RELIGIA EGIPTULUI ANTIC

Începând cu secolul III d. Hr. când egipteni au adoptat alfabetul grecesc limba
egipteana veche a început să se piardă, s-a mai folosit pana la căderea ultimului
bastion, Insula Philae (Justinian).
Jean Francois Champollion in 1822 reușește sa descifreze vechiul limbaj
egiptean folosindu-se de o plăcută- piatra de la Rosetta (care conținea limba
heroglifica si limba greaca obișnuita)- găsita in 1799 in Delta Nilului. Munca lui o
continua Richard Lepsius – întemeietorul egiptologiei moderne. Egipteana este
înrudită cu limbile hamite dar are si trăsături semite.

1. PRELIMINARII ISTORICO-RELIGIOASE
!!! Nu se știe sigur de ce neam sunt egiptenii. Cea mai acreditata părere zice ca
se alcătuiesc din triburi diferite din indigeni din Africa de N si E.
Preotul egiptean Maneto:
-Egiptul a avut un regim patriarhal (împărțit in ginți) -> apoi s-au organizat in
42 de nome. Conducătorii nomelor luptau permanent între ei și astfel au format pe
la mijlocul mileniului IV- Egiptul de Sus (Teba) si de Jos (Memfis).
-au existat 30 de dinastii si mai multe perioade

Izvoarele cu care reconstituim :

Arheologice:
 Piramide de la El Gizeh si Sakkara
 Templu lui Horus
 Templele din Luxor si Karnak
 Mormintele faraonilor din Valea regilor

1
 Literare:
 poezia liturgico-magica unde se regăsesc texte din piramide si din
Cartea morților
 textele din sarcofage= inscripții unde se regăseau texte din piramide,
utilizate la înmormântare
 cartea morților egipteni – scrisa de Richard Lepsius în 1842- conține
192 de texte, si este un fel de ghid care ajuta sufletul după moarte sa ajungă in la
Osiris în împărăția morților. Textele erau puse pe pieptul sau sub brațul mumiei...
 cărțile ajutătoare- pentru răposat in împărăția morților= Cartea despre
cele 2 drumuri și Cartea despre ce este in lumea subpământeană- ambele cuprind
hârți cu privire la lumea de sub pământ
 teologia memphitica: potrivit căreia orașul Memphis este centrul firesc
pentru viața religioasa a întregii țări
 literatura sapiențială= cel mai important IZVOR
o are 7 colecții ce prezinta sfaturi ale părințiilor către fii și norme de viată
si reguli de comportament față de cele sfinte
o Învățături pentru regele Merikare o lucrare in care Faraonul își
recunoaște păcatele in fata fiului sau
o Învățăturile lui Amenemope genul proverbelor lui Solomon.
 Literatura magica- scrisa in per. elenistica de scriitori greci- Herodot/
Maneto/ Fer. Augustin

DIVINITATI SI SEMNIFICATII
Noțiunea de Dumnezeu este redata in egipteana prin ntr. Unii au asociat acestea
cu natriu= Soda care ar însemna că Dumnezeu este cel curat, cel pur.
Însemnul hieroglific seamănă cu un steag, prăjină care arata un semn sacru – îl
arata pe Dumnezeu ca sfânt .Dumnezeu (ntr).
Dumnezeu (ntr) –putere, forță.
2
 La vechii egipteni, zei erau muritori, dar primea o noua viată, și erau născuți.
Divinitatea nu era o persoana, ci era mai mult o putere impersonala. Zeii erau
personali si impersonali in același timp, se puteau manifesta in diferite forme sau
deloc.
Majoritatea zeilor apar sub forma zoomorfica= oameni cu cap de animal; sau
exclusiv antropomorfice (doar om).
Zeii locali erau adorați doar in anumite orașe. Fiecare oraș are zeul lui deși
unii dintre acestia deveneau zei pt tot Egiptul.

