Ministerul Educaiei Republicii Moldova

Universitatea de stat Alecu Russo din Bli

Facultatea de tiine Reale, Economice i ale Mediului

Religia n Egiptul antic

Realizat : Petcoglo Valeria

Bli,2014

Cuprins:
1. Date generale despre Egiptul antic
2. Zeii n Egiptul antic
3. Temple, preoi, rituri i srbtori
4. Viaa de apoi n Egiptul antic
5. Noiunea de suflet i trup n Egiptul antic

Date generale despre Egiptul antic

Preliminarii:
Tara Egiptului este numita de Herodot "un dar al Nilului", fara Nil, Egiptul nu ar fi decat un colt
din imensul pustiu al Saharei.
Parerea cea mai acreditata este aceea ca poporul egiptean s-a nascut din amestecul unui sir de
triburi diferite care faceau parte din populatiile indigene ale Africii de Nord si de Est.
Ca organizare politica, Egiptul a avut la inceput un regim patriarhal, adica populatia era impartita
pe ginti, apoi s-a impartit pe comunitati teritoriale numite de catre greci nome si care erau in
numar de circa 42. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea i. Hr., se formeaza doua state: Egiptul de
Sus, in regiunea izvoarelor Nilului, cu Teba cetate principala, si Egiptul de Jos, in Delta Nilului,
cu Memfis cetate principala. Pe la sfirsitul mileniului al IV-lea i. Hr., cele doua state egiptene au
fost reunite sub un singur rege, sub un faraon, Menes conform traditiei, luind astfel nastere prima
dinastie a faraonilor egipteni.
Dezvoltarea statului unificat egiptean a cunoscut urmatoarele perioade: Regatul timpuriu (3000-2
778 i. Hr.), cu capitala la Thinis,; Regatul vechi (2 778-2 263), cu capitala la Memfis, in care
timp se construiesc marile piramide; perioada "regalitatilor multiple" (2263-2 050); Regatul
mijlociu (2 040-1 730); cu capitala la Teba; anarhia si invazia hicsosilor (1730-1562),
hicsosii fiind triburi nomade asiatice ; Regatul nou (1562-1085), cu capitala la Teba, perioada
care constituie apogeul politic si cultural alEgiptului antic; Regatul tirziu (1085-525), cu capitala
la Sais .In anul 525 i. Hr., Egiptul a incetat de a mai fi un stat liber.
Religia a jucat un rol important in viata egiptenilor antici, dominind intreaga lor istorie. Herodot
scria despre egipteni ca sunt "cei mai religiosi dintre toti oamenii" (Istorii, II, 37). Privita in
general, religia egipteana consta din adorarea sub diferite forme a naturii si in special a soarelui.
Este deci o religie a naturii. Aceasta religie nu se prezinta insa ca fiind ceva unitar, ci ca un
complex format din elemente eterogene, uneori chiar contrare.
Inainte de anul 4000 i Hr., deci inainte ca Menes sa fi realizat unitatea Egiptului, fiecare trib era
independent, avand zei proprii, temple, preoti, rituri si credinte specifice. Dupa unificare, fiecare
trib a pastrat o oarecare autonomie religioasa, care a fuzionat intr-o structura religioasa; au fost
pastrati zeii fiecarui trib, formandu-se un panteon, insa fiecare zeitate locala isi avea cultul ei
aparte. Trebuie spus ca multiplicitatea zeilor se datora de multe ori numelor pe care le aveau si
nu zeilor. Zeul creator suprem era numit Atum la Heliopolis, Ptah la Memphis, Thoth la
Hermopolis in Egiptul de Mijloc, Amon la Theba, Horus la Edfu si Khnum la Elephantina. Toate
aceste zeitati au acelasi atribute, aceeasi natura si aceleasi functii. Diferenta lor consta doar in
reprezentarea externa si in cateva trasaturi accidentale.

Religia egipteana este considerata ca fiind cea mai veche si aceea care a avut cea mai lunga
perioada de existenta dintre toate religiile lumii. In lunga sa existenta, aceasta religie a suferit o
serie de transformari, cunoscand forme inalte de spiritualitate, dar si aspecte din cele mai
grosolane. Cu toata aparenta de unitate, religia egipteana a fost de fapt un adevarat mozaic de
credinte si rituri, care gravitau in jurul catorva idei principale, intre care cultul solar si credinta in
nemurirea sufletului.
Cultul solar, cu numeroasele lui variante, reprezenta ideea de unitate divina, soarele fiind zeul
suprem caruia i se subordonau toti ceilalti zei. Teologia egipteana s-a ridicat la un inalt nivel de
speculatie, atingand, prin fuzionarea zeilor, un monoteism sui generis, mai ales prin cultul
discului solar, al lui Aton. Dar aceasta nu inseamna nicidecum, asa cum s-a pretins uneori, ca
religia egipteana a fost cumva monoteista in adevaratul inteles al cuvantului si cu atat mai putin
universalista. Poporul nu i-a urmat pe teologi in speculatiile lor si teologii insisi au cultivat un
politeism traditional de parca nici n-ar fi existat acele speculatii teologice. Structura insasi a
religiei egiptene era politeista si cultul insusi al acestei religii era de asa natura incat nici o
speculatie monoteista nu putea fi in stare sa schimbe caracterul politeist al acestei religii.
In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect principal al religiei egiptene antice pe care l-am
mentionat, credinta in viata viitoare, putem spune ca aceasta credinta a facut ca pamAntul
Egiptului sa fie presarat cu monumente funerare ca nici o alta tara din lume, egipteanul antic
considerind viata aceasta ca o simpla anticamera a vietii celeilalte.

Zeii n Egiptul antic

.
Panteonul egiptean era format din foarte multi zei; cercetatorii intampinand dificultati nu numai
din cauza numarului de divinitati egiptene, ci si din cauza ca, in timp, zeii locali au fuzionat

necontenit intre ei. Apoi, este greu de deosebit zeitatile cultivate realmente de poporul egiptean
de creatiile artificiale ale teologiei egiptene.
Primul loc intre zeii egipteni il ocupau zeii solari. Cel mai vechi si mai cunoscut zeu solar era
Ra, adorat in special la Heliopolis. Acest zeu, credeau egiptenii, se plimba cu barca pe oceanul
cerului intr-o nesfarsita calatorie cereasca, insotit de suita zeilor, a zeitelor si a sufletelor celor
morti. Calatoria sa de la rasarit la apus era socotita ca plina de peripetii si lupte totdeauna
victorioase impotriva puterilor intunericului, reprezentate uneori printr-un sarpe.
Tot un zeu solar era si Horus, unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt. Fiind pus in
legatura cu Ra, zeul principal al soarelui, a fost considerat ca sufletul sau copilul acestuia si
luptand ca si Ra impotriva puterilor intunericului. Era reprezentat cu cap de uliu. Grecii au facut
din Horus un zeu al tacerii, din pricina gresitei interpretari date de ei reprezentarii egiptene a lui
Horus ca un copil care duce degetul la gura.
Un alt zeu solar era Turn, reprezentat totdeauna sub forma omeneasca.
Cu vremea, aceste trei personificari ale soarelui Ra, Horus si Turn, au primit semnificatii
deosebite din partea teologiei egiptene, Horus simbolizand soarele rasarind, Ra soarele la amiaza
si Turn soarele apunand.
Un alt zeu principal al egiptenilor, adorat in special la Memfis, era Ptah. Acesta a fost la inceput
un zeu al pamantului. Apoi a fost asociat cu alti zei ai mortii, luand forma unui om mumificat.
Forma sa vie era reprezentata prin faimosul taur Apis.
In credinta populara egipteana si in doctrinele privitoare la morti, ocupa un loc foarte important
Osiris, marele si puternicul prieten al mortilor, reprezentat printr-un om infasurat in panglicile
mumiei. Legenda perechii divine Osiris si Isis ne-a fost transmisa de Plutarh si confirmata de
textele egiptene. Aceasta legenda, foarte populara in Egiptul antic, arata pe Osiris ca fiu
al cerului si al pamantului. El era rege al Egiptului, intreprinzand o mare opera civilizatoare si
invatand pe oameni practicarea binelui si a virtutii. Seth, fratele sau, gelos pe popularitatea
acestuia, l-a ademenit la un banchet sa intre intr-o lada, pe care inchizand-o a dus-o si a aruncat-o
in mare. Isis, indurerata, si-a cautat sotul pana cand l-a gasit in sfarsit, dus de apa in orasul
fenician Byblos. Aducandu-l inapoi si lipsind un moment de acasa, Seth da peste lada cu
cadavrul lui Osiris, taie cadavrul in bucati si le risipeste in delta Nilului. Isis cauta indurerata
aceste bucati, le aduna si, cu ajutorul zeului Anubis, imbalsameaza pe Osiris si-i da o noua viata,
divina. Acum Osiris devine stapan si judecator al mortilor. Horus, fiul lui Osiris si al Isidei,
animat de dragoste filiala, isi razbuna tatal, izbutind sa detroneze pe Seth si sa ia el tronul
Egiptului.

