Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abydos este unul dintre cele mai vechi orase ale Egiptului antic, situat in amonte de
Teba, important centru religios al cultului lui Osiris in timpul Regatului Mijlociu (2040-
1730 i.Hr.).
Putine locuri au fost atat de venerate de catre vechii egipteni precum stravechiul oras
Abydos. Centru al credintelor egiptene si loc de pelerinaj vreme de mii de ani, Abydos
era considerat de catre locuitorii Egiptului antic locul in care se afla cea mai de pret
relicva a religiei lor, capul lui Osiris.
Tot aici, in grotele din dealurile care strajuiesc orasul se afla, conform religiei egiptene, si
poarta catre lumea de dincolo, strajuita initial de zeul mortii Wepwawet, cel care deschide
calea, devenit ulterior Anhur, pentru ca, in final, sa se numeasca Anubis, corespondentul
egiptean al zeului grec Hades.
Considerandu-l poarta catre lumea de dincolo dar si catre viata vesnica, multi dintre
faraoni doresc sa isi lase amprenta asupra lui. Astfel, constructii noi vor fi ridicate
sistematic pana in timpul celei de a XXX-a dinastii si se vor opri odata cu disparitia
ultimului faraon egiptean, Nectanebo, in anul 336 i.H.
Monumentul este impresionant atat prin grandoarea constructiei cat si prin modul de
decorare oarecum atipic fata de alte temple egiptene. Basorelifurile si gravurile sunt de o
acuratete senzationala, unele dintre ele pastrandu-si pana astazi culorile originale.
Cu toate acestea, Seti I nu a trait ca sa isi vada opera terminata, misiunea revenindu-i
fiului acestuia, faraonul Ramses al 2-lea, cunoscut si ca Ramses cel Mare. Diferenta
dintre cele doua perioade ale constructiei este evidenta si astazi. In timp ce decoratiunile
realizate in timpul lui Seti sunt elegante si minutios conturate, cele realizate in timpul
fiului sau par rigide si facute, mai degraba, la repezeala. Motivul pentru care aceste
diferente sunt atat de evidente este cat se poate de practicsi consta in faptul ca Ramses a
inceput constructia propriului sau templu, cei mai buni sculptori si decoratori ai
imperiului fiind insarcinati sa se ocupe de acesta. De altfel, Marele templu de la Abydos
nu a fost niciodata terminat, chiar si astazi fiind vizibile locurile in care constructorii au
abandonat lucrul.
Dar ceea ce atrage cel mai mult la templul lui Seti este sala pe care egiptologii o numesc
Galeria Regilor. Pe unul dintre peretii salii se afla o inscriptie atat de rara incat arheologii
au denumit-o a doua piatra Rosetta, aluzie la piatra descoperita in timpul invaziei lui
Napoleon, cea care a dus la descifrarea hieroglifelor de catre filologul francez Jean-
Franois Champollion in anul 1822.
Inscriptia este formata din 76 de cartuse in care sunt mentionate aproape toate numele
faraonilor egipteni incepand cu primul, Narmer, sau Menes si terminand cu Seti. Desi
lista s-a vrut o evidenta detaliata a descendentei faraonilor, nume ca Hyksos, Hatshepsut
sau Akhenaton, monarhi renegati, au fost omise.
Desi le-au confirmat originalitatea, istoricii cred totusi ca desenele nu reprezinta altceva
decat rezultatul unor rescrieri ale hieroglifelor initiale, aceasta fiind o practica des
intalnita in Egiptul antic. Ei au identificat trei straturi de hieroglife suprapuse care dateaza
atat din perioada lui Seti I cat si din cea a lui Ramses al 2-lea.
Explicatia pe care o dau acestia este ca prima inscriptie a fost acoperita cu tencuiala,
celelalte doua care i-au urmat fiind sapate in piatra deasupra acesteia. In momentul in
care tencuiala s-a prabusit, suprapunerea celor trei gravuri a creat iluzia unor masini
moderne.
Chiar daca explicatiile egiptologilor par a fi sustinute de dovezi palpabile, misterul tesut
in jurul enigmaticelor inscriptii a fost accentuat de rapiditatea cu care autoritatile egiptene
au izolat zona, interzicand accesul turistilor; fapt care a alimentat si mai mult imaginatia
celor care sustin influenta unei civilizatii mult mai avansate.
Dar peste toate aceste controverse care, cu siguranta, vor dura multi ani, Marele templu
de la Abydos ramane una dintre constructiile emblematice ale umanitatii. Viziune a unui
monarh avid de glorie sau simbol al unei ere incarcate de legenda, acesta nu isi gaseste
corespondent decat, poate, in marile piramide egiptene.