Trăsături caracteristice ale religiei

Preliminarii
Herodot a afirmat că egiptenii erau cei mai pioşi oameni. Acest lucru a fost
confirmat din abundenţă, deoarece toate monumentele pe care ei ni le-au lăsat sunt fie
temple, fie morminte. Întreaga viaţă a egiptenilor părea să fie dominată de aceste două
mari idei: Divinul şi credinţa în nemurire. Cât de puternice au fost aceste ideei, ne putem
da seama din măreţia monumentelor închinate lor.

Trăsături caracteristice ale religiei

Cunoaştrea divinului se baza pe evenimentele cosmice, şi anume pe acele sfere
prin care divinul se făcea cunoscut. Există 3 sfere pe care egiptenii le recunoşteau ca
manifestări ale divinului: puterea din soare, puterea din pământ şi puterea din animalele
cornute cu semnificaţia ce îi era dată: de creaţie, înviere, procreaţie.
Pentru egiptenii antici, revenirea strălucitoare a soarelui din lumea subpământeană
şi învierea anuală a vegetaţiei au fost exemple clare ale puterii triumfătoare a Divinului.
Acest ciclu anual va sta la baza credinţei în zeul care moare şi reînvie; care îşi
dovedeşte divinitatea sa prin învierea din morţi.
Religia Egiptului antic nu se prezintă ca un sistem unitar, ci este formată din mai
multe sisteme, fiecare cu o coerenţă aparte.

Izvoare literare
Literatura religioasă a fost împărţită în 3 părţi: textele piramidelor, textele
sarcofagelor şi Cartea Morţilor.

a) textele piramidelor
 sunt cele mai vechi
 au fost scrise cu caractere vechi denumite hieroglife
 hieroglifele textelor piramidelor au fost incizate pe pereţii interiori ai piramidelor şi
pictate în albastru.
 aveau drept scop să garanteze faraonului nemurirea şi intrarea în societatea zeilor

b) textele sarcofagelor
 au un caracter personal; în aceste texte decedatul vb despre sine la persoana I
c) Cartea Morţilor
 Scrisă pe un sul de papirus care era pus în sarcofag împreună cu cel decedat
 autorul cărţii morţilor era considerat zeul Thoth
 scopul cărţii era de a fixa un ghid de comportare pentru cei morţi în timpul judecăţii
lui Osiris şi de a le asigura fericirea în viaţa viitoare

Panteonul Egiptean

1. Anubis, Zeul Ținutului Sfânt, zeul ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo
2. Apis, zeu al fecundității, reprezentat printr-un taur alb cu pete negre
3. Apophis, zeul-șarpe, Apep sau Distrugătorul, era spiritul antic al răului și distrugerii
4. Bes, ocrotitorul familiilor și al oamenilor contra duhurilor rele și animalelor
primejdioase
 5. Hapi,era unul din cei 4 fii ai lui Horus protector al tronului lui Osiris pe lumea cealaltă
6. Hathor, zeița dragostei, a familiilor și a recoltelor
7. Heket, zeița-broască a nașterii, a creației și a fertilității
8. Horus, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de șoim,
9. Imhotep, om zeificat, arhitect regal, a construit prima piramidă (în trepte)
10. Isis, zeița magiei și a vieții, a căsătoriei
11. Maat, zeița adevărului, a dreptății și a armoniei cosmice
12. Nephthys, zeița protectoare a morților
13. Nun, zeul apelor
14. Nut, zeița cerului
15. Osiris, zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților
16. Ra, personificarea soarelui, cel mai puternic din toți zeii
17. Seth, zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu trup de ogar
18. Sobek, zeul apelor, al inundațiilor, cel care irigă câmpurile, al fertilității
19. Tefnut, zeița umezelii și a aerului cald și umed
20. Thot, zeu al cifrelor, inventator al scrisului,reprezentat ca un bărbat cu cap de
ibis/babuin

Viața cultică

Se concentrează asupra templelor. Construcția templului era făcută în așa fel încât să
întărească sentimentul de mister care înconjura ritualurile. Cu cât te îndepărtai de intrare cu atât
intensitatea luminii scădea, până când se ajungea în partea cea mai întnecată a templului, unde nu
putea intra nici un muritor. Acolo se afla zeul și corabia sa sacră.
Cultul de la templu era săvârșit de persoane sacre, dintre cea mai importantă era faraonul,
considerat fiu al zeilor.
Funcția reginei derivă din calitatea ei de mamă a monarhului sacru. În mitul nașterii divine
a faraonului, scena este dominată de regină, întrucât ea devine calea prin care se transmite natura
divină noului nou născut. Ea era cea care asigura legitimitatea la tron.

Obieste sacre: Altare, Vase pt spălarea rituală, Coroana și sceptrul faraonului, Statuile zeilor – nu
s-a păstrat niciuna dintre ele, Piramidele (de la Gizeh): Keops, Kephren, Mikerinos / locuri de
înmormântare a faraonilor. Motivația alegeii acestor „morminte” se datorează dorinței de a obține
viața divină și nemurirea, Sfinxul (Gizeh) – reprezintă pe zeul soare și pe faraon

Sfârșitul religiei egiptene

Decăderea a început odată cu introducerea cultului animalelor (zoolatria)

Au fost descoperite de arheologi cimitire întregi de pisici îmbălsămate, crocodili erau

crescuți în cisterne imense pe mare cheltuială. Oamenii erau omorâți dacă omorau
accedental un animal

Dacă poporul a căzut în zoolatrie, intelectualitatea s-a îndreptat către cultura greacă.
Treptatat zei egipteni au fost înlocuiți de cei greci, păstrându-se doar Osiris Isis, Horus și
Toth

În sec III aproape tot Egiptul se crestineaza