; inscripliile care inregistrau an de an aceste ofrande s-au pdstrat in
bund mdsur[ (e vorba de aga numitele Liste ale Tributului atenian) gi analiza lor a permis
istor:icilor sd reconstituie qi cuantum-r-rltributLrlui, gi extensia, qi mecanismele cele mai
importante ale acestei structuri politico-rnilitare unice ?n lumea anticd.
- Pentru stringerea anuald a tribirtului, cetalile sint grupate in cinci districte pe criteriu
geografic - Tracia, Heilespontul, Ionia, Caria gi insulele. Odatd la patrr.r ani, cuantumul pltoros-
uir-ri e fixat pentru fiecare cetate in pafte, variind de la mai pulin de un talant pentru cetdlile mai
mici la peste I 5 talanli pentru cetSli ca Byzantion sau Abdera. In mare, cuantumul total rdmine
cel fixat in 418, de cca 470 de talanli (pin[ in primii ani ai r6zboiului peloponesiac, c?nd
cuantumul sare brusc la peste 1300 de talanli). In fiecare an, la Marile Dionysii, delegalii sutelor
de cetdti aduc la Atena tributul gi il incredinleaza magistralilor atertieni numili Hellenotamiai
(vistiernici ai Elenilor) care il administreazb conform cu deciziile sunedrion-ului qi mai ales ale
Sfatrrlui atenian, bouli. Aceste fondLrri sint, in principiLr mdcar, destinate cregterii gi ?ntrefinerii
flotei aliate , aflatd mereu pe picior de rdzboi. Cum razboiul maritim cere o coordonare mult mai
complexd gi o tehnicitate cu totul diferitd de cea a simplelor confrunt6ri hoplitice de uscat,
exerciliiie comLlne gi camparriile aproape anuale contribLrie irrtr-o mEsur6 decisivd la eficacitatea
cu totul redLrtabild a acestei uriage flote. Treptat, manevrele de invdlr-rire, fentele, chiar navigalia
in larg, progreseazd enorm datorit[ acestei activitdli constante.
Din pr-urct de vedere militar gi"politic, Atena obline prin Ligd o intiietate necontestatS ca
putere maritimd gi concureazd cu Sparta pentru statutul de cea mai mare putere militard a lumii
greceqti. Hegemonia ii perrnite o ldrgire fErS termen de contparalie a cadrului institulional gi
func{ionarea, mai bine de un secol, a fonnei celei mai radicale de guvernare democraticd din
istoria lumii antice. Nu se verificd ideea, mogtenitd de Ia istoricii antici, dupd care Atena ar fi
impus aceleagi institulii de caracter democratic in toate cetAtile aliate, dintre care multe rdmin la
forrne de organizare mai aproape de cele arhaice, dar e adevdrat cd, mai ales in cetalile mai mari -
gi mai predispuse la nrigcdri centrifuge - atenienii suslin grupuri gi facfiuni fidele alianfei, qi care
sint adesea autoare ale unor reforme apropiate de cele de la Atena. Controlul politic al atenienilor
este asigurat prin intermediul acestor"partizani", adesea onorali cLr privilegii qi cu titlLrl de
proxenos - un fel de consul onorific - al atenienilor, ca gi de magistrali atenieni,episkopoi, aleSi
pentrr-1 a supraveghea cetdlile a ciror rdscoal6 fusese indbugitd, gi comarrdind garnizoane de
clerouchoi, cetdleni atenieni dotali cu un lot de pdmint in teritoriul cet6{ilor aduse Ia ascultare. In
citeva cazuri mai grave, Atena decide sd distrugd cornplet o cetate rdsculatd alungind toli
locuitorii de acolo gi inlocuindu-i cu cetdleni atenieni, aga cum s-a intimplat la Histiaia in Eubeia,
in 446 sau, irt 431,la Egina.
3. D e ntocra(ia ot en iand.
Aga cum am sugerat, institLr{iile ateniene, profund reformate de Cleisthenes, alt constituit
temeiul dezvoltarii democraliei din sec. V, dar nu se confundd cu aceasta. E adevdrat cd rnulte
cetdfi adoptdin sec. VI gi V, institLriii asemdndtoare cu cele clisteniene, bazate pe egalitatea
drepturilor politice fundamentale gi pe egalitate in fala legii. Unele, mai ales sub influen{a pe care
o exercita Atena ?rr Lig6, adopti chiar principiul zecimal de structurare a triburilor sau a
colegiilor de lnagistrati, cunr se intimpl5 chiar la Istros dupd lupte civile pe care Aristotel le
amiritegte in contextul unei rupturi violente cu tradiiia aristocraticd. Dar sistemul institulional 9i
practica politici ateniand au citeva elemente distinctive care le conferd un caracter radical,
 ^ t'I//f \ ,-*
0 \-f

sisteniatic qi distinct, gi pe care inca anticii Ie identificau ca definitorii pentru o democratie

radicalS.
Insd;i notiunea de dewaokratia apare relativ tirziu in vocabularul politic grec. Frima
atestare perifrasticda cuvintului dateaz6, din 464 - data cea mai probabila a reprezentdrii trilogiei
Danaidelor lui Eschil. In dratna parveniti pind la noi, Rugdtoarele, corul vrea sa afle ce s-a Jecis
in adunarea cetilenilor de la Argos gi intreabb cu ce tnajoritafe a hotdrit mina puternicd a clemos-
ului- ceea ce, itr limba greacd, sund ca o perifrazltpoetica a telmenullti clemokratia: r{emou
f';ratousa cheir hopos plethunetai. Flelhunomaieste un verb derivat delato plethos, care la
origine iltseamnl nrltltime, dar care devine terrnenul tehnic pentru a desemna majoritatea in cazul
untti vot. Concltrzia exegelilor este cd Eschil folosegte termenii unei recente inovalii,
institLrJionale gi verbale, gi atestd astfel intrarea ?n vocabularul politic a conceptului de
demoeralie, in anii chiar in care, la Atena, reformele institulionale ini!iate de Ephialtes
radicalizau institLr!iile in direclia unei denrocralii explicite gi complete.
Ephiah,'s este unul dintre personajele cele mai misterioase ale istoriei ateniene. Singurul
lucrlt pe care ?l afirrnI despre el toate sursele este acela ca ar fi propus gi realizat o reforma a
AreiopagulLti, vecliiitl sfat de tradi!ie aristocraticE, pe cai:e Cleistlienes rrri i-a desfiintat, ciar i-a
dublat cr-r un alt sfat, ales dintre toli cetdlerrii, gi care pentru a fi deosebit de cel tradilional este
deseor,i numit "sfatul celor 500", fiind, intr-adevdr, format din cite 50 de reprezentanli ai celor l0
triburi, alegi pentru un an. Aristotel scrie cd Ephialtes a luat Areiopagului atribuliile addttgite, ta
epitheta gi i-a lSsat doar competenla de tribunal pentru crimele de omor cu premeditare.
Avind in vedere faptul cd, in anii premergdtori reformelor lui Ephialtes, dezbaterea
public6, a$a cLlnl este ea atestatd nrai ales de tragedii, are drept temd predilectd cea a
responsahilitdtii celor ce conduc cetili (saLr chiar irrperii, cum se intimplS in PerSii lui Eschil) gi
!inind seama de concluziile analizei minr.rfioase ale tuturor docunrentelor legate cle sfatul celor
500, bottli, putem conchide ch Ephialtes a inifiat o reformd prorinirrd de la aceastd institulie
clistenianS, cdreia ?i sporegte prerogativele, in primul rind in legaturb cu controlul exercitat
asllpra magistralilor in funcfie. Aceastd atribulie - corelatd cu un nou sistem de desemnare a
rnernbrilor sfatului. prin tragere la sorli, ca gi cu precizarea competenlei acestui organism in
pregdtirea lLrcrdrilor adundrii tuturor cetdlenilor, dernos - asigura Atenei o structur6 institulionald
coerentd in care corpul civic in intregLrl sdu domina viala politic6 a cet5lii gi controla toate
deciziile gi rnodalitdlile de aplicare a acestora.
Indirect, responsabilizarea nragistra!ilor sporegte exponen!ial gi puterea tribunalelor
popttlare, gi ele alese prin tragere la sor'fi dintre toli cetSlenii. Acestea sint abilitate sdjudece
procesttl automat intentat oricdrui magistrat care nu priniegte votr-rlperiodic de incredere, solicitat
acttm gi pe parcllrslll exercitdrii firncliei, gi la incheierea anului (amintim cd orice funclie publica
electivd era neapdrat colegiald gi linritat[ la un an). InstitLrlia juridicd gipolitica care formalizeazd.
acest riguros control - pornind de la evaluarea modului de utilizare a fondLrrilorpublice - poarta
trumele de euthuttia, indreptare,in fapt operalia prin care orice persoand care exercitd o funclie
publicd "dS. seama" in fala sfatului de felul ?n care gi-a ?ndeplinit mandatul. Incepind de acum,
inscriplii publice consemneazd aceste ddri de seanrd - exist5, de exemplu, un dosar important de
asemenea inscriplii consetnnitrd rninulios toate clreltr-rielile pentru lLrcrdrile publice de pe
Acropole, saLt altele, diri sec. IV, referitoare la intrelirrerea gi adnrirristrarea corabiilor de ritzboi.
Izvoarele consetrneazd citeva pfocese irrportante care, sub pretextLll contestdrii corectitLrdinii in
gestiune, reprezintd de fapt adevdrate procese politice, ?rr care justilia populard devine
instrttmentul unor conflicte care opun rnarea rnasd a cetdlenilor gipersonalita{i inrportante ale
vrernii. Nici mdcar Pericle, cel mai des votat dintre atenienii devazd. ai acestei perioade, rru a fost
crLrfat de atare presiuni. Risculpennanent la care erau expugi liderii politici sau de opinie iqiva
gdsi, in 399, expresia deplina in procesLrl gi condamnarea lLri Socrate.
 -tf
Abserr{a oricdrei noliuni de separare a puterilor gi promovarea uneijustilii in cel mai
deplin sens populare, adicd exercitate sllveran de jurii de cetdfenialeqiprin tragere la sorli, fbra s[
existe un minister public, ?nlocuit de dreptLil oricirui cetdleair de a chema in judecat6. pe r-ur aitul
in numele cetd!ii, gi cu un rol aproape folmal aljLrdecdtorilor - ei ingigi cetdleni alegi pentru un an
gi responsabili ca orice magistrat in fala sfatului gi tribunaiului popular - duce, efectiv, la excese
pe care democraiiile moderne fac eforturi irnportante pentru a le evita. Nu e mai pulin adevdrat ca
insegi aceste excese probeazb. un grad nemaintilnit de ldrgire a cadrului institLrlional al cetalii
pentru a asigura suveranitatea corpuliri civic asupra oricSror func{ii delegate unor magistrali alegi.
', Termenul de "magistrat", derivat din vocabulanrl latin, este de altfel inadecvat pentru a
desemna funciile publice din cetatea democraticd. Nu nurnai c5, spre deosebire de magistralii
romani, al chror nume chiar indica o investiturdcare ii situeaz6 temporar de-asupra cetEfenilor
obignuili, colegiile de funcfionari publici ai Atenei clasice sint supuse controluh:i permanent
chiar pe timpul exercitdrii mandatului, nu de c6tre un consiliu de fogti magistrali, curn era
Senatul roman, ci de cdtre un consiliu popular, ales prin tragere la sorli dintre toli cet5lenii, dar,
incepind dirr prirnii ani cle dup6 aceasi5 reiormd a iLri Ephiaites, ei incep sd prineascd o piatd -
misthos - pentru serviciul prestat, devenind astfel gi formal servitori ai cetalii.
' Indemnizarcafunctiilor publice este atribuitd lui Pericles la incepr.rtul carierei sale. Chiar
dacd n-am lua in seamd insistenla cu care izvoarele menlioneazd c5 Pericles a participat, ca tindr
politician, la campania lui Ephialtes contra Areiopagului, e foarte clar c[ instituirea unor
indemnizalii pentm principalele funclii pr-rblice, inclusiv pentru cea de membru al sfatului celor
500, reprezintd o continlrare logica a refornrelor din 461 datorate lui Ephialtes. Ideea rdsturna
toateLrzanlelecetSliitradilionale,?ncareexercitareaunei funclii devaz6-arhonte,strategsauLln
sacerdoliu al cultelor poliade - era Lln prilej de dbrnicie ostentativA a liderilor, gi in care
generozitatea celor avuli gi puternici - prin sacrificii care hrdneau la propriu pe concetdfeni, prin
banchete publice sau prin asumarea unor cheltuieli comr.rne, asigurau un statut sLrperior gi o
autoritate necontestatd reprezentanlilor marilor familii aristocratice. Or, piata din partea cetAlii
rdsturna acest rapoft, gi cei care exercitau o funclie - indiferent de averea gi renumele lor -
deveneau eiingigi debitori ai abstracliei numitepolis.Dacdaddugdm c5, astfel, gicetdleni cu
venituri mai modeste puteau lipsi din propria gospoddrie zilela r?nd pentru a fi jurali sau chiar
menrbri ai sfatului, infelegem in ce mdsurd misthos este Lrn instrument al democratizarii radicale
a instituliilor ateniene.
Sistemul institulional atenian in sec. Y sebazeazd agadar pe urrndtoarele institulii
principale:
1. Demos este in acelagi timp numele comunei rurale sau urbane in care multe ceremonii
religioase corlrlrne gi irrterese de vecindtate asigurd o socializare continud chiar a membrilor celor
nrai rnodeqti, dar denumegte gi adttnareo lltluror cetdlenilor atenieni de pe Pnyx. Reunitd in
sesiune, adunarea poafie numele de ecclesia - la care participd orice cetdlean atenian cu dreptLrri
depline care doregte sa participe. Deciziile care se adoptd in aceste adundri, purlind numele
general de psephisntota, decrete, au o forrnulb introductivd stereotipd a;a au gdsit cu cale sfatul,
bouli, Si corpul civic, dentois.
Ecclesia era coltvocath de cite ori era nevoie, dar prrtem presupune, pornind de la modelLrl
ulterior din sec. IV, cd se intrunea fi'ecvent, chiar de mai rnr"rlte ori pe h-uri; existi exemple din
timpul razboiLrlLri peloporresiaccind ecclesio econvocatSgi incitevazilesuccesive.Doar
sdrbdtorile religioase, care num5r5 la Atena celpu{in 120 de zile atiual, interzic sesiunile .

adundrii, ca gi ale altor institLrlii. Este evident ci la adundri nLr participa niciodatb toli cei 30-
40.000 de cetaleni. Nici spaliul arlenajat pentru adunare, care, ?n sec. V, se line deobicei pe
colina Pnyx, nu perrnite mr,rlt mai mult de 6.000 de parlicipanli deodata. Dar ideea foarte
rdspindita conform cdreia la adunare participau aproape exclusiv locuitoriioragului qiai PireLrlLri
este inexactE: mdrtLrrii conternporane dovedesc cf, locLritorii din intreaga Aticf, veneau frecvent la
 /-- n
'-t\/-

Atena cu diferite trebLrri - chiar oridinele de mobilizare a diferitelor contingente ?n timp de rdzboi
erau afi;aie in interiorLrl cetelii, iinsa siailriie eroiior eponimi, uneoli ci-riar de pe o zi oe aiia. ceea
ce presLrpLrne cd afigareaera sr-rficientd pentru a-i adunape cei mai rnulli - gi profitar-r de prilej, ca
iaranul Diakiopolis al lr-ii Aristofan, care nlr se simte deloc stirrjenit in ecclesia, pentru a participa
la dezbaterile din ziua respectivS, DesigLrr, persoanele de vazd care Lrrmau o carierd politicd -
singura onorabild pentru aristocrali - participau sistematic, impreund cu amicii qi clentelele lor
politice; cei 500 de buleLrli qi colegiile de magistrafi in exerciliu erau prcbabil linufi sd ia pade !a
adunbri. Oricum, un cvorum de 6000 de cetSleni era preslrpus pentru adunbrile mai importante,
cum este, la inceputul secoiului, adunarea care decidea asupfa ostracizf,rilor.
. Ecclesict era prezidatd, in sec. Y, de proedrul pritanilor, tras la sorli in fiecare zi dintre

cei 50 de buleufi ai tribLrlLri care asigura pennanenla prirr rota{ie irr Bouler,rterion. Ploedrul avea
rdspunderea de a da cuvintul, pe rind, vorbitorilor, pastrind disciplina adundrii, ca gi pe aceea de
a supune la vot hotdrirea gi de a numdra in final voturile. AdLrnarea dezbdtea un proiect -
proboulewnl& - care pr"rtea sd fi fost proplrs fie de un colegiu de magistrafi conforrn cu
compeieiiiele lor, fie de un cetdlean oarecaie, dar care fiisese in prealabil examinat C,e bouli
impleund cu cei rnai importanli magistrali. Pentm a evita deciziile pripite, in adunare nu era
admis votul asupra unui proiect enunlat pe loc, ci numai opinii cu privire la propunerile sfatulLri,
care p.trteau fi acceptate - eventual cu amendamente - sau respinse. O propunere formnlatd in
adurrare era deci examinatd de sfat, care o transforma in probouleuma pentrtr o adurrare viitoare.
Diferili lideri politici, oratori pricepLrfi, argurnentau in favoarea sar-r impotriva proiectului. dar
isegofia asigura fiecdrui participant dreptr-rl de a se adresa adLrndrii. Evident cd acest drept nu era
exercitat de regLrld de orcine, gi cd mai ales vorbitorii cLr fairnl se intreceau in argumente, spre
incintarea celor mai rnr"rlli, care se multumeau cu rolul de spectatori activi, nu odatd interpelind
sau intrerupind pe orator - gi, oricum, exprirnindu-gi opiriia prin vot. Votul putea fi deschis, prin
ridicare de mind - aga numita cheirotonia - qi existd dovezi consistente c6.acest vot era mai
degrabi estimat decit nurnbrat in sens propriLr. Pentru chestiuni grave se utilizeaza insd gi votLrl
secret, cu pietricele - psephoi - cafe erau depuse in urne gi apoi numdrate efectiv; generalizarea
acestui sistern cle vot e rdfleQtata;je numele decretLrlui, psephisma, ?nsemnind, literal, rezultat al
t,otulti .secrel cu pietrice{e 1
Aproape orice chestiune de interes pLrblic intra in competen{a adundrii tuturor cet5lenilor,
care dezbhtea qi aproba decrete care instituiar-r Iegi, culte sau detaliide cult, declarau rdzboi sau
incheiau pacea, irnpuneau misuri speciale pentru cetAli din ligd, decideau sd onoreze un
concetdlean - destul de rar - sau un strdin, sol sau rege, dar gi persoarre care aduseserd servicii
ocazionale importante atenienilor. Tot adunarea decidea asLrpra construrcliilor de interes colrlLln,
alegea dintre proiectele prezentate de arhitecli irnpreunS cu devizele, gi exonera pe inallii
funclionari publici insarcinali cu finanlarea lucrdrilor dLrpi ce igi prezentau bilanlulin adunare.
Aprovizionarea cLr grine a cetAlii fEcea gi ea obiectul unor dezbateli frecvente, ca gi intrelinerea
flotei de rdzboi gi a lucrdrilor defensive sau a producliei de armament. Practic, nu existi domeniu
asupra cdruia sd nu poati dezbate gi decide adunarea, ceea ce conferd dernocraliei ateniene un
caracter direct care o deosebegte de toate democraliile contemporane,bazate pe delegare gi
reprezentare.
2. Sfatul celor 500, bouli, este o institulie esenliald atit prin modul de recrutare, cit gi prin
atributiile sale. Fie cd ne referirn Ia permarren{a pe cafe o asigLrrd fiecare secliune a sfatului irr
inima cliiar a cetAtii, in BoLrleuterion, fie cd rre ginclinr la faptLrl c5, limitind la doar doLrb mandate
de bLrleut participarea la sfat, se asigura unr.ri numEr nrare de cetdleniposibilitatea de a lua parte
Ia acest adevbrat Consiliu de nrinigtri al cet5lii, care exanlina giproiectele de decizii, gi starea
flotei de rdzboi, gi aprovizionarea clr grine, care prirnea orice ambasadd strbind gitrimetea soliin
alte cetafi sau la regii barbari - l'unclia sfatLrlLri celor 500 ca nrecanism institulional democratic
este evidentd.
 "-93 ^

Chiar clacd deserlnarea sfatuluise lace prin tragere anuald la sorli, este evident, din
anaiiza izvoai'eior, cd aproximativ o treime ciiii membrii acestuia iac parte ciintre ceie n-iai devazA
familii ateniene, qi oa, din ce in ce mai mult, experienla de buleut e indispensabila pentrLr o
carier6 politici de virf. LIn roltot mai irnportant joacl giaparatr,ritehrlic al sfatului, cornpus in
genere iin sclavi publici specializali in redactarea - stereotipd - qi arhivarea - indoielnicd - a
documentelor, dar condus de urr cetdlean nu odatd dintre cei mai de frunte care are funclia de
sec[etar alsfatului, grammateus tes boulis. Pe de altb parte, cel pLr!in in sec. V, precautiile pe
care ?hcd reforma luri Cleisthenes le institLria pentru a evita concentrarea in aceeiaqi pritanie a
unor'bverrtuali doritori de rdsturndri gi uzurpare politici par cu totLrl suficiente (abia ?n secolLrl al
IV-lea, dupa citeva experienle nefericite, aceste precaulii sint accentuate) 9i nu avem nici o
informalie care sd indice vreo acliune suspectf, legatb de boulb: in schimb, Areiopagul, cu allra
lui de institLrlie arhaic6, rdmine mereu obiect de suspiciune - satl de pledoarie contra democrafiei
radicale; gi aceastd temere se va accentua semnificativ in sec. IV.
3. Cel mai important colegiu de inai{i func{ionari publici este, itt secolul al V-lea, colegiul
celor. tr 0 stnategi. La origine, e vorba de comatrdanlii rnilitari ai celor 4, apoil 0 triburi, care
secon'deazd - cllm se ?ntimpl6 ?n 490 - pe arhontele polemarh, care comandd armata cet6lii. DLIpA
ce, pi'obabil din 486, arhonlii incep sd fie tragi la sorfi, autoritatea tutllror, inclusiv a
polemarhului, se prdbugegte, gi strategii, care au corttinuat sd fie ale;i prin vot individual, devin
colegiul cel ntai autoritar; rolul lor in comanda flotei de rdzboi, afirmat imediat dupi constituirea
ligii de ia Delos prin acliunile lui Kimon, le sporegte gi mai mult autoritatea. Asociali permanent
la dezbaterile dirr sfat, principalii oratori in ecclesia, strategii dobindesc o competenld politicE
generald, iar faptul cd Pericles este ales, din 446, de 15 ori consecutiv in acest colegir-r
desdvirgeqte aceastd rnutalie.
Un colegiu de mare prestigiu, ai cdrui membri sint gi ei alegi prin vot direct, este cel al
trezorierilor cetAlii, cei 10 tamiai. Aldturi de ei, cei j0 trezorieriai fondurilor ligii,
hellenotamiai, devin qi ei persorraje importante, in vreme ce colegiul arhonlilor (cei 9
tradi!iorrali, cdrora, dela 507,1i se adaugi Lrrt secretar, pentru ca toate cele i0 triburi sd fie
reprezentate anual), ca gi sfatul fogtilor arhonli, Areiopagul, scad ca insemndtate, aga ?ncit ?ncd de
la jumdtatea secolului intilnirn printre a)'hon!i gi persoane cu un cens modest, zeugitai.
Un mare num6r de colegii de preoii au deasemenea un rol important, intr-o cetate al cdrei
calendar religios ocup[ mai bine de o treime din zilele anultti. Cu rare exceplii, e vorba de fLrnclii
pubilce care nLl diferb intru lrimic de cele politice sau militare, riu implicd o iniliere speciald, 9i
iint desernnate prin tragere la sor{i saLr prin vot ca orice alt[ funcfie in cetate. Inafara flaptului cd o
funclie sacerdotal6 poate presuplrne o cheltr,riala personali, mai aies atunci cind e exercitatd de
personaje care aspird la notorietate gi glorie, mai existd o particularitate a acestor funclii
iacerdotale, angtne aceea c[, pentru r:nele colegii care poarld de grijd cultului unor divinit6li
ferninine, sint alese femei, fie in calitate de solii ale unor cetdleni care exercitd temporar un
sacerdotirr - ca tn cazr-rl foarte arhaicelor competenle religioase ale basilinne;, sofia (arhontelui)
basileus, fie chiar cu titiu personal, ca in cazul preoteselor Herei sar-r al atenienelor care les
peplos-ul, mantia noud qi bogat brodata oferitd zeilei Atena din patru in patru ani, Ia marile
sarbdtori ale Panatheneelor.
Chiar dacd putern constata cb alegerea in colegiile cele mai importante nll se petrecea
inairrte ca persoana respectivh sd se fi afirrnat giin carnpaniile militare, giin diferite alte
irnprejuriii ale vielii pLrblice, nu existl la Atena - giin genere in cetdlile greceqti - o ierarhizare
fonnala a funcliilor publice, clltn va exista la Roma. Cumularea a doi"td funclii - chiar a uneia
politice gi a alteia sacerdotale - nu e atestat[ in aceastd perioadd, fiind probabil interzisd prin
iutLund inc[ de la incepr-rturile cetdlii (cind chiar ocllparea pentru Lln an a unei funclii superioare
nlr poate fi repetatd decit in condilii foarte strict definite, dupd zece ani, de exemplu). Alegerea
intr-o fgnctie irnediat dupd incheierea altui mandat nu e nici ea o practicd curentd - cLr excep!iiin
 -'?q -
cazLt(i apafte, cllrr a fost cel al lLri Pericle. Dar personajele de prestigiu qi aLrtoritate gi le pot
afirma gi lEra aavea neapdrat o funcfie in momentul respectiv, prin interventii remarcabile in
adunare, sau chiar prin alte dovezi de excelen!5: se spune c5 Sofocle a fost ales strateg dupd
succesul reprezentirii dramei saleAntigona.Existd, ?n fine, domeniul faptelorde arrne, sau cel al
prestaliilor pLrblice - leitourgini - prin mLrnificenla sau strdlucirea cdrora un atenian devazdpoate
deveni faiuros. ln cel pu!in doLrd cazuli - cel al pLuierii ?n scend a tragediei lui Phrynichos,
Distntgerea Milelului. in primii ani ai secolLrlLri al V-lea, giin 478, pentru reprezentareaPerSilor
lui Eschil, cetSlenii care iqi asumserd sarcina de choregos - adicd finanlator al spectacolului, una
din cele mai oneroase, dar gi mai prestigioase liturgii, depdgita doar de trierarhie - sd fie, in
primul caz, Themistocles, ial in al doilea - incd foarle tindrul Pericles,
Tocmai fiindcd nu exercitaLr obligatoriu o funclie politica anume, liderii cei maipopulari
eratt numili in geriere demugogoi, conducdtori ai demos-ului. Nuanla peiorativd modernd a
termenului nu lipsegte nici la ar:torii secolului al lV-lea, ostili democraliei radicale din veacLrl
precedent. In genere, cr-rvintele derivate delademos - democralie, derlagogie, etc. - suferS, ca gi
tennenul de pornire, o distorsie ideologicd in discursul aristocratic: a$a cum o dovedesc
irrscripliile, clemos in accep{ia oficiald la Atena inseamn6 "corpul civic in totalitatea lui, adunarea
poporului", dar cei care utilizeazd termenul dintr-un punct de vedere aristocratic il echivalieaza
cu "mul1ime, oameni de rind", hoi polloi, opus elitei de excelenld a acelor oristoi, in definirea
cdrora tradilia familiala nobiia se confundi cu rreritul gi virtutea personale. La fel, ?n cazul
.termenului demagogos, lider, sensul peiorativ de demagog, om politic care vrea doar sd facd pe
plac mul{imii, este foarte frecvent gi ajunge sd se irnpund, ddinuind pindazi.
Democralia ateniand este inclusivd, nu exclusivd, cit privegte cercul clar definit al
cet5lenilor. Aristocralii nu sint exclugi, dirnpotrivh, sint alegi sistematic Ai folosili la maximum
pentru fLrncliile cele mai importante, dar sint gi controlali tot mai vizibil de marea masd a
cetdlenilor. Exist6, evident, destLrld neincredere a acestora fala de dorinla de putere pi de
comportamentele tradilionale aristocratice, cum existd, mai ascunsd sau mai vizibild,, o ostilitate a
aristocra{iei tladilionale fafa de pLrterea celor mul1i. Sr-rb aspect politic ins5, competilia continLra
sd se dea nu atit intre clemos gi aristocra!i, cit intre diferi!i lideri de neam nobil care se intrec
pentru intietate - adicd, aclur-r, pentru persuadarea celei mai mari pdrli a cetSlenilor in suslinerea
propriilor proiecte gi a propriei faime. CLrpluri exemplare de lideri politici - toli de neam mare -
se infrunth pentru intiietate: Themistocles giAristeides in anii celui de-al doileardzboi cLr pergii,
Kimott gi Themistocles ilr decerriul de dupa Salanrina, Kimon gi Pericles irnediat dupd asasinarea
- probabil din raliuni politice - a lui Ephialtes in 460, Pericles gi Thukydides. fiul lui Melesias
(vdr al lui Kimon) p?nd in 446, cind Thul<ydides este infiint gi ostracizat. E adevdrat cd, in aceste
dLrelLrripolitice, putem distinge intennitent o orientare rnaitradilionald gi mai conservatoare - in
cazul lui Kimon sau al ILri Thukydides -opLrsd unei politicicare acorddmairnulte drepturi
cetilenilor de rind, ca in cazul lLri Ephialtes sau Pericles. Dar nu toate aceste confruntdri se pot
reduce la orientdri anti- sau pro-democratice. Ateria are acum o mai mare diversitate de probleme
gi de decizii de confi'untat, $i deseori conflictele politice se referd la politica ligii, gi doar in
subtext la orientdri mai conservatoare sau mai clemocratice ?n politica internE.
Solidaritatea politicd a corpLrlui civic este dictata de interese comlrne sau rndcar
convergente. IJegernonia ?n ligd adLrcea beneficii impor-tante cetalenilor de rind - beneficiari ai
distribLiirii clekleroiincetdlileinvinse,darrnai alesai faptLrlui cd,intr-oflotdmereupepicioLde
rdzboi, nrulIi dintre ei aveau un venit asigurat: Plutarh scrie cd thelii de la Atena trdiau pe
cheltrriala flotei cel pu!in 8 luni din 12.Prdzile cle rizboi gi diferite alte avantaje directe se
cumulau cu diferite indernnizafii, dintre car'e cea de jLrdecatof pare sa fi fost cea mai accesibila.
Se addLrgau beneficiile indirecte ale poziliei urrice a Atenei, clrm este marele gantier de construclii
de pe Acropole, urrde Lur mare nirmir de rnegteri - ceti{erri, dar gi meteci sau sclavi - aveau de
lucru cir o platd asigLrratS. ln fine, dar nu in Lrltimul rind, pozi{ia superioard a Atenei in raport cu
 - 8s--
o mare pafte a cetdtilor lumii grecegti asigura un tratament favorabiI oricdrui atenian gi mari
beneficii simbolice, un sentiment de intiietate gi de glorie care nu trebuie sd fie trecute cu
vederea. Aceste avantaje sint, pe de altd parte, cu mult mai maricind e vorba de familiile de vaza
ale cetdlii, care gdseaLr prin internrediLil ligii, gi posibilit5li foarle rnari de inavulire, gi un acces
mult mai liber la comenzi militare gi la fLrnclii de prestigiu care le deschideau o carierf, politicd
strdluci6. Acestor considerente li se adaugd o ideologie tot mai clar afirmata a solidaritilii
ateniene gi a gloriei de a fi atenian.
''' A$a se face c6, in anii care despart sfir;itul rdzboaielor medice de primele irrfi'ingeri ale
aterrienilor in rSzboiLrl peloponesiac, o solidaritate politicd a tuturor atenienilor in jLrml marilor
ter-ne de politicd internd gi externd a cetdlii asigLrrd un climat de cooperare gi un echilibru intern
cr"r totul rernarcabile. Costurile acestui echilibrLr nu sint ignorate - drama aticd e un martor cu
totul exceplional ?n acest sens - dar cetatea pare capabild sd le asllme gi sd le depSgeascd. Marii
cigtigdtori ai dezvoltdrii democratice a cetdlii sint cetdlenii atenieni; acest cerc coextensiv cu fro
dernos este insd despdr{it foarte riguros de "ceilalii", cei care nu au privilegiul de a fi cetSleni
atenieni. In 45110, o lege iniliata de Pericles decidea cd au drept de cetd{enie doar cei ndsculi din
tatd cetSlean atenian ( ceea ce reprezenta regula comund) gi dintr-o mamd fiicd de cetdlean - ceea
ce reDrezenta o inovatie reductivd foarte imoortantd. In momentul sdu de maximd deschidere
d em ocrati c d, cetatea limiteazltcl rasti c p arti ci parea I a pri v i egi u.
I

