Religia în Antichitate:

Mesopotamia şi Egipt

Proiect de: Ratea Ana si Popa Andreea

 1. Mesopotamia

Religia mesopotamiană a fost prima mare religie a antichităţii.

Teritoriul Mesopotamiei coincidea, în linii mari, cu cel al Irakului
de astăzi. In ziua de azi teritoriul antic al Mesopotamiei intra in
componenta urmatoarelor state: Turcia, Siria si Irak. Civilizaţia
mesopotamiană este cunoscută datorită arheologiei şi textelor
cuneiforme. Prima civilizaţie mesopotamiană a fost cea a
sumerienilor, urmată de cea babillonienilor şi a asirienilor.
 Izvoarele religiei sunt: mituri, epopei, proverbe, „texte
sapienţiale" („Epopeea lui Ghilgameş" şi „Codul lui
Hammurabi").
 Religia mesopotamiană era politeista, având peste 2500
de zei.
Zeii erau exclusiv reprezentaţi sub forma umană,
având comportamente umane. Ei sunt nemuritori,
atotştiutori, desăvârşiţi. Fiecare unitate administrativă,
oraş sau sat, avea ca şi conducător un zeu principal.
     Regele era considerat ca fiind ales de zei, şi era numit
fiu al zeilor. Mesopotamienii credeau că omul a fost
creat de zei din lut şi din sângele lor, pentru a-i sluji pe
aceştia.
  

De asemnea, ei credeau în viaţa de după moarte, când trupul se va întoarce în pământ, iar sufletul va merge în împărăţia morţilor, pe „tărâmul fără întoarcere". Când murea un rege, erau ucişi şi dintre slujitorii lui: soldaţi, muzicanţi, femei, şi aşezaţi  în mormânt, lângă el, în credinţa că aceştia îi vor ţine companie in viaţa viitoare.
     Locul de cult era templul, considerat locuinţa zeilor, cel mai mare bun al oraşului. O parte integrantă a templului era zigguratul, o clădire asemănătoare unei piramide în trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul fiecăruia fiind colorat diferit cu plăci de ceramică smălţuită. Vârful zigguratului era locul în care se întâlneşte cerul cu pământul.  
 Religia mesopotamiană va dispărea mult mai rapid decât
cea egipteană, stingându-se cu puţin înainte de secolul I al
erei creştine.
Zeii
• An sau Anu era zeul cerului, zeul suprem;
• Nintu, zeiţa naşterii, zeiţa mamă, mama tuturor fiinţelor;
• Nanna sau Sin, zeul lunii, stăpânul destinelor;
• Iştar, luceafărul, protectoarea iubirii şi fertilităţii

Practici religioase comune principalelor divinitati

mesopotamiene
1] rolul regelui de conducator religios suprem,
2] practica mariajului intre rege si divinitatea, cu rol în
asigurarea fertilității recoltelor;
3] sarbatorile de Anul Nou, cu rolul de a comemora victoria
divinului asupra haosului;
 2. Egiptul
.
Religia egipteană este considerată ca având cea mai lungă perioadă
de existenţă dintre toate religiile lumii. Izvoarele referitoare la religia
acestei ţări sunt destul de multe: texte din piramide, din
sarcofage, monumente arheologice, „Cartea morţilor„.
Egiptenii aveau o religie politeistă. Faraonii erau consideraţi ca fiind fii
şi moştenitori ai zeilor. Fiecare faraon se năştea printr-un fel de
concepţie supranaturală, ca fiu al unei pământence şi al zeului Ra.
Omul a fost creat de zei, de aceea, e numit fiu al zeului. Ei îi ajută pe
oameni, îi ocrotesc, îi iubesc, iar omul este un slujitor, un rob al zeului.
 Egiptenii iubeau viaţa şi considerau că viaţa viitoare e o
continuare a vieţii de pe pământ. Călătoria sufletelor după
moarte aveau ca ţintă împărăţia lui Osiris, unde ele duceau o
viaţă fericită. Pentru a ajunge aici, treceau prin mai multe
pericole: monştri, capcane, ape. Pentru a sfătui şi călăuzi
sufletele în timpul acestor călătorii postume, s-a compus „Cartea
morţilor", un adevărat ghid al lumii de dincolo. în acesta carte,
sufletul mortului găsea indicii despre tot ce trebuia să facă şi să
spună pentru a izbuti să ajungă in fericita lume a morţilor.
 Locurile de cult erau templele, „locuinţele zeilor". în ele se
păstrau statuile zeilor şi erau instalate animalele lor sfinte.
În templul propriu-zis nu se celebrau niciodată ceremonii
publice. În templu intrau numai preoţii principali ai templului
şi, în anumite împrejurări, faraonul.
Zeul era tratat ca un rege căruia nu trebuia să-i lipsească
nimic. I se făcea toaleta zilnica, i se ofereau mâncăruri
alese, i se aduceau flori din abundenţă. Jertfele si ofrandele
formau partea principală a riturilor cultului egiptean.
Singurul preot în înţelesul strict al cuvântului era faraonul,
în calitatea sa de zeu si de fiu al zeilor. Ceilalţi preoţi îşi
împlineau funcţia ca înlocuitori, ca împuterniciţi ai regelui.
 Egiptenii conservau cadavrelor prin îmbălsămare. în ceea ce
priveşte mormintele, oamenii obişnuiţi erau înmormântaţi în
gropi, iar persoanele de vază şi, mai ales, faraonii erau îngropaţi
în piramide. Cele mai renumite dintre ele sunt marile piramide
de la Giseh, înălţate pentru a adăposti mumiile a trei faraoni:
Kheops, Khefren si Mykerinos.
Zeii
• Re (Ra), zeul care se plimba cu barca pe oceanul cerului într-
o nesfârşită călătorie cerească
• Horus, fiul lui Re (Ra)
• Osiris, marele şi puternicul prieten al morţilor
• Toth, zeu al lunii
• Amon a devenit cu vremea zeu solar, combinându-se cu
Ra şi, sub numirea Amon-Ra, a fost cel mai puternic zeu
egiptean
 ÎNTREBARI

• Cum erau reprezentați zeii în religia

mesopotamiană?
• Câte etaje putea să aibă un ziggurat?
• Ce fel de religie aveau egiptenii?
• Numiți 3 zeități egiptene.
Sfârșit