HORUS +
-zeul soim, văzut cu doi ochi sau fara ochi
-zeu războinic așa cum e reprezentat in templul din Edfu, apare apărându-l pe
zeul RE împotriva lui Seth si câștigând de fiecare data
-protector al regelui si regalității, este ultimul zeu care a domnit in Egipt
-apare simbolizat ca un șoim pe stativ
- reprezintă cerul senin, mereu o divinitate a cerului;

SETH –
-fratele lui Osiris
-Este socotit un zeu rău din cauza uciderii lui Osiris
-a fost reprezentat ca un animal care nu e cunoscut(poate ireal), apoi
reprezentat ca un asin.
-domn al cerului relație cu lumea cerului
-este puternic, furios si când se rup norii, Set este cel care provoacă asta
-Seth este cerul întunecat, iar pe cel Horus senin
-impreuna cu Horus, de aceasta data împăcați, apar laolaltă cu regele in
perioada Regatului nou, Amenofis e purifica de cei doi.
-in timpul hicsoșilor cultul lui a înflorit si a devenit zeu național, după ce ei au
fost alungați, zeul s-a defavorizat.
3
 Adorarea Soarelui- RE
- cultul se fundamentează pe prezenta sa regulată și pe puterea dătătoare de
viață.
-Amon-Re va deveni zeitatea suprema in Egipt.
-ca astru, zeul soarelui se numește Re, el reprezintă divinitatea primordială, zeul
creator apărut din și prin sine și este simbolizat printr-un gândac care învârte
soarele pe cer. Este reprezentat mergând pe cer într-o barcă, dimineața îl biruie pe
șarpele Apophis care îi închide drumul. (Re îl biruie in fiecare noapte pe acest șarpe
si readuce Soarele in fiecare dimineață). Re nu este Zeul vieții ci al ordinii
universale.
-locul principal al cultului soarelui a fost in vechime in Heliopolis- ORASUL
SOARE-. Faraonii se numeau fii ai soarelui si ridicau temple lui.

Ptah
- Reprezentat antropomorfic, ca o mumie, iar conform textului Sabaka este
considerat creatorul lumii prin intermediul gândului si al cuvântului sau... este o
divinitate cosmica, protectorul celor care creează ceva

GEB
-zeul pământului
-apare ca soț al zeiței cerului (Nut), era unit cu ea dar au fost separați de zeul
atmosferic Şu.
-considerat principele zeilor

Divinitățile locale :
Khum – plămădește oamenii la roata olarului
Şobek- zeul crocodil care a ajuns să fie identificat cu zeul soare.
Unele divinități locale au căpătat recunoaștere generală
4
 Hator
-numele o desemnează ca o vacă sau ca mama zeului- șoim sau a soarelui.
Apare deci ca o vaca sau ca femeie cu coarne.
- ajuta la nașterea copilului regelui si îl alăptează.
-protectoarea morților.
-cea mai importantă zeiță a vechilor egipteni

Thoth-scrib
-zeul din Hermopolis, reprezentat cu cap de pasare
-are legături cu luna si este identificat cu ea
-a vindecat ochiul rănit al lunii de la Horus.
-impreuna cu Horus este cel care reunifica cele 2 Egipturi.
-este inima si limba lui Re pt ca a inventat scrisul si compunerea cărților
sacre

!!!Anubis
-zeu funerar și cu cap de șacal
-ajutor la îmbălsămări si rituri de înmormântare
-la judecata apare alături de Thoth

!!!Osiris
- zeu al morților, misterios, este reprezentat permanent ca om si socotit rege
bun.
- zeu al vegetației
- judecătorul lumii subpământene, orice rege decedat devine un
Osiris (învie)

5
 - este văzut si ca zeu al fecundității având familie –Horus fiul si soția Isis
o soția ideala, marea magiciana; ii reda viața lui Osiris după ce aduna
oasele lui, are aripi împrejur, si zeiță a cerului- stă pe jumătate de lună.
o Isis apare mai târziu ca dominanta absoluta in Egipt
Zoolatria
-erau adorata însă doar unele animale ca întrupări ale zeilor apoi cultul a luat
amploare, uneori erau adorate ca divinități in sine
-animalul era ținut intr-un altar si când murea era îmbălsămat si îngropat într-o
necropola
-cel mai cunoscut animal sacru este taurul Apis identificat ca întrupare a lui
Ptah si Osiris.
-berbecul ca întrupare a lui Amon; pisica animal sfânt a lui Re; pasarea Ibis ca
întrupare a lui Toth.

Monoteism atonian sau simpla reforma politica?

