Religiile lumii

Religiile in antichitate
Mazilu Teodora
Clasa a IX-a F
  Preoţii erau nişte învăţaţi, deseori scribi, însărcinaţi cu
supravegherea desfăşurării cultului. Zilnic, ei depun la picioarele
Religia în statuii ofrandele pe care le-au adus locuitorii ţinutului: hrană,
parfumuri, dar şi veşminte preţioase şi bijuterii.
Mesopotamia  Erau mai multe categorii de preoţi sau oameni care se ocupau de
Preoţii: chestiunile religioase:
 preoţi care aduceau jertfe, de obicei însoţite de rugăciuni;
 ghicitorii (Baru) care erau consideraţi decodoficatorii vieţii pe
pământ, explicau visele, cercetau zborul păsărilor, ficatul
animalelor sacrificate, după care anunţau mulţimii voinţa zeilor;
 preoţii babilonieni şi caldeeni sunt inventatorii astrologiei şi a
elementelor zodiacale.
 Ei considerau că fiecare om, la naştere, stă sub semnul unei
constelaţii, iar influenţele astrale ne pecetluiesc tuturor destinul;
 preoţi care practicau muzica sacră.
  Originile lui Isis sunt obscure. Spre deosebire de mulți alți zei, ea
nu poate fi legată de un anumit oraș și nu există mențiuni despre
ea în primele literaturi egiptene. Cu timpul, Isis a crescut în
importanță, devenind în cele din urmă cea mai importantă zeiță
din panteon. Fiind soția devotată care la înviat pe Osiris și i-a
Religia în Egipt crescut fiul, pe Horus. Isis a întruchipat virtuțile tradiționale
Zeița Isis: egiptene ale soției și mamei.
 Fiind soția zeului lumii de jos, Isis a fost, de asemenea, una dintre
principalele zeități preocupate de rituri pentru morți. Împreună cu
sora ei Nephthys, Isis a acționat ca un doliu divin, iar îngrijirea
maternă a fost adesea înfățișată ca extinzându-se la morți din
lumea de jos.
 Isis a fost una dintre ultimele zeități venerate în egiptul antic. În
perioada Greco-Română, ea a fost identificată cu zeița greacă
Afrodita iar cultul ei s-a răspândit până în vestul Marii Britanii și în
est până în Afganistan. Se crede că reprezentările lui Isis cu
pruncul Horus au influențat imaginile creștine ale Mariei cu
pruncul Iisus.
  Grecii credeau într-o lume interlopă în care duhurile morților mergeau după
moarte. Una dintre cele mai răspândite zone ale acestei lumi interlope a
fost condusă de Hades, un frate al lui Zeus, și a fost ea însăși cunoscută și
sub numele de Hades (numit inițial „locul Hadesului”). Alte tărâmuri bine
Religia în Grecia cunoscute sunt Tartarus , un loc de chin pentru blestemați, și Elysium , un
loc de plăceri pentru cei virtuoși. În religia miceniană timpurie, toți morții s-
Eshatologia: au dus la Hades, dar apariția cultelor misterului în epoca arhaică a dus la
dezvoltarea unor locuri precum Tartarus și Eliseu. Câțiva greci, cum ar fi
Ahile, Alcmene, Amphiaraus Ganymede, Ino, Melicertes, Menelaus, Peleus
și un număr mare dintre cei care au luptat în războaiele troiene și tebane, au
fost considerați ca fiind imortalizați fizic și aduși să trăiască pentru
totdeauna în oricare din Elise , Insulele Fericiților, cerul, oceanul sau sub
pământ. Astfel de credințe se găsesc în cele mai vechi surse grecești, cum ar
fi Homer și Hesiod . Această credință a rămas puternică chiar și în epoca
creștină. Pentru majoritatea oamenilor, în momentul morții, nu exista,
totuși, nicio speranță de altceva decât de existența continuă ca suflet
nemărginit. Unii greci, precum filosofii Pitagora și Platon , au îmbrățișat și
ideea reîncarnării , deși aceasta a fost acceptată doar de câțiva. Epicur a
învățat că sufletul este pur și simplu atomi care au fost dizolvați la moarte,
așa că unul a încetat să mai existe la moarte.
  Vulcanus a fost o veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu
Hefaistos din mitologia greacă. Vulcan, fiul lui Jupiter și al Iunonei, era
considerat zeul focului. Vulcan era șchiop iar infirmitatea sa se datora fie
faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul cerului, fiindcă în cursul
unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno, el luase apărarea mamei sale,
Religia în Roma fie faptului că se născuse infirm și, rușinată, Iuno îl aruncase în mare, de
Zeul Vulcanus: unde a fost luat și crescut de Tethys. Timp de nouă ani Vulcan a trăit într-
o grotă din fundul mării, după care a fost readus în Olimp. Reședința sa
de predilecție a rămas însă vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, în atelierele
fierăriei lui divine, ucenicii săi - ciclopii - prelucrau fierul și celelalte
metale. Din mâinile dibace ale zeului făurar au ieșit tot felul de obiecte și
fenomene minunate: un tron de aur dăruit Iunonei, armele lui Ahile,
lucrate la rugămintea lui Tethys, trăsnetele lui Jupiter, faimosul colier al
Harmoniei etc. Vulcan a fost cel care a ajutat la nașterea Minervei,
înlesnind ca zeița să iasă din capul divinului ei tată. Zeul Vulcan a fost cel
care a modelat, din țărână, trupul Pandorei. Vulcan a fost cel care l-a
țintuit și pe Prometeu de muntele Caucasus. Deși înzestrat cu un fizic
urât, Vulcan era considerat soțul unei grații, dar de cele mai multe ori
era considerat soțul lui Venus. Lui Vulcan îi sunt atribuiți mulți copii.