S-au dat diferite interpretari acestui mit. Unii vad in el o incercare de a se explica intrarea mortii
in lume, deoarece Osiris era primul om si in acelasi timp si primul mort. Altii considera lupta
dintre Osiris, Isis si Horus, de o parte, si Seth, de alta parte, ca o reprezentare a vesnicei lupte
dintre Nil, impreuna cu tinuturile fertilizate de el, si desert.

Zeia egiptean Aset, pictur de pe un mormnt, cca. 1360 .Hr.

Credinele timpurii se pot mpri n cinci grupuri distincte:

Eneada de la Heliopolis, a crui zeu suprem era Atum - Ra

Ogdoada de la Hermopolis, unde zeul suprem era Ra

Triada Khnum-Satet-Anuket de la Elephantine, unde zeul suprem era Khnum
Triada Amon-Mut-Khonsu de la Teba, unde zeul suprem era Amon
Triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis, neobinuit pentru c zeii nu erau nrudii

nainte ca triada s fie format; unde zeul suprem era Ptah

n ntreaga istorie a Egiptului Antic, credinele dominante ale oamenilor s-au contopit, s-au
schimbat i s-au impus n funcie de puterea ctigat de liderii diferitelor grupuri. Acest proces a
continuat chiar i dup sfritul civilizaiei egiptene antice. Ca un exemplu, n timpul Noului
Regat, zeii [[Ra (zeu egiptean)]Ra]] i Amon s-au unit ntr-o singur divinitate, Amon-Ra.
Aceast "contopire" ntr-o singur divinitate poart numele de sincretism religios. Sincretismul
trebuie s fie deosebit de gruprile simple de zei, numite uneori i "familii", ca n cazul
zeilor Amon, Mut i Khonsu (Teba), care nu s-au unit. Peste timp, zeitile au luat parte n
multipe relaii sincretice, de exemplu, Ra s-a unit cu Heru pentru a deveni Ra-Heruakhety. Cu
toate acestea, chiar dac au luat parte la aceste relaii sincretice divinitile originale nu au fost
complet absorbite n divinitatea combinat, dei individualitatea celor care o formeaz a fost cu
mult redus. Relaiile sincretice pot include i mai mult de doi zei. De
exemplu, Ptah, Sokar i Wesir au devenit Ptah-Sokar-Wesir. Zeiele au urmat un model
asemntor. De asemenea, important de tiut este c uneori caracteristicile unei zeiti sunt
asociate cu cele ale altei zeiti, fr s aib loc un sincretism. De exemplu, asocierea
zeiei Hethert cu Aset.
Un aspect interesant al mitologiei egiptene este c zeitile joac uneori roluri de-a dreptul
antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimis de Ra ca s i devoreze pe oamenii care
s-au revoltat mpotriva zeului, iar mai trziu a devenit o ndrjit protectoare a regatului i a
vieii. Chiar mai complexe sunt rolurile jucate de Seth. Dac l judecm dup o perspectiv
modern, n special n legtur cu relaiile acestuia cu Wesir, Seth este o surs a rului, un zeu

diabolic. Aceast prere este greit deoarece Seth juca n acelai timp i rolul de nsoitor i
aprtor al lui Ra mpotriva lui Apep, arpele gigantic din lumea subteran. Fr Seth, Ra, lipsit
de aprare, nu ar mai putea s i fac zilnicul drum n barca sa solar, deci lumea ar fi lipsit de
lumina soarelui
Creaia lumii
Mitul genezei lumii are diferite variante n mitologia egiptean. Cea mai cunoscut din ele
provine din Heliopolis. Se spune c la nceputuri exista doar o mare ntunecat, trupul zeului Nu.
Nu fcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din adncul apelor a ieit la
un moment dat un munte, iar n vrful lui a strlucit n ntreaga lui splendoare Atum, zeul
soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad i creatorul lumii. El scuip i o creeaz pe Tefnut,
zeia umiditii, apoi tuete aducndu-l pe lume pe zeulShu , zeul aerului (Herodot spune c cei
doi s-au nscut din sperma zeului). Shu este vzut de obicei ca un om, dei unii i atribuie
nfiare de leu. Tefnut are corp de om i cap de leoaic, sau este n ntegime leoaic. Shu i
Tefnut devin amani i n urma relaiei lor se nasc Geb, zeul pmntului i Nut, zeia cerului. Geb
se aaz pe sol, iar Nut se arcuiete deasupra lui, mpingndu-l la o parte pe bunicul lor, Nu.
Apoi, Atum creeaz toate celelalte fore ale universului i i poruncete lui Shu, s i separe pe
Geb i Nut, aezndu-se ntre ei. De aceea, de acum ncolo cerul va fi separat de pmnt de aer.
n multe reprezentri egiptene ns, Nut continu s fie legat de Geb prin privirea ei i prin
vrful minilor i al picioarelor cu care unete estul de vest.
Alte versiuni ale mitului creaiei sunt mai puin cunoscute. Una din ele spune c Atum s-a nscut
dintr-o uria floare de lotus i avea nfiarea unui prunc. Din gura lui au nit zeii iar din
ochii lui oamenii. La Theba, zeul creator este Amon, un zeu al vntului, care sufl pe suprafaa
oceanului primordial, Nu i scoate un strigt de gsc, pasre inteligent la egipteni, apoi ia
forma soarelui. La Memphis, zeul nelepciunii, Ptah, furete lumea. El aduce la via fiecare
zeu i fiin rostindu-i numele.
Apariia omului
Se spune c zeul Khnum, o divinitate cu trup de om i cap de berbec, este responsabil pentru
apariia omului. Rbdtor i priceput el i modeleaz pe roata sa de olar, apoi le d via.
Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrnesc cu ofrande.
Desvrirea creaiei
Dup genez urmeaz o perioad de pace i nelegere pentru zei. Atum (Ra) devine
conductorul celorlali zei. Zeul Nu, reuete s se mpace cu ideea c nu mai stpnete ntregul
univers. El transform ce a mai rmas din apele lui n fluviul Nil, indispensabil civilizaiei
egiptene, i n ploi binefctoare.
Lui Ra nu i-a plcut ideea ca Nut i Geb s-ar putea cstori, chiar dac era ceva permis atunci, i
i-a ordonat lui Shu s-i separe. Astfel ntre cer i pmnt a intrat aerul. Dar la adopostul noptii cei
doi se apropiau, organelelor lor genitale atingandu-se. Nut i pstreaz poziia arcuit deasupra
lui Geb, ns n timpul nopii ea se apleac puin asupra fratelui ei astfel nct s se poat atinge
unul pe cellalt. Atum nu observ acest lucru. Astfel, Nut rmne nsrcinat cu cinci copii.
Aflnd despre acestea, Atum se nfurie i i poruncete lui Nut s nu nasc.