-Reforma lui Akenaton IV NU a fost o reformă monoteistă, ci una
POLITICĂ
 În perioada Regatului Nou ia amploare cultul zeului Amon-Re, acesta devenind
simbolul rezistenței egiptenilor asupra cotropitorilor
 În timpul dinastiei 8, templele zeului se măresc, la fel și veniturile
 Zeii sunt puși să conducă mai direct treburile țării și își fac cunoscute sfaturile prin
marii preoți
 Marele Preot al lui Amon-Re era imediat după rege, Egiptul risca să devină teocrație,
iar între rege și preot era o stare de conflict pentru că Marele Preot avea putere
politică și religioasă
 În timpul domniei lui Amenhotep al 3-lea, ia ființă la Teba cultul lui Aton, cultul
discului solar
 Urmașul lui Amenhotep al 3-lea, adică Amenhotep 4 (Amenofis) (Amenhotep =

6
 Amon este mulțumit), primește puterea de rege de la Amon-Re, dar ulterior îi va
întoarce spatele, adorând un singur zeu, pe Aton, și va cere tuturor să facă la fel
 Amenhotep 4 își schimbă numele în Akhenaton (Cel ce îl slujește pe Aton), mută
capitala de la Teba la 500 km distanță și o numește Akhetaton și face noi sanctuare
fără acoperiș, astfel încât soarele să fie văzut și adorat în toată splendoarea
 Practic el adoră tot zeul soarelui, dar nu într-o formă antropomorfică de șoim, ci de
disc ale cărui raze se coboară pe pământ ca niște mâini
 În plus, reforma regelui cere ca numele zeilor să fie șterse pretutindeni în țară și chiar
vechiul său nume. Ștergerea unui nume la egipteni echivala cu dispariția
persoanei respective, iar noul nume însemna nașterea unei noi persoane cu alte
aptitudini
 După moartea lui Akhenaton, cultul lui Aton este uitat, Egiptul se întoarce la zeii lui,
în special Amon-Re, iar regele reformator este anatematizat și templele lui distruse.
Succesorul său, Tutankhaton, își schimbă numele în Tutankhamon (adică „imagine
vie a lui Amon”)
 H. Breasted zice că Akhenaton ar fi „primul monoteist conștient” din istorie
 Sigmund Freud a încercat să dovedească faptul că Moise ar fi fost egiptean și, prin
urmare, influențat de monoteismul lui Akhenaton
 Mircea Eliade susține că „monoteismul” lui Akhenaton n-a fost altceva decât o
reformă politică declanșată ca reacție la sacerdoțiul lui Amon-Re, a cărui putere era
greu de acceptat pentru regele egiptean deoarece risca introducerea teocrației. Drept
urmare, reforma a fost dorința regelui de a se elibera de sub dominația și puterea
Marelui Preot.
 Akhenaton era deja cinstit ca zeu pt ca era rege. Aton era cinstit si inainte.
- Eliade, sustine că reforma religioasă a lui Akhenaton n-a fost altceva decât o
REFORMĂ POLITICĂ

Regele. Semnificatia sa divino-umana

-regele este fiul, urmașul si moștenitorul zeului

7
 -primul rege a fost RE, deci faraonul, ca fiu al lui Re, este cel in care se
întrupează zeul Horus.
-desemnat ca Horus
-când urca pe tron protocolul impune ca regele sa primeasca 5 nume
-este moștenitor de drept al lui Re, i se legitimează stapania si originea
divina.
-RE primește chipul regelui aflat pe tron si merge la regina pt procreare....
-caracterul de tabu: când murea regele omorau oameni din suita regala iar
membrii curții erau îngropați in jurul lui
-porunca si înțelepciunea sunt funcții personificate ale zeului solar, asigura
stabilitatea cosmosului
-este pastorul poporului, care nu face doar dreptate si ordinea sociala ci si
fecunditatea si rodnicia naturii, preoții sunt slujitorii săi, doar el poate comunica
realmente cu zeii
-după moarte merge in cer unde păstrează aureola, zeul Soare trimite in 4
direcții să arate biruința lui asupra morții si el se așază pe tron si primește omagii,
continua sa judece si sa dea porunci
-chiar si zeii se înspăimântă la aproprierea regelui transfigurat, in drumul lui
spre cer
TEOGONII si COSMOGONII
1 Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor
2 Compartiment al astronomiei care studiază formarea și evoluția corpurilor
cerești
-textele egiptene nu conțin o mitologie concreta ci una reconstituita pe baza
unor aluzii care se găsesc in piramide, imnuri picturi murale.
-In HELIOPOLIS se credea: a existat Nun(apa primordiala) din care a apărut
Atum (zeul Soarelui). Atum a născut prima pereche Șu (zeul atmosferei) și Tefnut
(zeița umezelii), care la randul lor, au nascut pe Geb (zeul pamantului) si pe Nut

