0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
60 vizualizări1 pagină
Mănăstirea Colțea din București a fost ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino. Lucrările au început în anii 1701-1702 și au fost finalizate în 1715.[1]
Tot el a finanțat în incinta mănăstirii “o bolniță și o casă de străini, spre odihna și mângâierea întru Hristos a fraților noștri săraci care pătimesc de boale”, cu 12 cu paturi pentru bărbați și 12 pentru femei, întreținuți gratuit. Era primul spital din București, situat pe locul actualului spital Colțea, întreținut din veniturile monastirii, deci o bolniță mănăstirească unde aveau acces și credincioși din jur.[2] Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția.
Cutremurul din 1802 a afectat incinta mănăstirii. Vechea incintă a mănăstirii ea fost demolată începând cu 1835 și s-a realizat o nouă incintă care a păstrat funcțiunea principală de spital.[1]
La 20 de metri de scările pridvorului bisericii mănăstirii Colțea se înălța Turnul Colței (demolat în 1888, după ce fusese grav afectat de cutremurele din 1802 și 1838)[3] conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță și poartă de intrare. Pe lângă biserică, mănăstirea-spital a avut încă trei paraclise, cu hramurile: Sfânta Paraschiva la casele arhierești, Sfinții Cosma și Damian (pe latura estică, în cadrul spitalului) și încă unul închinat Tuturor Sfinților, în cadrul școlii.[4]
Lângă această mănăstire funcționa și o școală, iar la 1842 aici s-a deschis prima școală de învățătură medicală din Țara Românească.[5]
În 1739, în București a izbucnit un mare incendiu, în care a ars mănăstirea Colțea, împreună cu 137 de case, 5 chilii de biserici, 40 de măcelării și 9 prăvălii.[6]
La ocna de la Slănic, în 1743, ciocănașii șezători pe moșie erau obligați să taie 400 de bolovani drept „clacă de sare” pentru mănăstirea Colțea, stăpâna moșiei[7] care îi fusese donată în 1713[8].
În prezent, din fosta mănăstire Colțea se păstrează numai Biserica Colțea.
Mănăstirea Colțea din București a fost ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino. Lucrările au început în anii 1701-1702 și au fost finalizate în 1715.[1]
Tot el a finanțat în incinta mănăstirii “o bolniță și o casă de străini, spre odihna și mângâierea întru Hristos a fraților noștri săraci care pătimesc de boale”, cu 12 cu paturi pentru bărbați și 12 pentru femei, întreținuți gratuit. Era primul spital din București, situat pe locul actualului spital Colțea, întreținut din veniturile monastirii, deci o bolniță mănăstirească unde aveau acces și credincioși din jur.[2] Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția.
Cutremurul din 1802 a afectat incinta mănăstirii. Vechea incintă a mănăstirii ea fost demolată începând cu 1835 și s-a realizat o nouă incintă care a păstrat funcțiunea principală de spital.[1]
La 20 de metri de scările pridvorului bisericii mănăstirii Colțea se înălța Turnul Colței (demolat în 1888, după ce fusese grav afectat de cutremurele din 1802 și 1838)[3] conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță și poartă de intrare. Pe lângă biserică, mănăstirea-spital a avut încă trei paraclise, cu hramurile: Sfânta Paraschiva la casele arhierești, Sfinții Cosma și Damian (pe latura estică, în cadrul spitalului) și încă unul închinat Tuturor Sfinților, în cadrul școlii.[4]
Lângă această mănăstire funcționa și o școală, iar la 1842 aici s-a deschis prima școală de învățătură medicală din Țara Românească.[5]
În 1739, în București a izbucnit un mare incendiu, în care a ars mănăstirea Colțea, împreună cu 137 de case, 5 chilii de biserici, 40 de măcelării și 9 prăvălii.[6]
La ocna de la Slănic, în 1743, ciocănașii șezători pe moșie erau obligați să taie 400 de bolovani drept „clacă de sare” pentru mănăstirea Colțea, stăpâna moșiei[7] care îi fusese donată în 1713[8].
În prezent, din fosta mănăstire Colțea se păstrează numai Biserica Colțea.
Mănăstirea Colțea din București a fost ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino. Lucrările au început în anii 1701-1702 și au fost finalizate în 1715.[1]
Tot el a finanțat în incinta mănăstirii “o bolniță și o casă de străini, spre odihna și mângâierea întru Hristos a fraților noștri săraci care pătimesc de boale”, cu 12 cu paturi pentru bărbați și 12 pentru femei, întreținuți gratuit. Era primul spital din București, situat pe locul actualului spital Colțea, întreținut din veniturile monastirii, deci o bolniță mănăstirească unde aveau acces și credincioși din jur.[2] Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția.