Decizia zeului a revoltat multe diviniti. Nut a cerut ajutorul unui alt zeu, Thot, zeul
nelepciunii si al Lunii. Thot stia ca Ra are control asupra a 360 de zile. El a jucat senet cuLuna.
Miza jocului era timpul. Thot a castigat partida si a primit 5 zile in stapanire. Aceste zile au fost
create de Thot i nu de Atum, deci puteau fi folosite aa cum voia zeul inteligenei. Nut poate s
nasc fr s ncalce porunca lui Atum. In acest timp Nut a putut naste cei cinci copii ai
sai:Osiris, Isis, Seth, Nepthis si Horus cel batran. Cele 5 zile erau considarate imprevizibile.
n prima zi ea l-a nscut pe Osiris, motenitorul tatlui su, Geb. Osiris a devenit primul faraon.
n a doua zi, s-a nscut Horus cel Btrn, zeul cu cap de oim, divinitatea rzboiului. n a treia zi,
Nut vrea s se odihneasc ntr-o oaz, ns din ea nete zeul Seth, zeu al fulgerelor, al
deerturilor i al rzbunrilor. n a patra zi, zeia cerului a nscut-o pe Isis, protectoarea culturii, a
cminului, a naterii. n a cincea zi, este adus pe lume zeia Nephtys, una din protectoarele
morilor.
Regele i regina

Zeul Osiris, Muzeul Egiptean Cairo

Dintre cei cinci copii, patru se cstoresc: Isis se cstorete cu Osiris, iar Seth cu Nephthys. Se
spune c iubirea dintre Osiris i soia lui era imens, cei doi fiind nlnuii n pntecele mamei,
nainte de a se nate. ntr-o zi ns, Osiris o confund pe Isis cu sora ei, Nephthys (cele dou erau
gemene) i o las nsrcinat. n urma acestei confuzii se nate zeul Anubis, cel cu cap de acal.
Isis afl peste puin timp de acest accident, dar nu vrea s se rzbune, ci dimpotriv l adopt pe
Anubis i l crete ca pe propriul copil. ns la rndul ei i dorete un copil de la Osiris, copil
care avea s moteneasc tronul Egiptului.

Gelozia lui Seth

Seth afl de relaia dintre Nephthys i Osiris i devine gelos cu att mai mult cu ct el domnea
peste deerturi, n timp ce fratele su domina pmnturile fertile de la Nil. De aceea el pune la
cale un plan pentru a se rzbuna. Seth pune s se construiasc un minunat cufr de lemn
parfumat, ncrustat, pictat i nfrumuseat. n timpul unui banchet la care se adunaser toi zeii,
Seth arat cufrul i anun c l va oferi celui care va atinge exact marginile cu capul i cu
picioarele. Toi zeii accept s ncerce. Dup unele surse, cufrul era foarte mare, avnd n
lungime aproape cinci metri. Singurul care a ncput exact n cufr era chiar Osiris (se spune c
nsui Seth a luat msurile fratelui su n timp ce acesta dormea). Cnd Osiris s-a culcat n cufr,
Seth l-a acoperit repede cu capacul. Complicii de complot au sosit imediat, au ndeprtat toi zeii,
au btut cuie n cufr, ca s nu poat fi deschis i l-au dus cu ei. O confuzie de nedescris
domnete printre zei. Geb se rnete i din picturile sale de snge se nasc pinul i rina, Atum
plnge, iar din lacrimile lui apar albinele. Seth i acoliii lui au aruncat cufarul bine ferecat n
fluviu.
Tristee
Isis i Nephtys pleac n cutarea lui Osiris. l gsesc pe malul oraului Tyr. Acolo l mumific i
l ascund in delta Nilului. Regele Seth, venit la vntoare n delta Nilului, gsete trupul
lui Osiris, pe care l taie n buci i l arunc n Nil. Cnd Isis i Nephtys vd asta, ncep s il
jeleasc pe Osiris i lacrimile lor fac fluviul s se reverse. De atunci Revrsarea Nilului este ceva
obisnuit n fiecare an n Egipt. Cele dou zeie l cheam pe Anubis, zeul mumificrii, cu cap de
acal. Toi trei contribuie la refacerea i mumificarea lui Osiris. Apoi Isis i d via soului ei i
concep un fiu: Horus.
Prima mumificare

Zeia Isis mpreun cu fiul ei,Horus.

Isis l cheam n ajutor pe Anubis, zeul cu cap negru (culoare ce simboliza renaterea n Egiptul
Antic). Cu rbdare acesta adun la un loc membrele, le freac cu ulei, le nfoar n buci de
pnz, confecionnd prima mumie. Cnd i termin treaba, Osiris deschide ochii i ncepe din
nou s respire. Isis se transform ntr-un erete i se aaz pe trupul soului ei. Astfel, cei doi au
conceput un copil, care va putea deveni rege ca tatl su. Acest copil a fost Horus cel Tnr.
Pentru a-i proteja iubitul, Isis ascunde cufrul devenit sarcofag, printre trestiile Nilului, unde
zeiele apelor i erau prietene.
Seth, zeul rului
Dup ce a svrit aceast fapt, Seth a devenit cunoscut ca zeul egiptean al rului, dar a devenit
i un zeu al forei. Pe o piramid st scris c regele mort avea fora lui Seth. Seth a fost
zeul Egiptului Superior i tovar al lui Horus (fiul lui Osiris), zeul Egiptului Inferior. n
dinastiile a XIX-a i a XX-a (1567-1085 .Hr.), Seth a fost principalul zeu i
patronul ramessizilor, de aici, numele regal Seti.
ntre timp, deoarece Osiris dispruse, Seth reclam tronul n locul lui i l i primete,
deoarece Atum avea o slbiciune pentru acest zeu. Isis care se afla nc n cutarea cufrului nu
se poate opune acestui fapt. Se presupune c Seth a fost un rege ru i lacom. ntr-o zi ns,
aflndu-se la vntoare, el descoper printre trestii sarcofagul lui Osiris. Cuprins de furie, el
cioprete sicriul, scoate mumia, desface pnzele, face buci trupul i arunc aceste buci n
cele patru coluri ale fluviului. Aflnd acestea, Isis pornete din nou n cutarea soului ei,
trecnd cu o barc de-a lungul fluviului. Pe fiecare mal unde gsete o bucat din Osiris
construiete un templu n onoarea lui. n cele din urm strnge toate bucile, n afar de organele
genitale (n amintirea acestui lucru, multe mumii nu vor avea la rndul lor). Osiris este din nou
mblsmat i mumificat i devine regele lumii de dincolo. Se spune ns, c vocea lui poate fi
auzit uneori ntr-un loc aflat n apropierea Nilului, numit Gura lui Osiris.

Rzbunare

Detaliu din mormntul faraonului Horemheb,cu zeiiOsiris, Anubis i Horus.

ntre timp, Horus ajunge la vrsta maturitii i revendic tronul lui Seth. Atum este plictisit i
suprat de aceste certuri. Isis i zeia Neith l susin pe Horus, spunnd c el este motenitorul
legitim al lui Osiris. Deoarece lui Atum i se reproeaz c nu ia nici o hotrre, acesta se suprr
att de tare, nct refuz s i continue drumul zilnic pe cer. Vznd c vor rmne fr lumina
solar, zeii ncearc s-l conving s renune la aceast hotrre, dar fr folos. Pn la
urm, Hathor, zeia bucuriei i a dragostei reuete s l nveseleasc i s l readuc la normal.
Isis pretinde din nou tronul pentru fiul su. Seth sugereaz ca zeii s se ntruneasc pe o insul i
s discute despre aceast problem. Dar el spune ca zeiei Isis s i se interzic s vin pe insul.
Dar Isis vine sub nfiarea unei femei muritoare foarte frumoase, i l atrage pe Seth la o
discuie, fcndu-l s recunoasc c este necinstit ca unui fiu legitim s i se refuze dreptul la tron.
Dup aceasta Isis i arat adevratul chip spunndu-i lui Seth c l-a prins n curs.
Atum ezit din nou s aleag un conductor. Seth propune o ntrecere: el i Horus s stea sub ap
sub nfiarea unorhipopotami, iar cel care st mai mult s ctige ntrecerea. Isis ns se teme
c Seth va tria i fabric un harpon pentru a-l amenina pe fratele ei. nduioat ns de gemetele
lui renun s-l mai atace. Horus se nfurie i i ceart mama. Dintr-un exces de furie chiar o
decapiteaz. Thot sosete ns imediat i pune pe umerii lui Isis un frumos cap de vac, ceea ce i
va servi uneori s apar astfel n alte legende. Epuizat, Horus adoarme. Seth l caut, i gsindu-l
adormit i smulge ochii care vor deveni doi lotui. Orb, Horus se retrage n deert. Zeiei Hathor i
se face mil de el i l vindec cu o pictur de lapte de gazel. Horus i recapt vederea.

