RELIGIILE IN ANTICHITATE

1.
Citiţi cu atenţie textul şi extrageţi următoarele informaţii:

- Localizarea geografică a Mesopotamiei;

- Semnificaţia denumirii statului mesopotamian;
- Izvoarele religiei mesopotamiene.

Religia mesopotamiană a fost prima mare religie a Antichităţii. Numele Mesopotamia se referă la o regiune din
Orientul Apropiat, care în prezent ţine parţial de Irak, parţial de Siria de est şi parţial de Turcia de sud. Numele
provine din cuvintele greceşti MESOS=”între”şi POTAMOS= “rȃu “, referindu-se la zona dintre rȃurile Eufrat şi
Tigru. Suprafaţa fertilă udată de aceste două rȃuri este cunoscută ca fiind “Leagănul Civilizaţiei omenirii”, aici
dezvoltȃndu-se primele societăţi alfabetizate. Nu a existat niciodată o entitate politică sau o ţară numită
Mesopotamia, şi nici nu există graniţe definite; numele este unul convenţional, inventat de istoricii greci pentru a
se referi la aria geografică largă dintre cele două rȃuri. Civilizaţia mesopotamiană este cunoscută datorită
arheologiei şi textelor cuneiforme. Prima civilizaţie mesopotamiană a fost cea a sumerienilor, urmată de cea
babiloniană şi asiriană. Izvoarele religiei sunt : mituri, epopeei, proverbe, “texte sapienţiale” ( dintre care cele mai
cunoscute sunt :”Epopeea lui Ghilgameş ” şi “Codul lui Hammurabi”). Cea mai cunoscută creaţie babilonică este
Epopeea lui Ghilgameş. Poem epic, descrie faptele viteazului Ghilgameş, regale cetăţii Uruk. Epopeea prezintă
cunoştinţe ştiinţifice, filosofice şi religioase ale babilonienilor. A doua este o codificare a mai multor legi, sentinţe,
norme de drept civil şi penal, de drept administrative, comercial şi familial. Codul lui Hammurabi a însemnat
pentru popoarele Orientului Apropiat ce a însemnat Dreptul roman pentru popoarele Europei moderne. Scrieti cu
negru ingrasat, raspunsurile la cele 3 cerinte de mai sus!!
Mesopotamia se afla in Orientul Apropiat , care in prezent tine parțial de Irak,parțial de
Siria de est ,și parțial de Turcia de sud.
Numele provine din cuvintele grecești MESOS=între și POTAMOS=râu.
Religia mesopotamiene a fost prima mare religie a antichității .
3 PORTOFOLIU 
3
Citiţi cu atenţie textul şi extrageţi următoarele informaţiile:
- Locul de cult şi funcţiile îndepinite de aceasta;
- Sărbătorile mesopotamiene;
- Zei mesopotamieni.

Locul de cult era templul, considerat locuinţa zeilor, cel mai mare bun al oraşului. O parte integrantă a templului
era zigguratul, o cladire asemănătoare unei piramide în trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul fiecăruia fiind colorat diferit
cu plăci de ceramică smălţuită. Vȃrful zigguratului era locul în care se întȃlneşte cerul cu pămȃntul. Cel construit
de regale Nabucodonosor al II lea, este “turnul Babel” despre care se vorbeşte în Biblie. Templul era totodată
centru cultic, economic ( aici se desfăşurau activităţile economice, comerciale, operaţii bancare, împrumuturi), dar
şi centru de cultură. (Templele aveau şcoli unde erau instruiţi scribii. Tot aici se aflau şi atelierele artiştilor şi
artizanilor). Se presupune că templul a fost şi centrul activităţilor de observare a astrelor.
Fiecare temple avea un număr foarte mare de preoţi, cȃteva sute, organizaţi pe funcţii. Ei aduceau zeilor sacrificii
de animale, ofrande de fructi, în cadrul unor procesiuni şi rugăciuni. În fiecare zi se aducea de mȃncare zeilor de
două ori. Cea mai important sărbătoare era Anul Nou, cȃnd avea loc un ritual, o nuntă sacra între rege şi zeiţa
oraşului.
Zeii
• An sau Anu(cer) era zeul cerului, zeul suprem; soţia lui, se numea Antu;
• Enlil (vȃnt sau zeul furtunii), zeul vȃntului şi al atmosferei, părintele zeilor şi al tuturor ţărilor;
• Enki, zeul apelor;
• Nintu, zeiţa naşterii, zeiţa mama, mama tuturor fiinţelor;
• Nanna sau Sin, zeul lunii, stăpȃntul destinelor;
• Şamaş, zeul soarelui;
• Nergal, zeul Infernului;
• Ninurta, zeul pămȃntului şi al furtunii;
• Iştar, luceafărul, protectoarea iubirii şi fertilităţii, dar şi zeiţă a războiului;
Locul de cult era un templu care era considerat locuința zeilor .
Cea mai importantă sărbătoare era Anul nou .
Zeii mesopotamieni erau An,Nintu,Nanna,Samas,Nergal,Ninurta,Istar.
4. portofoliu Egipt 
Anexa 4
Citeşte cu atenţie textul ( Anexa 6 ) şi extrageţi următoarele informaţii:
- religia egiptenă şi izvoarele ei;
- faraonul;
- concepţia despre om la egipteni;

