Religia Greciei

 
 Introducere în istoria religiilor
• Orice definiţie simplă a religiei pleacă de la existenţa
unei legături strânse între credincioşi şi o Fiinţa
supranaturală. Această formă de comuniune reuneşte
inevitabil două universuri paralele, unul alcătuit din
indivizi care trăiesc în istorie şi au o existenţă efemeră, iar
celălalt populat cu fiinţe anistorice, înzestrate cu puteri
nelimitate, capabile să schimbe sau să influenţeze destinul
primilor.
- Trăsătura majoră a gândirii religioase constă în
diviziunea sau segregarea lumii în două mari domenii:
sacrul şi profanul.
- Noţiunile cu care operează religia sunt: divinitate,
Religia greacă arhaică şi clasică este o religie fără
revelaţie, profeţi sau mesia (Jean-Pierre Vernant ).
-are fără îndoială origini cretane;
-cel mai important complex de temple şi sanctuare se
afla pe Acropole, fiind format din patru construcţii
monumentale: Propileele, Pathenonul, templul Athenei
Niké şi Erechteionul;
-eroii aparţin memoriei colective;
-zeii au o formă complet antropomorfizată;
 Ortodoxia și Grecia
Datorită trecutului istoric al țării, Ortodoxia și Grecia sunt
strâns legate. Anii 1453-1821 au fost marcați de conducerea
Imperiului Otoman, în acest moment preoții și religia au fost
cel mai important factor în determinarea și menținerea
naționalității grecești. Biserica Ortodoxă a adus o contribuție
extraordinară la păstrarea limbii grecești, a credinței, culturii
și tradițiilor ortodoxe.
Oficial, religia Greciei este ortodoxia. Aproximativ 98%
din populație profesează ortodoxia. Reședința
arhiepiscopului - șeful Bisericii Ortodoxe Grece se află la
Atena.
 Prin lege, tuturor rezidenților li se dă libertate de
religie, dar diseminarea altor credințe ortodoxe este
interzisă. Există și alte ramuri ale ortodoxiei -
catolicismul (profesat în special pe insulele Mării Egee,
deținute anterior de Republica venețiană).
Există protestanți, evangheliști, penticostali,
credincioși bătrâni, martori ai lui Iehova în Grecia,
precum și mormoni și cuaker, dar numărul lor este
foarte mic.
 Societatea sefardică evreiască este o societate
formată din câteva mii de oameni care, la Salonic, au
reușit să păstreze valoarea comunității evreiești învinse
în timpul Holocaustului
În Grecia, o minoritate trăiește pe insulele Rodos și
Tracia - musulmani (descendenți ai turcilor musulmani).
Urmașii vechii credințe păgâne grecești, oamenii de
știință, Bahá'ís, budiști, Hare Krishnas sunt și mai rari.
 Religia Antica a grecilor
Religia grecilor antici este impresionabila, plina de taine si
colorituri specifice, formand nenumarate legende, mistere
despre modul in care grecii antici au vietuit pe parcursul
timpului.
Civilizatia grecilor antici a fost impartita in mai multe
perioade. Astfel, cercetatorii presupun sapte perioade :
Perioada cretana.
Perioada aheeana.
Perioada Geometrica (1025-700 i. Hr.).
Perioada arhaica (700-500 i. Hr).
Perioada Clasica (500-323 i. Hr.) - o perioada de mare
inflorire a culturii grecesti.
Perioada elenistica (323-31 i. Hr.) - unde intervine amestecul
civilizatiei grecesti cu civilizatia orientala.
Perioada romana de la 31.i. Hr.
 Cercetatorii religiei grecesti nu aveau la
indemana ca izvoare scrise pentru perioada
mai veche decat celebrele poeme ale lui
Homer, Iliada si Odiseea. Insa, in 1952
invatatii englezi M.Ventris si J. Chadwick
au izbutit sa descifreze unele inscriptii
descoperite la Micene si Pylos, apartinand
civilizatiei greco-aheene. Aceste inscriptii au
dat la iveala numirile principalelor divinitati
grecesti adorate inca din perioada
aheeana.Descoperire foarte importanta, dar
pentru a cunoaste religia grecilor antici in
general, se folosesc numeroase alte izvoare:
literare, epigrafice si arheologice.
 Pester o populaţie mai veche, numită “a
pelasgilor” sau ”mediteraneenilor” sau a
“oamenilor mării” au venit triburi nomade
indo-europene între care aheii (veniţi pe la
1400 î.Hr., apoi ionienii, eolienii şi în final,
dorienii. Astfel s-a format civilizaţia greacă.