Seth propune o nou ntrecere: cei doi s fac o curs cu brcile, ns brcile lolr s fie de piatr.
Horus ns pregtete cu viclenie o barc de lemn pe care o mnjete cu cret ca s par ca fcut
din piatr. Astfel, cnd ncepe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui
Horus a rmas la suprafa. nfuriat, Seth se transform n hipopotam, cu gnd s rstoarne i
barca adverasrului su. Horus se apr cu harponul i l ine la distan pe Seth. Vznd c nu s-a
ajuns la vreo concluzie, Thot hotrte atunci s cear i opinia lui Osiris. Acesta cere s-l pun
pe Horus pe tronul Egiptului, n amintirea faptelor bune pe care el le-a fcut i pe care urmeaz
s le mai fac.
Decizia lui Atum
Atum consider c el este cel mai n msur s decid cine va prelua tronul. El hotrte s se
ntlneasc pentru ultima oar cu toi ceilali zei. Isis l aduce pe Seth legat pentru a nu mai pune
la cale o lovitur murdar. Atum l desemneaz pe Horus regele Egiptului, dup el urmnd la
conducere un brbat demn s-l succead, adic un faraon. Astfel toifaraonii vor fi Horui i vor
transmite zeilor rugminile oamenilor. Conform mitologiei egiptene, dinastiile se ntemeiau
atunci cnd un zeu i fcea un copil unei regine. Ct despre Seth, el va sta de acum nainte lng
zeul soarelui. Fora lui Seth l va proteja pe Atum, zeul deertului avnd sarcina de a sta n partea
din fa a brcii solare i de a-l ucide n fiecare noapte pe arpele Apophis. Graie lui, soarele va
lumina n fiecare diminea, iar noaptea va fi pzit de pericole.
Cltoria lui Atum i metamorfozele soarelui
n mitologia egiptean, soarele a cptat un rol foarte important i de aceea, s-au dezvoltat i o
mulime de mituri legate de acesta. Se spune c zeul soarelui, Atum, cltorete tot timpul zilei
ntr-o barc, traversnd cerul de la est la vest pn la aa-numita poart a serii, aflat n
apropierea gurii zeiei cerului, Nut. Acolo l ateapt o nou ambarcaiune, cu ajutorul creia va
putea trece pe Nilul subteran, un fluviu de nisip, lipsit de ap, aflat ntr-o regiune umbroas.
Atum cltorete prin lumea subteran mpreun cu Seth, care st n faa lui, Uadjet zeiacobr, Ochiul lui Ra, zeia adevrului, Maat i o sumedenie de mici genii bine narmate. De
asemenea, li se pot altura i sufletele unor mori care vor s ias dimineaa la suprafa, s-i
revad locurile natale, dar aceasta putndu-se face numai cu o autorizaie scris de zeul Thot. Tot
morii au rolul de a trage barca zeului pe fluviu, uneori aceast sarcin fiind atribuit stelelor.
Atum are de traversat dousprezece peteri, aprate de dousprezece pori, timp de dousprezece
ore. La prima poart, barca este ntmpinat de o zei. n acest timp, Atum denumete toate
divinitile i toate fiinele care se afl pe mal, paralizndu-le astfel cu cuvntul su i
mpiedicndu-le s-i fac vreun ru.

Zeitate egiptean cu nfiare de iepure, luptndu-se cu arpeleApophis; Luxor, Egipt

n timpul fiecrei cltorii nocturne, barca lui Atum este atacat de un arpe gigantic, Apophis,
care este de fiecare dat rpus de zeul Sethsau Bastet i de geniile aflate sub comanda lui. n cea
de-a cincea or, Atum i nsoitorii lui ajung n petera lui Osiris, stpnul lumii morilor. n ce-a
de-a dousprezecea or Atum se metamorfozeaz n scarabeu i i schimb numele n Khepri.
Aceasta este ipostaza rsritului pe care o are soarele, la fel cum Atum, zeul cu cap de berbec,
este ipostaza apusului. Mai mult, numele Khepri nseamn a deveni. Acum, Apophis ncearc
din nou s atace barca, Seth luptndu-se cu el nc o dat, i pentru ultima oar naintea
rsritului. Kephri trece peste vrfurile picioarelor zeiei Nut i se arat n est. nsoitorii lui nu l
prsesc, deoarece mai exist nc multe pericole pentru soare: furtuni, ploi i Apophis, care la
prnz vine s bea ap din fluviul celest. Spre amiaz, Khepri se metamorfozeaz n Ra, zeul cu
trup de om i cap deoim, personificarea soarelui la zenit. Seara, Ra redevine Atum. Astfel,
drumul soarelui n mitologia egiptean presupune o permanent metamorfoz Atum Khepri
Ra.
Ali zei din mitologia egiptean
Alturi de zeii pe care se bazeaz mitologia egiptean i care fac parte din enead (gruparea celor
9 zei importani), exist alte diviniti auxiliare - Anubis (zeu funerar i mblsmtor), Nehbet
(ocrotitoarea naterilor), Min (zeu falic fecundator), Thot (zeul nelepciunii), Min (zeia
justiiei). n alt categorie intr zeii meninerii existenei cosmice - Hathor (mama universal),
Hnum (creatorul de via i dttorul apelor din Nil), Neith (zei solar i rzboinic), Ptah
(inima i limba lui Ra, adic ideea i verbul).
Ramurile panteonului coboar la zei secundari ca Bes (patronul familiei i al veseliei), Bastet
(pisica sfnt protejnd graviditatea femeiasc).
Devenit important mai trziu, Aton fusese o veche divinitate personificnd discul solar; apoi,
contopindu-se cu Ra, ajunge obiectul reformei religioase efectuate n sec. XIV-lea de Akhenaton
(Amenophis al IV -lea, soul celebrei regine Nefertiti), n ncercarea sa de realizare a
monoteismului, dezmembrat, ns dup moartea faraonului reformator.

Moarte i mumificare

Zeul Anubis este inventatorul mitic al mblsmrii i al mumificrii; n aceast imagine el

pregtete trupul lui Sennedjen
Atunci cnd Khnum a modelat oamenii pe roata de olar, le-a adugat pe lng trup i energie
vital (numit ka) i suflet, personalitate (ba, de obicei reprezentat cu trup de pasre i cap
de om). Cele trei coexist n timpul vieii, mpreun ren (numele),sheut (umbra)
i sekhem (acestea ns nu sunt att de importante, deoarece, omul nu mai are nevoie de ele dup
deces). Dupmoarte ns, sufletul i energia vital i iau zborul, fiind nemuritoare, iar corpul se
descompune. Pentru a dobndi viaa de dup moarte, la fel ca zeul Osiris, omul trebuie s aib
toate cele trei elemente componente. De aceea, vechii egipteni mblsmau i mumificau
trupurile pentru a le pstra n form intact timp de mult timp. Ceremonia de mumificare era att
de lung i de complicat nct numai regii, reginele, vizirii i persoanele foarte importante
beneficiau de ea. Primul care a realizat mumificarea, deci inventatorul ei, a fost zeul Anubis, de
la care se spune c au nvat procedeul i preoii egipteni. Animale precum pisica
sau babuinulerau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, protejate de zeii Bastet,
respectiv Thot.
Cei patru fii ai lui Horus
Dei contrar logicii, fiii lui Horus, zeii punctelor cardinale, asist conform picturilor egiptene la
mblsmarea lui Osiris. Ei ndeplinesc chiar un ritual de o importan foarte mare, deschiznd
gura mumiei, pe care o ating cu mna. Astfel, Osiris va putea s mnnce i s vorbeasc n
lumea morilor. Aceti patru zei au preluat de atunci sarcina de a veghea asupra ficatului,
plmnilor, intestinelor i stomacului mumiilor. mblsmtorii pun aceste viscere n vase
funerare, avnd capacul sculptat n form de cap (de obicei, capetele celor patru fii ai
lui Horus). Hapi, zeul nordului cu cap de pavian pzete plmnii; Imseti, zeul sudului, cu cap de
om, apr ficatul;Quebesenuef, zeul vestului, cu cap de oim, pzete intestinele, Duamutef, zeul
estului cu cap de cine sau de acal se ocup de stomac.
Judecata
Dup moarte, defunctul trebuie s coboare n lumea subteran, unde va fi judecat de Osiris. Zeia
adevrului, Maat, are sarcina de a cntri pe o balan inima mortului, care este cu att mai grea
cu ct este mai plin de greeli. Pe cellalt taler al balanei, st pana fermecat a zeiei care nu a
minit niciodat. Dac omul a pctuit mult n timpul vieii, inima este nghiit de un monstru cu
corp de hipopotam i cap de crocodil. Pentru acel om viaa etern de dup moarte nu mai este
posibil.

