Ioan Cosmin Alexandru:Buna ziua dragi colegi si doamna profesoara!

Astazi va voi prezenta un proiect

despre o parte dintre cei 12 zei din Mitologia Greaca. Mai exact: Zeus, Poseidon, Dionis, Ares si Afrodita.
Proiectul contine cateva informatii esentiale, scurte , dar importante despre acesti 5 zei alesi de mine.n
mitologia greacă, Cei doisprezece Olimpieni erau cele doisprezece

zeități majore ale Panteonului Grecesc care își aveau reședința pe vârful Muntelui Olimp. Panteonul
grecesc reprezinta cei mai importanti zei eai greciei antici . Aceștia și-au câștigat supremația ca zei ca
urmare a unui război mitologic împotriva Titanilor, conduși fiind de către Zeus. Cultul grec pentru Cei
Doisprezece Olimpieni poate fi identificat ca având originea în Atena secolului VI î.Hr.

Zeus este „Tatăl zeilor și al oamenilor” și conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului și
fulgerelor în mitologia greacă. El făcea parte din prima generație divină. Era cel mai mic dintre fiii lui
Cronos și ai Rheei. Rhea, ca să-l scape de urgia soțului său, care-și înghițea rând pe rând copiii de îndată
ce se nășteau, i-a oferit soțului ei o piatră în locul pruncului (Cronos nu avea vederea bună). Simbolurile
sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. Zeus este frecvent descris de artiștii greci astfel: în picioare,
cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată, sau așezat pe un tron în măreție.

Poseidon este zeul marii. Fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a
fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară. În mitologia romană este cunoscut sub numele de
Neptun. Poseidon a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut
împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon
Împărăția apelor. Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule
la iveală sau le scufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său. Simbolurile includ calul, boul, delfinul, și
tridentul.

Dionis este în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității,
denumit la romani și Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, Lyaeus (la orfici etc). Dionis
era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în antichitate. Dionis era fiul lui Zeus cu
muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmos și a Harmoniei. Pe muritori, zeul îi învață să cultive vița de
vie. Simbolurile sale sunt vița de vie, iedera, cupa, tigrul, pantera, leopardul, delfinul și capra. Este cel
mai tânăr zeu din Olimp și singurul născut dintr-o mamă muritoare.

Ares este zeul războiului în mitologia greacă. Este fiul lui Zeus și al Herei. În literatura greacă el
reprezintă deseori aspectul fizic, violent și neîmblânzit al războiului. Era disprețuit de părinții săi și de
către ceilalți zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent. În numeroasele mituri legate
de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era simbolul forței războinice, brutale. Simbolurile sale
sunt mistrețul, șarpele, câinele, vulturul, sulița și scutul.
Atât am avut de prezentat, în continuare va prezenta colegul meu Eduard

Afrodita este Zeiță a iubirii, frumuseții și dorinței. Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. Deși zeiță a
frumuseții, Afrodita este căsătorită cu zeul șchiop, hidosul Hefaistos, care era și fierarul zeilor. În privința
nașterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că s-a născut
din spuma mării. A avut mai mulți copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros și pe Harmonia, cu
muritorul Anchises pe Aeneas. imbolurile sale includ porumbița, păsările, mărul, albina, lebăda, mirul și
trandafirul.

Cam atat am avut de prezentat, Darian isi v-a prezenta in continuare subiectul.

Dabija George Darian:Buna ziua dragi colegi si doamna profesoara! Astazi va voi prezenta un proiect
despre ce credeau grecii despre lume si cum a fost creata. Am lucrat la aceasta tema și am decis sa va
prezint un citat din legendele olimpului:"Se povestește, în legendă, că lumea noastră cea de astăzi:
pămintul - plin de flori şi fructe, cu riuri limpezi și izvoare- soarele, luna, ziua, noaptea şi vînturile, suflind
repezi, n-au fost intotdeauna astfel. "

Mitologia Greaca

Ce credeau grecii despre lume si cum a fost creata

"ZEIȚA GHEEA

"Se povestește, în legendă, că lumea noastră cea de astăzi: pămintul - plin

de flori şi fructe, cu riuri limpezi și izvoare- soarele, luna, ziua, noap- tea şi vînturile, suflind

repezi, n-au fost intotdeauna astfel.

Lumea intreagă era-n haos, haos invirtejit şi negru, fără hotare, fără formă.

Însă, precum cîntau poeții, din haos s-a desprins pămintul.