Cutremurul din 1802 a afectat incinta mănăstirii. Vechea incintă a mănăstirii ea fost demolată începând cu 1835 și s-a realizat o nouă incintă care a păstrat funcțiunea principală de spital.[1]
La 20 de metri de scările pridvorului bisericii mănăstirii Colțea se înălța Turnul Colței (demolat în 1888, după ce fusese grav afectat de cutremurele din 1802 și 1838)[3] conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță și poartă de intrare. Pe lângă biserică, mănăstirea-spital a avut încă trei paraclise, cu hramurile: Sfânta Paraschiva la casele arhierești, Sfinții Cosma și Damian (pe latura estică, în cadrul spitalului) și încă unul închinat Tuturor Sfinților, în cadrul școlii.[4]
Lângă această mănăstire funcționa și o școală, iar la 1842 aici s-a deschis prima școală de învățătură medicală din Țara Românească.[5]
În 1739, în București a izbucnit un mare incendiu, în care a ars mănăstirea Colțea, împreună cu 137 de case, 5 chilii de biserici, 40 de măcelării și 9 prăvălii.[6]
La ocna de la Slănic, în 1743, ciocănașii șezători pe moșie erau obligați să taie 400 de bolovani drept „clacă de sare” pentru mănăstirea Colțea, stăpâna moșiei[7] care îi fusese donată în 1713[8].
În prezent, din fosta mănăstire Colțea se păstrează numai Biserica Colțea.
M�n�stirea Col?ea din Bucure?ti a fost ctitorit� de sp�tarul Mihai Cantacuzino.
Lucr�rile au �nceput �n anii 1701-1702 ?i au fost finalizate �n 1715.[1]
Tot el a finan?at �n incinta m�n�stirii �o bolni?� ?i o cas� de str�ini, spre
odihna ?i m�ng�ierea �ntru Hristos a fra?ilor no?tri s�raci care p�timesc de boale�, cu 12 cu paturi pentru b�rba?i ?i 12 pentru femei, �ntre?inu?i gratuit. Era primul spital din Bucure?ti, situat pe locul actualului spital Col?ea, �ntre?inut din veniturile monastirii, deci o bolni?� m�n�stireasc� unde aveau acces ?i credincio?i din jur.[2] Organizarea ?i func?ionarea spitalului s-a f�cut dup� modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Vene?ia.
Cutremurul din 1802 a afectat incinta m�n�stirii. Vechea incint� a m�n�stirii ea
fost demolat� �ncep�nd cu 1835 ?i s-a realizat o nou� incint� care a p�strat func? iunea principal� de spital.[1]
La 20 de metri de sc�rile pridvorului bisericii m�n�stirii Col?ea se �n�l?a Turnul
Col?ei (demolat �n 1888, dup� ce fusese grav afectat de cutremurele din 1802 ?i 1838)[3] conceput ?i realizat ca o component� a ansamblului M�n�stirii Col?ea, c�reia �i servea ini?ial drept clopotni?� ?i poart� de intrare. Pe l�ng� biseric�, m�n�stirea-spital a avut �nc� trei paraclise, cu hramurile: Sf�nta Paraschiva la casele arhiere?ti, Sfin?ii Cosma ?i Damian (pe latura estic�, �n cadrul spitalului) ?i �nc� unul �nchinat Tuturor Sfin?ilor, �n cadrul ?colii.[4]
L�ng� aceast� m�n�stire func?iona ?i o ?coal�, iar la 1842 aici s-a deschis prima ? coal� de �nv�?�tur� medical� din ?ara Rom�neasc�.[5]
�n 1739, �n Bucure?ti a izbucnit un mare incendiu, �n care a ars m�n�stirea Col?ea,
�mpreun� cu 137 de case, 5 chilii de biserici, 40 de m�cel�rii ?i 9 pr�v�lii.[6]
La ocna de la Sl�nic, �n 1743, cioc�na?ii ?ez�tori pe mo?ie erau obliga?i s� taie
400 de bolovani drept �clac� de sare� pentru m�n�stirea Col?ea, st�p�na mo?iei[7] care �i fusese donat� �n 1713[8].
�n prezent, din fosta m�n�stire Col?ea se p�streaz� numai Biserica Col?ea.