Cr,r at?t mai mult ceilalli - cetdleni ai altor cetali sau meteci - strdini reziden{i la Atena,
barbari sau sclavi, gi chiar ferneile saLr copiii gi adolescerr{ii, toli se situeazd inafara cetAlii
inleleasd ca mullime exclusiv[ a cetdienilor, gi fiecare dintre aceste categorii poate fi investitd
simboiic cu elementele distinctive aie alteritalii. Sclavii sint una dintre aceste categorii strdine de
corpril civic, dar nu singura sau cea mai importantb in orice irnprejurare. Statutul lor de bun in
proprietatea altcuiva sau de instrumente avind darul vorbirii ii situeaz5 de cealaltd parte a unui
Irotar de netrecut fala de cetdfeni: un sclav nu poate Iupta in rdzboi decit dacd este ?n prealabil
eliberat din sclavie. Sclavul-marfE este vindut sau cumpdrat ca o vitS de povard, gi se currosc la
Atena citeva cazttri mdcar de proprietari de sclavi care trdiau conforlabil din inchirierea sclavilor
lor: este cazul celebru al strategulLri Nilcias (marelp invins din expedifia ateniand in Sicilia) care
avea 1000 de sclavi din inchirierea cdroraigi dobindea veniturile. In acelagitimp, fiind o
proprietate privat6, sclavul nu intri sub incidenfa diLecta a instituliilor cetdlii, care au drept sferd
de competente tot ce line de viala pLrblicd.
Irr viala cotidiand, abuzul stdpinului e Iimitat practic doar de propriul interes, chiar dac6
cel mai radical critic al democraliei ateniene - autorul anonim al unui pamflet politic intitLrlat
Stanl atenian, o vreme confundat cu istoricul Xenofon, apoiporeclit "Bdtrinul oligarh" - acuzd
pe atenieni cI dau prea multd libertate sclavilor; o lege contra vdt6m5rii, graphe blabes, pare
totugi sb fi interzis mutilarea gravl,a sclavilor, darin principiu stdpinii avealr drept de viald gi de
moarte asupra sclavilor lor. In fapt, pedepsele corporale erau frecvente gi nu ofensau sentimerrtul
comun, dar relalia-standard pare totugi sd fi fost una de superioritate familiar6, reflectatd chiar de
apelativul coffrun "bdiete", pnis, care se adresa oricdrui sclav fbrd distinclie de virstS, Cum marea
majoritate a sclavilor erau folosili in casd pentrll treburi donrestice, iar fiecare familie dispunea
direct de un nLrmdr relativ redus de sclavi, o anlnne toleran{d era regula ralionald a
cornportamentului, ceea ce nu excludea, evident, abuzul, inclusiv cel sexual, al stapinilor, dar gio
intimitate eviderrtd din lecturra textelor. Sclave-doici, sclavi-pedagogi, confidenli qi adesea
cornplici ai sthpinilor, apar ca personaje de teatru sau ca beneficiari ai generozitSlii cu care
stapinii se irrgrijesc de ei la bdtrinele sau le asigLrrd o inmormintare decent6. Din inscripliile
referitoare Ia construc{ia Erechtheiorrulr"ri afldrn cd, mirlli megtegLrgari lucrau cot la cot cu sclavii
lor, cLr acelagi grad de ?naltd calificare, ca sulptori sau pietrari, gi erau platii la fel, doar cdplata
sclavului era, dupb toate probabilitdlile, incredin{atd stdpinului, care trebuia sa se ?ngrijeasc[ de
intrelinerea acestora. Existh gi un numir relativ irnportant de sclavi care trdiesc in gospodarii
 '0 /,"
,{)
b-
-

separate, cftot'is aikountes, gi care dau prin ?n!elegere o parle dirr venit stdpinulgi lor.
Societatea ateniand - societatea greacl in epoca clasicSin genere - este o societate care
folosegte din plin munca sclavilor, dar nu este o societate clorninatd de problema stdpilirii
acestora; este chiar o societate care poate imagina utopii?n care sclavii sd nu existe-de loc, cu
condiiia ca nigte roboli s5.-i inlocuiascd.
Dacd' sclavii sint o prezert!5. permanentd in viala privat6, dar exclusd din viala public[, alte
categorii sociale sint rnarginale in raport clr cetatea, ideal constituitd doar din cetileniiadulii. La
Atena; Inegtegugarii sau micii negustori pot fi cetafeni, gi atunci, sub aspectLrl dreptgrilor politice,
sint egali cu to!i ceilalii, dar, din punct de vedere al statutirlui de onorabilitate, cei ce traiesc din
proprietatea funciarS, chiar ldrani modegti, se simt sr-rperiori faia de orice megter sau negltstor,
chiar foarte instdrit; e drept cd marea majoritate a rnegtequgarilor sint proprietari de atellere
modeste, in care lucreazl cifiva alli tehnicieni - indiferent aproape cetileni, meteci sau sclavi.
Pericles nu inceta sd gocheze opinia comund fiind prieterl cu un me$ter, chiar daca acesta era
Pheidias, marele sculptor care a adLrs fairna Parlhenonului pini la noi. PrimLrl lider politic care nlt
aparlinea mediilor aristocratice, Cleon, care se afirmd ?n prirnul deceniu al rdzboiului
peloponesiac, este batjocorit fElig ca fiu al unui megter bogat, iar Demosthenes igi urnilegte
adveiSarul politic, Aischines, evocind copildria lui modesia, de fiu al unui biet ?nvdfdtor cle
gcoald. Negolul ntdrunt e disprelLrit irnpreund cu cei care ?l practicd, gi doar marele comer!
nraritim, at?t de necesar sLrpravielLririi Atenei in perpetud crizd. d.e
-erine, e intrucitva mai
respectat, degi mereu suspectat de aviditate egoista.
Fenreile sint gi ele privite cu neincredere: considerate prea pulin ralionale gi supuse ip
exces emofiilor, ele s?nt socotite inapte clonic sd se conducd singure, gi cu atit mai pulin apte sd
ia parte la deciziile publice. Solia ideala este cea care are gri-ia de gospodarie, nu consumd
degeaba prodLrsul muncii bdrbatulLri, nagte prunci sdnbtoqi - eviderrt legitirni - gi ii cregte pind la
adolescentd, cind bbie!ii ajLrng rnai aproape de lumea adLrttd a bdrbalilor, iar fetele de regula sint
tndritate, relLr?nd ele insele acelaqi ciclu. Realitatea e destr,rl de dif'erita de acest tablou ideal, pe
de-o parte fiindcd, in gospoddrie, femeile dispun de o mai nrare marjl de libertate clecit vor.
teoreticienii sd recunoascd, pe de altd parte, fiindc6 existd numeroase femei, chiar categorii de
femei, care nu au poate un "l'lume" prea bun, ca hetairele (cuftezane, femei intrelinLrte, spre
deosebire de prostituate, pornai, care igi exercitd profesia in bordeluri de toatd mina), dai care,
fi'umoase gi cultivate, dezmint in cotidian toate teoriile desple inferioritatea intelectuald a
femeilor.
Adolescenlii de sex masculin au parte de un rol social mult mai clar definit clec?t cel al
tinerelor fete, fiind destinafi sd se transfonne in cetdleni cu drepturi depline, La Atena, ca gi in
tnai toate cetdiile Greciei - excep{ia fiind Sparta - educafia tinerilor este in mare mdsurl in grija
familiei, cu exceptia r-rltirnilor doi ani care preced majoratul, cind ei s?nt integrali ?ntr-un sislem
de edr-rcafie militard organizatd. de cetate sub numele de ephebia. La sfirgitul acestui parcurs, o
ceremonie pLrblicd ii consacrd cetaleni cu toate dreptLrrile, iaL dupa 30 de anipot fi afegi in sfat gi
in celelalte firnclii publice, In mediile aristocratice mai ales, efebii parcLrrg insa chiarinainte cle
acest serviciu public un drum formativ complex, de la exercilii fizice in palestrd la o Lrcenicie a
spiritLrlLri, tot rnai elevatd de cind maegtri renLrmili conferenliazd oferind adolescenjilor gi tinerilor
o edLrcalie sLrperioard; la palestri, la banchete gi in alte in-rpreiLrrdri, ei ajung adesea sub proteclia
unor adulli clr care intrelin relafii homosexuale fdrd ca, in aceste nredii cel pufin, sd faciobiectul
ttntti oprobriu (doar prelungirea acestLri tip de relalii in via{a adultS;i in cupluri cle adulli sLtscitd
dezaprobare gi ntargirralitate). Conrponenta ini!iaticd a raportLrrilor dintre erastul adult gi
erontenul efeb este ?ncd vie ?n mediile rafinate ale farniliilor nobile.
Principala cale de educalie civicd rdmine insd, pentru tofi tinerii, participarea la treburile
pLrblice. In ecclesin sau in sfatii asculta pe cei rlai vestili oratori, inaegtri ai verbuluielevat qi ai
argurnentaliei stralLrcite: nLt dispunenr clecit pentru secolul urm5tor de texte ale niarilorcliscursuri
 politice, dar pastigele inserate in textLrl lui Tucidide ne dau mdsura talentului, imaginaliei gi
rationamentului extrem de riguros al oratoriei politice in "secolui lui Pericles".
Un mare numdr de discipline intelectuale devin cunoscute datoriti numeroaselor lectr,rri gi
corrferinle publice: in 450, F{erodot devirre faimos fiind premiat pentru lectura Istoriilor, un mare
numdr de reprezentanli ai gcolii hippocratice sau filosofi ai naturii, caAnaxagoras sau Democrit,
igi expun in pLrblic argumentele, iarprimii sofigti - astfel numilipentru iscusinla cu care
analizeazd.problemele vielii publice, dar gi, r-rgor peiorativ, fiindcd oferd contra cost o formalie
cornpletd de culturf, general6 qi politicS, de retoricb pi arta argumentaliei, tinerilor din familii
instdi:ite - igi cigtigau renumele gi clientela prin mari discursuri rostite in fala unui public pe cit de
numeros? pe atit de divers.
" Serbdrile gi ceremoniile religioase erau giele un prilej de sociabilitate culturalS, oferind
nu doar spectacolul unor intreceri, lampadeforii (procesiuni nocturne cu torle) sau cortegii, ci gi
intreceri corale - la care dealtrninteri mullierau chiar executanli -sau recitative gi recitaluri aie
unor poeli qi mr"rzicanfi vestili. Povegtile legate de zeii sau eroii celebraliin comun, recitdri ale
rnarilor opere epice, in decorul viu colorat gi extrem de bogat al operelor de artd care irnpodobeau
?n exterior gi inconjurau sanctuarele, intregeau aceastd culturl comund de care atenienii erau
deos'ebit de rnindri. Calitatea artisticd remarcabi16 a ustensilelor vielii cotidiene, incepind cu
cerarilica, dovedesc cd mediile popr-rlare cele mai largi parlicipar-r in felul lor la o cLrltirrd arlisticd,
vizuald qi verbalS, impartagita in linii generale de intreaga cetate.
Dar piesa centrald a acestei culturi comune rdrnine teatrul. Dincolo de substanla lui cu
totul iegitd din comun ca originalitate gi forld a expresiei ideatice gi artistice, teatrul este o
institulie fundamerrtalS a cetalii democratice. Spectacolele de tragedie, organizate in cadrul
festivalelor dionisiace ?ncepind cu anii tiraniei lui Peisistratos, incep sd fie subvenlionate
sisternatic de cetate incd irr ultimii ani ai secolului al VI-lea, destul de probabil ?n prelungirea
rel'ormelor lui Cleisthenes; spectacolele de comedie devin parte a acestor festivaluri publice
c?teva decenii mai tirziu.
Cetatea ?mpdrlea celor mai avuli dintre cetdfeni nu numai obligalia de a constnri cordbii
de rdzboi, ci gi pe cea de a organiza pe cheltuiald proprie, prin liturgia numitd choregie,toate
spectacolele publice rnai elaborate care irnplicau utilizarea unui cor, giin primul rind pe cea a
festivalLrrilor de teatm. Organizate sub supravegherea arhontelui eponim, aceste festivaluri
insoleau celebrdrile cultulr.ri dionisiac, prirndvara gi toamna, la Dionysiile rurale, la Leneiene qi,
prirrdvara, la Marile Dionysii. Spectacolele se organizau ca o competifie: poefii compuneau
cicluri de piese tragice - triiogiiincheiate cu o drami satirica - sau comedii, gi un jurir-r
rdspr:nzdtor in fala adr"rndrii decidea asupra primilor trei drame tragice gi a cinci comedii, cdrora
le aloca cite un cor - adicb le asigr"rra reprezentarea pe cheltuiala cite unui choreg. In timpul
festivalurilor diorrisiace, fiecare zi de spectacole, din zori pind la apus, era consacratd
reprezentdrii publice a cite o trilogie tragicb gi, respectiv, a comediilor selectate, iar Ia sfirgit,
juriLrl prezidat de arhonte decidea asupra ordinii celortrei poeli:primul loc era cel al
cigtigatorului, rdspldtit clr un premiu gi o cunund de ieder6, locr-rl al treilea echivala cu o
?rrfringere. Erau incununali gi choregii, precum gi corurile care interpretaserb dithyrantbii,
spectacole corale in cinstea zeilor. A dor-ra zi dupi festival, o reuniune aecclesiei dezbdtea
organizarea gi rezultatele, onorind sau sanclionind pe magistralii gi choregii care contribuiserd la
desfdgu rarea sdrbdtori i.
La spectacole participaLr toli cetilenii, in fi'Lurte cu preolii gi cei mai inalli funciionari
publici, care aveaLl locLrri rezervate in rindurile din fata; tot acolo erau agezali gi oaspe{ii devazd,
gi strdinii care obinuserd in schimbr"rl bunivoinlei ardtate atenienilor qi cetalii mr"rlt rivniturl
privilegirr al proedriei, dreptLrl de a ocupa un loc rezervat la spectacole. In sec. IV irrcep sd se
distribuie chiar jetoane de participare la teatru, aga-nurnitLrl theorikon, un fel de indemnizalie
care sd permitd qi celor mai nevoiagi sa asiste zilela rind la celebrdri, Alaturi de cetS{eni, mulfi
 OA
.--xu J
0''

strdini veneatl ?nadins la Atena pentru a asista la aceste.serblri - delegalii cetafilor din
Liga
aduceau phoros-ul chiar in timpLrl Marilor Dionysii de prirndvard - iar, i1 cigcla afirrlaliilir
mLrlt
prea categorice ale textelor, exista unele indicii cu privire la prezenla femeilor printre
spectatori.
Spectacolui, cu centrul in orchestra,ariaunde se clesfbgurau evolufiile corului, gi ?n
mijlocul cdreia ttn altar al lLri Dionysos marca sacralitatea rrrrei serh.iri
)L'Iud" cere
\'d'I€ ?nr.e1 prin sacrificii
si
er *oi
rubr ,.,i::l'i:'::':l:l]]:::i::.T.:,'::i:]ll1l:1i"'-'I
qurvoeLv.'ultti,
crrrecare era SiprilejLrl celebrdrii faptelor remarcabile ale celor'I'ucpea
onoraliprin decrete
care se citeau in deschiderea ceremoniei. Dramele propri-zise eraLr interpretate Ae doi
actori,
exclrtsiv blrbali, care jilcau niai multe roluri, convenlia cer?nd prezen[aconcomitentd in scenb
a
maximum doi, apoi trei personaje.
' In aceste decenii de inceput, fiecare dramd, fie ea tragic6, satiricd sau comicd, era
reprezentati doar o sirrgLtli datd, cind avea $ansa de a cigtiga Iocul i sau de a pierde; abia in
secolul IV incep dramele celebre din secolLrl precedent sd fie re-prrse ?n sces6 cu regLrlaritate.
Poeiii t|i conrpLrn dramele in scris, dar spectacolul este mult mai complex, presupynild gi
rnuzicd, vocald cu acompaniament instnrmental, cintatS de actori ruu i. ,oi, ar,nr presupun gi
dansuri, nr-r odatd ctr figuri complicate care stirnesc uimirea admirativd a publiculLri. noelii sint
?n
genere nu numai atttot'i ai "libretului" - textul dramelor, foarte puline cle altfel, care au parvenit
pind la noi - ci gi compozitori, coregrafi, regizori gi actori, interpretind de obicei - nu intotdeauna
insd - rolul cel mai irnportant. E cu atit mai impreiionant de remarcat cb fiecare dintre acegti
creatori a complls intri citeva zeci gi aproape jOO a. asemenea opere, destinate, in principig,
unei
unice reprezentalii, qi cb.in fiecare an fiecare dintre ei seprezenta spre a obline un cor.
Cel mai mare sllcces de public I-a avut Sofocle (Sophoktes,497-405), autor a 123 <le
piese tragice, clasat pe locul I de24 de ori; cel maipulin apreciat cle contemporani - dar
extrem
de prelLIit de postelitate - a fost ELrripide (Ew'ipicles,484-406), cdruia i se airibuie 92 depiese,
dar care n-a rer-rgit decit de 4 ori sd se claseze prirnLrl in concurs. Eschil (Aischulos,5Z5-456),
care apare mLtltor cercetdtori cotrtetnporani ca un geniLr dramatic colnparabil doar cg Shakespeare
prin capacitatea sa de inventie drarnaticd gi regizoralS, a complls 73 de drame, oblinind l3
victorii ?n concltrsnrile draniatice. Aristofan (Aristophunes,4+S - :AA;a pus ip scend 44 cornedii,
dintre care 9 au ob{inLrt premiul L Din toath aceasta prodLrcfie, la care tretLrie sa addugdm zeci de
alte piese ale unor autori mai pLrlin faimogi, a cdror operd s-a pierclLrt cu exceplia c?torva
fragmettte, o seleclie reflectirrd mai degrabi gustul literalilor din .poca ro*una a f;cut sd ajungd
pind Ia noi doar 7 dranie ale lui Eschil, alte 7 ale lui Sofocle, l9 opere ale lui Euripide gi I
i
comedii ale lLri Aristofan. Acestora 1i se adaLrgd fragmente din alte piese, citate de autori
posteliori.
Relatia dintre teatrlt, care dezbate irr cheie tragica sau comicd probleme firnclamentale ale
cet5!ii in rela!ie cu zeii, cu violenfa salr cu discordia, gi niatLrrizarea iristitLrliilor dernocratice -
teatftr] fiind el ?nsrigi una dintre aceste institulii - este cleterminantd pentru infelegerea sensului
acestor opere. Spre deosebiLe de teatrLrl contemporan, teatrultragic din sec. V nu surprinde prin
strbiect gi actiune, citd vreme pune in scend legende in genere cunoscute, gi nu e centrat asupra
personajelor 9i a psihologiei lor, ci aslrpra interacfiuniidintre protagonigti, cor gi gipLrblic,
care
rdspr-rrtde acliunii de pe scend prin cunoagterea prealabild a rnitului care forrneazd subiectr,rl
ceritral al dramei: o tragedie despre Oedip nu sirrprinde prin aflarea laptulLri cI eroul gi-a ucis
tatal 9i s-a insitrat cu propria rrarnS, ci prirr evocarea nrodului in care eroul descoperd el insugi
ceea ce pLrblicul gtia de lei bun inceput, prin rnoclul in care cei clin jr-rr reaclionroriluaceastd
descoperire, prin ceea ce se poate ?rr!e lege despre relalia dintre om gi rroin!azeilor clin aceast6
istorie. In Orestia lLri Eschil, interesul se lbcalizeazh asupra nrodLrlui in care justilia cetllii poate
pune capdt unLri gir de violenle care se transmit din generalie in generafie; in Anrigona
lui
Sofocle, eroina asumd ca pe o valoare absoluth indatorirea fala di cei de Lrn singe, iar Creon
absolLrtizcazd obligaliile fala de polis, ceea ce ii duce pe fiecare cdtre clezastru. Teatrul traqic
 affi,
/\ I\^
- "\J)

poate fi citit ca o proto-filosofie a Politicului, gi igi pierde sr"rbstanla in momentul in care

conceptele filosofiei politice se instaleaz6 cu autoritate in dezbaterea public6.
Teatrul comic este, in esenld, un mod de afirmare a suveranit[tii demos-ului asupra
oricdrui personaj al momentului: nici unul nu e crutat de ironia gi de batjocura autorilor, nici
mdcar Piricle, ridiculizat in nenumdrdte cornedii din care ni s-au pSstraifragmente elocvente.
Utilizind cele mai diverse forme de liinbai comic. de la obscenitatea cea mai ioas6 la sLrbtile
parodii gijocuri ale spiritulLri, conredia afirma clreptul fundamental al cetalii cle a ride de cei
putemici gi bogafi, de generali gloriogi sau de poe{i gi filosofi vestili, ba chiar de sine ins6gi, intr-
o viziune criticd gi carnavalescd a universulLripolitic in care opinia populara are intotdeauna
ultirnul covint.
' Nici relalia intre inflorirea artelor cuvintului gi apogeul cetAlii nu trebuie ?n!eleasd
mecanic sau univoc, nici cea dintre realitatea cetAlii gi apogeul arlelor plastice clasice nu este
simpld. E totugi un fapt acela cd Atena, mai bogatd gi rnai prosperd ca oricind, consacrd o bund
parte a acestei bog5lii finanlarii unor mari opere arhitectonice gi sculptr-rrale care i-au fEcut faima.
Aceastb dezvoltare explozivd se grefeazd pe experienlele artistice ale veacului precedent, care
schilau deja un univers estetic aparte, dominat de o viziune centratd asupra fiinlei Llmane a cdrei
perfecfir"rne devine piesa centrala a limbajului artelor plastice. Ceea ce marcheazd marile
morrdmente artistice ateniene ale "secolului lui Pericles" este voinla de auto-reprezentare a cetdlii
?n idealitatea ei: nu numai friza Panatheneelor care impodobea Parthenonul cu reprezentarea
Cetalii Atena in procesiune sacr6, ci gi diferitele ipostaze de reprezentare a zeilei protectoare a
cetalii - ca Promachos, ?narmatd cu lancea care invinge in rdzboi, ca Parthenos, strdlucind
rnaiestuos in penumbi'a naos-ului, ca Athena Nike, adurcdtoare a victoriei - saLt personificatd de
eroii legendelor atice, al cdror gest civilizator gi victorios reia in cheie simbolicd temele
excelenlei ateniene pe care marile discursuri ceremoniale glorificind cetatea - despre care
Pericles spunea cd este S'coala intregii Elade - sau dramele cu subiect atic le expurl in cuvinte
solemne qi sonore, Pind gi comediile, atit de prompte in a face hazpe socoteala oricui, contin
pasaje care amintesc cu emolie principalele teme ale gloriei ateniene: strdvechea lor origine,
generozitatea dezinteresatd a strdrnogilor, alungarea tiranilor, victoriile contra pergilor.
O adevbratd culturd democratic6. - bazatd pe dezbatere, argumentale, competi{ie pentrr-r
binele public - se dezvoltd intr-o cetate la deciziile cdreia tofi se simt indreptalifi sa-gi spund
cr.rv?ntul; pasiunea crescindd pentru idealizarea acestei cethli este incd echilibratd de problematica
teatru[ui, careanalizeazdcritic uuiversul socialpecare,insecoh-rl urntStor,il vascrutacuo
luciditate nu odatd ostild filosofia politicS, inauguratd, irr arrii rdzboiului cu Sparta, de Socrates,
in perpetr"ur dialog cu cetatea contempoland,
. lntr-adevdr, alituri de aLrtori drarnatici ca Euripide sau Aristofan, care aparlin cu
precddere deceniilor de rbzboi prin ternele gi perspectiva operei lor, in acegti ani apar la Atena
personaje cultr-rrale de prim rang care disecd, cu o acuitate criticd educatd'de experienla
dezbaterilor din ecclesia, de diagnosticele ra!ionale gi riguroasepe care gcoalahippocraticd 1e
face cunoscute, ca gi de spectacolele de teatru, care rnoduleazdtoate formele de refleclie gi de
reprezentare din secolLrl V. Doua atere personalitali par emblematice pentru aceste decenii:
Tucicide (Thottkttdides, 460- 399) gi Socrate (Sokrutes, 410-399).
Fiecare dintre ei este autor al unei opele care se va bucura de o posteritate fdra egal.
Opera lui Socrate e cu atit ntai origirral6 cLr cit el nu a scris-o niciodatd - ceea ce nu o face mai
pulin celebrd, datoritd relatdrilor lui Xenofon, istoricul gi strategul care i-a fost elev, gi mai ales
datoritd strdlr-rcitei re-creeri a personajului Socrate gi a argumentelor sale in Dialogurile lui
Platon. Socrate este un critic acerb al derlocraliei, considerind cd decizia politicd trebuie si fie
incredinlatd doar celor pricepLrli gi virtuogi, gi cd cetatea trebuie sd fie dominatd de cdutarea
Binelui moral, mai degrabd decit de profit gi de glorie. Dificultatea de a distinge intre ideile
proprii Iui Socrate gi cele pe care i Ie atribLrie tradifia orall a auditorilor sdi, cdrora gi Xenofbn, gi
 ui fl,
---)w /-

mai ales Platon, ii adaugd nu odata propria interpretare sau teorie, nu e singurr,rl motiv pentru
care
Socrate e studiat gi comentat in mii de cdrli qi articole, Se adaugd coldamriarea lui la
nioarle,
deveriiid sirrrlrolrii intoleranlei politicuiui iala de critica filosofiia, precum gi importanla
cu tot'l
remarcabi16 a unei opere care, ?ntr-o forrnd orald gi ciramaticd, transfer[ in agord dezbaterea
despre esenfa universLtlui politic, despre zei gi oameni, despre ins, existenlali gindire.
Cele mai
nrulte dintreconclr-rziile lLri qocau opinia comund a majoritalii atenienilor,'uguJd,,in 399,
dLrpd
alungarea celor 30 de "tirani", oligarhii dintre care rnulli se fornraseriin tinerelein preajma
lui
Socrates, in fi'unte cu Critias, Sociate devine urr fel de ispagitor, fiind acuzat de impietate gi
lap
de cori:perea tineretr:h-ri. i-a proces, ei sficieazd juriui, argumentind cd merit6 nu o pedeapsa,
ci
cele mai mari onoruri civice, gie condamnatlamoarte; refuzind sE fugd din Atenapentru
a se
salva,''el moare bind, cttm era obiceiul in asemen ea cazuri, cucr-rtd, gi cii mai mulli bintre
apropiafii Iui se exileazd,tn6.car pentru o vreme, temindu-se cd plocesele politice rror continua.
In
fapt, ele nu se mai repet6, dar conflictul dintre opinia comunb gi predicalia filosoficd adresatd
elitelor devine o constantd a imaginarului antic gi chiar, dincolo mult de sfirgitLrl elenitAlii, o
referinld culturalS gi intelectuala obligatorie.
Tucidide, descendent al nobilei familii c6reia ii aparlinusera gi Miltiades, gi Kimon,
urmeazd'.o,carierd politicd qi militard pind irr 42514, cind participareaflotei pe care o
comanda la
deza5htll de Ia Arnphipolis ?i aduce condamnarea la exil. Reftrgiat ?n sgdul Traciei, dispunind
de
mLrlt tillp Iiber 9i de importante mijloace materiale, el se informeazd constant gi urmarLpte
de la
distan![, cu mare aten!ie, cu o capacitate arralitica unicd gi cu o viziune coerentd perfect
construitd, desfbgurarea r:lterioard a rizboiLrlLri, cdrr.ria ?i consacrd o operd unicd prin densitatea
ei
de idei, prin severtrl discerndmint pe care il impune selecfiei evenirneritelor, priri grija pen,tlr
cronologia cit mai exactd a I'aptelor, gi rnai ales printr-o cdutare sisternaticb a cauieltr,'pe care
le
ierarhizeazd intr-Ltn sistem impersonal, riguros gi exemplar. Lectura pe care o proplrne
cu
inegalatd autoritate Tucidide este, ?n ultinid instanld, o necruldtoare iondamnui. u Atenei
democratice 9i a hegernoniei ei, cu atit mai eficace cu cit proza foarte elaboratd a lumdrii
adopti
invariabil o posturd inrpersonald, las?nd doar pe seama decupajglui evepimentelor, al 1an!,rilor
de
caLtze 9i efecte, recorrstitt-tite cLr gerrialitatea unui spirit marcat de viziLrneatragicd,asllpra
naturii
Lrrnarle, sarcina uneijudecdli de valoare totdeauna implicite.
Arnbele personalit6li incheie cu strdlucire dLrrabila un secol de experien{e dernocratice
printr-o condamnare fErd drept de apel a democraiei radicale; argumentele Iui Tucicide sau
interoga!ia socraticd alintenteaza pina azi critica, rnai vizibild sau mai voalatd, a instituliilor
democraliei anticegi moderne.Paradoxultragical acestei situalii constdinfaptul cd,drd
experienla democraliei ca dezbatere Iibera gi fbra efervescenfa intelectuald pe care democrafia
o
produce Ia ,Atena, aceste opere nu ar fi putut exista vreodatd.
 u"E
ntr
-Ylsr{