Herodot numeste Egiptul „un dar al Nilului”. Pe egipteni îi numeste „cei mai înţelepţi dintre oameni si cei mai
învăţaţi”
Religia egipteană este considerate ca avȃnd cea mai lungă perioadă de existenţă dintre toate religiile lumii.
Izvoarele referitoare la religia acestei ţări sunt destul de multe: texte din priramide, din sarcofage, monumente
arheologice, “Cartea morţilor”. Textele din piramide au fost scrise cu caractere denumite hieroglife. Conţin
descântece, rugăciuni, imnuri şi formule rituale. Descântecele sunt destinate ritualurilor îndeplinite de faraon sau
pentru faraon. Textele sarcofagelor sunt scrise pe coşciuge, aceste texte sunt alcatuite din formule, rugăciuni şi
sfaturi pentru viaţa viitoare. Ele se adresează egipteanului de rând, nu doar faraonului. Cartea morţilor are în
componenta sa formule magice, fiind un veritabil ghid al lumii de dincolo. Se asigura fericirea în viata viitoare
Egiptenii aveau o religie politeistă. Faraonii erau consideraţi ca fiind fii şi moştenitori ai zeilor. Fiecare faraon se
năştea printr-un fel de concepţie supranaturală, ca fiu al unei pămȃntence şi al zeului Ra. Urcarea faraonului pe
tron era asemănată cu urcarea soarelui pe tronul lui Horos. Zeii înşişi luau parte la ceremonia încoronării,
purificȃnd pe noul rege şi transmiţȃndu-I puterea divină.
Omul a fost create de zei, de aceea e numit fiu al zeului. Ei îi ajută pe oameni, îi ocrotesc, îi iubesc, iar omul este
un slujitor, un rob al zeului. Se spune că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este
responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput el îi modelează pe roata sa de olar, apoi le dă viață.
Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu ofrande. Fiecare egiptean
avea îndatoriri faţă de semenii săi.
Izvoarele acestei tari sunt destul de multe :texte de piramide , din sarcofage ,monumente
arheologice ,Cartea Morților .
Herodot .
Omul a fost
creat de către zei, de aceea e numit fiu al zeului
5. portofoliu 
5
Citiţi cu atenţie textul şi extrageţi următoarele informaţiile:

- locurile de cult
- sărbătorile egiptene
- zeii egipteni

Templul era la egipteni „locuinţa zeului”. În el se păstra statuia zeului şi era instalat animalul său sfȃnt. La început
egiptenii făceau locuinţe modeste pentru zei. Mai tȃrziu s-au construit temple din piatră, de forma pătrată şi cu
două uşi, una în faţa celeilalte, servind preoţilor pentru a intra pe una şi a ieşi pe cealaltă cȃnd purtau idolul în
procesiuni. Zeul era tratat ca un rege căruia nu trebuia să-i lipsească nimic. Jertfele şi ofrandele formau partea
principală a riturilor cultului egiptean. Punctul culiminat al vieţii religioase este reprezentat de sărbători. Acestea
erau anuale, ca cele legate de revărsarea Nilului sau de Anul Nou. Pe lȃngă acestea mai existau sărbători ale
zeilor, sărbători ale faraonilor şi sărbători ale morţilor.
Zeii
• Re ( Ra), zeul care se plimba cu barca pe oceanul cerului într¬-o nersfȃrşită călătorie cerească, însoţit de suita
zeilor, a zeiţelor şi a sufletelor celor morţi. Călătoria sa de la răsărit la apus era socotită ca plină de peripeţii şi de
lupte, totdeauna victorioase, împotriva puterilor întunericului.
• Horus, fiul lui Re ( Ra), unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt.
• Ptah a fost la început un zeu al pămȃntului. Apoi a fost asociat cu alţi zei ai morţii, luȃnd forma unui om
mumificat.
• Osiris, marele şi puternicul prieten al morţilor, reprezentat printr-un om înfăşurat în panglicile mumiei.
• Seth, reprezentat ca un animal hidos, cu urechi mari şi cu coada despicată, sau sub forma unui om cu capul
acestui animal, era zeu furtunii.
• Toth, zeu al lunii, era scribul şi consilierul zeilor.
•Amon a devenit cu vremea un zeu solar, combinȃndu-se cu Re şi sub numirea Amon-Re, a fost cel mai puternic.
El a fost zeul suprem al epocii de apogeu politic, cultural şi religios al Egiptului.
Locul de cult era templul .
Sărbătoare revărsării Nilului sau Anul Nou
Zeii egipteni erau Ra , Horus ,Ptah,Osiris,Seth,Toth,Amon.
6.
 