Akh
Se spune c morii vin uneori s-i tulbure pe cei vii, dac, dup prerea lor nu sunt onorai
ndeajuns sau dac mormntul lor nu mai este ngrijit. Aceasta este nc o parte a omului, akh,
nemuritoare la fel ca ba-ul i ka-ul, asemntoare unei fantome.
Perioada monoteist

Faraonul Akhenaten i familia sa rugndu-se la Aton.

Un scurt interval de monoteism a avut loc n timpul domniei lui Akhenaten, concentrat pe cultul
zeului egiptean Aton. Akhenaton a scos n afara legii venerarea oricrui alt zeu i a construit o
nou capital (Amarna) cu temple nchinate lui Aton. Schimbarea religioas a supravieuit doar
pn la moartea lui Akhenaton, iar vechea religie i-a reintrat n drepturi n timpul
lui Tutankhamon, probabil fiul lui Akhenaton. Interesant este c Tutankhamon i ali faraoni de
dup restoraie au fost exclui din listele viitorilor regi, la fel ca ereticii Akhenaten i Smenkhare.
Dei muli istorici vd aceast perioad drept monoteist, civa cercettori nu ne
dezvluie atenismul chiar aa. Ele specific c oamenii nu l venerau pe Aten, ci pe membrii
familiei regale, ce au format un panteon de zei care au primit puterea divin de la Aten. Acest
punct de vedere nu este mprtit i de comunitatea istoric. Civa cercettori merg att de
departe nct s afirme c Akhenaten sau unul din adepii lui era Moise din Biblie.
Comunitatea egiptologic consider aceste afirmaii netiinifice, deoarece nici una din teorii nu
se bazeaz pe dovezi solide i venerarea lui Aten nu are nimic n comun cu religia lui Moise.
Conform lui John Tuthill, profesor la Universitatea din Guam, motivele lui Akhenaten pentru
reforma sa religioas, au fost n primul rnd politice. n timpul domniei lui Akhenaten,
zeul Amon s-a nlat la un statut att de ridicat nct preoii lui erau mai bogai i mai puternici
chiar dect nii faraonii.
Dup cderea dinastiei de la Amarna, panteonul egiptean original a supravieuit mai mult sau mai
puin ca o religie dominant, pn la rspndirea cretinismului coptic i a islamului. Mitologia
egiptean a depus surprinztor de puin rezisten n faa cretinismului, n secolul al IV-lea
aflndu-se deja n plin declin.

Un zeu de mai mica importanta, dar cu atributii interesante, este Toth, zeu al lunii, adorat sub
forma unui ibis sau a unui babuin. Adesea era reprezentat cu cap de ibis. Era scribul si consilierul
zeilor. I se zicea "inima si limba lui Ra". I se atribuia inventia scrisului si compunerea cartilor
sacre. Sotia sa era zeita istoriei. Grecii l-au confundat cu Hermes al lor si neoplatonicii l-au
numit Ilennes Trismegistul (,,cel de trei ori foarte mare").
Asociata Iui Toth era zeita Maat, zeita dreptatii si a adevarului, numita in Textele din piramide
"pazitoarea cerului".
O zeita dintre cele mai populare era Hathor, in care probabil ca au fuzionat mai multe zeite.
Amon, zeul local al Tebei, a carui semnificatie prima nu se cunoaste, a devenit cu vremea zeu
solar, combinandu-se cu Ra si, sub numirea Amon-Ra, a fost cel mai puternic zeu egiptean la
inceputul Regatului nou. El a fost deci zeul suprem al epocii de apogeu politic, cultural si
religios al Egiptului.
Trebuie sa amintim de locul deosebit de important pe care regele, faraonul, il ocupa in panteonul
egiptean. Astfel, dupa mitologia egipteana, Egiptul a fost guvernat mai intai de zei, Ra insusi
fiind primul faraon. Faraonii dinastiilor istorice erau deci nu numai continuatorii vechilor dinastii
divine, ci erau ei insisi zei, in calitatea lor dubla de fii si mostenitori ai zeilor. Fiecare faraon se
nastea printr-un fel de conceptie supranaturala, ca fiu al unei pamantence si al lui Ra. Faraonul
era "Horus in palat". Urcarea faraonului pe tron era asemanata cu urcarea soarelui pe tronul lui
Horus. Zeii insisi luau parte la ceremonia incoronarii, purificand pe noul rege si transmitandu-i
puterea divina. O ceremonie zilnica, in care faraonul intra in templu si imbratisa statuia zeului,
era menita sa-i transmita necontenit puterea divina. Dupa moarte, faraonul era adorat oficial intrun templu ridicat inca in viata fiind. Cultul sau se continua timp de secole si milenii. In tinuturile
cucerite de faraoni, ca de pilda Nubia, era obligatoriu cultul faraonului inca din timpul vietii
acestuia.
Cel mai cunoscut animal adorat de egipteni era taurul sacru Apis, socotit ca intrupare a lui Ptah,
zeul pamantului, si apoi identificat cu Osiris. Taurul Apis a avut o mare insemnatate in cultul
memfit. El simboliza fecunditatea. Taurul ales pentru a fi adorat trebuia sa fie de culoare neagra,
sa aiba in frunte o pata alba, triunghiulara sau patrata, si o alta pata alba, in forma de semiluna,
pe soldul stang. O serie de ceremonii aveau loc in legatura cu acest faimos animal.
Cine omora un animal sfant sau o pasare sfanta era pedepsit cu moartea.

Temple, preoi, rituri i srbtori

Cultul
a) Locurile de cult. Templul era la egipteni "locuinta zeului". In el se pastra statuia zeului si era
instalat animalul sau sfant. La inceput egiptenii faceau locuinte modeste pentru zei. Acestea nu
erau uneori decat simple colibe impletite din nuiele de rachita si inchise cu un gard de pari. La
intrare, erau puse insignele tribului si emblema zeului, sculptata in lemn. Mai tarziu s-au
construit temple din piatra, de forma patrata si cu doua usi, una in fata celeilalte, servind
preotilor pentru a intra pe una si a iesi pe cealalta cand purtau idolul in procesiuni. Cel mai
impunator din monumentele de piatra este celebrul templu imperial al lui Amon-Ra de la Karnak.
Celelalte temple care s-au pastrat, cel de la Denderah, inchinat zeitei Hathor, cel de la Edfu,
inchinat zeului Horus, cel de la Luxor, Ramesseum-ul, aveau toate cam aceeasi impartire. In
apropierea fiecarui templu era de obicei un templu mai mic, numit mammisi ("camera nasterii"),
in care se presupunea ca se nascuse fiul marelui zeu al templului principal. Drumul care ducea la
templu era strajuit de o parte si de alta de sfincsi, iar inaintea intrarii erau doua obeliscuri
monolitice, uneori foarte inalte si acoperite cu inscriptii. Pe peretii interiori ai templului erau
reprezentate ceremonii in legatura cu cultul zeului, iar pe peretii exteriori erau zugravite scene
din luptele victorioase ale regelui.
In timpul Regatului nou s-au construit si temple sapate adanc in stanci. Cele mai renumite
temple in acest caz sunt cele de la Ipsambul, din Nubia.
In templul propriu-zis nu se celebrau niciodata ceremonii publice. In el intrau numai preotii
principali ai templului si, in anumite imprejurari, faraonul. Ceremoniile publice se desfasurau
afara, in curtea templului.
b) Preotii. Singurul preot in intelesul strict al cuvantului era la egipteni regele, incalitatea sa de
zeu si de fiu al zeilor. Ceilalti preoti isi implineau functia ca inlocuitori, ca imputerniciti ai
regelui. Preotii egipteni se bucurau de o mare cinstire din partea poporului si aveau uneori o
putere politica extraordinara, cum a fost aceea care a provocat reactiunea regelui Amenofis al IVlea. Ei n-au format totusi o casta inchisa. Cu vremea insa s-a constituit un sacerdotiu propriu-zis,
care mai ales in epoca de decadenta a religiei egiptene devenise extrem de numeros.
Ierarhia preotilor egipteni avea in fruntea sa un mare preot. Subalternii acestuia se imparteau in
diferite categorii: "ceremoniarii" sau "lectorii", care recitau formulele sacre scrise pe rulouri de
papirus, "servantii", un fel de diaconi care acompaniau pe oficianti, "cei curati", "parintii divini",
"profetii" si altii, care implineau tot felul de oficii la temple.