Pămintul nostru larg și darnic. Iară pămintul rupt din haos era însăși zeița

Gheea. Dragostea a unit pe Gheea cu cel dintii bărbat, Uranus. Şi el, Uranus, era cerul,

cerul înalt și plin de stele. Ce mult işi iubea Gheea soțul!.. Nu mai puțin o indrăgise Uranus

pe soția lui.

Ca să-i arate dragostea, zeul i așternea pe frunte cununi de aur și lumină,

atita timp cit era ziuă, și noaptea o învăluia intr-o hlamidă albăstruie, plină de aștri lucitori.

O dezmierda cu ploi și vinturi, și nu se sătura să-i spună că ea va fi mereu a lui, cît o să fie

lumea lume.
La vremea sorocită, Gheea i-a dăruit soțului său şase feciori şi şase fete,

pe care i-a numit titani.

Primul născut a fost Oceanul' (sau Ocheanos), acela care înconjura, c-un

brîu de ape scînteietor, întreg pămintul. Celui din urmă i-au zis Cronos, și el era cel mai

şiret, cel mai dibaci dintre titani.

S-au născut mai apoi ciclopii: trei frați, cu cîte-un singur ochi aşezat în

mijlocul frunții. Aceștia erau meşteri buni și învățaseră să facă, într-un lăcaş de sub

pămînt: fulgere lucii, orbitoare, tunete grele, ce izbeau urechile ca un ciocan, și trăsnete

nimicitoare.

După ciclopi s-au mai ivit alți trei feciori: hecantohirii sau centimanii, numiți

așa, fiindçă aveau pe trupurile lor uriaşe cîte-o sută de brațe lungi și monstruoase.„

Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o

exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori,

mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei

Gîtin Eduard:Buna ziua dragi colegi, astazi o sa va prezint unul dintre subiectele din grupul in care sunt.O
sa va vorbesc despre Religia grecilor.

O sa incep cu cateva chestii esentiale.

Religia greacă veche cuprinde colecția de credințe, ritualuri și mitologie originale din Grecia
antică sub forma atât a religiei publice populare, cât și a practicilor de cult . Aceste grupuri au
variat suficient pentru a fi posibil să se vorbească despre religii grecești sau „culte” la plural,
deși majoritatea au similitudini.
Grecii practicau si diferite activitati precum: Ceremonii,Sacrificii,Festivaluri si Ritualuri de
trecere.

Ceremoniile și ritualurile grecești erau îndeplinite în principal la altare . Aceștia erau de obicei
devotați unuia sau câtorva zei și susțineau o statuie a zeității particulare. Depozite votive ar fi
lăsate la altar, cum ar fi mâncare, băuturi, precum și obiecte prețioase. Uneori aici se făceau
sacrificii de animale , cea mai mare parte a cărnii luându-se pentru mâncare, iar măruntaia arsă
ca ofrandă zeilor. Libațiile , adesea de vin, ar fi oferite și zeilor, nu numai la altare, ci și în viața
de zi cu zi, cum ar fi în timpul unui simpozion .
Închinarea în Grecia consta de obicei în sacrificarea animalelor domestice la altar cu imn și
rugăciune. Altarul se afla în afara oricărei clădiri a templului și s-ar putea să nu fie deloc asociat
cu un templu. Animalul, care ar trebui să fie perfect de acest gen, a fost decorat cu ghirlande și
altele asemenea și a fost condus în procesiune la altar; o fată cu un coș pe cap care conținea
cuțitul ascuns a condus drumul. După diferite ritualuri, animalul a fost sacrificat deasupra
altarului. Pe măsură ce a căzut, toate femeile prezente „[au strigat] în tonuri înalte, stridente”.
Sângele său a fost colectat și turnat peste altar. A fost măcelărită la fața locului și diferite organe
interne, oase și alte părți necomestibile au fost arse ca porțiune a zeității din ofrandă, în timp ce
carnea a fost îndepărtată pentru a fi pregătită pentru ca participanții să o mănânce; personajele
de vârf au gustat-o pe loc. Templul păstra de obicei pielea pentru a-l vinde tăbăcitorilor.
In cazul sacrificiului animalele utilizate au fost, în ordinea preferinței, tauri sau boi, vaci, oi
(sacrificiul cel mai frecvent), capre, porci (purceii fiind cel mai ieftin mamifer) și păsări de curte
(dar rareori alte păsări sau pești).
Un ritual de trecere a fost amfidromia , sărbătorită în a cincea sau a șaptea zi după nașterea
unui copil. Nașterea a fost extrem de semnificativă pentru atenieni, mai ales dacă bebelușul era
băiat.
Atat am avut de prezentat, sper ca v a placut!