8
(zeul cerului) =>Osiris-Isis și Seth-Nephtys. Aceștia sunt 9- și poarta numele
marea cneadă sau cercul celor 9 zei din Heliopolis
-la porunca lui Atum, pământul Geb se desparte de cer- Nut, si marea
primordiala este împinsă la o parte. Aceasta imagine corespunde cu ”a făcut o tărie
prin mijlocul apelor.”
-în învățătura heliopolitană există 2 idei > de 1) procreare si de 2)
creație.
zei au apărut prin procreare și reproducere;
lumea în sine a apărut printr-un act de creație, prin intervenția zeului Șu.
-la vechii egipteni exista ideea de creație primordiala si folosesc expresia
pentru prima oara- adică zeii au făcut lumea pentru prima oara; dar se va repeta și
a doua, și a treia oara...;
!! -Vechiul egiptean experiază în fiecare an revărsarea Nilului, retragerea apei
și învierea pământului= cum zeul soarelui se ridica din lumea subpământeana.
Apophis, șarpele, vrea sa oprească bara Soarelui din călătoria lui spre cer- conștiința
egipteană de întrupare a acestor forțe ale răului.
!!! - Teologia mefitică prezinta o cosmogonie proprie din inscripția Șabakka
Ptah apare ca zeu creator- din el vin si ceilalti zei si toate. El a apărut din
movila primordiala și e numit Tatenen, din prima bucată de pământ de pe oceanul
primordial. A pus bazele culturii, a zidit orașe, temple și a introdus adorarea zeilor.
Se vorbește clar despre actul creației, dar nu se zice concret cum s-a făcut. Se
vorbește si de o creație prin cuvânt, prin logosul divin.
Eliade considera cea mai elevata cosmogonie, deoarece e înalta, filozofica și
vorbește de un singur zeu care prin spirit (inima sa) si cuvânt (limba sa) a făcut
totul. Cea mai elevata expresie a metafizicii egiptene.
Cosmogonia hermopolitana-tebană:
-are in centru 8 zei (Ogdadă) cărora se adaugă Ptah. 4 divinități masculine și 4
feminine, simbolizate ca broaște si șerpi: Nun și Naunet – Oceanul primordial;

9
Huh și Hauhet- Infinitul, Kuk și Kauket- Întunericul, Amun si Amaunet -
Invizibilul sau Nian si Niaut - Nimicul.
Amun este zeul național care este sărbătorit ca primordial, urmaș al zeului
Soare.
Crearea omului e făcută de zei care au creat totul, așa cum apare în papirusul din
timpul lui Ramses III, închinat lui Tatenen- părintele zeilor.
Zeul soarelui si el e creator și proniator. Ideea creări omului de către el o aflăm
în Imnul soareleui de la Tell-el-Amarna
MORALA
-la egipteni individul joacă un rol secundar, comunitatea în întregul ei conta
-experiența religioasă își avea originea in participarea la cultul divin
-regele era cel care făcea legătura cu zeii, individul doar ca membru al
comunității însă exista si la el o relație personala cu zeul
- La egipteni nu există conștiința păcatului. Ei se bizuiau pe faptul că se
integrează în ordinea morală cosmica și socială a lui ma’at; dacă nu reușesc, suportă
consecințele, dar fără o conștiință a păcătoșeniei.
1. Relația omului cu divinitatea:
-omul este slujitor, rob al zeilor, iar zeii sunt milostivi mărinimoși, ocrotesc pe
oameni si ii iubesc. Omul este dependent de divinitate.
-divinitatea ii conduce pe oameni, determina destinul, este cea care la urcarea
pe tron ii prescriu regelui soarta. Prin destin se înțelege durata vietii si se rugau ca
sa-i lungească viața. Destinul nu a existat la ei ca o dimensiune de sine si
suprapersonala.
-divinitatea conduce si inspira pe oameni dar omul are libertatea de a face ceea
ce vrea bun sau rău.