Existau si preotese in cultul egiptean, indeosebi in acela al zeitelor Nut si Hathor,precum si

in cultul mortilor. Functia lor principala era aceea de a se ocupa cu muzica si dansul in cinstea
zeilor.
Pe langa privilegiile de care se bucurau, preotii egipteni trebuiau sa se supuna unor restrictii. De
pilda: nu aveau voie sa manance altfel de carne decat din cea adusa ca sacrificiu; le era interzisa
consumarea carnii de porc si de peste; intrebuintau foarte putin untdelemn si vin; se imbracau cu
haine foarte simple si isi radeau capul. De asemenea trebuiau sa se supuna unor lungi si
complicate purificari.
c) Riturile. Cultul egiptean era de doua feluri: zilnic si festiv. Riturile cultului zilnic erau randuite
cu amanuntime si erau foarte complicate. Astfel, la templul din Abydos, cultul zilnic comporta
35 de ceremonii distincte, iar la cel din Teba aproape 60 de ceremonii. Zeul era tratat ca un rege
caruia nu trebuia sa-i lipseasca nimic. I se facea toaleta zilnica, i se ofereau mancaruri alese, i se
aduceau flori din abundenta ca sa-i incinte privirea etc. Riturile principale aveau ca scop sa
aplice idolului cultul osirian al reinvierii. Adica se credea ca prin implinirea ritualului secret, care
se practica pentru chemarea in viata a unei statui, zeul reinvia, asa cum reinviase Osiris.
Riturile cultului festiv se desfasurau cu o extraordinara amploare. In astfel de imprejurari se
dadea putinta poporului sa-si contemple zeul, care era scos din sanctuarul sau si prezentat
publicului, de obicei pe un fel de barca. Se obisnuia de asemenea ca zeul sa faca vizite vreunui
alt zeu sau zeita cu care era socotit inrudit. De pilda, zeita Hathor de la Denderah facea vizita o
data pe an lui Horus de la Edfu. Atunci idolul era asezat pe o barca, proprietate a templului, si
calatorea pe Nil cu un alai de muzici, dansuri si tamaieri. La marile sarbatori, regele insusi oficia
ca mare preot si se intampla uneori sa-si adore propria statuie, recunoscandu-se ca zeu.
Exista la egipteni si un cult particular, savarsit de capul familiei la propriul sau domiciliu. Acest
cult consta din sacrificii pentru stramosi si din implinirea unor rituri cu prilejul diferitelor
evenimente familiale mai importante.
Ca si in alte religii, jertfele si ofrandele formau partea principala a riturilor cultului egiptean. S-a
discutat asupra sacrificiului uman in cultul egiptean, dar este sigur ca acesta a existat. Astfel,
Amenofis al II-lea se lauda ca dupa o victorie a sacrificat tatalui sau, zeul Amon, sapte
conducatori sirieni, iar pe peretii templelor si ai mormintelor regale sunt reprezentari de suverani,
chiar din dinastiile Regatului nou, ucigand inaintea imaginii unui zeu, pe suveranii sau
conducatorii de osti straine invinsi. De asemenea, cand se punea prima piatra la construirea unui
templu se aducea un sacrificiu omenesc; obicei care a fost suprimat cu timpul.
d) Sarbatorile. Cele mai importante sarbatori anuale erau cele legate de inundatiilor produse de
Nill. Schimbarea anotimpurilor, zilele aniversare ale nasterii si ale urcarii pe tron a regelui erau

de asemenea prilejuri de sarbatori. Fiecare templu isi avea zilele sale proprii de sarbatoare, care
se raportau la evenimente mitice din viata zeului respectiv, incit fiecare templu isi avea
calendarul sau.
Tot aici am putea aminti si de celebrele "mistere osiriene", care erau de doua feluri. Unele se
desfasurau sub cerul liber, cu participarea intregului popor. Altele aveau loc in secret, in templu,
in fata unui numar de initiati.
d) Riturile de inmormantare. Unor astfel de credinte cu privire la viata viitoare le corespundea
desigur un ansamblu de rituri de inmormantare. In epoca preistorica, egiptenii isi ingropau mortii
la fel cu toate popoarele cu o civilizatie inferioara. Cadavrul era strans legat in pozitia chircita si
culcat pe partea stanga, cu capul cel mai adesea spre sud si cu fata spre vest. Uneori cadavrul era
taiat in bucati si capul pus deoparte, pentru ca mortul sa nu devina primejdios pentru cei vii,
venind printre ei ca strigoi. In aceasta perioada nu exista practica mumificarii. Mai tarziu insa,
ideea de ka, a dus la conservarea cadavrelor prin imbalsamare, operatie in care egiptenii au
excelat.
Exista doua descrieri clasice despre felul cum imbalsamau egiptenii cadavrele, una a lui Diodor
Sicilianul si alta a lui Herodot. Acesta din urma arata ca existau mai multe feluri de imbalsamari,
dupa pretul pe care rudele mortului il puteau plati specialistilor in arta imbalsamarii.
Imbalsamarile cele mai scumpe se faceau in felul urmator. Se extragea prin nari cu un fier
incovoiat o parte din creier, iar cealalta parte era lichefiata prin anumite medicamente. Apoi
cadavrul era golit de intestine, curatit si purificat cu o infuzie de vin de palmier si cu aromate
pulverizate. Locul ramas gol era umplut cu smirna pisata si cusut la loc. Cadavrul era apoi
imbibat cu azotat de potasiu si pus la pastrare intr-un loc ascuns timp de 70 de zile. Dupa aceea
era infasurat de la cap pana la picioare in fisii de panza inmuiate in cauciuc. Pe fata i se punea o
masca de in, care pastra asemanarea cu figura mortului. Rudele aveau grija ca indata dupa
imbalsamare sa bage cadavrul intr-o cutie speciala, de lemn, construita in forma de om si avand
doua ferestre rotunde in directia ochilor, pentru ca mortul sa poata vedea soarele. Exteriorul
acestei cutii era plin de inscriptii cu rugaciuni catre zeii protectori ai mortilor: Osiris, Isis,
Anubis, Nephtys etc. Dintre obiectele de inmormantare nu lipsea niciodata o barca.
Ca o masura de prevedere pentru cazul ca imbalsamarea n-ar fi fost perfecta si astfel mumia nu
s-ar fi pastrat, se asezau in mormant una sau mai multe statui sau statuete, care reprezentau pe
mort si care puteau sa tina locul mumiei, servind ca salas al "dublului", al lui ka.
In mainile mortului si intre benzile mumiei se puneau texte sacre, rugaciuni si mai ales Cartea
mortilor, care trebuia sa-i serveasca pentru a invinge dificultatile calatoriei in lumea cealalta si
pentru a raspunde cum trebuie in fata judecatii lui Osiris. Pe peretii mormantului erau zugravite
reprezentari ale mitului osirian, care aveau ca scop sa mijloceasca in chip magic transformarea