R.dzb o i ul p e I op o nes iac

Opera istoric5 a lui Tucidide (cca. 460 -399)e eonsacratd rdzboiului cu care istoricui
esie
contemporan, qi care, intre 431 gi 404, a insumat nenumdratele confruntdri dintre
Atena gi liga ei
enaritimS, pe de-o parte, gi Sparta, cu alialii ei, pe de alta. Tucidide, strateg alAtenei
intr-un
'moment dificil al acestui rdzboi, a descris gi a evaluat, intr-o scriere fEra egal in istoniografia
antica prin for!5, viziune gi capaiitate analiticd, inlanluirea de evenimentei celor
25 dJani care
au dus Atena Ia dezastrLt. Aceste evenimente au, de aceea, un statut unic in istoria
Greciei, toate
analizele'modeme fiind profund marcate, pind azi, de pro6lematica gi de concluziile propLrse
de
marele istoric ateniau.
.' Istoria lui TLrcidide incepe cu o secliune sinteticd, reconstituind inceputurile istoriei
grecegti (a$a-nr-rmita archaiologiu, dela archi, inceput, origine), gi relateaza apoi
evenimentele
cele rnai imporlante ale celor 50 de ani - pentekontietia - care deipart razboaiele medice
de
izbucnirea oficialS a conflictului dintre cele doud ligi in 431. Acesie decenii, care au
marcat
pentru Atena apogeul puterii sale ca hegemon al Ligii maritime gi apogeul construcliei
institulionale definind democralia ateniand, nu au fost nici pe departe 6 perioadd caima gi
pacific5. Atit in Grecia metropolitand, cit gi in cea "coloniald", rnai alesin ltalia de
suO gi Sicilia,
conflictele 9i rdzboaiele locale s-au succedat aproape fhrd incetare. Sparta se confrunt6 pe
de-o
partq cu rdzboiul pentrLr controlul asllpra Arcadiei, oblinut in urma a doud
mari b6talii, ia Tegeia,
itt 469 9i la Dipaia in 468 (sau 464), pe de altd parte clr o mare rdscoald a hilofilor, izbucnitdln
464 odatl,cll un mare cutremur, gi inabugita cu greu dup6 mai bine de cinci ani, in 459.
Incercarea lui Cimon de a-i ajr,rta pe spartani, refuzatdde acegtia, duce la ostracizarea
acestuia ?n
462, qi lasd cimp iiber refonnelor radicale iniliate de Ephialtes, marcind totodatd sfirgitLrl
colabordrii dintre cele doud mari cet5li, Jignili de spartani, atenienii denun{a tratatr-rl din
vremea
rEzboiulLri cu Xerxes, gi se aliazd cu toate cetdlile dugrnane Spartei - Argos, Megara -
ca gi cu liga
tesalienilor. Acf iuni repetate ale atenienilor in "zonele de influen16" ale aliaiiloirnaritimi
ai
Spartei, Corint, Epidaur, Sicyone, creeazd o stare perpetud de tensiune, chiar dacd Sparta
ng
intervine direct, nici mdcar atunci cind, dupa un aiediu de mai bine de doi ani (459-45716)
aterrienii cuceresc 5i distrug Egina. Abea c?nd annata atenianb ii atacd,direct, in 457,laTanagra,
in Beofia, spartanii ii ?nfi'unt5 gi ii inving. In acelagi an insd, atenienii ii ?nlring pe beotieni la
Oinophlta, descliizind astfel calea spre Focida , eare ainsemnat gi o cregtere sJmnificativd a
influenlei ateniene asupra sanctuanrlui de la Delfi.
lntre timp, atenienii ?ncheiaserd construclia marelui dispozitiv care lega intr-o singurd arie
defensiv6 Aterta gi portul Pireu, aga nurnitele "ziduri lungi", giigi pennite sa iarluiascd,
d"e pe
mare, cetSlile din Pelopones gi chiar Laconia (457), Sicyone gi centre din Arcadia
$5a.111;:
armistiliLrl de cinci ani cu Sparta dureazd, exact cinci ani, dupd care spartanii suslinhtori ai
regimurilor oligarhice anti-ateniene din Beofia ii inving pe atenieni in Uatatia de la Coroneia
(447), dar, in anul urmbtor, e rindLtl atenienilor sd oblind o victorie importanta in pelopones,
gi
cele doLrd cetdli inch.eie,irt 44615, o pace de 30 de ani care va da cetdlilor din Grecia
operioadA
de linigte, fie gi tensionatl gi trecdtoare.
Urm?nd un mai vechi proiect al lLri Themistocle (intre timp, acesta, ostracizat, se refugiase
la curtea achemenidd, primind cinci cet5li cu ledevenlele lor cu tot, ?rr frunte cu Magnesia pe
Meandru, unde avea sb gi moard), atenienii igi indreaptl atenia acum cdtre halia de sud, unde
interneiazd in 446 cetatea Tlir-rrioi, pe locul vechii colonii de Ia Sybaris, distrusd de crotonia{i
in
5l l. Oikistes al rtoii fondari este atenianul Lampori, planul cetetii e conceput de vestitul arhitect
gi filosof milesian Hippodarnos, stabilit Ia Atena gi autor al planului grbanistic al pireului;
fairnosul sofist Protagoras redacteazd constituia noii cet6!i, iarHerodot, care gi el se afla
de ciliva
ani la Atena, participd deasemenea la intemeierea noii apoikii. In ciuda acestor auspicii
prestigioase, noua cetate nll avea sb fie un succes, poate gi din cauzdcd interesul atinienilor
pentru aceasti direclie de expansitllte nlt se dovedegte acllm statornic. Cu toate acestea.
ci'dva ?n

-l
 -J{-

aceia$i ani, Atena inche'ie tratate de alianld cu cet6{ile Rhegion gi Leontinoi, ostile Syracusei, cea
mai imporlantd cetate din Sicilia, colonie corintiand intemeiatd la735, gi care pdstrase o relalie
privilegiatd cu metropola sa.
In Sicilia, o lLrngd perioadd dominata de tirani, dintre care Deinomenizii de la Gela
relrtesc sd-gi impr-rrrd pentnr citeva generalii stdpinirea asLrpra SyracLrsei gi sa-i ?nving6 pe
cartaginezi in 480 la Himera, apoi pe etrusci in 474Ia Cumai, se incheiase ?n anii '60 prin
instaurarea Lrnui regim democratic la Siracusa, care rdmine cea mai irnportantd cetate a Siciliei qi
incearch interrnitent sd-gi impLrni controlul asupra cetafilor din strirntoarea Messinei.
"
In 433, cetatea Corcyrei, cea mai irnportantd haltd pe drumul maritim dintre Sicilia gi
sudul Greciei, ajunge in conflict deschis cu vechea sa metropold, Corintul, pentru controlul
asupra coloniei corcireene de la Epidarlnos, pe lbrmui Adriaticei; corcireenii reugesc sd-i
corrvingh pe atenieni sd le dea ajutor, drept care corintienii ii acnzd. ca au incalcat pacea din 445.
Coricornitent, in sudul Traciei, cele doud cetali se infrunti gi perrtru Poteidaia, o colonie
corintiand care era membrd a ligii maritime ateniene, gi care refuzl, recalcularea tributulLri. Atena
asediazd Poteidaia, care cere ajutor metropolei sale Corint. In toamna aceluiagi an, atenienii
voteaz6. un decretprin care cordbiile Megarei - cetate din Pelopones al cdreitratatde alianfd cu
atenienii expirase, Megara revenind la alianla cu Sparta - nu mai puteau intra in niciun port
aparlinind cetalilor din Liga de ia Delgs, ceea ce reprezenta o catastrofE pentru megarieni.
Vreme de aproape doi ani, Sparta a refuzat cererea tot mai insistentd a corintienilor gi
megarierrilor de a porni un nou rdzboi contra Atenei. In schimb, la Atena, Pericles convingea
adunarea cetdlenilor cd o,confruntare dintre cetatea lor gi lacedemonieni e oricurn inevitabild, gi
ch nromentul acestei confi'untdri e mai favorabil Atenei decit oricind. IN toamnalui 432,
spartaniise hotdrhsc sd trimeatd atenienilor un ultinratum plin care le cereall nu numai sd renunte
la asedir-rl Potideei qi sb abroge ciecretr"rl cotra Megarei, ci gi sd redea autonomia completd a
cet6,tilor din Ligzi gi sn-l alurrge pe Pericles din cetate. Evident, atenierrii refuzd toate aceste
condilii, gi, in prim6vara lui 431, lacedemonienii, comandali de regele Archidamos, invadeazd
Atica. DUpa numele iui, primr,rl deceniu de rdzboi, intre 431 qi 421, poartd numele de Rdzboiul
nrchidamic.
Strategia propusd de Pericles gi acceptatd de atenieni prevedea refugierea tuturor
locr-ritor:ilor'Aticii in interiorLrl Zidurilor lLrngi, igrrorarea invadatorilor pi atacarea PeloponesLrlLri
de pe mare. Expresie prin excelenla a noii Atene a secolului, pentrLl care nu cimpurile cultivate
din chora, ci spaliul maritim, devine esenlial gi definitoriu, strategia riguros logica gi ralional
invincibila a atenienilor s-a confmntat, in realitate, cu r,rn gir de imprejurbri care au transformat-o
intr-urr dezastru. In ciLrda victoriilor ateniene din Peloporres, importante, dar nu decisive, gi a
cuceririi ?n 430 a Poteidaiei, asedir-rl teban de la Plateia, incheiat, dupd nLrmeroase episoade
extrem de singeroase, su cucerirea gi distrLrgereaacestei fidele aliate a Ateneiin42S, gi rnai cu
seamd neprevdzuta epiderlie care rEvlgegte gi demoralizeazd Atena intre 430 qi 42918,9i cdreia
insugi Pericles ii cade victirnl in 429, schinrba radical sitLralia. Violenla clr care adunarea
reaclioneaza fafa de rbscoala cetdlii Mitylene din Lesbos vddegte tensiunea in care trdiau
atenienii. Pe acest forrd, insistenlele unLri lider care se afir'rnI in cliiar acegti ani, Cleon, partizan
al celor mai radicale ac{iuni, neniullumegte pe cei rnodera{i, c}riar dacd aduce atenienilor o mare
victorie in425, cind un irrrportant detaganient de peste 700 de cetdleni spartani esteinconjuratin
insula Sphacteria, de lingh Pylos in Messenia, gi captLrrat de aterrienii comandali de strategul
Denrosthenes gi apoi de Cleon insLrgi.
Victoria nu poate fi insd exploatatd pinb la capat din caLtza infr'?ngeri aterrienilor la
Delion, unde peste i000 de hoplili atenieni cad in luptd, giin genere din cauza acliunilor
spartane, sub comanda generalului Brasidas, in nordul Greciei, acolo pe Lrnde trebuiau sd treacd
cordbiile care aduceau la Atena griu din nordul Mdrii Negre. Asediul cetatii Amphipolis - unde
flota comandatd de Thucydides ajunge pfea tirziLr, drept care acesta, exilat pentrlr 20 de ani, se
 l)/'l
1.lJ d,---
-

retrage la posesiunile familiei sale din Tracia gi incepe s6-gi scrie opera - se incheie cu victoria lui
Brasidas. Ln423, cele doud cetAli, arnbele cu resurse, mai ales umane, sleite, incheie un armistifir-r
de un an. Un ultirn efort atenian in sudul Traciei se irrcheie in 422 cu o noud victorie a lui
Brasidas, care moare insd in luptd, ca gi adversarul sdu atenian Cleon. In 421, negocierile dintre
generalul atenian Nilcias gi regele spartei Fleistoarrax duc la incheierea unei paci pentru 50 de ani,
cunoscutd sub numele de "pacea luiNikias".
' %oansele acestei pAii, care resfabilea de fapt situalia din 43 I , au fost de la bun inceput
mininie: Coriirtr-rl, Megara, cetdiile beofiene gi cele din Eleia au refiizat-o de la bun inceput,
Sparta gi-a incblcat imediat promisiunea de a restui Amphipolis, iar atenienii nu se retrag din
Messenia.
"r lrr 418, ostilitdlile reincep fb1ig, atenieniiincercind, mai ales laindemnul tindrulLri gi
ambiliosLrlui Alkibiades, si mineze puterea Spartei in Pelopones. O nou6 ligd, constituitd de
Argos, Mantineia gi Eleia, e sprijintd de atenieni, dar spartanii o inving in batdlia de la Mantineia.
Atenienii g5.sesc curind un nou teren de confruntare in Sicilia, unde, in iarna4161415, Segesta le
ceruse ajLrtor contra Syracusei, In ecclesia, confrunt6ri vehemente ii opun pe partizanii lui
Alkib'iades gi ai implic5rii masive in rdzboi gi pe Nikias, sus{inut de cei care preferau ca Atena sd
refuzb ajutorul cerut. Tucidide descrie o adevdrat6 psihozl declangatl de fEgdduielile de victorie
gi prosperitate ale lui Alkibiades, gi atenienii decid, in ultimd instanli, sd trimeatd ?n Sicilia o
rnare expedi!ie; pentrLr a echilibra lucrurile, decid insd sd pund in fruntea acestei adevdrate
armada de peste 120 de triere nu numai pe Alkibiades, ci gi pe Nikias gi Lamachos, ambii ostili
expedi!iei gi conservatori.
Chiar inainte de plecare, izbucnegte la Atena un mare scandal, datorita rnutil6rii statr"rilor
inchinate IuiHermes care strdjLriau oricerdscruce de drr"rmr-iri. Autorii sacrilegiului sintrepede
identificafi ca tineri din cele mai nobile farnilii, ostili gi batjocoritori fala de puterea demos-ului,
dar ancheta se extinde repede gi-l ghsegte vinovat gi pe Alkibiades de fapte asemndndtoare, in
spe!6 de parodierea tainicd gi nocturnd a riturilor saue de la Eleusis. In ciuda eforturilor lui
Alkibiades de a grdbi judecarea procesului, acesta intirzie, gi expedilia pornegte spre Catania in
Sicilia. Pe drum, flota e insd ajunsd din urrnd de o corabie care, anunlind ca procesul fusese
judecat gi toli acr-rzafii, inclLrsiv Alkibiades, gdsili vinovali de sacrilegiu, fuseseri condarnnali la
moarte, vellea s5-l aresteze gi s6-l ducd inapoi la Atena pe tindrul general. Peste noapte,
Alkibiades reu$e$te si fug[ cLr o corabie gi se refr-rgiazd direct la Sparta, urrde desthinuie toate
plariLrrile ateniene - care i se datorau lui irrsugi in mare mdsurd - reugind si-i convingd pe spartani
ci nu trebuie sd ignore expedilia din Sicilia, ci sd intervind ?n sprijinul siracusanilor.
Irr primdvar a lui 414, flota atenian6 par6segte Catania gi incercr-riegte Syracusa, dar
spartanii gi corintienii ?ncercuiesc la rindr-rl lor flota ligii. In prim[vara urmdtoare, sint trimise de
la Atena alte 73 de cor5bii comendate de Demosthenes, dar cucerirea Syracusei se dovedegte
inposibilS. Nil<ias intirzie retragerea din cauza unei eclipse, gi siracusanii distrLrgintreaga flot6.
Cei 40.000 de ostagi incearcd sd se retragd pe uscat, dar sirrt ?nfrin!i in 413, mulli dintre ei luali
prizonieri gi aruncali in carierele de piatrd - latomiile - ling[ Syracusa, unde mor deshidratafi,
fl6minzi gi bolnavi. Nikias qi Demosthenes sint condamnali la rnoarte gi executaii.
Aceastd infringere catastrofald provoacd la rindul ei un lan! de egecuri chiar in Atica,
unde spartanii asediazd gi cuceresc Dekeleia, blocind accesul la minele de argint de la Laurion, in
vreme ce corbbiile spartane, construite acum, pentru prima dat6 in istoria Spartei, cu bani de la
regii persani, ocupd sall atragae contra Atenei cetali importante din liga, In 4i 1, nemullumirea
crescindd duce la o lovitLrrd de stat oligarhic[, care inlocuiegte sfatul clistenian al celor 500 ctt un
sfat de 400 de membri, alegi prin cooptare, care preghtegte o lista de 5000 cetaleni cu drepturi
depline 5fa!6 de cei cca.45,000 din primii aniai rdzboiului). Atenieniidin flotacare se aflala
Samos se intdreapt5 spre Atena, ajutali Si deAlkibiades,pentru a restabili institttiiile
 demccratice. Suslinr-rt din interior de Therantenes, demos-Lil destituie pe cei 400, qi, ?n 410,
instituliile Atenei democratice sint complet restaurate,
O victorie la Kynosoura ridicd moralul atenian, gi, in 4i0, Thasos, Byzantion gi Perinthos
sint recucerite]Alcibiade, care contribuise la acest sllcces, e rechemat la Atena. in 406 insd, dLrp6
o victorie rnaritimd linga insulele Arginor"rsai, o furtund irnpiedicl obignuita stringere din mare a
.
trupurilol celol mor{i in lupt6, drept care, intorqi la Atena, cei gase strategi invingdtori sint
judecaii qi condamnali la moarte; unul dintre ei era Pericles cel T?ndr, fiLrl marelui Pericles. in
august 405, dupd o b5tAlie incertb pe mare, laAigos Potamos, o alt6 furtund distruge complet
flota Atenei.
'
Lipsitd de cei rnai importan!i aliali gi sdracitd de rdzboi, Atena nu poate reface flota, este
asediatd de spartani intreaga iarni gi, blocati pe mare, cetatea e infometatd. In primdvara
unudtoare, Atena se predd, gi Theramenes pleacf, la Sparta pentru a negocia condiliile de pace. La
Sparta, corintienii cer distrugerea completd a Atenei, dar spartanii aleg sd impund o pace extrem
de durd: atenienii vor distruge Zidurile lungi, nu vor mai avea voie si aibd nici un aliat, vor
rechema pe to!i exilalii, se vor lirnita la o flotb de 12 cordbii. Ecclesia nu are altd soh-r1ie decit sd
accepte aceste condilii, gi o garnizoand spartand se irrstaleazdin cetate pentru a asigura
respectarea lor.
O propunere fonnulatd de Dracontides din Aphidna este acceptatS, qi ecclesia voteazd o
cortiisie de 30 de cetdleni - din cele mai nobile gi mai reacionare cercuri de oligarhi - care, in
fi'unte cu Critias, sint insarcinali sd redacteze o noud constitulie. Cei 30 redacteazl o Iisth de doar
3000 de cetdleni qi preiau, in fapt, puterea la Atena, execut?nd, cu sau fErd simulacre de procus,
pe cei mai activi democrali, dar gi atenieni sau meteci bogafi, ale cdror averi gi le insuqesc,
ajungind la o nredie de 500 execulii capitale pe lund.
Teroarea gi ilegaiitatea ?i sperie clriar pe cei mai nioderali dintre tirani, gi Therameires
incearcd sd restabilieascd un minimum de legalitate, dar e el insugi condamnat la rnoarte gi
executat. O Inare parte dirrtre atenieni fug sau sint exilafi, gi se regrupeazdla Pireu, de unde, in
frunte cu Thrasyboulos, pornesc in primdvara lui 403 contra Atenei pe care o ocupd, Critias
moare in bdtdlie, gi regele spartan PaLrsanias mediazd, conflictul, impunind moderalie
irrvirrg[torilor. Acegtia proclamd amnistio - pentru prima datd in istorie - de la care s?nt exceptali
doar "cei 30", magistrafii din Pireu gi "cei 11", magistralii care supravegheau execr-rfiile publice,
in nra.ioritate fugari dealtminteri.Paftizanii celor 30 cale se refugiaserd la Eler-rsis se pot intoarce
la Atena, gi instituliile dernocratice, devenite tradifionale, sirrt repllse in drepturi.
Ele vor funclior-ra fdrd rnodificdri rrotabile pind la ocupalia macedoneand din sec. III, chiar
dac5. in anii imediat urmdtori restaurdrii, mLrlte pasiuni agitl Atena: Socrates, suspectat ca
tnaestru al celor rnai violenli dintre oligarlii, e judecat pentnr impietate in 399 qi condamnat la
moarte, o atntosfbrd tensionatd gi bdnuitoare se ascunde sub aparenla amnistiei,
Res to uragia cl e mo cralicri
Ilrceputd in anul alhontatului lui Eul<leides - 40312 - gi continuatb prin ajustdri legislative
de-a lungurl intregului secol al lV-lea, stabilegte pentru prima datd o distincfie explicitd intre legi,
nomoi, revizuitedeocomisiede500 denomolhelai gi publicateinanul urmdtordup6olargd
dezbatere public6. gi decretele,psephistnatn,pe care le adopta ecclesia, gi a cdror arnronizare cu
legile este atent supravegheatd prin legea nunritd graphe pat'enonlon, care incrimina pe cei
rispurtzdtori de iniiiative corrtrare legilor. Recursul la cutumd qi la "legile nescrise" este interzis,
.,si riscurile de arbitrariu in aplicarrea legilor de c5tre tribunalul popular sint limitate prin recursul

fi'ecvent la Iectura textelor de Iege in argurnentarea proceselor. Evoluiia instituliilor cetdlii se

caracterizeazd acutn prin rnai nrult formalism, un mare numEr de comisii tot mai profesionalizate
limiteazia caracterul direct al democraliei, clar impuri gi r-rn rnai mare respect al legilor gi apropie
Atena de notiunea modernd de "stat de drept".
 dernocratice. Suslinr-rt din interior de Theranzenes,demos-Lil destitLrie pe cei 400, qi, ?n 410,
instituliile Atenei democratice sint complet restaurate.
O victorie la Kynosoura ridicd moralul atenian, gi, in 4i0, Thasos, Byzantion gi Perinthos
sittt recucerite. Alcibiade, care contribuise la acest succes, e rechemat la Atena. in 406 insd, dupi
o victorie rnaritima lingb insulele Arginor"rsai, o furtund irnpiedicl obignuita stringere din mare a
.
trupurilor celor mor{i in lupt6, drept care, intorgi la Atena, cei gase strategi invingdtori sint
judecali qi.condamnali la moarte; unul dintre ei ela Pericles cel T?nir, fiul marelui Pericles. in
august 405, duph o bdtdlie incertd pe mare, laAigos Potantos, o alt6 furtuna distruge complet
flota Atenei.
. Lipsit[ de cei Inai importan!i aliali gi sdracitd de rdzboi, Atena nu poate reface flota, este
asediatd de spartani intreaga iarni gi, blocatd pe mare, cetatea e infometati. In primbvara
urlu5.toare, Atena se predd, gi Theramenes pleacd Ia Sparta pentru a negocia condiliile de pace. La
Sparla, corintienii cer distrugerea completd a Atenei, dar spartanii aleg sd impund o pace extrem
de dur6: atenienii vor distruge Zidurile lungi, nu vor mai avea voie si aibd nici un aliat, vor
rechema pe to!i exila!ii, se vor limita la o flotb de 12 cor6bii. Ecclesia nu are altd soh-rtie decit sd
accepte aceste condilii, gi o garnizoand spartand se instaleazdin cetate pentru a asigura
respeotarea lor.
' g propunere forinr-rlatd de Dracontides din Aphidna este acceptatd, gi ecclesia voteazd
o
coruisie de 30 de cetdleni - din cele mai nobile gi mai reacionare cercuri de oligarhi - care, in
fi'utrte cu Critias, sint insdrcinali sd redacteze o noud constitulie. Cei 30 redacteaz1 o list6 de doar
3000 de cetaleni gi preiau, in fapt, puterea la Atena, execut?nd, cu sau fErb simulacre de procus,
pe cei mai activi democra{i, dar gi atenieni sau nleteci bogafi, ale cdror averi gi le insugesc,
ajLrngind la o nredie de 500 execulii capitale pe lund.
Teroat'ea qi ilegaiitatea ii sperie clriar pe cei mai niodera!i dintre tirani, ;i Theramenes
incearcd sd restabilieascd un minimum de legalitate, dar e el insugi condamnat la nroarte gi
executat. O tnare parte dirrtre atenieni fug sau sint exila!i, gi se regrupeazd,la Pireu, de unde, in
frunte cLr Thrasyboulos, pornesc in primivara lui 403 contra Atenei pe care o ocup6. Critias
moare ?n bdt6lie, gi regele spartan PaLrsanias mediazd, conflictul, impunind moderalie
irrving6torilor. Acegtia proclamd amnistio - pentru prima datd in istorie - de la care sint exceptafi
doar "cei 30", nragistra!ii din Pireu gi "cei 11", magistra!ii care supravegheau execu{iile publice,
in rna.ioritate fugari dealtminteri.Paftizanii celor 30 cale se refugiaserd la EleLrsis se pot intoarce
la Atelta, gi instituliile democratice, devenite tradifionale, sirrt repllse in drepturi.
Ele vor fr-rncliona fbrS rnodificdri rrotabile pind la ocupalia macedoneand din sec. III, chiar
dac5. in anii imediat urmltori restaurdrii, multe pasiuni agitl Atena: Socrates, suspectat ca
traestru al celor rnai violen!i dintre oligarlii, e judecat pentnr impietate in 399 qi condamnat la
moarte, o atntosf'erd tensionatd gi bdnuitoare se ascunde sub aparenla amnistiei.
Res t o ura ( ia cl e mo cral icri
Irrceputd in anul arhor-rtatului lui Eul<leides - 40312 - gi continuati prin ajustdri legislative
de-a lr.rngLrlintregului secol al IV-lea, stabilegte pentru prima datd o distinclie explicitdintre legi,
nomoi, revizuite de o comisie de 500 de nomolhelai gi publicate in anul urmdtor dupd o larga
dezbatere public5. gi decretele, psephistnatu,pe care le adopta ecclesia. gi a cdror armonizare cu
legile este atent supravegheatd prin legea nunritd grophe parerronlon, care incrimina pe cei
rispunzbtori de iniliative contrare legilor. Recirrsul la cutumd gi la "legile nescrise" este interzis,
;i risctrrile de arbitrariu in airlicerrea legilor de cdtre tribunalulpopular sint liniitate prin recursul
fi'eo,etrt la lectura textelor de lege in argurnentarea proceselor. Evolulia instituliilor cetdlii se
caracterizeazd acutn prin mai nrult formalism, urr mare numEr de comisii tot mai profesionalizate
limiteaz'a caracterul direct al democraliei, clar impuri gi Lrn rnai mare respect al legilor gi apropie
Atena de noliunea modernd de "stat de drept".
 nz-
'v,(_