2. Relatia cu semenii:
-omul nu era izolat, o simpla individualitate, ci era vazut ca totdeauna in
cadrul comunității

10
 - In texte biografice (de pe morminte sau statui) aflam:
-datoria fata de semeni si îndatoriri fata de clase superioare
-”am spus adevărul si am împlinit dreptatea, n-am făcut niciun rău, am
înmormântat pe bătrâni, am dat pâine si haine celor in nevoi.”

3. Literatura sapiențiala:
-prezinta colecții/reguli de viată, care apar ca sfaturi oferite de părinți copiilor
lor
Învățăturile lui Ptahotep: reguli de comportament cu caracter cazuistic,
comportament față de autorități și superiori, în timpul mesei, față de femei.
Învățăturile pentru regele Merikare- îndrumări date de rege pt fiul său, dar cu
reguli generale
Învățăturile lui Ani si ale lui Amenemope cele din urma având o oarecare
paralelă cu Pilde 22,17,-23,11- ideal moral - stăpânirea de sine; tăcerea, om
liniștit, mulțumit, blând, răzbunarea trebuie lăsată zeilor, omul să se supună voii
divine, egipteanul încerca sa facă astea dar lipsea o conștiința a păcătoșeniei in
texte.
4. Texte funerare:
Cartea morților: răposatul apare in fata judecații lui Osiris încercând sa pară
nevinovat. În lume exista o ordine divina si omul se poate integra in ea pana la
judecata lui Osiris
Sclavii, erau ca si la romani, cu anumite drepturi: străinii puteau lua nume
egiptean, sa se căsătoreasca cu o egipteanca, sa posede bunuri, sa facă exploatări
agricole si sa lase moștenire. Daca sclavul avea o funcție, stăpânul lua o parte din
retribuție.
Casatorie si familie –concepție sănătoasă si moderna fata de alte popoare
11
 -cântecele de dragoste vorbesc despre alegerea liberă a partenerilor, tinerii
alegeau liber însă erau și cazuri de interese.
-nu se știe daca exista divorțul, dacă da, era făcut de tribunal si se împărțea
patrimoniul familial, in general monogami, doar regii aveau mai multe soții.
Femeia- era stăpâna casei, era respectată, când era văduvă era capul familie;
unele texte vorbesc de egalitatea femeii cu bărbatul.

CULTUL DIVIN

1. Locurile de cult:

a. Templul era locuința zeului, se păstra statuia si animalul său sacru, la

început erau simple colibe din nuiele, iar mai apoi din piatra pătrată cu doua
uși pt a putea lua idolul in procesiune. La Templu se ajungea pe un ”drum al
zeului.” Intrarea era constituită dintr-o poarta flancată de doua turnuri înalte.
În spatele porții templului se afla o curte larga, înconjurată de coloane, unde
se găsea altarul. Apoi o sala obișnuită, de dimensiuni mari- pentru ceremonii.
În spate se afla templul central, unde se afla statuia zeului. Aici era complet
întuneric, si intra numai preotul. Începând cu Dinastia V s-a schimbat si
templele ”solare” dispuneau de curți imense, pe fundalul cărora se înalță un
obelisc- încăperea zeului- movilă primordială.

Templul si componentele sale aveau un simbol cosmic:

-acoperișul= bolta cerească
-încăperea zeului= locul de apariție a zeului soare, movila primordială
-iazul cu apa= este asemănat cu apa primordiala (Nun).

12
 -in apropierea templului un templu mai mic mammisi care era camera nașterii
fiului zeului din templu.

Templul de la Karnak-construit in 2 milenii. A fost început în dinastia XII și a

continuat pana la împărții romani. Templul lui Hator, Templul lui Horus de la
Edfu.
Regatul nou- temple săpate in stânci sau doar lipite de un munte- templele de la
Ipsambul din Nubia.