mortului intr-un Osiris. Numeroase talismane constituiau pentru mort o adevarata armatura
magica. Dintre acestea nu putea sa lipseasca niciodata carabusul, simbolul reinvierii, care se
aseza pe pieptul mortului in dreptul inimii.
e) Mormintele. In timpurile cele mai vechi si chiar si mai tarziu pentru oamenii simpli, locuinta"
de veci a mortului era o simpla groapa, nu prea adanca, sapata in nisip, sau in stinca, astupata
apoi cu o piatra pentru ca sa nu intre acolo sacalii. Mormintele regale si ale nobililor au luat insa,
inca din vechime, infatisarea unor fortarete cu peretii oblici spre centru si avand inauntru cinci
camere, una mai mare in centru, in care se depunea mortul, si alte patru mai mici laterale, care
serveau pentru pastrarea proviziilor si uneltelor necesare mortului. Aceasta casa mortuara poarta
astazi numirea araba mastaba. Cu vremea au intervenit unele modificari in interiorul acestor
cladiri, camera din mijloc devenind o capela, in care rudele si preotii indeplineau la anumite zile
cultul mortilor. Mumia era pusa in pamant, dedesubtul capelei, unde era coborata printr-o gaura
facuta in acoperisul cladirii. Indata insa dupa coborarea mumiei in aceasta ascunzatoare, gaura
era astupata cu moloz, pentru a face imposibila profanarea mormantului. Alaturi de capela era o
celula mica in care se tinea statuia mortului. Celula corespundea cu capela printr-un mic orificiu,
permitand sufletului mortului (ka), intrupat in statuie, sa se bucure de ofrandele si parfumurile
arse in camera funerara alaturata. Orientarea cladirii era cu fata spre rasarit, incat cei care
aduceau sacrificii inauntru sedeau cu fata spre apus, directie in care se credea ca merg sufletele
spre imparatia lui Osiris.
Mormintele faraonilor, pe care le cunoastem sub numele de piramide, nu sunt altceva decat
mastaba de dimensiuni monumentale, cu deosebirea ca in locul capelei se construia alaturi de
piramida un templu, in care se oficia cultul regelui titular al marii piramide alaturate.
S-au emis mai multe ipoteze asupra semnificatiei piramidelor. S-a spus de exemplu ca forma lor,
care seamana cu aceea a unui cort, ar aminti vremea cand egiptenii erau un popor nomad, sau ca
ele ar semnifica adapostirea temporara a sufletului intr-un cort, pe drumul sau spre imperiul lui
Osiris. De asemenea s-a spus ca baza patrata a piramidelor ar avea vreo legatura cu cele patru
elemente constitutive ale cosmosului. S-a ajuns chiar la o intreaga stiinta esoterica a
"piramidologiei", care descopera tot felul de simbolisme si mistere in arhitectura piramidelor. Cu
siguranta ca lucrurile sunt mult mai simple si credem ca au dreptate cei care spun ca la inceput a
fost o simpla ingramadire de pamant sau de pietre deasupra mormantului. Cele mai renumite
dintre ele sunt desigur marile piramide de la El Giseh, inaltate pentru a adaposti mumiile a trei
suverani din dinastia a IV-a (2723-2563 i. Hr.): Kheops, Khefren si Mykerinos.
Multe temple au rezistat pn astzi. Altele sunt doar nite ruine sau au fost distruse complet.
Faraonul Ramses al II-lea a fost un mare construitor de temple.
Cteva temple cunoscute sunt:

Faada celui mai mare din cele dou temple de la Abu Simbel

Abu Simbel Complex format din dou temple de piatr din sudul Egiptului, pe malul
vestic al Nilului.

Abydos (Marele Templu din Abydos) Lca de adoraie a regilor timpurii, ale cror

morminte se afl chiar sub templu.

Ain el-Muftella (Oaza Bahariya) [1] A folosit probabil drept centrul oraului El Qasr. A

fost construit n timpul celei de-a XXVI-a Dinastii.

Karnak Odat, parte din capitala antic a Egiptului, Theba.
Bani Hasan al Shurruq [2] Aflat n mijlocul Egiptului lng Al-Minya i a supravieuit
reconstruciei Noului Regat.

Templul Luxor, aflat pe malul estic al Nilului

Edfu Templu ptolemeic aflat ntre Aswan i Luxor.

Templul lui Kom Ombo A controlat rutele comerului dntre Nubia i Valea Nilului.
Luxor Construit de Amenhotep al III-lea i Ramses al II-lea, a fost centrul Festivalului

Opet.
Medinet Habu [3] (Templul memorial al lui Ramses al III-lea) Templu i complex de

temple datnd din vremea Noului Regat.

Templul lui Hatshepsut Complex de temple mortuare la Deir el-Bahri cu o deosebit

colonad, construit cu aproape 2000 de ani naintea Parthenon-ului.

Philae Insula Philae cu Templul lui Aset, care a fost construit n timpul celei de-a
Treizecea Dinastii.

Ramesseum

Ramesseum (Templul memorial al lui Ramses al II-lea) Construcia principal dedicat

cultului funerar;

Complexul Dendera Complex format din cteva temple; cea mai umbrit construcie
este templul principal, Templul lui Hathor.

Viaa de apoi n Egiptul antic

Viata de dupa moarte
Dupa parerea lui Herodot , egiptenii ar fi fost primii oameni care au vorbit despre nemurirea
sufletului. Dar, chiar daca nu se poate acorda o valoare absoluta unei astfel de afirmatii, este
sigur ca egiptenii au avut o credinta neobisnuit de puternica in nemurirea sufletului, aceasta
credinta constituind una dintre caracteristicile esentiale ale vietii si religiei lor. Sapaturile
arheologice facute in Egipt au dat la iveala urmele unui intens cult al mortilor inca din epoca
preistorica, iar documentele scrise si cele nescrise de mai tirziu dovedesc ca pentru egipteni
cultul soarelui si cultul mortilor formau preocuparile de capetenie ale vietii lor.
Este foarte probabil ca la inceputurile civilizatiei egiptene sa fi existat o conceptie destul de
grosolana despre viata viitoare. Descoperirile arheologice au aratat cum in epoca preistorica
egiptenii isi ingropau mortii culcati pe o parte, in pozitia numita "chircita" si avand in preajma
lor unelte de lucru si provizii de mancare si bautura. "Locul de veci" al mortilor trebuie sa fi fost
deci la egipteni in acea vreme mormantul insusi. Acolo i se aducea mortului hrana. Acolo, la
mormant, se desfasura cultul datorat mortilor de catre cei vii. Pe timpul dinastiei a IV-a apare
insa credinta ca sufletul mortului poate pleca din mormant pe un timp mai mult sau mai putin
lung sau ca isi poate alege alta locuinta mai placuta. Tot acum s-a putut forma si credintadespre o
lume indepartata a mortilor, in care se ajunge pe un drum greu, plin de peripetii si primejdii.
Pentru a sfatui si calauzi sufletul in timpul acestei calatorii postume, s-au compus acele Carti ale
mortilor, adevarate ghiduri ale lumii de dincolo. In aceste carti sufletul mortului gasea indicii
despre tot ce trebuia sa faca si sa spuna pentru a izbuti sa ajunga in fericita lume a mortilor. Ceva
mai mult, pretiosul ghid cuprindea si planuri amanuntite ale locurilor mai incurcate din lumea

subterana, ca si portretele personajelor de seama, bune sau rele, pe care mortul trebuia sa le
cheme in ajutor sau sa se fereasca de ele.
Dar unde era pentru egipteni acea fericita sau poate nefericita lume a mortilor este greu de
precizat. Nu fiindca n-ar fi indicatii in textele egiptene, ci fiindca aceste indicatii se deosebesc
foarte mult unele de altele. Aceasta probabil pentru ca in epoca preistorica a Egiptului au fost
mai multe doctrine locale cu privire la destinul sufletului; doctrine care apoi, chiar in Textele din
piramide si in Cartea mortilor, apar revizuite si sintetizate.
Izvoarele provenite din diferitele centre principale ale Egiptului relateaza felurite variante ale
temei eshatologice, in functie de caracterul special al zeitatii locale. Astfel, la Memfis se credea
ca sufletele mortilor merg intr-un loc trist, spre apus, in desertul Libiei, unde isi avea resedinta
Sokoris, zeul funerar al Memfisului. La Heliopolis se credea ca sufletele calatoresc fericite,
impreuna cu zeul Ra, pe barca acestuia, care noaptea trecea printr-un loc intunecos numit Duat,
situat undeva, afara din Egipt, spre apus. Pentru locuitorii din Abydos, intrarea in lumea cealalta
era situata la apus de acel oras, acolo unde barca soarelui se strecura in fiecare seara in imparatia
mortilor printr-o crapatura a muntelui.
Cea mai raspandita versiune eshatologica si care a predominat in tot Egiptul a fost desigur cea
osiriana. Potrivit legendei osiriene, zeul civilizator Osiris a fost omorat de fratele sau Seth si apoi
a fost inviat prin procedee magice de catre Isis, Nephtys, Anubis etc. Aceste procedee magice nu
erau insa decat vechile rituri egiptene ale mumificarii, carora mitul osirian a venit sa le dea un
anumit sens, o anumita explicatie: aceea ca riturile inmormantarii transforma pe mort intr-un
Osiris si-l fac sa invie si sa traiasca viata vesnica si fericita a zeului, putand chiar sa poarte
numele de Osiris pe langa numele sau. Calatoria sufletului dupa moarte avea ca tinta imparatia
lui Osiris, campiile lui Iaru unde sufletele duceau o viata fericita, servind pe Osiris asa cum au
servit pe faraon, dar in conditii mult mai favorabile, deoarece fertilitatea campiilor lui Iaru era
mult mai mare decat aceea a regiunii Nilului.
Raiul egiptenilor antici era deci conceput ca o foarte frumoasa vale a Nilului, cu canale de
irigatie, cu inundatii fertilizatoare, cu recolte foarte imbelsugate si chiar cu posibilitatea pentru
suflete de a pune pe altii sa lucreze in locul lor, asa cum lucrau in Egipt sclavii. Este vorba de
"Raspunzatori" (usabtu), statuete de pamant smaltuite, care se puneau de catre rude in mormant
si aveau rolul sa raspunda prezent in momentul cand mortul, pus la munci grele de noul sau
stapan, Osiris, va avea nevoie sa fie inlocuit de cineva.
Judecata lui Osiris. Egiptenii concepeau in general viata viitoare ca un fel de paradis terestru.
Totusi, inca din timpuri foarte vechi apare in eshatologia lor si ideea morala. Caracterul moral al
eshatologiei egiptene apare lamurit in asa-numita Judecata a lui Osiris.