Citiţi cu atenţie textul şi extrageţi următoarele informaţii:
- nemurirea sufletului şi judecata lui Osiris;
- locurile de înmormȃntare;
- îmbălsămarea cadravelor

Herodot considera că egiptenii au fost primii oameni care au vorbit despre nemurirea sufletului. Această credință
era o caracteristică esențială a vieții și religiei lor. Săpăturile arheologice au scos la iveală un imens cult al
morților. Cultul soarelui și cultul morților erau preocupările lor esențiale.
Iniţial egiptenii își îngropau morții culcați pe o parte, în poziția numită chircită și având în preajma lor obiecte de
lucru și provizii de mâncare și băutură. Exista credința că sufletul mortului pleacă din mormânt și își găsește o
locuință mai plăcută. Călătoria sufletelor după moarte aveau ca ţintă Împărăţia lui Osiris, unde ele duceau o viaţă
fericită. Pentru a ajunge aici, treceau prin mai multe pericole: monştri, capcane, ape. Pentru a sfătui şi călăuzi
sufletele în timpul acestor călători postume, s-a compus un adevarat ghid al lumii de dincolo. În aceasta, sufletul
mortului găsea indicii despre tot ceea ce trebuia să facă şi să spună pentru a izbuti să ajungă în fericita lume a
morţilor. Raiul egiptenilor antici era conceput ca o imensă câmpie precum cea a Nilului.
Foarte important în înţelegerea învăţăturii despre moarte este Judecata lui Osiris. Osiris statea aşezat pe un tron
măre şi prezida ceremonia. El este asistat de 42 de judecători, număr care ar corespunde celor 42 de nome ale
Egiptului. Mortul este condus de zeul Horus în marea sală a judecaţii. De faţă este şi Anubis. Împreuna fac
cȃntărirea sufletului mortului pe o balanţă. Pe un taler al balanţei este aşezată inima mortului, iar pe celălalt o
pană, simbol al zeiţei adevărului, Maat.
Adresȃndu-se lui Osiris, îl salută ca pe un zeu al dreptăţii, asigurȃndu-l ca n-a făcut nici o faptă rea, nu şi-a
omorȃt rudele, n-a minţit, n-a trădat,n-a pȃrȃt, n-a bȃrfit, n-a făcut pe nimeni să sufere de foame, n-a făcut pe
nimeni să verse lacrimi, n-a comis adulter, n-a micşorat baniţa de grȃu, n-a falsificat măsura cotului, n-a apăsat
pe varga de fier a balanţei si aşa mai departe, sfȃrşind prin a repeta: „Sunt curat, sunt curat, sunt curat, sunt curat
!” Atunci , judecătorul suprem pronunţa sentinţa.
Egiptenii credeau că viața după moarte este posibilă, dar numai dacă trupul era conservat într-o formă pe care
spiritele – ba, personalitatea, și ka, forța vieții – o puteau recunoaște, pentru a se reunifica și accede la viața de
apoi. Ei rămȃn cunoscuţi în istorie prin practicile de mumificare. În ceea ce priveşte mormintele, oamenii obişnuiţi
erau înmormȃntaţi în gropi, iar persoanele de vază şi, mai ales faraonii erau îngropaţi în piramide. Cele mai
renumite dintre ele sunt marile piramide de la El Giseh, înălţate pentru a adăposti mumiile a trei faraoni: Kheops,
Khefren şi Mykerionos.
În vremurile antice lumea era un loc plin de mister. Tot ce experimentai în jur era necunoscut şi înfricoşător. Zeii
şi zeiţele egiptenilor antici reprezentau aspecte ale naturalului şi supranaturalului din imediata apropiere. Aceste
reprezentări îi ajutau să înţeleagă mai bine lumea. Forma fizică luata de zei este antropomorfică, zoomorfică sau
antropozoomorfică.
Oamenii obișnuiți erau înmormântați in gropi , iar faraonic in piramide .