Profesionalizarea unor colegii de inalii funclionari publici - strategii in domeniul

finarrlelor publice, de exemplu, arhon!ii thesmoteli in legislalie - este compensati intrucitva
printr-o participare masivd a cetSlenilor lavcctresia, intrunitd acum de cel pulin patru ori pe lund
intr-un spaliu reamenajat pentru a cuprinde cca. i7.000 de participanfi. Indemnizarea participdrii
ia spectacolele de teatru sau chiar la adunare (tlteorikon, diobelia)asigLrrd gi celor mai modeqti
dintre cet[feni posibilitatea unei vieli politice active. Pe de altd pafte, nu putem sd nu constatdm
c5, spre de.osebire de marele secol al teatrr.rlui clasic, piesele de succes, fie tragedii, fie cornedii,
sint tot mai departe de marea dezbatei'e civicd, concentrindlr-se spre teme ale vielii private, spre
erudilia mitologicd sau spre comedia de moravuri, in vreme ce clemos-ul e tot mai refractar la
critiei 9i mai pasionat de marile discursr-rri care elogiazd fhrd limite cetatea gi pe cetdlenii ei, sau
de celebrdrile comemorative care ii confirmh excelenta,
Secolul al IV-lea este secolul de aur al oratoriei gi retoricii (teoria alcdtuirii discursurilor).
Redactate gipLrblicate dr-rpi ce fuseser6 rostite in adunare sau in tribLrnal - dar gi, clrrn a fost cazul
lui Isocrates, publicate fbrd a fi fost pronunlate - discursurilelui Lysias, Demosthenes,
Aischines, tr{ltperidei, s?nt modele de prozE argumentativd, dar gi surse de o valoare inestimabild
pentrlr a ?n!elege complexitatea provocdrilor cu care sint confruntali atenienii gi intraga Grecie, ca
gi reprezentdrile despre ei ingigi gi despre cetate care le determirr[ acliunea. Cele mai celebre
rdmin marile discursuri politice ale lLri Demostene (384-322) - Fliipicele, Olynthienele, Despre
coroani4 Despre Ambasadd - modele de artd oratoricd, dar pi mlrturii ale unui pasionat
angajament politic in slujba liberldtii ateniene.
Conternporanul lor, longevivullsocrates (436-338), unr-rl din Lrltimii?nvdfdcei ai lui
Socrates, este primr"rl "comentatorpolitic" din istorie: cu o voce slabd, gi, probabil, fErd o mare
simpatie pentru adundrile populare,.lsocrates redacteazd gi publicd, sub formE de discursuri
niciodatd rostite, Lrn mare numdr de scrieride o mare claritate gi eleganld aprozei, in care igi
expune opiniile cu privire la dezbaterile contemporane: Panegiricul, Areiopagiticul, Despre
pace, Pltilippos, dezvoltd imaginea.unei Atene ideale, moderate gi gdsind in trecut cdlduza unei
constitufii ideale, ca gi a unei Glecii pacificate gi unite in vederea anex5rii Asiei gi bogaliilor ei,
Xenophott, (426-355), filosofr"rl-ogtean, este autor al Llnor opere de caracter istoric:
Hellenika, care alr ambilia sd continLre Istoria lui Tucidide, Anubasis, istoria expediiiei in Asia a
unui grr,rp de 10.000 de mercenari greciporniliin ajutorul lr-ri CyrLrs cel Tindr, fratele gi
adversarul fdrd succes Ia regeluiArtaxerxes al ll-lea; Sitatul lacedemonian,una din primele opere
idealizind corrstitu{ia Spartei, care devine un model cvasi-utopic pentru atenienii ostili
democra!iei, qi Apologia lui Socrate Si Apomnemomneuntsta, Mentorobilele, consacrate
invSlStLrrii gi rnemoriei marelui filosoi.
. Cel mai important succesor al lui Socrate rdmine ins6. Platon (427 -347), care, dup6 ciiiva
ani de exil imediat dupd condamnarea lui Socrate in 399, se intoarce la Atena, unde fondeazd,in
390, o gcoalS de filosofie in grddinile consacrate eroului Akadernos - de unde gi nLrmele de
Acadentie pe care curentul de gindire platonic il va purta iri intreaga istorie ulterioard. Platon igi
compLlne opera scrisi sub forrnd de dialoguri, imaginind - in parte chiar relatind, probabil,
disculii intre Socrate gi apropiali ai sai. Cronologia exactd a redactarii acestor capodopere,
precurn gi relalia lor precisd cLr teoLiile socratice,sint dintre cele mai disputate, dar opera lui
Platon este capitald pentru ?ntreaga filosofie ulterioard, in aga mdsurd incit s-a putut spune cd
"irrtreaga filosofie nu este decit o notd de subsol la Dialogurile lui Platon.
Dincolo de interesul pentru istoria g?ndirii universale, Dialogurile sint gi un document
excepfional, chiar dacb dificil de utilizat, pentru istoria societ5lii greceqti gi a dezbaterilor de idei
din prima jurndtate a sec. IV la Atena. Amintim - inafara Apologiei lui Socrates, relatare destul
de fidela a procesulni gi condarnndrii maestrului sdu, dialogurile consacrate marilor sofigti
Protagorus Si Hippius, Banchetul, consacrat noiiLrnii de iLrbire gi evocind atrnosfera disculiilor
din cercurile aristocratice ale Atenei, darnrai ales nrarile dialoguri Republicct, din anii 370,qi
 n.ft
h _-
"{
JVt

Legile, redactate spre sffrgitr-rl vielii, cca. 350, care expllll opiniile lgi Platon despre fonna ideald
de guvernare pe care o propllnea contemporanilor.
Dintre elevii lLri Platon, se distinge prin for{a intelectuald gi capacitate de sistem atizare
conceptualS Aristotel, originar din Stagira, in Chalcidica, dar care se stabiliegte statornic la Atena
- cu exceplia anilor itr care a fost maestrul tindrLrlui Alexandru la curtea de la Pella. La moartea
l,,i f)l^+^- )----^-x.-:L ^y --.- : 1.. -
iui i-iaioil, aezafiagft ca --- ^ - - -1 -, ia
tLn i-a^ succedai concjucerea Hcacjemiei, Rristotei inteneiaz6 propria
gcoalS,de filosofie in preajgma sanctuarului dedicat lui Lykaios, de unde nurnele Oe fykaion
(Lycaer-rm in latinegte), Liceu in limbile moderne.

. ., {ristotel, autor al unei imense opere, a avut o capacitate inegalatd de ordonare gi

sistematizare a cunogtinlelor acumulate de sine gi de predecesori, fiind filosofyl care inaugureazd
disciplinele specializate aie reflecliei conceptuale, cle-la biologie (Istoria anintalelor) gi Fizica
(Fizica, ta Plutsika) la poeticd gi retorica (cele doud tratate, Retorica gi Poetica), filosofie (ra
meta ta pltttsika, cele de dupd fizica, Metafzica), eticd (cu cele doud opere, Etica penlrlt
Nicomachos Si Etica pentru Eudemos) gi teorie politica (in tratatul ta Potitika, potitical. pentru
redactarea acestui mat'e tratat, el cere eievilor lui sd cerceteze principalele transformdri
constitt-ilionale ale marilor cetdli din Grecia: una dintre aceste peste 50 de monografii s-a p6strat
irrtr-urr papirr-rs descoperit ?n ultimii ani ai sec. XIX, gi cunoscut sub titlul de Coistitutia
ateniand. o/oi azi, specialigtii sint imparlili intre cei care atribuie lui Aristotel personal aceastd
operd gi cei care o considerd scrierea unui anonim din gcoala aristotelica, dar valoarea
informativS a acestLti mic tratat nu poate fi contestatd de nimeni. Dacb opera lui Platorr inaugura
principalele telre gi concepte ale fiiosofiei - incepind cu ins5gi clefinirea conceptulgi, Icleea -
marea sistematizare operatd de Aristotel in cirripul cLrnoaqterii definegte direcliile reflec!iei
gtiinlifice gi filosofice ulterioare, deschizind calea dezvoltarii autonome a gtiinlelorteoretice gi a
diferitelor componente ale filosofiei, de Ia metafizicd la eticd gi esteticd.
 ^;
11
Y.* -
-

Cetd(ile Greciei tn prtma jumdtete $ sec. nY/

Drama Atenei, infrintd qi izolatd in 404, suscitA pentru un rdstirnp mult prea scurt euforia
adversarilor ei, in frunte cu cetdlile din Peloporres. Brutalitatea hegemoniei spartane gi
dependenla tot mai vizibild de aurul persan igi vddesc lipsa de eficacitate in momentul in care
Sparta se dovedegte incapabilS sd apere libertatea cetdlilor grecegti din Asia Mic5. Nemullumirea
contra dominaliei spartane era atit de mare in Grecia inc?t o alian!6 intre Atena gi Teba, sLrslinutd
de satrapul Pharnabazes, reLr$e$te sd constitr-rie o largd coalilie anti-spartand la care aderd
Corintu[, Argos gi multe calte cetdli mai mdrunte;infrin]i de spartani la Coroneea in394, alialii
nu cedeaz6, gi strategul atenian Conon, impreund cu satrapul lui Artaxerxes al ll-lea Memnon
(care,ii succedase tatdlui s6u, Dareios al il-lea, in 404), zdrobesc la Cnidos flota spartand gi
alungb ganrizoanele lacedemoniene din cethlile insulare gi de pe coasta Egeei. Atenienii refac
Zidurile lungi, dar, impruden{i, atenienii sr-rs}irr o rdscoalS anti-persani in Cipru, ceea ce ii
priveazd de suslinerea Marehli Rege, gi alialii se slrpun fblig pergilor. Acegtia impun, in 386, o
pace generald, (Pacea ltti Antalkida.r, sall a Regelui), a cdrei principala prevedere este aceea a
autonomiei complete a fiecdrei cetSli in parte, ceea ce echivala cu interdiclia oriclrei alian{e, cu
exceptia Ligii peloponesiace,
:, Totu$i, in379, tebanii relrgesc sd alunge garnizoana spartand din cetate, refac Liga
beoliand gi, cu ajutorLrl atenienilor, resping contra-ofensiva lacedernonienilor. In anii imediat
unndtori, Atena reugegte sd reconstruiascd a doua ligd nraritimd; incd din actul de constituire al
Ligii, din 33817, pdstrat intr-o inscriplie, atenieniijurd solemn sd nu repete experienfele nefericite
din secolul trecut: nu vor cere tribut, nu vor impune clenrchi sau garnizoane, nu vor dispune de
fondr-rrile comllne, nLr vor lua singuri decizii de politicd externS. Liga igi constituie un sunedrion
din care atenienii nu fac parte, dar ale cdrui decizii se angajeazd solemn sd le respecte. O reformd
fiscala internd iniliatd de Callistratos din Aplridna instituie impozitul de rdzboi, eisphora, gi
organizeaz[ pentru prirna datd circLrmscrip]ii de impozitare, sntnmoria| care ?i cLrprind pe tofi
atenienii cLr exceplia thelilor.
O prirnd victorie la Naxos gi adeziLrrrea Corcyrei sporesc semnificativ numdrul alialilor.
Liga thessaliand, reformat6 de Iason din Pherai, ca gi Liga chalcidicS, reconstituitd in jurLrl cetdtii
Olynthos, aderd la alianla ateniand, ale cdreiprecaute qi respectuoase referiri la Pacea Regelui
pdstreazd o aparenld diplomatica pb care perqii se prefac Ai ei a o lua in serios. Cind insa tebanii
distrLrg, in 3'73, Plateia, un nou congres se relrne$te la Sparta gi reinnoiegte solemn jurdmintele
din 386, fdrd tebani. Lacedemonienii atacd Beotia, dar, ?n bitdlia de la Leuctrai, din 371, strategLrl
tebart Epaminondas - autor al Lrnei inovalii tactice remarcabile giparticipant activ la reforma
internd teband iniliata de Pelopidas in deceniul anterior - obline o victorie zdrobitoare, de pe
urma cdreia forla Spartei gi nritul invincibilitdlii acesteia nlr se vor niai reface niciodatd.
ln3701369, armata tebani invadeazd Peloponesul gi elibereaza hilolii messenieni, care igi
clddesc in grabi, cu Lrn entuziasm indescriptibil, o cetate libet'h, Messena, in timp ce Liga
arcadienilor igi constituie gi ea o capitald federalS, Megalopolis, alt prilej de a pune la incercare
un proiect de constitulie ideala. In 368, tebanii opresc o ofensivd rnacedoneandin Tesalia qi iau
ostateci mai mLrlfi adolescen!i de neam ilustru, intre care gi pe Filip, fiul lui Amyntas gi fratele
mai mic al regelLri Alexandros al ll-lea al Macedoniei.
Realigti, pergii recunosc la un nou congres de pace, reunit la Susa, apoi la cel din 366 de
la Sparta, hegemonia teban5, c6reia doar Atena gi Sparta i se mai opun. Silita de imprejurari,
Atena revine la practicile brLrtale ale hegemoniei din secolul anterior qi, sub comanda strategului
Timotheos, ocupd cetdlile Samos gi Sestos (365), Pydna gi Methone in nord (364),9i inbuge
secesiunea Keos-Lrlui Q6a); pierde ?ns6, din aceastd cauz6, un aliat prefios, pe regele Cotys I al
Tracilor Odrizi. Urmeaz6, un gir dramatic de secesiLrni - Bizanlul, Lesbos gi Chios in364,Cizicul
in 362, Corcyra in 361, dupd care alianla de cetali maritime - cele mai multe foste aliate ale
 f \8.-

Atenei - ini!iat[ de regele cariei, Mausolos, gi de rodierii,

ii infringe decisiv in 356 pe atenieni ?n
bdtbliile din Hellespont qi de la Embaia, lingd Erytlrrai,
'avale
Nici hegemouia tebanb nu e mai solidS: in uatatia de Ia Kynoskephalai
..
tesalian, Pelopidas moare, iar?n Pelopone,s-spartanii aliali
contra tiranului
cu cet6{ile ostile arcadienilor?i obliga
pe beotieni sd intervind din trou, dar, in 362,in batalia
de Ia Mantineia, Epaminondas moare gi el,
tl.::"1'1,:,1^,j:":1al lLrptei se transfonlS ?ntr-o infr?ngere. Nici cetafile hegemon rradifio'ate,
Aiena'ii sparta, i-rici.noiie ligi, nu au capacitatea cie a mentine un regim
ditabilitate in Grecia,
ldsind'loc tot mai evident unei forle extirioare, hnperiul persan
o vreme, apoi monarhia
macedoneattd care, sub dornnia lui Fiiip al ll-lea, devine
tel mai importarrt factor de putere din
I umearcetd!i lor egeene.
 a!-
-3

Macedonia gi tr iga de ta Corint

Din tirirpLrri strdvechi, cirnpia dintre Axios gi Haliacrnon, in nordul golfulr-ri Salonic, a
fost locuitb de triburi vorbind un dialect apropiat de cele din Tesalia qi Beotia. Pentru atenieni,
aceste neamuri; ca qi cele din EPirul vecin, treceau drept barbare, dar in fapt e vorba de populalii
destul de amestecate clr dominantd greac6, dar cu o structurd mLrltd vreme arhaicd, pi lipsitd, pind
cdtre sfirgitul secolului ai V-lea, <ie dezvoltarea urban6 atit de caracteristicd Greciei cethlilor.
'' Pe la.jLrmitatea secolului al VII-lea, o ceatd de razboiniciin frunte cLr nobili din familia
Temenizilor vine de la Argos se instaleazd ca dinastie in Macedonia, transmilind urmagilor
privilegiul "regal" ca, in fiecare generafie, cdpeterria macedoneana sd fie aleasd de chtre oqteni
din descendenfii ei. Oastea macedoneand este institulia cea mai importantd, basiler.rl avind
comanda armatei, oarecum ca in societatea aheeani descrisd de IIiada.
Abia dupa incheierea rdzboaielor cu pergii, macedonenii, care fuseser6 supugi de Dareios
in timpr.rl inairitdrii spre stepa scitic6, in 514, devine autonomd gi se extinde spre nord, cucerind
triburile Peonilor gi ale vecinilor lor, preclrm gi, spre est, pe cel al Bysaltilor.
regele e ales de adunarea ogtenilor - "macedonenii" sau, in termeni greci, ekklesia, prin
aclarnalii, dintre mernbrii familiei regale. Autoritatea regeh-ri macedonean derivh din competenla
lui de comandant rnilitar, ceea ce include gi capacitdli sacerdotale de sacrificator gi delin6tor al
ritLrlilor aduc[toare de victorie. In jurul regelui, o ceatd nobila de hetairoi, tovarSgii regelui,
formeazd detagamentLrl de elitd in timp de rhzboi qi sunedrioz, consiliul regal in timp de pace.
Nu existd legi scrise, ci doar o tradi!ie cutumiard, nontoi, pe care gi armata, gi regele sint datorisd
o respecte. Stdpinirea asupra diferitelor seminlii gi tribur:i e destul de lax6, depinzind in mare
m[surd de relaliile personale ale basileului cu aristocra{ii locali gi de forla fiecdmia dintre regi.
Regele Archelaos (413-399) este cel dintii care ac[ioneazd sistematic pentru a consoiida
puterea regald, moderrrizind armata de hopli{i, forlificind granilele qi fondind capitala regala de la
-- Pella;inoa6 inse asasinat, gi succesorii sdi Amyntas al Ill-lea, Alexandros al ll-lea gi Perdiccas,
sint fiecare confiuntali cu comploturi, conflicte interne gi tradari.
Perdiccas moare in razboiul cu illirii din 359, qi macedoneniiil proclamd rege pe fiul sdu,
copil incd, al cdrui tutore devine fratele mai mic al lLri Perdiccas, Filip. Confi'untat cu pericole de
jur ?mprejur, Filip incepe prin a obline desemnarea ca rege, igi lichideazd principalii concurenli la
titlLrl regal; acceptd temporar sd pldteascd tribut tracilor, rett'age ganrizoana macedoneana de la
Amphipolis, punind deocarndatd capdt ameninlarii ateniene, gi trece la reorganizarea armatei
dLrpd model grec. Toate sursele subliniazd imporlanla experienlei de ostatec la Teba in tirnpLrl
marii reforme a lui Eparninondas, dar inovaliile lLri Filip depdgesc modelulteban. Falanga
i 'tt
macedoneand are mai nrulte rinduri de hoplili, dispugi in adincirne pe 16 rinduri, giinarmali cLr
t
I
l6ncii lungi , sarissai, de lungime crescdtoare, de la 2la7 metri. Antrenamente sisternatice
transformd falanga macedoneand intr-un instrument redutabil, mai ales ca forfa ei de impact se
combina cu manevrele rapide de cavalerie, care rdnrirre arnla rrobi16 a hetairilor, gi cu trupele de
irrfanterie ugor inarmatd gi mobild ale aga-nunililor pezhelairoi, tovarSgi pedestri. Curind,
acestui dispozitiv complex i se va addar-rga gi o flotd cu trupe de infanterie marinS; ?n fine, un
detagamerrt de "geniLl", mai e.xact de tehnicieni specializali in poliorceticd, arta asedierii cetdlilor,
vor modifica radical tradilia rnilitard a continentului.
In 358, primele victorii contra peonienilor gi illyrilor asigurd granila de nord a regatului
pind la lacul Ochrida, ?n actuala Republicd a Macedoniei. Se indreapta apoi spre Amphipolis,
reugind sd cucereascd in citeva siptdmini o cetate care rezistase asediilorateniene vreme de
decenii de-arindul, ocupind apoi Pydn6gi devenind nrembru al Ligiichalcidice. O cas6torie
dirrasticd cu nepoata regelLri Molossilor, Olynrpias, ii asigLrrd o alianla durabilS cu Epirul. In 356,
asediazd. gi cuceregte Poteidaia in beneficiul Ligii chalcidice, eliberind flrd rdscumpdrarepe
atenienii lua{i prizonieri; urmeazb apoi Abdera. Maroneia, ?rr fine Methone, cuceritd in354.
 '- {o c
-
Atenienii' mult prea preocLrpali de convulsiile
care vor duce Ia clestrdrnarea celei
doLra ligi maritime' ciau pi*u,.,',ui. irnportanla de-a
'.tu
la consolicarea granilelor
u..rr.i rap.ide expansiu'i, deocarncrata
limitatd
regatului macedonean. Abia evenirnentele
in care Filip intervine directli conflictele Razboiului sacru (356-347)
dintre ro.iai.ni, sapctuarul de IaDelfi,
alenieni' r'eLrqi'd sd arbiireze cu fbr{a tesalieni gi
armelor sitLralia, ii lac pe cei ,r,oi r,,tiri
fiunte cu marele ()rator Dernostene'(Demosthe*rr,'Zd+422,) dintre atenieni, irr
sd intuiascb primejdia unei noi
iregemonii' Atenienii nLr par ?nsd disp'gi J-; ;;;;lr]t,ur.,
pentru indenr'izaf ii.gi arte priviregii preferind sd clreltLriascd banii publici
rezervate cet'feniror.
Tottr$i' itt349, atenienii trimir o.expedilie.onr*outa
cle chares in ajutorul olynthului
atacat de Filip' Macedone'ii ocrrp5 gi
distrirg p. rin,r ..iafire din peninsuld,
olynth cu cei 4'000 cle ntercettariatenieni, asecliazdcetatea
*::rt .-,;;;; expediiionar le vine in a.iuror prea
tirziu' 9i cetatea e cLrcerita qi <iistrusa, o!:or.o^frind-inrpar,litainire
acceptd itt 34817 proptlnerea de pace, ogtenii ILri FIlip, Atenienii
trirnilind la Pelia o ambasada din care iEceau
Aischines' partizan al unei bune ?ntelegeri parte gi
cu naa.eoonia, gi Demostene - celmai
al lui FiliplaAtena; dupiceogi o'ambasaddrnacedon.unasose$te, ferventdugman
?ncheie' cele doud pdrli contraciante i,346,raAtena,pacease
angajindu-se sd'Lr se atace pe mare (condifie
importantd pentru Filip decit pentru mult mai
atenilni, care ?gi ..fb.ur.ra flota). odata pacea
vara I';i 346' regele macedonean ocupd ?ncheiati in
Focida gi elibereazd Delfi. Fociciienii
sate 5i obligali sr pl6teascd itnettse sint dispersali in
despagubiri, iar Filip devine membru al
de la Delfi, oblinind astrel d"repi;i;;; consiliul,i
SiJii:ii"''ei in'[*"ni in diferite treburi are cer'lilor.
Anii rrrmitori, ?n care Filip e silit sd.se ocupe
de consolidarea posesi'nilor sale
septentriottale' s?tlt trtiliz'a[i cle griparea
anti-'lacedoneand de.la Atena pentru
confi'ttntefea cu regele macedonean. a se cle
oferxiva;r";;;;;;; politicd dusa de Demosrerre corrra
responsabililor atenieni ai p5cii cLr Filip,
Filocrates 5i eJ.nin., ..or-,rinu*a prinir-.
'regiti
diplonralicr nrenitd sd conitituie o lig6 ,fbnsivtl
anti-macedoneand: Eubeia, M.garu,
corcyra sint' intre 342 340, convitise borintul, Arrbracia,
si de atenieni sa li se alature; tot lt"ni.nii
detertnirte pe pergi sd susfind revolta reugesc sa-i
traciJor, aar riilf .l-,..r.gt. ?ntregul
Flaemus qi la cetdtile din Marea Neagrd, linLrt pind la rnuntii
dar nu r.rug.gt. rd...r".r. ascd.B5rTvstion
captureazd ?nsd un convoi de I80 de gi periritlos.
cordbii ateniens?ncdrcate cu griu. aqa incit
adu'area
clin 346 a rost incdlcatd de macedonean ii ?n..p., it.t 340i33e,
i,?ffiJili-Ji#,ff:t"'a '=g-i.
ln 339' arnfictionii ii cer lui Filip sa intervind
profith de prilej pentru a-9i aclLrce armata
dir'ou ?n apdrarea sanctuarului, gi regele
pe clrunrLrl dintre Termopile gi Teba.
partea ligii anti-rnacedoitene, clar, Beotia trece de
in bataila de la cheroneea, din 33g, regele,
Aiexandru, cal'e crorranclS trupele cle elitd seco'crat de fiul sdLr
oin nun.,.,i ii.o*' armatei, reugegte o victorie
zdrobitoare: peste 3000 de atenieni
sint rnorli saL, prizonieri, tebanii pierd in
ogteni' ['a Atena, I-i1'perides propllne luptd peste 2000 de
mdsLrri de ulgentd - intour..r.a exilaf
dreptLrlui de cetirtenie nt.teciior gi ilor, acordarea
eliberarea sclavilor'care v:r. sd i,tre in
devasta'sc 9i distrrrsese Teba, ?gi luptd. Dar Filip, care
trirnisese ganrizoa'e ra chalcis, gi la corirri
ii elibereaza fhrd rrscumpdrare pe prizorrieiii Jruurture Laconia,
atenieni. lasa cetafii alianfele
gi chiar oferd' ?n schi'rbul cherso'esLrlui rnaritime
'eturburate
J"racic, ..rut.u oropos cuceritd
regelLli' Alexandrir, lbstul elev al lui de la tebani. ci.ncr fiur
Aristotel, vine la Ate'a pentrLr a aduce i, patrie
cerulsa
ii co,irera a'.pr,i. ..rafenie si rui, tatarui sau,
ll,?:?;ru;,.?,;|if ftfr;ffi'?,ir;','.,,'i ei ei-i
ln iarna 337/6' t'n tong'*i panelenic convocat
la corint cu participarea tuturor cetdlilor
exceplia sparteidecicle constitLtireb cu
urrei.ligi, al .ar"i r.,.g.n ox este Filip.
ntenlind pacea ?rl crecia gi sd apere cetdfile Liga se anga.ieazd sd
menrbre nu ,i,.,,.,.,ui de orice atu. jinafa,.d,
eventuale sedi{ii ittterne - conclirlndri dar gi de
in nrasii la exil. confiscrri gi redistribuiri cle pamintirri.
 (r/,q,'1,q
''! '.r i
-----617r/, t1
' r,?:1tl''(t,lI,2
\.

alrtoritatea Ptolerneilor', nldcinat5in r[zboaie extenle, sldbedgte - a$a incat sporlll de

prodllctivitate, atat cAt se realizeaza, rezlllt6, in Lrltimd instanta, in rnult rnai-mare
tttdsurd dirr exploatarea tot r.ltai apasatoafe a producatorilor direcli decdt din progresgl
tehnic, a cdrLri implantare in structuriel ancestrale ale satr,rlui egiptean avea sd se
dovedeascd sLrperficiali gi ef-ernerd. Finalitatea flscald a mdsurilor agrare ale
Ptolertteilor avea sa cornprornitd, practic. posibilitdtile de progres in acest sens.
-frebLrie
sd renrarcdttr. pe de alta parte, cd statutul de dependenta al prodLrcdtorilor
agricoli, rnogtenit de ierarhiile lagide, este nrai degrabd un fapt decit un statntde itrre,
fiind interpretat in termeni de fiscalitate, ca o arenda indivicluali rnediatd de
cotl,lunitatea sdteascd. in aceste condilii, rnobilitatea fiecdnria clintre nrembrii obgtiilor
sdtegti nu este, la origine, ingraditd, ial insLrgi statutul lor de dependentd. se altereaz6
treptat fala de etapele precedente. RezLrltatLrl acestui proces nll este insd at6t de
favorabil pe cdt ne-art agtepta, cAtd vreme duce la dizolvarea solidaritalii de obgte, care
feprezellta qi o garantie atenuind. partial rndcar, ef'ectele excesului de exploatare; mai
grav. incd. o parte din agricultori suntdesparliti de pdmdnt, fie prirr nrinare. fie prin
ptopria lor optiurre ca reactie in fata exploatdrii crescdnde - refugiul la orag. in temple,
intr-Lttr cuvdnt abandonarea satlrlui (untrchctre .si.s). Reaclia administra[iei lagide, caie
epuizase, practic, in sec. II, posibilitatile de inova{ie in caest domeniu,esteiceea de
legare a tdranilorde sat, prin atribLrirea individr.ral6 gi obligatorie a pdrr,AntulLri, pr-i1
legit'elarea solidaritatii fiscale a satului, prin tendirrta de irlpunere ereditar6 a
cotttractului de arendd. irr corrdiliile in care, insd, unitatea orgarricd a obgtiilor sategti
firsese tttinatd de inseltiunea lor intr-un orizont social dominat de categoriile,
deprinderile gi nrentalitatile proprietatii private. rezultatul acestui proces este treptata
disolLrlie a cottrttniti[ilor rulale ca unitdti socio-econonrice gi transtbrrrrar-ea pdnrAptulLri
regal irr obiect de proprietate - sau rnicar posesiune - individuala. Se incheia astfel, in
plagLrl epocii rolllalle, indelLrngatLrl proces de destraluare a raportLlrilor arliaice de
depertdenld a producdtorilor. Corelatul complententar al acestei disfunctii la nivelul
socio-econorniculLri este "hiper-functia" adnrinistrativ-fiscald a kontelot., rigiditatea lor
cresc6ndd. care duce la tensiLrni sociale tot mai gfave.
RaportLrrile de exploatare al cdror terle sunt pdnrAnturile regale reprezintd,
dealtrttinteri. modelr"rlaproape general pentfu regirriLrl solr-rlui gi relatiile agrare irr alte
zone ale vie{ii rLrrale egiptene. in calitatea sa de proprietarnoirinal alintrigului phrndnt
al Egiptulrri, regele dispLrne gi de telenLrlile pe care nu le admirristreazh dir.ect, terenuri
pe cafe le concede. cu diferite titluri, altor persoalte sau colectivitali. O categorie
irtrportanta gi cantitativ gicalitativ este cea a pimAnturilor ddrLrite, cloreai. Eite vorba cie
nlali exploatdri aglicole oferite irraltilor demnitari ai regatulLri, cdrora regele le delega
cea Irai mare parte a drepturilor sale- gi a obligaliilor', corelate, ale producdtorilor
directi - cLr titltr. in principiLt rndcar. re'n,c-rsiLril gi p[strAncl un at'luJle drept de contiol gi
asupra producfiei agricole de pe aceste paruArrtLrri.
Una dirr aceste mari exploatiri cornplexe, cea apar{inArid lui Apollonios. dioikete.s
(niinistltr) al lui Ptolertteu al ll-lea, insumdnd cca.2500 ha (10 000 aruse) in preajrna
Philadelphiei, ne este foafte bine cunoscutd datoritd arhivei de peste 2000 de pagini a
intendentLtltri lui Apollorrios, Zenon. Spre deosebire cle proprietatile tr.adiiionale in
Crecia rnetfopolitand, donreniul lui Apollonios reprezirrtd o suprafhlA unitara, gros.ro
ntodo un patrat impdrtit in patlu sectoare de cloua nrari canale perpendiculor. d.
irigalie. flecare sector fiind subdivizat in l0 parcele de canale rnai r1ici. irrtreaga
siiprafata cornunicd printr-un canal navigabii cu cursul NilulLri.