Pelasgii sau Oamenii mării adorau o zeiţă a
fecundităţii (a rodniciei, a renaşterii vieţii) şi o
divinitate a animalelor, Potnia theron. Apoi
aheenii au adus mai mulţi zei între care Zeus,
Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes
şi Dionysos. Cultul la început era format din
grote naturale apoi din sanctuare special
construite unde preoţi şi preotese săvârşeau
ritualuri, oficiau ceremonii, organizau serbări
publice însoţite de jocuri, concursuri şi
gimnastică, lupte de gladiatori.
 Cele două caracteristici principale care descriu și
disting religia Greciei antice de credințele altor popoare
ale antichității sunt considerate politeism și
antropomorfism. Politeismul sau politeismul este o
credință în existența multor zei, iar politeismul este cel
mai clar văzut în credința grecilor antici, deoarece grecii
credeau că aproape fiecare element natural și fiecare
fenomen social are propriul său zeu sau zeiță. A doua
caracteristică a religiei grecilor antici, antropomorfismul
sau umanizarea zeilor, a fost exprimată prin faptul că
grecii au atribuit zeilor lor calități și obiceiuri umane.
Zeii vechilor greci trăiau pe Muntele Olimp, lucrau
împreună și urmăreau oamenii și, uneori, se certau și se
luptau între ei.
Cultul adus zeilor era adesea în aer liber sau în păduri,
templele doar păstrau statuile zeilor. Pe lângă preoţi
apar în poemele homerice şi ghicitori care interpretau
îndeosebi zborul păsărilor şi visele. Felul în care este
descrisă viaţa zeilor în poemele homerice reflectă viaţa
păturii suprapuse oamenilor de jos, a celor care trăiesc
uşor. Cel de jos, omul sărac, nu poate trece cu uşurinţă
în clasa celor de sus, a celor bogaţi, pentru că se supără
zeii şi o lege desparte clasele sociale.
Panteonulzeilor din Olimp era format din 12 marizeişizeiţe:
Zeus , zeul cerului, care imparte puterea asupra lumii cu
fratii sai: Poseidon, zeul marii. Hades, zeul infernului.
Hefaistos (meşteşugarul şchiop, cu reşedinţa în adâncul
pământului unde făurea armuri, arme şi podoabe pentru zei
şi zeiţe. Hermes, curierul zeilor. Apolo (zeul artelor)
Hera, soţia lui Zeus. Atena, zeiţa înţelepciunii şi a vitejiei,
fecioară, născută din capul lui Zeus Ares (zeul războiului)
Afrodita, zeiţa frumuseţii, născută din spuma mării.
Artemis, zeiţa animalelor pădurii şi a vânătorii Demetra,
Pământul-Mamă, zeiţa fertilităţii
Eroii erau oameni extraordinari născuţi din pământene
alese de zei ca mirese ocazionale sau dintre zeiţe care-şi
aleseseră pământeni drept soţi ocazionali. Eroii erau
deci semizei. Enumerăm pe cei mai importanţi: Perseu,
Heracles, Teseu, omorâtorul Minotaurului, şi Prometeu,
neporul lui Uranos şi al Geei, plăsmuitorul neamului
omenesc şi aducătorul focului, părintele civilizaţiei
terestre.
Misteriile
Misteriile erau niste forme religioase organizate intr-un
fel ca religii independente, cu ceremonii si ritualuri secrete,
rezervate numai initiatilor .
In Grecia initiati nu puteau deveni decat cei care vorbeau
limba greaca. Spre deosebire de ceea ce oferea religia
oficiala a divinitatilor Olimpului, misteriile raspundeau unei
nevoi intime a individului, de liniste si pace, promitandu-i
salvarea sufletului, scapandu-l de frica de moarte .
Misteriile erau recunoscute uneori oficial, chiar erau
protejate. Erau conduse de preoti apartinand unei anumite
familii. Candidatilor la initiere li se cerea o minutioasa
purificare. Dupa acest act, la care avea acces oricine, din
orice categorie sociala si de ambele sexe-initiatul capata
convingerea ca intra in contact direct cu divinitatea; fapt
care il transporta intr-o stare psihica de puternica tensiune.
Concluzii: Religia grecilor nu a reuşit să se desprindă de
politeismul specific religiilor naturale decăzute, deşi se
pare că avea tendinţe spre mai multă spiritualitate şi
speculaţie teologică.