2. Sacerdotiul.
 Preoții egipteni erau împărțiți în: preoții-mireni și preoții-funcționari
 Preoții-mireni („cei puri”-wabu) aveau alte funcții în viața civilă, dar slujeau cu
rândul câte o lună la templu
 În Egiptul vechi, ei erau cea mai mare parte a sacerdoțiului templelor, dar din
perioada Regatului Nou, odată cu dezvoltarea unui sacerdoțiu de profesie, rolul lor s-a
diminuat
 Li se pretindea să fie curați cultic (purificări și lipsa defectelor fizice + cunoștințe
elementare privind ritualurile)
 Preoții-funcționari aveau alt statut și alte exigențe: proveneau obligatoriu din rândul
preoților-mireni și aveau nevoie de „dovada sexului”
 Erau tunși, rași, depilați, aveau doar îmbrăcăminte de in și erau supuși unor purificări
rituale ziua și noaptea, obligați la abstinență sexuală pe perioada serviciului la templu, nu
aveau voie să mănânce pește sau să călătorească pe mare
 După o serie întreagă de purificări, erau instalați la templu într-un cadru festiv
 Preoții aflați pe treapta ierarhică superioară nu aveau grijă doar de problemele
cultuale, ci și de administrarea pământului templului. Marii-preoți erau deseori funcționari
regali și foarte frecvent de sânge regesc, prinți/nobili

13
  O poziție aparte în cult o ocupă regele, care apare totdeauna stând în fața divinității,
preoții fiind persoane secundare, ajutătoare
 Preoții-funcționari erau împărțiți în 3 grupe: „servitorii zeului” (superiori, conduși
de căpetenia servitorilor zeului – Marele-preot); „părinții divini” (un fel de profeți) și „cei
curați” (wabu); mai existau și „lectorii” care lecturau textele sacre in timpul serviciului
divin (eventual legătură cu creștinismul – cele 3 trepte de instituire divină + cântăreț?)
 În serviciul templelor găsim și preotese, majoritatea consacrate zeițelor Isis
și Hathor, de obicei dansatoare, cântărețe sau muziciene. Dansul și muzica jucau un
rol important în cadrul sărbătorilor mari.
 Numărul angajaților templelor a crescut permanent - la templul imperial din
Karnak erau 80.000 de angajați.

3. Cultul zilnic:
-in toate templele cultul era cam același: dimineața, preotul in sanctuar
aprindea focul sacru, pe care punea tămâie; deschidea încăperea unde se afla statuia
zeului, se prosterna pana la pământ -se împărtășea de binecuvântare (adică săruta
pământul) si apoi îmbăia statuia (intoarcerea zeului din lumea subpământeana), apoi
tămâia, o îmbrăca in 4 vesminte, o parfuma cu uleiuri aromatice, o farda, îi aducea
mâncăruri si băuturi= se încheia ritualul si preotul se retrăgea cu spatele, ștergându-
și urmele.
Acest ritual era un omagiu adus zeului soarelui- era o retrăire si o reactualizare a
creiței lumii, ce se petrecea in cer se petrecea si pe pământ; se dădea binecuvântarea
din vremurile primordiale prin asta. Miezul zilei nu mai deschide ușa de la zeu, nu i
se aducea mâncare ci doar se tămâia si se stropea= însemna momentul in care
soarele ajunge la jumătate-punctul suprem. Slujba de seara era la fel ca cea de
dimineață numai ca nu deschidea capela zeului.