tcl
 l8

intr-o prirni etapd, intregLrl clomeniu a fost ameliorat prin defrig6ri, incendieri, etc.
Apoi o parte din teren a fost arendatd unor ferr-nieri greci gi egipteni, o alta fiind
exploatatd direct cu lucrdtori agricoli. Aldturi de culturile ..rlulier., din iniliativa
lui
Apollonios (care va f-i inspirat el insr-rgi, mdcar in pafie, politica agraranovatoare a lui
Piolenleu al ll-lea) pe dorneniul de la Fayum se planteazd vitE de vie (in arhivd
s-a
descoperit qi un tratat de viticulturd copiat de Zenon) qi conifere, pentiu folosul
regelui,
se cresc enorlne tttrme de vite, se incearcd cre$terea oilor de Milet cu ldnd
fin6.
DomenjLtl posedd caravane de catdri gi o flotild flLrviald proprie, ateliere pentru
les6turi
fine' ale cdror produse sunt vdndLrte la Alexandria, ateleie ceramice. Din gridina
botanicd regald se iau pr"rie!i de rndslin, de smochin, de nLlc, dep6r, acdroraclimatizare
se incearcd. tot a$a cLllr se incearcd adaptarea unui soi de grAu care poate
fi recoltat de
doLrd ori pe an.
Din arhiv[ se desprind pregnant, dealtminteri, profilLrrile celor doi protagoni$ti -
Apollonios 9i Zenon. Cel dintdi. colaborator apropiat al rege)ui. se dovedegte u d un
exceptional om de afaceri - agen{ii lui vAnd gi curnpdrd sclavi din Iudeea, irnprumut6
sulre enorlrle Halicarnasului. Urr talent organizatoric ieqit din comun reprezintd
calitatea dominantd a personajului, care intretine permanent birouri de secretariat gi
contabilitate. scribi de limbd greacd gi chiar scribi egipteni pentm contractele cu
autohtorrii. Dincolo de aceasta, o persorralitate senioriald. un om care scrie elegant gi
imperativ, sigur de sine gi de str6lLrcitele-i succese; everget al cetililor gitemplelor,'
gazdd a Llllor sornptuoasebanchete. filarrtrop qi orgolios, uzAnd aclesea de inflr-renta
sa pe
lAngd Ptolerneu pentru a-gi consolida pozilia gi clierrtela" Apollonios folosegte cJ
exceplionald abilitate puterea de care dispune pentru a o spori. Fragilitatea succesr,rlui
sdlt - care nu va fi fost izolatintr-o lunre ca aceea a primilor lagizi - s-ar plrtea v6di
insi
din faptr,rl - contestatde unii autori noclerni - cd succesorul lui Ptolemeu al II-lea,
Ptolerner-r al III-lea Evergetul, i-ar'fi retras p[rndnturile en doreai de Ia Fayurn; prca
pLrternicul c{ioikete.s al FiIadelfuILri dispare oricum iir.d unn6.
Zenon. pe de alta parte. e gi el Lrn personaj caracteristic al rnediului qi vrernurilor in
care trdiegte' Agent comercial tidel gi confident al lui Apollonios, diligent gi stdruitor,
el
se migcd ctt o fireascd ugurin{d in administratia rnarelui domeniu pe care in
gospoddregte cu pricepere, cu mdndrie chiar. Prosper gi tihnit, modul sdu de
viald nu-i
lipsit de o anlltne !inut5, 9i faptul cd acest grec din Caria, uit6 o clipd de complicatele
socoteli ale domeniulr"ri pentru a nota pe un papir un vers de Euripide e revelator Dentru
clasa gi psihologia personajurlui.
Ntr toti stdpAnii de dornenii vor fi fost de talia lui Apollorrios gi nu to{i intendenlii
rri5te Zenoni: rna.ioritatea celorlalte doreaicunoscLlte - in Palestina ca giin Egipt -
riu
sunt exploatate direct gi nu fac in nici un ibl obiectul unei stradanii de nrodernizare
asetldndtoare cLl cea pe cafe o observdm in doclrnrentele "Arhivei lui Zenon";
generalizarea concluziilor care se desprind din acest dosar de o excep{ionald importanla
nu e corectb, metodologic, nici in timp - caci dLrpd domnia lui Ptolemer.r al II-lea,
politica "econot11ic6" a lagizilor scade sensibil in intensitate, lirnitArrdu-se ia forme mai
degrabi spoliatoare decAt novatoare; nici mdcarin spaliu - cAt6 vreme, la cdtiva zeci cle
liilorretri doar de domeniul iLri Apollonios, nu se mai t'ac lLrcrari de irigalie, ceea ce va
duce la rLtinarea, in sec. ll. a noniei Kerl<eosiris. Zenon avea de infi.uniat rezistenta gi
plArrgerile arendagilor. pentru care practicarea intensiva a agriculturii reprezenta nu
numai o Rtpturi cu practicile ancestrale ale cr-rltivdrii solulrLi, ci gi un sporde
exploatare, de exigen!6, de efort. in alte pdrti, putem bdnui mdcar cd acest refuz al

il ri

;v/-,
 l9

intensificirii randamentului - gi deci a exploatbrii - se va fi manifestat rnai pregnant; cel

pulin aqa rezultd din analiza rnodr-rlui concret de aplicare a faimoaselor diagraphai
sporolt, care sunt adesea ocolite, deformate de aplicarea lor local6, partiala qi
incompetent5., dacd nu de-a dreptul ignorate. Controlul exercitat de administra{ia
centrald complicd adeseori gi mai mult lucrurile: cum recoltarea nu se putea face decAt
in prezenla funclionarilor regali, orice intdrziere, orice dificultate de transport, are
incidenld asupra calitbtii recoltei. Aceste considerente sunt cu atdt mai pertinente gi
pentru exploatarea pdmAntLrrilor en doreai, cu cAt cele mai rlulte dintre ele sunt, cum
spur'rearl'1, lhsate irr grija colectivitalilor;i notabililor indigeni, stdpAnii lor fiind simpli
rentieri absenteigti.
Constatiri destul de apropiate de acestea se pot face gi in leg[turd cu pamAntul
cleruclrilor, adicd cu loturile coricedate rnilitarilor in schimbul slujbei ost[gegti. Aceste
lotr"rri pennit regelui s6-gi constituie o armatd permanentd niai pulin oneroasd decdt cea
de mercenari, gi Inilitarilor sd trdiascd ca rerrtieri ai agricultorilor egipteni care
exploateazd direct - gi tradilional, desigur - pdmdntLrl al clrui beneficiu revine cg titlg
viager o5teanLrlui. Suprafala unui c/ero.r'variazd intre aproxirnativ 6 ha gi 250 ha, durpd
gradr.rl posesorului; dupd bAtdlia de la Raphia, Llrrde participaseri gi contingente de
egipteni, aceqtia primesc insi loturi de 0, 25 ha (5 arure). in teorie, gn cleros este o
posesiune viagerd qi revocabilS, dar evolu{ia raporturilor ?ntre regalitate gi cleruchi face
ca, treptat, loturile sd se apropie de o proprietate privata: in sec. I ele sunt nu numai
mo$tenite. ci rnogtenite de fernei, gi pot fi, in forrne deturnate, transferate impreunl cu
obl igatiile rn ilitare.
O alta categorie de Iotr"rri in posesiune - pim6nturile ernfiteutice (pdmAnturi
degradate. arendate pe ternrene foarle lungi pentm ameliorare) - vddesc aceeagi
tendin{a, nLl atat de promovare a unei economii agfare intensive c6t de cristalizare a
unor rapofitrri de proprietate de caracter privat. Din pr"u'rct de vedere al reugitei
economiei, intr-adevdr. pdmAnturile emfiteutice nu par si fie realizat progrese notabile
statistic; chiar dacd in sec. III se va fi c6gtigat ceva in extensiune gi productivitate, incd
din sec. II, dificultalile de exploatare a pdmdnturilor neproductive depdgesc cu mult, pe
cAt se pare, avanta.jele, dLrcdnd la diferentieri acute de avere nu numai intre arendagii
greci (majoritatea prezenti in acest dorneniu) ci 9i intre Lrnii dintre ei, sdrdciti, qi o
patura sLrblire dar activa de notabili egipreni tot nlai prosperi.
Asenrenea cazuri rimAn totugi la fel de nrarginale gi de izolate ca gi fenomenul de
poor vthile in sirdLrl Statelor Unite. in ansamblr.r vorbind, clivajele sociale caracteristice
raporturilor agrare in Egiptul lagid sLrnt coextensive cu clivajele etnice. Nu din pricina
vreunei pre.iudecS{i rasiale, cAtd vreme aristocra{ia sacerdotald egipteand igi pdstreazi
$i-gi sporegte chiar privilegiile, ci din conjunc{ia a doi factori - cucerirea, care instaleazd
o elit[ privilegiati, greco-rnacedoneand, la putere, qi consecinta acesteia asLlpra
raporttrlui intre sat gi orag. intr-adevdr, cucerirea instaureazd o relatie de doniinare gi
exploatare opresivd a satului de cdtre ora$; or. cdtd vreme satul este exclusiv. sau
aproape excltlsiv, egiptean. in vrelle ce oragul este specific grec, este firesc sd asistdrn
Ia dublalea contradictiiIor sociale de conflicte etno-cLrlturale.
Aceste tensiuni sunt accentuate de o problemd specificd pentru economia lagida;
aceea a contactului intre economia agrard traditionali gieconornia de mdrfuri, tipic
urband. Ptolerneii au nevoie de bani;or, banii suntin rndna grecilor. Penetralia rnonedei
in via{a ruralh a Egiptului e sporadicd qi superficiald, gi redeventele in naturi gi nrun6q
rdtlAn esenfiale. Diri aceasti pricind, in marea na.joritate a cazurilor, intre producator gi

fu,i:
 20

administralia regald intervine un

mediator.care asigur[ conversiunea
tmportante a obligaliilor pl[tite in in bani a unei plrli
natur[ de laranilarendaqul de impozite,
exceptie, grec. Acest niver intermediar care e, f6rd
aoauga p";;;il;roduc[toiil",
de exploatare cu at6t rnai spoliatoare di.;;iiun spor
evidentelor abuzurtale funilionarilor
cu cdt ibuzuril. ,";;;;;ffi";:. ;d."*,
localt. A..-ul;;ffiu.r.r. de
exploatrrii este perfect perceptibild in instanle ale
funclionarea aqa-numitelor ,,monopoluri
Iagide", referitoare ra pielucrarea regale
artizanati u ,noi p;;d*. derivate
cultur6.: in, papirus, uleiuri, vin. din prante de
Slmdnla pentru aceste culturi este qi
cultivatorilor de c5tre. administrafia ea imprumutatd
regard, .u.. .rri.n*"J.e"oita
seceriqului gi o vinde integral unui aproape de data
con
autoriirlile f.nt.are qi rocire, *.;",*.iffi*!:":l"rxlTJjiliHl;:Tff;Tf,,::","
in ateliere de stat sau c^ontrolate, gi
care sunt, dup[ intrebumtare,
produclia clandestind' intreaga sigilate pentru a evita
cantitate de produse gnr-te este
concesionarii cumpdrdno cantitag apoi scoasf, la licitalie,
variabile r,
ridicat' de unde qi mdsuri vamale protecgomrt..
p;il;.ituu1it _ de obicei
foarre
"; rinuritotea esenliala
ca gi a intregii economii regale, a acestui sistem -
dealtminteri - este fi;care:iagizii
controlul productiei pentrua-gi asigura se angajeazi in
incasarea slsiematica gi pe cit posibil
impozitelor gi venituiilor - joar sporitl a
9i ;.;;*
imixtiuni permanente a administrulr*ii"gut.
aceasta. consecinla obiectiv'
a acestei
in economi. .u. integrarea i'compret6,
intruca"tva hibrid6, oricum rnediatd
9i a ,atutui qi proau"li"i sale in economia
ca 5i in alte domenii, inovatiile se grefeara de rndrfliri.
pe practici qi raporturi traditio'ale
reproduc stereotip lanivelele aebLade care se
econorni.i ogrur.,.e_e? ce are drept
numai caracterul eterocrit al raporturilor rezultat nu
sociale, ci qi,"in uitrma lnstantd,
o.presiune asupra produc5'torilor o dubrd
directi, al cdror staiut ..ui ,rt" grevat
srsteme arhaice de produclie qi deopotriv[ de
de insugire u pturproJurul rl tor"
odat[ anarhice gi intotdeauta'.orrrt.angdtoare, ca qi de efectere, nu
aie unei economii de rndrfuri
supraadiogite 9i al c[rei principal promotgr
e{e insuqi aparatur de represiune.
natur' erau deja irnyo^vare]9are, deplqind jum[tate Taxere in
am ,".orta; faptui c6 o parte din
redeven{e trebuie s[ fie achitate
in uani adaugl a.cerl.i p""ti consecintere
deseori defavorabile, ale pielei cu aleatorii,
car" gospodaria autoarhic[ tradilionall
incornpatibil[; incepand din secolul este in fond
II, in fine, devalorizar#;H'ffi:::.::lt":
creeazl probleme ins.orubile, ,o.rganj j.
plata lucrltorilor agricoli, intotde]auna
la non.on.orffi ffitJ;ifflr.fff:i:il,"
fu,'iJ,il;'#i."iri.*o"rnatea economicd
absolutd a rnicului Lr,**". t";;;.*en!ia sporadic[ a regilor lagizi in favoarea
producitorilor direcli - pornitd din necesitat.u
.trn'.rrtuJ-ie a apara contribuabilul de
baz6' - devine tot rnai pulin eficar"
p. .arura sl[birii autorit[1ii centrale gi
i'ertiginoase a anarhiei qi abuzuriioi a creqterii
locaie. La lirniti putem spune c6
regail trateazd intregui Egipt ca pe administratia
acestui raport sunt cu totul evidente.
o unicd proprio"i. pri"rra;;;;i;ili?"o11n
r- -r-.Ye!!ev vrrv4L(r 4 rEgtrrur' uar car .,.
In aceste condilii, nu e surprinzdtor
faptul ci Egiptul iagid este teatrul unor
tr-rlbur[ri populare; incl in Arhivele grave
in semn de protest fa1[ de contractele
rui Zenon, Idro":i;;.;-fi;; il; o?.i'i,,,orur,,.
Ptolemeu al Il-rea, ptoremeu al III-lea
aerurranialoar;.i;;-.a succesorului lui
care intrerupe expedilia regerui in
bvergetui I, ;;;;;i; mentioneazf, o rdscoarI
Mesopota-mia; pr...auta
care prilej tiranul Hieron al siracuzei irobabil de o foamete _ cu
trimrsese griu in Egipi pe o corabie
din 24s izbucnegte, dupd toate probabilit[1ile, uriagd, revolta
?irpotriva?oi".ri.i gi a abuzuriior.

lqh
 L]

Punctul culminant al acestei st[ri de tensiune sociali este atins ins[ dupd victoria iui
Ptolerneu IV Philopator impotriva lui Antiochos aI III-lea la Raphia, inZI7.
Participarea contingentelor egiptene la aceasti victorie modificd gi raportul de forte, qi
caracterele rd.scoalei, care capltd o intensitate mult mai mare dec0t obiqnuitele miEcdri
llrineqti. Concomitent, uzurpd.ri qi autonomli de facto pun in primejdie existenla ins[gi
a statului. In vremea succesorilor Lui Ptolemeu Philopator - Epiphanes, Evergetes II qi
Cleopatra I qi a II-a, aceste tulburdri se agraveazl, semnalA.ndu-se masive p[rd.siri aie
pdmAnturilor, proliferarea bandelor de tAlhari, o stare endemicd de anarhie intern[ pe
care intirirea represiunii nu o poate st[vili. in fond, numai concesiile autorit[1ii regale -
zunnistii care se succed din 163 pind in 60 - rnd.rturisind incapacitatea crescfi.ndd a
Ptolerneilor de a domina un context social disfunclional, reuqesc s5. respabileasc[ o
aparenJd de autoritate pe care, in esenJa ei, abia romanii o vor restaura cu adevArat.
Ordonanlele regale de amnistie v[desc larga extensiune a miqc[rilor protestatare; allturi
de ![ranii - in covd.rgitoarea lor rnajoritate egipteni - care obtin iertarea irnpozitelor qi
restituirea bunurilor confiscate, qi militarii - cei mai mulli dintre ei greci (dar nu toti;
dupi Raphia, principalii beneficiari ai amnistiei sunt egipteni) - dobtndesc
recunoagterea posesiunii unor loturi ocupate fird. drept. De asemenea, sunt confirmate gi
sporite privilegiile preolilor qi sanctuarelor egiptene. Faptul c[ in rdndul garanliilor pe
care regele le ofer[ rdsculalilor impotriva abuzurilor funclionarilor regaii se inscire qi
interdiclia de vAnzare pentru datorii a bunurilor irnobile qi ustensilelor, precum qi a
persoanei cultivatorilor regali, dovedegte cd aceqtia doblndiser[ un rudiment de statut
liber - qi c5., oricum, Ptolemeii erau direct interesali in restaurarea unor raporturi
profitabile cu principala clasl de producltori agricoli, ba chiar in restaurarea unei
imagini tradilionale de regalitate benefic5., piatr[ unghiulari. a ideologiei monarhice in
Egiptr-rl lagid

3 ECONOMIE RT'RALA IN NECATUL SELEUCID

De la bun inceput, trebuie s[ subliniem, in contrast cu caracterul aproape
uniform, compact chiar, al regimului solului in regatul egiptean, diversitatea
modaiitl1ilor de exercitare a autoritelii regale in statulintemeiat de Seleucos. Rezultat
obiectiv al prelulrii prin cucerire a unor zone mult mai eterogene qi mai eterogen
administrate decit cele de pe valea Nilului, acest caracter compozit al structurilor socio-
economice ale regatului Seleucid este accentuat qi de tendinlele centrifuge ale zonelor
de margine, in care autoritatea dinaqtilor din Antiochia nu se exerciti decdt superficial,
cAt q? de o politic[ deincurajare aimpiantdrridepctlels qi cleruchii;in fine, de faptul cd
Seleucizii au rnoqtenit de la Imperiul Persan o administralie mai laxd gi mai putin
implicata in viala economicd a regatului declt cea egipteand.
Intr-adevdr, in virtutea dreptului de cucerire, qi regii seleucizi moqtenesc de la
Alexandru st[pinirea norninal[ asupra intregului pirnd.nt al regatului - ceea ce inseamnl
c[ fiecare mare unitate este datoare s[ pldteasc[ un tribut, phoros', ora$e) cetiti, sate,
mari sanctuare. Administralia regal[ nu se amastec[ ins[ in organizarea producliei din
care igi atribuie doar, astfel, o parte, limitAndu-se la a pietinde-tribut gi impozite directe.
Pe plan adrninistrativ, fiecare satrapie cuprinde enclave importante asupra cirora regii
seleucizi ?gi exercitEr mediat drepturile - poleis de tip grec, teritorii dinastice sau mari
sanctuare; aceastl varietate de situalii traduce in ultimh. instan![ diferitele regirnuri ale
soluiui de pe intinsul regatului intemeiat de Seleucos.
 22

Functionarii regali din satrapii

controleazd direct acea parte
care constituie pdmdntul reeal, din teritoriul agrar
ge/ihora basilike, subJrvizat
p[rnAnturile qi pe producd-oE in kctntai,sate, grup.nd
d"irecli care re
regali") Aceqtia nu sunt legaii de pamattur punin uotoo.", basirikoi laoi (,,tirani
idia, pe care o reprezintd#ur, ,atrrrur,.il;";"*"nitatea teritoriar-fiscar[,
de a nu-gi achita obligaliile' Din "tlnJ
dreptul d. ;'r;;;ili in arta parre, crar nu pe cer
plcate, spre deosebire de Egiptul
lagid,
papiriacee su't nu. numai detaliaie,
.i gi .ialon""i" t*p pe toat6 durataunde izvoarele
elenistice' izvoarele epigrafice (inscrip.tra epocii
su't tirnpurii, iar cere riterare (Economicur
iri rtar*ir"ffiJ,..orra1ia pentru Laodice)
problematice' Este totuqi probabil
pr.rJo_uJrr""ri.l qi timpurii, gi
c[ produc[tori i - trri p,tateau o redevenld
fie administratiei regale,-fie u.n"n.iu.i,rriprni.rr..,";;'#. in naturd
domeniu. De obicei, asemenea regere il dotase cu un
aonoiii erau revocabili (Mnesimachos),
dar puteau
;:iJ,ffitH,:T#T"'ll;:',:le'
cu drept deprin d";;;;;in care caz pdrnintur era insr
ch6rq cetllilor - fou.t, numeroase -
?ntemeiate de seleucizi pe
Alexandru putea, ?ntr-adevh.r, urmele lui
sd. fie ,tapa.ri,a in a.prinatutea
colectivitatea de cet5.!eni; in acest drepturilor de cdtre
ciz, cet.ateanu pht"u impozit sau tribut,
contribulii, in aparenfd mlcar ocariooale ci doar
etc )' Pe m[sura diminu[rii autoritatii lrontriurlii'a-Jiruoi, darul cle irrcununare,
regale, .*. proLuuil cd imunitatea
cunr creqte gi cea a templelor' cetauior cre$re,
concedar ea a" ntuiir,lirunnote
unele cazuri cunoscute de.noi, fiscard) este, in
pentru marile sanctuare de 'rf,car
anepistctthnras' adicd administrare "ornjGuta dreptul numit
direct[ u t.rurr*lui ,"rnpturui Aceasta
evident' irnixtiunea uzualI a administraliei presupune,
probrerna relaliilor regale i; .frr*il. sanctuarelor
neexceprare.
agrare se pun: rr1
teritoriui tempreror fa1[ de iharo qrrr.ril;;; intr-un sens, pentru
r.rit"rr.ur"d. in primul caz, produc6torii
poartl' uneori, numele de "scalvi directi
ai zeului',,
seryil in sensur crasic ar cuvanturui; "..u;;J;J.o,,,rra c6 e vorba de un statut
dimpotrivi., am spune, statutul real al
pt-oducdtorilor de pe domeniile
sacre fu.. o fi mai tiuer oecat
pamanturile regale. in statutur cer ar rcni-ilor de pe
o..rtoio q,n u*a p..rirrr, ,. gi in cazul ,,![raniior
regali" din Egipt, o dubr6 determinare
- d.p"rrdenla in ,rrip ,.uorrional,
contractual[ in "interpretarea greacS" quasi_
p[mantului' cu sat
i"rtir"tr.i'ir",-irti or, in condiliile inscrierii
lr-t^ocuito'-cu tot, in" teritoriul un.l ..ia6, aspectur
relatii se accentueazd'in chip grec al acestei
firesc.
producf,tori agricori semi-dlpendenli,
i. q""g..l,[il;;#$rtuirea unei categorii
de
purtdnd, ?ndeobqir, nu*"i.
clrei continut - la rhscrucea intre de pcu.ctikri, qi ar
fbil a.,or.*rr.
non.servil[,contractual[,grecegtigimacedonene-..di;i;;intredependenta qi formere de expioatzu.e
economicf, 9i productiva
"*iir""-r.
de
fu[ de prlprietanrl individ*i"r pa*a'tului al ciror posesori
'fbcto sunt 5i dependenla aominisi.ativ-fiscar[ f4[ J, il;atea
satrapie - din care face parte proprietarul teritoriald - cetate,
pimintului A,t-[i de forme, cu variatii
adeseori obscure, sunl larg raspandite locaie
in iu*ro elenisticf,, fiind sesizate
recente Ei in interiorul cetltiloipontice. de studii
Prezenla rnflinii de rucru servire
in agriculturd este atestat' sau
presllpus' qi i'regatul seleucid, m6car de
ca in cr9i1a t"rtiopJiu*.
qi
Ea nu reprezintl insl.ici
in epoca elenisticl - t'y nu reprezentase nici in epocile
ani.rioor. - forma dorninanta
ori ese'fial- a rapol:r9,1*^:t
sn1. o.or.uir.i. Giluie Noro
Italia de Sud gi Sicilia, expl0atarea ori, mai t'rziu, de
sclavilor in ,rrro"u ,d.prr"i este
interstiliar. gi
 /,)

sporadicA, reprezentand o condilie facultativ[ qi conjunctural[ a valorifici.rii

pdmintului.
R[mine de adiugat cf,, pentru aspectele legate de regimul solului qi de
raporturile agrare in regatul attalid al Pergarnului, qtirile de care dispunem sunt rninirne;
este de presupus - fArA dovezi peremptorii - ci exist[ qi acolo p[m6.nturi "regale" qi
tbrme de dependen![ asemdn[toare cu cele din regatul Seleucid (aga pare s[ rezulte din
qtirile referitoare la rlscoala lui Aristonikos). In restul lumii elenistice - in oragele
grecegti qi in Macedonia - formele de stipinire qi exploatare a solului continu[, in
esenla lor mlcar, s[ se dezvolte dupl modele]e epocii clasice, ceea ce nu inseamnl c[
r1u vour intfllni fenomene particulare qi o evolulie relativ autonom[, despre care va fi
vorba in paginile de mai jos.

4. ORA$ $r SAT

La o priml abordare, fenomenele luate in discu]ie in capitolele precedente gi linAnd

seama de inglobarea in structurile lumii clasice a unor tipuri gi forme ptnd atunci
necunoscute de relalii agrare - proprietate regall, dependenll administrativ-fiscallr a
producfttorului direct, forme variate de posesiune revocabill - reprezint[ inovalia prin
excelenll a elenismului la nivelul raporturilor socio-economice. Absolutizarea acestui
aspect al relaliilor agrare in monarhiile c.onstituite in Orient a dus insl la erori
rnetodologice numeroase qi la o evaiuare incorectl a conlinutului insuqi al epocii
inaugurate de cuceririle lui Alexandru, tot a$a cum absolutizarea modelului sclavagist, a
dezrroltlrrii economiei urbane qi cornerlului (despre care v. infra, 5 -6) a dus qi ea la
interpret[ri mo dernizatoare.
ln fapt, elementul calacteristic al structurilor de bazl ale societ[filor elenistice
trebuie sh fie cdutat in relatia dialecticd intre sat si ora$, relalie ai c[.rei termeni sunt
situali intr-un alt rnod qi intr-un alt context decflt in epocile anterioare.
ln epoca arhaicd gi clasic[, oraqul grec reprezenta, in esenla sa socio-economicl, o
colectivitate de proprietari ai plmintului din chdra: acest conlinut al oragului - in raport
cu care dezvoltarea rnegtegug[reasc[ gi cornerciall apar ca fenomene ad[ugite - d[inuie,
ba chiar prolifereaz[ prin constituirea de noi pol,eis dotate cu teritoriu in tinuturile nou
cucerite. Numai c[, in m[sura in care exploatarea teritoriului fiec[rei polls iqi pierde, in
douh sensuri, autonomia - pentru cd este exercitatd indeobqte asupra unei chlrct
populate qi exploatate de producltori cvasi-independenli; pentru c6, pe de alt[ pane,
suport[, in grade variabile, ingerinla admirustraliei regale care se constituie la limit[ ca
unitate supraordonati cet[iii - relalia intre corpul politic qi teritoriul asupra cirruia
fiecare din membrii s[i iqi exercit[ dreptul de proprietate se modifici. Putem considera
in fond c1, dacl esenla proprietdlii ceti]eneqti asupra p[mAntului rlmAne aceeaqi, ea
conferind sens intregului mod de produclie antic, condiliile in care funclioneazd aceast[
reialie de stlpinire gi fructificare a principalului mijloc de produclie - plmflntul - se
complicl qi se restructureazl. Trebuie s[ ad[uglm deindatil, dealtminteri, c[ o
disjunclie reall a acestor dou[ componente nu poate fi operant[ decit intr-o prim[ faz[
a analizei, gi c[ formele de exercitare a propriet[lii qi de modelare a celorlalte raporturi
derivate - organizarea producliei, distribulia beneficiului - se rlsfring asupra raportului
insuqi de proprietate, accentuind caracterul lui privat qi evacuflnd, tendenlial mlcar,
conlinutul civic qi public al proprietllii asupra plmflntului.