In capitolul 125 al Cartii mortilor este prezentat un tribunal, in fata caruia mortul trebuie sa se
infatiseze pentru a-si sustine cauza, marturisindu-si curatia morala. Imaginile cuprinse in acest
capitol arata pe Osiris asezat pe un tron maret si prezidand ceremonia. El este asistat de 42 de
judecatori, numar care ar corespunde celor 42 de nome ale Egiptului. Mortul este condus de zeul
Horus in marea sala a judecatii. De fata este si Anubis. Impreuna fac cantarirea sufletului
mortului pe o balanta. Pe un taler al balantei este asezata inima mortului, iar pe celalalt o pana,
simbol al zeitei adevarului, Maat. Deoparte sta un animal hidos, jumatate crocodil, jumatate
hipopotam, numit Oms, un fel de Cerber. Acesta asteapta rezultatul cantaririi inimii, pentru ca, in
cazul ca balanta nu ramane fixa si se inclina intr-o parte, sa devoreze imediat inima mortului.
Mortul nu ramane pasiv fata de cele ce se intampla cu sine, ci se agita, se apara, isi sustine
nevinovatia printr-o ,,marturisire negativa", in care arata faptele rele pe care ar fi putut sa le faca
dar nu le-a facut. Adresandu-se lui Osiris, il saluta ca pe un zeu al dreptatii, asigurindu-l ca n-a
facut nici o fapta rea, nu si-a omorat rudele, n-a mintit, n-a tradat, n-a parit, n-a barfit, n-a facut
pe nimeni sa sufere de foame, n-a facut pe nimeni sa verse lacrimi, n-a comis adulter, n-a
micsorat banita de grau, n-a falsificat masura cotului, n-a apasat pe varga de fier a balantei si asa
mai departe, sfarsind prin a repeta: "Sunt curat, sunt curat, sunt curat, sunt curat !" Adresandu-se
apoi judecatorilor, le cere sa aduca in fata zeului marturie favorabila, sa nu spuna nimic rau
despre el, pentru ca a dat paine celui infometat, apa celui caruia ii era sete, vesminte celui care
era gol etc. In urma acestei duble recomandari, zeul Toth, scribul zeilor, care statuse cu condeiul
in mana si asteptase cantarirea, isi face raportul catre Osiris spunand: "Cutare a fost cantarit pe
balanta, nu i s-a gasit nici o vina, inima sa e dreapta, mainile sale sunt curate, trupul sau este
lipsit de orice rau; acul balantei este la mijloc, nici un pic de o parte sau de alta". Atunci
judecatorul suprem pronunta hotararea, dandu-se voie mortului sa mearga unde vrea in lumea
spiritelor si a zeilor, fara sa fie oprit de pazitorii portilor raiului (Amenti). Imperiul lui Osiris ii
este deschis.
Ideea de sanctiune nu apare destul de limpede in eshatologia egipteana. Totusi, in textele de
origine tebana se intalneste ideea de un loc lugubru, cu suferinte atroce, iar din alte texte s-ar
parea oaacei care ieseau rau la judecata lui Osiris erau devorati indata de judecatori sau de
animalul hidos de care am amintit, se intorceau pe pamant la o viata mizerabila sau se intrupau in
animale necurate.

Noiunea de suflet i trup n Egiptul antic

Gandirea religioasa egipteana nu s-a preocupat in mod deosebit deoriginea omului. Unele mituri
il prezinta pe zeul soarelui, Ra ca fiind creator al omului, deoarece el este considerat creator
pentru tot ceea ce exista. In teologia memfitica, creatorul omului este Ptah si apoi Khunm, acesta
din urma fiind creatorul doar al individului ce se naste, nu al rasei umane. Impreuna cu Heket,
zeita nasterilor, Khnum ajuta sa se nasca copilul din pantecele mamei.

In evaluarea naturii umane, nu exista o distinctie clara intre parte spirituala si cea materiala a
omului; prin urmare centrul personalitatii sale nu se gaseste nici in suflet si nici in trup. Fiinta
umana este o sinteza a mai multor potente spirituale carora omul le este dator cu viata dupa
moarte. Aceste potente au semnificatia unor dimensiuni alefiintei umane care depind insa de
integritatea trupeasca a omului. De aici vine si ideea imbalsamarii cadavrelor si punerea in
mormant a unor obiecte folositoare trupului. In ceea ce priveste sufletul, egiptenii credeau despre
acesta ca salasluieste in trup si ca este o entitate invizibila dar concreta in timpul vietii de pe
pamant. Aceasta entitate avea numele de ba, dar ea nu seminifica viata. Pentru viata egiptenii
intrebuintau un alt cuvant: ankh. Nu avem detalii despre natura lui ba, dar stim ca aceasta
parasea trupul o data cu moartea individului. Egiptenii vorbesc si despre Ka, care reprezinta o
entitate invizibila, practic o dublura a lui ba. Ka insoteste in viata omul, ca un fel de pazitor, de
inger si intra in trup la moarte.
Este imposibil sa spunem in mod exact care a fost elementul preponderent in conceptia egipteana
despre om. Acest lucru este posibil din cauza lipsei unei prezentari unitare a conceptiei religioase
egiptene; insa nu putem nega ca aceasta religie a constituit de-a lungul timpului o adevarata forta
a unei traditii si civilizatii care rezista peste veacuri.
Este incontestabil ca pentru egipteni ceva din fiinta omului continua sa existe si dupa moarte.
Altfel n-am mai intelege nimic din giganticele piramide si din faimoasele mumii egiptene. Dar
cum isi reprezentau egiptenii sufletul ? Lucrul acesta este aproape imposibil de spus. Din
cercetarile care s-au facut ar reiesi ca, pentru egipteni, sufletul n-ar fi avut unitatea si
personalitatea pe care noi obisnuim sa le atribuim sufletului nemuritor. Pentru ei sufletul ar fi
fost scindat, specificat intr-o serie de suflete, care n-ar fi fost altceva decat diferite aspecte sau
subdiviziuni ale activitatii spirituale.
Ba ar fi fost sufletul propriu-zis, care in timpul vietii anima trupul iar dupa moarte trece intr-o
alta viata. Era reprezentat printr-un cocor, caruia mai tarziu i s-a dat un cap de om. Reprezentarea
sufletului sub forma de pasare ar putea fi un indiciu asupra destinului acestuia. Sufletul urma sasi ia zborul dupa moartea trupului si sa traiasca sus in cer printre zei. Sufletul putea sa ia si forma
unei lacuste, care dupa conceptia egiptenilor era tot o pasare.
Asupra cuvantului ka s-au produs cele mai multe discutii intre cercetatori si nu putem spune ca
lucrurile s-au lamurit depun. Probabil cea mai indreptatita parere este aceea care considera pe ka
drept un principiu vital strans legat de corp, care nu-si ia zborul dupa moarte, ca ba, ci coboara in
mormant, pastrandu-se atat cat se pastreaza trupul. Este conceptia primitiva egipteana despre
suflet, anterioara conceptiei superioare reprezentate prin ba. Din credinta ca soarta sufletului, a
lui ka, este legata de trup, a luat nastere grija egiptenilor pentru pastrarea in bunastare a
trupurilor mortilor cat mai multa vreme cu putinta. Si de aici imbalsamarile si piramidele ca
morminte durabile, iar pentru cazul ca totusi trupul ar fi suferit vreo stricaciune, egiptenii au avut

grija sa faca statui cat mai asemanatoare cu defunctii, pentru ca sa locuiasca in ele ka. Fireste ca
acest suflet, ka, trebuia hranit din belsug si ingrijit, pentru ca sa nu vina ca strigoi printre oameni.
In concluzie, putem afirma ca egiptenii n-au conceput sufletul ca o realitate pur spirituala.