4. Cultul festiv si sărbătorile

14
 -ieșirea sau apariția zeului era momentul in care zeul ieșea din templu pe un fel
de barca- înseamnă apariția zeului Soare la începutul lumii si zilnic simbolizează
victoria asupra puterilor răului..
-era f multe zile festive: sărbătorile anuale ale inundațiilor produse de Nil –
mare bucurie și au rămas și în tradiția mahomedana a Egiptului, schimbarea
anotimpului; zile de naștere si înscăunare ale zeilor; sărbătoarea fiecărui
templu în parte; sărbătoarea recoltei în cinstea lui Min-statuia era purtata alături
de un taur alb, era un ritual al recoltei= binecuvântarea recoltei în reînnoirea vieții
văzute prin vegetație, trimiteau 4 păsări în zări pt ca să vadă întreaga lume.
Vizita Zeiței Hathor la Edfu- unde îl întâlnește pe Horus. Hator apare ca
”ochiul soarelui” care se reîntoarce la tatăl sau= revigorarea puterii zeului soare. În
aceiași scena regele Horus biruiește dușmanii, sunt trase săgeți în cele 4 zări pentru
a nimici dușmanii zeului, un hipopotam din ceara cu numele dusmanilor este
distrus, si peștii aruncați si zdrobiți.
SED- sărbătoare pt rege, la 30 de ani de domnie sau mai devreme. Simboliza
reînnoirea unirii Egiptului, cel de jos cu cel de sus; toti zeii (statuile zeilor din tara)
participau la aceasta ceremonie. Regele omagia divinități locale, urca pe tronul
dublu.
Misterele osiriene- dramă sacră reprezentata de preoți si consta in 24 de scene,
corespunzătoare celor 24 de ore ale zilei. Erau cuvinte si formule magice, prin care
se credea ca va reînvia Osiris.
Mantica si magia:
5. MANTICA
 Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor,
fenomenele naturale
 După Herodot, se ghicea viitorul după ziua in care s-a născut pentru ca fiecare
zi depinde de câte un zeu.

15
 Oracolele aveau mare însemnătate; prin ele aflau atât viitorul cat si voința
zeului pentru ei; cereau sfat pt ne//vinovăție, luarea de decizii importante, vocație
etc.
Cel mai celebru oracol cel al lui Amon- la templu slujeau 100 de preoți, iar
Amon răspundea prin glasul celor mai bătrâni. A fost consultat si de Alexandru cel
Mare si i-a spus adevărul. (cucerirea popoarelor si a religiilor lumii)

6. MAGIA
se numea HIKE si prin ea îndeplineau fapte supranaturale. Exista atât in
cartea morților formule magice cat și în alte locuri; putea învinge dușmanii doar
știindu-le numele; se puteau transforma în zei cu putere. Mulți zei au folosit magia.
Zeii trebuiau sa se folosească de farmece si sa consume dintr-o băutură magică
(sa), pentru a-și putea menține puterile și nemurirea. Din ea mai gustau si regele si o
anume clasă de preoți.
Egiptenii vechi, au folosit cel mai mult magia
Foloseau si magia analogică- scriau numele dusmanilor pe un vas și-l
spărgeau, crezând că omoară dușmanii.
ESHATOLOGIA SI CULTUL MORTILOR
1. Concepția despre suflet
 Credeau cu tărie în nemurire și considerau că viața de apoi era o continuare a celei de
pe pământ
 Singura deosebire între cele două vieți - ankh - era că vii trăiau în Răsărit, iar morții
în Apus
 Sufletul nu avea unitatea specifică învățăturii creștine, ci era scindat în mai multe
diviziuni:
 Ba - era „sufletul” propriu-zis care animă (însuflețește) trupul. Era înțeles ca o
putere sau capacitate a omului, iar după moarte îl părăsește sub forma unei păsări sau a unei
lăcuste.

16
  Ka - era un „chip invizibil” al omului, strâns legat de trup pe care nu-l
părăsește după moarte, ci coboară în mormânt și se păstrează cât timp se păstrează trupul -
de unde și preocuparea egiptenilor pentru mumificări și morminte durabile, gen piramide.
Dacă trupul se strica, egiptenii făceau statui defunctului, în care Ka putea locui. Ka trebuia
hrănit și îngrijit ca să nu vină ca strigoi printre cei vii.
 Ran - era o existență reală de sine sub forma numelui mortului, ce trebuia
păstrat cât mai mult la descendenți și pe pietrele funerare. Ștergerea lui echivala cu o mare
crimă (era ca ștergerea persoanei)
 Akh - era inima, sediul tuturor faptelor bune sau rele comise. La judecata lui
Osiris era pusă într-o balanță, pentru a se stabili unde ajunge defunctul, între cei buni sau
cei răi
2. Destinul sufletului după moarte
 După moarte, răposatul se identifică cu Osiris și primește epitetul de „justificat”,
care îi dă acces la o nouă viață
 Drumul către împărăția morților era primejdios, cu drumuri greșite ce trebuiau
evitate, ape care se traversau cu un ghid, monștri îngrozitori cărora trebuia să le știi numele
și să-i alungi cu formule magice, având nevoie de Cartea Morților, care oferea sprijin
mortului.
 La judecată, în fața tribunalului lui Osiris și a celor 42 de judecători, mortul trebuia
să-și dovedească nevinovăția cu o confesiune negativă (n-am făcut... n-am ucis, n-am
nedreptățit, n-am lipsit, n-am...), altfel era devorat de judecători sau de monstru și trimis
înapoi pe pământ într-o viață mizerabilă, cum ar fi cea de animal necurat
 În perioada preistorică, egiptenii își îngropau morții în poziție „chircită”, cu capul
spre sud și fața spre răsărit si puneau unelte, mâncare si băutură împrejurul lor.
 Uneori îi și tăiau ca să nu devină strigoi
 Din perioada Regatului Vechi a apărut mumificarea, care însemna scoaterea
creierului și a organelor, punerea lor în niște urne cu parfum, umplerea corpului cu
rășinoase sau paie, ținerea în carbonat de sodiu timp de 70 de zile, apoi înfășurarea în pânze