\st
--
 24

Pe de altd parte' formele de proprietate

qi explo atare asolului care
monarhiile orientare in afara regimuiui se dezvolti in
cdtre proprietatea de tip civic,
d"pri^;;J;;, taru, tendenlial, o dezvoitare
Iar privilegiind .tiJ*it""rinutul privat
citS' vrerne fonna ei poiitica nu ar acestei rera{ii,
se instituiie nici *a.u, ta
De unde epoca clasicd reprezentase, origin..
intr-un ,.rr, *a.ur, o abstract izare
conlinutului concret.al calitatii de proprietu, a
- ..ia1.or\?centu6nd caracterul
qi politic' epoca elenisticl ei virtual
trtnnioia, dimpotriv[, .u.u.t"*r concret
esen!6 privat6, ri:f:.-LT-ltrryi:ril al proprietltii ca
intre acest domeniu qi sfera civicf,
menlirierii qi transmiterii propiiet[lii a confirmdrii,
agrare.
Epoca elenistic[ reprezinte, aqadar,
o epoc6 de dezvoltare autonoma
produclie clasic - a modului de
q.. d. o parre prin exiindJr.." prin
adancirea raporturilor de
iropriltut* :;ilrp-"il 9i intensificarea
acestui mod de produclie, pe
qr

parte prin alterarea formeior "oru.teristice

sale de exercitare
de altl
d ezvolth.rii formelor
$ ceea ce dd conlinut ?ns[gi
d9min11t9 de propriet*. qi p.o ";r*ir.re,
Ju.ri.
o ultimd observatie preliminard se referi
r. r.rrl. r"i* societdlile evoludnd
1i'uturile nou cucerite Sicele ain crecla *.*opo-t-ilu,ia i'
se spuni cf, deplasarea
giluio."oonia. Se obig'uiegte s6
"centrului de greutate" il dezvoita'r socro-economice
are drept revers d[inuirea lumii in orinet
rnetrJpohtane in forme trodiliona].,
deosebire fafd de epocile uut.rroo* a c6ror unica
.r'te s[rlcirea. F6rd indoiar[, rumea
macedoneand - gi mai ales greac[, greco_
?n sensur g"ogrufi. al cuvanturui, _
conservatoare, qi mai s[racd decdt este gi rnai
cea orientala]Nuil;; insa
hmita i;;;;-;j"g",
Greciei spre Egipf 's"j.ir mai
sens- cel al scrugerii, din cetf,lile
sociale permanente pe care aria departe - raporrurile
origina.: i: ._.q;l;il;;..d le intreline cu aria
cuceritd' Tot apa cum, in urma
"m#i coionizdri,', r. ,""iiituie o relea de raporturi
socio-economice t:F-1"0 G:ecia
metropolitand a. cr*i. plriferic[
mai mare de intensitatt,S16 vrerle (dar cu un grad mult
raporturile politico-militare intre
cetaliie Greciei pi rnonarhiile orientului Macedonla,
.l.ntrtiJ;;;;.^.manente, permanentizand
incidenfele socio-economice ale gi
acestor raporturi) lumea elenistic[
un punct mdcar' o koine nu numai reprezinti., p6n6la
I'tre Grecia balcanicd qi regatele oriJntului $ .urtrtoru, li q, sociala gi eco'omicl.
linsvisticb
.r"n*u., inrr. iu*.u mediteraneeana gi
elenitatea "perifericir" - greio-ba"triona,.ponto-bitini;iliosporan6,
circulalia bunurilor, a oamenilor gi itaro_siciliotd -
a ideilol doqa;J.$t;;;ou,
addncl, pregltind terenul unificdritor mult6 frecvenla, ci
:il UT:Hmai ulrerioare'rai
.*;;;;;-o-esavarqi

inc[ din vremea lui Alexandru, domnialia politico-militard macedoneand

exercitase nu numai in propria se
ei sfer[, ci gi ia *"ir"L Jilirituliei gi
proprieralii asupra piminturui. garantdrii
intre zs+ ql.lzz,chi"*i;i-;;hirnb[ de patru
constitutia- ceea ce irnplic[ rechemarea ori
precum pi exilarea adversarilor,
exilatilor, .;
G;;i.ea propriet6lilor acestora,
cu confis.or"u bunuril;;;;.ure re
toate cetirtile din Grecia sunt supuse delinus erd,. in3z4,
foarte grave in vremea diadohilor,
ur.rriogi t.il. il#;aliilede alianle politice -
.anJ .. succed cu un ritrn dramatic,
un fbnomen endemic in tot timpui.p*il dar reprezentd'd
elenistice - implicd de obicei qi
redistribuiri' chiar atunci cdnd'alia:i1a asemenea
prev.ede in chip expres faptul
cetllii va fi respectata, cd autonornia
urmdrile reoistributive se a. iiriit.
Poiyperchon invitd pe atenieni,in3lgllS, *dcar in cazuri indivicrua]e:
s[ admit[ doi prieteni de-ai lui r'ndul i'
cetalenilor; Filip al v-lea ii sfrtuieqte
pe cetl1enii Larissei si. acorde dreptul
de cetdte'ie
 25

tesalienilor qi celorlalli greci care locuiesc in cetate firl a fi

cetileni; qi exemplele se
pot inrnulli. Or, acordarea dreptului de cetdlenie reprezint[
nu numai conferirea
dreptr-rrilor politice, ci gi a dreptului fundamental de a stapini pdmint
in teritoriu.
Sinoikisrnele (reunire a 2 sau mai multe cet[fi intr-una singura; gi
politografiile
(inscrieri masive de noi cetifeniintr-o cetate) iniliate
Oe rJgii elenistici, Ja gi reforrnele
integrale ale corpului civic duc,^aqadar, in primuf r6.nd la giuu.
restructur6.ri in
dorneniul proprietilii funciare. in322-32| Antipatros faJe
sd fie instaurat la Atena un
regim censitar care acordd drepturi politice depline doar celor
cu venituri de peste 2000
de drahrne, privdnd 12 000 de oameni de drepiurile cetdtenegti
active dintr-un total de
21 000;^rnai mult chiar, cetllenii cei rnai saraii au fost expulzali
din Atena.
ln ansamblu vorbind, faptul c[ libera dispozilie aihore'i cetalii este conferita
de
Alexandru sau de succesorii sii nu numai cet[1ilor nou ?ntemeiate, gi
ci celor care
preexistau, uneori de secole, reprezintl o ingerinl[ fundamentar6
in domeniul
proprietdlii asupra principalului mijloc de productie. Pe de
alt6 parte, atunci cind
Sparta, in trrentea lui Cleomenes al III-lea, incearcd sd realizeze
o reformi maiora a
corpului civic - ceea ce el implica, evident, qi dotdri cu kleroi -
alianja i*i"1igo
qi regatul Macedoniei joacd rol de frAn[ a acestui "noira
proces. Dealtminteri, caracierul
conservator, de instanli suprem6. de reglernentare a accesului proprietatea
la furiciari a
autoritatii macedonene igi afl6 originea in chiar actul de fondare tigii
o a. la Corint,
care interzicea redistribuirile de proprietale in cetllile aliate.
Frurarhii (comandantii de
garnizoand), epistatai qi epinteletal (comisarii regali) numili
cu inslrcinlri militare in
pliinul rAnd in mai toate cetdtile, ajung in fapt sa geieze
"toate treburile publice,, - qi in
prinrul rAnd s[ asigure pastrarea snn,t quo-ilui ordinii sociale
9i $ poritiJ". ]n nn",
arbitrajele, directe sau mediate, exercitate de regii elenistici se refer[
adesea la conflicte
de frontierd qi au drept rezultat fixarea hotareloi teritoriilor
rurale, ceea ce nu e lipsit de
i'cidentd nici asupra regimurui, nici asupra distribulei propriet[fii
funciare.
Rlzboiul reprezintd o rnodalitate indirectl, dar adesea catastrofala qi intotdeauna
-impovlrltoare prin care impactul raporturilor politice se face sirnlit asupra
situaliei
economice qi sociale din cet[lile de tip grec. Instalarea de garnizoane
, phrot.rrai, este
regula general5 a exercitS.rii controlului regilor elenistici,
o-r, prezenta acestor corpuri de
soldati macedoneni 9i de mercenari este nu numai o formd
de subordonare, ci gi o cale
de pauperizare a populaliei, obligati s[ g[zduiasc[
Ei s6 intrelindr, afar6 de propria lor
annati cet[leneasc[, corpuri importante a c[ror subzistent[ e oneroasd qi
ile caror
abuzuri sunt, practic, inevitabile. in aceste condilii, cei cu un
statut economic fiagil sr.rnt
primii care iqi vdd afectat[ condilia. Tot aqa, contributiile de rdzboi,
ca qi cele
extraordinare - coroal1c, rd.scutnplrlrile, etc. - se reflectd, ?n ultiml
instan!f,, in nivelul
9i intensitatea exploatdrii, accentudnd procesele de polarizare a awtiei gi puierii
ln aceste condilii, raportul intre cetilean qi ietate ajunge, in fond, s6 se
inverseze: calitatea de ertergeles, "binef[c[tor", care a,"runorrutd
cu o frecventa
cresca.ndf, nu numai regilor qi dinaqtilor, ci qi unor particulari,
notabili ai ..gateloi sau
ai cet[filor inseqi, reflect[ aceast[ deteriorare a colectivitatii in
favoarea indiviclului - qi,
erzident, in defavoarea masei s[race qi siricite a cetdlenilor
care-Ei piercl garan]iile
poiitice ale statutului lor de proprietari.
Polarizarea sociaid a luptelor politice - faptul c[, irr ansamblu mlcar,
notabilii
sut-tt cei care suslin principiul de ordine, reprezentat acum
de intervenlia puternicilor
regi ai Macedoniei ori ai Orientului, a$a cum vor sustine mai tirziu pe
romali, in yreme
ce masele de rAnd sunt autoare ale "dezordinilor" qi
'iinsubordonlriii' inclusiv iata ae
 zl)

dominalia strdin5. - reprezinti un aspect esenlial al inse4iunii cetltilor

in complexele
raporturi care guverneazd. lumea elenisticd.
R6ma.ne de adlugat, in fine, consideraliilor rapide de mai
sus faptul c[ in rnulte
caz[Tr alianlele gi ligile, atit de frecvente in lumea elenisticb
a cetl1ilor,loacd. un rol
asemindtor celui al autoritSlii regale, sau creeaz[ un nivel intermediar,
dublAnd
instantele superioare cetatii $i deci qi ingerinlele ?n structurile profunde
ale acestora.
Leit-rnotivul rniqcS.rilor sociale in Grecia cetdlilor este, cu o frecven!f,
incd Ei
mar mare decit in epoca arhaici, redistribuirea plmdnturilor,
ges anasdamos. daci
ieftarea datoriilor, ihruo, apokope, corelatul obligatoriu
ai acester revendic6ri, poate fi
atribuit unor categorii sociale variate, aristocratia cetatilor putAnd qi
fi ea victima unei
manipuld.ri excesive qi imprudente a creditelor, exigenio r.dirtribuirii
pln6nturilor
reprezint[ subversiunea prin excelenld intr-o lume in care instituliile
findamentale
garantau ?n prirnul r6nd proprietatea funciard, qi nu poate
fi decit semnul unei crize
agrare foarte grave. Se dovedea astfel c[ hemoragii demograficd
pe care o ,uponor.
Grecia in urma cuceririlor nu reprezenta decAt o solutie teiporari,
un paleativ" ?n fala
gravelor problerne de suprapopulalie relativ[ rezultate din polarizarea
averilor funciare.
Ruinarea micilor agricultori - urmare a unui ansarnblu .orrrplr* qi
greu ae jr..irot o.
factori, in care intr[ qi rb.zboaiele, cu corlegiul lor de distrugeri,-qi
suprapuner.a
nivelelor de exploatare fiscale, qi irnpactul iome4ului mariti-m, gi
a.poputor.u
miniitoare a ogoarelor - reprezintl reversul complementar al diiuziunii
evergetismului
qi ai suprapopul[rii oraqelor. Pr[pastia intre bogali gi
sd.raci se ad6nceqte foite grav, cel
putin acolo unde dispunem de documentare. Faptul-ins[
c[ acest clivaj rlm6ne in esenta
lui propriu cetdlii ca organism politic gi cetlteniior ca grup politicegte
abilitat qi
privilegiat, fErh sd se suprapund antagonismuluiintre itavi'qi
oameni liberi, riumgrre o
particularitate definitorie a raporturilor sociale in lumea anticd.
Dac[ in aria dorninatd' de polis asist[m la golirea treptata de conlinut
a formelor
colective de control gi. apdrare a proprietifii, o".uitu cap6t[ in esenla
ei privat6 o
extensiune fErd precedent. In Egipt, in afarl de ctitoria iui Alexand*
- ol cdrei regrm
socio-politic de excepiie o situeaz[ in afara orizontr-rlui d,e polis -
singura cetate in sens
propriu este Ptolemais, dublet grec al rebei egiptene; tagiiii sunt,
dimpotrii,a,
intenreietori de polei's in Siria gi Palestina (Ptolemais.- A].ko, philadelphia
A.rnman). in
ansanrblu ins[' fenomenul intemeierh de polels, inaugurat inc[
de Alexandru, reprezinti
o tr[sf,turd permanentf, gi definitorie a epocii elenistiie. chiar
dac[ o parte a
Alexandriiior au fost distruse repede dupb ?ntemeiere, instalarea unor
coloniqti greco-
macedoneni in Asia rdspundea unei duble exigenle - asigurarea
c[i]or de acces diltr-o
zon[ in alta qi stabilizarea unei situatii dificile gi in Grecia, qi in Orient
- ?n Grecia, prin
crearea uirui curent de strlmutare a celor lipsili de pdmflnt gi
.or" il primeau in Asia; i1
Iti.o prin fixarea populaliilor barbare nomade in ialitate de agriculiori depenclenlr gi a
-
barbarilor sedentari sub controlul unor organisme politice auronome
care puteau
functiona ca instrumente ale administraliei regale.
Politica aceasta e continuat[ gi amplifilatl de Seleucizi, care aveau
nevoie de o
relea de centre de autoritate pentru a controla spaliile uriage gi
eterogene ale
posesiunilor lor. Seleucos I intemeiazl aproap. oo de oragl,
iar Antiochos I inc[ Ei rnai
nrulte. Fiirir indoiald, doar o parte a acestor centre sunt crealii ex nihilo,
populate de
contingente de greci qi rnacedoneni atunci instalali: Apameea pe
Oronte, A.ltiochia pe
Oronte' Stratoniceea Cariei, Seleucia Pieriei, Dura-Europos pe Eufrat, etc.
Nici 66car
in aceste QazrtrL, dealtminteri, nu-i vorba de intemeieri pe teritorii vide: gi
arheologic, qi
 27

in izvoarele scrise persist5. urmele unei populalii indigene rurale anterioare colonizdrii,
popuialie care va reprezenta de ceie mai multe ori mdna de lucru constrf,ns[
s6
valorifice teritoriul noii cetdli.
Cu atit mai mult asefirenea consideralii sunt valabile in cazul transform[rii unor
vechi centre orientale in cetili de tip grec: Alep devine astfel Beroia, Akko
devine
Ptolernais, etc Departe de a reprezenta un act pur formal, acest tip de intemeiere
presupune 9i instalarea unui contingent de cet[feni greco-macedoneni,
care-qi rezewd
intr-o rnisurS. mai mare sau mai micd privilegiile, gi a unui regim al solului de tip grec,
cetatea fiind, ca orice cetate, dotatd cu un teritoriu rural ?n care proprietatea
funciar6 se
exercitd ca in oricepolis. $tim prea pulin despre rnodul concret de valorificare
a acestui
teritoriu, dar indeajuns pentru a ne da seama c[, in felul acesta, se instituie pe o scarl
firi precedent un tip special de exploatare a satului de c[tre orag. prefigurat, poate, i1
istoria unor zone ale Greciei coloniale (Siracuza, Heraclee4 cetitile r,"r-t- ntrd-
$i
pontice), acest raporl.const6 in suprapunerea intre clivajul sat/orag qi cel nu
at6t et1ic,
cAt rnai ales cultural gi de mentalitate, ?ntre or[qenii gr.ii
Iro, orieniali eleinzali) qi
siitenii indigeni. SubzistS., evident, qi unele grupuri sociale privilegiate .or" nu
,"
elenjzeazd' (gi, in parte rndcar, nu se "urbanizeazd." in sensul gter il cuvflntului):
aristocralia sacerdotald in Egipt, Babilonia gi Iudeea, aristociatia militar6 a diriastiilor
de margine. Majoritatea covArgitoare a zonelor urbanizate se intemeiaz[ insl pe
constringerea exercitatd de o minoritate greco-macedoneana trlind la oraE, asupra
populatiei indigene rurale. $i cetalenii oraqelor, gi cleruchii osteni sunt in
,.u roui 11ur.
parle lentieri. consum6nd in mediu urban plusprodusul luat, direct ca proprietari
qi
indirect ca funclionari, de la agricultorii indigeni Marile "blocuri te4iare,i - aglomer[ri
urbane de tipul Alexandriei, care concentreazir o populalie de funcfionari,
cuieni gi
rentieri - reprezintd. cazul- limit[, exceplia elocvente pentru acest rapofi opresiv.
Or, la
Alexandria, lirranii nu au voie sd rezide mai mult de zO de zile, fiind
1inu1i sZr se intoarcd
la ogoarele lor: oricit de lipsitd de eficacitate real[ va fi fost aceast[ mlsur6
a regilor
lagizi. ea mlrluriseqte intenlia de a mentine o distanlir riguroasd ?ntre zona urband gi
teritoriul pe care aceasta il exploateaz6. Toate mlsurile ioercitive menite sf, asigure, in
Egipt, stabilitatea mAinii de lucru rurale - jurlminte ale arendaEilor, care fbg[dulesc
"s[
stea mereu la vedere, in fala regelui, a reginei gi a funclionarilor lor, in
fieci zi pe ogor,
strh.duindu-se la rnunca cflmpului, f[rd. sd se refugieze pe ldngl vreun templu..
,i',
arendele obligatorii, solidaritatea fiscai[ a satului - toaie acestea sunt forme
de
constrAngere exercitate asupra produc6torilor rurali de o minoritate urbanl privi]eeiat[.
Nu gtim in ce forme gi pe ce cEi se vor fi reahzat aceste raporturi in Orientrll
seler-tcid, dar, chiar gi nurnai din qtirile despre intemeiere, constatim cd
existenta uner
proprietirli funciare de dimensiuni mijlocii sau mari este nu numai o condilie
a
prosperitl1ii, ci qi un corelat al valorificdrii acestor proprietl{i cethlenegti prin
exploatarea produc[torilor rurali indigeni, a ciror eleinzare, fEr[ a'fi at'at de deficitara
ca ?n Egipt, este totuqi lentl gi superficial[. in mdsura in care satele de lcuti
intrir in
teritoriile rurale ale unorpo/el.s, gradul lor de dependenll juridic[ se poate atenlra;
dependenla economicl a satului fa!6 de oraq este insi perslstentl qi caracteristici.
Dac[ dublul efect - al ingerinlei autorit[1ii suprapolitice in adrninistrarea qi
detinerea teritoriului gi al apariliei, in largi zone ale lumii antice, a unui nou tip
de
dependen![ ruralh tranzitorie prin natura ei, dar care se deosebeqte, prin forma ei
individualZi 9i in rnare rn5.suri contractual[, de tipurile anterioare de Lxploatare non-
serviii a produc[torilor agricoii - se face simlit in existenla sociall o..tolilo.,
 28

fenomene concurente se petrec

qi in ariile dominate
ndscute in afara structurilor de fo
de potiei independen;'
Egipt' pf,mAntul creruchilor, por"rrunii.-;;il;;lr"."rt1orr. i#ilt ff:i:iffi ,z';;tr:iiit
par-ticulari' funclionari sau de regii sereuciziunor
demnitari ai regatel;t;;#;;d.tempreror,
stdpf irile sereucide, qi la pergam (?)
- toate acestea repreanta forme 9i
i' Egipt, qi in
incompleta ei independ""t_a de proprietate
!"ai oe'1otry,,tar;;;;";I;e rese ei de administratia
regald' Pe de altd parte, plmdniul
arendat pe termene rr"lt'i"Yifi"?,?,ilT"tltl1----",
cti.facro u"o.ouia ,oteroi de
ug.iruiiori regari reprezint', i:fi:flt?ffr;ru::;siunea
delinere a solului in afar ptopietiili
de tip-civic.'La t-i-miia, chiar parnffntui
regar poate
oi, t'nJi",i:-:y.lr a acestor Loduri -a
iir;',1#ffi:"jJl?1'*"'re de deli'ere
cetarire,.,ntn,,,o"?::Flli,,'#j;ffi ,:i,XTTl"ft
prevalentb a caracterului piivat
ffilf m;rr#;mH.
al delrnerii solului .ri" irrr"g.urea
lui ?ntr-o chc,ra
cet[teneascd' Dar' in afari chiar
a acestui proces, u io"",nio
irevocabil, mlcar de crescdndd qi caracterui
facro,.r t"t;;;ipurio, d;'i;r;r;e enurnerare
dovedegte acceagi direclie: prienta"iutiie mai sus
dotate' piin Egipt, in Asii, cu
marilor J.d;;;, de pild[, tot adesea
9i
pd:tiintul rnilitarilor,, care ajunge
imunit[1iTr.ri:;igffi de administrare'rai
auronomd;
sa fie stipanit indiFerent'de
obligatiilor de ri.zboi, chiaiqi ;. indeplinirea sau nu a
te'din{a arendei de a se transforma
fr;;,, 9i tare .rt.,.anaui fie qi in forme deturnare;
in impozit si r pa*#urilor
de a deveni st[p6.niri ereditare; arendate pe termen lung
,out"-or.r,.11ia.r, uprori*o."a conlinutuiui
stlp0nirii solului, ?n defavoarea unor privat al
Particularitatea durabildaacestoirlprrl
rot . iniliale de posesrune condifionatI.
tendenliale este faptul c6, spre
proprietatea cetdteneascS riberd, deosebire de
.t. ,unt slpuse ?ndeobye rmpozituiui care
dependenla ror fat[. de autoritat."."gia p. exprim'
o. .r,a p..Llinrrqr p[mflntul ,"sor
apropie tot mai *11 dt statutul
unuifatrirnoniu privat, a c[rui riberi ,"
(exploatare, v6nzare, mogtenire) disozitiJ
revine integral persoanei regale.

Schila de analizl de mai sus nu

este doar rapid[, ci qi lacunar[,
dispu'e de o bazd documentare cdt6 vreme
umfory oistribuitalnffi spaliu:
ofbr[ elernente de reconstituir. * ui.iii 9i arlieologia nu 'u
in ,noro - iirtir[ui"a teritoriului,
densitate, de prosperirate, de grad de
meqtegugiregti Ei a economiei
dif...;;;;;;;;;;#]riltir,
pe'etralie a produselor
monetare; nici descifra.*oo.u*.ntelor
locale-demotice in Egipt, administraliei
in
"un.iror*. Babilonia - nu ,-u ra.ut dec6.t sporadic.
a.esta reprezintf, un domeniu in
:I:::il?ll,3i?l#j:ll1'-Ti;e, care prirnejdia
cd r .r i provi'",", .
elenisticf, aduce peste tot cu
;J;;:i::'#,i: .*:H*HI, I:ffi tLT .m: :l :i*:,
sine o restructurare caracteristic[
sat; c[ dituziunea f'rd precedent a relaliei dintre orag qi
a colectivit[1ilorJil;;;.ri _
coextensivd cu inlocuirea vechilor cerlleni este
raporturi aL'a.p"iffia generarizati,,
cu stratificari sociale mai complex. are orienturui
-'au: qi cu dimimrai.u,'irn ..rc[
produclii gi calitativd,
'ricii suprem agrare cet[{enegti gi o
zr

rolul "ot.ttiut,eil*;;";tp'o.huir,
de apirdtor 6i reguru* oiorr,r,brr* ?' care cetatea juca
Itrtre proprietar ca stipinitor privat ;fi funriur.. Distanla sporitd
al pdrnflnturui gi ouiorliatea potitici
acestuia are drept dublu rezuliat garant[ a
or..niuor"a caracterului privat.al delinerii
de prodr-rclie qi intervenlia nesistematira
a fo4ei
ele'istici, ligile, mai tArziu autoritatea,o*ona, ;;irrt;; r,i;rsrrlDuFa awriei:'rijioaceror
regii
intervin fie in cazuri izorate, fie pentru

il&
 29

potitic, dar nu mai exercitd, cum

:?,:3.:"f,.,::""1i:,T 'fll.l:',iyu-quo-utui.,g.i.1qi;;
."" 3::* : :: i:': ::fi ff: .?::r] i, 1. 1a'.'. " "
p
"tft
r
#'''',#'i ffi :H' J::
::-"':*::,Y:i::lii'"T1y:lil-","1"o*,.il-t-'*il';:;ffi;J4'i*,H::lJlo.
;i#H[::il, ::i* :l ii;-1;ri* i1]1 ara ci qi;{;ilirf#il:ffiil::;'"?ffi
-s"
u1i,: ;;;i;;# J. ;ffiff
u g
!.n., ur
H:.'#:"j':?:::::i:::i.T*:'*"111"*fi ciare, J. ;"nt;;ffiffi iii.
l
::ffi ?:,1, : :'3f j : ::TTat :l' : :,"*ni uncrimat
r
s o
ffii,|i
;t;i;;pil,;;"#u.,,j,[,,o,,,o,
:::::l::::l^"1*f,* le^as.the1eia,
societitilnr elenistice
societ[1ilor olanio+i^^ ?- ^c^-^ de
in sfera r-
autoiitate a staturui roman,
ilffiffi;;::;
s. EcoNoMrr $r socrerATr IIRBANE

CreSterea numericf, a populaliei urbane

in cursul epocii elenistice- chiar dacf,
corectatd de distrugerea unor vechi centre origeneqti gi de transformarea e
i' sclavi - reprezint[ un proces relativ constant. Problema populaliei lor
cu grAne 5i alimente.- in condiliile
aprovizion6rii noi]or centre
unui,spor foarte limitat qi sporadic al productivit6tii
muncii - esre o probrem[ endemicf,, reflectatd
il g.;;;;lirJrra,agistralilor qi
irrstituliilor specializate in aprovizio nare (ago,ran;:r";,-;;Ah),lctkes;
?n nenumdratere erogii publice sitonia)precurn gi
adresate unor bineftcEtori .ur., p"
contribuit la evitarea crizei de grdne. o cale sau arta, au
Dezech'ibru intre sat qIo.oq, desigur,
mai degrab[ decat purd evorulie
parazitatd; dacd in marile aglomerdii
urbane existd rJr".nt.a.i importante
care nu produc (ca si nu mai vorbim de s1raci
de bogaJii n"proJu.tiui), o bun6 parte
dificultlti rezult[ din absenla unei circu]a1ii elective a acestor
qi ,ecip.oce a bunurilor intre
oraq' produsele agricole sylt mai degraba sat gi
preluate prin .oi'r,raogere de c6tre
administratie 9i proprietari, in vrerne-ce
nivelul foie sc[zut de via!6 al producdtorilor
turali interzice absorbirea produselor
megtepug[regti la sate. In aceste co'cli1ii,
internl este sporadic qi superficial constiiuitl,li piata
mp*tui'L.ono-iei urba'e asupra
ansarnblului economic este,.in ciuda
aparen{elor, nu odat6 strdlucitoare,
interstilial in raport cu totalitatea vielii lirnitat gi
economice.
I'interiorul acestor limite, care sunt general valabile
pentru lumea ele.isticd,
distingern dou[ categorii irnportante
de de produclie pi economie urbanl: marile
metropole regale - adevdrate "megalopoleis", :e]l!re
cum runiA""undria, Antiochia" Sejeucia,
organisme pin[ la un punct m[car atipice
datoritd concentr[rii secotrului ter.tiar gi,
genere, dirnensiunilor ror neobiqnuitej ?'
qi cetatile tradilionaie:;il.";;ro.r.,'lir""
rui'ate - inserate ins6 intr-o relea muit'mai
ampr[ oe tontecte qi problerne. in fine,
categorie aparte o reprezintb centrele o
de graniia, adesea o.uq. ,uruuaniere gi porturi
unui comerl de lux cu produse exotice, a ale
cdror dezvoltare este, iar6qi, particularl gi
specifi ci epocii elenistice,
Antiochia pe oronte, capitala regatului
seleucid, intemeiatd, pe rnalui stang al
fluviului navigabil, de c6tre Seieucos I in 300,
ropol[ cosmopolitb
este o metronoli cosnronnli+x nrr no.+^
cu peste
ii: ": :fl,iil: :l':r: :: i,:Y:: il : : 1-u uu s a,"..i " **. J* *;' # # i:fr ill:
o

liji;':*#".y::::1.:,,ljif
j::-li::' '",p..teritiriuil[i;;;#;,,ff
J;;; :' 1ffi#;
$::i;liJ.,."'
tr#f *':i1:
: : ::i : I :::l"ldezvo,ltfind
::: il'*i
i:l ::,1 .. " T*,i
P,
ar
"
t
u'
ci ra q 6 i; ;; ilffi
9, 5' 1".i ""
i
or

; ;;, ilil[ ffi #':'

:::',1il, J
o atmosferf,;d;;t;i;;;J;;; "i
::.'.".tf.
p6"nf, in *vrelnea
]l lui Libanios gi a lui Iulian Apostatul. it[ ale c[rei ecouri le reed.sirn

tl\
f,\ 'J
 30

Centrul care concentreazd'ins[ in cel mai inalt grad

caractereie metropolei
elenistice hipertrofiate r[mdne, evident, A]exandria.
nJtata cu o infrastructurd cu
funclii economice gi comerciale esentiale t*t.t"ttt portuare,
farul, arsenale, depozite -
dar ei oras rezidenlial (aproximativ v: am suprafala
bibliotec5. gi Mouseion), Alexandria se remarCa prin "rd;i;i
;;;ffi; or]"", regar,
supiafala ei exceplional[, prin
densitatea locuirii precum gi prin activa ei producfle
megtegugareascd qi activitate
comercial6.
Trebuie s[ observh.m insE, de la bun inceput, c[ izvoarele
sunt categorice in
acest sens: principala direclie a fenomenelor productive
gi conierciale ale o"ragului este
extern6. Export de grdne, de papirus gi de cd.r!i,
de lesdturi de in, controlat de
zrdrninistratia regald gi al c[rui furnizoi principai (nu
unic) Lste economia regai6, export
de sticldrie de lux cu folii de aur, din care s-au gEsit
exemplare pin[ pe coasta de nord a
Pontului Euxin; export de vase smilpite d" rq"]
de argint';rie gi alte obiecte din rnetai
pretios, export de niedicarnente qi parfumuri. in schim-b,
alexandrinii importl vin, ulei,
miere, carne sdrat6. gi brAnzeturi din Grecia, lemn
din Macedonia, t[maie gi aromate din
Arabia, pietre scumpe din India. port de tranzit,Alexandria
asiguri, ?ntr_adevdr,
legltura intre Africa, India gi Europa.
Aqa cum scria Claire Preaux, caracteristic pentru
Alexandria este faptul c[
oraqul trdieqte in simbiozi cu curtea regal[: aprovizionat
de rege cu griu, cu o clientell
precumpinitor recrutat[ la curte, cu binci caie exploateaza
venituriiJ banegti aie
adrninistratiei regale, cu un comer! maritirn favorizat
de acliunile lagizilor, o.ofur
fttrnizeazd,la rdndul s[u, bani gi specialigti, megtequgu.i qilnu.ntivitate
economiei
regale Str5'lucitoarea metropold invent[ rnultiformiafinamente
de mod de viatl qi de
culturf,, dar rf,mdner
:um aveau si spuni r.omanii, ad Aegltpturr, r" rn-.gii.u_iiipu,rui
odentati precumplnitor citre mor., ea utilizeaza r.rursli. intr-o modalitate
univocd' juxtapunAndu-se, mai degrab[ decit inserflndu-se !6rii
in viaga regatului. Grecr,
egipteni, sirieni, iudei - peste I rnilion de locuitori,
- ducand o via![ agitat6, odati
freneticS'' contrasteaz[ violent cu irnobilismul caracteristic
in chctrctegiptean6.'u ,'Tot ce
p.oate exista ori se poate produce pe pdmant
se afl[ aici: avere, girnniriica, putere, cer
aibastru, glorie' spectacole, filozofi, aur curat, b[ieti
fiumogi, templu al zeilor Adelphoi,
regele - atat de bun, Mouseion-ul, vinul, gi femei,
nenurnarate fernei. .. ,, (Herodas,
A4im.. 1,26 sq.).
Prosperitatea legat[ de statutul de port (gi, mai precis
inc6, depo rt c.t/'trade, in
sensul pe care I(' Polanyi i-a dat acestui concept)
este widenta qi in cazul Riodos-ului.
cetatea, intemeiatl in 408 prin sinoikismul vechilor centre
din insula (Lindos, Ialysos qi
Carneiros)' are de la inceput vocalie de port comercial gi
militar. situata in punctul de
jonctiune a cirilor rnaritime dintre Siria, bgipt qi
Grecia 1ql ta irotarul zo'elor de
inf'luent[ politica a marilor regate), Rhodos-ulizbuteqte
sa-qi p6rrr.r, o oarecare
independer4d 5i indemnitate. Mai mult inc[, dupd
ce puterea lagizilor incepe s6 decadS,
Rhodos-url este principalul element de limitare a pirateriei
in estul Mediteranei.
Abilitatea notabililor gi evergelilor rodieni ?n a-qi asigura
recunogtrnla a
llLlnleroase cet[li maritime - precurn qi reciproc,
abilitatea iliodos-ului,'caie obllne de
la seler-rcizi scutiri de taxe portuare, cornpleieazd cietva
campanii energice (ca aceea
impotriva Byzantion-ului in 220) asigurAnd rodienilor un
acces liber qi-avaniajos in
majoritatea porturilor mediteraneene qi pontice. Epigrafia
rodian6 atesti construirea
r-rnei adevirate aristocralii de navigatori, care
monop olizeazd.activitalile mariti're gr
puterea politicl' aclionAnd ca un element conservator
in viata cetltii, Strabon (I4.2. 5 :

\\
 3l

c 653) mentioneazi in chip expres practicile de

atenuare a pauperizdrii in interiorul
corpului civic, printr;un "Paternalism" qi evergetism
delibeiat qi sisternatic. Asemeni
Atenei clasice - dar frrd o deschidere deomcriticd
comparabild - Rhodos-ul utiyzeazd.
exploatarea unui adev6rat imperiu, sporit qi confirmat
ie romani in lgg prin pacea de la
Aparneea -.99ntru limjtarea efecteloi perturbatoare
ale polariz6rii de avere.
In 165, un ambasador rodian protestdnd ?n fala senatului
de la Roma impotriva
favorizlrii Delos-ului, declarat port franc in 1671166, .u*tin.u
c6 in felul acesta cerarea
lui pierdea un venit anual de 1 milion de drahme p.orreninJ
din drepturile portuare.
cum de obicei taxele de port erau de cca.2o/o din valoarea
marfurilor, putenl estirna la
cca' 50 de milioane de drahme (8300 de talanli)
valoarea mdrf.rrilor ti..anJ pnn po,-.
AtAt-corner-lul propriu cu grAne, vin qi ulei,
tranzitarea unei mari cantitati de
mdrfuri prin Rhodos,.precurn qi produse ceramice"aiii foarte
metai (arrne la Priene) se intregesc cu o efervescentd
;;;##;;.
"rd;,bancar[
activitate gi in interior, Ei
in alte centre ale Mediteranei. Moneda rodianl este
un etalon extrem de r6spa'dit, iar
elgislatia rodiani a navigaliei reprezintf, nucleul
esential al Jreptului mariti'r roman qi
apoi bizantin; prin filieraragusano-venetian[, el
aveasf, se transmita, ?n fapt, pdn6 in
dreptul international modern.
Atena r[mdne o cetate important[ a Greciei continentale.
Dupi vicisitudini
ii::i:.":'i:,'"::i
t:'^#..andru qi a primilor sdi succesori, ..tut.u ,a!il;;;;;"
*:T.?":llfl:.l1 73^i:!!j!.:o*io
esential instituliile (restaurate
tot*a fara de Mac-;d;t; ;#;:;:lffi il.i,;
dupd reformeie lui Demetrios din Falero*), Atena

nr-rne ale regitor epocii, nu race aecat salJnffi:hTJ#H

sens, de.sfiinJarea aproape
llstitutiilor clisteniene
:',:j.lfTYi,t:.lli" 1clla+i total[ a retribuliilor pentru
Areopagului qi strategilor.
Terneiul socio-econornic al acestei "normaliz[ri"
a vielii politice a Atenei care
constituise candva exceplia prin exceien!5. datoritI
radicalismului clernocratic al
instituliilor sale, qi care acum este una din numeroasele
cetati moderat-conservatoare
ale unei Grecii fEr[ strdlucire - temeiul acestei
evolulii, oloJor, este ingustarea bazei
econontice a cetatii, care nu mai poate compensa
tendinlele de polarizlarev gi clifbrentiere
v' L"rvr
tot acute.
'rai Lipsitd
de posesiuni externe, cu un port care se vede
situat in afara rnarilor
::::::.":,"T^*:.:9ltll::':l,l?:. g:* o piald imporranrr pentru grnne) Atena e in fapt
bogatr ei intr_o br.,ne,nisura a.pinJ.ffi;;;;;!.iir_rr
:::l::?:i,f
..Eloj Iagizi qi: Tl":'itate
attalizi. prestigiul intelectual qi arristic,i
tmportant - ceea ce presupune existenla aici, intr-o
..tatii-.""il;;;i;
mdsur[ mai importanti dec6t in alte
plr!i, a megtequgarilor speciarizali in produclia artisticd, pi".un,
gi prezenla unor
srupull;i medii originale - studenti, filosofi, retori, .onf.r=ntluri mai mult sau mai
dau Atenei o fizionomie ce_i va fi specificd pAn[
l:j:.]li::lt] ,,.1t.
romanf, gi bizantin[.
t0rziu i1n epoca
Sparta in epoca elenistic[ ne este mai bine cunoscutf,
din izvoare]e narative, mai
ales datorit[ efervescentei reformatoare care incearcd.
sL restaureze ceva din vechea
putere gi glorie a Lacedemonei.
Procesele specifice evoluliei spartane in sec. IV -
scumularea de metal prelios
tezaurizat qi de p[rnAnturt (clercts-ul devenind, practic,
alienabil odat[ cu reforma lui
Epitadeus), concentrate in rn0inile unui grup foarte restrAns
- in particular al unor f-ernei.

\\5
 32

a caror pozitie la Sparta e deosebit[

de cea curentr in Grecia gi care nu intrau
incidenta.interdicfiilor indepdrtdndu-i pe sub
spartiali de la chrematistici; reversul
acumulf,ri este, evident, pauperizarea telui acestei
mai mare numf,r dintre cetf,teni. or, la
Sparta' exerciliul calitalii de homoios
este condilionat de un minirnurn de venit,
incdt sdrircirea gi inegala distribulie a plmantul"i;;r.piefect aqa
imediat oliganrctprcr -
lipsa de cetaleni, la mijlocul sec. III, doar
700 de spartani iqi pd.straserd drepturile
ceta!eneqti.
Sparta avea.experienla soluliondrii prin
expansiune a acestui tip de c{1ts77qr,u.
Pierderea Messeniei dupI dezastrur de
ra Leuctrai?a;lt;i pe un art plan, pierderea
prestigiului gi hegemoniei Spartei in Pelopones,
la ru.* ,.iouugl, dup6 336. tzolarea
crescandd a cet[1ii, rdrnasi in afara marilor
mf,car indirect, efectele negative ale _.yr;; ;1. ffinsiunii, dar suportdnd,
autoritdtii macedon"ne, cumuleaz[ pentru
cetatea a pune
fn fala unor probleme insolubile.
lncercarea tinarului rege Agis al IV-lea
de a restaura ,,constitulia lui Licurg,,
pune in turnind compricaliile extreme
ale.acestei ;idfi:l;;epfrnd din 224,
porne$te - cu un entuziasm inspirat Agis
de adeziunea sa la valorile etice tradilionu-t"
Sparlei, de increderea sa, nu lipsitd de naivitate, ot.
aa, ni.i a" noblele, in imaginea despre
sine a Spartei "celor asemenea" - o adevirat[
cruciat[ pentru ittoarcerea la austeritatea
qi paritatea licurgeanl, care si reinstaur.eze
prestigiul giputerea cet[1ii. Agis incepe
a renunta la propria-i avere, considerabild, prrn
gi prop"un* gJ;;,.i ca, dupI
datoriilor, si procedeze la redistribuirea p[mAnturilor,"reconstituind abolirea
care si fie dotati tot^{aJia- noi cet6!e'i recrutaJi 4500 de loturi cu
dintre perieci qi str5ini; acestora trebr_ria
sir li se adauge 15 000 de loturi in
zona de rnaigine u t-o"onl.i, cu
l5 000 de cornbatanli perieci. -!'vv''vr' vs w',w
care D'r'tr
s6 fie inzestrati
IIrz
Dupd ce reugegte, cu mari dificurtdli, s[
oblind anurarea datoriilor, Agis se
loveqte de noi opozilii, ad[ugate celei
acerte a gerusiei gi aeforilor: foqtii debitori,
acum despov[rati, refuzl reimpdrlirea p'mAnturlor,
pe care s6r6cirnea o cere cu
veherne'![. DupI o scurt[ campanie ?n Etolia,
agis',este asasinat.
cornbinatia de idealism paseist gi de_congii"ra
problemelor oligantropieiigi dovedea lipsa
. necesitafli unei solulion6ri a
de eficacitate, mai cu seamd in conditiile
Spartei' unde refonna preconizat[ nu ai
fi remediat ni"iirt uir*ul ingust ul ui.tii"'"
economice, nici rigiditatea unor institutii
constrangit;;;;i"oro.ronice. Acest tip de
solr'rtie mai degrabh. imaginarl persistd
iotugi.in u.iiun"o por,tr.a a nepoturui gi
succesorului lui Agis, cleomenes al IIIJea,
d.y.trit rcg. iu ipur-ta in 235, in condilii
externe c^omplicate de tendintele hegemonice
ale ligii ;haice reorganizate de Aratos
sicione' In aceste condilii, restaurar-ea ordinii din
interie gl o !'r'ruleru
rnilitare a
cr cetatii
\'c
st rrtt ctt ati.t mai imperioase "upu.itdlii
cleomene i'cepe printr-o md.sur[ radicarl gi
spectacuroasd totodatd _
desfiinlarea eforatului, mai exact, prin uciderea
a patru efori gi pEstrarea doar a unei
irrsS.rcin[ri de acest tip p.? o"." r.gl], qi-o
asum[ el insugi; continu[ exlAnd g0 de
notabili opozanli gi asociindu-l pe propriul
sdu fd;;&ejn to"ut lui Arhida'ros,
exilat qi^apoi asasinat.
In fala apellei, cleomene readuce propunerile
lui Agis, cll un accent mai aph,sat
asLrpra sporirii capacit[1ii militare ofensive
a Spertei. RazboTul impotriva tigii a;aic.
aduce' cu ajutorul trtoliei, in stdpinirea spartanilor
vechile sale zone de autoritate -
Tegeia' Mantineia, orchomenos, tcaphyal;
in 227, cieomene invinge cetatea
Megalopolis' Tearna unei alianle peloponesia..
qi ,rui oilr, u un.l extinderi a rniscarii

\\h
 38

sustinerea regimurilor promacedonene gi prin stalionarea de garnizoane,

mai ales in
puncte strategice esenliale - Demetrias, pireul, Acrocorintul, chalcis.
Adrninistratia seleucid[ avea de solu]ionat problemele cele mai complicate.
decurgind din lipsa de coeziune gi uniformitate, agravat[ de absenla unui idio* comun
Ei de dificultedle comunicatiilor. Singura solulie posibil6 era pastraiea cadrelor
esenliale ale administraliei ahernenide, unitatea de baz[ - satiapia. Nu dispunem
de lista
completl a satrapiilor seleucide; aproximativ 20 in secolul III, numdrul lor trebuie
s[ fi
fost redus treptat, satrapiile mari -Mesopotamia, Iranul - au fost subdivizate in
hltparchii qi, tflrziu atestate, intoparchii, unit[tile cele mai mici. pin[ la Antiochos
al
ili-lea, ir-r fruntea fieclrei satrapii se afla un satrap, exceptie frcind Asia Mic6, ulde
incd Antigonos cel Chior numise un strateg. Funiliile satiapului sunt cu precddere
civile, ei avind in subordinea sa un strateg a drui competentl este milita;. in vre,nea
lui Antiochos, guvernarea rnilitard. a satrapiilor se int[regte, monarhul numind peste
tot
strategi in locul satrapilor. in secolul II ins[, reapar in insciiplii satrapii.
Satrapiile
"superioare", la este de Eufrat, se aflau de obicei sub autoritatea unui quu.rnoto,
general, ?n genere moqtenitorul regelui.
In fiecare satrapie, enclave importante - cet[! de tip grec sau teritorii sacerdotale -
se aflau insubordinea directd a regelui, sub forma, mai ales, a alianlelor
cu caracter mai
nrult sau nrai pulin forrnal. Cetililor le este recunoscnt statutul hber. eleulheria.
sr
dreptul de auto-guvernare (autc,trrontia), dar conlinutul acestora este variabil qi
nu
coincide niciodat[ cu independenla. Suprimarea tributului gi inlocuirea lui cu
controbuliile, guvernarea direct[ a regilor mai degrbd prin scrisori decit pril edicte,
replezintd forme relativ artificiale, deghizAnd in alianfa- o relatie de suborionare
irnpusii
de insaqi disproportia de forle ?ntre cei doi parteneri. Dintr-un alt punct
de vedere, ins[
aceste forme mimAnd paritatea atest6. vitalitatea structurilor d,e prrlis, care pot
fi
instrumentalizate, nu gi anulate de puterea regali..
Administralia lagidl s-a instalat, dimpotrivd., intr-o arie extrem de omogen[ qi cu
structuri birocratice multiseculare: cele aproxirnativ 40 de nome alEgiptului,
sr-ibdivizate in toparchil, conduse de un toparch,la rAridul lor imp64it iin komai(sate)
conduse de un krtnmrch. tn fruntea acestei ierarhii se afla un administrator
seneral
(uneori doi) cu titlul de dirtiketes. Aceast5. organizare adrninistrativ6 a fost lublata
cle o
sttucturEr rnilitard - av0nd in frunte strategi - qi fiscall - reprezentat6 de oilronctntoi.
in
jrrrul acestor funclionari, o mullirne de scribi, secretari (gr"antmilels),
controlori
(cuttig|'uphals), arendagi ai impozitelor, poliligti. Jr.rstitia, divizatl la baza
intre
clilrusl.eria - tribunalele de drept grec - gi corpul de la'okrital, preoli - jr-rdec6tori
ai
egiptenilor, este comun[ la nivel superior, unde Mec6torii re-eaii ,uni .o,rp.te1!i in
orice fel de pricind.. Obiectirrul principal al acestui cornplicat aparat este strh.ngerea
redevenlelor datorate administratiei regale. Disfunclionattalle lui apar inc[ din vreffrea
lui Ptolemeu ai IV-lea, pentru a se agrava dramatic ?n vremea ultirnilor ptolemei,
inainte de Cleopatra.
Administralia attalid[ in Pergam este confruntatf,, intr-un sens, cu inversul sitr,ratiei
din Egipt: stapdni ai unui teritoriu aproape in intregime urbanizat, urmagii lui Eumenes
guverneazd mai aies prin interrnediul cetililor, aparent aliate, in fapt tributare.

B lnstittrtii ale cetltilor

 34

Corelatul acestor fenomene interne este reprezentat de instituirea unor raporturi

din ce in ce rnai statornice qi de un tip special cu dinaqtii locali, prinli scili sau ge!i, ca
Saitaphernes in nordul M[rii Negre, Sadales in preajma Messambriei, Zalmodegikos
sau Rhemaxos menlionali in inscripliile istriene. Ceti{ile greceqti depnd in multe feluri
- de la exploatarea netulburati a teritoriului gi a agricultorilor semidependenti,
autolrtoni, care par si le asigure majoritar punerea in valoare, pinl la libera circulalie a
nrdrfurilor gi oarrenilor in zona dunIreand - de bunlvoinla acestor basilei,s, a ciror fo4[
rnilitar5. ii poate apira sau distruge. Pare evident faptul c[ aristocralia cetililor pontice
era ea insdgi direct interesati in menlinerea unei anume subordonf,ri fa1[ de principii
locali, cu care reprezentanlii marilor familii grecegti intrelineau relalii privilegiate - qi,
reciproc, c[ sprijinul basileilor autohtoni era asigurat cu precidere notabililor cu care
stabiiiseri de rnulti vrelne relalii fructuoase; aceasta pune in luminl incidenla profund[
a contactului intre greci qi autohtoni asupra evoluliei acestor zone ale luinii antice.
In aceste condilii, inglobarea cetl1ilor pontice in unit[1i teritorial-monarhice
locale - culminAnd cu statul geto-dac al lui Burebista - reprezinti punctul superior al
unei evolulii seculare, integrAnd experien{a acordurilor statornic incheiate intre
aristocralia cetililor gi dinaEtii locali: Acronion este mogtenitorul unei lungi tradilii, al
cirui prim exemplu ni-l dau "arnbasadorii" histrieni la Zalmodegikos. Dincolo de
violenll - uneori exagerat evaluatd, qi oricum temporarf, - a unor contacte" dincolo de
povara suplimentard a exacliunilor pe care, intr-un fel sau altul, asemenea raporluri le
implic[, pe temeiul unei alianle de clasir intre aristocralia cetltilor, furnizoare de
obiecte de lux qi de prestigiu, qi aristocralia locall, furnizoare de grAne, de sclavi, de
tb4iL arrnatd qi de proteclie, epoca elenisticl preglteqte o unitate istro-ponticii al cZrrui
rol in epocile viitoare va fi c6t se poate de evident.
La hotarele asiatice ale lumii elenistice, centre babrbaro-elene, ca Petra, de
pildA, mdfturisesc gi ele profundul irnpact al urbanismului gi civilizaliei greceqti asupra
dinagtilor locali. Situat[ pe drumul caravanier care leagd lndia gi Arabia de zona
mediteraneean[, citadela nabateenilor, fastuoas[ qi intr-un fe] barocd, vddegte o bogdlie
de expresie qi o pasiune remarcabilfl pentru tot ce era vehement, teatral qi somptuos in
modelele urbanistice gi estetice ale elenisrnului.

6. Economia monetari: efecte. limite

Prezenla greco-macedoneanl in Orient aduce dupl sine instaurarea generalizat[ a

economiei monetare. Atit sub aspectul cantitAfli de metal prelios puse in circulalie, cici
gi Alexandru, gi disdohiiutilizeazi masiv aurul qi argintul care fuseserdtezaurrzate
pentrlr a bate monedd la o scarl fEr[ precedent - cit gi sub cel al unificlrii rnonetaliilor
sare, cu exceplia Rhodos-ului gi Egiptului, adoptd etalonul atic, epoca elenisticl
reprezintI o etapi superioar[ in domeniul emiterii qi circulaliei monedei. Cet[lile care
iqi pierd independenla pierd, dealtminteri, qi dreptul de a bate monedl, in afarl
emisiunilor locale de bronz, ceea ce contribuie, de asemenea, la unificarea tipurilor gi
sistemelor ponderale.
Faptul cd Egiptul renunli repede la etalonul atic, ad[ugat aceiuia c[ in interiorul
posesiunilor lagide nu este acceptat[ decit moneda ptolemaici, duce la dezvoltarea
activit[lii de schimb bancar ale c[rui beneficii sunt monopolizate de administralia
regal[. Regatr,rl Pergarnului adopti gi el, dupi pacea de la Apameea, o politicl inchis[,
rnonopolizind venituriie provenite din schimb - ceea ce reprezenta mai degrab[ un
 35

semn de limitare decit de expansiune. Aceasta se vede, oricum, in istoria monetard a

Egiptului care insd din vremea lui Ptolemeu al III-lea incepe s[ dea semne de inflatie.
O consecinld directi a creqterii circula{iei monetare este dezvoltarea activit[tilor
bancare - depuneri, credit, unoeri finantare (cu precddere a expediliilor comerciale
maritime, cu riscuri mari gi cu doblnzi mari). In afara bbncilor regale lagide, parte
integrantf, a administraliei fiscale a Egiptului, templele reprezintd gi ele, datoritl
functiei 1or foarte vechi de tezaurizare, qi centre de actiivtate bancarl: sanctuarul din
Delos of-erd ?n acest sens documentatia epigrafic[ cea mai bogatl. Sub supravegherea
hieropilor qi apoi a administratorilor, se dau cu imprumut surplusurile veniturilor
provenite din arendarea plmdntuiui sacru, cu dob6ndd de 10% qi pe termen de 5 ani. Se
adaugi gi banci particulare - mai ales rodiene, apoi italiote, ale cdror reialii cu tezaunrl
sanctuarului sunt constante, dar de o natul destul de greu de definit.
Raportul intre operaliile de credit efectuate de preolii din Delos gi tezaurizarea care
continu[ in sanctuar este net in favoare acestuia din urml; pe de altd parte, acelaqi
rapoft se observl qi daci lulm in considerare tezaurele regale enorme, in legdtura cu
care putem ?ncerca o estimare global[ m[car in momentui in care ele devin pradl de
riizboi: la triumful serbat de Scipio Asiaticus gi Aemilius Regillus impotriva lui
Antiochos cel Mare, sunt purtatein cortegiu, ?n afarl de 1231 col1i de fildeg, 234
coroane de aur, 137 420 livre de argint, 224 000 tetradrahme atice, 140 000 monede de
aur,vasedeargintingreutate de1423 delivregideaur- 1020 llre(TL,37,59). Dupl
victoria de la I(ynoskephalai, Flamininus captureazl3713 livre de aur in lingouri, 43
270 de argint, 14 5I4 monede de aur, iar dupd Pydna" tot din Macedonia, Aemilius
PaLrllus aduce 77 de vase de 3 talanli gi 750 vase cu argint, la care se daug[ vesela de
aur, statui de metal prelios - o prad[ care a avut nevoie de trei zile de defilare pentru a fi
expus[ la Roma. Aceste cantitAfl, la care se dadugd cele acumulate ?n temple qi de la
paniculari, vErdesc faptul c[ tendinla fundamentald a economiei elenistice rlmAne
tezaurizarea. Daci linern seama, pe de altb parte, de faptul cd mediul rural este situat in
ansambiul slu in afara economiei monetare, intelegeme mai exact limitele inl[untrul
clrora se situeazd circulatia banilor in epoca elenisticd.
in terrneni asemdndtori se pune gi pioblerna schimburilor cornerciale in ansamblu.
irr mediul urban, productia meqtequgaieascd sporeqte cantitativ - aga cum spore$te qi din
pricina muitipiicirii ins[qi a centrelor urbane. Nu se poate vorbi ins[, cum credea
c6.ndva Rostovlev, de produclie in serie; baza sociali a producliei meqtegugdreqti
rdmine atelienrl de dimensiuni relativ mici qi, lucru incd mai important, cu o diviziune
social6 a muncii foarte limitati. Forme gi tipare circul[, evident, in toatl aria
mediteraneean[; mai pu]in ?nsi in produsele curente. Exist6. mari ateliere regale - pentrr-r
produsele de monopol in Egipt, pentru materiale de construclie qi, poate, textile la
Pergam - dar modul lor de organizare qi utilajul nu inoveazd, gi finalitatea lor ultimii
este sporirea tezaurului regal, nu a producliei.
Ceea ce e, dealtimnteri, spectaculos in dezvoltarea comeqlllui este comertul cu
tirir,rturi indeplrtate qi cu obiecte de lux qi de prestigiu. Nu atAt vinzarea prduselor
greceqtiin aria periferic[ sau "barbar[" (care persistir ca fenomen al schimbului local),
cAt comerlul cu produse specializate - papirus, vase din metal prelios" bijuterii, leslturi
qi covoare de lux - sau exotice - aromate, pietre scumpe, lemn prelios, fildeq -
reprezintZr constantele vizibile ale comerlului elenistic. Un capitol aparte, cu o pondere
speciald, este reprezentat de comerlul cu grAne - problemi endemicf, a oraqelor de tip
grec - la care participd Egiptul, zona ponticl gi, in parte rn[car, nordul Africii. Un altul,
 36

similar, este cel al cornerlului cu sclavi, alimentat gi de neincetatele rdzboaie ale epocii,
Ei de pirateria pe care autoritatea lagidl gi apoi cea rodiand. nu izbutiserl sd o limiteze
decit in estul Mediteranei. In ambele cazuri, este vorba de un comer! ''de subzistent6",
in care prioritatea aparline consumului qi care nu poate reprezenta deci o bazd de
dezvoitare a unui comer! de tip "modern" qi nici semnul existenlei unei adevlrate pieti
interne.
in ciuda aparen{elor, deci, economia elenisticd. rfundne o economie fragmentard, a
unitdtilor teritoriaie juxtapuse, cu atflt mai mutl cu cit transporturile r5.m6n sporadice Ei
deficitare. E drept ci dexcoperirea periodicit[tiimusonilor, circumnavigatiile Africii,
proiecteie de canale qi pistele caravaniere ameliorate reprezin![ un progres important -
dar a clrui finalitate e limitatd de comerlul scump cu produse exotice. Faptul cl
transporturile pe uscat continu[ sd rdmind. arhaice gi costisitoare, cf,, pe ap6,
anrbarcaliunile nu reahzeazl. nici un progres (rnarile coribii construite pentru Hieron
sau Ptolernaios Philopator sunt cu totul nefuncfionale), c[, in fine, pirateria este, in
ciuda eforturilor, endemich - toate acestea limiteazi drastic posibilitilile de schimb
comer cial. De aici qi exploatarea tot mai opresivd a producS,torilor dtn chrtra, precuni qi
conflictele acerbe pentru suprafele cultivabile derizorii. Faptul ci nici mf,car Egiptul nu
e cru{at din cAnd in cind de foamete, al c[rui spectru planeaz5. permanent asupra
cet[1ilor grecegti, pune in eviden!6 caracterul ?ngust gi superficial al economiei de
schimb in epoca elenisticd.