17
de in cu ulei aromat. Între fâșii se puneau rugăciuni, texte sacre și Cartea Morților, pentru a-
l ajuta pe defunct să se descurce pe drumul către cealaltă viață.
 Mumia se închidea într-un sicriu de lemn de forma trupului, cu texte sacre în interior
și pictat în exterior cu chipul mortului.

Mormintele

 În perioada străveche, decedații erau puși în grotele din stânci, ca să nu fie mâncați
de șobolani
 Altă variantă mai era decapitarea, trupul era tăiat în bucăți și înmormântat separat,
pentru că se credea că sufletul lui e în cap
 Odată cu dinastiile 3-4 apar mormintele fastuoase, de 3 tipuri:
1. Mastaba

 Înseamnă banchetă în arabă și era destinată regilor și nobililor

 Avea pereți oblici la suprafață, o capelă, și o încăpere subterană unde se afla
sarcofagul
 Avea un culoar numit serdab, unde se puneau statuile celui decedat și i se aducea
mâncare
2. Piramidele

 Erau în trepte precum cea de la Sakkara

 În timpul dinastiei a 4-a sunt construite piramidele mari: Keops (Kufru) - 137m
 Piramidele purtau numele decedatului
 La Piramida lui Keops s-a lucrat 30 de ani și au muncit 100.000 de oameni zilnic
(sclavi, printre care și evrei, zice Herodot), care lucrau cu blocuri de stâncă de peste 20 de
tone
 Mărimea piramidei arată forța economică a imperiului
 Faraonii nu se îngrijeau de palatele regale când urcau pe tron, ci de mormânt

18
  Alte piramide importante sunt cele ale lui Kefren, Mikerinos, precum și Piramida
Roșie

3. Hipogeul

 În timpul dinastiei a 18-a, au apărut profanatorii de morminte așa că s-a renunțat la

piramide și a apărut hipogeul, săpat sub pământ sau în stâncă de calcar
 Mortul era mumificat după următorul procedeu: erau extrase viscerele și creierul și
puse separat în canope. Trupul era umplut cu substanțe aromate (smirnă, tămâie și
rășinoase) și cu stofă sau paie, apoi cusut
 Era ținut în carbonat de sodiu timp de 70 de zile, apoi înfășurat în cârpe, iar apoi pus
în sarcofag, pe care era pictat chipul respectivului, iar în interior erau scrise texte magice
 Hipogeele erau de obicei puse în Valea Regilor, în fața fostei capitale Teba

Concluzii:
-religia egipteană este cunoscută ca cea mai longeviva istoric, ea avut un bogat
mozaic de credințe si rituri
-a fost mereu politeista având in mijloc pe zeul soare
-credința in nemurire a făcut să existe creații monumentale.
-copta s-a mai vorbit pe alocuri pana la 1600, scrierea hieroglifica ultima este
de pe timpul lui Diocletian
-din religia egipteana aveau sa mai rămână câteva rămășite la romani, la evrei
(vițelul de aur)

19
 -majoritatea zeilor greci, procesiuni, sărbători, credințele despre suflet despre
viața viitoare au intrat la greci prin misterele eleusine, care sunt tot egiptene.
-egiptenii au contribuit mult la răspândirea creștinismului

20