7. Institulii regale

Interventia Macedoniei in lurnea greaci, apoi cuceririle orientale a1e lr-ri Alexandru
au ?nzestrat brusc ideile politice despre monarhie pe care, de la Platon ?ncoace, le
vehicula filosofia desprepo/ls cu o gqa$teptat[ realitate. De bun[ seam[, A]exandru a
tbst rege in felul in care p\.a fosTii6t ca elev al lui Aristotel, cit ca rnoqtenitor al unei
tradilii macedonene (nu iipsite db raport cu ansamblul reprezentlrilor despre regalitatea
eroicd in mentalitatea greac[)" qi ca biruitor al unui imperiu al c[rui guvernare trebuia
sd qi-o asume. Dar teoria gi acliunea politicd se intAlnesc acolo unde colectivitatea
civicir qi instituliile ei nu mai au capacitatea de a decide singure in chip eficace, ciutind
coererili qi legitimitate in acliunea unui basilikos aner.
Desistarea cetAlii de la o parte din atributele ei esentiale in favoarea unui
monarh - tiran, rege sau "erou eliberator" - reg[seqte tipare ale reprezenth.rilor politice
pe care tradilia greac[ le pistreazd in cele mai diferite manifestlri - epopee, culte
civice, reflexiune politic[, aqa incAt ideea unei pretinse incornpatibilit[1i intre
ntentalitatea politic[ greac6. qi rnonarhie apare azi ca una dintre cele mai eronate ipoteze
ale istoriografiei secoluiui XIX; pornind de aici, teza dupd care monarhia elenistic[ ar fi
fost succesoarea nemijlocitl doar a monarhiilor orientaie este asti.zi irnposibil de
suslinut. Dimpotrivi, contribulia greacl la constituirea acestei institulii prorpii epocii
elenistice este, impreunf, cu tradilia macedonean[, o component[ esentiald a regalitltii
inaugurate de A-lexandru.
Desigur, qi fiul lui Filip, qi succesorii sli, s-au vlrut pugi in situatli de a prelua o
seamd de tradilii monarhice sau imperiale in raport cu noii lor supuqi. Ptolemeii au fost
constrAnqi, ca gi Ahemenizii, sf, se ?nscrie ca succesori legitimi ai faraonilor - dar au
fhcut-o exclusiv in beneficiul egiptenilor qi intr-un mod mai degrabl exterior gi
discur siv; in rapoft cu grecii Ei macedonenii din Egipt, in raport chiar cu zonele asiatice

\hil
 37

cucerite, dinastia lagidi se comport[ cd o dinastie greco-macedoneanl. in Asia,

Seleucos I qi mai ales succesorul s6u, Antiochos I, fiu al unei prinlese iraniene, duc o
politicl de colaborare cu aristocralia persan5., dar nu preiau decit in ceremonialul
exterior elemente disparate qi nu conceplia imperiall ahemenidi in intregul ei.
Monarhia elenistici reprezint[ aqadar nu o instituJie rnogteniti, ci o crealie originall a
epocii, r[spunzdnd exigenlelor impuse de structurile de profunzime ale societ[lilor
inovate prin expansiune.
Defrnit6 printr-o ideoloeie regali care transpare in acetele, atitudinile gi
discursul intregii epoci, in leg[tur[ cu monarhii - qi care, dealtminteri, va fi teoretizatd
in numeroase tratate despre regalitate - institulia monarhicd presupunea atribulii gi
reprezent[ri care vanazd, de la o zonilla alta, dar a cdror esen!6 rlmAne, m[car pin[ Ia
un punct, comun[. Regele, investit cu charisma victoriei, este stipinul pirm6ntului,
doriktetos, cucerit cu lancea; intregul regat este, in fapt, proprietatea lui - ca qi cum ar fi
vorba de un patrimoniu grec privat, qi nu ?n sensul particular pe care il avea ?n Orient
stf,plnirea lrominal[ a despotului: el poate s[J moqteneasci gi s[-l transmitd, in
interiorul, dar gi in afara dinastiei (Ptolemaios cel Tdnir lasf, moqtenire romanilor
Cirenaica, iar Attalos al III-lea intregul regat), poate si-l vdnd6, s[-l dea ca zestre, sA*I
impartir. Rdzboinic victorios, el este un eliberator qi primeqte partea privilegiati a
pradei de rdzboi - complement de tradilie eroicf, al particip[rii directe a regelui la luptir.
Monarh dispensator de bunuri gi "filantrop", regele elenistic ddruiegte ca everget
cetllilor, templelor qi supuqiior danrri sopmtuoase, orga:rizeaz[ ospele qi serblri
publi ce, imp o dob eqte cetatile cu tnonurnente.
ln Macedonia, puterea regald este controlatl tradilional de "adunarea
macedonenilor", adic[ a oqtenilor macedoneni; putem constata insi cum trepatt,
?nddr'ltul acestei falade transmise din vremea "eroic[" se precizeazEr caracterul
monarhic al puterii antigonide. In Orient, regii macedoneni sunt, de la bun inceput,
suverani absoluli qi care nu rlspund in fala nici unei instanJe. Ei guverneazd prin edicte
(prostagntcrla), fiind autoritatea legislativd unic6 a regatului.
Colaboratorii apropiali ai regelui sunt legati de acesta prin raporturi personale de tip
tradilional, purtflnd titlul de prieteni sau tovarlsi. de rude chiar ale regelui - titulaturi
ceremoniale frri conlinut familial real, dra care marcheaz[ faptul cd proximitatea fala
de rege este sursa autoritAli acestor notabili. in Egipt, ierarhia titlurilor, greu de corelat
altrnirrteri cu ierarhia funcliilor - incepe dela somatophltlakes ai regelui (garda
p ersonal [), contribuind cu phi l,oi (p ri eteni), ar c h i s omat op hy l ake s (comandanli ai

earzii). echivalent al prietenilor de seami. prieteni de seaml. echivalent cu rudA a

leseltri. rudd a reselui.Inalgi funclionari regali - dioiketes in Egipt, satrapii sau strategii
in regatul seleucid, reprezintd un alt grup de colaboratori ai regelui. Un al treilea este
cel al consiiierilor -tehnicieni ai construcliilor qi medici, istorici gi filosofi: Mouseion-r-rl
qi biblioteca sunt institulii regale nu doar de prestigiu, ci gi de propagandl Ei de
deliberare.
Organizarea fiecdruia dintre rnarile regate elenistice este intr-o mai mare mirsurl
specifici, linind de traditii qi structuri anterioare, decit institulia monarhicd in sine,
care, ntlcar tendenlial, se refer[ la un tipar comun gi la precedentul lui Alexandru. In
Macedonia- despre care informaliile de care dispunem sunt mult mai limitate declt arn
fi dorit-o, teritoriul statului este subdivtzalin circumscriplii numite nterides, avind in
frunte cAte un epistutes; cu exceplia Tesaliei, incorporat[ cu acelagi titlu ca qi
Macedonia, in posesiunile antigonide, restul Greciei este controlat prin alianfe, prirt

\tl-i
 Din nrulte puncte de vedere, aparenla dup[ care epoca elenistic[
este o epoci a
regatelor teritoriale in care structurile tradilionali ale cet[1ii
nu mai joac[ nici un r.ol
este o fals[ aparen!5'. i,sui5 Robert a putut scrie cAndva
cu dreptate cf,, sub un anume
aspect, elenisrnul : Pp-u!* evergeli: cadrur politic, statistic
uorbind precump6nitor, in
care triiesc grecii qi numeroqi macedoneni rimAne cetatea
tradilionai6, chiai dacl
aceasta e in genere ?nglobatd., mai fbliq sau mai ascuns,
in unita1i care o dep[gesc. pe de
altd parte, dac[ fiecar e polis in parte este incapabila sA
Aeciaa soarta vreunui razboi sau
chiar a unei incdrclturi.de gj_ane, cetl1ile in toialitatea
lor reprezinta un factor incd
decisiv in lumea elenistici: Flarnininus gtia perfect acest
lucru atunci c6nd proclarna -
ni:::*:':."'iinultimeleseco1e?-t@NiciSpata,nici
Atena nu lnal sunt acum ce fuseser5, - nici o alt[ cetate
nu
Ei uting. ?n epoca elenistici
puterea pe care o a\useser5. in epoca anterioard Sparta
sau Ateni; dar cate Sparte, cate
Atene awsese Grecia independentd.?
De bunl seami, instituliile politice fundamentale - adunarea,
sfatul,
magistraturile - par deseori fonne frrl conlinut, limitdndu-se
s6 aprobe decizii ale
monarhilor 5i sd voteze gravarea lor in piatr[ qi expunerea
lor ,,?n iocul cel nai la
vedere al cetatii". Procesul al c[rui rezultatil observdm
astfel einsdrnult mai cornplex
pentru a fi in bloc echivalent cu o decaden![, qi nu puline
dintre componente]e lui su't,
in esenla lor, forme de progres. Pierderea autonomiei
are drept corelat instaurarea unor
raporturi mai statornice cu exteriorul, devalorizarea institutiilor
tradilionale, rh.spunde qi
uuei rnai mari deschideri c[tre integrarea strlinilor in
corpul civic- prin poriiog;ni,
prin tratate de isopolitie, prin sinoikism. Convenliile
de iq,lia,arbitrajele publice,
antbasadele qi tratatele de alian![ creeazdcadrul ieglernenia.
al unei vieli intelraliolale
qi diplornatice rnai compiexe qi mai civilizate. gi
da"ca, ?n inieriorul cetltii, o minoritate
bogatir do'ri'h. intreaga viald politicb. gi culturalb. a
colectivitl1i, nu putem, in {a
nenum[ratelor cazuri de evergetism, sf, neg[m acestei
oligarhii, dincolo de i'teiesele
sale iriguste 5i nu odatd triumfEtoare> un anurre
respect al valoiilor politice gi un siml al
responsabilititii civice. Desigur, intr-o mentalitate gloriei -'
a individuale, o rort"'t
intotdeauna cea elenl, astfel de comportamente sunt
mai degrab[ agolistice "u* decAt de
cooperare - dar rezultatul lor concret rlmdne incontestabil.
A$a cum spuneam mai sus, cadrul institulional al
cet[lii rlnrAne ip cele nai
multe cazuri cel traditional, difuzat qi in orient de noilepr;/els
?ntemeiate de mo'arhii
elenistici o exceplie notabilS., mdcar c[ mai pulin cunoscuta
decdt s-ar putea crede,
este Alexaudria' care nu mai dispune, de la un
moment incolo, de slat (cel putin a$a se
pare, dup[ un papir), qi ?n care func]ionarii regali
au mult srai mult1 pui"r"'d."at
oriunde; dealtrninteri, autonomia capitalelor regale - este qi
cazul peigamului, de piida r
e prin forta lucntrilor ins[ qi mai limitatir decAtin
alte centie. In aproape toate cetdlile,
pe de alta parte, existenfa cornisarilor regali, a unor
rnagistrati numiti de regi, a
jurisdictiei regale gi a corpurilor de mercenari
,uu u go.iiroanelor limiteazh:gdrastic
autonomia institutional[.
In aceste conditii, autoritatea - teoretic suverand - qi componenla
- teoretic
universali - a adunf,rii poporului pileqte in fala organelor
ielegate, boite sau g.e:/.orstct,
care concentreazd, experienla qi puterea notabililor. Renuntarea
aproape generalf, la
sistemul tragerii la sorti, ba chiar vdnzarea fEtiqd a magistraturltoi,
inthreite caracterui
lor conseryator. Pe de alt6 parte, faptul c6 magistraturlle,
departe cle a fi retribuite, sunt
extrem de oneroase, duce la ocuparea lor prin constringere,
sau la exercitarea 1or de
cf,tre evergeli, de c[tre zeul poliad ori de c[tre regi elen]stici,
mai ales in cadrul

r\$
 protestatare in fruntea c[reia se
situase cleomene suscitd o alian![
conservatoare - liga ahaicd qi Macedonia a fortelor politice
lui Antigonor o*on. succesel e din
lr-ri cleomene - Argos, phlious, 225 a,e
corint - nu sunt ins6 intov6rdgite de o
reformatoare, de unde, probabil, qi acliune
refluxur la fer.de.rpiJ;i puterii
utltim moment, cieomene iniliaz-[ sparJane. in acest
o misur6 semnificativb, chiar dac6
ineficace: vinzarea liberta{ii irilotilor. deocamdata
infrangerea d" i, sll;.ia, din 222,
acestei pasiouante cariere de reformator,.dainu pune cap.tt
,tauil.qt. ualul de revendiclri sociale
de la Sparta, al cdror ultim ecou inainte
de instaurar"u ouio.itap .rrn.r.
reprezentat de tirania lui Nabis. i, c...i. ,. fi
Incd in cariera lui cleomene intAlnim
elemente care o apropie de o tiranie, aqa
cum se rnanifesta acest tip de guvernare
autoritar6 in epoca elenistici.. Titus Livrus ii
atribuia, pe de alta parte, lui Nabis un discurs protesta.riJimpotriva
nurnelui de tiran, pe
acer altminteri izvoarele literare i-i atribuie in
unanimitate. Rege al Spartei (aqa cum se
intituleazd pe monede, aga e numit qi intr-o inscriptie
delian[), Nabis exercit[, in fapt, o
autoritate de tip tiranic, nu atit din cauza ilegalitilii statutului
s6u de ,ingui i";. ui
spartei' ci mai cu seamd. datoritl violenlei ,,.i.ur.'ur-fue$te
restaurarea corpr-rlui civic
spartan" rnai ales prin integrarea hilolilor in rAndul
cet[lenilor cu drepturi depline. oe
aici, un folclor dintre cele mai abundente despre c[sbtorii
silnice intrl femei ifonun. g,
?ntre "scalvi", ca 9i poveqti despre stratageme josnice
qiviolente cu careNabis qi-arfi
adunat bogetii Izvoarele sunt unanim ostile acestui
monarh care, intemeindu-se pe o
putemicir gard[ de mercenari, nesocotea in multe feluri
tradilia spartana - inltusiv
?nconjuririd cetatea cu o incintd sau anuldnd prerogativet"
rnuttis.crlare ale geruslel
xpansiunea ?n Argolida este concomitent[ cu reforme
de acelagi tip ca *ri.o-iniiot. ru
Sparla - abolirea datoriilor qi reimpd4irea plmAnturilor.
Efemer aliatd cu regele sparran"
Ronra realtzeazl' repede c[ primejdia extinderii acestor
sedilioase restnrcturf,ri este
general6'; coalitia Pergamului, Rhodos-ului qi
Romei limiteazd drastic, i1 I95, put...o
spartan[ a clrei distrugere o va sdvirgi coalilie iniliata de philopoimen, straregul
ligii ahaice, 5i la care participa Pergamul9 gi1o_uaRorna. in fine,'in 192, Aleximenos strategr_rl
asasineazd pe Nabis, ?nllturand astfel ultimele rezister4e
ll?l-*:.::il
anllronlalte.
reformatoare qr

Caracterul agrar qi, in ansamblu, paseist al acestor incercari

- al ci, or ecou in
intreaga Grecie dovedeqte totugi cd probiemele Spartei
erau problemele intregii Elade, a
cetdtenilor - trimite la un orizont economic qi social
stagnant gi, intr-un ,.nr, i"*r.nr,
v[dind astfel epuizarea posibilitl1ilor de solutionare ale-problemeior
cetd.tii ?n cadnrl
Iinritat al cetAtii insd.Ei.
Cet[lile pontice cunosc in epoca eleinstic[ o dezvoltare in ansamblu
concordata
cu cea a lumii dominate de polis ?n intregul ei, in afara
unor alianle temporare" grecii
din Pont nu ajung la o unitate mai stabil[ pe temeiuri proprii.
Evolulia economicf, a
cetdtilor este in continuare dominatl de pioblem.l. agru*,
carora li se adaugl l6rgirea,
cf,tre zona intracarpatici, gi a stepelor nord-pontic.,
i.oniu.telor comerciale cu lumea
indigenl, mai cu seam6 pe c[ile navigabile uicind pbna departe,
spre nordur
continentului. Nu atlt o dec[dere economicd. de ansamblu
ar fi de-observat, c6.t o
polarizare foarte acutd a avuliilor - marcatl, pe plan politic,
de controlul exercitat
asupra instituliilor cetblii de o rninoritate conservatoare
constituit[ clin cateva familii
care-qi irnpart tradilional puterea qi funcliile, precum qi
de recurenta evergetismului in
nromente de criz[ alimentari sau social-politicl.

liu
 nragistraturilor eponime. in Beofia, di1
213,.yreme de aproape 25 de ani,
judecitoregti ale oraqllol au fosi funcfiile
p'ararizatedrn lipsiJe iandidati
In fine, datoritl faptului ci, pretutindeni,
in rorui rffienlei politice a cetalj,,
se dezvoit[ competenla ei educativi -
un sistem complex de fo.mai" intelectual6
fizicd, a elitelor, rnoqtenitoare are :u gi
tradilion"alei;;;";;;{;;"pti, cultura privilegiat'
u'ei aristocratii dominanie - magistratura cea mai a
impirtantl devine, rnai pretutindeni,
gttttnctsiqrchia, sarcina de supraveghetor.
al gimnaziului, centrul vielii cultural-
a efebilor' Pe de alt6 parte, tito.t.irl sportive
endernic al crizei de grane duce la generalizarea
rtragistraturilor ?nsircinate cu aprovizionat.u
li .*r.itutl"a. sitctphstlakes, ugorcuto,tcti
cetatea asigurb deaitminteri gi alte servicii:
adunarea alege un medic, iatrcts, pe
ca'e il_retribuie, qi nu puline decrete
onorifice prefuiesc devotamentul acestor
specialiqti; rnagistrafii.cet[lii se ingrijesc
de apiovizionur.u .u api, de intrelinerea
fortificaliilor gi edificiilor publice,-du. ur.rr,.n.a
sarcini costisitoare - ca qi organizarea
serbd'rilor' procesiunilor qibanchetelor publice
- d.pad;;desea capacitatealetaliii'
intregul ei' fiind asulatl de evergeli -
r-egali sau particulari: porticul lui
Atena' zidul refbcut de Aristagori.s'la Histria, Attalos de la
*urrin."n1u iui Bulagoras la Samos sau a
lui Ptoiemeu al Ill-leacare ddruieqte roaiedio;rtr";ili:;
milion de artabe de grdu, sunt doar cAteva
zz7-2z6,nu maipulur de I
din nenum[;";;L exempre, a c6ror lista
sp o reqte d ealrminteri neincet
at datoritl descop eririlo, .f ig;un..
complicatele.probleme pe care pune functionar"alnrtituliilor
nletropole cos'topolite ale elenismului - civice in marile
dar $i sentirnentui i. airtunlare, de impersonal
5i formalism pe care disfuncpiile viefii in pntis leg"n.r.-a
- igi gd.sesc dou[ tipuri de
solutii' pe de o parte, in constituirea d,e politerrrritn,micio-cetap
etnice ?n interiorul cet[!ii, qi thiasoi, constituite pe criterii
confrerii o. .uti ;;;;;*p.*d pe inchin[torii
zeu sau altul - Heracleistai din Tyr, u'ui
ori Posidoniastai din gZirut la Delos,
Zeus Hypsistos in Egipt, nu,r,..our.le thiasul lui
confrerii di;;**. p;ezente, rnai pretuti'de'i
care preiau gi anumite func1ii politice
ale.instituliil"; p;;.:;. prefacerile institutionate
pe care ie constat[m in structura gi
funclionarea cadrelor r.t6d-il';;.
virdesc a fi coerente, aqadar, cu restructurlrile .t."trit", ,.
petrecute ta nluel socio-economic al
acestor unit[!i, niver ]a care tensiunea dintre
aom"niui priuut qi ..1 prbli;;;';i
evident[, 5i specific[, qi decisivl.

9 Lisi

Tendinfa, v[ditejnca din epoca clasic6,

de a depi.qi limitele economice ale
autarkiei prin dep[qirea limitelot pt[ti.. ale
autonomiei se manifest[ in epoca
elenistici nu numai prin subordonur.u cet[fii
de cdtre monarhie, ci gi prin asocierea
multor cet[ti in forme federative. Aceastl mai
asociere se realizeaza uneori sub sutoritatea
unor regi - liga de la^corint, refbcutd, dup6
rnoartea lui Alexandru, de Demetrios
Poliorcetul qi av6.nd in frunte un sl,ttid'itllz qi
cinci proedrii desernnali de Demetrios,
care delin, practic, ?ntre.aga putere; liga
"federaliiloi', 1*u..oon.ni, aheeni, epiroF,
acarnaneeni, focideeni, beotieni, etc.) detenninatd
de Antigonos Doson in22413.
Aiteori, ca ?u cadrulligii nesiote (liga insularilor),
cetalile s"e unesc la ?ndem'ul r-rnui
nronarh (Antigonos Monofialmos in acest
caz - 31514) - dar reugesc s6-gi plstreze
anume spatiu de manevrd', profitind de un
disensiunile dintre vecinii ei puternici,
antigonizi gilagizi.

\I l^
 Pornind de la aceste experienle, cele doud ligi irnportante - liga ahaic[ qi
cea
etolian[, qi-au constituit, ambele, structuri federale -u o voinla delib&at[
de a evita
orice hegernonie.
Liea etoliand, consttituiti intr-o zoni de urbanizare foarte limitat[" este
condusd
de o adunare cu participare direct[, formatd din toli bErbalii adulli
detinltori ai censului
necesar, aceast6' adunare, cu doul sesiuni anuale ordinare qi
altele, extraordinare, dupd
caz, are in componenta ei problemele picii gi rdzboiului. Un sfat (boule).o*p,r,
Oin
reprezenta4i ai fiec[rei cet[!i, cu circa 1000 de membri, alegea din
sdnul siu un birou
de upokletti care aveau in comanda lor direct[ armata ligii.Intre
cetaflie ;;;.
existau relalii de isopolitla qi de asstlia (lucru extrem de irnportant,
cdt[ vreme etolienii
continuau s5. practice pe scarl larg[ pirateria). in fruntea adunarii se
afla un strateq ales
anual qi un secretar,.apoi doi. Treptat, liga ajunge s[ delind un rol preponderent
in
cadrul amficlioniei de la Delfi, unde tot mai mul1i hieromnemoni sunt
de origine
etolianf,, exercitind astfel controlul asupra gestiunii sanctuarului.
Liga ahaic[ se reconstituie ca un koinctn independent dup6 infrangerea lui
Demetrios Poliorcetul, incepdnd din 281/0, in jurul nucleului ei initial -
D'yme qi patras;
treptat i se adaugl cetali din restul peroponesului - Aigion, Bura, sicyionl;
in243,
Aratos reuqeqte sd ia Acrocorintul gi Megara de la maiedoneni, iar ii lArgos-ul.
zzg in
22413,liga ader[ in bloc la confederalia iniliatd de Antigonos Doson.
Rolul ideal al ligii, aqa gul in exprim[ Polibiu, era unificarea libera de
orice
constringere a Peloponesului. in fapt, nici unificarea, nici paritatea
cet[filor membre nu
a fost ata.t de deplind 9i de idilicd pe cit o infiliqa fiul lui Lycortas.
E drept c[,
succedirtd in cele mai multe cazluri unor regimuri tiranice, autoritatea
ligii put'ea parea
in unele cet5.!i ca eliberatoare; dar atdt caracterul de fo4[ conservatoare
al ligii, cit qi
rolui eminent al unor personaje ca Aratos sau Philopoimen nu intr[ cu
adevaiai?,.,
schema democratic[ qi idealizant[ pe care o ptopugi frunatqii ligii.
Liga a ajuns sd aib6, pe cAt se pare, douf, tipuri de aduniri: sltttoc{os,la
origine -
adunarea cu participare_ directl a cet[fenilor oraqeltr membre, care
alege pe strateg qi
are competen![ in problema p[cii Ei r[zboiului; treptat, aceasta devine
o slsiune a
sfatuiui 5i magistratilor ligii, care ocup[ pozilia dominantd ?n deciderea
treburilor
conlune. Adunarea cu participare directi nu mai este convocati decit
cu titlu
exceptional, purtind acum numele de qmkletcts. Disensiunile dintre
adunarea restrAnsh
qi 's.ltttklelos sunt adesea disfunclionale qi exploatate de ambitia
unuia sau aituia dintre
strategi.
Sfatul, bttule, ajunge astfel sd joaceun rol preponderent, at6t ca atare, cit
pafie majoritarl a adundrii restrflnse. Magistralii ligii - doi strategi. ;i ca
apoi din 255, unr_rl
singur; un hipparcA gi un navarch, precum qi un gyamttrnt*4surrtar)
al ligii _ sunt
aleqi de adunare, ca qi colegiul de 10 demiurgi, care are o competent[
specialiril
politica externf,. Strategul are o putere deosebit[ gi r[spunderi^foarte mari,
aga cum
rezultf, din cariera exceplional[ a unui Aratos sau philopoimen.
centrul ligii se aflIr la Aigion, unde au loc qi adunarile. Liga dispune de un
tezaur federal, provenit din contribuliile, proportionale, ale cet[gilor gi iin prada
de
r5.zboi; se emite qi o moned[ federal[, care nu inlocuieqte emisiunile iocale.
Nu se poate
atlrrna cu certitudine d intre cetilile ligii existl relalii de isopolitie, ele iqi pi.streazlr,
oricum, o jurisdiclie proprie qi o autonomie internf, relativ mare, dar particip[ la politica
ligii - unoeri reexamindnd cu titlu separat hot5.riri ale Koinon-ului - gi la armata
federald, compusf, din cet[1eni, clrora li se adaug[, dup[ caz, qi meicenari.

\\ d.
 42

Liga Ei-a incheiat oficial existen{a in 146, in urma victoriei romanilor care o
dizolv[.

III CIVLIZATII
I. Mentalit[ti si ideoloeie

Faptul cd vasta expansiune greco-macedonean[ in brient a reprezentat qi o

mutalie in modul de a gindi, de a reacliona qi de a crea al grecilor apirea ca evident
inc[ in ochii primilor exegeli rnoderni ai istoriei elenismului. Intre lumea limitatl qi
liberl a cetd.tii qi lumea deschisir, dar ierarhic structurati qi subordonatS., a monarhiilor
orientale, distanta pirea enormi, tot aga cum ideea fuziunii culturale, greco-orientale,
pirea in aqa mZrsuri esentiall in definirea acestei etape istorice inc6.t i-a servit rnultir
vreffie drept temei de legitimare conceptual[ qi drept definitie.
ln fapt, inova[ia pe care o reprezinld elenismul este incontestabill, f[riL a ti gi o
cenzur[, o solulie de continuitate radicald., gi aceasta se observd perfect la nivelul
rlentalitd.lilor epocii. Fir[ ?ndoial[, mentalul colectiv- ansamblul reprezentlrilor care
formeazd o societate in intregul ei - reprezint[ nivelul cel mai conservator gi mai pr"rtin
alterabil intr-un sistem cultural: dar. in mlsura in care avem cu adev[rat a face cu o
cezurd. in istoria unei civilizalii, aceasta atinge neap[rat structurile fundamentale ale
imaginaruluri, alterAnd tocmai sistemul la care ne refeream, inclusiv zonele lui de ine4ie
maximl.
Or, ceea ce se poate observa in acest sens ?n lumea greacd de dupd cucerire - gi
pe o bazir documentarl infinit mai bogatl gi mai diversi decit in epocile anterioare - nu
este atlt o rupturl, cflt amplificarea pin6 la absolutizare a unora dintre alternativele
posibile cuprinse ?n stadii anterioare ale civilizaliei greceqti. Lucrurile se petrec ca gi
cind, in tala opoziliilor complementare atit de clar Ei de riguros structurate ?n imaginea
clasici. greacir despre lume, rnentalitatea generall a epocii elenistice valorizeazf, in chip
privilegiat una dintre componente, pe cealaitE. trecind-o sub ticere, sau, dimpotrivh.,
transformind-o in discurs redundant.
SZr d[rn citeva exemple. in domeniul cultelor, cetatea clasicl se strd.duie s[
politizeze tot ceea ce putea politiza - sd. accentueze, adicd., ceea ce se plltea oficializa
din ceremonii Ei atitudini, acordind o pondere precumplnitoare cultelor poliade qi celor
organizate in funclie de criterii politice: sirb[tori ale cetilii, sirbltori ale capilor de
familie sau ale tinerilor pe cale de a deveni cetl1eni, sdrbitori ale sofiilor legitime.
Complen-rentar, cultele private fuseserd fie absorbite, cum e cazul Dionysiilor mai
pretutindeni, fie marginalizate, culn se intimpl[ cu cele mai multe forme de
religiozitate non-politicl (exemplu Adoniilor, s6rbdtori private dezvoltAndu-se prin
contrast cu ceremoniile publice ale Tesmoforiilor, este elocvent). Or, epoca elenisticl
este inauguratl de Alexandru, mdcar intr-un sens, ca un cortegiu extatic al noului
Dionysos parcurgAqnd fnuturile Asiei cu o fervoare pe care politicul nu o mai
disciplineazi, care o inglobeazi qi-l dep[Eeqte. Cultul monarhic, inaugurat de
Macedonean qi dezvoltA.ndu-se apoi ?n regatele constituite de diadohi reprezintii, in
bunE mZrsurl, o evolulie particular[ a cultului eroic, rispindit in lumea greacii inci din
zorii epocii arhaice; numai cd accentul cade in mult mai mic[ mdsurd acum asupra
ftlnctiei politice, comunitare, a eroului qi in mai mare mdsurd asupra inzestririlor
personale ale acestuia, ale charismei sale individuale care il face sd medieze intre
oameni gi zei, slfie un mintuitor (Soter), Biruitor (Nikator), o divinitate intrupatd Ei